Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți
WOLF-DIETER STEMPEL „DESPRE PRIETENUL EUGENIU COȘERIU”. NECROLOG Natalia SERJANTU, bibliotecar, Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți E bine spus, dar îmi voi permite să simplific din text pentru a nu repeta același lucru, deci am să fac unele prescurtări. Profesorul Wolf Stempel începe astfel: Eugeniu Coșeriu a fost, după cum se spune, un geniu. O excepție în orice caz. Încă de la școală, dacă le citise o singură dată, știa poeziile pe de rost, iar mai târziu îi va uimi pe colegi, reproducând conținutul unor tratate complicate, pe care le-a citit cu mult timp în urmă. Găsim și unele date despre liceanul Eugen: „Orientarea profesională îl condusese deja pe tânărul de 16 ani la a scrie în maculatură „Istoria poporului român”. El se vedea Von Eugen Coșeriu, profesor la Universitatea din Heidelberg, Marburg, apoi Gottingen, apoi profesor la Tübingen, ceea ce a fost și bun”. Când a murit, la Tübingen, la vârsta de 81 de ani, realitatea a depășit fanteziile elevului. Maestrul Coșeriu primise peste patruzeci de doctorate onorifice, alături de multe alte înalte premii și onoruri, din toată lumea. Drumul către Tübingen sau spre Germania nu a fost un marș. Născut în Mihăileni, un sat din nordul Basarabiei, și-a părăsit casa în 1940 cu o bursă de la Institutul cultural italian și și-a continuat studiile de doctorat la Roma. Apoi a plecat la Milano prin Padova, unde a obținut un al doilea doctorat, în filosofie. În Italia, și-a format baza înțelegerii sale de limbă și lingvistică. Locul unde a profesat cu adevărat a fost Montevideo. Aici i s-a încredințat înființarea unui institut de lingvistică. În Europa, marile scrieri de aici au rămas necunoscute pentru o lungă perioadă de timp. Harri Meier din Bonn a fost cel care și-a convins prietenul în timpul unei vizite la Montevideo că locul său real era în Europa sau , mai exact, în Germania.
55
