Ana GRABAZEI. Impresii despre Patriarhul lingvisticii moderne

științei, fiind decorați de Președintele Țării cu Diplome de Onoare.

Noi, cei de la Cenaclul „Sfânta casă de acasă”, de rând cu bibliotecarii acestei biblioteci, vom săpa adânc brazdă în cultura neamului nostru cu puterea cuvântului, astfel contribuind ca toți să cunoaștem, să prețuim originea, etnia, tradițiile, limba și țara.

Basarabia a dat lumii tot ce-a avut mai bun (ca o piatră rară!) ‒ multe nume notorii. Printre ele, se află savantul național și internațional Eugeniu Coșeriu. El este numit Lingvistul nr.1 de pe Planeta Terra. Domnia Sa merită recunoștință și slavă.

IMPRESII DESPRE PATRIARHUL LINGVISTICII MODERNE

Ana GRABAZEI,

profesoară de limba și literatura română, grad didactic superior, Colegiul Politehnic din Bălți

Motto: „Filosofia este unicul mod de a depăși condiția de nemuritor și chiar de a o transforma în nemurire”. (Seneca „De brevita de vitae”)

Coșeriu al nostru cel de toate zilele și din toate locurile de pe mapamond… Am această onoare asumată să împărtășesc impresiile pe care le păstrez vii despre Eugeniu Coșeriu.

N-aș fi scris niciodată aceste rânduri dacă n-aș fi trăit revelația descoperirii acestui Om acum mai bine de 20 de ani în venirea lui la locurile copilăriei și adolescenței, de unde a început epopeea escaladării științei. Din mărturiile lui, deloc numeroase, am descoperit un intelectual de mare valoare, cu deprinderea de a munci până la epuizare, simplu dar auster, extrem de corect, cu o ținută de Patriarh, care și-a dedicat viața studiului. A surprins pe toată lumea, care îl asculta cu sufletul la gură, cu obiceiul lui

de a se aprofunda în căutare, adâncit într-o lume doar a lui, absent de la toate din jur. Ajuns unul din cei mai profunzi lingviști ai secolului XX, a parcurs un drum anevoios, a învins vitregiile vremurilor care lau aruncat în cele mai îndepărtate locuri de Mihăilenii copilăriei, zguduind sala prin mărturisirile sale atăt de vii în suflet. De la Coșeriu am învățat cum să deprinzi o limbă străină din perspectiva coerentă și riguroasă a lingvisticii integrale, convingându-ne că „învățarea unei limbi este o activitate creatoare și, în același timp, un fel de sacrificiu”. Noi eram atât de copleșiți de forța profesorului, de energia sa inepuizabilă și de discuțiile lui despre limbă atăt de captivante, incât nu ne-am dat seama când au zburat cele câteva ore. Nimeni nu îndrăznea să se ridice…

Personalitatea lui Coșeriu cucerește atât prin contribuția sa fundamentală în domeniul lingvisticii generale și al romanisticii, dar și prin interesul său permanent acordat limbii române în context romanic. Amploarea intereselor sale științifice și profunzimea analizelor justifică pe deplin o reflectie profundă și continuă asupra lingvisticii. Oriunde s-a aflat, a dominat prin dimensiunea sa culturală, prin capacitatea de a crea, formând o generație de discipoli cărora le-a transmis pasiunea sa pentru știința lingvistică.

M-au impresionat ticluirile sale despre moldovenism, făcând următoarea precizare: „Nu sunt contra moldovenismului: în cadrul moldovenismului sunt bălțean, în cadrul bălțenilor sunt mihăilean. Există un moldovenism imoral și există un moldovenism sănătos, care înțelege să afirme cultura moldovenismului în cadrul culturii românești ca normă”. Nu pot să mă expun cu aprecieri despre teoria lingvisticii coșeriene, nefiind decăt un simplu profesor în invâțământul preuniversitar, dar l-am ascultat cu interes deosebit pe savantul înzestrat cu harul de a-și promova ideile, expunânduse accesibil, coerent, cu o claritate impunătoare. Omul Coșeriu, copleșit de emoții, ne vorbea despre baștina ce l-a vitregit, decenii la rând, de rude, casă, săteni, colegi de liceu. Mi s-a părut un Om care nu face compromisuri, nu acceptă