30 minute read
COVER STORY
Noua Dimensiune Economică și Socială Testul COVID 19
CATI LUPAȘCU
Advertisement
Afaceri închise parțial sau total, piețe financiare în derivă, vulnerabilitate în business, lanțuri de aprovizionare perturbate. Reguli fiscale suspendate, proiecte, oportunități, achiziții puse în stand by, consum la limita de avarie, bugete înghețate, zboruri anulate, o economie globală care săptămâni la rând cu greu a reușit să-și ia doza zilnică de oxigen. Oameni izolați, dependenți de tehnologie și internet, sisteme medicale suprasolicitate, venituri reduse drastic, șomaj, disponibilizări, teamă, incertitudine, moarte, suferință, singurătate, o presiune economică și socială de neimaginat în urmă cu doar câteva luni.
Pandemia cauzată de Covid 19, cea mai gravă criză sanitară a lumii contemporane, a supus, practic, întreaga planetă la un experiment fără precedent și a scos la iveală toate calitățile și valorile, dar și tarele ori verigile slabe ale umanității.
Timp de două luni, și România a fost în carantină, aproape împietrită. Acum însă, după ce punctul critic al crizei medicale a trecut, experimentează decizia relaxării măsurilor dure de izolare și se pregătește să dea piept cu realitatea economică, financiară și socială.
Recesiunea este inevitabilă, profunzimea ei depinde însă de mulți factori, cel mai important, sprijinul guvernamental acordat mediului de afaceri. Un altul, agilitatea companiilor de a se readapta noilor realități, de a face față schimbărilor.
Căci, categoric, pandemia de CoronaVirus a schimbat lumea. De la nivel micro, adică individual, la nivel macro, adică economic și social, suntem și vom fi, vrem sau nu vrem să recunoaștem, alții. Organizațiile s-au schimbat și ele, multe dintre nevoile, abordările, comportamentele, beneficiile, libertățile pe care înainte de criză le consideram normale, astăzi sunt deja istorie. Mindsetul, abilitățile, cerințele, forma de lucru, relațiile, valorile după care ne raportăm sunt deja altele. Alții/altele, însă, mai buni/mai bune? - e întrebarea din mintea tuturor.
De aceea, cum și cât va influența, de fapt, această criză societatea, companiile, leadershipul, sistemul de business și management, dar, mai ales, care sunt previziunile, provocările și pașii de urmat pe termen mediu și scurt, astfel încât recesiunea să lase urme mai ușor de trecut, sunt doar câteva dintre temele supuse dezbaterii împreună cu invitații mei din acest Cover Story: Monica Dudian, profesor universitar doctor în cadrul Academiei de Studii Economice (ASE) București, politologul Cristian Pîrvulescu, conf.univ.dr., decanul Facultății de Științe Politice din cadrul Școlii Naționale de Studii Politice și Administrative (SNSPA) București, și sociologul Gelu Duminică, doctor în sociologie al Universității din București, cadru didactic asociat al Facultății de Sociologie și Asistență Socială, totodată directorul executiv al Fundației Agenția de Dezvoltare Comunitară „Împreună”. În concluziile acestui Cover Story, vom înțelege și ce lecții importante am învățat sau ar fi trebuit să învățăm din testul Covid, dar și câteva recomandări pentru bine nostru viitor, propriu sau comun, de la prof. dr. Leon Zăgrean, șeful Disciplinei de Fiziologie și Neuroștiințe din cadrul Universității de Medicină și Farmacie (UMF) Carol Davila din București, unul dintre principalii promotori ai Neuroștiințelor în România.
MONICA DUDIAN „Vom asista la o restructurare a sistemului de producție și o reașezare a polilor de putere economică pe plan mondial”
” M ediul de afaceri se va schimba profund, prin diminuarea competiției, accelerarea transformării digitale și scurtarea lanțurilor de valoare. Pandemia a pus sub semnul întrebării producția așa-numită <just-in-time> și globalizarea. Vom asista la modificarea modelelor de business în toate sectoarele, doar amplitudinea modificării va fi diferită. Companiile vor urmări un control mai mare al lanțului valoric (supply chain), integrarea furnizorilor locali și extinderea cooperării cu toate părțile interesate (stakholders). Exploatarea bazelor mari de date și partajarea informațiilor de-a lungul lanțului valoric vor constitui principalele avantaje concurențiale. Totodată, aspectele ecologice, cultura organizațională și valoarea propusă consumatorilor vor crește în importanță. În relația angajator-angajat este de anticipat creșterea cooperării și creșterea eforturilor companiilor
cu formarea profesională pe termen lung a angajaților”, explică Monica Dudian, profesor universitar doctor în cadrul Academiei de Studii Economice (ASE) București, autor a peste 45 de studii și cărți de specialitate în domeniile microeconomie, economie industrială, economia riscului și macroeconomie.
Sprijinul financiar al statului, estimat la 3% din PIB, este un bun punct de plecare, susține ea, dar nu trebuie uitat că va genera costuri suplimentare pe termen lung. Totodată, simplificarea birocrației, creșterea transparenței utilizarii banilor publici, accesul egal și facil la informațiile referitoare la ajutoarele de stat, procedurile simplificate de accesare a finanțarii din surse publice/europene și de raportare, controlul preventiv și nu punitiv al autorităților sunt de ajutor. Ar mai fi de adaugat, mai spune prof. Dudian: cadrul fiscal și monetar stabil și îmbunătățirea cooperării în cadrul UE.
Prin măsurile luate, România s-a încadrat în peisajul economic - social european și mondial, consideră prof. Dudian, astfel că: „Din punct de vedere social, este cert că izolarea a aplatizat povara sistemului de sănătate și a oferit răgazul necesar aprovizionării cu echipamente și medicamente esențiale pentru această perioadă. La fel de cert este însă că aceeași izolare a condus la oboseală, tristețe, iritabilitate, reducerea nivelului de satisfacție cu privire la viață în general, așa cum arată studiul unei cercetătoare din Franța, Lise BourdeauLepage”.
Un seism de gradul 8
Impactul pandemiei în economie a fost comparat de unii specialiști cu efectele unui cutremur devastator. Pornind de la această corespondență, am întrebat-o pe Monica Dudian, ce grad apreciază că ar putea avea, pe o scară de la 1 la 10, seismul ce se va resimți în economia românească. De asemenea, pentru a obține un tablou complet, am rugat-o să ducă această analogie mai departe, și să aprecieze și compartiv cu precedenta criză din 2008. „Subiectiv, aș acorda 6 seismului din 2008 și 8 celui din 2020 datorită incertitudinii și impactului mondial. Astfel, creșterea economică mondială previzionată de FMI în 2009 era de -1%, în timp ce pentru 2020 este estimată la -3%. Cele două crize sunt fundamental diferite: dacă cea din 2008 a început ca o criza de lichiditate și a avut rădăcinile în economia financiară, cea prezentă este generată de un șoc extern economiei, dar cu implicații directe în economia reală. Dacă în 2008 am avut de-a face, în primul rând, cu o restructurare a sistemului financiar, de această dată vom asista la restructurarea în primul rând a sistemului de producție, însoțită de o reașezare a polilor de putere economică pe plan mondial. Efectele celor două crize sunt aceleași: reducerea PIB, creșterea șomajului, a deficitului bugetar și a sărăciei, amploarea și distribuția regională fiind însă diferite. Este evident că în această pandemie vestul Europei suferă mai mult decât estul, scăderea PIB în 2020 fiind estimată la -7,4% pe ansamblul EU (față de -4,3% în 2009) și la -6% în România (față de -5,5% în 2009)”, a subliniat prof. Dudian.
Efectele pe termen lung, greu de anticipat
Covid 19 reprezintă un șoc economic major pentru UE, se preciza și în raportul Comisiei privind modul în care Uniunea Europeană a răspuns crizei coronavirusului.
Consecințele asupra economiei europene vor depinde însă, în aceeași măsură, și de durata pandemiei, dar și de măsurile luate de autorități la nivel național și supranațional, se mai arată în raport.
Din punct de vedere economic, în România, măsurile de sprijin întreprinse la nivel guvernamental ar putea fi grupate în patru categorii, vine cu lămuriri Monica Dudian: măsuri care au țintit IMM-urile și companiile în general, măsuri destinate unităților administrativ teritoriale, măsuri care au vizat protecția socială a populației și măsuri direcționate către sistemul de sănătate. Concret, detaliază profesorul, măsurile de sprijinire a întreprinderilor, mai ales a celor mici și mijlocii, includ facilități la creditare, amânări și alte facilități fiscale, amânarea la plata utilităților și chiriilor, plata (plafonată) a indemnizațiilor angajaților aflați în șomaj tehnic, modificarea schemei de ajutor de stat pentru IMM-uri. Protecția socială se referă la amânarea la plata obligațiilor bancare, facilități fiscale, prelungirea valabilității voucherelor de vacanță, diferite scheme de sprijin pentru profesiile liberale, facilități pentru persoanele inapte de muncă ș.a. Sistemul de sănătate a fost și este sprijinit prin măsuri precum facilități acordate importatorilor de materiale medicale, creditul în valoare de 1,15 miliarde lei atribuit Companiei Naționale UNIFARM S.A., pe o perioadă de 6 luni pentru achiziția de materiale și echipamente sanitare, aplicația „Registrul Național al Producătorilor” de echipamente, dispozitive medicale și nemedicale, materiale de necesitate destinate populației în lupta cu COVID-19 ș.a. „Scopul declarat al acestor măsuri este diminuarea reducerii PIB și creșterea rezilienței sistemului de sănătate, dar se poate observa cu ușurință că există organizații afectate negativ, precum cele bancare, proprietarii de clădiri și furnizorii de utilități. În plus, este dificil de apreciat efectul pe termen lung asupra creșterii economice al deficitului bugetar generat de aceste măsuri, estimat de UE la 9,2% din PIB în 2020. Este de anticipat o creștere abruptă a datoriei publice până în 2021 și o austeritate bugetară începând cu 2022 pentru corectarea deficitelor”, a încheiat Monica Dudian.
MONICA DUDIAN Profesor universitar doctor în cadrul Academiei de Studii Economice (ASE) București
CRISTIAN PÎRVULESCU Conf. univ. dr., decanul Facultății de Științe Politice din cadrul Școlii Naționale de Studii Politice și Administrative (SNSPA) București
Pandemia ne va schimba. Relațiile dintre noi vor fi altele, comportamentele, prioritățile, așteptările, revoltele noastre, de asemenea, vor fi altele. Frica va lăsa urmări psihologice, care vor avea consecințe sociale și politice.
Impactul pandemiei a fost dur nu doar pentru economie. Alte trei domenii importante au fost zdruncinate din temelii: sănătatea, învățământul și protecția socială. Domenii cheie, care, odată cu relaxarea măsurilor de carantină, necesită o atenție sporită. Cu ce începem însă? Ce trebuie să rezolvăm cu celeritate, având în vedere că toate trei și înainte de pandemie erau în suferință?
Politologul Cristian Pîrvulescu, conf. univ. dr., decanul Facultății de Științe Politice din cadrul Școlii Naționale de Studii Politice și Administrative (SNSPA) București, consideră că prioritatea numărul 1 este însă reconstrucția statului. Ceea ce presupune și reconstrucția celor trei domenii cheie. Dar, pentru asta, este absolut necesară o resetare constituțională și administrativă. „Sănătatea este o problemă recurentă. Aici, fără reforme semnificative, dar care se vor lovi de puterea și influența politică a baronilor medicali, nu se va putea face mare lucru. Nu e vorba doar de subfinanțare, ci și de o politică de personal defectuoasă, ale cărei limite s-au văzut la începutul crizei provocate de Covid-19. În ce privește politica socială, aceasta lipsește cu desăvârșire. Va trebui inventată, dar climatul mai degrabă neoliberal va face dificilă orice încercare serioasă de construcție. Iar guvernul actual nu are vreo prioritate în acest domeniu. Învățământul trebuie adaptat dinamicii actuale. Dacă vor mai exista fracturi ca cele relevate de criza coronavirusului, între rural și urban, între cartierele bogate și cele defavorizate, România se va împotmoli. Fără o educație performantă, nu vom putea crește competitivitatea, care nu este doar economică”, consideră prof. Pîrvulescu.
Cine și ce ar putea ușura misiunea de restart? Flexibilitatea este cheia revenirii, a atras atenția politologul. Pentru că, spune el, spre deosebire de multe state din Vest, România nu s-a închis complet și câteva sectoare au continuat să funcționeze. Ceea ce va face revenirea economică puțin mai ușoară. Dar, mai avertizează el, reluarea activității nu este o problemă de resurse, fie ele și economice, ci de curaj politic: „Politicienii au fost copleșiți de presiunea publică pentru confinare. Aici sau aiurea. Dar nu e nevoie de un curaj nebun, ci de decizii inteligente și dinamice. Flexibilitatea este cheia revenirii. Cu cât se vor deschide mai multe domenii, cu atât revenirea va fi mai rapidă. Până acum, Romania a ieșit relativ bine din etapa izolării. Nici nu avea alternativă la această soluție. Toată lumea în jurul nostru o face. Dar ieșirea din confinare este mult mai dificilă. Frica
pare să blocheze o parte a societății, și una din cele active înainte. De fapt, percepția epidemiei este diferită în funcție de multe variabile: mediu de locuire, standard de viață, nivel de instrucție etc”.
Totuși, deciziile de revenire graduală s-au luat sub imperiul unei prudențe excesive, apreciază Cristian Pîrvulescu. Și dă ca exemplu decizia de a relua activitatea școlară în septembrie, o decizie care, din punctul lui de vedere, va avea consecințe dramatice pentru o întreagă generație: „Este un an din viața acestor copii, care nu va mai putea fi niciodată recuperat. Statele care au reluat activitatea creșelor și grădinițelor, apoi a școlilor primare și, în fine, a liceelor au făcut-o tocmai pentru că nicio țară nu-și poate permite să creeze un asemenea decalaj. Ca să nu vorbim de discriminarea la care sunt supuse cele mai fragile și dezavantajate categorii sociale: copiii din zona rurală și din familiile cu dificultăți materiale”. Statele din Asia, care sunt deja pe primele locuri în testele PISA - Singapore, Coreea de Sud, Hong Kong, Macao, chiar China - nu au întrerupt decât temporar școlile, a adăugat profesorul universitar. Și, există o corelație interesantă între rezultatele la testele PISA, performațele economice și durata de viață. Aceste state, mai puțin China, sunt deja înaintea statelor europene privind durata medie de viață. Și nici nu au confinat.
„Familie mare, remunerație după buget...mică”
Am intrat în izolare cu o piață a muncii ce se confrunta cu un deficit acut de personal. Acum, temerile cele mai mari vizează o creștere semnificativă a șomajului. La ce să ne așteptăm după reluarea activității, l-am întrebat pe profesorul Pîrvulescu.
În opinia lui, angajații sunt mult mai expuși unor dificultăți mai degrabă sociale, pe când angajatorii, la probleme economice. Primii, crede el, s-ar putea să aibă probleme în prima parte a reluării activității, mai ales în privința disponibilității locurilor de muncă interesante. Dar, deja piața de muncă occidentală începe să reabsoarbă o parte a acestei forțe de muncă de la noi, ba chiar primele semne au apărut încă înainte de a începe relaxarea. Pentru angajatori, implicațiile vor fi în schimb pe termen mediu, căci piețele nu vor recupera în toate domeniile la fel de repede. Iar aici intervine sprijinul guvernamental acordat mediului de afaceri. Numai că, dă o notă de umor caragialesc politologul comentariului legat de măsurile prin care statul a încercat să ajute mediul de afaceri: „Vorba lui Pristanda din O scrisoare pierdută, <Familie mare, remunerație după buget... mică>”. Revenind la tonul serios însă, profesorul Pîrvulescu a admis că Guvernul a încercat să facă atât cât îi permitea un buget deja secătuit de politicile populiste ale guvernului precedent. A dat o mână de ajutor mediului privat, iar Uniunea Europeană a contribuit de asemenea: „Răspunsul este mult mai rapid și mai structurat decât în timpul crizei economice din 2008-2011. Atunci, în anii 2008-2009, tot ani electorali cum este și 2020 (a se citi douăzeci-douăzeci), nimeni nu era dispus să ia măsuri împotriva crizei, ceea ce a făcut ca amploarea acesteia să devină atât de mare încât a fost nevoie de o agresivă politică de austeritate. Acum, se pare, nu va mai fi cazul. Prim-ministrul Ludovic Orban se declară un adversar al austerității. Or asta înseamnă că vor exista mai multe pârghii de relansare a consumului și, prin acesta, o relansare a economiei”.
Și, pentru că a amintit de contribuția Uniunii Europene, Cristian Pîrvulescu a explicat și de ce s-a creat impresia că, la început, UE a părut lipsită de reacție: „Cum Comisia Europeană nu are atribuții în domeniul sănătății, la început, intrarea în izolare a fost haotică. Fiecare stat a luat pandemia pe cont propriu. Dar, după câteva săptămâni, mai ales în domeniul economic, răspunsul a venit structurat. Dar UE nu e dictatură în care fondurile se alocă discreționar, ci o asociere de state democratice – mă rog, în principiu, dacă
ÎNTREBĂRI PE REPEDE ÎNAINTE!
Ce a câștigat, ce a pierdut România în această perioadă?
• Debirocratizarea, fie și parțială, va fi un câștig pe termen lung care ar putea favoriza resetarea României. Chiar și reliefarea problemelor din educație și sănătate ar putea să determine o serie de evoluții. Pe de altă parte, nereluarea învățământului fizic, nu doar online, s-ar putea să distrugă o întreagă generație, căci acest an școlar pierdut nu va mai putea fi recuperat niciodată. Mai ales pentru acei copii ce provin din rândul categoriilor defavorizate.
Pentru dumneavoastră, cum a fost izolarea? Ce vi s-a părut cel mai greu de trecut în toată această perioadă?
• Mi-a lipsit libertatea. Mai ales cea de mișcare. În rest, am muncit mai mult, căci trecerea la online a adus mai multe oportunități care mi-au încărcat timpul, astfel că, uneori, 24 de ore nu au părut suficiente.
Care e cea mai importantă lecție pe care ar trebui să o învățăm din Testul Covid?
• Că statul nu este un monstru înspăimântător ce trebuie vânat, ci un instrument prin care realizăm interesul public. Sănătatea, de exemplu, este un bun public care are și o dimensiune privată și una economică. Dar nu piața, ci statul susține sănătatea pentru toți. Fără sănătate pentru toți, economia nu funcționează. Nu un stat total, ci un stat flexibil, dar puternic și capabil să reacționeze. Nu un stat național, etnic, închis, ci un stat deschis și democratic. Dar pentru care interesul public nu este subsumat interesului privat și serviciile publice nu sunt sursa unor cheltuieli inutile.
mă gândesc la Ungaria sau Polonia - care negociază un compromis. Iar până la o decizie finală a Consiliului, deja pașii au fost făcuți spre o finanțare conștientă a reluării activității economice”.
„Politica nu dispare sub imperiul unei pandemii”
Revenind la situația din România și la măsurile impuse pentru limitarea transmiterii virusului, ceea ce a însemnat închiderea sau reducerea parțială a activității în cele mai multe companii, cu consecințe grave în piața forței de muncă (aproximativ 600.000 de contracte de muncă suspendate și alte aproape 430.000 încetate), profesorul Pîrvulescu afirmă că decizia de izolare a fost una politică, așadar și urmările acesteia nu pot fi altfel decât politice. „Politica nu dispare sub imperiul unei pandemii. Din contră, se acutizează. Deci, partidele sunt în plină efervescență, cu atât mai mult cu cât alegerile sunt încă posibile”, atenționează el, justificând bâlbele și greșelile în administrarea pandemiei prin prisma faptului că majoritatea parlamentară a preferat populismul, boicotarea și hărțuirea guvernului, fie prin decizii ale parlamentului, fie prin decizii ale CCR: „Știu, ca și dumneavoastră, că politicile economice populiste au lăsat o situație dezastroasă. Deja deficitul era de peste 4% anul trecut. Marja de manevră era foarte mică. Și eu aș miza mult pe reluarea masivă a consumului cu ajutoare țintite către acele ramuri care aduc o contribuție importantă la PIB”. Totuși, gradul seismului ce se va resimți în societatea românească, urmare a izolării și efectului shutdown economic generat de pandemia Covid 19 va depinde de mai multe variabile. „Dacă aș folosi strategia de comunicare catastrofică utilizată de mulți pentru a face predicții, aș putea zice 9. Unde 10 ar fi sfârșitul lumii. În fond, nu poți greși foarte dacă nu se întâmplă așa. Dar nu pot ști. Depinde de atât de multe variabile: stare epidemiologică și revenirea epidemiei (când și cât de virulent – n.m.), reacția economiei, reacția socială, reziliența statului etc. încât nu se poate face decât eventual o profeție. Și asta nu este domeniul meu. În principiu, dacă lucrurile nu se complică, vom putea relua ciclul destul de repede. Situația nu este catastrofală. Dar, dacă confinarea a fost națională, relaxarea nu va putea fi decât europeană și mondială. Și nu tot ce s-a întâmplat a fost negativ: trecerea spre o lume numerică este un efect pervers pozitiv, care ar putea contribui la reușita reluării ciclului”, este convins Cristian Pîrvulescu.
Prin comparație, criza precedentă a fost o criză de adaptare de o amploare mare, pe când această criză a fost indusă de frică, nu a fost provocată de evoluția ciclului economic, social și politic. Deci e greu să le comparăm, consideră el. Dar efectele crizei trecute se resimt încă, mai ales la nivel social și economic. Și aceste efecte ar putea fi amplificate de criza actuală: „Populismul, suveranismul, tentația neo-fascistă, existau deja după criza din 2008 și s-ar putea amplifica. Deja atacul împotriva democrației liberale era puternic. Iar globalismul, care este o caracteristică a capitalismului mondializat la începutul mileniului, este pus sub semnul întrebării”.
Ne va schimba pandemia?, l-am întrebat pe profesorul Pîrvulescu, și dacă da, cum?
Da, ne vom schimba, cât de mult... depinde de amploarea, durata și efectele pe termen lung ale epidemiei, afirmă el, continuând să tragă încă un semnal de alarmă: „Ciuma din Atena din 429 î.e.n. l-a ucis pe Pericle și odată cu asta democrația ateniană a decăzut. A urmat dictatura lacedemonienilor oligarhici și a macedonenilor. Așa a devenit democrația o amintire vreme de două milenii. Frica va lăsa urmări psihologice, care vor avea consecințe sociale și politice. Iar economia nu va putea să nu fie afectată și ea. Dar acum este prematur să dăm verdicte. Oamenii vor să-și ia viața înapoi și asta vor și încerca”.
GELU DUMINICĂ „Să recunoaștem realitatea și să nu ne mai vedem mai buni sau mai răi decât suntem cu adevărat”
Lovită în plin de pandemia de coronavirus, ce a declanșat o criză majoră, cu trei ramificații: în zona sanitară, zona economică și în zona socială, România de astăzi nu mai seamănă cu România de la începutul anului 2020. Companii mari sau mici au fost deopotrivă afectate de măsurile de distanțare socială și există un risc real ca unele dintre ele să nu-și mai revină financiar și astfel să fie obligate să-și închidă porțile. Dacă va fi așa, creșterea numărului de persoane vulnerabile va fi o certitudine, iar investițiile în redresarea economică se vor realiza în detrimentul politicilor care promovează echitatea socială și promovarea incluziunii, pentru simplu motiv că România nu-și va permite să susțină ambele direcții.
Avertismentul vine din partea sociologului Gelu Duminică, doctor în sociologie al Universității din București, cadru didactic asociat al Facultății de Sociologie și Asistență Socială, totodată directorul executiv al Fundației Agenția de Dezvoltare Comunitară „Împreună”. El ne reamintește că România nu era în cea mai bună situație macroeconomică nici înainte de pandemie, ceea ce înseamnă că atunci când criza sanitară va putea fi pe deplin controlată, economia va gâfâi extrem de serios.
Pe termen scurt, apreciază el, există reala posibilitate ca tensiunile venite din zonele afectate de criza economică să poată fi gestionate. Pe termen mediu însă, în condițiile în care revenirea din criză va dura câțiva ani, vom asista la tensiuni sociale mari, care foarte ușor se pot transforma în anomie.
ÎNTREBĂRI PE REPEDE ÎNAINTE!
Ne va schimba pandemia? Și dacă da, cum?
• Ne va schimba cât și unde vom dori noi să ne schimbe. Astfel de crize nu pot scoate din noi demoni pe care nu îi avem sau pe care nu luptăm să-i ținem în frâu. Tare-mi doresc ca acest moment să fie cel care ne va conduce la „cele rele să se spele, cele bune să se-adune” și nu invers. Nu va fi ușor, însă nu este imposibil.
Se vor schimba relațiile, comportamentele?
• Eu unul îmi doresc să-i sărut pe cei dragi în continuare, să-i strâng în brațe, să merg cu cei dragi de mână sau la braț etc. Și promit că o voi face mai ceva decât o făceam înainte, din momentul în care știu că este sigur pentru noi toți.
Dumneavoastră ați stat în autoizolare. Ce vi s-a părut cel mai greu de suportat?
• Da, am fost în izolare. Am făcut-o din drag pentru cei dragi, pentru că nu îmi doresc ca ei să sufere din cauza eventualei mele inconștiențe, Am scris, am citit, m-am jucat, am gătit, am vorbit cu prietenii și familia, ba chiar mi-am sărbătorit și ziua de naștere. Am reflectat la ceea ce aveam și nu eram conștient că am și mi-am propus să mă bucur și mai mult de tot ceea ce mă înconjoară, mai mult decât o făceam înainte. Am strâns bani pentru a putea duce alimente oamenilor în nevoie, am lucrat pentru materiale didactice online pentru școli, am avut conferințe, cursuri cu studenții, am comunicat cu echipa mea de la Fundația Agenția Împreună etc. Cu alte cuvinte, am făcut cam ceea ce făceam și înainte, fără însă să mai ies din casă. Mulțumesc lui Dumnezeu că m-a ținut sănătos pe mine și pe cei dragi. Gândul că toți cei din jurul meu sunt bine mă face să mă simt „alintatul Lui” și mă echilibrează.
Din tot testul Covid, care a fost cel mai greu „subiect”?
• Să gestionez emoția dată de drama familiilor care au pierdut pe cineva drag. Iar eu am avut câțiva prieteni care, din păcate, au picat testul acesta. Dumnezeu să-i aibă în grijă!
De aceea, trage semnalul de alarmă sociologul, România de după Corona-Criză nu trebuie să repete greșelile de după Marea Criză din anii 30. Doar așa poate fi evitat cel mai mare pericol, cel reprezentat de întărirea discursului naționalist și anti-european. Pentru că, foarte mulți politicieni locali vor încerca să fructifice electoral ceea ce (nu) se întâmplă acum, drept urmare, trebuie să evităm ca păturile vulnerabile, cele care vor fi cele mai afectate, să fie tentate să susțină astfel de lideri care vor poza în salvatorii și prietenii lor. Dacă alegem să adâncim clivajele, cu siguranță, bine nu ne va fi, spune Gelu Duminică.
Infrastructură, educație, echitate
Sfatul lui: „Trebuie să înțelegem că avem o singură Românie și că ea este extrem de diversă. Trebuie să înțelegem că nu există mai multe Românii, cum am auzit de foarte multe ori, ci există una singură în care binele meu depinde de binele celui de lângă mine. Așa că, mai multă solidaritate și empatie este obligatorie. În al doilea rând, trebuie să înțelegem că statul ăsta arată și așa cum vrem noi să arate. Dacă noi <ne descurcăm> dorind să ocolim regulile, și statul va fi unul corupt și ineficient. Dacă nu vom înțelege că oricare dintre noi poate avea nevoie, la un moment dat în viață, de sprijin serios pentru a face față unei situații grele, și că nu mai trebuie să-i arătăm cu degetul pe cei vulnerabili, ci mai degrabă să gândim sisteme de acompaniere centrate pe nevoile și pe cultura lor, nu vom face decât să adâncim niște tensiuni care ne vor duce într-o zonă de populism care va fi exploatată politic”.
Este obligatoriu, deci, recomandă Gelu Duminică, să dezvoltăm un Program de Dezvoltare serios, bazat pe lucrări de infrastructură (care să creeze locuri de muncă), pe un sistem de educație incluziv și de calitate și, mai ales, pe echitate, plan care poate avea ca motor principal de finanțare fondurile europene din următoarea programare financiară. Pentru a reuși acest lucru însă, munca trebuie începută imediat și dialogul cu cât mai mulți actori trebuie susținut și încurajat. „Teama dată de apariția acestui virus, întreținută de media și mesajele autorităților, nu ne ajută să mai avem viața pe care o aveam până la fine de februarie. Cu toate acestea, marile provocări pentru societate vor începe după ce criza sanitară va trece, și acolo vom vorbi de mari provocări economice și sociale. Mulți oameni își vor pierde locurile de muncă, clivajele din societate se vor adânci și societatea va fi mai fărâmițată decât a fost vreodată. Va trebui să facem față populismului, rasismului și radicalizării unui tip de discurs îndreptat împotriva statului, minorităților etnice, categoriilor sociale vulnerabile etc, și teama mea este să repetăm istoria anilor ’30, când România a mers pe un drum profund greșit. Depinde de noi ce va fi în viitor”, precizează sociologul.
Conform Institutului Național de Statistică, 4.5 milioane de români trăiesc în sărăcie extremă și pentru ei sărăcia este și mai mare în această perioadă. Mulți dintre ei lucrau fără forme legale, așa că nu pot beneficia de somaj tehnic. Dacă avem în vedere și faptul că 30% dintre cei care trăiesc în sărăcie extremă sunt copii, ne dăm seama de dimensiunea provocărilor sociale care încă așteaptă un răspuns coerent.
Niciun stat nu a fost pregătit pentru ceea ce s-a întâmplat din punct de vedere medical și economic. Bineînțeles, nici România. Din punct de vedere social însă, noi acum nu culegem decât roadele modului inconștient în care am investit resursele în ultimii zeci de ani. Pentru că România este o țară cu multă sărăcie și cu diferențe mari de dezvoltare de la o regiune la alta și, logic, în perioadă de criză, aceste decalaje se adâncesc.
Gelu Duminică mai reliefează însă și alte aspecte: „România era și înainte de pandemie o țară în care antagonizarea unei categorii de populații împotriva alteia era la ea acasă (aduceți-vă aminte de dihonia dintre bugetari și cei de la stat, între cei care protestau în Piața Victoriei vs cei care o făceau în fața palatului Cotroceni etc), așa că rezultatul nu poate fi acum o mare solidaritate. În România, aveam suficient de mulți oameni care considerau că <legile sunt pentru proști> și că <ei pot se pot descurca>, așa că nu ar trebui să ne mire numărul destul de mare de români care consideră că nu trebuie să respecte regulile. Încrederea în stat și în instituțiile sale era oricum foarte jos, deci e oarecum normală atitudinea de sfidare a recomandărilor”.
Sigur, se poate lucra pe orice palier, astfel încât pe viitor să ne fie mult mai bine, cu două mari condiții, explică sociologul: a. Să recunoaștem unde suntem și să nu ne mai vedem mai buni/răi decât suntem cu adevărat. b. Să v rem să schimbăm.
Dar, pentru a schimba ceva, e nevoie de fiecare dintre noi!
De exemplu, țările au abordat în două moduri pandemia: distanțarea socială și modelul pragmatic, unii îl numesc „selecția naturală”. În acest context, tot mai mulți antreprenori români afirmă că shutdown-ul economic a fost o măsură pripită, exagerată, panicardă, și care, pe termen mediu și lung, va avea efecte mult mai grave, mai profunde decât criza propriu-zisă, cea sanitară.
Ar fi putut România și poporul român să aplice modelul suedez?, l-am întrebat pe Gelu Duminică, rugându-l, totodată, să ne spună dacă da, cum, iar dacă nu, de ce. „Eu cred că modelul suedez poate fi aplicat doar în Suedia, o țară în care spiritul de solidaritate se împletește cu respectul în instituțiile statului într-un mod care nu mai exista nicăieri în Europa. Între profit și oameni, eu aleg omul, pentru că, fără om, economia este inutilă. Din acest punct de vedere, eu cred că România a luat cea mai bună decizie. Glumind, nu putem să fim suedezi când noi ne comportăm românește. Poate, la un moment dat, vom ajunge și noi la valorile și comportamentul social al acelei societăți”, a răspuns el.
O temelie educațională mai solidă ar fi schimbat cumva lucrurile?, a fost întrebarea imediat următoare. „Normele și valorile sociale sunt cele care generează comportamentul uman”, a spus el, dar dacă prin educație avem în vedere doar accesul la școală, asta nu reușește să schimbe prea mult societatea. Adică ajută, dar nu e suficient. Educația are un sens mult mai complex așa că, până când „merge și așa” nu va fi înlocuit cu „așa nu mai merge”, școala nu va fi suficientă, consideră sociologul. Dar, „fiecare dintre noi avem un rol. Și până o masă critică care poate genera schimbarea nu-l va conștientiza și asuma, valorile societății nu se vor schimba. Facem pași mari spre punctul acela, însă mai avem de mers până acolo”.
Voluntariat din egoism
Militant social și lider al unei organizații preocupate de sprijinul celor mai vulnerabile comunități, evident că în discuția noastră am abordat și tema mobilizării civice/voluntariatului. „Mobilizarea civică a fost bună, însă nu atât de bună precum a fost în alte societăți ancorate în alte valori și comportamente sociale. Însă, foarte bună față de trecut. Și acest lucru este îmbucurător și dătător de speranță”, apreciază Gelu Duminică.
Voluntarii însă, nu au nimic special în educația lor, poate doar o doză mai mare de putere de dăruire și sacrificiu decât ceilalți, consideră el. „Contrar aparențelor, toți oamenii ăștia (printre care, cu modestie, mă pot înscrie și eu) care lucrează și pentru alți oameni, sunt pământeni și sunt români. Numai că preferăm să facem noi înșine ceva, decât să așteptăm de la alții să facă ceea ce și noi putem face. Eu unul o fac din egoism. Pentru că mi-ar fi rușine să dau ochii cu reflexia mea din oglindă știind că am putut face ceva și nu am făcut-o”.
GELU DUMINICĂ Doctor în sociologie al Universității din București, cadru didactic asociat al Facultății de Sociologie și Asistență Socială, directorul executiv al Fundației Agenția de Dezvoltare Comunitară „Împreună”
PROF. DR. LEON ZĂGREAN Șeful Disciplinei de Fiziologie și Neuroștiințe din cadrul UMF Carol Davila din București, unul dintre principalii promotori ai Neuroștiințelor în România
Teama legată de sănătatea proprie și a familiei, grijile financiare, riscul de a pierde locul de muncă, reducerea contactelor sociale, îngrijorările legate de situația școlară a copiilor sau viața unor oameni dragi aflați în prima linie, lipsa de control asupra propriei vieți, îngrădirea libertății de mișcare, discursurile alarmiste și știrile contradictorii, multe de-a dreptul false, care ne-au lovit din toate direcțiile în ultimele luni, au avut un impactic puternic asupra psihicului. Coronacriza a generat stres și epuizare, și, deși fiecare resimțim efectele cu o intensitate diferită, temerile acestea pot lăsa urme adânci și dezvolta frici, atrag atenția specialiștii. Spălatul excesiv pe mâini și dezinfectarea suprafețelor, mâncatul excesiv, comoditatea, teama de a atinge alte persoane, de a merge în vizită și a primi musafiri, reticența în a călători sunt doar câteva dintre ele.
„Propagarea veștilor alarmiste este problema”
Măsurile întreprinse pentru limitarea transmiterii virusului sunt însă exagerate, consideră prof. dr. Leon Zăgrean, șeful Disciplinei de Fiziologie și Neuroștiințe din cadrul UMF Carol Davila din București, unul dintre principalii promotori ai Neuroștiințelor în România, președintele Societății Române de Neuroștiințe. Ba chiar, din punctul lui de vedere, în spatele izolării și shutdownului economic ar putea fi interese ascunse financiare și politice, ce vor prejudicia majoritatea populației, firmele de mai mică anvergură și țările cu economia dependentă de marile puteri economice naționale.
Pentru că, subliniază profesorul, citându-l pe virusologul Prof. Dr. Karin Mölling: „Corona nu este un virus ucigaș grav! Propagarea veștilor alarmiste este problema”. Și întărește acest citat cu un altul, preluat din Revista LANCET, una dintre cele mai vechi și respectate reviste medicale: „Într-o lume polarizată între neîncredere și tensiuni comerciale, răspândirea bolii coronavirusului 2019 (COVID-19), atât în interiorul națiunilor, cât și la nivel internațional, este ajutată și ațâțată de dezinformări care înconjoară planeta în microsecunde. Astfel de dezinformări nu sunt în totalitate răuvoitoare, deși impactul poate fi devastator. Singurul bastion de apărare împotriva creșterii panicii publice, isteriei pieței financiare și neînțelegerilor neintenționate ale științei și epidemiologiei COVID-19 este contrainformația agilă, precisă, disponibilă la nivel mondial, care îmbracă un nivel moral înalt și transmite constant o relatare bazată pe știință”.
„Lumea se va schimba”
După această zarvă din prezent, a cărei naștere nu este încă lămurită, lumea se va schimba, scrie prof. Zăgrean într-o postare pe contul personal de Facebook. Este dificil de prevăzut care vor fi schimbările, mai spune el, dar intuiește că nu vor fi favorabile majorității oamenilor.
De aceea, convins de puterea creierului uman și de capacitatea lui de a lua deciziile cele mai importante pentru sănătatea individuală, Leon Zăgrean a transmis câteva gânduri, practic o serie de sfaturi menite a asigura un echilibru fizic și emotional, atât de necesar în această perioadă care, deși este mult mai relaxată decât în săptămânile de carantină, încă ne influențează psihicul: „Încercați să găsiți soluții să depindeți cât mai puțin de alții în privința lucrurilor elementare pentru viață - alimente, apă, îmbrăcăminte. Încercați să folosiți, să lucrați pământul cu toate roadele lui. Nu vă lăsați ademeniți de lene, de evitarea activității fizice, care este una din condițiile fundamentale pentru menținerea sănătății. Un argument de bun simț și care poate fi observat fără a pretinde studii sau pregătiri speciale este numărul tot mai mare de oameni care au greutate (Kg) peste măsură și numărul de bolnavi cu diabet zaharat. Ambele afecțiuni (boli) sunt în legătura cu alimentația nenaturală și lipsa de mișcare. Din tinerețe am păstrat în memorie următorul proverb: mișcarea înviorează gândirea. De-a lungul existenței mele m-am convins tot mai mult de acest adevăr. Și, în final, doresc să vă transmit că valoarea și identitatea ființei umane derivă, în primul rând din ceea ce gândește și face fiecare, în raport cu legile care stau la baza vieții și a societății. Încercați deci să vă cultivați cunoașterea din care izvorăște cel mai prețios dar - înțelepciunea”.
