ALEXANDRU ANDRIEŞ Despre [câţiva] oameni şi [unele] discuri

Alexandru Andries FOTO © Vladimir Ivanov

“Anii trec mai uşor decît ne închipuim, îi căutăm în sertar şi brusc nu-i declara în 2020 “greu de pensionat” dar adevărul e că Alexandru Andrieş este nu greu ci imposibil de mai găsim; nimeni nu ştie pensionat... din fericire, atâta vreme precis unde se duc anii ăştia cât muzica lui îşi conservă vitalitatea aşa, eu cred că probabil se independent de un timp sau altul. adună şi stau împreună... Cuvintele neînsoţite de muzică sau undeva!” ne invita la meditaţie de desen pot părea irelevante în cazul

Alexandru Andrieş încă de Du-mă înapoi - cover art polivalentului artist dar am apelat la la debutul său din anii ’80, nebănuind la acea ele pentru un exerciţiu de rememorare legat de vreme că tot el va ajunge să ofere concreteţe cadoul ideal pe care... nu-l putem oferi sau primi acestui... “undeva”. Care, pentru foarte mulţi de sărbători într-un an când se împlinesc 50 de dintre noi, înseamnă acum ‘locul de adunare’ ani de la dispariţia trupei The Beatles, Du-mă creat din zecile de discuri, sutele de compoziţii şi înapoi, un dublu LP din 2010 conţinând zeci de miile de concerte prin care acest artist unic s-a piese din repertoriul ‘The Fab Four’ interpretate insinuat în modul cel mai frumos cu putinţă în în pură manieră Andrieş care nu a ajuns suflete şi conştiinţe, făcând aproape acceptabilă niciodată la public din raţiuni independente de trecerea anilor într-o realitate cotidiană deseori voinţa cantautorului. Plimbarea pe ‘memory apăsătoare şi lipsită de orizont, indiferent de lane’ cu Alexandru Andrieş s-a dus binişor orânduire. Refuzând ideea că universul pe care dincolo de povestea “retroparodiilor” fiindcă, în l-a oferit cu generozitate oamenilor nu poate fi în fond, chiar titlul albumului incită la retrospecţie. continuare supus remodelării, arhitectul său se Căci “anii trec mai uşor decît ne închipuim”, nu?

‘Du-mă înapoi’ cu 10 ani în urmă la demersul tău monumental dedicat Beatles-ilor, ce rămâne în continuare inaccesibil publicului larg Cu ce gânduri te-ai apucat să-l lucrezi ?

Cele două influenţe majore pentru mine sînt THE BEATLES şi BOB DYLAN - evident că lista preferinţelor mele muzicale este mult mai lungă, însă aceste repere sînt cele mai importante - cu The Beatles de departe pe primul loc: nu cred că există trupă care să fie mai importantă prin tot ce a făcut, nu cred că există vreun nume care să propună o aşa diversitate muzicală [să luăm ca exemplu albumul THE BEATLES 1968 / THE WHITE ALBUM unde găsim cîntece atît de diferite încît nu mai e nevoie de nici un fel de demonstraţie] ceea ce este impresionant şi unic. Prin DU-MĂ ÎNAPOI am vrut să propun o variantă a mea, în limba română, pentru 50 de cîntece din catalogul The Beatles: să păstrez spiritul lor, dar să le ofer publicului în stilul meu şi în acelaşi timp să fie un fel de a mulţumi pentru bogăţia muzicală pe care am primit-o prin muzica lor... au trecut deja 10 ani ? Hahaha - nici n-am simţit !!!

Cât de conştient erai că rodul creaţiei tale s-ar putea să fie interzis? În afară de încăpăţânarea ta proverbială, ce alţi factori te-au motivat să-l duci la bun sfârşit?

Sincer, nici nu mi-a trecut

Du-mă înapoi - cover art

Alexandru Andrieș - FOTO Gabriel Olteanu

Alb Negru - cover art

prin cap: făcusem cu cîţiva ani înainte un album cu cîntece de BOB DYLAN în limba română [albumul ALB / NEGRU] la care am primit imediat acordul, aşa că nu m-am aşteptat să fiu blocat la DU-MĂ ÎNAPOI pe motivul că nu am voie să înregistrez cîntecele The Beatles decît în limba engleză... am rămas cu gura căscată, mai ales că există destule variante înregistrate în alte limbi care au apărut peste tot în lume... mi se pare în continuare ilogic şi fără sens, dar în acelaşi timp consider că e normal să ai acordul celor care controlează copyright-ul acestor cîntece şi să nu publici nici un material fără acest acord - aşa că, deocamdată, DU-MĂ ÎNAPOI stă în sertar şi se odihneşte... dar să-l las neterminat ? auzi acolo, ce sens ar fi avut ?

Spuneai cândva că “ţi-ai dorit să faci cîntece” în ziua când ai ascultat prima oară Revolver deci ai fi putut începe în anii ’70 chiar cu Beatles De ce a venit albumul ăsta atât de târziu ?

Nu ştiu, m-am apucat de DU-MĂ ÎNAPOI atunci cînd mi-a venit ideea asta: aşa fac cu orice proiect muzical, nu există planuri peste planuri şi strategii secrete - cel puţin nu la mine.

Cu 10 ani înainte de

Du-mă înapoi ai făcut

Alb / Negru, tributul tău adus lui Bob

Dylan Ne cânţi acolo că “Există reguli / Şi legi de stat / Şi oameni care / Le-au confecţionat, / Nici o grijă, mamă, îi păcălesc eu!”  Cum aş putea oare face să îi păcălesc şi eu pe aceşti oameni?

Hahaha - nu ştiu pe cine vrei tu să păcăleşti, la Dylan sensul e că orice făcut de mîna omului e discutabil şi poate fi schimbat: nu e cum ar fi gravitaţia, cu care degeaba negociezi... hihihi !!! [...]

Citiţi interviul complet cu ALEXANDRU ANDRIEŞ pe www.zilesinopti.ro

John Scofield/ Steve Swallow/ Bill Stewart “Swallow Tales”

Există acele momente alese când știi dinainte că vei asculta ceva nou și de o calitate excepțională când citești cu emoție asocierea de nume de coperta unui disc. Valoarea artistică, forma în care se află muzicienii, experiența lor cumulată în zeci de producții remarcabile ne pregătesc pentru o nouă bucurie muzicală. Un exemplu perfect stă în albumul ”Swallow Tales” lansat de trio-ul format din chitaristul John Scofield, basistul Steve Swallow și bateristul Bill Stewart. Dinainte am știut că va fi ceva intens, la cel mai elevat nivel artistic, iar după audiere am realizat că tocmai am ascultat unul dintre cele mai bune albume de jazz ale anului 2020, pe care genialul chitarist aduce un omagiu prietenului, modelului său muzical și fostului său profesor de la Berklee, Steve Swallow, prin câteva compoziții ale acestuia, care i-au inspirat tinerețea muzicală din anii ’60. Bill Stewart a mai cântat cu Scofield încă din anii ’90, prietenia dintre cei trei stă la baza acestui minunat repertoriu înregistrat într-o singură zi și pregătit timp de 40 de ani, simțul libertății și al încrederii fiind palpabil. ”Swallow Tales” înseamnă trecutul în prezent, este perfect de la un capăt la altul, prin echilibrul perfect dintre spațialitate, complexitate, rafinament, apel emoțional și pură plăcere de a cânta. Fiecare piesă are o logică internă proprie iar întregul este un adevărat masterclass de trio de chitară, sub semnătura unor muzicieni imenși care tot timpul caută ceva nou.