Zile și Nopți Sibiu | 16 septembrie 2025

salut, sibiu

redactor

Care-i faza cu ecoturismul?

Anul ăsta ca niciodată – pentru că 1 septembrie a picat chiar într-o luni și a marcat începutul toamnei; practic s-au alintat toate planetele – m-am îndrăgostit de toamnă. Și am decis să iau viața mai altfel. Mai încet, mai conștient, mai cu grijă pentru mine, pentru cei din jur, și pentru locurile prin care trec. Mai cu bucurie pentru peisaje și feluri de mâncare.

E drept, m-a prins începutul toamnei în munți – și ce bine a fost!

Ecoturismul nu e doar un trend cool de pe Instagram, ci reprezintă în vremurile noastre și o invitație la slow living, la vacanțe active, la weekend-uri care ne pun în mișcare. Și ne învață să respirăm mai adânc, mai conștient. Ecoturismul însamnă să te bucuri de frunzele de pe poteca din pădure, să cumperi brânza de la stână și să o mănânci pe păturică, la picnic; să iei bicicleta și să pornești în explorarea satelor și a ritmurilor lor.

Și ghici ce? Sibiul e locul perfect pentru asta. Munții sunt la o aruncătură de băț, traseele de drumeție sunt pe gustul tuturor (da, chiar și pentru cei mici dacă îi pui să caute ghinde și frunze colorate

Ediţia de Sibiu

Apare bilunar - gratuit nr. 16 (517) | 16 - 30 septembrie

Str. General Magheru, nr. 54, Sibiu /zilesinoptiSibiu zilesinopti.ro

Ediţiile Zile și Nopţi în România: 235.000 exemplare lunar. (Bucureşti, Cluj, Timişoara, Braşov, Sibiu, Bacău, Piatra Neamţ, Galaţi, Oradea, Piteşti, Bistriţa, Tg. Mureş, Iaşi, Baia Mare, Satu Mare, Suceava)

Dacă doriţi să semanalţi un eveniment: e-mail sibiu@zilesinopti.ro. Redacţia nu îşi asumă responsabilitatea pentru modi cările survenite ulterior.

Pentru publicitate în ediţia tipărită sau online sau dacă vrei să primeşti revista Zile şi Nopţi Sibiu te rugăm să contactezi: Distribuție: 0743 56 66 60

pe drum); avem piețe cu produse locale, avem brunch-uri în Biserici Forti cate, și avem sate unde oamenii încă ies în fața porții și-ți povestesc despre strămoșii lor.

Iar partea cea mai faină? Ecoturismul îți resetează ritmul, îți încarcă bateriile și descoperi bucuria lucrurilor simple.

Așadar lista mea de toamnă arată cam așa:

 un weekend de drumeție prin Munții Cindrel

 musai o ciorbă aburindă, la un Punct Gastronomic Local, sau/și la o cabană

 o tură cu bicicleta prin satele săsești. Sau mai multe  o zi de cules mere cu familia, și făcut apoi prăjitură, of course!

 O seară la foc de tabără și descoperit stele

Și pentru că toate se leagă perfect toamna asta, la nal de septembrie are loc Târgul Național de Ecoturism. Evenimentul promite să reunească inițiative, experiențe și dialoguri despre un turism responsabil, conectat la natură și la comunități. Și e x genul de loc unde îți faci planurile acelea de care vă ziceam mai sus, cu vacanțe active, peisaje, și idei noi de explorat.

Publisher: Marius Dicoiu | marius.dicoiu@zilesinopti.ro | 0744 35 99 10

Vânzări - Distrubuitie: Marius Cătană | marius.catana@zilesinopti.ro | 0743 56 66 60

Administrativ -Vânzări: Denisa Ciocoiu | secretariat.sibiu@zilesinopti.ro | 0751 79 71 39

Redactor: Răzvan Sădean | razvan.sadean@zilesinopti.ro

Redactor colaborator: Monika Tompos

Layout & DTP: Gabriela Hogea

Care-i faza cu ecoturismul?

VIAȚA ORAȘULUI

Spitalul de neuropsihiatrie

POVEȘTI DIN CULISE

O toamnă teatrală, în așteptarea unui miracol

LUCRURI PE CARE LE ȘTII DOAR DACĂ EȘTI

profesoară, cu Adela Dinu

TEATRU

Bogdan Sărătean „FESTIVALUL ARE LOC ÎN 2025, ÎN DOUĂ

ORAȘE EMINAMENTE CULTURALE & EUROPENE”

A Gentleman in Moscow

Numărătoarea inversă pentru competițiile Dracula

Film Festival

PREMIERĂ

Downtown Abbey

Albastru in nit MUZICĂ NOUĂ

Ce ascultăm în luna septembrie

MUZICĂ

5 concerte de neratat în acestă

PLAYLIST Twenty One Pilots

Vinuri și stări

Vin de sezon muzical superior

Wine Not? – O experiență în cinci momente la Ramada Sibiu

Rețete cu mere care ne scot din rutina de sezon

Porto, bifana și povești de pe malul Atlanticului

Viața orașului...

Un maraton de teatru independent, instalații interactive pentru copii, concerte simfonice și lme cult românești – acestea sunt doar câteva dintre recomandările pentru perioada 16–30 septembrie. Sibiul respiră cultură la nal de lună, iar viața orașului este mai animată ca oricând. Ce vedem la „25 de ore de teatru non-stop”? De ce să mergeți cu cei mici la „Dragoni”? Merită (re)văzut lmul „Marfa și banii”? Cine sunt invitații primului concert simfonic al Filarmonicii sibiene? Răspunsurile, în cele ce urmează.

25 De Ore De teAtrU NON-stOp

Festivalul se întoarce acasă, după un an de absență. În ultimul weekend din luna septembrie, o serie de spectacole independente, surprinzătoare, provocatoare și fresh vor putea văzute la Sibiu. Actori din București, Timișoara, Sibiu și Petroșani însu ețesc programul celei de-a XV-a ediții. Deschiderea o cială a festivalului are loc sâmbătă, 27 septembrie, la ora 19:00, la Teatrul Gong, cu „Repetiția de seară”, o comedie romantică. Festivalul continuă până târziu în noapte cu producții marca espis, Bis Teatru & Interakt Arts. Ziua de duminică 28 septembrie le va aparține celor mai tineri actori ai urbei. La Grădina Bis vor performa fabuloșii adolescenți de la Fabrica de Teatru și elevii de la Liceul “Onisifor Ghibu” cu al lor spectacol „Fără ltru”. În încheiere, publicul va savura un concert susținut de Cristian Lupașcu.

Conceput ca o instalație interactivă formată din patru spații distincte, acest spectacol inedit transformă tinerii spectatori în exploratori ai unei lumi pline de secrete și simboluri. „Dragoni” va avea mai multe reprezentații în perioada 2028 septembrie, la Teatrul Gong.

CONCert sim FONiC

Orchestra sibiană va susține joi, 18 septembrie, de la ora 19:00, un concert alături de Andrei Gologan, un tânăr pianist caracterizat de presa internațională ca ind „un poet al pianului” cu o „tehnică briliantă”. La pupitru va sta Eu-Lee Nam, o dirijoare și pianistă sudcoreeană multi-premiată.

Luna lmelor clasice românești se încheie la ESTE Filmul de Miercuri în 27 septembrie, de la ora 20:00, la Cine Gold, cu „Marfa și banii”, lmul de debut al lui Cristi Puiu, cu Alexandru Papadopol, Dragoș Bucur și Ioana Flora în rolurile principale. Proiecția va avea loc în prezența echipei. „Marfa și banii„ este lmul cu care a început ceea ce s-a numit mai târziu Noul Cinema Românesc sau Noul Val. Filmul spune povestea unui tânăr din Constanţa, cu vise mari și fără bani, care caută o cale să reușească în viață.

DrAGONi mArFA ȘibANii

Spitalul de Neuropsihiatrie

În 1852 Guberniului

transilvănean solicita Vienei un institut pentru bolnavii psihici. Hotărârea a fost ca locaţia spitalului să e la Sibiul. Fondurile necesare proveneau din fondurile loteriei de stat, o treime ind hotărâte prin lege. Dr. Kellermann, a fost numit coordonatorul echipei care a construit edi ciul dar și cea care a pus la punct organizărea institutului.

Prima problemă pe care constructorii au ridicat-o, a

fost cea a locaţiei. În cele din urmă s-a ales să e construit în afara oraşului, pe o fostă structură de apărare a urbei noastre.

În iulie 19 noiembrie

paratrăznetul şi edi ciul a fost inscripţionat pe faţada spitalului. Desele inundaţii, alături de alte stricăciuni, au făcut ca în 1873, sructura să primească reparații capitale. Rezolvarea problemei apei excedentare, s-a rezolvat prin amenajarea canalizării şi a unui apeduct.

Pe lângă clădire s-a amenajat o fermă, în 1872, pentru albinărit şi creşterea vacilor. S-a alăturat și o capelă. S-au amenajat locuinţe speciale pentru angajați. Primul director al complexului a

1863 a avut loc inaugurarea complexului. Cinci ani mai târziu s-a instalat

fost Emil Schnirch cel care a redactat primul Regulament în 1864. Mai târziu, acesta s-a transferat la Budapesta pentru a pentru a putea pune la punct şi complexul din capitala Ungariei.

La Sibiu existau instrumente muzicale şi un profesor de muzică, un alt profesor de gimnastică deoarece gimnastica era obligatorie. Se învăţa scrisul, cititul, istoria, geogra a, acestea ind legate de existenţa unei biblioteci.

O toamnă teatrală, în așteptareaunui miracol

Lulu foto© TNRS, Sebastian Marcovici

out, cum este cazul producției Faust, spectacol pe care îl jucăm de 18 ani și pe care îl aniversăm ca pe un miracol în 19 și 20 septembrie.

Aici nu se simte?! foto©TNRS

Dragii noștri spectatori, am început în trombă stagiunea de toamnă cu o premieră sold out, Aici nu se simte?!, alături de doi actori importanți ai Teatrului Național „Radu Stanca” Sibiu (Ofelia Popii și Ciprian Scurtea), care, împreună cu regizoarea și autoarea Lia Bugnar, s-au angajat într-un demers cu totul și cu totul emoționant. În același timp, în 11 septembrie, avem un al doilea proiect sold out, semnat de Cristian Ban, un spectacol special în compania actorilor Secției Germane și Române – Union Place, pornind de la un text de Elise Wilk. Suntem înaintea unor turnee foarte importante la Chișinău, Iași, Shanghai, Seul și, nu în ultimul rând, la Osaka și Tokio, cu o oprire la Takayama, urmând să ajungem la Festivalul Național de Teatru de la București.

Am făcut acest mic preambul pentru a dovedi interesul uriaș al spectacolelor produse de TNRS, la rândul lor sold

În acest an pornim o altă aventură împreună cu echipa regizorului Silviu Purcărete, alături de scenograful Dragoș Buhagiar și compozitorul Vasile Șirli, pe baza textului 1001 de nopți! Îmi aduc aminte de prima colaborare cu domnul Purcărete în anul 2000, din care a rezultat Pilafuri și parfum de măgar, împreună cu Teatrul de la Limoges din Franța, un alt proiect inspirat din 1001 de nopți.

De data aceasta, însă, gândim un demers artistic mai mare. Iată, așadar, cum, după 25 de ani, reușim să revenim la acest text extraordinar, într-o cooperare cu teatrele naționale ale Turciei, în așa fel încât proiectul să aibă, din start, o deschidere internațională.

Faust foto©TNRS, Sebastian Marcovici

Povestea prințesei deocheate foto©TNRS Dragoș Dumitru

Dragi spectatori, pentru dumneavoastră gândim aceste proiecte unice care au născut probabil cel mai important loc teatral al României – Fabrica de Cultură, unde ecare spațiu a adăpostit sau încă adăpostește câte un mare spectacol al regizorului Silviu Purcărete: Lulu, Faust și Povestea prințesei deocheate – marea coproducție cu care am deschis Jocurile Culturale Olimpice din 2022.

Vă mulțumim pentru căldura și prietenia cu care ne înconjurați!

Suntem convinși că în luna decembrie, luna cadourilor, veți putea veni să vedeți această nouă minune pe care o gândim împreună cu această echipă de artiști extraordinari.

Vă așteptăm la spectacolele noastre!

OCTOMBRIE

01 octombrie, ora 19:00

E DOAR SFÂRȘITUL LUMII/ EINFACH DAS ENDE DER WELT

De: Jean-Luc Lagarce

Regia: Eugen Jebeleanu

Y Promenada Mall Sibiu, etaj 1

D 40/ 25 /10 lei

02 octombrie, ora 19:00 PREMIERĂ

TAKE, IANKE ȘI CADÂR

De: Victor Ion Popa

Coordonare artistică: Sanda Anastasof, Bogdan Sărătean

Y Sala Mare TNRS

D 40/ 25 /10 lei

03 octombrie, ora 19:00

FAUST

De: J. W. Goethe

Regia: Silviu Purcărete

Y Fabrica de Cultură – Sala Faust

D 100/ 25 lei

04 octombrie, ora 19:00 FAUST

De: J. W. Goethe

Regia: Silviu Purcărete

Y Fabrica de Cultură – Sala Faust

D 100/ 25 lei

05 octombrie, ora 17:00

LUNGUL DRUM AL ZILEI CĂTRE NOAPTE

Eugene O’Neill

Regia: Timofei Kuliabin

Y Sala Mare TNRS

D 50/ 30 /10 lei

10 octombrie, ora 19:00 MAMĂ

De: Marta Barceló

Regia: Mariana Cămărășan

Y Sala Studio

D 40/ 25 /10 lei

11 octombrie, ora 19 IONA

De Marin Sorescu

Regia: Silviu Purcărete

Y Sala Mare TNRS

D 50/ 30 /13 lei

12 octombrie, ora 17 IONA

De Marin Sorescu

Regia: Silviu Purcărete

Y Sala Mare TNRS

D 50/ 30 /13 lei

14 octombrie, ora 19:00 NUNTA ÎNSÂNGERATĂ/

BLUTHOCHZEIT

Regia: Hunor Horvath

Y Sala Mare TNRS

D 40/ 25 /10 lei

16 octombrie, ora 19:00

TAKE, IANKE ȘI CADÂR

De: Victor Ion Popa

Coordonare artistică: Sanda Anastasof, Bogdan Sărătean

Y Sala Mare TNRS

D 40/ 25 /10 lei

17 octombrie, ora 19:00

TAKE, IANKE ȘI CADÂR

De: Victor Ion Popa

Coordonare artistică: Sanda Anastasof, Bogdan Sărătean

Y Sala Mare TNRS

D 40/ 25 /10 lei

31 octombrie, ora 19:00

FAUST

De: J. W. Goethe

Regia: Silviu Purcărete

Y Fabrica de Cultură – Sala Faust

D 100/ 25 lei

Cristian Lupeș

Sibiu Opera Festival ajunge în 2025 la cea de-a 24-a ediție, consolidându-și statutul de cel mai longeviv festival de operă din România. Despre program, rolul esențial al educației, provocările nanciare din sectorul cultural și noua stagiune a Filarmonicii Sibiu am stat de vorbă cu Cristian Lupeș, managerul instituției.

Cum s-a conturat programul celei de-a 24-a ediții a Sibiu Opera Festival, ținând cont că acesta reunește nu doar spectacole de operă, ci și alte evenimente conexe?

Sibienii trebuie să e mândri că, anul acesta, Sibiu Opera Festival împlinește 24 de ani. Raportat la vârsta oamenilor, e un festival tânăr, dar în contextul festivalurilor de operă din România, este cel mai “bătrân” festival de gen. Atunci când a apărut, a fost o premieră națională, ind primul festival de operă al țării. Îmbogățirea relațiilor instituției cu Ambasada Italiei și Institutul Cultural Italian ne-a permis să dezvoltăm parteneriate culturale solide cu țara muzicii, Italia. Ediția cu numărul 24 aduce, așadar, atât premiere locale, cât și naționale. Vom avea trei producții italiene pe scena faimoasei săli alia: două de la Livorno (Teatro Goldoni) și o coproducție cu Teatrul din Parma.

Prin evenimentele desfășurate în spații neconvenționale, festivalul aduce muzica de operă mai aproape de publicul larg. Cât de important e acest demers într-un oraș care nu are un teatru de operă și unde astfel de spectacole sunt prezente aproape exclusiv în cadrul festivalului?

Evenimentele culturale ale Filarmonicii au întotdeauna și o componentă educațională și de deschidere către comunitate. Nu trebuie să fugim după tineri prin oraș ca să-i convingem să nu mai stea pe TikTok, dar componenta misionar-culturală a Filarmonicii ne obligă să ieșim dintre zidurile groase ale Turnului și să prezentăm produsul nostru cultural acolo unde se a ă publicul. Ne bucurăm că avem, la Sibiu, probabil publicul cel mai avid de operă din țară, motiv pentru care ne străduim ca ecare ediție să e mai bună decât precedenta. Totodată, nu uităm să “racolăm” și tinerii – viitorii fani ai operei. Pe aceștia îi găsim în Piața Mare, pe Bălcescu, la Aeroport și în toate locurile în care vom prezenți. De asemenea, nu uităm să vizităm partenerii noștri principali – în primul rând Consiliul Județean Sibiu, dar și Primăria Municipiului Sibiu, pe a cărei Agendă Culturală ne a ăm.

Pentru mulți tineri artiști, gala festivalului este un moment de nitoriu – o primă întâlnire cu publicul larg și scena profesionistă. Ce rol joacă în a rmarea și susținerea tinerelor voci? În general, scena reprezintă un loc magic, o poartă care face legătura între real și imaginar. La început de carieră, această energie puternică a scenei este copleșitoare pentru tinerii artiști: provoacă emoții intense, trac, uneori chiar angoasă. Îi vedem transpirați și îngrijorați chiar înainte să pășească în fața publicului. Tocmai de aceea, ceea ce facem noi la Sibiu este extrem de important pentru viitorul artei lirice românești. Masterclass-ul care precede gala îi învață pe tineri cum să pășească pe scenă, cum să respire corect, care este intonația perfectă și cum o pot atinge. Învață inclusiv primirea aplauzelor, reverențele elegante, transmiterea emoțiilor și recunoștinței către public și multe altele. Cu toate aceste informații și trăiri, tinerii soliști pleacă acasă cu speranța că vor cuceri și alte scene. Așa cum am mai spus, Gala tinerelor voci – care deschide Sibiu Opera Festival – se încheie, simbolic, de Crăciun, când soliștii care au făcut cea mai bună impresie sunt invitați să devină starurile concertului festiv. Astfel, încercăm să generăm o formă de sustenabilitate a actului educațional, care se adaugă celui cultural. Închidem, astfel, trio-ul esențial în formarea unui tânăr artist: educare în masterclass, debut în gală și con rmare în concertul de Crăciun.

Pe lângă tinerii artiști locali, festivalul atrage și numeroși artiști consacrați. Cum apreciază aceștia colaborarea cu Filarmonica Sibiu, participarea la festival și experiența lor în Sibiu?

Vă pot spune cu toată sinceritatea că toți rămân îndrăgostiți de acest loc magic – de oraș, de sală – iar cei care revin remarcă în mod constant creșterea calității orchestrei și îmbunătățirea condițiilor pe care Filarmonica de Stat Sibiu le oferă muzicienilor. Această apreciere sinceră este una dintre cele mai importante validări ale muncii noastre.

Politicile publice recente în domeniul culturii par să vizeze mai degrabă reduceri decât susținere. Cum afectează această atitudine

www.zilesinopti.ro

organizarea unui festival de amploarea Sibiu Opera Festival?

Politicile publice din România nu au încurajat niciodată în mod real dezvoltarea culturală. Bugetul alocat culturii reprezintă doar 0,07% din PIB. Totuși, la nivel local, trăim o experiență complet diferită – chiar contrastantă față de multe alte regiuni ale țării. Interesul constant al Consiliului Județean Sibiu pentru dezvoltarea instituțiilor culturale din subordine ne-a permis să devenim cea mai modernă și tehnologizată larmonică din România. Ne bucurăm și ne mândrim cu remarcile oaspeților din străinătate, care compară condițiile de la Filarmonica de Stat Sibiu cu cele întâlnite în larmonicile din Germania și Elveția. În aceeași cheie, trebuie menționat și sprijinul important oferit de Primăria Municipiului Sibiu, care devine un adevărat partener pentru proiectele majore –cum este și Sibiu Opera Festival. Traversăm o perioadă complicată, care succede momentele di cile din pandemie. Să organizăm un festival de asemenea amploare în aceste condiții nu este deloc ușor. Dar managementul cultural în România înseamnă, până la urmă, capacitatea de a găsi soluții sustenabile și creative pentru a naviga prin contexte complicate.

Privind dincolo de festival: cum arată noua stagiune a Filarmonicii și ce surprize sau direcții noi pregătiți pentru publicul sibian în lunile care urmează?

Noua stagiune are ca obiectiv principal promovarea soliștilor români. România deține un tezaur uman valoros, pe care noi, la Sibiu, avem obligația să îl sprijinim, să îl promovăm și să îl prezentăm publicului. Rămânem ferm angajați în susținerea muzicii românești și a creației contemporane, iar componenta educativă continuă să e motorul prin care ne integrăm activ în viața comunității. În acest moment, ne pregătim pentru onoarea de a face parte, pentru a patra oară consecutiv, din programul Festivalului Internațional „George Enescu”. Vom susține două concerte: pe 18 septembrie, la Sibiu, și pe 20 septembrie, la Sala Radio din București. Apoi, între 1 și 11 octombrie, vă așteptăm cu drag la Sibiu Opera Festival.

Nu succes, ci bucurii la școală

În fiecare toamnă, mesajele despre începutul școlii se repetă: „Succes în noul an școlar!” – ca și cum școala ar fi o competiție, o cursă de alergare în care copilul trebuie mereu să fie pregătit, în alertă, gata de teste. Auzim zilnic de la părinți „trebuie să lupți pentru note”, ceea ce pentru mulți copii sună ca o amenințare. Dacă nu atingi standardul impus de părinți, nu primești recompensa promisă. Nici „baftă!” nu schimbă perspectiva – tot la noroc și competiție trimite.

La cei mici apare altă presiune: „Să fii cuminte la școală, să nu mă faci de râs.” Copiii știu că școala înseamnă reguli și disciplină, nu vin să distrugă bănci, să spargă geamuri sau să deterioreze table digitale. „Cuminte” ajunge să însemne „stai în banca ta, nu reacționa”, ceea ce nu sprijină dezvoltarea personalității.

Copilăria e plină de energie, conflicte, incidente. Important nu e să nu se întâmple, ci cum învățăm din ele și cum ne împăcăm cu colegul care ne-a lovit. Doar așa copiii învață empatie, curaj și reziliență –calități care le vor folosi toată viața.

Și le mai spunem ceva greșit: „Merg la serviciu pentru tine.” Ce mesaj le transmitem, de fapt? Totuși, ne dorim copii sănătoși, încrezători, capabili să se descurce în viață, sau cu note bune. Școala ar trebui să fie despre dezvoltare fizică, emoțională și socială, despre valori și deprinderi de viață, despre curiozitate și bucuria de a descoperi, nu despre frica de note.

Poate e momentul să schimbăm urarea și deci perspectiva. În loc de „succes la școală”, să le spunem: „Bucură-te de noul an, descoperă, învață și crește frumos!” – pentru că, în cele din urmă, asta ne dorim: copii puternici, fericiți și pregătiți să trăiască bine. Și părinți care îi însoțesc, nu îi împing de la spate.

De la sibiul în care o zi este "suficientă", la orașul de care e greu să te desprinzi

Oricât ar suna de ciudat, într-un oraș în care ardelenii sunt, încă, majoritari, toți ne dorim ca lucrurile în Sibiu să se miște mai repede și spre bine. Totuși, cel mai adesea, privim sfertul gol al paharului și uităm cât de spectaculos ni s-a transformat orașul în ultimele decenii. În anii '90, Le Guide du Routard era "biblia" turistului francez. Un călător străin venea aici pregătit să accepte compromisuri: o masă rapidă, o cameră modestă, un oraș frumos, dar adormit. Opțiunile de cazare erau puține: Hanul turistic din Pădurea Dumbrava și câteva hoteluri cu farmec prăfuit, în centru - Bulevard era "trist", iar Împăratul Romanilor, deși somptuos și plin de istorie, era orice altceva decât un hotel de lux. La masă, opțiunile nu sunau mai bine: autoserviri "sinistre" la gară, cu ciorbă, sarmale și salam. Restaurante precum Dunărea sau Rotiseria te

DRAGONI

REGIA: Bobi Pricop; SCENOGRAFIA: Oana Micu

sâmbătă, 20 și 27 septembrie, ora 11:00 și 18:00 duminică, 21 și 28 septembrie, ora 11:00 bilete pe www.teatrulgong.ro

primeau cu grătare într-o atmosferă cenușie. Ceva culoare apărea la Butoiul de Aur - "un loc întunecos, plin de personaje pitorești", sau la cofetăria Macul Roșu, unde găseai dulciuri la prețuri mici.

Sibiul de azi e dintr-o altă lume. Fosta Capitală Culturală Europeană a intrat cu drepturi depline în circuitul turistic internațional. Piațetele cândva gri și obosite zâmbesc cu fațade pastelate, terase elegante și cafenele cochete.

Împăratul Romanilor rămâne un simbol, dar concurează cu zeci de hoteluri civilizate, plus o mulțime de pensiuni, hosteluri și apartamente. Autoservirile din anii '90 sunt istorie. Azi, poți alege între restaurante pe toate gusturile, wine baruri ra nate și cafenele chic.

În anii '90, Le guide du Routard concluziona că o zi în Sibiu e "su cientă". În 2025, este un loc de care e greu să te desprinzi.

Festivalul Enescu

Maxim Emelyanychev - dirijor Colin Currie - percuție

Thalia 21.09.2025

· Ludwig van Beethoven Selecțiuni din Creaturile lui Prometeu op. 43

· James MacMillan Concertul pentru percuție și orchestră, Veni, Veni Emmanuel

· Ludwig van Beethoven Simfonia nr. 5 în do minor op. 67

Proiect finanțat de Guvernul României prin Ministerul Culturii

Bogdan Sărătean

„Festivalul are loc în 2025, în două orașe eminamente culturale & europene”

n Sibiu, în ultimul weekend din septembrie, și în Timișoara, în primul weekend din octombrie. E vorba despre Festivalul 25 de ore de teatru non-stop. Ediția a 15-a. Ce spectacole ajung anul acesta la Sibiu? Cât de provocator este pentru echipă să organizeze festivalul și la Timișoara? Ne răspunde Bogdan Sărătean, regizor și coordonatorul festivalului, în interviul de față.

Bogdan, în 2024, festivalul a lipsit din peisajul cultural sibian, deși a avut loc în alte orașe. Ce a stat în spatele acestei pauze și de ce nu a fost posibilă organizarea festivalului la Sibiu?

Anul trecut, din neatenție, dintr-o eroare umană, aplicația proiectului nu a fost depusă corespunzător pe platforma nanțatorului local, Primăria Sibiu. Din păcate, ulterior nu a existat înțelegere pentru remedierea situației. Ne-au emoționat reacțiile pe care le-au avut spectatorii și voluntarii care iubesc acest festival și îl așteaptă an de an, la a area veștii că nu vom face festivalul în Sibiu. Însă pentru noi nefericitul accident a fost un imbold să ieșim din confort și din rutină și să facem festivalul în alte două orașe. Astfel 2024 a fost anul în care festivalul s-a întâmplat pentru al doilea an la rând la Timișoara și pentru prima dată la Brașov. Adrenalină, nu glumă, nebunie curată!

Un subiect recurent în interviurile noastre e lipsa sprijinului real din partea autorităților și absența unei viziuni coerente pe termen lung pentru susținerea culturii. În 2025, situația pare mai fragilă ca oricând. Cum vă afectează această atitudine în organizarea festivalului?

Festivalul a crescut frumos și organic în primele 7-8 ediții. Publicul sibian a demonstrat prin prezența numeroasă apetența și nevoia pentru genul de spectacolele propuse. Din păcate în momentul de față, festivalul e sub nanțat și supraviețuiește prin încăpățânarea echipei și din dragostea publicului. Dar dă-mi voie să îți răspund cu un fapt concret. Noi ne-am refugiat în ultimii ani pe agendele comunitare și de tineret, unde am derulat proiecte cu componentă educațională și socială, cu impact asupra a sute de elevi și oameni tineri. Am dus spectacolele noastre către mii de oameni care nu ajung în mod normal

www.zilesinopti.ro

în sălile de teatru. Ei bine, anul acesta două dintre aceste proiecte au fost respinse administrativ. Adică proiecte validate în timp, utile comunității, precum „AntiBullying” sau „Teatrul din cartier” au fost ucise din fașă. La fel și șansa a sute de tineri de a bene cia de acțiunile noastre. În afară de mâhnire rămânem cu nedumerirea faptului că nu știm unde am greșit, dar și cu lipsa acută și frustrantă a unei comunicări reale și constructive cu factorii de decizie.

Ajuns la ediția a XV-a, festivalul dovedește o remarcabilă rezistență. Ce presupune, de fapt, să duci un astfel de proiect mai departe, în ciuda obstacolelor?

Încăpățânare! Și o echipă fabuloasă legată de principii comune, de căutări umane și artistice profunde. Mă refer la echipa Bis Teatru. Oameni care au răbdare și înțelegere, la care dragostea pentru ceea ce fac e mai puternică decât considerentele materiale.

Cum arată programul acestei ediții? Ce companii de teatru vin la Sibiu și ce spectacole urmează să însu ețească cele 25 de ore de teatru din acest an?

Spectacolul de deschidere e minunat. „Repetiția de seară”, producție a Teatrului Apropo din București se joacă în 27 septembrie la Teatrul Gong. Să nu care cumva să o ratați, deja s-au epuizat două treimi din locurile disponibile. Recomand de asemenea spectacolul nonverbal al companiei espis din Timișoara. Insomniacilor le recomand show-ul spumos de comedie marca Mihai Alexandru care va avea loc, în premieră

absolută în Sibiu, la ora 02:00 în noaptea de sâmbătă spre duminică, la Atrium Café. Am un feeling că va cireașa de pe tort a festivalului. Pentru cei mici și nu numai recomand „Muzicanții din Bremen”, un show cu muzică live compusă de Claudiu Fălămaș, care în toamna asta se va plimba pe ruta

Sibiu-Timișoara-Iași. Va jucat în festival duminică, la ora 5 pm la Grădina Bis. De altfel duminică, în miez de zi, Grădina Bis va însu ețită de artiști tineri. Adolescenții de la Fabrica de Teatru și elevii de la Liceul “Onisifor Ghibu” vor prezenta creațiile lor personale, care tratează teme care îi frământă. E o mare bucurie faptul că festivalul le oferă acestor tineri un spațiu al exprimării libere. A, să nu uit că la Sibiu avem și un prolog. Vineri seară, în 26 septembrie, se joacă la Grădina Bis spectacolul „Încrengături sau ziua cea buruienoasă”. Nerecomandat pudibonzilor! Încă mai sunt disponibile abonamente care asigură accesul la toate evenimentele, inclusiv la prolog.

Festivalul are loc, pentru al treilea an consecutiv, și la Timișoara, în primul weekend din octombrie. Ce reacții ați primit din partea publicului de acolo și cum simțiți că se răspândește energia proiectului dincolo de Sibiu?

A fost ceva resc, să legăm Sibiul cu Timișoara în 2023, anul în care orașul de pe Bega a fost Capitală Europeană a Culturii. Vorbim de singurele orașe din România care au fost vreodată Capitale Culturale Europene. Dar ce e superb e faptul că, așa cum spui, e deja al treilea an la rând când Festivalul se întâmplă în Timișoara. Pentru noi asta e o provocare pe mai multe paliere: o dată că ne întărim echipa de implementare, îți dai seama că nu e deloc ușor să mergi în alt oraș și să faci un festival cu 22 de evenimente în 13 spații. Iar a doua oară prin faptul că avem o oportunitate să ducem spectacolele Bis Teatru către un public nou. Și iată că publicul răspunde la eforturile noastre. Anul acesta s-au vândut o parte dintre abonamente chiar înainte de a face public programul festivalului. Asta e cea mai bună dovadă că publicul are încredere în noi, că așteaptă cu nerăbdare magia nopții maratonului teatral, a festivalului, care anul acesta va avea loc în două orașe eminamente culturale & europene.

Ce ascultăm în luna septembrie

În septembrie ascultăm albume pline de remixuri mult așteptate, materiale discogra ce ale pop-ului mainstream, dar si coveruri prezentate în interpretări originale.

Madonna Veronica Electronica

Preluând numele alter egoului Madonnei folosit de-a lungul înregistrării LP-ului Ray of Light (1998), noul material discogra c este o colecție de remixuri ale albumului, lansată la 27 de ani de la punerea pe piață a acestuia. În 1998, Ray of Light a îmbinat muzica ambientală cu techno pop, new wave, muzică clasică și electronica, devenind unul dintre cele mai bine vândute și apreciate albume ale cântăreței. De altfel, sfertul de secol pe care fanii au fost nevoiți să-l aștepte pentru materialul-remix a fost cauzat de amânările succesive datorită succesului inițial al materialul discogra c, chit că acesta a devenit o sursă de curiozitate constantă în rândul publicului Madonnei. Merită, așadar, să-l ascultăm, mai ales dacă ne pregătim înainte, familiarizându-ne cu materialul sursă, Ray of Light.

Maroon 5

Love Is Like

Traseul celor de la Maroon 5 ar putea asemănat cu parcursul Coldplay, căci de-a lungul anilor, tentele de underground au fost înlocuite de piese cu succes fenomenal, compuse nu neapărat de membrii formației, ci de armate de producători și compozitori cu experiență. De altfel, Love Is Like este primul album de la Hands All Over (2010) încoace în care și alți componenți Maroon 5 sunt recunoscuți drept songwriters, în afară de liderul Adam Levine. Albumul pare că nu ne va surprinde, single-ul Priceless încadrându-se perfect în revival-ul funk al lui 2025, mai ales că piesa a fost lansată împreună cu cântăreața thailandeză Lisa. Așadar, să nu ne așteptăm la un nou Songs About Jane (2002), ci la o nouă adiție la catalogul mainstream al trupei.

Belinda Carlisle

Once Upon a Time in California

Descoperind succesul alături de formația americană de rock e Go-Go’s și dominând topurile în anii ’80 cu cântece precum Circle in the Sand sau Heaven is a Place on Earth, Belinda revine cu o colecție de coveruri care include piese marcante pentru adolescența sa trăită pe Coasta de Vest a Statelor Unite. Primul single al albumului, e Air at I Breathe, o preluare a piesei popularizate de e Hollies în 1974, ne prezintă o interpretare originală a Belindei, chiar dacă mulți fani și-ar dorit un material discogra c alcătuit din piese originale. Printre piesele preluate se mai numără și Anyone Who Had a Heart (Burt Bacarach & Hal David) sau Everybody’s Talkin’ (Harry Nilsson), așa că nu avem decât să ne înhămăm la o călătorie prin istoria muzicii americane a anilor ’70, în interpretarea uneia dintre cele mai originale soliste ale ultimelor decenii.

DE30ANIÎNSLUJBA

ARTEIINTERPRETATIVE A VE

MARIUS TUȚĂ

„Viața culturală din Cisnădie a cunoscut o evoluție vizibilă”

Cisnădie trăiește, în ultimii ani, o dezvoltare culturală tot mai vizibilă. Sub coordonarea Casei de Cultură, orașul începe să-și construiască o identitate culturală proprie, prin evenimente diverse, gândite pentru toate vârstele și pentru întreaga comunitate: de la festivaluri dedicate întregii familii, până la evenimente pentru iubitorii de animale de companie, de la concerte și spectacole de teatru până la ateliere creative. Un element important în acest peisaj este integrarea în viața culturală a urbei a Cartierului Arhitecților, o zonă rezidențială nouă, cu multe provocări urbanistice, dar care începe să e inclusă în viața publică a orașului nu doar prin infrastructură, ci și prin evenimente menite să creeze o mai strânsă legătură între locuitori. La baza acestui nou su u cultural stă Casa de Cultură Cisnădie, care a devenit în ultimii ani un actor-cheie în modelarea identității culturale a orașului. Despre toate aceste provocări, reușite, planuri și lecții învățate, am stat de vorbă cu Marius Tuță, directorul instituției.

Cum a evoluat viața culturală a Cisnădiei în ultimii ani, din perspectiva Casei de Cultură Cisnădie? Privind retrospectiv, ce schimbări notabile ai observat în implicarea comunității și în diversi carea evenimentelor culturale?

Viața culturală din Cisnădie a cunoscut o evoluție vizibilă. Casa de Cultură a urmărit constant să aducă în fața publicului activități relevante, care să răspundă intereselor variate ale locuitorilor. Încercăm, în egală măsură, să ne implicăm atât în evenimentele desfășurate în interiorul Casei de Cultură, cât și în afara ei, căutând cele mai bune variante de activități culturale (concerte, spectacole de teatru, workshopuri etc.) potrivite pentru copii, adulți și seniori.

Evenimente precum „Zilele orașului Cisnădie” sau „Ziua Familiei Cisnădiene în cartierul Arhitecților” au adus laolaltă oameni din toate categoriile de vârstă, iar noi am încercat să le oferim momente artistice și de divertisment care să-i bucure. Oamenii sunt din ce în ce mai deschiși și mai nerăbdători să participe la evenimentele propuse de noi, experimentând deja aceste adunări ca forme de coeziune comunitară.

Cât de di cil este să dezvolți o identitate culturală puternică în Cisnădie, ind atât de aproape de Sibiu, un oraș deja consacrat pentru efervescența sa culturală? O

vezi ca pe o competiție sau mai degrabă o oportunitate?

Nu consider că este o competiție. Dimpotrivă, proximitatea față de Sibiu ne ajută să legăm parteneriate frumoase, care îmbogățesc evenimentele organizate de noi. Am colaborat cu artiști, comercianți, specialiști în logistică, organizatori, asociații – atât din Cisnădie, cât și din Sibiu.

Deși obiectivul nostru principal este comunitatea locală, ne bucură să vedem că la evenimente participă și oameni din Sibiu, Șelimbăr și alte localități din județ.

Observăm așadar că evenimentele recente au început să coaguleze frumos comunitatea. În acest context, cum vezi evoluția implicării publicului și a interesului pentru cultură în

Cisnădie? Ce semne concrete ai remarcat că orașul începe să-și contureze tot mai clar o identitate culturală proprie?

Cu ecare eveniment, am observat o creștere semni cativă a numărului de participanți. Aceste evenimente au creat un context favorabil nu doar pentru a atrage publicul la spectacolele noastre, ci și pentru ca oamenii să se cunoască mai bine între ei – mai ales în locurile unde un eveniment cultural era o noutate absolută.

Cele mai bune exemple sunt „Ziua Familiei Cisnădiene în

Cartierul Arhitecților” – un loc unde nu s-a mai desfășurat

niciodată o astfel de manifestare – și „Pet Fest Cisnădioara”, într-o locație superbă, unde nu a mai existat de mulți ani o adunare comunitară.

Ambele evenimente au oferit prilejul unei reconectări autentice între oameni.

Ziua de 13 iunie – „Ziua Familiei

Cisnădiene în Cartierul Arhitecților” – este un eveniment aparte. Cum a apărut această inițiativă și ce semni cație are pentru oraș? Ce mesaj doriți să transmiteți prin această sărbătoare?

Cartierul Arhitecților este un cartier relativ nou al orașului Cisnădie, populat de foarte multe familii tinere, care își doresc să se simtă mai aproape de comunitatea locală deja bine închegată. Prin acest eveniment am vrut să le transmitem clar locuitorilor din cartier că fac parte din comunitatea cisnădiană – au fost, sunt și vor mereu incluși. La fel ca ei, și noi credem în valorile familiale și ne dorim să contribuim, prin cultură, la o creștere armonioasă a noilor generații din Cisnădie.”

O noutate în acest an a fost Pet Fest. Cum a fost primit de comunitatea locală și ce impact a avut asupra

„Încercăm să oferim ce este mai bun pentru comunitatea din Cisnădie”

participanților? Există șanse să e transformat într-un eveniment recurent?

„Pet Fest” a fost o surpriză extrem de plăcută, atât pentru noi, cât și pentru public. Am avut participanți care au venit împreună cu animalele de companie pentru a lua parte la activități special dedicate acestora – inclusiv „bunătăți” create special pentru ele. Unii comercianți au adus rețete de înghețată pentru căței sau „cafea” preparată din ingrediente sigure, pe care animăluțele le puteau consuma. A fost un eveniment viu, vesel și foarte bine primit.

Cu siguranță vom continua povestea „Pet Fest”, mai ales că am primit deja un feedback extraordinar și o dorință clar exprimată de public pentru o a doua ediție. Animalele de companie sunt parte din familie și merită și ele un loc în viața culturală a comunității.

Ce ne poți împărtăși

despre proiectele pe care le aveți în derulare? „Poveste de toamnă” ajunge deja la a cincea ediție – la ce să ne așteptăm de această dată? „Poveste de toamnă” este evenimentul prin care vrem să surprindem farmecul acestui anotimp. Vom îmbina momente artistice cu preparate culinare locale, activități creative pentru copii și un decor de toamnă speci c Cisnădiei.

Evenimentul va avea loc în luna octombrie, iar programul complet va anunțat curând pe paginile noastre de social media – Casa de Cultură Cisnădie.

Care sunt principalele provocări în organizarea de evenimente culturale în Cisnădie – mai ales când vine vorba de resursele nanciare și de implicarea autorităților locale?

Organizarea de evenimente culturale înseamnă, de ecare

dată, un echilibru între dorința de a oferi calitate și bugetul disponibil. Provocări există, dar le gestionăm prin plani care atentă. Căutăm mereu cele mai bune variante de preț pentru serviciile necesare, iar de multe ori reluăm colaborări cu oameni cu care avem deja o relație de încredere.

Uneori, tocmai datorită acestei colaborări pe termen lung, obținem și prețuri mai bune. Suntem recunoscători pentru sprijinul constant al Primăriei orașului Cisnădie. Împreună, încercăm să oferim ce e mai bun pentru comunitate.

Casa de Cultură Cisnădie dă senzația că se mișcă într-o direcție bună. Ce vă motivează să continuați, ce feedback primiți de la comunitate și care e viziunea pe termen lung?

Motivația vine, în primul rând, din reacția oamenilor: mesajele pe care le primim, comentariile, chiar și feedback-ul din ziua evenimentului. Sunt oameni care ne văd acolo și ne opresc să ne spună părerea lor. Iar acest lucru este minunat.

Chiar și feedback-ul negativ ne bucură, pentru că știm ce trebuie să îmbunătățim pe viitor, luând în considerare, atunci când pregătim evenimentul, inclusiv părerea oamenilor care au luat parte la activitățile pe care le-am desfășurat în trecut. Învățăm din ecare eveniment și avem multe planuri de activități în perioada ce urmează.

Tocmai din acest motiv, așteptăm cu mare drag pe oricine dorește să ne treacă pragul. Suntem convinși că o să găsiți în Casa de Cultură cel puțin o activitate care să vă bucure su etul.

5 concerte de neratat în această toamnă în Europa

Toamna asta, Europa se pune pe treabă și scoate la iveală show-uri care nu sunt doar concerte, ci adevărate evenimente. Dacă te-ai săturat să stai acasă cu telecomanda în mână și vrei să combini un city break cu un concert pe care să-l simți cu tot corpul, iată ce-ți poți pune în calendar.

Drake – München, Germania (16-19 septembrie, Olympiahalle)

Dacă ești fan al hip-hop-ului și R&B-ului contemporan, nimic nu se compară cu energia unui concert Drake. Superstarul canadian vine la Olympiahalle din München pentru o serie de show-uri între 16 și 19 septembrie. Cu hituri care au de nit un deceniu și un stil inconfundabil, concertul lui Drake e un must-see pentru orice pasionat de muzică urbană.

Lady Gaga – Milano, Italia (19-20 octombrie, Unipol Forum)

Când vorbim despre artiști care au revoluționat muzica pop, Lady Gaga e cu siguranță pe primul loc. În octombrie, Milano devine epicentrul glamului și al spectacolelor grandioase, cu două seri incendiare la Unipol Forum. De la hituri iconice la performance-uri artistice de neuitat, Gaga promite un show total, dedicat celor care iubesc muzica și performance-ul în același timp.

Katy Perry – Antwerpen, Belgia (16 octombrie, Sportpaleis)

Pe 16 octombrie, scena de la Sportpaleis Antwerpen va vibra pe ritmurile pop-electro ale lui Katy Perry. Cunoscută pentru hituri energice și show-uri colorate, Katy aduce o doză zdravănă de optimism și dans, însoțită de efecte vizuale spectaculoase. Pentru o seară dedicată bunei dispoziții și muzicii catchy, acest concert e alegerea ideală.

Mumford & Sons – Berlin, Germania (10 noiembrie, Uber Arena)

Pentru cei care preferă folk-ul modern și baladele pline de su et, Mumford & Sons vor susține un concert la Uber Arena din Berlin pe 10 noiembrie. Trupa britanică este recunoscută pentru energia autentică și versurile care pătrund adânc în inimă, iar toamna aceasta e ocazia perfectă să-i vezi live, într-un cadru intim și vibrant.

Sting – Paris, Franța (9 octombrie, Accor Arena)

O legendă a muzicii, Sting vine la Accor Arena din Paris pe 9 octombrie, cu un recital ce promite să unească generații întregi de iubitori ai muzicii. De la e Police până la cariera solo, Sting continuă să impresioneze prin vocea sa distinctă și compozițiile atemporale. Un concert pentru cei care prețuiesc muzica cu adevărat clasică și so sticată.

Toamna aceasta, Europa e un adevărat magnet pentru iubitorii de muzică live. Așa că alege-ți orașul, fă-ți bagajul și pregătește-te pentru seri care-ți vor rămâne în amintire mult

Toamna aceasta ne energizăm cu

Twenty One Pilots

De mai bine de un deceniu, Twenty One Pilots construiesc un univers muzical atipic, în care granițele dintre genuri dispar, iar fragilitatea umană devine forță creativă. Toamna aceasta, Tyler Joseph și Josh Dun lansează Breach, moment care merită celebrat cu un playlist complet de... TOP, pentru că, deși acest duo a ajuns arhicunoscut în 2015 cu Blurryface, istoria sa începe cu albumul omonim, Twenty One Pilots (2009), unde piese ca Addict with a Pen sau Friend, Please conturau deja un stil speci c: o fuziune între hip-hop, rock alternativ și muzică electronică.

Următorul capitol din poveste, Regional at Best (2011) este mai puțin cunoscut, dar a cimentat legătura dintre trupă și fani, piesele Car Radio și Kitchen Sink devenind emblematice pentru o generație care simțea că nu e ascultată la acea vreme. Apoi, în 2013, a venit adevăratul boom, cu LP-ul Vessel şi hit-uri ca Holding On to You sau Car Radio, ce au propulsat trupa în topuri. Succesul a fost însă asociat cu o profundă vulnerabilitate

din videoclipuri devenea întruchiparea tuturor subiectelor pe care majoritatea oamenilor nu voiau sau le era prea frică să le atingă cu voce tare.

prezentă în piesele lor: anxietatea, pierderea sinelui și a salvării prin artă au devenit teme abordate constant în muzica TOP.

Când părea că au atins apogeul, TOP au lansat Trench (2018), care a dus totul la un alt nivel. Un concept distopic, construit în jurul orașului ctiv Dema, declinat în piese ca Jumpsuit sau Chlorine, nu doar că lărgea universul muzical al trupei, dar arăta și maturizarea sa artistică. După pauza pandemică, Scaled and Icy (2021), marchează o schimbare de ton, muzica ambalând teme ca izolarea, nesiguranța și speranța într-un sound mai optimist. Piese ca Shy Away, Saturday sau Good Day surprind această nouă direcție Pop, în care anxietățile sunt exprimate printr-o estetică vizuală și muzicală aproape jucăușă.

Blurryface (2015), albumul care i-a consacrat de nitiv, nu a fost doar un produs muzical, ci o metaforă extinsă pentru lupta cu demonii interiori. Cu Stressed Out, Ride și Tear in My Heart, duo-ul a reușit să îmbine teme despre re ecția personală cu refrenuri radio-friendly, fără să-și piardă autenticitatea, iar personajul „Blurryface”

În 2024, Twenty One Pilots au revenit cu Clancy, album care închide cercul narativ început în urmă cu aproape 10 ani, dar care pare și un nou început. Personajul „Clancy” este o extensie a sinelui creativ al lui Tyler, alter-egoul care se luptă cu frica, cu sistemele de control și cu întrebările fără răspuns, iar LP-ul, prin piese ca Fairly Local și Goner, explorează teme precum identitatea, lupta interioară și căutarea sensului. Asa cum spuneam, povestea nu se oprește aici, pentru că, pe 12 septembrie, va lansat Breach, poate cel mai așteptat album TOP de până acum.

A Gentleman in Moscow Sau când cartea trebuia

în pace

Deși îmi fusese în repetate rânduri recomandată de diverse persoane în a căror părere am încredere, din varii motive, am tot amânat lectura cărții A Gentleman in Moscow, de Amor Towels: ba citeam altceva, ba nu aveam vreme sau pur și simplu am considerat că nu era momentul. Dar iată că odată cu venirea verii, printre primele obiecte care și-au găsit locul în rucsacul pe care l-am purtat pe umăr prin diversele escapade din ultima lună a fost chiar volumul cu pricina. Și, ca de obicei, primul gând după ce am devorat-o în doar câteva zile a fost: „oare au făcut ăștia serial?” Răspunsul la întrebare urma să se dovedească în primă instanță o sursă de reală surpriză și plăcere, ca mai apoi, după vizionarea efectivă a câtorva episoade, un real regret.

Serialul, ce poate urmărit pe Paramount+, îl are ca personaj principal pe Contele Alexander Rostov, un aristocrat care, după Revoluția rusă, este exilat să locuiască pe viață într-un hotel din Moscova. În rolul protagonistului a fost distribuit Ewan McGregor, care aduce cu sine șarmul, candoarea și autenticitatea cu care ne-a obișnuit și până aici totul părea să e chiar bine.

Firul narativ al serialului este aproape identic cu cel din carte, cu câteva mici excepții, care sunt normale pentru o adaptare, iar atmosfera și ritmul cărții sunt foarte iscusit transpuse pe micul ecran, în timp ce imaginea și scenogra a sunt aproape exact așa cum mi le imaginam când citeam. Doar că lucrurile bune pe care le pot spune despre serial se termină aici.

Pe cât de bine este ales McGregor, pe atât de slabă este restul

distribuției. Towels are o eleganță și o delicatețe cu care reușește să descrie ecare personaj pe care alege să îl prezinte. Poate m-aș duce într-atât de departe încât să spun că ecare membru al sta -ului hotelului Metropol ajunge să pară un membru al unei familii mai mari, din care ajungi să faci și tu, cititor, parte. Lucru care este departe însă de a transpus și în serial. Oricât aș vrea să mă feresc de dezbaterea pe teme de rasă - și nu vreau să intru în identity politics - un lucru e foarte simplu: la 1920, în Rusia, perioada în care se desfășoară romanul, persoanele de culoare erau într-un număr in m, spre deloc. Producătorii au dat la o parte aceste dovezi istorice și uite cum dragul nostru Conte Rostov este înconjurat de mai mulți actori care pare că sunt acolo mai mult ca să bifeze Paramount+ niște căsuțe de politically corectness decât să respecte realitatea.

Și chiar dacă am reușit să trec peste asta, din păcate, restul serialului este departe de a vreo reușită. N-are nici măcar 10% din stilul și eleganța cărții lui Towels, este sec și de duzină și m-a făcut pentru a suta mia oară să ajung la aceeași concluzie: trebuia să lase carte în pace.

Este Filmul de Miercuri

în 24 septembrie ora 20:00 la

CINEGOLD

Numărătoare inversă pentru competițiile Dracula Film Festival

Dracula Film Festival, cel mai important eveniment cinematogra c dedicat lmului fantastic din România, are în derulare campania de înscrieri în competițiile o ciale pentru cea de-a XIII-a ediție, care va avea loc la Brașov, în perioada 29 octombrie – 2 noiembrie. Competițiile vizează lme horror, SF, thriller, supranaturale, comedii negre, animații, lme experimentale sau de tip cult, produse între 2023 și 2025 și care nu au fost difuzate anterior în România.

Festivalul include patru secțiuni competiționale:

Dracula Trophy – competiția de lungmetraj internațional, Little Dracula – competiția internațională de scurtmetraj, Vlădutz – competiția de scurtmetraj românesc şi Dracula Digital – competiție dedicată tinerilor cineaști amatori, pentru scurtmetraje realizate cu telefonul mobil. Pentru primele trei secțiuni, înscrierile se fac pe platforma FilmFreeway, iar pentru Dracula Digital, competiţe destinată tinerilor cu vârste între 16 și 29 de ani, pasionați de lm și storytelling vizual, pe www.draculadigital.ro, până pe 21 septembrie.

Filmele selectate în Dracula Digital vor supuse votului public și evaluării juriului, iar echipele naliste vor realiza un nou scurtmetraj în timpul festivalului, pornind de la cuvinte-cheie oferite de organizatori. Premiul pentru echipa câștigătoare este de 500 de euro. În ceea ce priveşte selecția lmelor de lungmetraj, aceasta este realizată de Ioan Big, analist Pop culture și colaborator cu numeroase publicații din țară și din străinătate, în timp ce selecția scurtmetrajelor este semnată de criticul de lm Cristian Mărculescu. Producţiile nominalizate pentru trofeele DFF

vor evaluate de jurii formate din profesioniști familiarizaţi cu cinematogra a fantasy & horror şi, de exemplu, în categoria Feature Films, juraţii care vor desemna câştigătorul râvnitului Dracula Trophy 2025 sunt Roberto D’Antona (Italia), scenarist, regizor şi actor cu zeci de premii câştigate în festivalurile internaţionale de gen, Ionuţ Grama (România), actor triplu premiat în SUA pentru rolul din horror-ul e Visitor, ce are la activ prezenţe în lme precum Dampyr, e Devil Inside sau Watcher, şi Konstantinos Koutsoliotas (Grecia/UK), regizor, DoP şi artist VFX în a cărui lmogra e se regăsesc titluri precum Guillermo del Toro’s Cabinet of Curiosities, 300, X-Men sau Guardians of the Galaxy.

Dracula Film Festival, inclus anul acesta în prestigiosul Top 90 Best Genre Film Festivals on Earth, realizat de platforma Dread Central cu sprijinul a peste 30 de experți internaționali din industrie, rămâne un reper pentru fanii culturii Pop & Fantasy, oferind în ecare toamnă, la Brașov, un program divers, care include proiecții, evenimente speciale și întâlniri cu cineaști din întreaga lume.

„Downton Abbey: Final glorios”

Un ultim toast în sala mare a conacului

După 15 ani în care a fascinat publicul prin intrigi so sticate, dialoguri savuroase și drame elegante, Downton Abbey își închide cortina cu e Grand Finale, un epilog cinematogra c care încearcă să ofere atât nostalgie, cât și un rămas-bun demn de un fenomen cultural. Regizat de Simon Curtis (cunoscut pentru producții precum Goodbye Christopher Robin și e Art of Racing in the Rain), urmând un scenariu de Julian Fellowes (Monarch of the Glen, Jane Eyre), lmul reunește aproape întreaga distribuție originală și adaugă câteva fețe noi, păstrând astfel senzația de „acasă” pentru fanii înfocați.

Acțiunea Downton Abbey: e Grand Finale se desfășoară în zorii anilor ’30, o perioadă de transformări majore, care schimbă ireversibil fața societății, inclusiv a aristocrației britanice. Lady Mary (Michelle Dockery) se a ă în centrul unui scandal de presă declanșat de divorțul său, în timp ce familia Crawley se confruntă cu di cultăți nanciare ce amenință viitorul domeniului. În paralel, personalul devotat și o nouă generație își îndreaptă privirea spre viitor, pregătindu-se să ducă mai departe moștenirea

Downton Abbey. Astfel, atmosfera conturată este una de tranziție, în care vechiul și noul se întâlnesc întrun echilibru fragil, iar destinul ecărui personaj pare să e la o răscruce.

Carmichael, Jim Carter, Joanne Froggatt, Brendan Coyle, Penelope Wilton, Allen Leech, Sophie McShera, Lesley Nicol, Kevin Doyle și Raquel Cassidy. Paul Giamatti își reia rolul lui Harold Levinson, iar Dominic West revine ca Guy Dexter. Acestora li se alătură Joely Richardson, Alessandro Nivola, Simon Russell Beale și Arty Froushan, aducând noi nuanțe universului Downton.

Curtis mizează pe ritmul clasic al francizei: alternanța între tensiuni sociale, dileme personale și momente de umor sec. Există secvențe care se zvonește că vor stoarce lacrimi (un cadru cu Lady Mary în fața portretului bunicii sale, un omagiu discret pentru Dame Maggie Smith), dar și momente care păstrează tonul mai relaxat al serialului, demonstrând aceeași abilitate de a alterna drama cu anecdote pline de farmec.

Lungmetrajul reprezintă continuarea Downton Abbey: A New Era (2022) și marchează al treilea, dar și ultimul capitol al francizei. Distribuția reunește numeroase guri emblematice ale seriei: Hugh Bonneville, Elizabeth McGovern, Laura

Totuși, e Grand Finale nu scapă de capcana nalurilor: dorința de a împăca pe toată lumea. În timp ce unele con icte se rezolvă prea ușor, rul narativ pare a se închide cu o delicatețe aproape precaută.

Premiera este programată pentru 12 septembrie, marcând ultima întâlnire cu universul Downton Abbey pe marele ecran: un rămasbun ce promite să e la fel de ra nat și emoționant ca întreaga saga.

UN

DIN 19 SEPTEMBRIE 2025 DOAR ÎN CINEMATOGRAFE

FILM DE GABRIEL MASCARO

O distopie poetică despre libertate și demnitate în fața uitării „Albastru infinit”

Prezentat în premieră mondială în competiția o cială a Festivalului Internațional de Film de la Berlin, Albastru in nit (O Último Azul) marchează o nouă reușită a regizorului brazilian Gabriel Mascaro. Filmul propune o viziune tulburătoare, dar profund umană asupra unui viitor distopic tot mai plauzibil: într-o Brazilie apropiată temporal de prezentul nostru, guvernul decide relocarea forțată a persoanelor vârstnice în colonii izolate, sub pretextul creșterii productivității economice. Cei considerați „inutili” sunt excluși din societate, împinși la margine – la propriu și la gurat.

În centrul poveștii se a ă Tereza, o femeie de 77 de ani, care refuză să accepte acest destin impus. Când limita de vârstă pentru relocare este coborâtă și primește ordinul de evacuare, Tereza ia o decizie radicală: fuge. Pornește într-o călătorie fascinantă

prin inima Amazonului, urmărind un vis aparent simplu, dar încărcat de sens – să zboare pentru prima oară cu avionul.

Distins cu Ursul de Argint – Marele Premiu al Juriului, Premiul Juriului Ecumenic și Premiul cititorilor publicației Berliner Morgenpost, Albastru in nit con rmă încă o dată talentul regizorului Mascaro de a îmbina realitatea dură cu lirismul vizual și povestirile cu substrat profund. În drumul său, Tereza îl întâlnește pe

Cadu (interpretat de Rodrigo Santoro), un căpitan de vas care o introduce într-o lume misterioasă și simbolică. Mai departe, cunoaște o femeie pe nume Roberta, care, pentru a-și păstra libertatea, se deghizează în călugăriță și vinde e-bookuri religioase. Între cele două femei se naște o legătură autentică, profundă, iar lmul pulsează de vitalitate și umor negru, balansând realismul magic cu un comentariu sociopolitic incisiv.

„Un lm ca o călătorie pe un vapor ce navighează pe uviu spre necunoscut” – Screen Daily.

Albastru in nit este, în cele din urmă, un act de rezistență cinematogra că: o poveste despre curaj, despre refuzul de a accepta marginalizarea, dar și o odă plină de sensibilitate adusă celor vârstnici. Tereza devine simbolul unei revolte tăcute, dar pline de forță – un om care își revendică libertatea de a visa și de a trăi, în ciuda sistemului care încearcă să o reducă la tăcere. Din 19 septembrie în cinematografele din România, distribuit de Bad Unicorn.

GUrmAND

HORIA GHIBUȚIU | Hygge, pe înțelesul gurmanzilor

PVinuri și stări

pe GUstUL NOstrU

COSMIN DRAGOMIR | Restaurant, cârciumă, bar, bodegă...

ovestea asta nu e despre cât de sec sau demisec trebuie să i ca să înțelegi vinul. Nici despre cum ție arome terțiare pe vârful limbii la un apus pe plajă. Am băut vin pe nisip, m-am încălzit cu un Cabernet la 1.200 m, am râs cu prietenii în jurul unui rosé care nu conta de unde venea, cât timp sticla era rece. Dacă ai și tu „simptomele” astea – adică chef de înțeles ce face vinul cu starea, nu invers –, poți să citești mai departe. S-ar putea să-ți găsești propriile „rezonări”.

Plaja: Rosé la orizont, briză în pahar

Să nu ne mințim: pe plajă, nimeni nu caută vinul cu cele mai multe puncte la competiții fandosite. Căldura dictează, iar vinul trebuie să se supună. Rosé-ul, dacă ar să-i fac „portretul-robot”, este ca prietenul ăla care nu pune problema dacă stă sub umbrelă sau la soare – merge bine și la su etu’ bronzat, și la cel cu SPF50. E prietenos, răcoritor, are aciditate cât să-ți curețe cerul gurii după o porție de hamsii. Nu scot din cursă nici Sauvignon-ul Blanc sau Pinot Grigio, ba chiar le rostogolesc la marginea șezlongului: citrice, mineralitate, nota aia care pare să zică „hai, nu te complica, savurează momentul”. Nu vrei teoria compoziției, vrei o stare: prospețime și voie bună. Iar dacă sticla e su cient de rece, orice apelativ devine prieten. Regula: nu te lua prea în serios. Cerul gurii are răspuns la briză, nu la medalii.

Munte: Roșu și nu doar

Muntele nu e despre fuga de căldură, ci despre cumințenie. Vinul vine la pachet cu un strat de poveste: Pinot Noir, Merlot, Shiraz sunt vedetele poveștilor pe care nu le vei spune niciodată la oraș. Taninuri delicate, arome de fructe roșii, uneori carne la grătar. Pe munte, vinul nu trebuie să se bată cu ostentația. Bătrânii știau să-și țină paharul

la temperatura camerei (care pe vârf nu trece de 18°), iar licorile cu coajă grațioasă – Chardonnay cu ceva baric, Fetească Neagră – pot un pic reci, dar nu impersonale.

Prieteni: Rosé, alb, roșu, orice – dar să e sticla deschisă!

Vinul de prieteni e, invariabil, vinul generației fără dorință de etichetă. Poate e rosé de supermarket, poate e alb răcit neatent. Importă doar starea, momentul, generozitatea. În rest, Sauvignon Blanc sau Șarbă, Chardonnay ori chiar Plăvaie – toate asigură diversitate și toleranță la glume bune și mâncare improvizată. Pentru grătar: Shiraz sau Zinfandel, roșii cu structură, dar nu prea multă importanță. Pentru glume: spumantul, acela care leagă începutul și sfârșitul discuției. Căci în grup nimeni nu ține minte exact vinul, ci dacă a avut curajul să deschidă „încă una”.

O concluzie fără ifose

Vinul nu are nevoie de protocol, ci de destinatar. Pe starea de plajă vin rosé-ul cu spumă, pe tihna de munte vin roșu cu povești lungi, pe masa de prieteni plonjează orice sticlă „care-ți vine la îndemână”.

Vin de sezon muzical superior

Negru de Purcari Vintage George Enescu Edition este vinul o cial al marelui eveniment cultural în desfășurare

Se prea poate să îndrăgiți marea muzică în măsura în care marii compozitori au îndrăgit vinul.

Bunăoară, Johann Sebastian Bach, care prefera să e plătit în vin, nu în bani, și avea acasă, la Leipzig, două încăperi pentru depozitarea vinoaselor - favoritele sale, cele din Valea Rinului - și a spirtoaselor.

Wolfgang Amadeus Mozart ținea câte o sticlă de vin lângă pian, iar când se golea, bătea cu putere în peretele despărțitor dintre locuința sa și cea învecinată, aducândui-se pe dată mai multe sticle, pentru a nu rămâne în pană de inspirație.

Ludwig van Beethoven, strănepot și nepot de neguțători de vinuri, dedica ode ale bucuriei unor vinuri albe din Austria (mai cu seamă, Vöslau și Gumpoldskirchen), rieslingurilor germane, dar și vinului de Tokaji, dulcele sânge unguresc. Și-ar petrecut ultimele clipe cu gândul la vin, ba l-ar pomenit și-n cele din urmă vorbe - cu câteva săptămâni înainte de moartea sa, Beethoven comandase un transport de rieslinguri Rheingau, care a sosit cu doar o zi înainte de a închide ochii. A ând că i se îndeplinise dorința, dar conștient că nu se mai putea bucura de vin, a murmurat: „păcat, păcat, e prea târziu”. Și în cazul lui Johannes Brahms, cel pentru care o tavernă vieneză păstra un butoi de Tokaji

doar pentru el, ultimele cuvinte i-ar fost dedicate vinului. „Ah, asta are întotdeauna un gust bun!”, ar zis Brahms, când muzicianului dedulcit și la regiunile viticole italienești, nu doar germane, i s-a îngăduit o înghițitură din Riesling din Rudesheim.

Gioacchino Rossini, pasionat de Madeira și de Bordeaux, a fost de pomină când a primit de la baronul de Rothschild o lădiță de struguri din podgoria acestuia. Compozitorul i-a trimis numaidecât baronului un mesaj de mulțumire, conținând precizarea că „totuși, nu obișnuiesc să-mi beau vinul sub formă de pastile”. Aluzia a prins, Rossini primind degrabă un butoi din cel mai bun vin al baronului, Chateau La tte. Dacă ați gustat aceste povestioare cât se poate de adevărate, în tot cazul, verosimile, veți dori să ți printre norocoșii care savurează și vinul de colecție lansat în cinstea celei de-a XXVII-a ediții a festivalului ce poartă numele celui mai renumit compozitor român. „Ne bucurăm să avem alături un partener precum Purcari, o casă viticolă cu o moștenire de peste două secole și o reputație desăvârșită pentru calitate și ra nament. Colaborarea noastră este o punte între gust, sunet și emoție – o simfonie a simțurilor”, a precizat managerul festivalului, Cristina Uruc.

Vinul festiv e disponibil într-un tiraj limitat la 1881 (anul nașterii lui George Enescu) de sticle.

Wine Not? – O experiență în cinci momente la Ramada Sibiu

La Ramada Sibiu, vinul nu este doar o băutură, ci un personaj principal într-o poveste spusă în cinci momente. Seria de evenimente Wine Not? a prins viață din dorința de a aduce împreună crame de prestigiu și arta gastronomiei, într-un cadru ra nat și intim.

Fiecare ediție este construită ca o călătorie a simțurilor: meniuri gândite de Executive Chef Romică Harabagiu, prezentări elegante ale somelierilor invitați și pairing-uri menite să pună în valoare vinurile și preparatele deopotrivă. Atmosfera e una exclusivistă, cu locuri limitate, tocmai pentru ca ecare invitat să simtă că trăiește un moment unic și personal.

Povestea Wine Not? nu ar fost completă fără sprijinul prietenilor de la Casa de Vinuri Wine Not? din Sibiu, un spațiu emblematic pentru cultura vinului local, care ne inspiră și ne ajută să aducem publicului cele mai autentice experiențe de degustare. Împreună, reușim să creăm seri care depășesc ideea clasică de cină și se transformă într-un adevărat spectacol al gustului și al emoțiilor.

La ecare ridicare de pahar, la ecare farfurie servită, se simte dorința noastră de a celebra vinul și gastronomia ca limbaje universale ale bucuriei. Wine Not? e mai mult decât un eveniment, e o invitație la descoperire, la conversație și la trăirea clipelor memorabile.

Din culisele Wine Not?

Cum a apărut ideea Wine Not?

Alexandru Nicolau, F&B ManagerRamada Sibiu: Ne-am dorit să construim o experiență care depășește masa de seară. La Wine Not?, vinul și gastronomia isi dau mâna și transformă masa într-o experiență de povestit.

Ce face ca Wine Not? să e diferit?

Alexandru Nicolau: Am vrut ca Wine Not? să e o experiență cu ritm și emoție, nu o cină obișnuită. E despre intimitate, despre bucuria detaliilor și despre a descoperi vinul si gastronomia într-un cadru exclusivist.

Cum îți construiești meniurile pentru aceste seri?

Chef Romică Harabagiu: Pentru mine, ecare preparat este un tablou. Mă gândesc la textura, aroma și temperatura farfuriei ca la note muzicale care trebuie să intre în armonie cu vinul.

Ce înseamnă pentru tine această colaborare?

Chef Romică Harabagiu: Wine Not? este ocazia ideală să arătăm că gastronomia și vinul pot artă. Este o provocare și, în același timp, o bucurie să creez preparate care spun o poveste împreună cu vinurile.

Rețete cu mere care ne scot din rutina de sezon

oamna este anotimpul în care mărul poate deveni ingredient vedetă în preparatele noastre, e că vorbim de clasica plăcintă cu mere sau de merele caramelizate. Totuși, pentru aceia dintre noi care e iubesc merele, e au prin casă foarte multe și nu ştiu ce să facă cu ele, am pregătit câteva rețete numai bune de încercat la început de toamnă.

Să începem, rește, cu un preparat pentru micul dejun. Pentru aceia dintre noi care preferă combinații clasice la micul dejun și vor să meargă pe ceva sigur, un toast cu unt de arahide, mere și scorțișoară este poate cea mai bună alegere. Tot ce ne trebuie este pâinea preferată, pe care o punem la prăjit. Apoi o ungem cu un strat generos de unt de arahide și peste adăugăm felii subțiri de măr, iar la nal presărăm puțină scorțișoară. Opțional, putem adăuga semințe de chia sau fulgi de migdale.

Dacă pâinea prăjită cu mere nu ne-a ținut destul de foame, la prânz, putem încerca ceva mai (ne)obișnuit: quesadilla cu pui, mere și brânză gouda. Pentru preparare avem nevoie de lipii, piept de pui pe care îl rumenim în tigaie, mere tăiate cubulețe, ceapă caramelizată și felii de brânză gouda. Se umple o lipie cu toate ingredientele, se pliază în două și se rumenește în tigaie până devine crocantă sau până când brânza se topește. Cei care au mai încercat această rețetă, savurează quesadilla alături de un sos de iaurt, lime și coriandru.

O altă idee de preparat pentru prânz poate salata caldă cu linte, măr și halloumi. Fierbem lintea, sotăm felii de măr în puțin ulei de măsline, iar brânza halloumi o prăjim în tigaie. Combinăm toate ingredientele și asezonăm cu zeamă de lămâie, ulei de măsline și pătrunjel. Între mese, putem chiar să ronțăim chipsuri de măr cu parmezan. Se taie merele în felii foarte subțiri, se stropesc cu puțin ulei de măsline și se presară cu parmezan ras n. Apoi se pun la cuptor timp de o oră.

Pentru cină, în cazul în care ne dorim să ne impresionam prietenii cu ceva mai ra nat, dar surprinzător de simplu, putem găti cotlet de porc cu mere caramelizate și salvie. Prăjim cotletele în tigaie cu sare, piper și puțină salvie, apoi le scoatem și, în aceeași tigaie, adaugăm unt, mere tăiate felii și puțin zahăr brun. Când merele încep să se înmoaie și să se rumenească, adăugăm cidru de mere sau vin alb și cotletele deja gătite. Le lăsăm împreună câteva minute și, la nal, le putem servi cu piure de carto sau carto dulci copți.

Deși o plăcintă cu mere la desert sună incredibil de bine, dacă vrem să ieșim din zona clasică, putem încerca un crumble cu mere și stic. Pentru preparare vom amesteca merele cu scorțișoară și puțină făină, le vom pune într-o tavă, peste care adăugăm un mix de unt topit, făină, zahăr brun și stic mărunțit. Tot acest amestec va rămâne la cuptor până când se va rumeni, iar la nal îl putem servi alături de o cupă de înghețată de vanilie.

Aceia dintre noi care se pregătescdeja de iarnă și de un vin ert pot prepara de pe acum un cidru de mere cald. Într-o oală, încălzim suc de mere natural alături de batoane de scorțișoară, cuișoare, felii de portocală și ghimbir, iar după ce amestecul a ert su cient, este gata de servit.

Un alt preparat interesant pe care îl putem găti toamna aceasta este risotto cu măr și parmezan. Călim niște ceapă în unt, adăugăm orezul, apoi, treptat, apa în care am dizolvat un cub de bază pentru mâncare. Apoi adăugăm mere rase și vin alb și amestecăm până când orezul este gătit. La nal, adăugăm parmezan ras.

Și pentru că vremea ușor mai răcoroasă ne cheamă afară, la viitoarea ieșire cu prietenii, putem comanda o limonadă caldă cu mere și cuișoare, în cazul în care localul pe care îl frecventăm permite asta. Pentru varianta preparată acasă, vom erbe apa cu feliile de măr, scorțișoara, cuișoarele și coaja de la o lămâie, iar după ce amestecul dă în clocot, adăugăm puțin suc de lămâie și miere.

Cu siguranță că după atâtea rețete ne putem uita la un coș cu mere fără să mai vizualizăm exclusiv clasica plăcintă, dar dacă totuși ni se face poftă, nu trebuie să uităm că rețetele clasice, cum este plăcinta de mere, vor avea mereu farmecul lor pe timp de toamnă.

JURNAL DE GURMAND

Porto, bifana și povești de pe malul Atlanticului

Portugalia are darul de a te opri din fugă. Fie că e vorba de un pahar de vin băut la soare, o prăjitură mică într-o cafenea sau un pește gătit simplu, ecare masă devine o poveste. Mi-am dorit ca prima mea întâlnire culinară cu Porto să e bifana. Un sendviș mic, pe care îl știam din călătoriile anterioare. Un restaurant specializat în bifana, cu decoruri albe și minimaliste. Pâinea caldă, crocantă la exterior și moale la mijloc cu felii subțiri de porc și un sos condimentat, cu note de vin alb, boia și da n. Un sendviș perfect.

Tot în Porto, lângă far, am mâncat un bacalhau à Brás (cod la cuptor) cu gust de mare și de acasă, în același timp. Codul sărat, desfăcut în fâșii, se amesteca cu carto copți și frunze de spanac, până se transforma într-o pastă aurie, moale și cremoasă. Valurile loveau digul, iar eu mâncam încet, cu sentimentul că ecare furculiță e un dar.

Mai la sud, în valea Douro, dealurile verzi și ordonate mi-au adus în față un pahar de vinho verde. Numele înșală: nu e verde, ci galben-pai, cu re exe de soare ltrat printre frunze. Gustul e ușor, acid, aproape jucăuș, cu bule ne care gâdilă limba. E vinul perfect pentru prânzuri

leneșe, în care singurul plan e să mai torni un pahar și să mai spui o poveste.

Înapoi în Porto, după-amiaza are altă regulă nescrisă: un pastel de nata și o cafea tare.

Prăjitura e mică, dar învelișul de foietaj foșnește ca o hârtie subțire, iar crema de ou cu vanilie se topește pe limbă, dulce și catifelată. Presari un strop de scorțișoară și timpul se oprește. Nimic nu mai trebuie grăbit.

Și mai la sud, în Nazaré, sătucul pescăresc unde oceanul ridică valuri uriașe și su ete curajoase, am găsit un fel rar și spectaculos: percebes, un soi aparte de scoici. Arată ciudat, aproape ca niște mici creaturi extraterestre, dar gustul e esența oceanului: sărat, crud, mineral, ca o gură de apă de mare care se transformă în delicatese. Nazaré e singurul loc unde le-am văzut trecute în meniu, și n-am ratat ocazia.

În Portugalia, ecare gust e un moment. Un sendviș mâncat pe fugă între două străzi

aglomerate, a ate pe o pantă abruptă. O bucată de pește savurată privind marea. Un pahar de vin băut printre dealuri. O prăjitură mică, dar memorabilă, într-o cafenea cu lumina ltrată prin vitralii. Și o porție de scoici ciudate, care ți-aduc în farfurie oceanul întreg.

trei frați, o pasiune: taekwon-do la Clubul sportiv p uma

Trei frați – George, Alexandru și Andrei Radu, în vârstă de 24, 19 și 13 ani – au fost dați exemplu de Clubul Sportiv Puma din Sibiu pentru pasiunea lor comună pentru taekwon-do. Cei trei au descoperit pasiunea pentru sport

în familie, de la tatăl lor. Cel mai mare dintre ei este programator IT pentru o companie din Cluj și, în paralel, urmează cursurile de master în domeniul sistemelor informatice avansate. Practică taekwon-do din 2008: „Tata a făcut karate kyokushin și într-o zi m-a dus la sala unde se antrena. Tot acolo veneau și cei de la taekwon-do. Mi-a spus că pot opta pentru ce îmi place, așa că am ales tawkwon-do”, spune George. Alexandru este student în anul II al Facultății de Inginerie din Sibiu, Specializarea Tehnologia Informației, iar din 2012 a intrat în rândul sportivilor de la Puma. „Mă antrenez de 2-3 ori pe săptămână. La un moment dat, am întrerupt antrenamentele, însă am realizat că-mi lipsește mișcarea”, spune el. Andrei, cel mai mic dintre frați, elev la Liceu Onisifor Ghibu, recunoaște că a fost „molipsit” de frații săi, așa că își face mereu timp și pentru antrenamente.

Aria Sibiu aduce magia serilor de toamnă la Aqua & Spa

Toamna aceasta, Aria Sibiu îi invită pe sibieni să descopere un nou mod de a se bucura de serile răcoroase și de liniștea care se așterne odată cu apusul. Două campanii speciale transformă serile de după serviciu sau sfârșiturile de săptămână în adevărate momente de răsfăț și relaxare.

Twilight Ticket În ecare sâmbătă și duminică, după ora 18:00, vizitatorii pot alege Twilight Ticket, biletul care oferă acces la zona Aqua & Spa cu doar 60 de lei. Bazinele încălzite, saunele și zonele de relaxare devin cadrul perfect pentru a încheia ziua într-o atmosferă calmă și plină de energie pozitivă.

After Work Splash

Pentru zilele de lucru, Aria propune o ofertă gândită special pentru cei care simt nevoia de un moment de respiro după orele de program. De luni până vineri, după ora 18:00, accesul la Aqua & Spa costă doar 40 de lei. Campania este valabilă până la nalul lunii și oferă ocazia ideală de a transforma rutina zilnică într-o experiență de relaxare.

Masajele asiatice – artă, tradiție și echilibru

Pe lângă experiența de spa, Aria aduce în prim-plan masajele cu speci c asiatic, adevărate ritualuri de relaxare și vindecare. Vizitatorii pot alege între:

 Masajul ai, bazat pe întinderi și presiuni care redau mobilitatea și energia;

Shiatsu, cu tehnici japoneze de apăsare pe punctelecheie ale corpului;

 Hilot, o terapie tradițional lipineză ce combină mișcările blânde cu tehnici de vindecare;

 Masajul facial, ideal pentru relaxare și revitalizare;

 Masajul suedez, cunoscut pentru efectul său de detensionare și îmbunătățire a circulației;

 Terapia cu ventuze, utilizată pentru stimularea uxului sanguin și eliminarea tensiunilor;

 Masajul pe puncte de presiune, care eliberează blocajele energetice și restabilește echilibrul interior.

Aria Sibiu continuă astfel să ofere experiențe variate și accesibile, adaptate ritmului de viață al celor care își doresc să îmbine relaxarea cu un stil de viață sănătos. Detalii complete despre campaniile toamnei pot găsite pe www.ariasibiu.ro.

Vahid selimovic, convocat din nou la naționala Luxemburgului

Fundașul central al echipei FC Hermannstadt, Vahid Selimovic, în vârstă de 28 de ani, a fost convocat la echipa națională a Luxemburgului pentru meciurile cu Irlanda de Nord și Slovacia, programate în preliminariile Campionatului Mondial din 2026. Selimovic are până

acum 12 selecții la naționala de seniori a Luxemburgului, pentru care a reușit să marcheze un gol. De asemenea, a evoluat în trecut și pentru reprezentativa U15 a țării sale. La ultima partidă a naționalei, amicalul terminat 0-0 cu Irlanda în luna iunie, Selimovic a fost doar rezervă. În actualul sezon al Superligii, el a bifat 7 apariții pentru FC Hermannstadt, totalizând 584 de minute jucate. Cunoscut pentru intervențiile sale ferme, fundașul luxemburghez a adunat deja 4 cartonașe galbene, lipsind din lot la meciul cu Dinamo, disputat pe Arena Națională, din cauza unei suspendări. Format la academia clubului francez Metz, Selimovic și-a continuat cariera la Apollon Limassol (Cipru), OFI Creta (Grecia), ND Gorica (Slovenia) și FK Željezničar Sarajevo (Bosnia și Herțegovina), înainte de a ajunge la FC Hermannstadt.

Horoscop

S-ar putea să ai senzația că, în loc să evoluezi, faci pași înapoi. Este vremea să arunci o privire în urmă, să vezi dacă nu cumva ai lăsat anumite chestiuni nerezolvate, dacă nu cumva ai pierdut ceva din vedere. Pro tă de această perioadă și ocupă-te de astfel de probleme nerezolvate.

Nu este exclus să e nevoie să faci o revizie ori o reparație la mașină sau să îți facă guri telefonul ori alt aparat. Este indicat să îți faci o rezervă pentru cheltuieli neprevăzute, mai ales dacă nu ai luat la timp anumite măsuri sau dacă în general ești mai neatent ori repezit.

Situația materială îți este foarte favorabil. Poți să te aștepți la o perioadă destul de lejeră și nu este exclus să i foarte tentat de vreun obiect scump, în special vestimentar, care crezi că ar putea contribui la imaginea ta.

Este recomandat să îți faci o rezervă pentru situația în care survine o cheltuială neplani cată, pentru că nu este exclus să se deterioreze un bun de care crezi că ai neapărată nevoie și să e nevoie să îl repari sau să îl înlocuiești.

Este posibil să i în atenția șe lor ori a unor autorități, sau să i pus în situația să îți aperi ori să îți susții cu dovezi concrete reputația ori competența, de exemplu în fața unui nou client potențial sau a unui nou angajator.

Unii dintre Lei salariați ar putea trece prin situații care le arată că este important să prețuiască mai mult lucrurile pe care le au, să le folosească într-un mod cât mai chibzuit și să e atenți cu ele, astfel încât să reziste mai mult timp și să nu aibă nevoie de reparații ori chiar de înlocuire.

Este vremea să arăți că ai experiență și că ești dispus să înveți lucruri noi, că ești conștiincios și că poți ingenios atunci când este necesar. De asemenea, este în interesul tău să eviți bârfele și concurența nepotrivită la locul de muncă.

Faci tot ce poți ca să te perfecționezi în domeniul tău de activitate, astfel încât să îți sporești șansele să i avansat și să ți se încredințeze responsabilități mai importante la locul de muncă. Este important cât de multe știi și cât de bine stăpânești ceea ce ai învățat.

Te străduiești să dovedești că ești e cient, că muncești cu seriozitate și că te implici în ceea ce faci. Dacă te faci remarcat, nu este exclus să ți se încredințeze conducerea unui proiect sau a unui colectiv. În orice caz, este în interesul tău să i cooperant cu colegii și să nu i invidios.

Se întrevede o perioadă foarte dinamică, în care câștigi și încasezi, dar în care s-ar putea să și cheltui destul. Ai face bine să nu scapi frâiele din mână, pentru nu este exclus să apară și cheltuieli neașteptate, care riscă să îți dezechilibreze bugetul dacă nu ai o rezervă.

Este posibil să constați că anumite schimbări ori ajustări au devenit necesare și că este vremea să iei o decizie, să îți stabilești un obiectiv, sau să analizezi ce fel de schimbare te avantajează mai mult.

Ar putea să semnaleze mici di cultăți de rezolvat în legătură cu o procedură, o regulă sau un parteneriat ori o colaborare care nu funcționează foarte de bine din cauză că încă nu au fost rezolvate anumite chestiuni vechi.

Berbec Capricorn

Vărsător

Pești

Balanţă

Scorpion

Săgetător

Rac

Taur Leu

Fecioară

Gemeni

profesoară, cu Adela Dinu Lucruri pe care le știi doar dacă ești

Adela Dinu a intrat în învățământ în 2006, ca proaspătă absolventă a Facultății de Litere din Sibiu. A predat în mai multe școli și licee din județ, iar din 2016 este profesoară de limba și literatura română la Colegiul Național Pedagogic „Andrei Șaguna” din Sibiu, unde coordonează cercul de lectură „Peda citește”.

Când am întrebat-o cum a ajuns să aleagă această meserie, Adela a fost sinceră și directă: „Nu am ales această profesie, a fost o soluție provizorie care s-a transformat într-o carieră, dacă îi pot spune așa. Cred că am devenit profesoară pentru a face lucrurile diferit și pentru a

construi o relație privilegiată cu elevii: neconvențională, reciproc stimulatoare.”

Am fost curioși să a ăm care sunt provocările pe care le întâmpină un profesor în zilele noastre. Adela nu generalizează, ci vorbește despre di cultățile pe care le resimte personal: „Printre provocările mele se numără: să nu mă consider infailibilă și să le schimb copiilor viziunea asupra greșelii / eșecului (situații de învățare), să u curajoasă și să le permit să e la rândul lor curajoși, deschiși, liberi să își exprime opiniile, să le arăt fața nevăzută a literaturii și să îi motivez să exploreze lumea cărților.” Și adaugă: „Principala mea misiune este de a-i face să înțeleagă că învățarea nu începe și nu se termină în sala de clasă.”

Am discutat cu Adela și despre educație dintr-o perspectivă mai largă, despre impactul pe care îl are în conturarea viitorului unui copil . Pentru ea, esența educației nu stă în pregătirea pentru examene: „Rolul nu este pregătirea pentru niște examene, ci formarea adultului pentru funcționarea în afara școlii. Cred că în România e urgent să ne schimbăm viziunea asupra educației. În momentul de față avem un sistem organizat după modelul industrial (așa cum observa Ken Robinson), în care se lucrează de multe ori ine cient, fără

preocupare pentru trezirea motivației intrinseci și pentru descoperirea potențialului ecărui elev. Școala e, cu câteva excepții, o fabrică de diplome.”

Într-un prezent în care educația trebuie să concureze cu tehnologia și realități sociale sau geopolitice tot mai complexe, am vrut să a ăm dacă reușește școala să țină pasul cu lumea de azi. Adela crede că „Școala trebuie să-l pregătească pe elev pentru viața într-o societate a viitorului ale cărei date ne sunt deocamdată necunoscute”. În viziunea ei, „creativitatea e cea mai prețioasă resursă pe care trebuie să o descoperim și să o cultivăm în elevi. Profesorul ar trebui să-și regândească din temelii rolul și să pună mai mult preț pe relația cu elevul, pe respectul față de el.” Cât despre tehnologie, consideră că: „Școala ar trebui să-l învețe pe elev să o folosească responsabil și să e conștient de pericolele ei.”

Am încheiat conversația întrebând-o pe Adela dacă sunt momente în care simte că tot efortul ei chiar merită . „Nu-mi contabilizez reușitele, sunt atentă la tot parcursul, la feedbackul pe care îl primesc de la elevi, la lecțiile pe care le învăț împreună cu ei și uneori de la ei. Speranța mea e că, la nal de an școlar, ei vor considera că timpul petrecut alături de mine nu a fost unul irosit”, concluzionează Adela.