lingvistice

Uniunii Scriitorilor din Moldova. Decorat cu Ordinul Republicii (1997) – distincţia supremă a Republicii Moldova. „Maestrul a reuşit să se impună, fără nici o îndoială, ca cel mai strălucit exponent al culturii române în planul universal al ştiinţelor omului, întreaga şi profunda semnificaţie a aportului său îşi aşteaptă dreapta preţuire” (prof. univ. dr. Mircea Borcilă).

Numele lui E. Coşeriu îl poartă gimnaziul din satul natal, iar din octombrie 2005 – şi Biblioteca Municipală din Bălţi. Vastitatea operei coșeriene rămâne deschisă pentru a fi descoperită, cunoscută și utilizată la justa și marea ei valoare științifico-lingvistică și literară.

PROFESORUL EUGEN COȘERIU –PRINȚUL ȘTIINȚEI LINGVISTICE Raisa PINTEAC,

profesoară de limba și literatura română, grad didactic II, Liceul Teoretic „Lucian Blaga”, Telenești Eugen Coșeriu – unul dintre cei mai importanți lingviști ai secolului al XX-lea, fondatorul lingvisticii integrale, a fost Doctor Honoris Causa a peste 50 de universități din întreaga lume. Renumit doctor în filologie, autor a peste 50 de volume și a mii de pagini de exegeză, autor al unor teorii despre principiile fundamentale ale filologiei, a contribuit la îmbogățirea metodologiei disciplinelor lingvistice. Majoritatea lucrărilor au fost traduse în italiană, spaniolă, germană, franceză. Traducerea în românește a „Lecțiilor de lingvistică generală” a fost un eveniment reverberant în viața academică de la Chișinău și București. „Lucrarea de referință, în acest domeniu, a marcat un moment important în procesul istoric, literar, cultural de recuperare a gândirii științifice a marelui savant de emancipare a teoriei lingvistice românești’’, după cum menționa discipolul de la Cluj, lingvistul Mircea Borcilă. O inegalabilă tematică,

realizată cu limpezime și claritate, o abordare proprie, autentică asupra fenomenelor lingvistice.

Eugeniu Coșeriu era legat cu mii de fibre cu neamul din care își trăgea originea, a menținut permanent legături strânse cu mediul românesc, cu baștina, revenind cu dor atât în satul natal, cât și la București, la Cluj, la Chișinău.

A pledat permanent pentru promovarea limbii române, considerând-o „agheasma veșniciei”. În cadrul unei Conferințe în care s-a vorbit despre unitatea limbii române, Dumnealui a reiterat opinia pe care a susținut-o mereu „a promova sub orice formă de limbă moldovenească, deosebită de limba română, este, din punct de vedere lingvistic, ori o greșeală strict lingvistică, ori o greșeală naivă, ori o fraudă științifică” . Cu luciditate afirma că din punct de vedere istoric acest concept e o absurditate, o utopie, iar din punct de vedere politic e o anulare a identității etnice și culturale a unui popor și, deci, un act de genocid etnico-cultural: „Lăsați-ne și nouă măcar câteva picături ca să ne putem înfățișa cu ele ca noi înșine, la judecata de apoi”. („Sângele Nistrului”)

Eugen Coșeriu a fost „cel mai strălucit exponent al culturii române în planul universal al științelor omului” (M. Borcilă). În activitatea didactică și de cercetare folosea mai multe limbi, schimbând cu ușurință limba în care ținea cursurile „versuri scriu în limba română, proză am scris în italiană, iar studiile de lingvistică au fost elaborate în spaniolă, franceză și germană”, se mărturisea academicianul.

În creația sa era ghidat de afirmația lui Aristotel „darul cel mai de preț al exprimării poetice este să fie limpede fără ca să cadă în comun”. E. Coșeriu consideră că limbajul poetic operează creativitatea prin însăși esența sa –„Limbajul nu creează propriu-zis lumea, dar o face să fie, să existe prin delimitarea verbală”. Poezia pune în lumină adevărul, starea de neascultare a sentimentelor „dal tenebre ad luci”. E necesară schimbarea sensului denotativ spre cel conotativ, pentru a da luxurianță cuvântului, într-un sens foarte surprinzător. Aceasta

înseamnă creativitate, autentică valorificare a imaginației. Poezia trebuie să fie o refacere a universului, o metamorfozare a gândului lingvistic, spre această accedere poetică tindea Marele Creator:

„Balansează pe la ferestre Fac reverențe Dansează floarea de cireș, Glisează, Dansează Petale în ritm de vals Planează”. Elevii din liceu au oportunitatea să cunoască numele și creația enciclopedistului Eugen Coșeriu, studiind modulul „De la ființa limbii la personalitatea vorbitorului”, axat în doar manualul de Limba și literatura română, clasa a XI-a, autori Adrian Ghicov, Tamara Cristei, Olga Cosovan, Tatiana Cartaleanu. Elevii fac referire la lucrarea lingvistică de talie mondială „Limba există prin vorbire și vorbitori”, din care identifică idei pe care trebuie să le cunoască, să le respecte, să le urmeze: „O limbă nu este un depozit simplu, ci un sistem al modurilor de a face, de a crea semnificații. O limbă este și creație originară. Dar și creație pentru altul, prin atribuirea propriului eu celuilalt. Astfel s-au creat și se creează permanent limbile. Această experiență o avem în fiecare zi și nu ne mai gândim la ea”( E. Coșeriu). Consecventă constatare sunt și versurile lui Gr. Vieru: „În al limbilor tezaur Pururi o să rămână Limba doinelor de aur, Limba noastră cea română” .

Îmi asum responsabilitatea de a extinde coordonatele bibliografice, rezervând 2-3 ore în Proiectarea didactică, un studiu asupra creației enciclopedistului Eugen Coșeriu. Obiectivul apriori e de a motiva elevii să se informeze suplimentar despre personalitatea lingvistică, despre E. Coseriu-poetul, prozatorul, poliglotul, limbajul poetic luxuriant, realizând un Proiect individual, însoțit de etape și algoritm de lucru. Prima etapă va fi cea de documentare: