5 minute read
Serialul 30 COINS
30 de arginţi [INTERVIU EXCLUSIV CU ÁLEX DE LA IGLESIA]
foto © Borja B. Hojas
Mix umitor de entertaining de Mystery-Thriller şi film de acţiune cu accente Horror, serialul 30 de arginţi de pe HBO este unul dintre cele mai originale seriale difuzate la noi în ultimii ani. Cu puţin timp înainte de lansarea primului episod, am participat într-un grup restrâns de jurnalişti din mai multe ţări la o întâlnire online cu scenaristul, regizorul şi producătorul Álex de la Iglesia, cineast spaniol cu o imaginaţie ieşită din comun, multipremiat la festivaluri prestigioase (Fantasporto, Cognac, BIFFF, Venetia, Sitges) pentru producţii precum Perdita Durango, El día de la bestia, La comunidad sau Vrăjitoarele din Zugarramurdi.
Rugat să definească caracterul serialului al cărui sinopsis trimite la un amestec de Angels & Demons şi The Exorcist, autorul său a declarat că acesta “pare o poveste dintr-un roman de Dan Brown, dar spusă într-un fel mai dur, sau poate personajele sunt mai neobişnuite, pentru că sunt personaje spaniole. Ideea de bază este aceeaşi, fiindcă am vrut să spun o poveste cu mistere, un
thriller, condimentat cu ceva horror à la Lovecraft dar
într-un sos à la Dan Brown, dacă e să facem analogia asta. Rezultatul este însă cu totul diferit fiindcă eu nu sunt Dan Brown, eu sunt un spaniol religios şi acum locuiesc în Madrid dar m-am născut într-un orăşel de provincie, unde locuiesc oameni obişnuiţi. De asta poate am vrut să spun o poveste similară dar cu personaje reale, umane, nu cu un profesor foarte doct sau ceva similar. [...]”
Părintele Vergara este un exorcist, pugilist și fost pușcăriaș, exilat de biserică într-un orășel izolat din Segovia, care vrea să uite și să fie uitat... doar că inamicii lui îl găsesc iar primarul orașului, Paco, şi Elena, medicul veterinar local, ajung să facă echipă cu el și descoperă că se află în mijlocul unei conspirații
Copyright © 2020 HBO Nordic AB. All rights reserved. Photographer - Manolo Pavon
globale pentru a controla cei 30 de arginți plătiți lui Iuda Iscarioteanul atunci când acesta
l-a trădat pe Iisus din Nazaret. Monedele sunt blestemate și dețin puteri supranaturale. Cu toate că nu este lipsit de accente satirice, 30 de arginţi aparţine unui alt registru decât recentele comedii sumbre semnate de Álex de la Iglesia (Perfectos deconocidos şi El bar din 2017). “Aşa este, m-am reîntors la genul Fantasy fără rezerve dar în continuare mi-e teamă de genul ‘pur’. N-aş vrea să mă apuc să fac un Horror pur, fără nicio alta inflexiune. Am folosit mereu pretexte umoristice, de comedie, de fapt cum e şi în viaţă... încerci să fii seducător. Când spui o poveste într-un film şi vrei să atingi un anume subiect, te foloseşti poate de scene hazlii, de personaje comice, ca să ajungi în locul dorit de tine. Am şi eu însă o vârstă, am 54 de ani, şi îmi permit să spun ‘Nu’, aşa că, în cazul ăsta, mi-am zis să vedem cum ar fi povestea spusă de-a dreptul, fără umor, poate cu personaje mai ciudate sau chiar prostuţe uneori în situaţii neobişnuite, dar ce propun eu nu e
să facem glumiţe ci să vorbim
pe şleau despre bine şi rău, să luăm publicul de guler şi să-l întrebăm: ‘Ce-ai zice să vorbim pe bune despre treaba asta?’.”
În fundalul personajelor principale care asigură dinamica naraţiunii (Paco-Elena-Vergara) se relevă progresiv un triunghi format din cei trei prieteni şi colegi de seminar, care reprezintă în opinia mea pilonii fundamentului spiritual ai poveştii din 30 de arginţi. L-am întrebat direct pe cineast cum l-a conceput. “În serialul meu sunt într-adevăr două triunghiuri de personaje. Pe de-o parte îi avem pe Vergara, preotul, Elena, veterinarul, şi Paco, primarul din micul orăşel. Şi, cum spui tu, mai există şi
triunghiul preoţilor, care controlează înţelepciunea
lumii în serialul meu. Vergara e la mijloc, între Santoro şi Sandro. Sandro e un om bun, e aproape de oameni, el n-are nimic de dovedit, nu simte nevoia să fie mai bun decât e, e mândru de cine este, şi de aceea este un om tăcut, liniştit. Vergara vrea să afle mai multe despre viaţă, despre Dumnezeu, despre religie, vrea să ştie mai mult, cum vrea de altfel şi Fabio Santoro, doar că Vergara nu vrea să treacă graniţa între bine şi rău, el vrea să rămână un om bun. Santoro, pe de cealaltă parte, crede că dacă vrei să afli întreg adevărul atunci trebuie să fii rău pentru că adevărul nu e complet dacă nu ştii totul, iar ca să ştii absolut
totul eşti de partea răului fiindcă adevărul în întregul său este în parte bun şi în
parte rău. Vergara nu vrea să admită această dualitate şi-atunci Santoro îi spune: ‘Tu îngrădeşti adevărul! Dacă vrei să cunoşti tot adevărul trebuie să fii deschis către absolut tot, deci trebuie să fii păcătos!’ Dar Vergara nu vrea să se lase corupt, nu vrea să fie păcălit de Diavol. [...] Dacă m-aş fi apucat să tratez subiectul în cheie comică nu m-ar fi luat nimeni în serios, dar în cheie horror este posibil, pentru că publicul vrea să ştie cum se termină povestea, care e adevărul, care e rezolvarea, şi am avut la îndemână o grămadă de elemente pentru a rezolva misterele, am putut explica lucruri, am putut discuta, şi am putut chiar, la un moment, dat să-l aduc în poveste pe însuşi Diavolul... sunt foarte mândru de felul cum a ieşit totul. E adevărat, acest triunghi de personaje este foarte frumos.”
Pentru cei incitaţi de explicaţiile cineastului spaniol să vadă 30 de arginţi pe HBO aş vrea să subliniez în încheiere doar un aspect, cred eu, important. Cu toate că serialul rămâne deschis după cele 8 episoade unei eventuale continuări, intensitatea sa nu se diminuează pe parcurs datorită faptului că story-ul lui Álex de la Iglesia are un final ce înoadă şi ultimele capete ale firelor lăsate libere până în ultimul moment. 30 Coins
