Hipoxia silențioasă management și tratament

Viorica Popa

Departamentul de Urgențe Sf. Spiridon, Iași, România Doctorand, Universitatea de Medicină și Farmacie ”Gr. T. Popa”, Iași, România.

George-Cătălin Bouros

Universitatea de Medicină și Farmacie ”Gr. T. Popa” Iași, România Doctorand, Universitatea de Medicină și Farmacie ”Gr. T. Popa”, Iași, România.

Diana Cimpoesu

Universitatea de Medicină și Farmacie ”Gr. T. Popa” Iași, România Departamentul de Urgențe Sf. Spiridon, Iași, România

Pandemia 2019-prezent a surprins lumea medicală internațională prin amploare - din Decembrie 2019 până în Noiembrie 2020 aproape 60 de milioane de cazuri diagnosticate și 1,4 milioane de decese la nivel global (Worldometer Report).

Multe din cazurile COVID-19 la prezentare au valori ale PaO2 foarte scăzute, greu de asociat cu prezentarea clinică – pacienți fără semne de detresă respiratorie, discomfort subiectiv (dispnee) sau modificări comportamentale sesizate de aparținători.1,2

Mecanismul fiziopatologic este ventilația de spațiu mort, cu modificarea fracției ventilație/perfuzie ca urmare a lizei penumocitelor de către COV-2 rezultatul fiind hipoxie cu hipocapnie – situație care nu generează senzația de dispnee.1,3 Valorile PaO2 pot fi foarte scăzute și manifestări clinice similare bolii de altitudine înaltă, care duce la hipertensiune pulmonară și instalarea ”edemului pulmonar de altitudine”.4

Stadiile afectării respiratorii în hipoxemia progresivă se împart în 1. Hipoxie silențioasă, 2. Gasping, 3. Zona critică. Trecerea pe sub radarul clinic al pacientului de la primul la ultimul stadiu reprezintă prima provocare terapeutică și anume detectarea precoce4 și, la agravare, corijarea impulsului de a intuba precoce un astfel de pacient, lucru soldat cu fatalitate de 88% în New York a cazurilor ventilate.5

Tratamentul momentan este suportiv, cu studii imoportante care indică tratamentul cu eritropietină ca fiind util în mitigarea complicațiilor.6 Cuvinte cheie: hipoxie silențioasă, SARS-COV-2, hipoxie la altitudine

103

Bibliografie:

1. Kasuistikk K, Otteastad W, Seim W, Maehlen J O. COVID-19 with silent hypoxia. TJNMA, 21 April 2020. Tidsskr Nor Legeforen. DOI: 10.4045/tidsskr.20.0299 2. Wilkerson R G, Adler J D, Shah N, Brown R, Silent hypoxia; A harbinger of clinical deterioration patients with COVID-19, AJEM

XXX, https://doi.org/10.1016.j.ajem.2020.05.044 3. Nouri-Vaskeh M, Sharifi A, Khalili N, etc Dyspneic and non-dyspneic (silent) hypoxemia in COVID-19: Possible neurological mechanism,

CLINEURO, 198, https://doi.org/10.1016/j.clineuro.2020.106217 4. Zubieta-Calleja G, Zubieta-DeUrioste N. Pneumolysis and ”Silent

Hypoxemia” in COVID-19. INDJCinBIochem, https://doi.org/10.1007/s12291-020-00935-0 5. Richardson S, Hirsch JS, Narasimhan M, etc. Presenting characteristics, comorbiditiesand outcomes among 5700 patients hospitalized with covid-19 in the New York City area. JAMA. 2020;323:2052-9. 6. Soliz J, Schneider-Gasser E M, Arias-Reyes C, etc. Coping with hypoxemia: Could erythropoetin (EPO) be an adjubant treatment of

COVID-19? RESPHYSIOL, 279, https://doi.org/10.1016/j.resp.2020.103476

104