✁
HR LEGAL
Flexibilitatea pieței muncii,
de la realitate la necesitate de Gabriela Dinu
Într-o lume a tehnologiei galopante, a produselor și serviciilor noi care apar într-un ritm extrem de rapid, provocările angajatorilor sunt uriașe în căutarea și menținerea de personal care să dețină abilitățile profesionale necesare, dar și dorința de stabilitate într-un loc de muncă. Astăzi, datorită flexibilizării muncii, locul de muncă nu mai este doar un loc cu patru pereți și un birou, iar barierele precum timpul și spațiul au fost depășite prin implementarea unor modalități flexibile de a lucra oferite angajaților. În România, schimbările de pe piața muncii sunt evidente; dacă acum 10-15 de ani modelul de angajare standard/tradițional era elementul de bază al relațiilor de muncă, iar flexibilitatea părea un concept exotic și îndepărtat, în zilele noastre flexibilitatea muncii a devenit o realitate pe care nimeni nu o mai poate nega. Mai mult, flexibilitatea în relațiile de muncă a devenit o necesitate; angajatorul este nevoit să îi găsească și să îi fidelizeze pe acei angajați care să satisfacă din punct de vedere profesional cerințele postului; moneda de schimb este aceea că angajații au propriile cerințe și nevoi la care angajatorul trebuie să se adapteze. Conform studiilor de specialitate în domeniul relațiilor de muncă, libertatea în alegerea programului de lucru, în alegerea locului de unde să presteze muncă sau a unor forme de angajare netradiționale (cum ar fi contractul de muncă part-time, cu program inegal sau individualizat/flexibil) sunt preferate unor beneficii salariale substanțiale. Într-un atare context, angajatorul are misiunea, nu întotdeauna ușoară, de a găsi acele
24
NR. 61 I Q3 I IULIE - SEPTEMBRIE 2019
instrumente / modalități / facilități care să-l facă atractiv pentru viitorii angajați. Pe de altă parte, facilitățile oferite angajaților, pentru a spori atractivitatea, trebuie să fie compatibile cu nevoile de business ale angajatorului, dar și conforme cu prevederile legale. Astfel, abordarea flexibilă a relației de muncă nu trebuie să urmărească doar tendințele actuale sau doar să încerce să crească satisfacția angajaților. În practică, angajatorii ar trebui să aibă în vedere câteva aspecte care să justifice implementarea unor abordări flexibile, cum ar fi: ✓ flexibilitatea trebuie introdusă dintrun motiv, respectiv angajatorul să identifice acele probleme de afaceri pe care încearcă să le rezolve; ✓ stabilirea prin politici interne a formelor și limitelor de flexibilitate, precum și definirea cerințelor minime care nu sunt negociabile și pe care angajatorul trebuie să le implementeze pentru ca, în final, beneficiile flexibilității să fie reciproce; ✓ stabilirea funcțiilor care să fie factorii de decizie pentru implementarea formelor de flexibilitate; aceste funcții ar trebui să fie cele care gestionează îndeaproape activitatea angajaților și care pot decide, în mod real, dacă o anumita formă de flexibilitate este sau nu compatibilă cu activitatea respectivă; ✓ este important ca angajații să fie informați în legătură cu toate aspectele și implicațiile unei formule flexibile pe care doresc să o acceseze; ✓ nu în ultimul rând, este necesară documentarea implementării formei de flexibilitate aplicabile pentru fiecare angajat în parte; în lipsa documentării sau documentarea precară
