Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți
CREATORUL DE GENIU, EUGENIU COȘERIU Gheorghe POPA, dr. hab., profesor, ex-rector, Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălți 1. Pentru început, voi face o remarcă. Am dat preferință în titlu acestui aranjament al cuvintelor, oximoronic vorbind, cu nuanțe de asonanță cacofonică. În acest caz, fabulația se simte, cum s-ar zice, ca la ea acasă: am pornit, prin absurd, de la premisa că avem de a face cu un cuvânt compus: Eugeniu = eu + geniu. Fabulația noastră e susținută ipotetic și de mărturisirea Maestrului: „Eu însumi am folosit mult timp forma Eugen; de mulți ani folosesc totuși exclusiv (din ce considerente oare totuși exclusiv? – Gh. P.) forma Eugeniu, așa cum, de altfel, mă numesc și ‹‹oficial››” [Kabatek et alii, p.1]1. În subsidiar, am mai putea adăuga că E. Coșeriu era conștient de grandoarea sa, de valoarea inestimabilă a viziunii sale lingvistice și de impactul ei benefic asupra direcțiilor de dezvoltare a științei limbajului, de prestanța sa științifică și universitară, de abilitatea sa de a fi „un polemist de temut”, precum era conștient, și de faptul că „malițioșii îl considerau vanitos” [Renzi, p. 67]. Dar e tot atât de adevărat că însuși E. Coșeriu a avut ca defect lipsa „de interes pentru răspândirea operei” sale, neluând în calcul principiul după care s-a condus Maestrul toată viața: l-a „interesat problema și nu efectele eventual personale sau succesul personal” [Coșeriu 2003, p. 27]. Am putea aminti în acest context și de îndemnul prof. E. Coșeriu pe care l-a spus mereu tuturor: „Nu urmați ideile mele, vă rog, ci concentrați-vă asupra obiectului însuși și încercați – în cazul că principiul antidogmatismului este valabil – să nu prezentați niciodată teoria ca dogmă. Sunt convins, În intenția de a ne distanța cât mai mult posibil de la evaluări personale, dar, în același timp, și de a fi cât mai persuasivi, intenționat am recurs abuziv la citări și referințe bibliografice. 1
11
