ADEVĂR SAU PROVOCARE
Ce urmează
î
ADRIAN STANCIU
acum?
Încet, încet începem să vedem o luminiță la capătul acestui tunel, încă nu foarte lung, dar al naibii de întunecos în care ne-a aruncat aproape peste noapte această pandemie. Și odată cu ea se ridică, legitimă, această întrebare: „și ce urmează acum?”. Vreau să încerc, în acest articol, câteva tipuri de răspuns. În loc de prim răspuns, am să încep cu o primă întrebare, mai bine zis cu un mic exercițiu mental. Vă rog să-l faceți împreună cu mine. Prima temă e să ghiciți răspunsul la următoarele întrebări.
1.
Care era numărul de site-uri web în China la sfârșitul anului 2005?
2. Care e numărul speciilor de insecte din lume? 3. Care e altitudinea maximă din Vanuatu? E vorba despre ghicit, bănuiesc că nu cunoașteți răspunsurile pe dinafară și nu e un exercițiu de căutare pe Google, nu trișați că nu are niciun rost, încercați să-l ghiciți, cât de aproape puteți de unde credeți că s-ar afla adevărul. Nu mergeți mai departe până nu ghiciți. Vă rog, după ce ați ghicit, să vă notați cele 3 numere undeva. Gata? Hai, notați-o, dacă vreți să ne jucăm, e important. Acum am o extensie a temei. Vă rog să încadrați numărul respectiv între două limite care vă dau 38 |
încredere 95% că vor cuprinde rezultatul corect. Dacă, de pildă, la una dintre întrebări ați răspuns 1,000, ne așteptăm cu toții să nu fie neapărat chiar corect, dar cam între ce și ce sunteți 95% siguri că e corect? Între 500 și 2,000, de pildă? OK? Ați înțeles? Scrieți și cele 2 numere care delimitează intervalul, de o parte și de alta a numărului inițial. Ar trebui acum să aveți 9 numere. Acum vă rog să vă uitați mai jos la răspunsurile corecte: 1. 4,27 milioane 2. 5,5 milioane 3. 1,879 m Câte dintre ele ați nimerit în intervalul de încredere? Dacă intervalul de încredere a fost estimat corect, atunci cei mai mulți ar trebui să le fi nimerit pe toate 3, unii doar două, foarte puțini doar una și e aproape imposibil să nu nimerești niciuna (0,0125%). Bănuiesc, însă, că mulți dintre cei care citiți asta sunteți tocmai în această ultimă categorie. Cum se explică asta? E OK să nu știi ceva precis, dar de ce să crezi că știi cu aproximație când de fapt nu știi? Sunt două explicații aici, ambele importante pentru situația de acum: Prima e că mintea are nevoie de certitudini, nu poate lucra cu necunoscutul. Odată ce îmi pun problema unui interval de încredere, el trebuie să fie suficient de restrâns încât să-mi dea un sentiment de siguranță. Dacă aș zice că
