Zile și Nopți Cluj-Napoca, Decembrie 2020 - Ianuarie 2021

Page 1

POP CULTURE MAGAZINE. EDIȚIA DE CLUJ-NAPOCA DECEMBRIE 2020 - IANUARIE 2021

MUZICĂ. ARTĂ. FILM. CULINARiA

Toate cele 24 filme cu James Bond De la Dr. No din 1962 până la Spectre din 2015 Din luna decembrie 2020, exclusiv la HBO GO


Revista se vinde exclusiv online la adresa www.sunetelive.ro


DECEMBRIE 2020 - IANUARIE 2021

Editorial

POP CULTURE MAGAZINE

Poveste deprima(n)tă cu Moş Crăciun v. 2020 Ioan BIG, publisher

D

upă un an întunecat care a început cu un virus şi s-a încheiat cu alegeri pentru un alt parlament - altul decât cel de 300 pentru care “am fost odată ca niciodată” la referendum şi nu altul pentru fauna care îl va popula, care-i tot una “de linia întâi” -, n-am cum să mă raportez la Moş Crăciun ca la cel mai celebru supererou din istorie deşi, în fond, ăsta-i adevărul... căci are un look aparte (îl recunoşti pe Moşu’ în uniformă mai repede decât pe Batman), supraputeri (e nemuritor şi zboară ca Superman, se strecoară prin hornuri ca un mutant din X-Men şi e suspect c-ar avea viteza lui Flash la cum distribuie cadourile), tehnologie cool (sania lui parcă e inventată de Tony ‘Iron-Man’ Stark iar praful magic de Dr. Strange), domiciliază şi face burtă ca Thor într-un loc greu accesibil şi e devotat cauzelor bune ca virtuosul, altruistul şi moralul Captain America. Chestia e că, sincer, n-am habar ce-aş vrea să îi cer lui Moş Crăciun anul ăsta şi să şi poată să-mi ofere, aşa că am decis să nu-i scriu. Oricum, şansele sunt mari ca cererea mea să rămână uitată pe la vreun birocrat din ăia mulţi ce câştigă degeaba un cozonac de pe urma Moşului şi care nu vrea să ştie de digitalizare. Că am eu probleme cu buna dispoziţie tocmai de sărbători nu-i vina acestui pionier al livrării la domiciliu, al muncii de-acasă şi al distanţării sociale, dar, totuşi, nu pot să nu mă gândesc la cât de mult ţine la guvernul lui format din spiriduşi, care au ajuns să pună ce vor ei în cadouri şi se folosesc de imaginea Moşului ca să preîntâmpine eventualele reclamaţii www.zilesinopti.ro

de la copii. Plus că n-am cum să uit că Moş Crăciun era un neica nimeni până a descoperit America în 1492, prin mateloţii lui Cristofor Columb, şi că a evoluat spre cum îl ştim şi îl vedem noi acum în reclame la diverse produse sau în producţiile hollywoodiene de-abia din momentul în care a fost transformat în Santa Claus - inspirat de Sinterklaas, numele olandez al Sf. Nicolae -, prin remodelarea inclusiv a imaginii sale de către americanul Clement Moore, devenind de la începutul secolului 20 un positive male cultural icon, practic o veritabilă vedetă Pop cu notorietate globală, susţinută publicitar intens de brand-uri precum Coca Cola sau Ford, de cinema, televiziune, cărţi şi benzi desenate, muzică şi arte decorative. Dacă Brifcorul nu era înlocuit de Cola în 1990, pe Moş Crăciun tot Gerilă îl chema şi-acum la noi, iar faptul că a fost inventat de Martin Luther în timpul Reformei sale, inspirat fiind de imaginea şi faptele Sfântului Nicolae, nu mă face să uit originea lui incorectă politic, de când era poreclit în folclor Krampus sau Joulupukki şi nu avea neapărat darul şi misiunea de a-i bucura pe absolut toţi copiii, ba dimpotrivă. Păi pot să mai am încredere într-un personaj care clamează că-i al tuturor dar se comportă ca un influencer doar în folosul copiilor pe care el îi consideră cuminţi? Ce să-i cer, la ce să mă mai aştept? La mulţi ani?

PAGINA

3


CUPRINS

Muzică / pagina 19

POP CULTURE MAGAZINE

Artă / pagina 29

Muzeul Rock din România �����������������������������������19

Toamna patriarhului ENZO MARI ������������������������29

MĂRUL DISCOrdiei - a fi sau a nu fi disco �������20 Lansare surprinzătoare a albumului Disco, un throwback autentic către zilele glorioase ale pantalonilor evazați din partea australiencei Kylie Minogue.

ALEXANDRU PAPADOPOL. „În ring îți rămân doar reflexele” ������������������������������������������������������������30

CLASĂ. CLASICĂ. CLASICE �����������������������������21 Dificil de ales din colecţia de toamnă-iarnă 2020 a muzicii lumii trei discuri numai bune de ascultat într-o vacanţă de sfârşit de an petrecută undeva departe de... lumea dezlănţuită.

Banda Desenată are viitor în România ������������������33 CINCI SPECTACOLE ALTFEL ������������������������������34

JUMĂTATE DE SECOL FĂRĂ BEATLES ���������22

MEDEEA MARINESCU: „M-am dus pe intuiția mea și a funcționat” ��������������������������������������������������36 Ne era dor de Medeea Marinescu după o perioadă în care „străinii” au rămas „în noapte” iar conceptul de „all inclusive” nu a mai inclus și mersul la teatru, decât foarte rar, în viața noastră de zi cu zi.

ALEXANDRU ANDRIEŞ Despre [câţiva] oameni şi [unele] discuri �����������24

Cristian Scutaru: „Cumva, peretele își alege pictura, nu invers.” ����������������������������������������������������38

Nine Inch Nails sau cum să asculți un first-person shooter pe vinil ���������������������������������27

MIRCEA TIBERIAN: „Trebuie să ai o dramaturgie a propriului recital” ��������������������������40

FILM / pagina 43 Avem nevoie de experiența mersului la cinema ����43 MANK: O scrisoare de dragoste către un Hollywood de mult apus ������������������������������������������44 Geniul, mogulul şi... MANK ������������������������������������45 Serialul 30 COINS �����������������������������������������������������46 Mix umitor de entertaining de Mystery-Thriller şi film de acţiune cu accente Horror. Binging în lunile decembrie - ianuarie ������������������48 Din păcate, în această iarnă avem niște motive în plus pentru a rămâne în casă, iar călătoriile prin țară sau prin afară sunt destul de riscante și complicate. DEBBIE ROCHON: “Arta a fost dintotdeauna un medicament” ��������������������������������������������������������������50

EAT&DRINK / pagina 57 Mango, kiwi și ananas? De ce nu mere, pere și gutui? �������������������������������� 57 Tendințe culinare în 2021 �������������������������������������� 58 5 restaurante din țară de la care poți comanda masa de Sărbători ���������������������������������������������������� 59 Să curgă șampania! �������������������������������������������������� 60 5 locuri din țară unde poți bea un vin fiert în această iarnă �������������������������������������������������������������� 61

POP-UP STORIES ������������������������������������������������������ 13 Pandemiile și Apocalipsa după King �������������� 16

De la primul la ultimul Bond... JAMES BOND ��52

POVEȘTI DE SUCCES ���������������������������������������������� 62 FILGUD. Brandul de „brânzeturi” și „lactate” vegane dezvoltat de Andrei Roșu

Cele mai reușite anime-uri ale lui 2020 ����������������56

Anul 2020 din perspectiva pisicilor ���������������� 64

PAGINA

4

www.zilesinopti.ro



DECEMBRIE 2020 - IANUARIE 2021

www.zilesinopti.ro www.faceboook.com/zilesinopti

POP CULTURE MAGAZINE

www.zilesinopti.ro

ZILE ȘI NOPȚI POP CULTURE MAGAZINE ISSN 2559-172X Apare gratuit, lunar. Nr. 12 - decembrie 2020 - ianuarie 2021 Tiraj: 20.000 exemplare Director General: Marian Gîlea, marian.gilea@zilesinopti.ro Publisher: Ioan Big, ioan.big@zilesinopti.ro Director Vânzări: Simona Stoichici, Simona@simone-advertising.ro Publicitate print: Regia MGSI, Valeria Iliescu valeria.iliescu@mgsi.ro Alexandru Popescu alexandru.popescu@kisstv.ro

Știri

Programe

SELECTĂM cele mai importante și relevante știri din toate domeniile de interes pentru timpul liber, popculture, transmitem știri corecte și verificate, suntem informați pentru cititorii noștri.

PROGRAMELE culturale, de film, de muzică, de artă, de spectacole șamd sunt rodul a zeci de ore de research și difuzare în online pentru a prezenta exhaustiv pe zile și pe ore oferta de timp liber a orașului tău.

Publicitate online: Alexandru Cârcei, alexandru.carcei@whitemedia.ro Digital & Print Manager: Aurel Martinescu, aurel.martinescu@zilesinopti.ro Director Financiar: Mihaela Oană, mihaela.anutoiu@zilesinopti.ro Contabilitate: Mihaela Stoica, contabilitate@zilesinopti.ro Dezvoltare online: Radu Ganea, raduganea@raduganea.com Online/Social Media: Georgiana Grigore, site@zilesinopti.ro EDIȚIA DE BUCUREȘTI: Publisher: Ioan Big ioan.big@zilesinopti.ro Online: Miruna Enescu, bucuresti@zilesinopti.ro Distribuție: Dan Budoi EDIȚIA DE BRAȘOV: Redacție: Georgiana Grigore site@zilesinopti.ro Distribuție: Andrei Paul paul.andrei@zilesinopti.ro EDIȚIA DE CLUJ: Redacție și vânzări: cluj@zilesinopti.ro Distribuție: Pop Eugen Claudiu EDIȚIA DE IAȘI: Vânzări/distribuție: Andrei Stratulat , iasi@zilesinopti.ro Francize ZILE ȘI NOPȚI: Timișoara, Sibiu, Oradea, Pitești, Bistrița. Tipărit la tipografia Conphys. www.conphys.ro ZILE ȘI NOPȚI este marcă înregistrată. Editor: City Guide Media SRL. Brașov, Str. Octavian Goga nr. 9A REVISTĂ CULTURALĂ FINANȚATĂ CU SPRIJINUL MINISTERULUI CULTURII PAGINA

6

Autori & contributori IOAN BIG PUBLISHER

Ioan Big este jurnalist și analist Pop Culture. Este autor al volumelor “Blue, Black & White: Povestea Rolling Stones”, “Sexul... crucea lui Ken Russell”, “Eric Clapton” şi “Era Punk”. Cea mai nouă carte a sa, “Zombies in secolul 21”, a apărut în luna iulie la editura Eikon.

GRUIA DRAGOMIR REDACTOR

A absolvit Facultatea de Litere cu o lucrare de licență despre influența culturii americane asupra literaturii române. A debutat în romanul colectiv Rubik (Polirom, 2008), a tradus Jurnalul pe motocicletă al lui Che Guevara (Polirom, 2008) și a publicat proză scurtă în revista Tataia.

GEORGE MIHALCEA

REDACTOR

George este jurnalist consacrat și scrie articole de opinie, recenzii culinare și nu numai.

HORIA GHIBUȚIU REDACTOR

Horia s-a născut la Praga, în 1969. Avea să fie adus în ţară la şase săptămâni de la naştere şi lăsat să crească aici. E ziarist din 1990, a lucrat de la presa cotidiană (Tineretul liber, Evenimentul zilei, ProSport, Adevărul) până la ghiduri TV (TVmania) şi reviste lucioase...

DELIA MITRACHE REDACTOR

Delia este jurnalistă și face selecția de evenimente culturale pentru rubricile de recomandări. www.zilesinopti.ro


DECEMBRIE 2020 - IANUARIE 2021

POP CULTURE MAGAZINE

/ experiențe urbane desktop & mobile Muzica

Film

Artă

Eat&Drink

MUZICA. e unul din pilonii experiențelor urbane: interviurile realizate de Ioan Big, recomandările de music &travel realizate de Gruia Dragomir, recenziile lui Berti Barbera.

FILM. Premiere, Cine Combo, Videodome, recomandările și interviurile realizate de Ioan Big, recomandările de seriale de Gruia Dragomir și ceilalți contributori.

ARTA. Selectăm cele mai importante manifestări ale artei. Performing arts, arta actorului, interviuri, recomandări realizate de Ioan Big și contributorii invitați să scrie în paginile dedicate artei.

EAT&DRINK. Experiențele culinare sunt tratate în scris din ambele tabere de Horia Ghibuțiu, George Mihalcea și Mădălina Sánta, dar și analize și știri din domeniul culinar și horeca de redactorii noștri.

ANTONETA GALEȘ

CONTRIBUTOR

E trainer, coach, art-terapeut Phronetik și autor de romane polițiste sub pseudonimul Tony Mott. ”Iarna crimelor perfecte” este cel de al șaselea roman al ei, apărut în decembrie 2019 la editura Tritonic. Antoneta este responsabilă cu rubrica Jurnal de brașovean.

Este călător prin lume, iubitor al naturii și om al crestelor de munte. Travel writer, instagramer, hoinărește haihui cu rucsacul în spate, se bucură, râde, fotografiază și împărtășește din fericirea ei. Săptămânal Swit Rocs scrie în online rubrica de călătorii Hai-Hui cu Swit Rocs.

MĂDĂLINA SÁNTA

CONTRIBUTOR

Mădălina are 29 de ani, este Chef și de curând antreprenor. A absolvit o facultate de comunicare și a lucrat 7 ani în publicitate, apoi a decis să se dedice gastronomiei, specializându-se la Lyon, la Institutul Paul Bocuse. Mădălina scrie pentru online rubrica Povești din bucătărie.

TEODORA BRATU REDACTOR

Teodora este jurnalistă și face recomandări din spațiul teatrului, filmului și artelor performative.

www.zilesinopti.ro

GABRIEL BĂLĂNESCU

SWIT.ROCS

CONTRIBUTOR

CONTRIBUTOR

Este antropolog și fotograf pasionat, după 17 ani petrecuți peste hotare s-a întors în țară Mărturisește că pasiunea sa pentru fotografie l-a făcut un om mai bun, un tată mai bun și un soț mai bun. Gabriel scrie lunar articole de opinie dar și reportaje foto.

BERTI BARBERA

CONTRIBUTOR

Muzician, actor, prezentator de televiziune, compozitor, cu o vastă experiență artistică dar și publicistică. Activează în mai multe formații de muzică între care cea mai cunoscută și recentă e Platonic Band. Berti Barbera are pe site rubrica Omul cu discurile

SILVIA TRAȘCĂ REDACTOR

Pasionată încă din copilărie de arta scrisului, absolventă a Facultății de Jurnalism din București, specializarea Comunicare, Silvia este jurnalistă și creatoare de conținut pe subiecte care includ filmul, muzica și povești de viață autentice." PAGINA

7



INTERVIU DE GRUIA DRAGOMIR

CE SE ÎNTÂMPLĂ, DOCTORE? Povestește-ne un pic cum ai ajuns să alegi medicina și de ce te-a atras geriatria?

OANA CUZINO „Vom reveni în curând la normalitate, eu sunt optimistă!”

C

u toții o știm pe Oana Cuzino de la televizor, dar ea este și medic primar, cu specializare Gerontologie și Geriatrie, e absolventă a UMF „Carol Davila“ din București și doctor în științe medicale. De asemenea, ea a debutat ca autoare de carte în anul 2000, cu volumul „Dincolo de prezent”, apoi a mai publicat alte două cărți în 2003 („Sunt gravidă, ce să fac?”) și în 2006 („Frumusețea nu este o misiune imposibilă”). Oana a devenit cunoscută publicului larg în calitate de realizatoare și prezentatoare a emisiunii „Ce se întâmplă, doctore?“, care se difuzează la PRO TV de 18 ani. Toate aceste lucruri au transformat-o pe Oana Cuzino într-una dintre cele mai de încredere voci din domeniul medical.

www.zilesinopti.ro

M-a inspirat încă din copilărie profesor doctor Ana Aslan, pe care am avut ocazia s-o văd pe când îmi vizitam bunica internată la ea în secție. Bunica era un mare fan al acesteia. De la ea și de la părinți am aflat, încă de mică, despre cariera și personalitatea Anei Aslan. Apoi, tatăl meu a avut ocazia să călătorească cu ea în Argentina, unde dr. Ana Aslan mergea pentru o conferință și deschiderea unor centre de geriatrie care îi utilizau strategia antiaging și protocolul Gerovital. La întoarcerea în țară, tatăl meu ne-a povestit cât de impresionat a fost de popularitatea și respectul pe care îl avea, că a fost întâmpinată și apreciată ca o veritabilă vedetă a lumii științifice. M-a fascinat și inspirat. În acele vremuri părea imposibilă o asemenea recunoaștere a valorii, mai ales în plan extern, în străinătate. Asta m-a făcut să visez, copil fiind, că este o cale de a evada, știind că Ana Aslan și-a dobândit această libertate prin valoare certă, studiu, cercetare și inovație. Chiar dacă între timp regimul și lucrurile s-au schimbat din acest punct de vedere, când am hotărât că voi urma medicina, am ales această specializare foarte complexă, care la noi se numește Gerontologie și Geriatrie. Cum ai ajuns să faci și televiziune și de ce ai ales să te împarți între emisiunile TV și practicarea medicinei? Avantajul specializării mele, geriatria, este și că apreciază viața omului în ansamblu, iar cercetările din domeniul nostru cuprind puncte importante de referință în domeniul medicinei preventive, demonstrând că încă din tinerețe trebuie să fii vigilent cu organismul tău. Am vrut să fac cunoscute aceste lucruri oamenilor din toate categoriile PAGINA

9


DECEMBRIE 2020 - IANUARIE 2021

sociale, să înțeleagă ce înseamnă de fapt o conduită de viața preventivă, de aceea m-am îndreptat înspre televiziune încă din primii ani de rezidențiat. În perioada în care îmi definitivam studiile medicale, m-am implicat și în activitatea de cercetare din cadrul INGG Ana Aslan. Proiectele de cercetare în care am activat, mai ales studiile ample comparative la nivel european, m-au influențat să mă îndrept și către mass-media, pentru a face cunoscute aceste principii ale medicinei preventive care făceau o diferență uriașă între stilul de viață occidental și cel românesc. M-am ghidat mereu după credința că demonstrând oamenilor cât de importantă este schimbarea dietei de zi cu zi, deprinderea unor obiceiuri sănătoase, de la sport și mișcare, la controale periodice, echilibrarea ritmului muncă-relaxare ș.a.m.d., putem ajuta oamenii să îmbătrânească frumos și să acționeze astfel asupra noțiunii de calitate a vieții vârstnicului de la noi. Spune-ne, te rugăm, un lucru pe care nu-l știu prea mulți despre tine. Sunt pasionată de Krav-Maga și de doi ani și jumătate nu există săptămână în care să nu fac cel puțin un antrenament! Ce sport faci și cât de des? Și ce ai recomanda unei persoane care nu a găsit motivația de a include sportul în viața sa? În afară de antrenamentul de Krav-Maga, mai fac de cel puțin două ori PAGINA

10

POP CULTURE MAGAZINE

pe săptămână pilates. Apoi, opțional, ce se mai ivește: o alergare cu o prietenă, o partidă de padel sau tenis, înot, o plimbare lungă în pădure. Sfaturile mele… primul ar fi să nu zicem „nu” mișcării în general, căci despre asta e vorba. O plimbare zilnică în aer liber, de aproximativ 5000 de pași, reprezintă un obicei sănătos și plăcut, care va face o diferență uriașă în starea noastră mentală și fizică. În calitate de medic, ce recomandarea ai oferi cititorilor pentru a trece cu bine de această perioadă și de a minimaliza riscurile infectării cu Sars Cov2 sau măcar de a minimaliza riscurile dezvoltării unor simptome mai grave? Din păcate, nu avem absolut toate datele cu privire la această boală foarte nou apărută în rândul oamenilor, dar mai ales scenariile în cazul instalării ei, pe anumite terenuri grefate de patologie. De aceea, cred că, indiferent de vârstă, status de sănătate, trebuie ca în aceste zile să fim mai mult decât oricând preocupați de a menține un stil de viață sănătos. Se știe că infecția cu Sars Cov2 are o capacitate de metamorfozare uluitoare, se poate rapid transforma dintr-o pseudo-răceala cvasi asimptomatică, uneori manifestată doar prin anosmie și ageuzie, într-o afecțiune cu caracter sistemic, atacând acele vulnerabilități știute sau neștiute ale fiecăruia dintre noi. Așadar, menținerea unei diete echilibrate, suplimentate eventual, la recomandarea medicului de familie, cu nutrienți necesari, în funcție de www.zilesinopti.ro


DECEMBRIE 2020 - IANUARIE 2021

analize, sex, vârstă, tip de alimentație, predispoziții etc. Apoi, da, știu că este o perioadă dominată de anxietate, însă trebuie să evităm pe acest fond excesele de orice fel, de la dulciuri, alimente, alcool, nicotină…. Practicarea sportului și a mișcării trebuie să devină rutină în ziua de azi, ele reprezintă o terapie în sine. În plus, nimeni și nimic nu trebuie să ne abată de la respectarea regulilor de igienă specifice - spălatul și/ sau dezinfectarea mâinilor, evitarea contactului neprotejat de mască cu alte persoane, chiar dacă ne sunt prieteni, rude, colegi de serviciu. Cum crezi că va arăta lumea după această pandemie și când crezi că vom reveni la normalitatea de dinainte de COVID-19? Vom reveni în curând la normalitate, eu sunt optimistă! Însă trebuie să recunoaștem că acea normalitate „de dinainte”, după care tânjim, nu va mai fi exact aceeași ca dinaintea pandemiei… și nici nu trebuie să ne cramponăm de asta. Fenomenul acesta de o amploare nemaiîntâlnită ne-a dat de gândit fiecăruia, cel puțin în plan filosofic individual. Prinși în tumultul vieții de zi cu zi, până în 2020, venirea bruscă a pandemiei, lock-downul, autoizolarea autoimpusă din motive de siguranță medicală, ne-au forțat să ne punem întrebări de tip existențialist. Apoi, chiar dacă poate în plan economic, comercial, pandemia a avut drept impact un regres puternic, eu cred că oamenii vor ieși din situația asta cu multe elemente noi acumulate, cu mai multă cunoaștere de sine. Apoi, sper, cu mai multă încredere în medicina www.zilesinopti.ro

CE SE ÎNTÂMPLĂ, DOCTORE? timpurilor noastre, întrucât vaccinul realizat în timp record reprezintă cea mai bună soluție. Acest lucru face posibilă revenirea la viața noastră socială obișnuită, pe lângă disciplina autoimpusă pe care oamenii au înțeles-o și aplicat-o într-o anumită măsură. Ce urmează pentru Oana Cuzino și pentru „Ce se întâmplă, doctore”? Vom fi aici în continuare pentru telespectatorii noștri în fiecare dimineață, în cadrul Știrilor PRO TV, în jurul orei 08:00, pentru ca oamenii să-și înceapă ziua cu gândul la darul prețios pe care îl au de întreținut: sănătatea! Așadar, suntem și vom fi aici pentru cei care au nevoie de suportul nostru, dar și de informații suplimentare prin intermediul social media, site-ul www.doc.ro sau prin mailuri directe pe care ni le pot adresa. Medicina și informația despre sănătate au în ziua de astăzi o relevanță mai sporită decât oricând, iar această încercare uriașă prin care omenirea trece, chiar în aceste momente, vine să confirme acest adevăr. Stă în mare măsură în puterea omului să controleze sănătatea, a sa și a semenilor. Realizăm în plan individual sau nu acest mare adevăr, lucrurile nu stau pe loc, însă cei care știu să învețe din experiențele proprii sau din cele colective, pot trage învățături prețioase. Și pot privi sănătatea altfel decât un dar de la sine cuvenit. Sau, cum spun englezii: „Don’t take it for granted”. PAGINA

11



TEXT DE IOAN BIG

POP CULTURE MAGAZINE

Ghid al călătorului într-un viitor post-apocaliptic

T

his is the End of the World! Vagabondul nebun care bântuie pe străzile aglomerate ale unei metropole agitând un clopoţel şi zbierând din toţi rărunchii ‘A venit sfârşitul lumii!’ reprezintă un clişeu definitoriu pentru modul în care Pop culture, în special cinematografia occidentală, continuă să speculeze fricile noastre cu o eficacitate remarcabilă, indiferent că oferă un suport pentru serioase meditaţii existenţiale sau are ca obiectiv doar light entertainment-ul. Teama de ce s-ar întâmpla dacă civilizaţia familiară nouă ar dispărea şi societatea ar trebui să se reinventeze în parametri radical diferiţi pentru a supravieţui este circumscrisă fricii noastre ancestrale de moarte. Ce se va petrece cu noi după ce vom muri ca individualităţi sau... ca societate? Căci sfârşitul lumii noastre aşa cum o ştim - una confortabilă prin predictibilitate - nu mai pare o fantasmagorie absolută în 2020, Anul Pandemiei, într-un veac în care schimbările climatice, instabilitatea sociopolitică şi economică, şi evoluţia explozivă a tehnologiei ne alimentează nesiguranţa şi teama de necunoscut. E suficient să priviţi meditativul şi sumbrul The Road (2009), excepţionala adaptare a cărţii lui Cormack McCarthy, ca să rămâneţi pe gânduri.

www.zilesinopti.ro

Planet of the Apes

POP-UP STORiEs

Consecinţele unei catastrofe planetare care a distrus civilizaţia şi obligă rămăşiţele speciei umane să reinventeze regulile (con)vieţuirii reprezintă subiectul a nenumărate ficţiuni literare şi cinematografice încă din perioada postbelică, a căror piatră de temelie o reprezintă romanulprofeţie publicat de creatoarea lui Frankenstein, Mary Shelley, cu aproape 200 de ani în urmă! The Last Man (1826) descrie o umanitate aproape decimată de ciuma bubonică într-un viitor secol... 21! Revenind la trecutul recent, în 1949, a apărut, de exemplu, Earth Abides, cartea lui George R. Stewart despre puţinii rămaşi vii în urma unei pandemii de o virulenţă fără precedent, iar anii ’50-’90 sunt jalonaţi de scrieri post-apocaliptice care pot fi considerate acum vizionare, precum cele ale lui Arthur C. Clarke (Childhood’s End, 1953), Walter M. Miller (A Canticle for Leibowitz, 1959), Kurt Vonnegut (Cat’s Cradle, 1963), Stephen King (The Stand, 1978/1990) sau David Palmer (Emergence, 1984). Complementar, trebuie avute în vedere şi cărţile care au devenit ultrapopulare datorită adaptărilor ulterioare în cinema: I am Legend (Richard Matheson, 1954), On the Beach (Nevil Shute, 1957), Planet of the Apes (Pierre Boulle, 1963), The Postman (David Brin, 1985), Blindness (José Saramago, 1995) etc. Lumile post-apocaliptice au proliferat PAGINA

13


POP CULTURE MAGAZINE

Mortal Engines (2014) în Pop culture datorită înmulţirii accelerate a pericolelor la adresa societăţii odată cu expansiunea economică şi progresul ştiinţific iar cauzele ‘apocalipselor’ sunt criterii relevante de sortare a diverselor abordări: războaie globale (vezi City of Ember din 2008 şi al său oraş subteran ori Mortal Engines, filmul din 2014 produs de Peter Jackson), catastrofe ecologice (coreeanul Snowpiercer din 2013 sau filmele lui Roland Emmerich The Day After Tomorrow-2004 şi 2012 din 2009) şi genetice (Children of Men, 2006, adaptarea cărţii lui P.D. James semnată de Alfonso Cuarón), dezastre astronomice (Melancholia lui Lars von Trier din 2011), pericole din cosmos (blockbuster-ul lui Spielberg War of the Worlds, 2005), entităţi dotate cu I.A. (The Matrix, 1999-2003), colaps economic (The Rover, 2014) şi, evident... pandemii. Uriaşul potenţial de vandabilitate a reconstrucţiei unor noi realităţi umane plecând de la un dezastru devastator a fost valorificat de Pop culture la scară industrială, în special în cinematografie, principalul furnizor de entertainment... şi nu de realism disconfortabil, căci nu întâmplător World War Z (2013), adaptarea cărţii lui Max Brooks despre pandemia ce naşte zombies a încasat aproape 600 de milioane de dolari, iar Contagion (2011), filmul lui Steven Soderbergh, ce pare acum profetic, a avut la lansare doar un succes minor. Altfel, producţiile cu oamenii zombificaţi ca efect al pandemiilor, care devin pericolul #1 pentru puţinii neinfectaţi, sunt numeroase datorită succesului incredibil repurtat de serialul The Walking Dead (2010-), dar nu trebuie uitat că unele titluri de referinţă au avut premiera înainte de acesta: 28 Days Later/28 Weeks Later (2002/2008), Resident Evil (2002/10, primele 4 filme din franciză), Shaun of the Dead (2004), Zombieland (2009) etc. PAGINA

14

The Stand (1994) Recomandări din nişa “zombie plague” movies? Două filme din 2016, The Girl With All the Gifts, adaptarea cărţii lui M.R. Carey cu Glenn Close, Gemma Arterton şi Anamaria Marinca, şi Train to Busan, Actioner-ul Horror coreean cu un subtext social extrem de puternic. Din categoria filmelor post-apocaliptice care au pandemia ca premisă trebuie însă amintite aici obligatoriu şi alte câteva filme ce oferă perspective inedite asupra a ce urmează după sfârşitul lumii cunoscute de noi: 12 Monkeys (1995) al lui Terry ‘Brazil’ Gilliam, Æon Flux (2005), interesant pentru estetica inspirată din animaţia MTV, Doomsday (2008), Actioner-ul dintr-un viitor UK segregat de pandemie, şi, nu în ultimul rând, The Stand (1994), excelenta miniserie scrisă de Stephen King plecând de la cartea sa (extended & final cut-ul din 1990), care va servi inevitabil ca termen de comparaţie pentru noua versiune, ce va fi lansată tot ca serial în decembrie 2020. Şi acum... Stop! Motor! Acţiune! World War Z (2013)

www.zilesinopti.ro


DECEMBRIE 2020 - IANUARIE 2021

Mad Max: Fury Road (2015) În primăvara asta, George Miller, creatorul lui Mad Max, cel mai celebru erou dintrun viitor post-apocaliptic, a anunţat că va face The Wasteland (tot cu Tom Hardy în rolul solitarului vigilante Max Rockatansky) şi că a intrat deja în lucru pentru 2021 cu spin-off-ul Furiosa, în care juna Imperatoare va fi jucată de Anya Taylor-Joy (The Queen’s Gambit). Oricum, atât trilogia originală cu Mel Gibson, Mad Max (1979)-Mad Max: The Road Warrior (1981)-Mad Max Beyond Thunderdome (1985), cât şi Mad Max: Fury Road (2015), reprezintă un must-see pentru cei interesaţi de lumile deşertificate de războiul nuclear în care tehnologia este prezentă doar vestigial iar lupta continuă barbar având ca miză puţinele resurse rămase. Filmele lui Miller au dus în anii ’80 la apariţia unei pleiade de producţii asemănătoare, însă minore, poate doar cu excepţia lui Steel Dawn (1987) cu Patrick Swayze, interesant prin elementele de Western pe care, unele, le vom regăsi la nomadul Eli (Denzel Escape from New York (1981)

www.zilesinopti.ro

POP-UP STORIES Washington) ce bântuie prin pustietatea care s-a numit... SUA înainte de holocaustul nuclear în The Book of Eli (2010) al fraţilor Hughes. Într-o lume distrusă de conflicte armate şi catastrofe naturale, dar, de această dată în mediul urban (oraşele în ruină New York şi Los Angeles, devenite mega-închisori), evoluează şi contracandidatul lui Mad Max la titlul de cel mai iconic anti-erou de acţiune post-apocaliptic, veteranul în WWIII devenit criminal, Snake Plissken (Kurt Russell), în “dubla” cineastului-cult John Carpenter, Escape from New York (1981) şi Escape from L.A. (1996). În opoziţie cu spiritul anarhic al universului creat de Carpenter stă cel minimalist-fascistoid al societăţii distopice născută tot după un al treilea război mondial - în care emoţia este considerată cauza conflictelor - din Actioner-ul Equilibrium (2002), cu Christian Bale în rolul războiniculuicleric care se alătură mişcării de rezistenţă. Un exemplu relevant pentru varietatea lumilor postapocaliptice create de război este niponul Casshern (2004), al cărui acţiune se petrece la 50 de ani după ce Federaţia Estică a învins Europa cu preţul epuizării resurselor şi al poluării zonelor Terminator populate. Faptul că protagonistul se transformă în android pentru a lupta împotriva roboţilor-soldaţi ne aminteşte că printre cele mai spectaculoase filme de gen se numără cele în care conflictul s-a consumat între oameni şi maşini, produse ale tehnologiei dotate cu I.A. ce au dobândit capacitatea de a evolua, francizele Terminator şi The Matrix, la care se adaugă producţii interesante de anvergură mai mare (Alita: Battle Angel, filmul lui James Cameron din 2019) ori mai mică (Mutant Chronicles din 2008, adaptarea RPGului, sau Autómata, SF-ul cu Antonio Banderas din 2008). De aici, completaţi voi lista... PAGINA

15


STEPHEN

KING

TEXT DE MIRCEA PRICĂJAN

Mircea Pricăjan este scriitor și traducător. A publicat trei romane și un volum de proză scurtă și a tradus peste 60 de cărți, dintre care 16 aparținîndu-i lui Stephen King. Este redactor la revista „Familia“ din Oradea.

Pandemiile și Apocalipsa după King Fără-ndoială, Stephen King trebuie să se fi gîndit la devastatoarea pandemie din 1918-1919 atunci cînd a scris The Stand, la sf îrșitul anilor 1970. N-o spune explicit nicăieri, amintește doar, în Danse Macabre, primul și singurul său studiu amplu despre cultura populară, de o știre din presa vremii despre un accident auto soldat cu deversarea unor substanțe toxice. Ceea ce, pentru geniul unui scriitor de talia lui King poate fi de ajuns ca punct de pornire, însă cu siguranță nu e de ajuns cînd începe cu adevărat munca la un proiect de-o asemenea anvergură. The Stand, tradus la noi încă din anii ’90 sub titlul Apocalipsa (Flagelul) și apărut chiar anul acesta într-o nouă ediție cu o nouă traducere (semnată de Ruxandra Toma), este o veritabilă epopee apocaliptică modernă. Versiunea americană contemporană a Stăpânului inelelor, cum tot King mărturisește în același studiu. Un mamut de peste 1200 de pagini, populat de o mulțime de personaje – aproape toți, am PAGINA

16

putea glumi, supraviețuitorii pandemiei cauzate de virusul imaginar A-Extra, supranumit Captain Trips, supergripă sau gât-gros. Simptomele violente și rapiditatea cu care supergripa lui King se răspîndește, în doar cîteva săptămîni ucigînd 99% din populația planetei, nu ne pot duce cu gîndul, așadar,

decît la Gripa spaniolă, cel mai mare flagel biologic din ultimele cîteva secole, cel care a făcut mai multe victime decît Primul Război Mondial ce tocmai se încheia. Iată de ce spuneam că principala sursă de inspirație, în faza elaborării, aceasta trebuie să fi fost. Scenariul horror propus de Stephen King se vădește a fi, aici, o extrapolare a unei realități istorice, nicidecum o premoniție, așa cum s-au grăbit mulți să afirme la începutul acestui an 2020, în pragul celei mai recente pandemii, inspirați probabil de cazul altui roman kingian, The Dead Zone (Zona moartă), socotit pe bună dreptate a prefigura ascensiunea lui Donald Trump. De altfel, în luna martie, autorul s-a văzut nevoit să calmeze spiritele personal, pe Twitter: „Nu, coronavirusul NU este ca THE STAND. Nu e nici pe departe atît de grav.” Cuvinte cu adevărat reconfortante atît pentru cei care au citit istorie, cît și pentru cei care au citit Apocalipsa după King.

www.zilesinopti.ro


ANIVERSARE

TEXT DE IOAN BIG

THE SHINING Nu vă fie cu supărare, e doar o aniversare “Heeeeere’s Johnny!” Da, a venit momentul să ne reamintim de formidabilul rol pe care îl face Jack Nicholson... “all work and no play makes Jack a dull boy”, fiindcă The Shining, capodopera cinematografică a lui Stanley Kubrick şi nu cartea lui Stephen King după care este adaptat scenariul, împlineşte 40 de ani ba, mai mult, în 2021, am putea sărbători centenarul balului de 4 iulie de la Overlook Hotel. REDЯUM. Pentru iubitorii de Pop culture în toate formele sale de expresie, The Shining reprezintă o referinţă fundamentală în cinematografia Horror dar legendarul scriitor şi, implicit, fanii săi hardcore continuă să urască filmul la fel de mult ca în 1980. Abia citind cartea putem înţelege mai bine de ce şi asta dincolo de motivul evident al schimbării finalului. Stanley Kubrick a ales în mod deliberat să sacrifice miezul emoţional al poveştii lui King întrucât a văzut în The Shining pretextul unei explorări aproape inumane a terorii în profunzimea sa, un trip vizual şi auditiv condus aproape clinic spre esenţa răului ascuns în noi, care ne înfioară doar gândindu-ne la fantomaticele gemene ori la www.zilesinopti.ro

vânătoarea prin labirint. Spre deosebire de carte, Jack Torrance nu este tratat nicio secundă cu simpatie iar ameninţarea fizică pe care o degajă la adresa lui Wendy şi Danny se face simţită din start, astfel încât este verosimilă prezumţia că genialul cineast, inspirat de Jung, şi-a propus să echilibreze componenta supranaturală şi

cea psihologică în crearea ororii şi a făcut din Overlook Hotel personajul principal al filmului său ca reprezentare externă a subconştientului. Pe marginea filmului lui Kubrick s-a speculat atât de mult încât cel mai bun mod de a-i celebra aniversarea rămâne simpla sa vizionare, dar sugestia e să (re)descoperiţi şi povestea originală, aşa cum a fost concepută de mintea strălucitoare a lui Stephen King într-o perioadă când autorul însuşi se lupta cu alcoolismul şi exista riscul să o ia razna precum Jack. Ca în majoritatea textelor sale, empatia îşi croieşte drum înspre personaje fiindcă ele sunt construite cu naturaleţe şi nu respiră printr-un filtru glacial de observator detaşat al anomaliilor psihosociale: Wendy are o participare semnificativă în dinamica familiei iar Jack, mai uman în portretizare, dobândeşte o dimensiune tragică pe măsură ce-şi continuă alunecarea în negură. Punând una dintre cele mai personale cărţi ale sale alături de un film care aparţine ca viziune altui creator, Stanley Kubrick, de acelaşi mare calibru dar în alt spaţiu de exprimare artistică, este de înţeles de ce Stephen King continuă să fie supărat şi să n-aibă chef să celebreze The Shining. Noi avem chef doar că n-o putem face. Căci ne sunt interzise petrecerile. Aşa au zis politicienii iar noi ne simţim ca în... camera 237. PAGINA

17


ÎMPREUNÃ CU

CA VA L

UN ER

UL

FI

N

LM

EG

DE

CH

R U R EG R I - T I ZO S T RI RU O LO L F P GI ILM H E A , EL R ÎN OR N CE O PU LA TU N L ȘI

DU

N

KI

RK

ACUM PE BLU-RAYTM STEELBOOK BLU-RAYTM S, I DVD! WWW.PROVIDEO.RO www.facebook.com/provideo.ro

SI ,


TEXT DE IOAN BIG

Muzică

POP CULTURE MAGAZINE

MĂRUL DISCOrdiei - a fi sau a nu fi disco. Clasă. Clasică. Clasice. Jumătate de secol fără Beatles. Dialoguri fără note: Alexandru Andrieş. Berti Barbera:Omul cu discurile. Nine Inch Nails sau cum să asculți un first-person shooter pe vinil

Muzeul Rock din România

I

nițiativă remarcabilă a platformei muzeale private PostModernism Museum și a reputatului om de televiziune şi istoric muzical Doru Ionescu (Timpul chitarelor, Vocile jazzului românesc, Poveşti cu cântec din diaspora etc), Muzeul Rock din România este prima arhivă online a fenomenelor culturale muzicale rock, pop, folk şi jazz din România, accesibilă gratuit pe site-ul postmodernism.ro, ce are și o secțiune de obiecte accesibilizate pentru nevăzători (prin adăugarea lor la THATS | Touch & Hear Assistive Teaching System, datorită parteneriatului cu Asociația Pentru Dezvoltare Urbană), obiecte de colecție scanate 3D, dar și cercetări specializate, inclusiv cea în parteneriat cu CNSAS, care analizează informații legate de grupurile de fan-cluburi ale fenomenelor rock-folk-jazz așa cum erau ele privite din perspectiva Securității. Putem astfel înregistra și modul în care aceste fenomene muzicale au fost receptate în epoca comunistă, cât și grija autorităților pentru aceste grupuri de tineri cu potențial reactiv. Actualmente un work in progress, proiectul Muzeul Rock se anunţă a fi foarte ambiţios, demarând acțiunea de constituire a colecțiilor publice și private prin identificarea și alcătuirea

www.zilesinopti.ro

în format digital a acestei arhive comprehensive, fișate unitar, pe o platformă online interactivă, în dorința de a pune laolaltă patrimoniul recent muzeificabil al acestor fenomene culturale muzicale. Necesară deopotrivă publicului larg interesat de redescoperirea istoriei recente a muzicii româneşti şi cercetătorilor avizaţi, Arhiva Muzeul Rock găzduiește în prezent secțiuni precum constructori de instrumente muzicale, arhivele Cenaclul Flacăra, Club A, Casa de Cultură Preoteasa, dar și Artiste rock (Dida Drăgan, Secret, Catena etc), Rockul Carantinei, Opere rock (de la libretul Jesus Christ Superstar tradus de Cornel Chiriac la Meşterul Manole a grupului Phoenix), Vinil Collection sau Memorabilia: concerte, festivaluri, scrisori și documente, instrumente vechi sau faimoase. Se pot vedea în 360 de grade instrumente muzicale, accesorii sau obiecte vestimentare celebre, iar filme documentare, cântări şi interviuri cu muzicieni și tehnicieni români sunt disponibile în format video. Muzeul Rock din România se constituie practic într-un un spaţiu virtual care trebuie revizitat cu regularitate pentru a descoperi ce a mai apărut nou în arhivă legat de muzica şi muzicienii care au făcut istorie la noi. PAGINA

19


REVIVAL

TEXT DE ALEX MUŞAT

MĂRUL DISCOrdiei a fi sau a nu fi disco

I

ată-ne la final de 2020, an de-a dreptul surprinzător pentru majoritatea dintre noi. În mijlocul unei pandemii care a blocat întreaga planetă, mai toți artiștii au avut timp la dispoziție să creeze noi albume. Surprinzătoare a fost lansarea luna trecută a albumului Disco, un throwback autentic către zilele glorioase ale pantalonilor evazați din partea australiencei Kylie Minogue. Savuros și kitschios, albumul este un tribut adus muzicii ce a cucerit America în cea de-a doua jumătate a anilor ’70. De fapt, fenomenul nu este unul nou și putem observa tentative de reînviere a genului încă de la începutul anului.

PAGINA

20

Piesa “Say So” a artistei americane Doja Cat a fost printre primele creații care ne-au dus cu gândul la un așa zis disco revival, o reîntoarcere la ceea ce a însemnat febra disco. Bineînțeles, la momentul respectiv, nu exista nici urmă de virus, iar noi nu eram blocați în case petrecând ore în șir pe social media. De fapt, acest social media a hrănit fenomenul, piesele devenind adevărate meme-uri. Putem spune chiar că faimoasele cluburi new yorkeze ale anilor ’70 s-au mutat astăzi pe TikTok și Instagram. Albume precum Future Nostalgia de la Dua Lipa, sau Róisín Machine al enigmaticei Róisín Murphy ne-au confirmat anul acesta faptul că avem de-a face un revival cel puțin ciudat, dar groaznic de delicios. Tobele repetitive și orchestrațiile siropoase nu sunt însă singurele elemente ale acestui nou trend.

Observăm o revenire în forță a întregii estetici disco, de la coafuri până la haine. De fapt, ar fi trebuit să prezicem acest fenomen din moment ce în anii trecuți mai toți artiștii underground preferau să își filmeze videoclipurile cu filtru VHS. Totuși, de ce disco și de ce acum? Născut în contextul declinului economic al anilor ’70, un fenomen al străzilor pustii din New York și L.A., disco-ul a însemnat un stil de viață hedonist, o evadare din realitatea crudă a Statelor Unite în anii post-Nixon. În mod inevitabil, noul gen muzical a primit reacții dure din partea rockerilor și a publicului elitist. Iată că de la faimosul slogan “Death to Disco” până la stăpânirea topurilor de către Dua Lipa a trecut aproape jumătate de secol. Cu toate acestea, este oare acest revival o inițiativă sinceră, născută din contextul social al vremurilor actuale sau este încă o încercare a industriei muzicale de a profita de un fenomen deja expirat? În orice caz, albumele lansate anul acesta sunt incredibil de savuroase și ușor de fredonat. Oare ce revival avem anul viitor?


OLDIES BUT...

TEXT DE IOAN BIG

D

CLASĂ. CLASICĂ. CLASICE

ificil de ales din colecţia de toamnă-iarnă 2020 a muzicii lumii trei discuri numai bune de ascultat într-o vacanţă de sfârşit de an petrecută undeva departe de... lumea dezlănţuită. Cu toate că eram tentat să recomand tripticul audio Infinite Things (Paloma Faith)-Album No. 8 (Katie Melua)-Róisín Machine (Róisín Murphy), cuceritor prin francheţe şi expresivitate, tot la supravieţuitori ai schimbărilor de trend şi de public am ajuns până la urmă.

AC/DC “Power Up” Nesperat, “clasa” lui Angus Young s-a reunit după dezastruosul Rock or Bust din 2014 şi este realmente... Back in Black. La propriu, căci Phil Rudd, Cliff Williams şi Brian Johnson i s-au alăturat lui Angus la înmormântarea lui Malcolm Young iar Power Up este un tribut adus răposatului, aşa cum Back in Black a fost pentru Bon Scott. AC /DC sună din nou ca în vremurile bune, dând clasă cu Rock-ul lor aproape pueril de simplu dar foarte puternic şi rezonant duzinilor de trupe tinere de pe scena alternativă care habar n-au ce vor de la viaţă şi de la muzică. Îşi doresc AC/DC mai mulţi bani sau noi fani? Nu, li se fâlfâie. Ascultaţi introspectiva Through the Mists of Time şi veţi înţelege pe loc de ce preferă să rămână aceiaşi copii fără vârstă ai Rock-ului. www.zilesinopti.ro

DIANA DAMRAU “Tudor Queens” ‘Every... music tells a story.’ Mizez pe faptul că printre cei reticenţi în a considera opera o muzică delectabilă unii îşi vor aminti că au fost fani ai serialului Dinastia Tudorilor sau că nu le-a displăcut filmul Mary, Queen of Scots. Tot Anne Boleyn, Mary Stuart şi Elizabeth I sunt şi eroinele acestui album, interpretate cu o remarcabilă expresivitate de soprana germană Diana Damrau, căreia pasionaţii de muzică clasică i-au putut evalua live talentul dramatic în cadrul Festivalului George Enescu de anul trecut. Acompaniată de orchestra şi corul Accademia Nazionale di Santa Cecilia dirijate de Antonio Pappano, Damrau dă aici măsura reală a forţei de caracter a “reginelor” sale prin alăturarea inspirată a scenelor finale din tragediile lirice compuse de Donizetti. Mel Brooks s-ar întreba: ‘It’s good to be a Queen?’.

ELTON JOHN “Jewel Box” Din cauza cameleonismului său care distrage uneori atenţia de la muzica propriu-zisă, fie că ne gândim la Pinball Wizard sau la Rocket Man, Elton John poate fi perceput ca un surfer oportunist pe valurile feluritelor mode din istoria Pop-Rockului. Ei bine, Jewel Box, cu ale sale 8 discuri de hit-uri acum clasice compuse de Elton John & Bernie Taupin combinate cu rarităţi din anii de început (’65-’71), are darul să dărâme definitiv această prejudecată fiindcă arată coerenţa evoluţiei sale creative în showbiz de la ‘meşteşugarul de garaj’ la ‘designerul industrial’. Titlul antologiei se justifică perfect întrucât, indiferent că sunt pietre neşlefuite sau bijuterii de coroană, merită păstrate şi ascultate împreună ca un produs integrat de pur entertainment care contribuie neîndoielnic la regăsirea stării de bine. PAGINA

21


ANIVERSARE

Abbey Road’ at 50 Beatles © thedailybeast.com via Amazon

TEXT DE ALEX MUŞAT

JUMĂTATE DE SECOL FĂRĂ

BEATLES

Comedia romantică Yesterday, regizată de Danny Boyle și lansată în vara anului trecut, ne prezintă o ipoteză cât se poate de serioasă. Cum ar arăta lumea dacă Beatles nu ar fi existat niciodată? Ei bine, aflăm imediat că mulți dintre artiștii noștri preferați nu s-ar fi apucat vreodată de cântat, iar peisajul culturii pop ar fi fost total diferit. Putem chiar spune că jumătate din adolescenții care i-au urmărit la TV în cadrul show-ului lui Ed Sullivan din februarie 1964 au cumpărat instrumente și și-au făcut trupe. Totodată, o scurtă vizită în magazinele britanice de suveniruri ne va pune față în față cu mormane de brelocuri și magneți de frigider înfățișând familia regală, Big Ben-ul, și în mod evident, pe cei patru băieți fabuloși din Liverpool. PAGINA

22

Iată că în 2020, marcăm 50 de ani de la despărțirea lor din 1970 și comemorăm 40 de ani de la moartea lui John Lennon. Totodată, avem de-a face cu un material solo de-a dreptul neașteptat. Recent, Paul McCartney și-a surprins fanii cu anunțul lansării pe 18 decembrie a noului său album de studio, McCartney III, o încununare neașteptată a trilogiei ‘McCartney’ începută în 1970. Înregistrat în contextul pandemiei COVID-19, albumul ni-l prezintă pe Paul cântând la toate instrumentele, alegând să imprime materialul în studioul său de acasă. De fapt, conceptul nu este deloc unul nou, Macca (așa cum îl alintă deseori fanii) fiind unic interpret și producător al celorlalte două albume din trilogie. Experimentale și intime, McCartney (1970) și McCartney II (1980) sunt triumfuri ale muzicii pop, înregistrate în confortul casei, fără prezența vreunui producător sau a unui aranjor muzical. Mai mult, ambele albume au fost create în contextul celor mai mari încercări profesionale ale sale. www.zilesinopti.ro


DECEMBRIE 2020 - IANUARIE 2021

Surprinzătoare a fost și lansarea acestuia într-un an în care fanii Beatles aniversează 80 de ani de la nașterea lui John Lennon. Trecut prematur în neființă, Lennon este astăzi mai actual ca niciodată, luptând în încasări cu mai marii pop-ului mondial. De altfel, www.zilesinopti.ro

boxset-ul aniversar Gimme Some Truth. The Ultimate Mixes, lansat în octombrie, a stat săptămâni bune în topurile de pe mapamond. Orfan de mamă de la o vârstă fragedă, artist veșnic neliniștit, Lennon ar fi avut multe de spus în contextul politic și social al prezentului. Incomod până și pentru guvernul american, acesta s-a aflat mereu într-o nesfârșită căutare a sinelui, fapt ce îl transformă în primul anti-rockstar al vremii. Nu știm dacă John și-ar fi făcut apariția pe noul album McCartney, mai ales că “războaiele” dintre cei doi au dus la sfârșitul dramatic al trupei. Cu toate acestea, putem spune cu certitudine că momentul în care Mark David Chapman a apăsat trăgaciul în decembrie 1980 a schimbat definitiv cursul istoriei. În cei 40 de ani de la asasinarea lui Lennon, muzica a trecut prin schimbări masive,

de la descoperirile electronice ale new waveului, până la grunge, indie și metal. Apariția Internetului, platformele de streaming, moartea albumului și corporatizarea înceată dar sigură a muzicii au modificat felul în care publicul primește și apreciază creațiile artiștilor. Pe de altă parte, iată-ne în 2020, fredonând în continuare refrenele celor patru fabuloși britanici.

Paul McCartney - foto Rolling Stone © MPL Communications Ltd

În 1970, despărțirea Beatles l-a făcut să se izoleze în reședința sa din Londra, deprimat și dezorientat în urma dizolvării singurului proiect muzical pe care l-a cunoscut vreodată. Având la dispoziție o chitară acustică și un reportofon, Macca își surprinde fanii prin lansarea unui album crud, intim, aproape neterminat. Zece ani mai tarziu, imediat după despărțirea trupei Wings (fondată alături de soția sa, Linda, și chitaristul Denny Laine), McCartney se autoizolează din nou, de data aceasta profitând de magia noilor instrumente, sintetizatoarele. Creație avangardistă, McCartney II este o mărturie a unui artist aflat mereu în căutarea unei noi provocări muzicale. Cele două albume ni-l înfățișează pe Macca renunțând la faimă, îmbrăcând hainele unui om obișnuit, descoperind magia de a-ți compune și înregistra muzica în propriul tău dormitor. Așadar, la ce să ne așteptăm de la albumul ce va încheia această trilogie la 50 de ani de la debut? Ne-am obișnuit cu faptul că izolarea îi face bine lui McCartney, așa că putem spera la un produs experimental, un proiect neașteptat demarat într-o perioadă total imprevizibilă.

POP CULTURE MAGAZINE

Născuți din zeitgestul anilor ’60, inspirându-se din muzica americană sosită pe vapoarele din Liverpool, Beatles reprezintă tipologia artistului simplu, compunând intuitiv muzica, bazându-se în creație mai mult pe sentiment decât pe rațiune. Un mic exercițiu de imaginație mă duce cu gândul la piesa “Roll Over Beethoven”, cântată de Lennon în 1963. Nu știm dacă vestitul compozitor german s-ar răsuci în mormânt sau ar da vesel din picior la auzul pieselor Beatles, dar cu toate acestea, cei patru muzicieni triumfă prin sinceritate și încă au un cuvânt de spus într-o lume muzicală veșnic schimbătoare.

PAGINA

23


INTERVIU DE IOAN BIG

Alexandru Andries FOTO © Vladimir Ivanov

DIALOGURI FĂRĂ NOTE

ALEXANDRU ANDRIEŞ Despre [câţiva] oameni şi [unele] discuri

declara în 2020 “greu de pensionat” Anii trec mai uşor decît dar adevărul e că Alexandru ne închipuim, îi căutăm Andrieş este nu greu ci imposibil de în sertar şi brusc nu-i pensionat... din fericire, atâta vreme mai găsim; nimeni nu ştie cât muzica lui îşi conservă vitalitatea precis unde se duc anii ăştia independent de un timp sau altul. aşa, eu cred că probabil se Cuvintele neînsoţite de muzică sau adună şi stau împreună... de desen pot părea irelevante în cazul undeva!” ne invita la meditaţie Du-mă înapoi - cover art polivalentului artist dar am apelat la Alexandru Andrieş încă de ele pentru un exerciţiu de rememorare legat de la debutul său din anii ’80, nebănuind la acea cadoul ideal pe care... nu-l putem oferi sau primi vreme că tot el va ajunge să ofere concreteţe de sărbători într-un an când se împlinesc 50 de acestui... “undeva”. Care, pentru foarte mulţi ani de la dispariţia trupei The Beatles, Du-mă dintre noi, înseamnă acum ‘locul de adunare’ înapoi, un dublu LP din 2010 conţinând zeci de creat din zecile de discuri, sutele de compoziţii şi piese din repertoriul ‘The Fab Four’ interpretate miile de concerte prin care acest artist unic s-a în pură manieră Andrieş care nu a ajuns insinuat în modul cel mai frumos cu putinţă în niciodată la public din raţiuni independente de suflete şi conştiinţe, făcând aproape acceptabilă voinţa cantautorului. Plimbarea pe ‘memory trecerea anilor într-o realitate cotidiană deseori lane’ cu Alexandru Andrieş s-a dus binişor apăsătoare şi lipsită de orizont, indiferent de dincolo de povestea “retroparodiilor” fiindcă, în orânduire. Refuzând ideea că universul pe care fond, chiar titlul albumului incită la retrospecţie. l-a oferit cu generozitate oamenilor nu poate fi în Căci “anii trec mai uşor decît ne închipuim”, nu? continuare supus remodelării, arhitectul său se

PAGINA

24

www.zilesinopti.ro


POP CULTURE MAGAZINE

‘Du-mă înapoi’ cu 10 ani în urmă la demersul tău monumental dedicat Beatles-ilor, ce rămâne în continuare inaccesibil publicului larg. Cu ce gânduri te-ai apucat să-l lucrezi ? Cele două influenţe majore pentru mine sînt THE BEATLES şi BOB DYLAN - evident că lista preferinţelor mele muzicale este mult mai lungă, însă aceste repere sînt cele mai importante - cu The Beatles de departe pe primul loc: nu cred că există trupă care să fie mai importantă prin tot ce a făcut, nu cred că există vreun nume care să propună o aşa diversitate muzicală [să luăm ca exemplu albumul THE BEATLES 1968 / THE WHITE ALBUM unde găsim cîntece atît de diferite încît nu mai e nevoie de nici un fel de demonstraţie] ceea ce este impresionant şi unic. Prin DU-MĂ ÎNAPOI am vrut să propun o variantă a mea, în limba română, pentru 50 de cîntece din catalogul The Beatles: să păstrez spiritul lor, dar să le ofer publicului în stilul meu şi în acelaşi timp să fie un fel de a mulţumi pentru bogăţia muzicală pe care am primit-o prin muzica lor... au trecut deja 10 ani ? Hahaha - nici n-am simţit !!! Cât de conştient erai că rodul creaţiei tale s-ar putea să fie interzis? În afară de încăpăţânarea ta proverbială, ce alţi factori te-au motivat să-l duci la bun sfârşit? Sincer, nici nu mi-a trecut www.zilesinopti.ro

Du-mă înapoi - cover art

Alexandru Andrieș - FOTO Gabriel Olteanu

Alb Negru - cover art

prin cap: făcusem cu cîţiva ani înainte un album cu cîntece de BOB DYLAN în limba română [albumul ALB / NEGRU] la care am primit imediat acordul, aşa că nu m-am aşteptat să fiu blocat la DU-MĂ ÎNAPOI pe motivul că nu am voie să înregistrez cîntecele The Beatles decît în limba engleză... am rămas cu gura căscată, mai ales că există destule variante înregistrate în alte limbi care au apărut peste tot în lume... mi se pare în continuare ilogic şi fără sens, dar în acelaşi timp consider că e normal să ai acordul celor care controlează copyright-ul acestor cîntece şi să nu publici nici un material fără acest acord - aşa că, deocamdată, DU-MĂ ÎNAPOI stă în sertar şi se odihneşte... dar să-l las neterminat ? auzi acolo, ce sens ar fi avut ? Spuneai cândva că “ţi-ai dorit să faci cîntece” în ziua când ai

ascultat prima oară Revolver deci ai fi putut începe în anii ’70 chiar cu Beatles. De ce a venit albumul ăsta atât de târziu ? Nu ştiu, m-am apucat de DU-MĂ ÎNAPOI atunci cînd mi-a venit ideea asta: aşa fac cu orice proiect muzical, nu există planuri peste planuri şi strategii secrete - cel puţin nu la mine. Cu 10 ani înainte de Du-mă înapoi ai făcut Alb / Negru, tributul tău adus lui Bob Dylan. Ne cânţi acolo că “Există reguli / Şi legi de stat / Şi oameni care / Le-au confecţionat, / Nici o grijă, mamă, îi păcălesc eu!”. Cum aş putea oare face să îi păcălesc şi eu pe aceşti oameni? Hahaha - nu ştiu pe cine vrei tu să păcăleşti, la Dylan sensul e că orice făcut de mîna omului e discutabil şi poate fi schimbat: nu e cum ar fi gravitaţia, cu care degeaba negociezi... hihihi !!! [...]

Citiţi interviul complet cu ALEXANDRU ANDRIEŞ pe www.zilesinopti.ro PAGINA

25


Omul cu discurile John Scofield/ Steve Swallow/ Bill Stewart “Swallow Tales” Există acele momente alese când știi dinainte că vei asculta ceva nou și de o calitate excepțională când citești cu emoție asocierea de nume de coperta unui disc. Valoarea artistică, forma în care se află muzicienii, experiența lor cumulată în zeci de producții remarcabile ne pregătesc pentru o nouă bucurie muzicală. Un exemplu perfect stă în albumul ”Swallow Tales” lansat de trio-ul format din chitaristul John Scofield, basistul Steve Swallow și bateristul Bill Stewart. Dinainte am știut că va fi ceva intens, la cel mai elevat nivel artistic, iar după audiere am realizat că tocmai am ascultat unul dintre cele mai bune albume de jazz ale anului 2020, pe care genialul chitarist aduce un omagiu prietenului, modelului său

PAGINA

26

TEXT DE BERTI BARBERA

muzical și fostului său profesor de la Berklee, Steve Swallow, prin câteva compoziții ale acestuia, care i-au inspirat tinerețea muzicală din anii ’60. Bill Stewart a mai cântat cu Scofield încă din anii ’90, prietenia dintre cei trei stă la baza acestui minunat repertoriu înregistrat într-o singură zi și pregătit timp de 40 de ani, simțul libertății și al încrederii fiind palpabil. ”Swallow Tales” înseamnă trecutul în prezent, este perfect de la un capăt la altul, prin echilibrul perfect dintre spațialitate, complexitate, rafinament, apel emoțional și pură plăcere de a cânta. Fiecare piesă are o logică internă proprie iar întregul este un adevărat masterclass de trio de chitară, sub semnătura unor muzicieni imenși care tot timpul caută ceva nou.

www.zilesinopti.ro


TEXT DE GRUIA DRAGOMIR

SOUNDTRACK

NINE INCH NAILS sau cum să asculți un first-person shooter pe vinil

Î

n 1996 apărea apărea unul dintre jocurile video care au pus bazele genului firstperson shooter: „QUAKE”. La acel moment, dar și mulți ani după, „Quake” a reprezentat o revelație în ceea ce privește jocurile de acțiune dark, cu scenarii și grafică înfricoșătoare și efecte sângeroase care nu te lăsau să dormi liniștit noaptea. Însă, e greu de imaginat că jocul ar fi avut același succes fără muzica și efectele audio realizate de Nine Inch Nails special pentru acel univers horror sci-fi (logo-ul trupei își face apariția și în joc, pe cutiile cu muniție pentru Nailgun). Jucătorii hardcore în single player mode au adânc imprimate pe creier sunetele acelea industriale, vocile care se aud pe fundal în surdină ca niște incantații malefice și linile melodice care te aduceau aproape de o stare de transă. (Da, mă număr printre cei afectați, care au jucat „Quake” obsesiv și care făceau nopți albe în încercarea de a mai avansa un nivel și de a mai învinge un boss.) De asemenea, coloana sonoră a jocului este considerată a fi una dintre cele mai bune din istoria gamingului. Cu toate acestea, nimeni la acel moment și nici în următoarele două decenii n-a considerat că ar fi o idee bună ca OST-ul „Quake” să fie pus pe un CD și lansat pentru a-i unge pe suflet și pe timpane pe fanii die hard ai jocului. A fost nevoie să treacă mai bine de un sfert de secol pentru a se întâmpla acest lucru... În luna septembrie a lui 2020, după 26 de la lansarea jocului, Nine Inch Nails a lansat pentru prima dată coloana sonoră a jocului, în versiune remasterizată. A ales s-o imprime pe vinil (pe două discuri), făcând astfel dreptate pentru fanii jocului, dar și pentru istoria

www.zilesinopti.ro

trupei, căci „QUAKE” a reprezentat un moment important pentru Trent Reznor & Co. Mai exact, a fost prima dată când Reznor a experimentat cu muzica ambientală, iar ceva ani mai târziu a și câștigat un Oscar pentru cea mai bună coloană sonoră, tot una ambientală, pentru filmul „The Social Network” (2010) - și aceasta a fost pusă pe vinil și lansată tot în septembrie. După „Quake”, Trent Reznor s-a implicat în realizarea coloanelor sonore a mai multe filme, dintre care amintim: „The Girl with the Dragon Tattoo”, „Gone Girl” și mai recentele „Soul” (animație Disney) și „Mank” (film Netflix regizat de David Fincher). Pentru „Quake”, NIN a lucrat for free, deoarece i-a plăcut mult proiectul celor de la id Software, dezvoltatorii jocului. Cu toate acestea, niciuna dintre piesele ambientale nu a avut un nume, ele au fost botezate (în mod neoficial) de către fani, în funcție de nivelul în care-și făceau apariția sau în funcție de feelingul pe care-l dădeau („IT IS RAPED”, „HALL OF SOULS”, „DAMNATION” etc.). Despre această coloană sonoră, Reznor a spus că „nu e muzică, ci texturi și ambianță și zgomote de mașinării și chestii. Am încercat să facem cea mai sinistră, depresivă, înfricoșătoare treabă. A fost amuzant.”

PAGINA   27 Trent Reznor


VIDEO GAMES

TEXT DE TEODORA BRATU

2020 sau cel mai bun an al jocurilor video

A

m putea spune că, în curând, PS4 și Xbox One vor fi de domeniul trecutului, înlocuite de o nouă generație de tehnologii, cu o multitudine de caracteristici și avantaje, mai exact noul PS5 și Xbox Series X. Însă vechile console nu se lasă mai prejos și continuă să fie în atenția publicului cu fiecare joc apărut. Anul acesta a fost plin de titluri de succes, care vizează toate gusturile, de la RPG-uri de acțiune și FPS-uri, până la jocuri bazate pe narațiune sau proiecte Indie. Tragem linie la final de an și aruncăm o privire peste unele din cele mai bune jocuri video lansate în ultimele 12 luni. Un joc de supraviețuire îmbinat cu realitatea virtuală nu e chiar pentru oricine, dar Half Life: Alyx este cea mai bună experiență de first person shooter a ultimilor ani. Nu este chiar o continuare a seriei, dar caracteristicile care i-au adus popularitatea se resimt și aici. Ar fi bine să ai reflexe rapide, căci creaturile grotești vin de peste tot.

În ciuda ritmului rapid în care se desfășoară acțiunea și cu un mecanism simplu, Doom Eternal a rămas în topul preferințelor încă de când de la apariție. Un factor important îl joacă nostalgia dar și îmbunătățirile aduse, rămânând totuși la fel palpitant ca la începuturile seriei din 1993. E destul de greu să nu îți transpire palmele și să nu simți adrenalina atunci când alergi prin iad și lupți cu demonii. PAGINA

28

Final Fantasy VII Remake nu are nevoie de foarte multe introduceri ținând cont că face parte din seria care a definit RPG-ul pentru o întreagă generație. Nu putem spune că depășește originalul, dar FF7 creează o cu totul nouă experiență. Cu grafică modernă, poveste extinsă și cu un sistem de luptă mult mai fluid și atrăgător, e conceput atât pentru fanii mai vechi, cât și pentru cei mai noi și tineri jucători Midgar așteaptă să fie (re) descoperit.

Pe cât e de popular, pe atât de controversat, The Last of Us Part II combină aventura și acțiunea cu problemele sumbre ale unei comunități împânzite de violențe și conflicte multigeneraționale. Continuăm povestea lui Ellie cu un stil de neegalat, pe care rar îl întâlnești în jocurile video. Ghost of Tsushima îmi amintește de filmele epice cu samurai, cu Japonia feudală, peisaje superbe și aventuri ieșite din comun. Samuraiul Jin Sakai, unul din puținii supraviețuitori ai clanului său, este singurul capabil să își salveze țara de invazia mongolă. Dacă termini cele peste 20 de ore de joc sau vrei o pauză de la poveste, poți să încerci versiunea Legends, unde, alături de alți jucători, poți duce la capăt misiuni de supraviețuire, bazate pe mitologia niponă.

www.zilesinopti.ro


ART EXPO

TEXT DE IOAN BIG

Artă

Arta Actorului: Alexandru Papadopol. Banda Desenată are viitor în România. Cinci spectacole altfel. Arta Actorului: Medeea Marinescu. Artiști urbani: Cristian Scutaru. Performing Arts: Mircea Tiberian.

Toamna patriarhului ENZO MARI

U

na dintre marile personalităţi ale designului mondial, Enzo Mari, pe care colegul său de breaslă Alessandro Mendini îl caracteriza drept “conştiinţa critică a designului”, s-a stins la Milano pe 19 octombrie, la vârsta de 88 de ani, răpus de coronavirus. O zi mai târziu, a murit şi soţia lui, Lea Vergine, expertă în Performance Art şi în istoria artei, autoarea esenţialului volum Body Art and Performance: The Body as Language. Lumea artei îl omagiază pe Enzo Mari prin două expoziţii-eveniment, prima fiind o reconstituire la Galleria Milano a celebrei sale expoziţii personale din 1973, “Secera şi ciocanul. Trei moduri în care artistul poate contribui la lupta de clasă” (Falce e martello), studiul lui Mari asupra arhicunoscutului simbol prin intermediul designului, care îşi conservă potenţialul de problematizare şi după cele aproape 5 decenii trecute de la prima expunere. Expoziţia care se constituie însă într-un must-see, mai ales că rămâne deschisă la Triennale Design Museum din Milano până pe 18 aprilie 2021, este ENZO MARI curated by Hans Ulrich Obrist întruct secţiunea cu caracter retrospectiv conţine peste 250 de proiecte ale designerului, selecţionate chiar de el, parte inedite, scoase din arhiva personală, expuse în ordine cronologică - fără separare pe medii sau discipline - de la modelele kinetice din anii ’50 până la instalaţii din expoziţiile sale ‘alegorice’ din 2009-2010. Complementar cu acestea, 19 platforme de cercetare prezintă proiecte individuale care dezvoltă teme-cheie din viziunea şi practica lui Mari (standardele, producţia de masă şi cea experimentală etc). O baleiere a proiectelor sale având doar timpul ca

www.zilesinopti.ro

fir călăuzitor poate da o imagine mai limpede a viziunii unui designer excepţional, notoriu altfel pentru caracterul său extrem de dificil. În Appunti per una guerriglia, manifestul fondator al Arte Povera, criticul de artă Germano Celant îl dădea de exemplu pe Enzo Mari, alături de Andy Warhol şi Jerzy Grotowsky, pentru ignorarea ‘coerenţei vizuale’ idolatrizată de obicei de artişti în favoarea a ceea ce el numea ‘coerenţă interioară’. Prin design, Mari a încercat în permanenţă să schimbe lumea dându-i o formă mai bună fiind convins că esenţa oricărui produs intelectual pleacă de la capacitatea de a spune ‘Nu!’... că doar prin acumularea de erori, alternative şi negaţii se poate naşte o idee bună şi o formă frumoasă. Iar obstinaţia lui în a dezvolta proiecte menite să crească gradul de conştientizare individual nu l-a făcut întotdeauna bine receptat de către publicul larg. În ‘67, Enzo Mari invita vizitatorul instalaţiei sale Modulo să se privească într-o oglindă pentru a-şi răspunde singur la câteva întrebări concepute de Umberto Eco: ‘Ce este asta?’ ‘Îţi place?’ ‘Ce înseamnă?’. Provocarea la adresa iubitorilor de artă contemporană rămâne şi acum la fel de actuală... deci Enzo Mari n-a plecat de fapt din(tre) noi. PAGINA

29


ARTA ACTORULUI

ALEXANDRU PAPADOPOL „În ring îți rămân doar reflexele”

foto © Mihaela Ene

S

ecolul XXI a început pentru cinematografia noastră cu Marfa și banii (2001) al lui Cristi Puiu și Occident (2002) al lui Cristian Mungiu. Protagonistul ambelor? Alexandru Papadopol, pe atunci încă student la UNATC, care, doi ani mai târziu, avea să fie alintat ‚Papi’ de către publicul de TV din întreaga ţară ca interpret al rolului principal din prima telenovelă românească, Numai iubirea. Au trecut două decenii în care valorosul actor a contribuit la pagini esenţiale din istoria recentă a televiziunii și filmului, deopotrivă a celui de autor și a producţiilor comerciale, căci a jucat și în filme nominalizate la Oscar (Toni Erdmann, 2016) sau Gopo (Arest, 2019), dar și în mari succese de box office (Love Building-2013, Două lozuri-2016). Versatilitatea și talentul său performativ l-au făcut convingător însă pe Alexandru Papadopol nu doar în faţa camerei de filmat ci și pe scenele teatrelor, în special a Odeon-ului (Delirium, Fugarii, Soldatul de ciocolată), unde a avut în toamna asta instabilă chiar și o premieră, Kilometrul Zero a Savianei Stănescu. Am plecat în dialogul nostru retrospectiv de la Doru, personajul său din serialul Bani negri (pentru zile albe), noul serial HBO, al cărui difuzare a început spre finele lunii noiembrie.

PAGINA

30

INTERVIU DE IOAN BIG

Cât din Alexandru Papadopol se regăsește în personajul tău din Bani negri? Mă refer la nuanţele pe care eventual ai simţit nevoia să le adaugi portretului imaginat de către Daniel Sandu în scenariu. La film, marele avantaj este că în principal regizorul, producătorii, mă rog, oamenii care stabilesc lucrurile astea, încearcă să capteze în produsul respectiv omul cel mai potrivit, adică sunt interesaţi cât din datele tale se suprapun pe datele respectivului personaj. Destul de puține cazuri sunt cele când actorul respectiv face o compoziție care îi este totalmente străină. E ca la fotbal, jucătorul joacă pentru postul pentru care a fost contractat, da, pentru a nu exista surprize, pentru a fi lucrurile sigure și pentru a vedea în primul rând cum reacționează în funcție de ceilalți în fața situației respective. E important să înțelegi situația în contextul ei global, adică mintea ta poate să te ducă în zona respectivă, abia după care apar mijloacele, și așa mai departe.

www.zilesinopti.ro


ARTA ACTORULUI Spune-mi cum l-ai caracteriza tu pe Doru fiindcă, la prima vedere, nu prea pare un tip de personaj cu care eu, ca spectator, să empatizez instantaneu. Pe vremuri jucam într-o piesă în facultate care se nume Genocid sau ficatul meu este fără rost a lui Werner Schwab și acolo era un monolog foarte frumos al unei doamne la sfârșitul piesei, în care spunea că ‚În general, oamenilor buni li se întâmplă să se aplece prea mult deasupra pervazului, să se uite la evenimentele din stradă și să cadă.’ Doru își duce viața într-un mod destul de banal, împăcat cu el însuși, că nici nu are mari probleme metafizice sau, mă rog, ezoterisme din astea, şi situația în care este pus e una absolut bizară și neobişnuită care frizează absurdul... și atunci e foarte greu de spus cine ar fi reacționat corect. [...] Au trecut 20 de ani de la Marfa şi banii... Ca şi Ovidiu, Doru intră în Bani negri întrun joc din care nu mai poate ieşi. Nu e frustrant că, în esenţă, lucrurile nu au evoluat foarte mult în jurul nostru?

Serialul BANI NEGRI (foto: Adi Marineci) www.zilesinopti.ro

Occident (regia Cristian Mungiu)

Greu de găsit o asemănare fiindcă Ovidiu intră pentru că vrea și pentru că nu realizează în ce intră, plus că își dă seama că este victima vremurilor respective... acel Ivanov jucat de Răzvan Vasilescu era un om care avea aură de erou local, erou al cartierului - se și spune pe la începutul scenariului cum a rezolvat criza aia cumplită cu zahărul -, era ca un Pablo Escobar, să spunem, și atunci Ovidiu se simţea foarte mândru că e băgat în seamă de acest Ivanov și, din cauza faptului că era necopt, nu și-a dat seama în ce se bagă. Lucrurile s-au schimbat, pentru că în Bani negri am un copil care are aproape vârsta lui Ovidiu, sunt deci un om cu alte repere, asta e clar, repere specifice vârstei. Plus că, în 1999, când am filmat Marfa și banii, lucrurile arătau rău, tare-tare rău și în cinematografia română și în societatea românească dar acum parcă lucrurile s-au mai schimbat, adică mie mi se pare că lucrurile evoluează. Poate nu în ritmul în care ne dorim, dar lucrurile au evoluat mult.[...]

În realitatea profesiei tale, cum e mai bine, să chestionezi permanent sau să manifeşti siguranţă de sine? Păi se spune că actorul trebuie să fie deștept la lecturi şi-apoi să devină nu prost ci instinctiv, adică să devină, se spune, un fel de animal. Oricât de bine ai pregăti rolul, la actor funcţionează celebra vorbă din box că trebuie să te antrenezi ca să înveţi loviturile dar în ring îți rămân reflexele... atât. În ring îți rămân doar reflexele că nu mai știi de fapt cum se mișcă mâinile în mod real... acolo se vede cât de mult te-ai antrenat. Așa și aici, trebuie să fii deștept la lecturi, să te informezi, să discuți si să înțelegi modul de gândire al personajului respectiv, după care la cadru -mai ales la film - trebuie doar să acţionezi şi să reacționezi, adică esența ajunge să fie de fapt ca tu să poți reacționa la ceea ce se întâmplă în mod real în fața ta. [...]

Citiţi interviul complet cu ALEXANDRU PAPADOPOL pe www.zilesinopti.ro

PAGINA

31



TEXT DE MĂDĂLINA C. DIACONU

B.D.

Banda Desenată are viitor în România să-şi facă o carieră în domeniul benzilor desenate şi să trăiască practic din această meserie, un lucru mai puțin obişnuit in domeniul artistic. “Începutul îl păstrez viu în tot ceea ce fac şi în ceea ce voi face, pentru că are la bază mai multe principii frumoase şi importante care m-au ajutat să evoluez, ca stare interioară, dar şi în expresia artistică” spune Mihai Grăjdeanu. “Influențele pot apărea din orice loc, dar un rol crucial l-au avut părinții care m-au educat pe mine şi fratele meu. Am avut profesori de desen şi activități artistice desfăşurate atât la şcoală cât şi la clubul de arte plastice precum şi participări la diferite concursuri de desen din Mangalia, oraşul unde m-am născut şi am crescut. Practic, Mihai nu vorbeşte mult, sau traseul meu artistic a început de mai bine spus nu vorbeşte mult la desenul cu creta pe asfalt la cu adulții pentru că atunci malul Mării Negre şi a continuat când este încojurat de cei mici, până la desenele pe vorbeşte într-una şi pleacă cu ei care le fac acum la într-o adevărată călătorie în tablă, în şcolile şi universul benzilor desenate, clasele unde predau acolo unde imaginația nu are banda desenată.” limite, aşa cum bine zice chiar A demarat, în el! Am vrut să aflu cum a început ultimii 10 ani, această călătorie în lumea celei trei proiecte de a 9-a arte şi cum a reuşit

Pe Mihai Ionuţ Grăjdeanu îl întâlnim adesea într-un muzeu organizând un atelier sau o expoziție de benzi desenate, într-o şcoală sau un festival unde copiii nu mai vor să iasă în pauză pentru că nu şi-au terminat povestea în benzi desenate alături de “profu’ de BD” cum îl numesc ei pe Mihai, sau la o facultate unde se întâlneşte cu studenții, viitori profesori, care se gândesc cum să-şi atragă elevii prin intermediul benzii desenate, fie ea istorică sau inspirată din literatura română.

www.zilesinopti.ro

editoriale: Legendele Dacilor, Comics Didactic, BD Historia, o metodă de predare în şcoli, a inventat un muzeu (Muzeul Cosmic în cadrul Muzeului Municipiului Bucureşti) şi a inițiat şi organizat o serie de Saloane BD în câteva oraşe din țară, pe lângă numeroasele romane grafice, reviste şi albume de bandă desenată publicate. În Capitală organizează aproape lunar expoziții BD la Palatul Suțu, sediul Muzeului Municipiului Bucureşti, unde susține si o serie de ateliere de benzi desenate. În luna decembrie a acestui an aduce iubitorilor BD şi prima ediţie a Olimpiadei de benzi desenate, organizată sub egida Comitetului Olimpic şi Sportiv Român, în parteneriat cu Academia Olimpică Română filiala Caraş Severin. PAGINA

33


TEATRU

TEXT DE HORIA GHIBUŢIU

CINCI SPECTACOLE ALTFEL În anul în care școala, munca, dacă nu și viața s-au mutat online, Festivalul Național de Teatru a găzduit o ediție altfel (ediția a 30-a, 22-29 noiembrie 2020). Iată cinci dintre transmisiunile remarcabile. „Drumul trilogiei” - Andrei Șerban (secțiunea Spectacolul ascuns). Film-portret despre regizorul de teatru Andrei Șerban. Filmul surprinde procesul de creație și modul de lucru al lui Șerban, în timpul punerii în scenă a spectacolului itinerant „Trilogia antică” („Trilogia antică – Medeea”, „O Trilogia antică – Electra”, „Trilogia antică – Troienele”) la Teatrul Național „I.L. Caragiale” din București în anul 1990. Îndeobște mă feresc de cuvintele mari, dar nu și când mă refer la (re)venirea lui Andrei Șerban în teatrul românesc. „Trilogia” e, socot, cel mai marcant spectacol din istoria teatrului românesc. Trei decenii mai târzii, continui să cred că n-am fost pregătiți de un asemenea șoc cultural și n-am știut să-l prețuim la adevărata, inestimabila, sa valoare. Ceea ce a făcut Andrei Șerban în 1990, subliniez, înaintea vremurilor, rămâne un reper al teatrului universal și un deschizător de drumuri pentru slujitorii Thaliei de atunci încoace. Șerban e Peter Brook-ul nostru, ne-a arătat drumul, adevărul și viața. „Păi… despre ce vorbim noi aici, domnule?” de Cătălin Ștefănescu, după romanul „Moromeții” de Marin Preda, cu Marcel Iureș și George Mihăiță, un spectacol de Alexandru Dabija, Teatrul ACT București (secțiunea arta ACTORULUI mare). Am râs și am lăcrimat cu Iureș și cu Mihăiță, care aduc pe scenă pasiunea unor „trăiriști“, cum numai actorii increați reușesc, pe care-ți vine să-i iei acasă, să-i rogi să-și mai sumeată o data nădragii precum Cocoșilă ori să-și netezească părul, înainte să se așeze la masă, cu smerenia celui ce s-ar ruga și totuși nu s-ar ruga, Moromete ăl bătrân. M-am delectat cu această meditație despre prostie și despre lipsa recunoștinței față de părinți, ceea ce tot aia e. M-am entuziasmat pentru că domnul regizor Dabija frizează excelența având curajul de a o lua pe arătură în buricul târgului. PAGINA

34

foto © Florin Ghioca

„Regele moare” de Eugène Ionesco (secțiunea FNelinișteT). Montat de regizorii Andrei și Andreea Grosu la TNB după textul lui Eugène Ionesco, „Regele moare” e un spectacol de o majestuoasă vitalitate. O punere în scenă care evidențiază marea artă interpretativă și înțelegerea profundă a unui text de referință. Literalmente îl ador pe Rebengiuc pentru rolul din „Regele moare” – merită savurată fiecare realizare interpretativă a sa. Fiecare silabă, fiecare expresie, fiecare pas pe care-l face pe scenă acest actor inegalabil, într-o demonstrație impecabilă despre arta nemuririi artistice. Îl ador și pe actorul de film (menționez doar două capodopere ale cinematografiei românești, „Pădurea spânzuraților” și „Moromeții”). Când l-am văzut întruchipându-l pe Apostol Bologa, țin minte că m-a frapat asemănarea cu tatăl meu: slăbănog, năsos, blond… Teribil aveam să mă amuz aflând că de fapt, în platou, actorului i se lipise un tul de nas ca să pară cârn, i se oxigenase părul, iar macheozele munceau din greu să-i accentueze ochii (conform „De-a dreptul Rebengiuc” de Simona Chițan și Mihaela Michailov). Adaug că îl ador, deopotrivă, și pe cetățeanul care a scos după Revoluție un sul de hârtie igienică, și pe cel resemnat ulterior („o să mor tot în comunism! Credeam că nu…”). www.zilesinopti.ro


POP CULTURE MAGAZINE

„Freak Show”, un spectacol de și cu Florin Piersic Jr. (secțiunea arta ACTORULUi mare). Ceea ce am putut vedea, special pentru această ediție FNT, a fost transformarea unui spectacol de teatru într-un film. “Freak Show” e un manifest. Anti-kitsch, anti-inegalități sociale, anti-ipocrizie, anti-bravadă, anti-fanfaronadă academică, ba chiar anti-consumerism. Pilduitor pentru convingerile lui Piersic fiul, piticul de grădină ne oferă una dintre cheile spectacolului: ciudații suntem noi, cei care au conceput ceva kitschos și inutil, cum sunt prea multe dintre lucruri în mileniul ăsta. Ca să păcălim lumea? Ca să ne păcălim pe noi înșine? Piticul de balcon sau de sufragerie, cu pipa spartă sau ba, știe cu siguranță răspunsurile. Reușita artistului nu e reprezentată numai de un detaliu relativ minor – spectacolul e poate cel mai elaborat și mai profesionist oneman-show de pe piață -, ci și de faptul că și-a întrecut mentorul și părintele: cu multă vreme în urmă, Florin Piersic intra în pielea mai multor personaje, schimbând uluitor mimica, dicția, accentul, gestica, totul. Numai că Piersic Sr. juca în acele scheciuri TV după texte celebre ale unor autori consacrați. Juniorul și-a scris și regizat singur textele și, în ansamblul celor 13 tablouri vivante din „Freak Show“, dincolo de interpretarea sa magică, de grăitor inteligent și de seamă al scenei românești, putem descoperi un autor greu de proze scurte despre tragicomedia tranziției autohtone.

foto © Florin Ghioca

www.zilesinopti.ro

foto © Florin Ghioca

„Furtuna” - Alexander Morfov (secțiunea FNeuitareT). „Furtuna” regizorului bulgar Alexander Morfov, o îndrăzneață interpretare postmodernistă a stilului de a face teatru în teatru, a înnobilat cea mai mare scenă din România. Spectacolul e o piatră prețioasă, șlefuită pe fiecare fațetă, fie că vorbim despre viziunea regizorală, despre jocul actorilor (marele István Téglás e Ariel, Mihai Călin e un Caliban premiat, iar Ion Caramitru e un Prospero-Einstein la apogeu), despre decor sau despre jocul de lumini. Semnalez excelenta ilustrație muzicală – Sașa Morfov o semnează la fiecare spectacol al său, iar selecția e atât de reușită, după gustul meu, că i-aș sugera să-și pună playlist-urile pe YouTube, ca să se bucure cât mai mulți de ele. Așa cum în timpul spectacolului sunt secvențe vizuale inefabile, izvorând din îmbinarea actului regizoral cu tehnica actoricească (scena talazurilor din timpul furtunii, scena în care Ariel dirijează nălucile ce cântă la hârtii mototolite), așa e ilustrația muzicală: „Carmina Burana”, „Lux Aeterna”, „Ummagumma” și laitmotivul „Lighthouse” (Patrick Wilson) se completeză reciproc, până la eufonie. Rar am ascultat ceva mai impresionant într-un spectacol de teatru realizat în România. PAGINA

35


Medeea Marinescu, FOTO © George Dăscălescu

DECEMBRIE 2020 - IANUARIE 2021

MEDEEA MARINESCU „M-am dus pe intuiția mea și a funcționat”

N

e era dor de Medeea Marinescu după o perioadă în care „străinii” au rămas „în noapte” iar conceptul de „all inclusive” nu a mai inclus și mersul la teatru, decât foarte rar, în viața noastră de zi cu zi. Ca și noi, spectatorii, încântătoarea actriță s-a văzut obligată să comunice timp de luni întregi doar de la distanță cu prietenii ei, cu partenerii de scenă din piesele de mare succes la care am făcut referire, ca să nu mai vorbim de colegii de la TNB, în ale cărui spectacole era, până la declanșarea pandemiei, o prezență constantă. Naționalul așteaptă un 2021 mai luminos ca să redevină „Magic”, „Magnoliile de oțel” să fie scoase din seră, iar publicul de teatru să poată retrăi experiența producțiilor vii și efervescente în care Medeea Marinescu strălucește alături de Florin Piersic, Marius Manole, Maia Morgenstern sau Horațiu Mălăele. Din fericire, nu încheiem totuși acest an întunecat fără a o revedea, întrucât valoroasa actriță ne propune în serialul Bani negri (pentru zile albe) de pe HBO un personaj negativ inedit pentru filmografia ei: Evelina, bancher de provincie cerebral, arivist și aproape complet lipsit de scrupule. Rolul, dintr-un cu totul alt registru dramatic decât Elena (Je vous trouve très beau), Luiza (Weekend cu mama) sau Silvia (Donnant donnant), are potențialul a deveni antologic și era firesc să încercăm să aflăm mai multe detalii despre modul în care Medeea l-a abordat.

PAGINA

36

Este remarcabilă credibilitatea pe care o dai personajului tău, Evelina, dat fiind faptul că, prin natura lui, riscul caricaturizării era foarte mare. Cum ai construit rolul, cu ce referințe? Pentru mine sunt două tipuri de apropiere de un rol. Există roluri pe care nu le văd deloc la început, nu le văd, pur și simplu, adică citesc scenariul și habar n-am cum sunt, și există roluri, și ăsta a fost unul dintre ele, care încă de atunci când am citit secvențe - pentru că mie nu mi s-a dat tot scenariul la început, mi s-au dat vreo două secvențe cu care m-am dus la probe -, intuiția mea a funcționat imediat... cam cum e șerpoaica asta, animalul ăsta de pradă. Și efectiv m-am dus așa cum am simțit, mai ales că probele nu le-am dat cu regizorul la început ci cu directorul de casting, probă filmată pe care s-o vadă apoi conducerea HBO împreună cu regizorul. Deci n-am avut, să zic așa, o direcție dată de la început. Și-atunci, într-un fel, mi-a convenit libertatea asta. Am zis ‚Dom’le, așa cred eu că e tipul ăsta de femeie’, m-am dus pe intuiția mea și a funcționat. Efectiv nu am referințe. [...] Animalele de pradă - dacă te uiți la pisicile sălbatice de exemplu, în general felinele - au tip foarte interesant de a se apropia, ele nu sunt fioroase din prima, știi, pot părea chiar vulnerabile, astfel încât prada să se relaxeze în preajma lor. Și atunci mi s-a părut foarte interesant să pendulez între zona asta vulnerabilă și naivă, vulnerabilnaivă și fioroasă-agresivă, dură. www.zilesinopti.ro


ARTA ACTORULUI

INTERVIU DE IOAN BIG

Ca actriţă, te vezi forţată fiind să stai departe de scenă sau filmări şi aproape de casă. Cum traversezi o perioadă în care cultura s-a mutat în spaţiul virtual?

Nu mi-am pus problema fiindcă noi [protagoniştii] avem o imagine despre ce am făcut noi și o proiecție a ce vrem să reprezinte ceea ce am făcut dar, până la urmă, momentul adevărului vine când rulează filmul. Acolo e momentul adevărului, acolo îți dai seama cât de aproape sau de departe ești de realitate. E foarte delicată zona serialului pentru că serialul trebuie să lucreze cu niște tipologii puternice ca el să aibă impact pe termen lung la spectator. Tipologii puternice, fără să fie caricaturale... ei, aici mi se pare că e challengeul unui serial. Filmul de artă lucrează cu niște tușe mai ascunse, e mai fluid conturul personajului, spectatorul deduce foarte mult - cu cât spectatorul este lăsat mai mult să facă el conturul cu atât este mai apreciată opera de artă -, ori în serial, ca el să aibă impact la un public mai mare decât al filmului, trebuie să existe niște personaje pregnante și cred că aici apare de multe ori pericolul, ca pregnantul să se confunde cu caricatura. Sigur că se poate și așa dar îți trebuie un anume curaj și o anume stilistică pe care, până la urmă, o dă regizorul. Guy Ritchie, de exemplu, ar face caricatură, dar el îți dă de la început datele astea. Ori serialul nostru nu e despre asta. Aici sunt create niște tipologii din scriitură. www.zilesinopti.ro

Medeea Marinescu, FOTO © Adi Marineci - Bani negri (pentru zile albe)

Nu ți-ai pus problema că Evelina s-ar putea chiar să ajungă să funcționeze ca model pentru o o parte dintre spectatoare?

Vreau să-ţi spun că și eu trec prin stări foarte contradictorii, am momente de furie, am momente de depresie, am momente de atacuri de panică. Din vară am început să fac atacuri de panică - îmi pleca inima în gât stând pur şi simplu pe pat - şi atunci m-am forțat să mă duc la TIFF, că la TIFF s-au vizionat primele două episoade [din Bani negri]. Nu eram sigură că mă duc, cu pandemia, dar m-am forțat, a trebuit să ies pentru că altfel simţeam că o să înnebunesc. Șiam făcut foarte bine că am ieșit atunci. Faptul că acum nu e stare de urgență și e doar stare de alertă, pentru mine e fix același lucru. Pentru mine lumea e la fel de închisă. Într-o zi stătusem 2-3 zile în casă și mă uitasem la televizor - că și asta e o problemă - și când am ieșit pe stradă am fost șocată pentru că m-am dus până în Piața Victoriei pe jos și mi-am dat seama că lumea merge înainte. Fără mine dar merge. Și atunci, știi, începe nebunia, încep stările contradictorii, pentru că îţi spui așa: ‚Nu ești indispensabil, fără tine se poate.’ [...] Citiţi interviul complet cu MEDEEA MARINESCU pe www.zilesinopti.ro PAGINA

37


ARTIȘTI URBANI

INTERVIU DE GRUIA DRAGOMIR

Cristian Scutaru: „Cumva, peretele își alege pictura, nu invers.” Cum ai ajuns să-ți creezi stilul personal și cât de greu este pentru un artist să se impună, să devină cunoscut, apreciat și căutat în România? La început mi-a fost destul de greu să mă opresc asupra unui stil de reprezentare, pentru că aveam și am o grămadă de idei, iar în demersul meu artistic contează cum reușesc să transmit mesajul prin mijloace de limbaj plastic și prin reprezentarea cea mai potrivită. Am început să lucrez pe colecții pentru a nu renunță la idei și pentru a obișnui publicul cu stilul meu. Cum decurge procesul tău creativ? De unde te inspiri, PAGINA

38

de unde începi, cum intri în mind set-ul necesar pentru a crea ceva de la zero? Temele sunt inspirate din căutările mele spirituale sau conceptuale. În general pornesc de la un portret din colecția „Openness”, după care intervin cu diferite texturi sau culori. În colecția „Openness” vorbesc despre copilăria pierdută. Folosesc portrete de copii, chiar și portretul copilului meu pentru un impact vizual puternic. Ești și street artist. Cum ți-a schimbat acest lucru felul în care percepi arta și lumea în general? Sunt absolvent de Facultate de pictură murală Iași și absolvent master în arte aplicate, în liceu am fost la secția de pictură mu-

Cristian Scutaru are 38 de ani și s-a născut la Galați. A studiat la Universitatea Națională de Arte „George Enescu” Iași, iar de 10 ani are propria sa școală de pictură „Atelier Cristian Scutaru”, prima școală de pictură din București care se desfășoară cu numele artistului care chiar lucrează în atelier. De asemenea, el este și autorul mai multor picturi murale impresionante, atât prin dimensiune, cât și prin execuție, din mai multe orașe din România: București, Târgu Jiu, Galați, Bacău etc. rală. Street art-ul a venit cumva ca o continuare a căutărilor mele artistice. Demersul constă în conștientizarea societății prin crearea unui dialog artist-privitor asupra problemelor actuale. Lucrările de street art trebuie să aibă un mesaj puternic pentru oamenii din spațiul urban unde este poziționat muralul. Consider că noi avem această datorie de a comunica mesaje mai greu digerabile către societate. Ești unul dintre artiștii urbani care au picturi murale și prin mai multe orașe din țară. Povestește-ne un pic cum ai ajuns să faci asta și care e lucrarea ta preferată. Acum 13-15 ani ajungeam în alte orașe cu picturi murale de mari dimensiuni prin intermediul clienților care-și doreau o pictură la interior. Pub-uri, restaurante, case și apartamente fac parte din portofoliu www.zilesinopti.ro


POP CULTURE MAGAZINE

The End Is Now - Bacău

meu, unele chiar câștigătoare ca Best Location of the Year. Cumva am început din interior, iar după am ieșit în exterior, în spații publice. Prima lucrare a fost la Sibiu Street Art Festival, în urmă cu 3 ani, iar după m-am înscris sau am fost invitat la toate festivalurile din țară. Lucrarea mea preferată este „The End Is Now” de la Zid Art Bacău 2020, are un mesaj puternic și e o lucrare meditativă, ca o introspecție personală valabilă pentru toți privitorii. Care au fost lucrările care ți-au ridicat cele mai mari provocări? Fiecare lucrare este o provocare și o asumare. Reacția oamenilor de pe stradă o primești instant, fie că este o apreciere sau nu. Provocarea constă în a realiza o pictură murală care să te reprezinte și care să fie reprezentati-

Openness - Galaţi

vă pentru locul respectiv și pentru societate. Cumva, peretele își alege pictura, nu invers. Cât de important este pentru un artist să includă în opera sa și un mesaj socio-politic? Mesajele sunt cumva obligatorii. Când faci o lucrare în spațiul public, ai ocazia și responsabilitatea de a lăsa un mesaj și o stare la care privitorul sa mediteze, să-și pună niște întrebări despre el, despre ce simte și unde se poziționează în spațiu. Ai și o școală de artă pentru copii și adulți cu peste 2000 de absolvenți. Povestește-ne un pic despre acest proiect al tău, dar și despre ce urmează pentru Cristian Scutaru? Atelier Cristian Scutaru s-a născut acum 10 ani. Proiectul a demarat din dorința de a împărtăși din experiența pe care am acumulat-o în do-

meniul artelor. Consider că artiștii trebuie să-i formeze pe cei mai tineri, să-și lase în urmă niște persoane care să le calce pe urme. Cursurile de pictură și desen de la atelier se adresează copiilor și adulților de orice vârstă care vor să învețe artă, să se pregătească pentru liceu, facultate sau pur și simplu să se relaxeze pictând. Am început atelierul cu un cursant copil, iar după am reușit să strâng persoane care-și doreau o abordare personală a artistului. Practic, este prima școală de pictură din București care se desfășoară cu numele artistului care chiar lucrează în atelier. 2021 nu știu cum o să fie... Am să încerc să continui proiectele de suflet, adică atelierul și pictura murală. Pandemia m-a învățat să nu îmi fac planuri pe perioade lungi. PAGINA

39


PERFORMING ARTS

MIRCEA TIBERIAN „Trebuie să ai o dramaturgie a propriului recital”

C

u toate că Jazz-ul este copilul neastâmpărat din familia artelor, cel mai spontan în expresie şi cel mai lipsit de rigoare, el găseşte întotdeauna căi de a se juca frumos cu ceilalţi membri ai familiei, cu Teatrul, Desenul, Dansul ori Poezia, chiar dacă aceştia au fost crescuţi după alte reguli. Improvizate pe baza gramaticii jazz-ului, se nasc din când în când în beneficiul iubitorilor de artă proiecte de fuziune memorabile, fie prin produsul cultural în sine, fie prin experienţa unică pe care o oferă. Despre asemenea proiecte şi poveştile lor m-am aşternut la vorbă cu Mircea Tiberian, reputatul muzician de jazz, scriitor şi dascăl, un spirit transfrontalier notoriu prin incursiunile sale pe terenul poeziei şi artei dramatice, de la musical-ul interactiv Tarot Tales şi performance-urile alături de Maia Morgenstern sau Mihai Mălaimare, până la Dark, conceptul său bibliofil ce adună laolaltă cuvântul, grafica şi muzica, şi la serile de poezie şi jazz susţinute de muzician împreună cu poeţi români de-a lungul anilor în toată ţara. N-am vorbit doar despre trecut dar şi despre viitor, dat fiind că Mircea Tiberian, fondator în 1991 al catedrei de jazz la Conservator, îşi continuă obstinat activitatea didactică chiar şi într-un prezent descurajator pentru că... şi jazz-ul se învaţă, nu-i aşa?

PAGINA

40

Înregistrarea spectacolului Actorul pe care Mihai Mălaimare l-a reluat cu tine, cu ani în urmă, la Teatrul Masca, a putut fi revăzută recent în cadrul FNT, online. Să ne amintim câte ceva despre cum ai intrat atunci în jocul... actorului. A fost aventuroasă premiera aia pentru că, în general, o piesă se joacă la sediul teatrului, deci tu repeți acolo și ajungi să îi știi toate colțișoarele, dar nu știu cum s-a urgentat toată chestia, că a primit Mihai o invitație să intre cu spectacolul în Festivalul Naţional de Teatru, şi noi nici nu apucasem să repetăm prea mult. Plus că asta însemna că ne mutam din sălița aia mică de la Masca pe scena mare a Teatrului Național iar pregătirea noastră era să venim cumva din public, era discutată deja o anume regie. Mihai știa locul foarte bine, că a jucat la Național de un milion de ori, dar eu m-am pierdut când m-am văzut în sala aia de 1000 și ceva de locuri, sus, chiar sus de www.zilesinopti.ro


INTERVIU DE IOAN BIG

tot, unde înclinația e foarte mare, iar eu eram prima dată îmbrăcat în costumul ăla nenorocit, cu pălărie tare și cu toate alea. Era întuneric beznă şi aveam niște luminițe pe care trebuia să le urmăresc dar problema mea era să nu cad în freză nu să mă uit după luminițe și deci, tocmai la început și tocmai la premieră, de unde trebuia să mergem vreo 25 de secunde, aici s-au făcut vreo 2 minute. Nu știam ce să fac cu mâinile, cu bastonul, cu toate alea, știi, deci a fost superstresantă premiera, nici nu știu... cum zicea Miles Davis, că el vreo 2-3 ani nu și-i aduce aminte zicea ‚Da, am cântat, dar nu-mi aduc aminte nimic’ -, așa nu-mi aduc aminte eu de spectacolul ăla, a fost de o oră jumate, dar la mine e o oră blanc. Chiar tu spuneai odată că nu te consideri actor şi că “la concertele de jazz nu e deloc ca la teatru”... Din păcate, oamenii care cântă jazz, mai ales în România, în cea mai mare parte, n-au avut școala rock-ului, pentru că rock-ul este un spectacol, e o poveste, o apariție, o dramaturgie, ori oamenii au rămas undeva în trecut... că tot de Miles Davis îmi aduc aminte acum. El zice ‚Domne, momentele alea când

POP CULTURE MAGAZINE

noi stăteam în costume, aliniați în spatele toboșarului și făceam pașii până la microfon și ne întorceam înapoi, au trecut demult dar unii n-au aflat încă’... şi eu nu aflasem lucrurile astea, adică o luam foarte în serios, ca la concertele de muzică clasică, dar și cei de clasic s-au schimbat între timp, adică există momente clare de regie... nu mai vorbesc de cum a evoluat felul în care se pune în pagină concertul respectiv. La jazz, în momentul de față, în primul rând trebuie să ai o dramaturgie a propriului tău recital. Eu fac asta mai nou cu studenții, pentru că mi-am dat seama că lipsește cu desăvârșire, recital building se numește, cum să-și construiești un recital. [...] Manifeşti de mult timp o simpatie aparte pentru poezie. Cum de ai simţit că jazz-ul şi poezia se pot înţelege? Au ambele propriul ritm şi gramatică. Eu vedeam lucrurile astea ca îmbunătățire a unui gen de spectacol pentru că, prin ’95’96, se făceau seri de poezie la Muzeul Literaturii și ne plictiseam îngrozitor. Poeții nu sunt cei mai buni recitatori iar actorii sunt și mai proști fiindcă vor să facă o creație dintr-o chestie care e deja creată. Textele

Actorul (Mihai-Mălaimare şi Mircea-Tiberian)  |  foto © Lucian Muntean

alea, dacă sunt poezii deadevăratelea, nu au nevoie de interpretări și de schimbări de ritm pentru că au ritmul lor, au sonoritate, au ideile alea pe care nu poți să le comprimi și să le dai drumul, iar să le subliniezi şi tot aşa. Un exemplu în muzică... la Johann Sebastian Bach dacă te apuci și subliniezi un detaliu le obturezi pe celelalte și e păcat, că totul ăla era gândit ca toate elementele să aibă aceeași importanță. De aceea era polifonie, că toate melodiile au aceeași importanță. Cam așa e și la poezie. [...] Deci se făceau seri de poezie și autorii citeau, venea următorul proiect şi următorul și pe la al treilea îți venea deja să mori și începea lumea să vorbească. Le-am spus ‚Nu se poate face un spectacol de genul ăsta, voi între voi vă cunoașteți și vă tolerați dar omul care vine din afară se plictisește și faceţi un deserviciu propriilor voastre poeme’ și am început să le inserez muzică, adică veneau doi poeți, recitau, apoi cântam eu câte o piesă care să vină cu altă emoție, neavând legătură cu ce făcuseră ei înainte, și s-au prins și ei că e mult mai bine. Și de atunci m-au luat peste tot. Şi-am bătut țara asta... dacă eu nu știu un poet asta înseamnă că ceva nu e în regulă cu poetul respectiv :) Citiţi interviul complet cu MIRCEA TIBERIAN pe www.zilesinopti.ro

www.zilesinopti.ro

PAGINA

41



TEXT DE MONICA FELEA

Film

POP CULTURE MAGAZINE

Geniul, mogulul şi... MANK. Serialul 30 COINS. La ce facem binging în lunile decembrie - ianuarie. De la primul la ultimul Bond... JAMES BOND.

Avem nevoie de experiența mersului la cinema

F

ilmele pe care le distribuim la Bad Unicorn sunt denumite oficial filme de autor (pentru că urmăresc o viziune a unui regizor), filme de artă (filme care sărbătoresc cinemaul ca o exprimare artistică) sau filme arthouse (difuzate în principal în spații special amenajate și create, cinematografele de artă). Niște definiții mai mult sau mai puțin potrivite dar care în contextul actual nu și-au găsit o înțelegere sau o necesitate. 2020 a fost un an – și vorbim deja despre el la trecut – în care cinematografele au stat deschise 3 luni. Filmele noastre nu și-au găsit puterea economică (singura care ar fi contat într-o negociere cu autoritățile) pentru a avea mai multă înțelegere iar filmele care aveau această putere, cele comerciale, s-au amânat către 2021. Lucrurile au stat diferit în alte țări, unde filmele astea ”mai mici” (și nu pentru că sunt mai puțin importante, aș îndrăzni să spun contrariul – ci pentru că vorbim de bugete) au o putere mai mare. În Franța cinematografele de artă au avut doar vreo 3 luni de

www.zilesinopti.ro

închidere și suport economic guvernamental – asta pentru că vorbim de sute de astfel de cinematografe, în contrast cu cele 8 de la noi. Noi ne-am aflat în situația în care piața comercială a decis – și a decis să rămână închisă, din lipsă de conținut adecvat publicului majoritar și prea puțină forță de a negocia cu autoritățile. Sigur, sunt multe discuții despre cum Guvernul din România a luat decizii, dar, oricât ne-ar plăcea să ne victimizăm, suntem cu toții parte din problemă și am avut cu toții de suferit. Nu e departe de adevăr nici faptul că pe Netflix putem găsi conținut asemănător cu cinematograful din mall sau pe Mubi conținut aproape de cel de la Elvire Popesco. La o primă vedere asta ar însemna că onlineul este un mediu suficient pentru a înlocui temporar lipsa cinematografelor. Dacă privim mai atent însă lucrurile stau diferit – experiența

colectivă, calitatea filmului difuzat în sala de cinema, care este locul acestei forme de artă în viața noastră. Și ce așteaptă spectatorul de la acest obicei, al mersului la cinema. Popcorn, nachos, pahare de vin, împușcături sau imagini memorabile, povești profunde, toate astea își au încă locul, comercial sau arthouse. Dacă avem ceva de învățat din tot anul ăsta, cred că aici avem toți de învățat – cât de importantă este legătura cu publicul și ce înseamnă experiența mersului la cinema. Aici mai avem toți de învățat și dacă vrem să readucem publicul în săli trebuie să-i oferim tot ce e mai bun. Putem învăța asta din exemplele pozitive din horeca, din turism sau orice activitate care lucrează cu publicul și o face bine. Nu cred că cinematograful o să moară – are o putere incredibilă încă – experiența mersului la cinema este încă una iubită de oameni iar conținutul filmelor poate schimba percepții. Însă modul în care ne uităm noi, cei din interior la ea poate să ne salveze. PAGINA

43


POINT OF VIEW

TEXT DE ŞTEFAN IANCU

MANK: O scrisoare de dragoste către un Hollywood de mult apus

Î

nsuși Herman J. Mankiewicz spune că “nu poți surprinde întreaga viață a unui om în doar două ore. Tot ce poți face este să speri că vei lăsa o impresie asupra ei”. Prin umor, inteligență, substanță și destul de multă finețe, asta este ceea ce David Fincher reușește să facă cu Mank. Mai bine de șase ani au trecut de la ultimul lui film (Gone Girl, 2014) și deși a regizat un serial între timp (Mindhunter, 2017), lumea era curioasă să vadă ce a pregătit Fincher odată cu reîntoarcerea.

Mank prezintă o bucată din viața scenaristului Herman J. Mankiewicz (Gary Oldman), care, într-o stare de sănătate precară, cu un picior rupt și o sete incontrolabilă de whiskey, este staționat într-o căsuță izolată din California. Acompaniat doar de o secretară, Rita Alexander (Lily Collins) și o asistentă, Fräulein Frieda (Monika Gossman), i se dau două luni la dispoziție să scrie un scenariu. Omul care l-a angajat se numește Orson Welles iar scenariul va deveni Citizen Kane. Opțiunea regizorală a lui Fincher, deși inedită, poate să fie ceva mai greu de acceptat în primă instanță (sau chiar deloc). Dorind să stârnească senzația unui film produs în anii ’30, “Mank” este realizat în albnegru, cu sunetul tipic proiecțiilor vremii, la care se adaugă jocul exagerat al actorilor care au reușit să recreeze dicția și fizicalitatea colegilor de breaslă de atunci. În prima parte, Fincher delectează publicul cu același divertisment provocator specific cinemaului său și îl invită să asiste la diverse scene desprinse exact din lumea mai puțin știută a Hollywood-ului anilor ’30. Fie că e vorba de o întâlnire a mai multor scenariști în căutarea unei noi povești sau prezentarea conceptului din spatele Metro-Goldwyn-Mayer de către însuși Louis B. Mayer (Arliss Howard), care susține că singura lor vedetă este Leul Leo, Fincher compune o radiografie a lumii hollywoodiene de atunci, într-o America lovită de Marea Criză Economică. Scenariul începe progresiv să se axeze pe contextul social-politic al vremii și pe cum studiourile de film erau în strânsă legătură cu oamenii de pe scena politică, precum PAGINA

44

W.R. Hearst (Charles Dance). Spectatorul e bombardat de o cavalcadă de referințe culturale, de nume și de informații care pot scăpa chiar și celor mai culți dintre noi. Astfel, cine a trecut peste convenția stilistică impusă de Fincher, s-ar putea să nu mai facă față acestei a doua părți mult mai complicate, mai politice și poate prea nișate pentru publicul obișnuit al Netflix-ului. Chiar Mank, cu gura mare și gata oricând de o observație acidă, este atras în această lume în care se simte ca un intrus. Ținând cont de toate aceste aspecte, aș putea susține că odată cu Mank, Fincher s-ar putea în sfârșit să obțină mult râvnitul Oscar care i-a scăpat până acum de prea multe ori. Filmul are momente excelente, triste și foarte personale. Adunate, compun o odă, o scrisoare de dragoste pe care Fincher i-o aduce Hollywood-ului și care, spre norocul nostru, trece și pe la noi.

David Fincher

www.zilesinopti.ro


PE LÂNGĂ SUBIECT

TEXT DE IOAN BIG Gary Oldman (Mank)

Geniul, mogulul şi... MANK

A

pune în balanţă performanţa actoricească a lui Gary Oldman ca notoriul scenarist din Epoca de Aur a Hollywoodului, Herman Mankiewicz, din Mank, elegiacul film în alb/negru al lui David Fincher lansat în decembrie pe Netflix, cu cea a lui John Malkovich din RKO 281, este nerelevantă întrucât al doilea film, produs de Ridley Scott, nu doar că e indisponibil la noi deşi e produs de HBO, dar este centrat pe efortul magnatului Hearst de a bloca difuzarea lui Citizen Kane şi nu pe personalitatea autodistructivă a lui Mank(iewicz), strălucitorul scriitor alcoolic şi cartofor pus în umbră de talentul polivalent al wunderkind-ului Orson Welles. Într-un proiect de suflet născut cu decenii în urmă, Fincher face dreptate celui ajuns cel mai bine plătit scenarist de la Hollywood în timpul Marii Crize - implicat în

www.zilesinopti.ro

clasice precum Gentlemen Prefer Blondes, Dinner at Eight sau It’s a Wonderful World - din critic de teatru pentru New York Times şi PR-ist al Isadorei Duncan la Berlin după WWI. “There are millions to be made here and your only competition is idiots.” Mankiewicz a fost hărăzit însă cu o capacitate aparte de a-şi sabota propria vocaţie de scriitor (a lucrat la peste 20 de filme fără a fi creditat pe generic), alimentată de simţul umorului ieşit din comun care a funcţionat deseori ca o sabie cu două tăişuri. E celebră reacţia sa când studioul l-a obligat să scrie un scenariu pentru un film cu ciobănescul german Rin Tin Tin ca vedetă iar el a trimis unul în care câinele era Orson Welles şi Herman Mankiewicz

înfricoşat de un şoarece şi, în final, patrupedul duce un copil într-o casă în flăcări în loc să-l salveze din ea. Datorită acestui comportament Mank a ajuns să fie concediat şi din The Wizard of Oz, tocmai după ce-şi adusese o contribuţie crucială prin ideea că filmul trebuie să înceapă în alb/negru pentru a sublinia atmosfera ternă a Kansas-ului în raport cu Oz-ul. Atunci, în vara lui 1939, devenise şomer când un tinerel precoce, Welles, i-a oferit un job. Genialul Orson Welles, ajuns o celebritate a scenei încă din adolescenţă, era deopotrivă temut şi urât în industria filmului pentru polivalenţă, intelect şi, mai ales, pentru libertatea creativă care i se garantase contractual... şi avea deci mare nevoie de un insider la Hollywood, ori Mank se cunoştea foarte bine cu toţi, inclusiv cu moguli de talia lui Howard Hughes, Louis B. Mayer, David O. Selznick sau Randolph Hearst. Istoria Oscarului primit de Citizen Kane şi a războiului dus pentru ca Herman Mankiewicz să-şi vadă recunoscut aportul la scenariu este deja comună, însă David Fincher ne oferă în Mank mai mult decât wikidata... o evocare a Hollywood-ului anilor ’30 din persectiva evoluţiei neliniare a personajului său principal care te face să te întrebi cum o uzină a Pop culture obsedată de valoarea comercială a unui produs a permis crearea unei asemenea opere de artă. PAGINA

45


ROUNDTABLE

TEXT & INTERVIU DE IOAN BIG

Serialul 30 COINS 30 de arginţi

[INTERVIU EXCLUSIV CU ÁLEX DE LA IGLESIA]

foto © Borja B. Hojas

M

ix umitor de entertaining de Mystery-Thriller şi film de acţiune cu accente Horror, serialul 30 de arginţi de pe HBO este unul dintre cele mai originale seriale difuzate la noi în ultimii ani. Cu puţin timp înainte de lansarea primului episod, am participat într-un grup restrâns de jurnalişti din mai multe ţări la o întâlnire online cu scenaristul, regizorul şi producătorul Álex de la Iglesia, cineast spaniol cu o imaginaţie ieşită din comun, multipremiat la festivaluri prestigioase (Fantasporto, Cognac, BIFFF, Venetia, Sitges) pentru producţii precum Perdita Durango, El día de la bestia, La comunidad sau Vrăjitoarele din Zugarramurdi.

PAGINA

46

Rugat să definească caracterul serialului al cărui sinopsis trimite la un amestec de Angels & Demons şi The Exorcist, autorul său a declarat că acesta “pare o poveste dintr-un roman de Dan Brown, dar spusă într-un fel mai dur, sau poate personajele sunt mai neobişnuite, pentru că sunt personaje spaniole. Ideea de bază este aceeaşi, fiindcă am vrut să spun o poveste cu mistere, un thriller, condimentat cu ceva horror à la Lovecraft... dar într-un sos à la Dan Brown, dacă e să facem analogia asta. Rezultatul este însă cu totul diferit fiindcă eu nu sunt Dan Brown, eu sunt un spaniol religios şi acum locuiesc în Madrid dar m-am născut într-un orăşel de provincie, unde locuiesc oameni obişnuiţi. De asta poate am vrut să spun o poveste similară dar cu personaje reale, umane, nu cu un profesor foarte doct sau ceva similar. [...]” Părintele Vergara este un exorcist, pugilist și fost pușcăriaș, exilat de biserică într-un orășel izolat din Segovia, care vrea să uite și să fie uitat... doar că inamicii lui îl găsesc iar primarul orașului, Paco, şi Elena, medicul veterinar local, ajung să facă echipă cu el și descoperă că se află în mijlocul unei conspirații www.zilesinopti.ro


ROUNDTABLE

DECEMBRIE2020-IANUARIE2021

Copyright © 2020 HBO Nordic AB. All rights reserved. Photographer - Manolo Pavon

să fii rău pentru că adevărul nu e complet dacă nu ştii totul, iar ca să ştii absolut totul eşti de partea răului fiindcă adevărul în întregul său este în parte bun şi în parte rău. Vergara nu vrea să admită această dualitate şi-atunci Santoro îi spune: ‘Tu îngrădeşti adevărul! Dacă vrei să cunoşti tot adevărul trebuie să fii deschis către absolut tot, deci trebuie să fii păcătos!’ Dar Vergara nu vrea să se lase corupt, nu vrea să fie păcălit de Diavol. [...] Dacă m-aş fi apucat să tratez subiectul în cheie comică nu m-ar fi luat nimeni în serios, dar în cheie horror este posibil, pentru că publicul vrea să ştie cum se termină povestea, care e adevărul, care e rezolvarea, şi am avut la îndemână o grămadă de elemente pentru a rezolva misterele, am putut explica lucruri, am putut discuta, şi am putut chiar, la un moment, dat să-l aduc în poveste pe însuşi Diavolul... sunt foarte mândru de felul cum a ieşit totul. E adevărat, acest triunghi de personaje este foarte frumos.” Pentru cei incitaţi de explicaţiile cineastului spaniol să vadă 30 de arginţi pe HBO aş vrea să subliniez în încheiere doar un aspect, cred eu, important. Cu toate că serialul rămâne deschis după cele 8 episoade unei eventuale continuări, intensitatea sa nu se diminuează pe parcurs datorită faptului că story-ul lui Álex de la Iglesia are un final ce înoadă şi ultimele capete ale firelor lăsate libere până în ultimul moment. 30 Coins este realmente un must-see!

globale pentru a controla cei 30 de arginți plătiți lui Iuda Iscarioteanul atunci când acesta l-a trădat pe Iisus din Nazaret. Monedele sunt blestemate și dețin puteri supranaturale. Cu toate că nu este lipsit de accente satirice, 30 de arginţi aparţine unui alt registru decât recentele comedii sumbre semnate de Álex de la Iglesia (Perfectos deconocidos şi El bar din 2017). “Aşa este, m-am reîntors la genul Fantasy fără rezerve dar în continuare mi-e teamă de genul ‘pur’. N-aş vrea să mă apuc să fac un Horror pur, fără nicio alta inflexiune. Am folosit mereu pretexte umoristice, de comedie, de fapt cum e şi în viaţă... încerci să fii seducător. Când spui o poveste într-un film şi vrei să atingi un anume subiect, te foloseşti poate de scene hazlii, de personaje comice, ca să ajungi în locul dorit de tine. Am şi eu însă o vârstă, am 54 de ani, şi îmi permit să spun ‘Nu’, aşa că, în cazul ăsta, mi-am zis să vedem cum ar fi povestea spusă de-a dreptul, fără umor, poate cu personaje mai ciudate sau chiar prostuţe uneori în situaţii neobişnuite, dar ce propun eu nu e să facem glumiţe ci să vorbim pe şleau despre bine şi rău, să luăm publicul de guler şi să-l

întrebăm: ‘Ce-ai zice să vorbim pe bune despre treaba asta?’.” În fundalul personajelor principale care asigură dinamica naraţiunii (Paco-Elena-Vergara) se relevă progresiv un triunghi format din cei trei prieteni şi colegi de seminar, care reprezintă în opinia mea pilonii fundamentului spiritual ai poveştii din 30 de arginţi. L-am întrebat direct pe cineast cum l-a conceput. “În serialul meu sunt într-adevăr două triunghiuri de personaje. Pe de-o parte îi avem pe Vergara, preotul, Elena, veterinarul, şi Paco, primarul din micul orăşel. Şi, cum spui tu, mai există şi triunghiul preoţilor, care controlează înţelepciunea lumii în serialul meu. Vergara e la mijloc, între Santoro şi Sandro. Sandro e un om bun, e aproape de oameni, el n-are nimic de dovedit, nu simte nevoia să fie mai bun decât e, e mândru de cine este, şi de aceea este un om tăcut, liniştit. Vergara vrea să afle mai multe despre viaţă, despre Dumnezeu, despre religie, vrea să ştie mai mult, cum vrea de altfel şi Fabio Santoro, doar că Vergara nu vrea să treacă graniţa între bine şi rău, el vrea să rămână un om bun. Santoro, pe de cealaltă parte, crede că dacă vrei să afli întreg adevărul atunci trebuie

www.zilesinopti.ro

Citiţi textul integral despre Álex de la Iglesia şi 30 Coins pe www.zilesinopti.ro

PAGINA

47


SERIALE

TEXT DE GRUIA DRAGOMIR

La ce facem binging în lunile decembrie - ianuarie

D

in păcate, în această iarnă avem niște motive în plus pentru a rămâne în casă, iar călătoriile prin țară sau prin afară sunt destul de riscante și complicate. Din fericire, avem destule seriale noi (sau care primesc sezoane noi) care ne oferă ocazia de a călători măcar cu mintea prin alte lumi ficționale sau rupte de această realitate.

„ALIEN WORLDS” | SEZONUL 1 2 DECEMBRIE, NETFLIX „Alien Worlds” este o miniserie de documentare sci-fi, narate de actrița Sophie Okonedo și care-și propune să ne arate la propriu ce s-ar putea întâmpla pe alte planete pe care viața este posibilă, dar care sunt prea îndepărtate pentru a putea fi explorate în momentul de față. Cele 4 părți sunt realizate prin CGI și bazate pe fapte științifice, dar și pe imaginația experților care aplică legile vieții de pe Pământ pentru a face portretul robot al unor creaturi extraterestre din locuri îndepărtate din galaxie.

„THE EXPANSE” | SEZONUL 5 16 DECEMBRIE, AMAZON PRIME Rămânem în registrul SF cu sezonul 5 al serialului „The Expanse”, în care acțiunea are loc peste câteva sute de ani, când omenirea a colonizat sistemul solar și planeta Marte a devenit un al doilea cămin, dar care și-a declarat independența față de Pământ. Tensiunile sunt mari între cele două planete, iar un război pare iminent. În tot acest context, echipajul rebel al unei nave spațiale încearcă să aducă lumină în legătură cu cea mai mare conspirație din istoria omenirii și să elimine o amenințare mai mare decât orice război. „THE STAND” | SEZONUL 1 17 DECEMBRIE, CBS

Mult așteptatul serial realizat după romanul „The Stand” al lui Stephen King va avea premiera la mijlocul lunii decembrie. Acesta ne va prezenta un viitor post-apocaliptic, în care lumea a fost decimată de o pandemie și este acum prinsă la mijlocul unui război între forțele binelui și ale răului. Soarta omenirii depinde de o bătrână de 108 ani și câțiva supraviețuitori. Ei sunt amenințați și îngroziți de „Omul Negru”, un bărbat cu un zâmbet letal și puteri nemaiîntâlnite. Romanul a mai fost ecranizat o dată în 1994, dar versiunea nouă pare mult mai bună, mai actuală și e plină de nume mari: James Marsden, Whoopi Goldberg, Amber Heard, Alexander Skarsgård și mulți alții. PAGINA

48

www.zilesinopti.ro


SERIALE

DECEMBRIE 2020 - IANUARIE 2021

„COBRA KAI” | SEZONUL 3 8 IANUARIE, NETFLIX

Primele două sezoane ale acestei melodrame cu karate au avut premiera pe YouTube Premium, dar înainte de apariția celui de-al 3-lea sezon ele s-au mutat pe Netflix. „Cobra Kai” este un revival surprinzător de bun al francizei „Karate Kid” și care a reușit să-i readucă în această producție pe aproape toți actorii principali din seria originală. Eroul și antagonistul, jucați de Ralph Macchio și William Zabka, și-au păstrat taberele, dar twist-ul este că nu mai avem băieți răi și băieți buni, ci doar personaje neînțelese și care apelează la atitudini și mentalități toxice pentru că nu știu cum altcumva să facă față traumelor și frustrărilor. Chiar dacă este împachetat sub forma unui sitcom cu adolescenți și la o primă vedere pare superficial, „Cobra Kai” prezintă destul de mult contextele familiale și circumstanțele socio-economice care au modelat aceste personaje și le-au transformat în ceea ce sunt astăzi. Funcționează foarte bine și pentru cei care au nostalgia filmelor originale din anii ‘80, dar și pentru cei care nu le-au văzut.

„WANDAVISION” | SEZONUL 1

15 IANNUARIE, DINSNEY+ „WandaVision” este un serial cu dedicație pentru fanii Marvel. Realizată de Jac Schaeffer, această producție Disney+ ne va prezenta ce se întâmplă cu personajele Wanda Maximoff / Scarlet Witch și Vision. Acestea par să trăiască o viață idealizată și o frumoasă poveste de iubire într-un orășel american perfect. Însă, Wanda și Vision încep să suspecteze că ceva nu este în regulă, iar lumea lor ar putea să se schimbe radical în urma descoperirilor pe care le fac. Lucrurile care se vor întâmpla în serial au legătură și cu filmele din franciza „The Avengers”.

„SNOWPIERCER” | SEZONUL 2

25 IANUARIE, TNT Spre sfârșitul lunii ianuarie va apărea și sezonul 2 din „Snowpiercer”, serialul Netflix care i-a captivat pe mulți… și nu vorbim de cei închiși în trenul atomic. Povestea de supraviețuire din acest „Orient Express” post-apocaliptic continuă cu povești și situații noi, cu revolte, nedreptăți, discriminări și conspirații care sunt, de fapt, reflecții ale lumii și societății în care trăim. Gândește-te doar că trenul care se învârte în jurul planetei devenite un deșert polar nu este decât o metaforă pentru planeta noastră, care se învârte prin spațiul cosmic la fel de rece și de neprietenos cu viața. www.zilesinopti.ro

PAGINA

49


MOVIE STAR

DECEMBRIE 2020 - IANUARIE 2021

POP INTERVIU DECULTURE IOAN BIG MAGAZINE

Debbie Rochon Foto Gary Cook

C

DEBBIE ROCHON “Arta a fost dintotdeauna un medicament” Debbie, de ce ai ales să abandonezi scena pentru platourile de filmare? Ai fi putut continua în teatru sau, eventual, în radio. Să ştii că încă mai fac şi acum emisiuni de radio însă doar dacă este un proiect care îmi place. Am făcut tranziţia de la teatru la film pentru că la un moment dat a devenit foarte complicat să le fac pe amândouă, mai ales ţinând PAGINA

50

u aproape 300 de titluri în filmografie, actriţa, regizoarea şi producătoarea canadiană Debbie Rochon este una dintre cele mai importante şi influente figuri din Exploitation-ul american independent, cu zeci de premii şi trofee decernate în festivalurile de film Horror şi Fantasy care i-au recompensat cariera prolifică. Poate părea deplasat să vorbeşti de artă cu o vedetă cult care şi-a câştigat notorietatea - este supranumită “The Scream Queen” sau “The Meryl Streep of Horror” - în filme precum Hellblock 13, Alien Vengeance sau Exhumed, însă Debbie Rochon, ce a primit recent titlul onorific de Countess Dracula la Dracula International Film Festival de la Braşov, are în spate mulţi ani de teatru pe scenele off-Broadway, o activitate susţinută ca realizatoare de programe radio dedicate cinematografiei şi studii solide în arta actoricească la prestigioase şcoli newyorkeze. Rămânerea ei în afara mainstream-ului este rezultatul unei decizii pragmatice, determinate de o realitate ce nu a fost deloc prietenoasă cu ea la început, atâta vreme cât a debutat în film la 13 ani, fiind recrutată ca figurant pe când rătăcea homeless pe străzile Vancouver-ului. Cu timpul, Debbie Rochon a devenit un icon a scenei Indie iar insight-urile ei s-au dovedit revelatoare pentru starea cinematografiei independente din genurile de nişă.

cont de faptul că pentru filme eram plătită iar pentru teatru nu. Dacă mă angajam să joc într-o piesă de teatru, aveam cam 2-3 săptămâni de repetiţii şi apoi piesa se juca timp de alte 2-4 săptămâni, iar dacă în acest interval apărea şi posibilitatea de a face un film nu prea puteam să le spun celor de la teatru că trebuie să plec pentru câteva zile la filmări. E foarte greu pen-

tru o piesă să continue după ce pleacă un membru al distribuţiei aşa că a trebuit să aleg proiectele pe care să mă concentrez, iar filmul a fost ceea ce m-a atras cel mai mult. [...] De ce crezi că oamenii sunt înclinaţi să nu dea prea mare atenţie subtextului serios – comentarii socio-politice, teme existenţiale – din filmele din lumea Indie Horror, Exploitawww.zilesinopti.ro


MOVIE STAR

DECEMBRIE 2020 - IANUARIE 2021

www.zilesinopti.ro

îşi găsesc fanii după ani buni de la lansare. [...] Am ajuns să trăim într-o lume... Horror. De ce îţi este frică cel mai mult şi cum lupţi împotriva neliniştilor tale? Cred că societatea noastră este deja divizată, nu-mi place deloc faptul că suntem atât de ostili şi de plini de ură faţă de “ceilalţi”. Suntem toţi la fel. Cred că manipularea din social media are un rol foarte mare în întreţinerea acestei schisme. Sunt două maşinării care trag oamenii în direcţii opuse, şi pare că cineva are punctul de vedere corect iar toţi ceilalţi sunt de partea greşită. E foarte periculoasă situaţia aceasta, inclusiv pentru film! Dacă ai cumva o părere politică diferită de cea a majorităţii atunci eşti în pericol să fii ‘anulat’ şi arta ta să nu mai aibă nicio valoare. Pe vremuri era totul mai uşor, când părerile politice ale oricui erau personale. Mi-e teamă că lucrurile vor degenera şi mai mult şi sper să nu ajungem să ne omorâm unii pe alţii din ură faţă de noi înşine. Avem nevoie mai mult ca oricând ca artiştii, arta, să îşi ia un răgaz şi să contemple lumea. Eu mă uit la filme ca să mă simt mai bine şi să uit de realitatea Debbie Rochon - Wrath of the Crows

tion sau chiar Fantasy? Cred că studiourile mari de film urmăresc ce are succes în eşaloanele secundare şi dacă consideră că pot face bani cu temele respective sau că pot ajunge la produse mai spectaculoase dacă alocă bugete mai mari anumitor subiecte atunci ele preiau ideile respective de la cineaştii independenţi. Lumea aceasta indie e din multe puncte de vedere un teren de încercare, de testare a ideilor şi a temelor. Dacă produci un film cu un scenariu independent, poţi să spui ce vrei în filmul respectiv şi nu trebuie să dai socoteală vreunui mare producător sau vreunui studio, iar asta oferă cineaştilor o libertate mare de exprimare a creativităţii. Sunt destui fani Horror care vor să vadă doar scene sângeroase în filme şi nu e nicio problemă că vor asta. Din punctul meu de vedere partea asta nu e foarte interesantă dar multora le plac tocmai aceste scene. Mie îmi plac filmele-cult Horror cu elemente de supranatural, care duc spectatorii în locuri neaşteptate şi le provoacă imaginaţia. Cred că depinde şi de publicul pe care vrei să-l captezi. Câteodată e uşor să găseşti publicul adecvat, alteori filmele

POP CULTURE MAGAZINE

intensă în care trăim. Arta a fost dintotdeauna un medicament. Creaţia sau contemplarea artei – alină sufletul. Datorită online-ului, cultul celebrităţii a căpătat o dimensiune nouă în spaţiul virtual dar ştiu că tu, în tinereţe, nu erai o mare fană a Internetului. Cum mai stau lucrurile actualmente? Cred că e foarte bine să fii în legătură cu publicul tău! Internetul ajută în multe feluri oamenii să devină prieteni şi să se cunoască între ei. Cred că un artist nu trebuie să se lase înghiţit de social media. Timpul petrecut pe diversele reţele ar fi mai bine folosit pentru creaţie. Ştiu că trebuie să fim prezenţi pe reţelele acestea ca să interacţionăm cu publicul şi să arătăm că existăm, dar ar trebui să existe o limită. Arta adevărată se face cu multă muncă iar timpul pe care ţi-l răpeşte social media este incredibil de mult, dacă nu controlezi asta. [...] Debbie, în doar câteva cuvinte, cum arată viitorul tău? Viitorul pentru mine înseamnă cartea pe care o scriu - From the Underbelly to the Underground, filmul Torment Road, podcastul meu – Obscurities. Plus alte lucruri pe care încă nu le-am imaginat şi creat!

Citiţi interviul complet cu DEBBIE ROCHON pe www.zilesinopti.ro PAGINA

51


ACUM PE

TEXT DE GRUIA DRAGOMIR

De la primul la ultimul Bond... JAMES BOND Toată această așteptare pentru „No Time To Die”, care pare că nu se mai termină, poate fi și benefică pentru fanii francizei, pentru că au la dispoziție timpul necesar de a revedea filmele de până acum, disponibile toate din luna decembrie pe HBO, și de a observa cum a evoluat acest univers, de la primul la ultimul Bond.

S

EAN CONNERY este responsabil direct pentru succesul filmelor cu James Bond, dar a avut întotdeauna o relație de love&hate cu acest personaj, fiind actorul care l-a interpretat pe agentul 007 în primele 5 filme cu 007: „Dr. No” (1962), „From Russia with Love” (1963), „Goldfinger” (1964), „Thunderball” (1965) și „You Only Live Twice” (1967). A luat apoi decizia de a renunța la acest rol, fiind înlocuit de George Lazenby, un actor relativ necunoscut și care anunțase că acceptă sacoul lui Bond o singură dată. Connery a revenit în „Diamonds Are Forever” (1971) și, 12 ani mai târziu, în „Never Say Never Again” (1983) - care e un film cu James Bond, deși nu e un film ‘Bond’ în mod oficial. Toate cele 7 producții au fost extrem de populare, lucru

PAGINA

52

care s-a reflectat și în încasări, dar și în faptul că Sean Connery a devenit sinonim cu acest rol și nu v-a scăpa niciodată de această asociere. Sean Connery nu ascundea faptul că-l ura pe Bond şi în timpul filmărilor pentru al treilea film el a declarat unui reporter că, dacă dai la o parte toate elementele exotice, agentul 007 e „doar un banal și plictisitor polițist britanic”. Chiar și așa i-a fost foarte greu să renunțe la rol. „You Only Live Twice” trebuia să fie ultimul film Bond cu Connery, dar s-a reîntors în „Diamonds Are Forever”, 4 ani mai târziu. A făcut-o nu pentru că ar fi devenit nostalgic, ci pentru bani și pentru posibilitatea de a produce două filme la alegere. Apoi, s-a mai întors încă o dată, 12 ani mai târziu, pentru „Never Say Never Again”... tot pentru bani, mai exact, pentru 5 milioane de dolari. La fel, și atunci a ținut să spună în gura mare că urăște

personajul și că și-ar dori să facă cumva să-l omoare. Filmul a avut încasări bune, iar mulți dintre fani spun că ar fi cel mai bun Bond în interpretarea lui Connery, pentru că i-ar fi ieșit o versiune mai matură și mai serioasă a eroului. Cu toate acestea, ca experiență a fost un dezastru pentru scoțian, deoarece filmările au avut loc cu numeroase neînțelegeri între regizor și producător, cu probleme financiare și probleme legale din partea moștenitorilor lui Ian Fleming, care au și încercat să oprească apariția filmului. Și chiar dacă este evident un film cu James Bond, cu un scenariu făcut după romanul „Thunderball”, după care se făcuse și filmul din 1965, „Never Say Never Again” nu a fost considerat un film oficial cu agentul 007. Totuși, aventura lui Connery cu James Bond nu se oprește aici. În 2005 a fost lansat jocul video „From Russia with Love: 007”, iar Connery a fost bucuros să-și www.zilesinopti.ro


DECEMBRIE 2020 - IANUARIE 2021

împrumute vocea și imaginea pentru Bond-ul din acest shooter. Bond-ul lui Connery era ușor afemeiat și nu foarte atletic, mai alunecos dar șarmant, iar toți actorii de după el au interpretat personajul în aceeași notă... toți până la DANIEL CRAIG. Bond-ul interpretat de Craig a devenit un personaj mai de acțiune („mai multe fapte”), stilat dar dur, mai puțin fustangiu și mult mai romantic. Craig a îmbrăcat sacoul agentului 007 de 5 ori, în „Casino Royale” (2006), „Quantum of Solace” (2008), „Skyfall” (2012), „Spectre” (2015) și „No Time To Die” (2021). Și el, ca și Connery, a avut o relație love&hate cu James Bond. După „Spectre” el a declarat că, decât să mai joace într-un alt film Bond, mai bine își taie venele. Dar a revenit în „No Time To Die” pentru a închide cum trebuie acest capitol din cariera sa, cu o ultimă parte ce se anunță mai spectaculoasă ca oricare alta. Oricum, nici Craig nu va putea scăpa niciodată de asocierea cu agentul 007, deoarece sunt foarte multe motive pentru care mulți consideră că el a interpretat cel mai bun James Bond din istoria francizei. Iată câteva: are cele mai memorabile scene de acțiune din toată franciza (după ce a văzut „Skyfall”, Roger Moore a spus că în primele 30 de secunde din film e mai multă acțiune decât în toate filmele Bond în www.zilesinopti.ro

ACUM PE care a jucat el); este cel mai uman agent 007 și cel mai apropiat de realitate (în „Casino Royale” plănuiește să-și dea demisia pentru a fi cu femeia de care se îndrăgostise, Vesper Lynd). În același timp, dintre toți agenții 007 de până la el, Craig arată cel mai periculos, dă impresia că știe cu adevărat ce face și că ar putea să te omoare cu mâinile goale, dar arată și cel mai bine dintre toți atunci când se îmbracă la patru ace. Unde mai pui că a petrecut cel mai mult timp în acest rol: 14 ani (Connery l-a jucat doar 9 ani legați, iar Moore l-a jucat timp de 12 ani), iar filmele sale au avut cele mai mari încasări la box office din toată istoria francizei (3,6 miliarde de dolari, fără „No Time To Die”). Și să nu uităm că toți actorii care l-au interpretat pe Bond l-au lăudat. Timothy Dalton a recunoscut că Daniel Craig e cel mai bun agent 007, Moore a susținut același lucru, Connery și Brosnan l-au caracterizat drept „fantastic” și „magnific”. Așadar, dacă există doi actori pentru care ar trebui să fim recunoscători pentru universul James Bond, atunci cu siguranță aceștia sunt Sean Connery, pentru că este primul care l-a făcut celebru pe acest personaj, și Daniel Craig, pentru că l-a interpretat cel mai bine și l-a dus la un alt nivel pe agentul 007. PAGINA

53


ACUM PE

TEXT DE IOAN BIG

Au fost, totuşi, 7 magnifici 007 Or fi Sean Connery şi Daniel Craig cei mai iconici James Bond prin aura lor macho de bărbaţi virili care întâi fac şi după aia dreg, doar că lumea lui 007 n-ar fi decât una în alb/negru fără ceilalţi cinci interpreţi ai rolului - George Lazenby, Roger Moore, Pierce Brosnan, Timothy Dalton şi David Niven - care au reprezentat nuanţări necesare ale portretului agentului secret cu drept de viaţă şi de moarte pe parcursul existenţei sale cinematografice de aproape 60 de ani... căci acţiunile lui Bond nu pot fi disociate de contextul în care evoluează vremelnic.

F

iresc, pentru mileniali, cinismul tăios şi modul frust de a reacţiona al lui Daniel Craig este mai atractiv decât elaboratele jocuri de societate ale lui PIERCE BROSNAN din oricare din cele 4 filme ale sale (“GoldenEye”-1995, “Tomorrow Never Dies”1997, “The World Is Not Enough”-1999, “Die Another Day”-2002), aşa cum, la fel, fanii devotaţi continuă să îl prefere şi acum pe Sean Connery, un soare ce a dominat autoritar - aproape cu insensibilitate - constelaţia de Bond Girls, chiar dacă Generaţia X a adoptat pe parcursul realizării a 7 filme (de la “Live And Let Die”-1973 la “For Your Eyes Only”-1981 sau “A View to a

PAGINA

54

Kill”-1985) atitudinea degajată şi umorul britanic extrem de light al lui Roger Moore, ce a creat un personaj perfect adecvat consumerismului nepretenţios dar plin de sclipici din anii de glorie ai MTV. Este cert că, spre deosebire de ceilalti, atât Moore cât şi Brosnan i-au conferit lui 007 dimensiunea - nu pe de-ntregul acceptabilă de către publicul larg - de spion de elită în sensul “aristocrat”, prin comportament social şi look rafinat, cu preţul diminuării potenţialului său de a genera empatie. Spectatorul nu este întotdeauna pe deplin confortabil cu un personaj despre care are senzaţia că e făcut “din altă stofă”, chiar una moale la pipăit.

pe un om brav şi descurcăreţ cu care spectatorul să se poată identifica într-o anume măsură... cu bune şi rele. E drept că senzaţia de basm e amplificată de plot-urile filmelor, unele atât de simpatice prin ridicolul lor încât intră ca pur entertainment în spaţiul esteticii Camp (“The Spy Who Loved Me”-1977, “Moonraker”-1979). Pe de altă parte, nucleul dur al fanbaseului 007 a beneficiat de “The Man with the Golden Gun” în 1974 şi de “Octopussy” în 1983, două clasice Bond care pot fi puse fără rezerve lângă filmele lui Sean Connery.

ROGER MOORE era un expert în această tipologie fiindcă îl jucase deja cu mare succes pe Simon Templar în Sfântul şi apoi pe Lordul Sinclair în The Persuaders!, aşa că l-a întruchipat şi pe Bond ca pe un superstar a multiversului Pop culture, un profesionist format în cultul celebrităţii ce pare că-şi îndeplineşte misunile ca pur hobby, şi nu ca www.zilesinopti.ro


ACUM PE

DECEMBRIE 2020 - IANUARIE 2021

Înainte însă de Roger Moore, al doilea în ordine cronologică după Sir Sean a fost australianul GEORGE LAZENBY, pentru un singur film, “On Her Majesty’s Secret Service” din 1969, considerat de mulţi cinefili drept cel mai bun din cele 26 realizate până acum cu 007 (reamintesc, toate sunt disponibile pe HBO). Din punct de vedere al scenelor de acţiune şi al subploturilor interesante, da, poate... nu însă şi din punct de vedere al performanţei actoriceşti a lui Lazenby, al cărui merit rămâne totuşi acela că a portretizat un agent secret aşa cum ne-am aştepta să fie unul, fără nici o trăsătură remarcabilă care să îl scoată în evidenţă din mulţime... un număr fără chip, pierdut camelonic în ambient, doar un om ca toţi ceilalţi, dotat însă cu un “special set of skills” (Liam Neeson dixit!). www.zilesinopti.ro

Venit din afara universului patronat de Eon Production, DAVID NIVEN reprezintă cel mai bizar James Bond din trupa de 7 fiind protagonistul parodiei “Casino Royale” din 1967, în care joacă un 007 pensionar după 50 de ani de activitate care, pentru a-şi confuza inamicul, are ideea ca toţi oamenii rămaşi operaţionali în echipa lui să se numească James Bond, indiferent de vârstă sau sex, astfel că ne trezim cu... încă 7 Bonzi suplimentari, milionara excentrică Vesper Lynd (Ursula Andress), cartoforul Evelyn Tremble (Peter Sellers), secretara Miss Moneypenny (Barbara Bouchet), fata lui 007 născută de către… Mata Hari, Mata Bond (Joanna Pettet), doi agenţi britanici (Daliah Lavi şi Terence Cooper) şi nepotul lui James, Jimmy Bond (Woody Allen).

unde a fost înlocuit de Pierce Brosnan. Cu toate că fusese tot timpul în vizorul lui Broccoli, fiind o opţiune inclusiv pentru “On Her Majesty’s Secret Service” (a refuzat rolul considerandu-se prea tânăr), Dalton a ajuns 007 doar pentru că în ’86 Brosnan era încă ocupat cu serialul Remington Steele. Actor shakespearian de formaţie, Dalton a adus portretului Agentului MI6 o serioasă încărcătură dramatică, transformându-l radical din fluşturaticul lui Roger Moore care se încontra cu Grace Jones, într-un personaj sobru şi întunecat, obsedat de dorinţa de răzbunare, mult mai apropiat de modul în care fusese imaginat de către Ian Fleming în cărţile sale. Bond-ul lui Timothy Dalton este, incontestabil, cel mai apropiat de personajul construit de Daniel Craig actualmente prin “Skyfall” şi “Spectre”. Dar avem destul timp până la “No Time to Die” să îi comparăm pe cei 7 ‘magnifici’ şi să ne alcătuim un Top 007 personal.

Cel care completează septetul interpreţilor care au intrat în istoria filmului ca James Bond este TIMOTHY DALTON, ce a închis anii ’80 cu “The Living Daylights” (1987) şi “Licence to Kill” (1989) dar n-a mai continuat în al treilea film franciza a fost în pauză până în ‘95 datorită proceselor dintre UA/MGM şi Eon -, “GoldenEye”, PAGINA

55


ANIME

TEXT DE TEODORA BRATU

Cele mai reușite anime-uri ale lui 2020

D

octor Stone, The Promised Neverland și Attack On Titan sunt doar câteva titluri pe care le așteptam cu nerăbdare însă cum 2020 a dat o lovitură și producțiilor animate japoneze, o să fiu nevoită să amân această discuție. Dar, în ciuda dezamăgirilor, studiourile din Japonia au reușit să ne țină ocupați și în această perioadă și chiar să ne ofere câteva noi favorite, atât pentru fanii înfocați, cât și pentru cei mai noi. Disponibile pe Netflix sau Crunchyroll, platformă de streaming pentru anime și cu mult timp liber, e momentul perfect să dăm o șansă celor mai reușite anime-uri ale anului 2020.

Gândește-te la „Inception”, dar mai bizar. Bazat pe manga cu același nume realizată de Ranjō Miyake, Pet este un adevărat joc al minții. Tsukasa și Hitomi, doi empatici la un nivel paranormal, manipulează oamenii schimbându-le amintirile. Angajați de o organizație misterioasă, cei doi sunt nevoiți să mușamalizeze crime și asasinate, de cele mai multe ori riscând propriul psihic. Frustrant, mai ales când intenționat sunt omise explicații cruciale, dar și intrigant și plin de mister. Disponibil pe Crunchyroll.

Dacă ar fi să facem un top, Tower of God, ar ocupa unul din primele locuri. Bam, un tânăr amnezic, ajunge într-un mod misterios în interiorul Turnului, care pare să cuprindă în lăcașurile sale întreaga lume. Fiecare nivel înseamnă un alt obstacol care necesită mai mult decât forță pentru a fi învins. Personajul pornește pe acest drum cu un singur scop, acela de a-și regăsi prietena pierdută. Conceptul unic, combinat cu arme neobișnuite, tehnici speciale și puteri mistice, devine anime-ul perfect pentru avizii de acțiune. Disponibil pe Crunchyroll. PAGINA

56

Recomand Somali and the Forest Spirit fanilor Ghibli. Realizat de Kenji Yasuda, anime-ul a avut rețeta perfectă urmată de faimosul studio de animație - evidențiază legătura dintre om și natură, pune un accent puternic pe familie și are în prim plan un personaj feminin puternic. Setat într-o lume a magiei, plină de tot felul de creaturi ciudate, urmărim aventura unui golem, protector al pădurii, acompaniat de Somali, copil de om, rasă de ființe vânate până la extincție. Ambii se află în căutarea unui cămin singur într-o lume în care pericolul este la fiecare pas. Grafică splendidă, umor și emoție, unde dragostea părintească poate fi găsită în cele mai neobișnuite situații. Disponibil pe Crunchyroll.

Atunci când îl pui pe Freddie Mercury la finalul fiecărui episod, deja ai un avantaj. Great Pretender, scris de Ryota Kosawa, ni-l prezintă pe Makoto, cel mai mare escroc al Japoniei. Viața sa se schimbă drastic atunci când încearcă să jefuiască un turist, care se dovedește a fi Laurent Thierry, un tâlhar asemenea lui. Cu poliția pe urmele sale, îl urmărește pe Laurent în Los Angeles, căruia îi lansează o provocare: care este cel mai bun escroc? Ținta? Cel mai mare cap de mafie de pe Coasta de Vest. Disponibil pe Netflix.


CULINARiA

TEXT DE MĂDĂLINA SÁNTA

Eat&Drink

Tendințe culinare în 2021. 5 restaurante din țară de la care poți comanda masa de Sărbători. Să curgă șampania! 5 locuri din țară unde poți bea un vin fiert în această iarnă.

Mango, kiwi și ananas? De ce nu mere, pere și gutui?

S

unt vremuri complicate și greu de gestionat emoțional. Restaurantul e rece și gol, am închis porțile din nou și parcă acum e și mai greu de suportat. E timp de retrospecție, de creat și de gătit sustenabil și respectând sezonalitatea. Cu alte cuvinte, drumuri dese la cămară și bucuria gusturilor simple, în așteptarea unor vremuri mai bune. S-a făcut multă tevatură în ultima perioadă și au fost puternice vocile oamenilor care au sărit în apărarea producătorilor locali, care nu-și mai puteau vinde produsele în piețele acoperite. O situație cu adevărat tristă, dar care ignoră o realitate și mai apăsătoare, cea culturală. Ceea ce mâncăm și modul în care gătim, s-au schimbat considerabil, iar asta n-are nicio legătură cu politicul, ci cu modul în care fiecare dintre noi se raportează la alimente, la gusturi, la gătit. Nu spune nimeni că nu e binevenit să-ți lărgești orizonturile, să încerci să gătești și să guști orice. De la un om care a călătorit în lumea

www.zilesinopti.ro

Mădălina Sánta are 29 de ani, este Chef și de curând antreprenor. A absolvit o facultate de comunicare și a lucrat 7 ani în publicitate, apoi a decis să se dedice gastronomiei, specializându-se la Lyon, la Institutul Paul Bocuse. Își pune în valoare pasiunea la restaurantul ”Szikra” deschis în Sfântu Gheorghe.

întreagă pentru a mânca aproape tot ce există de la insecte la ouă îngropate 100 de zile, asta ar fi o inepție. Dar, la nivel de industrie, poate chiar și națiune, când vorbim de ceea ce gătim acasă, e timpul să ne întoarcem puțin la rădăcini și la local. Lăsați mango, kiwi și ananasul, în deserturi și salate de fructe, bucurați-vă de mere, pere, piersici, gutui și prune, în prăjituri, tarte sau compoturi. Fructele producătorilor autohtoni îngheață în depozite.

Mâncați mai puțin ketchup și sweet chili, folosiți bulion și aduceți-vă aminte că era bucurie în farfurie și înainte de fast food. Folosiți hreanul, rădăcinoasele și legumele de toamnă. E minunată salata oricând, chiar și fără chia sau avocado. Învățați-vă copiii să se bucure de simplu și autentic, de mâncarea naturală și curată. Întoarcețivă la cărțile vechi de bucate și la mâncarea creativă, în care nimic nu era risipit, a bunicilor noștri. Știu, e nevoie de consecvență, de multă conștientizare, dar mai devreme sau mai târziu trebuie să înțelegem că locuim într-un loc binecuvântat, cu pământ roditor și oameni harnici. În momente grele pentru economie și agricultură, cum au fost anul acesta, e important să ne întoarcem către ei, să consumăm și să gătim local și tradițional. Sunt convinsă că veți fi răsplătiți cu recunoștință și cu mulțumire de sine, dar și cu gust și bucurie. Să aveți sărbători liniștite, cu sănătate și masa plină de bucate. Mădălina (30 de ani :) ) PAGINA

57


GURMAND

TEXT DE HORIA GHIBUȚIU

Tendințe culinare în 2021 Pandemia a influențat major obiceiurile de consum mondial pe plan gastronomic. Și în Noul An, rămân la putere cămara proprie, renunțarea la carne, fuziunea nebănuită, dar apar noi vedete legumicole. conceput asta, darămite în România. Alternativa de a deveni însă flexitarieni, adică să mâncăm și carne din când în când, e tot mai conturată. O să mâncăm burgeri vegetali și o să fim atât de ocupați să descoperim rețete încât n-o să ne prindem că peste noapte am dat de alternative gustoase la cea mai bună pasăre, care, așa cum știm pe aceste meleaguri, e porcul.

3 1

Restaurantul de acasă. De voie, de nevoie, am descoperit în 2020 că rețetele de acasă le pot concura pe cele de la restaurante. Și că în pauza de masă de la birou, care e tot acasă, ne putem răsfăța cu preparate bazate pe ingrediente din cămara proprie. Se mențin în tendințe pâine făcută în casă și rețetele adaptate la ce avem prin cămară, la care adăugăm o grijă sporită față de faptul că mâncarea nu trebuie aruncată și merită să ne batem capul cu modul în care folosim tot ce avem. Pentru decorare și nu numai, coaja cartofului, frunza morcovului și tulpina broccoli-ului n-ar trebui să mai ajungă la gunoi. În 2021, ne rafinăm abilitățile de Chefi responsabili cu aprovizionarea, prepararea și reinterpretarea la domiciliu. Și diversificăm paleta de mirodenii.

2 PAGINA

Fără carne. Sigur că nu ne vom transforma toți în vegetarieni sau vegani - chiar și la nivel mondial e greu de

58

Fusion cu alte culturi. Putem face și alte tipuri de ciulama? Ochiurile noastre de fiecare dimineață pot împrumuta untul, iaurtul și brânza de vaci de la bulgari? Supele noastre de toate zilele se pot baza, ca la vecinii maghiari, pe agrișe, vișine ori mere? Ne pică greu la stomac fasolica și cârnăciorii inspirate de un English Breakfast? Și ce iese dintr-o fuziune indiano-mexicană? Sau dintr-o combinație germano-chinezească? Dar pasta din ardei cu brânză machedonească are vreun cusur să nu figureze în borcanele puse pentru iarnă? Niște rodie siriană strică burgerul cu năut servit în lipia noastră românească? Avem cu ce să înlocuim făina din rântaș? Iată tot atâtea variante pentru care avem nevoie doar de Google și de un pic de creativitate. Practic, e liber să globalizăm masiv bucătăria noastră.

4

Iar noile vedete mondiale sunt... ierburile, rădăcinile, ciupercile. Untul din semințe de pepene și din semințe de nuci macadamia. Uleiul de gătit din semințe de bostan, cum se zice pe la noi, ori din avocado. Năutul din care nu se mai face doar hummus, ci e ingredient de sine stătător, gustos și hrănitor. Conopida care ajunge în pizza și în gnocchi. Iar în ceea ce privește băuturile, s-a cam dus moda berilor artizanale, acum vin puternic din urmă mocktail-urile artizanale, combinații inedite de siropuri non-alcoolice de fructe, legume și chiar flori. www.zilesinopti.ro


TEXT DE GRUIA DRAGOMIR

TOP

5 restaurante din țară de la care poți comanda masa de Sărbători Pentru restaurante și pentru toți cei din HORECA, toată această perioadă, în care s-au văzut nevoiți să se închidă la interior, este un dezastru. E greu de imaginat că această industrie va mai arăta la fel după ce trece pandemia. Multe restaurante din toată țara se mențin pe linia de plutire făcând delivery, așa că iată 5 restaurante de la care poți să comanzi masa pentru Sărbătorile de Iarnă.

BUCUREȘTI   BLID - LOCANTĂ ROMÂNEASCĂ   Strada Fluierului 33  0783.145.497 Blid va avea un meniu special de Sărbători, realizat împreună cu Ileana Braniște. Când vine vorba de mâncare românească, ca la mama ei acasă, e mai mult decât recomandat să mergi pe mâna celor de la Blid. Așa că stai cu ochi pe pagina lor de Facebook unde vor anunța ce pregătesc pentru Crăciun și, poate și pentru Revelion. BRAȘOV   BISTRO DE L’ARTE   Piața George Enescu 11Bis  0720.535.566 I-am întrebat și pe cei de la Bistro de l’Arte dacă vom putea comanda de la ei preparate pentru masa de Crăciun, iar Oana Coantă ne-a dat de veste că au în plan să pregătească ceva special de Sărbători, nu prea multe, dar chiar și doar două preparate de la Bistro sunt suficiente pentru a face orice masă mai bună. CLUJ   LIVADA   Clinicilor 14  0722.111.115 Dacă ești în Cluj de Sărbători, află că poți comanda cu încredere masa www.zilesinopti.ro

de Crăciun de la Livada. Ne-au anunțat că vor pregăti platouri și sărmăluțe, dar se pot alege și alte lucruri din meniu, în cazul în care le vrei neapărat pe masa de Sărbători. Mai trebuie știut că ultima zi în care se onorează comenzi este 24 decembrie. TIMIȘOARA   CASA BUNICII   Str. Mareșal Averescu 1b  0723.656.918 În Timișoara, restaurantul Casa Bunicii și-a făcut deja un obicei în a pregăti meniuri speciale, gata de a fi livrate acasă, pentru masa de Sărbători, fie că vorbim de Paște, Crăciun sau Revelion. Așa că poți să apelezi la ei cu încredere pentru această misiune. IAȘI   CONAC POLIZU   Str. Conac Polizu nr 1, sat Maxut  0741.047.017 Cei de la Conac Polizu au pregătit mai multe pachete speciale, cu multe lucruri bune pentru masa de Crăciun, pentru 2, 4 sau 8 persoane: tradițional, fusion sau internațional. Le găsești cu toate detaliile necesare pe site-ul lor: comenzi. conacpolizu.ro. De asemenea, e bine de știut că livrează nu doar în Iași, dar și în București, Suceava, Neamț sau Bacău. PAGINA

59


DRINK

TEXT DE HORIA GHIBUȚIU

Să curgă șampania! 2020 chiar e un an de care să ne desparțim bând șampanie. Dar asigurați-vă înainte de toate că asta beți, dacă țineți cu tot dinadinsul. Înainte de un revelion comunist, m-au trimis ai mei la Alimentara să iau o șampanie, să bem și noi, „la cumpăna dintre ani” (atunci, ca și acum, râdeam de expresia asta desprinsă dintrun limbaj din lemn de fag). Tot ce am găsit după tradiționala coadă la pâine - în București, pe 31 decembrie se stătea câte două ore cel puțin, toată lumea lua pâine ca disperata pentru că urma să fie închis o zi - a fost o sticlă de vin spumant. Vinifruct, 21 de lei. Prost și grețos de dulce. Dar măcar avea dop legat cu sârmă și făcea poc la mizeul nopții. Oricum, au zis ai mei, șampanie n-au la Alimentara. Poate la Shop, pe valută.

Șampania e din Champagne!

Azi nu mai fac confuzia între șampanie și vin spumant. Sunt multe diferențe între cele două tipuri de băutură, dar două sunt decisive: proveniența și prețul. Șampania provine doar din Franța, mai precis din zona Champagne. Și spre deosebire de suratele sale cu bule, e mai scumpă. Ca s-o luăm băbește, restul vinurilor spumante trebuie să se cheme altfel. Cava în Spania, Espumante în Portugalia, Asti sau Prosecco în Italia. Ultimul e foarte popular, l-ați consumat cu siguranță. E creat sută la sută din strugurii Glera sau Prosecco. De 11 ani, și numele său reprezintă o denumire de origine controlată pentru vinuri spumante, din zonele Conegliano și Valdobbiadene. A ajuns un spumant foarte apreciat - sub Cava catalană, totuși - deoarece e accesibil, în raport cu șampania. Și, ca majoritatea spumantelor din Italia, vinul Prosecco e creat prin metoda Charmat, care se deosebește PAGINA

60

de metoda Champenoise prin faptul că a doua fermentație are loc tot în tancuri de inox, nu în sticle. Motiv pentru care e și mai cumsecade la preț. Or, strugurii pentru șampanie (Chardonnay, Pinot Noir și Pinot Meunier) nu sunt atât de aromați ca Glera. Buchetul aparte ține însă de fermentarea îndelungată în sticle. Ca să recunoașteți șampania, uitați-vă pe etichetă. În afară de faptul că e trecut Champagne, scrie Blanc de Blancs (vinul e făcut din struguri albi, cum ar fi Chardonnay) sau Blanc de Noirs (struguri roșii - Pinot Noir sau Pinot Meunier). Dar cel mai fidel indicator pentru băutura care se consumă la caviar, iar paharul se ține doar de picior, să nu se încălzească vinul în contact cu mâna, e prețul: găsim în comerțul online și Armand de Brignac Brut Blanc de Blancs (75 cl) la numai 3.875,16 lei sticla, și Moet & Chandon N.I.R. Nectar Impérial Dry Rosé (1,5L), 874,17 lei. Acuma vedeți și voi cât de tare vă bucurați să vă despărțiți de 2020! www.zilesinopti.ro


TOP

TEXT DE GRUIA DRAGOMIR

5 locuri din țară unde poți bea un vin fiert în această iarnă Iarna asta o să fie greu de ieșit în oraș cu prietenii la un pahar de vorbă și o cană de vin fiert, dar nu imposibil. Cel mai probabil va fi posibil doar în grupuri mici și pe terasele încălzite. Din păcate, nu toate localurile au la dispoziție astfel de spații. Totuși există câteva în fiecare oraș, așa că ți-am făcut o listă cu 5 locuri unde poți merge la sigur pentru un vin fiert.

BUCUREȘTI LA COPAC   Pitar Moș 23  0722.704.445 La Copac este un restaurant cu specific românesc, cu un meniu plin de licori „veseloase” și bucate alese, care se schimbă în funcție de sezon. Iarna, mâncărurile de aici devin mai consistente, clienții înlocuiesc berea rece cu vinul fiert. Localul dispune și e o terasă încăpătoare, care poate funcționa și pe timp de iarnă. BRAȘOV WALDKAFE   Cloșca 28  0743.066.647 Chiar dacă mai departe de centrul vechi, Waldkafe e un loc superb și pe care trebuie neapărat să-l vizitezi în iarna asta. Sunt mai mult motive pentru care merită s-o faci: priveliștea este minunată, pe terasă sunt încălzitoare și păturici, se mai face și focul în vatră, au și vin fiert, iar oamenii de aici sunt foarte prietenoși și te fac să te simți imediat de-al locului. CLUJ CASA TIFF   Universității 6  0745.252.452 Una dintre terasele din Cluj pe care sigur poți să ieși pe timp de pandemie, chiar și iarna, este cea de la Casa TIFF. Aceasta e acoperită, are încălzitoare și vinul fiert a apărut deja în meniu, încă de la începutul lunii decembrie. www.zilesinopti.ro

TIMIȘOARA RIVIÈRE BRASSERIE  Parcul Justiției 1  0746.095.573 Și iarna trecută terasa de la Rivière Brasserie a fost deschisă și încălzită, așa că sigur se va întâmpla la fel și anul acesta. În afară de preparatele bune de aici, în meniu te așteaptă și vinul fiert. Deci, după o plimbare prin zăpada din Parcul Rozelor sau din Parcul Justiției, te poți încălzi cu o băutură caldă aici. IAȘI LEGEND PUB  Anastasie Panu 31  0743.847.828 Unul dintre locurile din Iași în care încă mai poți ieși la terasă, este Legend Pub. Găsești aici burgeri, coaste și tot felul de alte nebunii care să-ți potolească foamea, dar la fel de multe băuturi care să-ți pună sângele în mișcare, printre care și vinul fiert. Bineînțeles, terasa este plină de încălzitoare și pături. PAGINA

61


POVEȘTI DE SUCCES

Filgud

Brandul de „brânzeturi” și „lactate” vegane dezvoltat de Andrei Roșu Andrei Roșu este sportiv de anduranță, antreprenor, blogger, vorbitor inspirațional, organizator de evenimente caritabile și sportive, susținător de proiecte sociale și, nu în ultimul rând, donator benevol de sânge. În 2011, el a intrat în Cartea Recordurilor, fiind primul om din lume care a finalizat circuitul 7 maratoane și 7 ultramaratoane, pe 7 continente, iar în 2015 a devenit primul român care reușește să traverseze înot Canalul Mânecii. Este inițiatorul celei mai importante platforme de running și fundraising din România - Transmaraton și creatorul programului și aplicației „42kRoșu - de la canapea la maraton, în 4 luni”. În acest an, în plină pandemie, împreună cu deținătoarea lanțului de restaurante Rawdia, a dezvoltat și lansat și un brand de produse vegane deosebite. Cei doi au făcut acest lucru din dorința de a oferi o alternativă prietenoasă, sănătoasă și gustoasă celor care, din diverse motive, doresc să renunțe sau să consume mai puține brânzeturi, lactate și alte produse de origine animală. În scurt timp, Filgud a devenit o poveste de succes, iar produsele lor au devenit extrem de apreciate și lăudate de cei care le-au încercat. PAGINA

62

TEXT DE GRUIA DRAGOMIR

Cum a apărut brandul Filgud? Și cine sunt oamenii din spatele acestei afaceri? Ideea Filgud a apărut treptat, ca o consecință a schimbărilor și reprioritizărilor pe care le-am făcut în viața mea în ultimii 10 ani, precum și a unor noi roluri pe care le-am dobândit. Am devenit părinte, am renunțat la obiceiurile nesănătoase, am început să fac sport, să fiu atent la alimentele pe care le pun în coșul de cumpărături și în farfurie, am pierdut semnificativ în greutate, am absolvit un curs de bucătărie vegană și am încercat să fiu un model real pentru copiii mei și pentru cei care sunt inspirați de evoluția mea. De asemenea, m-am implicat social, am devenit preocupat de impactul pe care acțiunile mele îl au asupra mediului, am conștientizat suferința animalelor din ferme și am decis să scot „carnea” și alte produse de origine animală din nutriția mea zilnică și din garderobă. Următorul pas a fost să mă asociez cu o prietenă care deține un lanț de restaurante vegane Rawdia - și, timp de aproape doi ani, să vizităm cele mai mari târguri și expoziții vegane din lume, să lucrăm la rețete, la branding și la strategia noastră comercială, să alegem oamenii potriviți și... să ne lansăm. Cu ce se deosebesc produsele voastre de celelalte asemănătoare care se găsesc în comerț? Cred că există câteva diferențe semnificative. Produsele Filgud sunt mult mai bogate în nutrienți (în unele cazuri, chiar și de 40 de ori!) - și aici mă refer în www.zilesinopti.ro


DECEMBRIE 2020 - IANUARIE 2021

special la proteine, un subiect sensibil pentru vegani, dar și la fibre, care lipsesc adesea din dieta celor care preferă produsele de origine animala. În plus, au un gust delicios, specific produselor „de casă” sau artizanale. Cât de greu este pentru un brand românesc de produse vegane să se impună pe o piață dominată de marii jucători din acest sector? Este prematur să știm dacă vom reuși să ne impunem, dar începutul este promițător. Suntem listați în principalele două rețele de hipermarketuri, iar vânzările evoluează într-un ritm mai rapid decât antici-

POP CULTURE MAGAZINE

pam - atât noi, cât și reprezentanții locațiilor în care distribuim produsele Filgud. Care e cea mai importantă lecție pe care ați învățat-o din perioada de activitate? Ca startup, cred că cea mai importantă lecție a fost de a evita, pe cât posibil, greșelile pe care le fac cei mai mulți antreprenori aflați la început de drum. Iar pentru asta am avut inspirația de a folosi o parte importantă din bugetul nostru pentru a beneficia de sprijinul celor mai buni consultanți pe care i-am găsit - pentru brand, etichetare, achiziții, distribuție, investiții și business, în general. Ce ne puteți spune despre produsele și

sortimentele voastre? În prezent, avem cinci produse: „lapte” de migdale, „iaurt”, „brânzică” tartinabilă și „feta” din caju, precum și un sortiment de „icre” din amarant. Dincolo de gustul lor excepțional, ne-am dorit (și am reușit) să dezvoltăm alimente 100% provenite din plante, fără colesterol, care să poată fi consumate și de persoanele alergice la lapte, intolerante la gluten sau lactoză și, de asemenea, care să fie bogate în nutrienți și alte substanțe benefice pentru organism. De exemplu, „laptele” nostru are un conținut de migdale de 20% (comparativ cu 0.5-2%, cât găsim în majoritatea produselor disponibile în supermarketuri), ceea ce se traduce în 32 de grame de proteine în fiecare sticlă Filgud. Iar „feta” noastră de caju, fără conservanți, are 130 de miliarde de culturi probiotice. Ce planuri de viitor aveți? Ce urmează pentru Filgud? Avem câteva planuri, în fiecare arie a afacerii noastre: să continuăm dezvoltarea de produse, să creștem substanțial capacitatea de producție, să încheiem cât mai multe parteneriate de distribuție, să ne facem cunoscuți (și doriți) printre potențialii clienți și să accelerăm semnificativ creșterea afacerii. Și, nu în ultimul rând, să ieșim cu Filgud pe piețele internaționale, pentru a deveni, cu adevărat, o poveste de succes.

PAGINA

63


9 VIEŢI

TEXT DE MISS YUKI

Anul 2020 din perspectiva pisicilor Anul 2020 a fost unul dificil pentru oamenii care activează în sectorul cultural. Obișnuiți prea puțin să stea acasă, schimbarea i-a surprins, pe o parte dintre ei, petrecând mai mult timp alături de animalele de companie. Iată cum s-a văzut această perioadă prin ochii câtorva pisici cuminți. Miss Yuki, 7 ani, mângâiată de Anca Macoviciuc (Maco). Frankie (Daphne Yoda Frankenstein) și scriitoarea Tony Mott (Antoaneta Galeș)

Gîzi și criticul de teatru Iulia Popovici

„A fost splendidă perioada asta, am avut parte de mai mult răsfăț și de atenție. Totuși, nu înțeleg de ce tot amână tipa asta care se crede stăpâna mea să scrie lucrurile geniale pe care i le spun despre oameni și situații. Nu știu cum va fi anul următor, presupun doar că tot pe acasă se va sta, ceea ce mă bucură nespus. E ideal să găsești un om care să stea cu tine.” În 2021 Antoaneta va lansa două noi titluri „(ne)Fericirea noastră cea de toate zilele” și un roman polițist din seria Gigi Alexa.

„E toată ziua lume și frăsuială prin casă, nici o ocazie să mai dăm și noi o tură pe la cabluri și rămânem periodic sechestrați pe undeva, la cum tot închid ăștia ușile fără să facă inventarul la feline. A trebuit să găsim și cum să comunicăm cine pe unde e închis, să transmitem de la unii la alții informația. Dar atâta dormit ca anul ăsta n-am tras de când suntem noi! Și nici atîtea jucării și drăgăleală!” Pentru 2021, Iulia își dorește ca artele performative „să nu moară în lunile care urmează și, în schimb, să iasă din șocul de acum cu un spirit nou”. A pregătit un vlog despre artele peformative pe care îl va lansa curând.

Lady Jumățica, Pif, Fifi, Kiii, Mini-Ki, Whiskas, Murmur, Papanaș, Eeek și fotografa Andrea Retinschi

Lars și actrița Ada Galeș

„În cele din urmă, incantațiile au funcționat, vraja care înconjoară casa o împiedică să ne mai părăsească. Reușește din când în când să fugă, dar nu ajunge departe și vraja o aduce repede înapoi la noi. Totuși, și ea pare mai fericită, o să continuăm incantațiile, rezultatele sunt favorabile. Omul încă are doar două mâini. (…) Ar fi minunat dacă în 2021 o să îi crească mai multe mâini pentru un mângâiat optimizat.” În 2021, Andreea ar vrea înapoi „îmbrățișările, sporovăielile cu prieteni la terase, călătoriile sau câmpiile festivalurilor cu o bere cât de cât rece în mână”.

PAGINA

64

„În primul rând, ce poți să îți dorești mai mult de la viață decât ca fraierii ăștia de oameni să fie tot timpul în casă, obligați să stea cu tine, forțați de divina putere pisicească să se conformeze nevoilor tale? Eu am multă treabă în fiecare zi: să stau, să dorm, să mănânc, să produc stricăciuni. Pentru 2021 îmi doresc să învețe oamenii ceva de la mine (…) cum să se odihnească, cum să își ia afecțiunea de care au nevoie, cum să spună nu, cum să refuze, cum să se joace.” În 2021 ar trebui să aibă premiera filmul la care Ada Galeș a lucrat în acest an: „Odată pentru totdeauna”, în regia lui Iura Luncașu.

www.zilesinopti.ro


9 VIEŢI

DECEMBRIE 2020 - IANUARIE 2021

Nici și actrița Iulia Verdeș

„M-am plimbat mult. Din dormitor în bucătărie. Și din bucătărie în dormitor. Atât. Mari schimbări n-au fost. Ah, ba da. Am stat mai mult cu stăpânii acasă, mă rog, slugile mele, am uitat că sunt regină pe plantație. Pentru 2021 îmi doresc somn, atenție, mâncare și foarte multă căldură în calorifere (din luna septembrie, dacă se poate).” Iulia Verdeș a înregistrat recent un podcast cu texte scrise de cursanţii „Scrie despre tine” din UK, program coordonat de Sorin Poamă și Vera Ion, adresat diasporei.

Ritz și criticul de film Irina Margareta Nistor

„Ritz, colocatarul meu, mi-a șoptit să vă spun că a văzut cu ochi buni (albaștri, de altfel, de invidiat) și carantinarea și izolarea, pentru că am stat infinit mai mult cu el, am apelat rareori la cat-sitter și ne-am uitat la filme nu din drive-in, ci din… bedin. Pentru 2021, Ritz își dorește să mai călătorească, din când în când, supusa Măriei Sale Miaunale, pentru că aduce cadouri tentante de peste hotare, bunătăți pentru halit și recipiente șmecheroase.” Pe Irina Margareta Nistor o puteți urmări pe voceafilmelor.ro.

Poveștile pisicilor și gândurile oamenilor despre anul ce se încheie pot fi citite integral pe superpisi.ro

Tiffy și actrița Antoaneta Cojocaru

„Acesta a fost un an bun. Antoaneta a stat mai mult acasă și cu mine. Ne-am conectat și reconectat. Acum știe că o iubesc, știu că mă iubește și este mult mai liniștită. Am avut eu grijă. Mi-a plăcut că ne-am jucat mult. A, și sunt mai subțirel, că m-a pus la regim, dar m-am obișnuit. Pentru 2021 am o singură dorință: să nu mă uite și să fie bucuroasă în continuare.” Antoaneta Cojocaru joacă în spectacolele teatrelor Bulandra, Teatrelli, Teatrul Dramaturgilor și Opera Comică sau în filme disponibile online.

www.zilesinopti.ro

Vadu și scriitoarea Ana Maria Sandu

„Vadu a avut înțelepciunea să nu schimbe nimic. Probabil că, prin primăvară, deși adoră mirosul de clor, i s-o fi părut un pic cam mult și cam exagerat să îl simtă tot timpul, pentru că spălam foarte des pe jos. În rest, ea și-a văzut de ale ei: drumurile pe acoperiș, plaja, corbul de pe antena de vizavi, care stă și se uită la ea și ea îi vorbește pe limba ei. Îmi imaginez că s-o fi plâns și că am stat prea mult acasă, chiar pentru gustul ei. Felina mea adoră rutina. Cum, în timp, am devenit și eu o pisică mai mare, mi-aș dori ca toate cele complicate să se schimbe, dar cele bune să rămână nemișcate.”

PAGINA

65


FESTIVAL

TEXT DE GRUIA DRAGOMIR

Festivaluri care totuși s-au ținut în 2020

C

ine ar fi crezut în 2019 că 2020 va veni la pachet cu o pandemie care ne va schimba complet viețile, obiceiurile de consum și de going out? În urmă cu un an, un astfel de scenariu ar fi părut ceva demn de un film S.F., dar iată că s-a întâmplat. Printre consecințele imediate ale acestei pandemii s-au numărat și anulările sau amânările pe termen nedefinit ale marilor festivaluri sau concerte de peste tot, fie că e vorba de România sau de orice altă țară. UNTOLD, Neversea, Electric Castle, Summer Well n-au mai avut loc în 2020, de exemplu. Cu toate acestea, au existat câteva festivaluri care totuși s-au ținut, cu distanțare, dezinfectanți, măști și alte măsuri care să țină virusul departe. La sfârșitul acestui 2020 groaznic, merită să ne amintim măcar de câteva dintre acestea evenimente care s-au încăpățânat să se adapteze și reinventeze pentru a exista.

În perioada stării de urgență (sau a lockdown-ului de prin alte părți) s-a vorbit mult despre concertele sau evenimentele de tip drive-in. Prin afară s-au ținut câteva, dar și în București a existat

festivalul The CONCERT (19-21 iunie). Publicul a asistat din mașini la ce s-a întâmplat pe scenă, unde în cele 3 seri au urcat artiști precum: Antonia, INNA, Irina Rimes, Nane, Killa Fonic, Carla’s Dreams etc. Cu toate acestea, cel mai mare festival care s-a ținut anul acesta a PAGINA

66

fost TIFF, la Cluj, între 31 iulie - 9 august. Proiecțiile au avut loc în aer liber, cu scaunele mai distanțate ca de obicei, iar publicului i s-a cerut să poarte mască pe toata durata filmelor. Pe durata celor 10 zile de festival, peste 45.000 de oameni au luat parte la proiecțiile celor 157 de filme aduse din 49 de țări. Tot în august a avut loc și festivalul Anonimul, în cealaltă parte a țării, la Sfântu Gheorghe (12-16 august), dar într-o versiune mai restrânsă, fără prea mulți invitați și cu doar un concert ținut de Muse Quartet la gala de închidere.

Dracula Film Festival (14-18 octombrie) a continuat tradiția și a adus la Brașov filmele de groază și anul acesta, dar a funcționat într-o versiune mai restrânsă, pentru siguranța participanților (fără concerte, fără prea mulți invitați, cu publicul distanțat etc.). De asemenea, organizatorii au avut și buna idee de a oferi fanilor și o versiune online a festivalului, grație căreia filmele din competiție au putut fi vizionate și pe platforma Eventbook, contra unei sume modice. Și Astra Film Festival s-a ținut la Sibiu, între 4-13 septembrie (în open air) și 16-25 octombrie (în online), cu multe proiecții de filme în aer liber, dar și cu numeroase concerte susținute pe scenele amenajate în incinta superbului Muzeul al Civilizației Populare Tradiționale „ASTRA”. Au cântat aici, fără un public care să creeze aglomerații: Șuie Paparude, Subcarpați, Om la Lună, Ana Coman, Balkan Taksim, Karpov NOT Kasparov și Adrian Naidin. De asemenea, a doua parte a festivalului s-a desfășurat tot în online, iar fanii festivalului sau ai genului au putut vedea 41 de filme documentare în 10 zile. Odată cu apariția vaccinului anti-COVID sperăm ca anul 2021 să fie unul cu evenimente mult mai numeroase și care să ne facă să uităm de izolarea în care am trăit în 2020. www.zilesinopti.ro


“Ioan, good luck in the Carpathians!” MAX BROOKS (scriitor, World War Z) “What a book…A standard from now on.” UWE BOLL (regizor, House of the Dead) “Wow! What an achievement! The whole thing looks amazing!” JACKIE ESTRADA (Administrator, Will Eisner Comic Industry Awards)



Articles inside

5 locuri din țară unde poți bea un vin fiert în această iarnă

13min
pages 61-68

Mango, kiwi și ananas? De ce nu mere, pere și gutui?

2min
page 57

Tendințe culinare în 2021

2min
page 58

Să curgă șampania

2min
page 60

medicament

5min
pages 50-51

Binging în lunile decembrie - ianuarie

4min
pages 48-49

Cele mai reușite anime-uri ale lui 2020

2min
page 56

De la primul la ultimul Bond JAMES BOND

9min
pages 52-55

Serialul 30 COINS

5min
pages 46-47

Geniul, mogulul şi MANK

2min
page 45

Avem nevoie de experiența mersului la cinema

2min
page 43

MANK: O scrisoare de dragoste către un Hollywood de mult apus

2min
page 44

MIRCEA TIBERIAN: „Trebuie să ai o dramaturgie a propriului recital

5min
pages 40-42

Cristian Scutaru: „Cumva, peretele își alege pictura, nu invers

4min
pages 38-39

mea și a funcționat

5min
pages 36-37

CINCI SPECTACOLE ALTFEL

4min
pages 34-35

Banda Desenată are viitor în România

2min
page 33

Nine Inch Nails sau cum să asculți un first-person shooter pe vinil

4min
pages 27-28

doar reflexele

4min
pages 30-32

Toamna patriarhului ENZO MARI

2min
page 29

MĂRUL DISCOrdiei - a fi sau a nu fi disco

2min
page 20

Muzeul Rock din România

2min
page 19

ALEXANDRU ANDRIEŞ Despre [câţiva] oameni şi [unele] discuri

5min
pages 24-26

CLASĂ CLASICĂ CLASICE

2min
page 21

JUMĂTATE DE SECOL FĂRĂ BEATLES

4min
pages 22-23
Issuu converts static files into: digital portfolios, online yearbooks, online catalogs, digital photo albums and more. Sign up and create your flipbook.