AGRU
ASOCIAŢIA GENERALĂ A ROMÂNILOR UNIŢI, GRECO CATOLICI AGRU
Documente
))
Sfaturile studentului teolog Tit Liviu Chinezu adresate prietenului sau Vasile Cristea În numărul de faţă al revistei vom prezenta largi extrase din câteva documente care dovedesc o legătură particulară, neaşteptată, cu perioada persecuţiei, deşi sunt mult anterioare ei. Ne-am oprit asupra unor scrisori autografe, descoperite recent, ale studentului Tit Liviu Chinezu, care tocmai fusese trimis la studii la Roma, împreună cu studentul Ioan Ovidiu Suciu, de către mitropolitul Blajului, Vasile Suciu. Din scrisori, în ciuda tinereţii, se conturează un proiect de viaţă de mare înălţime, care a fost îndeplinit, aşa cum a arătat cu 20 de ani mai târziu episcopul Ioan Suciu în raportul său asupra candidatului la episcopat Tit Liviu Chinezu. De multe ori, martiriul celor şapte Servi ai lui Dumnezeu este privit foarte centrat pe momentul morţii sau pe perioada şi conjunctura imediat precedente ei. Scrisorile lui Tit Liviu Chinezu şi raportul episcopului Suciu, prezentate în continuare, ne dezvăluie că dăruirea lor supremă, cu moartea pentru Hristos şi pentru Biserică, se întemeiază pe iubirea de Dumnezeu care i-a însufleţit şi căreia i-au răspuns în mod statornic şi cu entuziasm, deja cu mult timp înainte de încheierea pelerinajului lor pământesc. Textele propuse răzbat până la cititorul de astăzi, cu uimitoare candoare şi ardoare, şi nu se poate rămâne insensibil la convingerea, maturitatea, zelul şi clarviziunea unor tineri ce se pregăteau pentru slujire şi pe care Dumnezeu i-a primit, confirmându-le idealurile şi făcându-i peste timp motiv de speranţă şi de îndemn viu pentru cei din Biserică ce azi se simt, poate, lipsiţi de încredere şi îndrăzneală. Pr. Cristian LANGA Emanuel COSMOVICI
Doc. 1
Extrase din trei scrisori ale Servului lui Dumnezeu Tit Liviu Chinezu, student în primul an de filosofie la Pontificio Collegio Urbano „De Propaganda Fide”, adresate lui Vasile Cristea, student în anul II la Academia Teologică din Blaj Scrisorile sunt manuscrise autografe. Tit Liviu Chinezu, născut la 22.12.1904, se afla în al 22-lea an al vieţii sale. (Roma, Arhiva Postulaturii, Fond Episcop Vasile Cristea, f.n.n.) Roma, la 31.I.926 Dragă Lucule[1],
Azi e duminică, şi pentru că luna viitoare trebuie s-o folosesc bine cu pregătirile pentru examenele din martie, am aflat de bine să sacrific această zi pentru cei dragi pe care i-am părăsit.[2] [...] Când mă gândesc la voi, atunci îmi apare totdeauna mediul în care trăiţi[3] şi în care mi-am petrecut şi eu tinereţea. E o legătură aceasta, care, deşi în aparenţă se rupe, rămâne pentru totdeauna încrustată urma ei în liniştea sufletului şi în taina amintirilor. Parcă numai zilele trecute am fost prin Blaj, parcă şi acuma-s acolo, parcă simt povara gândurilor mele de atunci şi judec acum miezul poeziei lor; dar a trecut; eu le-am părăsit. Şi-acum? „Azi nici măcar că-mi pare rău, când trec cu mult mai rar”[4] pe la poarta blândă a aducerilor aminte. Azi sunt mult mai liber, azi dragostea mi-a crescut, căci şi-a mutat izvorul. Floarea amăgirilor mele nu se va mai veşteji, ea nu e muritoare. E aşezată în glastra credinţei, creşte mereu cu speranţa în veşnicie şi în floarea ei se
10
Via]a Cre}tin@ nr. 5/2016
cuprinde tot farmecul iubirii, a iubirii fără pereche, fără intrigi, fără presupuneri, a iubirii candide, curate, sfinte. [...] Îmi spun zilnic, de-atâtea ori, că şi tu eşti chemat, ca şi mine, pentru jertfă. Tu înţelegi cuvântul acesta şi ţi-l mai spun o dată: jertfă. [...] Trebuie să ştii că păcatul neamului nostru e ignoranţa, trebuie să ştii că tu eşti elevul adevăratei înţelepciuni. Or, se poate, Lucule, se poate ca tu, care ai aşa de mult suflet, să nu te înduri să dai o rază de lumină acelora pe care numai pe tine te vor avea? Nu! Ştiu că tu nu-ţi uiţi datoria! Dar vei zice poate că suntem prea puţin doi inşi. O, nu suntem numai noi, noi avem o ceată-ntreagă-n jurul nostru. Ş-apoi, chiar dacă ai fi numai tu singur? [...] Nu ceti multe cărţi, dar alege-le şi citeşte cu multă judecată. Cumpără-ţi un caiet şi să-l ai deschis când citeşti, şi orice ţi-ar veni în minte în legătură cu lectura, să-ţi scrii. Să-ţi rezervi în fiecare zi câtva timp special pentru meditaţie şi atunci să scrii toate rezultatele gândirilor tale. Fă, Lucule, te rog eu s-o faci. Fă-o numai două luni, şi dacă nu-ţi aduce roade,