De la primul la ultimul Bond JAMES BOND

Toată această așteptare pentru „No Time To Die”, care pare că nu se mai termină, poate fi și benefică pentru fanii francizei, pentru că au la dispoziție timpul necesar de a revedea filmele de până acum, disponibile toate din luna decembrie pe HBO, și de a observa cum a evoluat acest univers, de la primul la ultimul Bond

SEAN CONNERY este responsabil direct pentru succesul filmelor cu James Bond, dar a avut întotdeauna o relație de love&hate cu acest personaj, fiind actorul care l-a interpretat pe agentul 007 în primele 5 filme cu 007: „Dr No” (1962), „From Russia with Love” (1963), „Goldfinger” (1964), „Thunderball” (1965) și „You Only Live Twice” (1967). A luat apoi decizia de a renunța la acest rol, fiind înlocuit de George Lazenby, un actor relativ necunoscut și care anunțase că acceptă sacoul lui Bond o singură dată. Connery a revenit în „Diamonds Are Forever” (1971) și, 12 ani mai târziu, în „Never Say Never Again” (1983) - care e un film cu James Bond, deși nu e un film ‘Bond’ în mod oficial. Toate cele 7 producții au fost extrem de populare, lucru care s-a reflectat și în încasări, dar și în faptul că Sean Connery a devenit sinonim cu acest rol și nu v-a scăpa niciodată de această asociere.

Sean Connery nu ascundea faptul că-l ura pe Bond şi în timpul filmărilor pentru al treilea film el a declarat unui reporter că, dacă dai la o parte toate elementele exotice, agentul 007 e „doar un banal și plictisitor polițist britanic”. Chiar și așa i-a fost foarte greu să renunțe la rol. „You Only Live Twice” trebuia să fie ultimul film Bond cu Connery, dar s-a reîntors în „Diamonds Are Forever”, 4 ani mai târziu. A făcut-o nu pentru că ar fi devenit nostalgic, ci pentru bani și pentru posibilitatea de a produce două filme la alegere. Apoi, s-a mai întors încă o dată, 12 ani mai târziu, pentru „Never Say Never Again”... tot pentru bani, mai exact, pentru 5 milioane de dolari.

La fel, și atunci a ținut să spună în gura mare că urăște personajul și că și-ar dori să facă cumva să-l omoare. Filmul a avut încasări bune, iar mulți dintre fani spun că ar fi cel mai bun Bond în interpretarea lui Connery, pentru că i-ar fi ieșit o versiune mai matură și mai serioasă a eroului. Cu toate acestea, ca experiență a fost un dezastru pentru scoțian, deoarece filmările au avut loc cu numeroase neînțelegeri între regizor și producător, cu probleme financiare și probleme legale din partea moștenitorilor lui Ian Fleming, care au și încercat să oprească apariția filmului. Și chiar dacă este evident un film cu James Bond, cu un scenariu făcut după romanul „Thunderball”, după care se făcuse și filmul din 1965, „Never Say Never Again” nu a fost considerat un film oficial cu agentul 007. Totuși, aventura lui Connery cu James Bond nu se oprește aici. În 2005 a fost lansat jocul video „From Russia with Love: 007”, iar Connery a fost bucuros să-și

împrumute vocea și imaginea pentru Bond-ul din acest shooter.

Bond-ul lui Connery era ușor afemeiat și nu foarte atletic, mai alunecos dar șarmant, iar toți actorii de după el au interpretat personajul în aceeași notă... toți până la DANIEL CRAIG. Bond-ul interpretat de Craig a devenit un personaj mai de acțiune („mai multe fapte”), stilat dar dur, mai puțin fustangiu și mult mai romantic. Craig a îmbrăcat sacoul agentului 007 de 5 ori, în „Casino Royale” (2006), „Quantum of Solace” (2008), „Skyfall” (2012), „Spectre” (2015) și „No Time To Die” (2021). Și el, ca și Connery, a avut o relație love&hate cu James Bond. După „Spectre” el a declarat că, decât să mai joace într-un alt film Bond, mai bine își taie venele. Dar a revenit în „No Time To Die” pentru a închide cum trebuie acest capitol din cariera sa, cu o ultimă parte ce se anunță mai spectaculoasă ca oricare alta.

Oricum, nici Craig nu va putea scăpa niciodată de asocierea cu agentul 007, deoarece sunt foarte multe motive pentru care mulți consideră că el a interpretat cel mai bun James Bond din istoria francizei. Iată câteva: are cele mai memorabile scene de acțiune din toată franciza (după ce a văzut „Skyfall”, Roger Moore a spus că în primele 30 de secunde din film e mai multă acțiune decât în toate filmele Bond în care a jucat el); este cel mai uman agent 007 și cel mai apropiat de realitate (în „Casino Royale” plănuiește să-și dea demisia pentru a fi cu femeia de care se îndrăgostise, Vesper Lynd).

În același timp, dintre toți agenții 007 de până la el, Craig arată cel mai periculos, dă impresia că știe cu adevărat ce face și că ar putea să te omoare cu mâinile goale, dar arată și cel mai bine dintre toți atunci când se îmbracă la patru ace.

Unde mai pui că a petrecut cel mai mult timp în acest rol: 14 ani (Connery l-a jucat doar 9 ani legați, iar

Moore l-a jucat timp de 12 ani), iar filmele sale au avut cele mai mari încasări la box office din toată istoria francizei (3,6 miliarde de dolari, fără „No Time To Die”). Și să nu uităm că toți actorii care l-au interpretat pe Bond l-au lăudat. Timothy Dalton a recunoscut că Daniel Craig e cel mai bun agent 007, Moore a susținut același lucru, Connery și Brosnan l-au caracterizat drept „fantastic” și „magnific”.

Așadar, dacă există doi actori pentru care ar trebui să fim recunoscători pentru universul James Bond, atunci cu siguranță aceștia sunt Sean Connery, pentru că este primul care l-a făcut celebru pe acest personaj, și Daniel Craig, pentru că l-a interpretat cel mai bine și l-a dus la un alt nivel pe agentul 007.

Au fost, totuşi, 7 magnifici 007

Or fi Sean Connery şi Daniel Craig cei mai iconici James Bond prin aura lor macho de bărbaţi virili care întâi fac şi după aia dreg, doar că lumea lui 007 n-ar fi decât una în alb/negru fără ceilalţi cinci interpreţi ai rolului - George Lazenby, Roger Moore, Pierce Brosnan, Timothy Dalton şi David Niven - care au reprezentat nuanţări necesare ale portretului agentului secret cu drept de viaţă şi de moarte pe parcursul existenţei sale cinematografice de aproape 60 de ani căci acţiunile lui Bond nu pot fi disociate de contextul în care evoluează vremelnic

Firesc, pentru mileniali, cinismul tăios şi modul frust de a reacţiona al lui Daniel Craig este mai atractiv decât elaboratele jocuri de societate ale lui PIERCE BROSNAN din oricare din cele 4 filme ale sale (“GoldenEye”-1995, “Tomorrow Never Dies”1997, “The World Is Not Enough”-1999, “Die Another Day”-2002), aşa cum, la fel, fanii devotaţi continuă să îl prefere şi acum pe Sean Connery, un soare ce a dominat autoritar - aproape cu insensibilitate - constelaţia de Bond Girls, chiar dacă Generaţia X a adoptat pe parcursul realizării a 7 filme (de la “Live And Let Die”-1973 la “For Your Eyes Only”-1981 sau “A View to a Kill”-1985) atitudinea degajată şi umorul britanic extrem de light al lui Roger Moore, ce a creat un personaj perfect adecvat consumerismului nepretenţios dar plin de sclipici din anii de glorie ai MTV.

Este cert că, spre deosebire de ceilalti, atât Moore cât şi Brosnan i-au conferit lui 007 dimensiunea - nu pe de-ntregul acceptabilă de către publicul larg - de spion de elită în sensul “aristocrat”, prin comportament social şi look rafinat, cu preţul diminuării potenţialului său de a genera empatie. Spectatorul nu este întotdeauna pe deplin confortabil cu un personaj despre care are senzaţia că e făcut “din altă stofă”, chiar una moale la pipăit.

ROGER MOORE era un expert în această tipologie fiindcă îl jucase deja cu mare succes pe Simon Templar în Sfântul şi apoi pe Lordul Sinclair în The Persuaders!, aşa că l-a întruchipat şi pe Bond ca pe un superstar a multiversului Pop culture, un profesionist format în cultul celebrităţii ce pare că-şi îndeplineşte misunile ca pur hobby, şi nu ca pe un om brav şi descurcăreţ cu care spectatorul să se poată identifica într-o anume măsură... cu bune şi rele. E drept că senzaţia de basm e amplificată de plot-urile filmelor, unele atât de simpatice prin ridicolul lor încât intră ca pur entertainment în spaţiul esteticii Camp (“The Spy Who Loved Me”-1977, “Moonraker”-1979). Pe de altă parte, nucleul dur al fanbaseului 007 a beneficiat de “The Man with the Golden Gun” în 1974 şi de “Octopussy” în 1983, două clasice Bond care pot fi puse fără rezerve lângă filmele lui Sean Connery.

Înainte însă de Roger Moore, al doilea în ordine cronologică după Sir Sean a fost australianul GEORGE LAZENBY, pentru un singur film, “On Her Majesty’s Secret Service” din 1969, considerat de mulţi cinefili drept cel mai bun din cele 26 realizate până acum cu 007 (reamintesc, toate sunt disponibile pe HBO). Din punct de vedere al scenelor de acţiune şi al subploturilor interesante, da, poate... nu însă şi din punct de vedere al performanţei actoriceşti a lui Lazenby, al cărui merit rămâne totuşi acela că a portretizat un agent secret aşa cum ne-am aştepta să fie unul, fără nici o trăsătură remarcabilă care să îl scoată în evidenţă din mulţime... un număr fără chip, pierdut camelonic în ambient, doar un om ca toţi ceilalţi, dotat însă cu un “special set of skills” (Liam Neeson dixit!).

Venit din afara universului patronat de Eon Production, DAVID NIVEN reprezintă cel mai bizar James Bond din trupa de 7 fiind protagonistul parodiei “Casino Royale” din 1967, în care joacă un 007 pensionar după 50 de ani de activitate care, pentru a-şi confuza inamicul, are ideea ca toţi oamenii rămaşi operaţionali în echipa lui să se numească James Bond, indiferent de vârstă sau sex, astfel că ne trezim cu... încă 7 Bonzi suplimentari, milionara excentrică Vesper Lynd (Ursula Andress), cartoforul Evelyn Tremble (Peter Sellers), secretara Miss Moneypenny (Barbara Bouchet), fata lui 007 născută de către… Mata Hari, Mata Bond (Joanna Pettet), doi agenţi britanici (Daliah Lavi şi Terence Cooper) şi nepotul lui James, Jimmy Bond (Woody Allen).

Cel care completează septetul interpreţilor care au intrat în istoria filmului ca James Bond este TIMOTHY DALTON, ce a închis anii ’80 cu “The Living Daylights” (1987) şi “Licence to Kill” (1989) dar n-a mai continuat în al treilea film - franciza a fost în pauză până în ‘95 datorită proceselor dintre UA/MGM şi Eon -, “GoldenEye”, unde a fost înlocuit de Pierce Brosnan. Cu toate că fusese tot timpul în vizorul lui Broccoli, fiind o opţiune inclusiv pentru “On Her Majesty’s Secret Service” (a refuzat rolul considerandu-se prea tânăr), Dalton a ajuns 007 doar pentru că în ’86 Brosnan era încă ocupat cu serialul Remington Steele. Actor shakespearian de formaţie, Dalton a adus portretului Agentului MI6 o serioasă încărcătură dramatică, transformându-l radical din fluşturaticul lui Roger Moore care se încontra cu Grace Jones, într-un personaj sobru şi întunecat, obsedat de dorinţa de răzbunare, mult mai apropiat de modul în care fusese imaginat de către Ian Fleming în cărţile sale. Bond-ul lui Timothy Dalton este, incontestabil, cel mai apropiat de personajul construit de Daniel Craig actualmente prin “Skyfall” şi “Spectre”. Dar avem destul

timp până la “No Time to Die” să îi comparăm pe cei

7 ‘magnifici’ şi să ne alcătuim un Top 007 personal.