Cum transportăm aerian un pacient COVID-19

Mihaela Corlade-Andrei

Universitatea de Medicină și Farmacie ”Gr. T. Popa” Iași, România UPU-SMURD Spitalul Clinic Județean de Urgență „Sfântul Spiridon”, Iași, România

Paul Nedelea

UPU-SMURD Spitalul Clinic Județean de Urgență „Sfântul Spiridon”, Iași, România

Gabriela Grigorași

Universitatea de Medicină și Farmacie ”Gr. T. Popa” Iași, România

Diana Cimpoeșu

Universitatea de Medicină și Farmacie ”Gr. T. Popa” Iași, România UPU-SMURD Spitalul Clinic Județean de Urgență „Sfântul Spiridon”, Iași, România

Pandemia SARS-CoV-2 a adus o serie de provocări fără precedent pentru sistemele medicale din întreaga lume. Pentru serviciile de ambulanță terestră și aeriană provocarea a reprezentat-o transportul pacientului cu infecție SARS-CoV-2, având în vedere factorii și gradul de contagiozitate pe duratatransportului, realizat adesea într-un spațiu mic, închis.

Din păcate, riscul de transmitere a bolii pentru membrii echipajului aeromedical este mai mare decât pentru personalul medical din spital, în mare parte datorită faptului că informațiile, resursele și spațiul sunt foarte limitate în mediul pre-spitalicesc și că anumite proceduri precum managementul căilor respiratorii și ventilația, sunt una dintre principalele sarcini ale echipei medicale.

Intervenții aeromedicale se clasifică în: • Intervențiile aero-medicale primare: – evenimente grave în care o persoană sau mai multe persoane se află în pericol vital; – pacienţii aflaţi în stare critică în locurile inaccesibile şi în localităţile în care lipseşte asistenţă medicală de urgenţă calificată; – pacienţii critici transportaţi de ambulanţe sau de alte mijloace de transport la unităţi sanitare sau spitale care nu pot asigura stabilizarea şi asistenţa de urgentă corespunzătoare cazurilor respective;

19

– pacienţi suferind de afecţiuni acute cu potenţial mare de agravare; – intervenţia în sprijinul echipajelor de urgenţă şi de prim ajutor ale serviciilor de asistenţă medicală de urgenţă prespitalicească publice sau private sau ale altor servicii publice abilitate, la solicitarea acestora. • Intervenţii aeromedicale secundare: – cazurile critice aflate internate în unităţi sanitare care nu pot asigura investigarea şi/sau asistenţa medicală corespunzătoare fiind necesar transferul pacientului către o unitate sanitară specializată; – transferul nou-născuţilor aflăţi în stare critică care necesită asistenţă medicală calificată pe durata transferului şi necesită incubator şi echipamente speciale de monitorizare/ ventilaţie. • Intervențiile aero-medicale speciale – transportul organelor prelevate în vederea transplantului; – misiunile de căutare/salvare; – alte misiuni de natură medicală fie cu caracter umanitar, sau cu implicaţii directe în domeniul siguranţei publice şi/sau al siguranţei naţionale, ordonate de Ministerul Sănătăţii sau de Ministerul Afacerilor Interne şi care nu pot fi efectuate în timp util şi/sau în siguranţă cu alte mijloace.

Contraindicaţiile transferului pe calea aerului au fost reglementate prin ORDIN nr. 277 din 23 iunie 2004 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 126/2003 privind operarea, funcţionarea şi finanţarea asistenţei de urgenţă acordate cu elicopterele achiziţionate de Ministerul Sănătăţii şi repartizate operatorilor medicali și cuprinde următoarele situații: – pacient în stop cardiac; – pacient în stare terminală; – boală contagioasă activă netratată, ce poate periclita viaţa echipajului; – pacient contaminat cu substanţe chimice; – pacient combativ, necontrolat (eventual, va fi anesteziat); – pacient instabil, care necesită o procedură salvatoare de viaţă (de exemplu, laparotomie), ce poate fi efectuată în spitalul în care se află;

20

– pacient stabil, care poate fi transportat cu alt mijloc de transport medicalizat, factorul timp nefiind de importanţă majoră. – pacient conştient, coerent, care refuză transferul pe calea aerului

Așa cum este specificat în Ordinul 277/23.06.2004, boală contagioasă activă netratată – respective infecția cu SARS-CoV-2, reprezintă contraindicație pentru trasportul pe calea aerului. Această contraindicație derivă din mai multe considerente. Faptul că, ambulanță aeriană de tip eurocopter EC 135 nu este capabilă să izoleze compartimentul pilotilor de cel al pacientului - cabina fiind un mediu unic, comun, între pilot și personalul medical a fost unul dinte elementele cheie.

Că răspuns la actuală pandemie COVID-19, în mijlocul expansiunii rapide, implicarea elicopterelor a fost posibilă, însă sporadic, acolo unde a fost imperios necesară. Există puține date recente despre politicile interne uniforme sau liniile directoare clinice în rândul agențiilor de ambulanță aeriană cu elicopter atunci când acestea se referă la gestionarea pacienților cu boli extrem de contagioase.

Pentru a preveni transmiterea bolii, la nivel european au fost elaborate diferite recomandări, toate având la baza actualele concepte precum și experiență acumulată de-a lungul timpului.

Împiedicarea răspândirii infecției cu SARS-CoV-2 este o prioritate mondială, iar o parte a acestui efort presupune planificarea și efectuarea unui transport aerian sigur, atât pentru pacienți cât și pentru echipaje.

Principiile care stau la baza realizării transferurilor pe cale aeriană a acestor pacienți sunt următoarele: recunoașterea precoce a pacientului care se deteriorează, siguranță salvatorilor, a pacientului și a martorilor, planuri de urgență în timpul transportului, precum și decontaminarea post-transport.

Pașii specifici de acțiune necesită zone desemnate pentru transport, echipamente adecvate de protecție, instruirea personalului care întră în contact cu pacienții COVID pozitivi. Aparatele de purificare a aerului adaugă un plus de siguranță în sprijinul măștilor de protecție și ar trebui utilizate, pe durata transportului, dacă acest lucru este posibil.

Pentru transportul pacientului cu infecțiecu SARS-CoV-2 sunt folosite diverse metode: sisteme de transport deschise, care permit accesul direct la pacient al echipajul medical echipat cu mască FFP2 / 3, ochelari de protecție sau vizieră, mănuși și halat de protecție), sau sisteme de transport închise (așa-numitele sisteme izolatoare/izolete pentru transport 21

aerian) care au fost inițial dezvoltate pentru transportul pacienților cu alte boli extrem de contagioase și periculoase, cum ar fi febra hemoragică . (1)

Aspirarea bronșică ar trebui evitată atât în misiunile primare cât și în cele secundare (transferuri între spitale), datorită riscului crescut de contaminare dar și datorită faptului că, majoritatea pacienților cu infecție cu SARS-CoV-2 (fără suprainfecție bacteriană) au secreții bronșice în cantitate relativ mică. (2)

Deasemenea, este de preferat, reducerea utilizării ventilației noninvazive, care va crește riscul transmiterii infecțiilor respiratorii. (4)

Intubația endotraheala precoce este recomandată la pacienții la care se suspicionează infecția cu COVID-19 cu risc de decompensare respiratorie pe durata transportului aeromedical. Un studiu care a comparat managementul căilor respiratorii în ambulanță aeriană și managementul realizat într-un spațiu standard a evidențiat faptul că, intubația unui pacient în ambulanță aeriană a fost evaluată subiectiv mai dificilă (scala analogică vizuală 76 vs. 9, p<0,01). Cu toate acestea, rată de succes în ambele grupuri a fost una similară. Astfel, managementul de urgență al căilor aeriene, la pacienții extrem de contagioși, s-a dovedit a fi realizabil chiar și în interiorul ambulanței aeriene .(3)

Obiectivul transportului aeromedical al pacienților infecțioși în plină pandemie COVID-19 este că acesta să fie realizat în condiții de izolarea a echipajului medical, fără a contamina mediul și în același timp, având în permanentă posibilitatea de acces la pacient.

În România, misiunile de transfer aerian al pacienților infectați cu virusul SARS-CoV-2 au fost efectuate încă de la începutul pandemiei cu elicoptere de tip MI-8, luându-se în considerare recomandările internaționale referitoare la siguranța personalului aero-navigant imposibil de respectat în cazul efectuării unor transferuri cu elicopterele uzuale SMURD de tip Eurocopter 135. Recent a fost adaptată o unitate de izolare a pacientului pentru elicopterul EC 135 care deservește zona Târgu Mureș prin care se realizează transferul pacienților pozitivi, aceștia fiind complet izolați de restul echipajului pe timpul zborului.

22

Bibliografie

1. Nicol E, Mepham S, Naylor J, Mollan I, et al. Aeromedical transfer of

Patients with viral hemorrhagic fever. Emerg Infect Dis. 2019;25(1):5–13. 2. Roland Albrecht, Jürgen Knapp, Lorenz Theiler, Marcus Eder, Urs

Pietsch Transport of COVID-19 and other highly contagious patients by helicopter and fixed-wing air ambulance: a narrative review and experience of the Swiss air rescue Rega, Scandinavian Journal of

Trauma, Resuscitation and Emergency Medicinevolume 28: 40 (2020) 3. Plazikowski E, Greif R, Marschall J, Pedersen TH, Kleine-

Brueggeney M, Albrecht R, et al. Emergency airway Management in a Simulation of highly contagious isolated patients: both isolation strategy and device type matter. Infect Control Hosp Epidemiol. 2018;39(2):145–51. 4. Francois Lemay, Abel Vanderschuren, Judith Alain Aeromedical evacuations during the COVID-19 pandemic: practical considerations for patient transport , CJEM, 2020 Sep;22(5):584-586. doi: 10.1017/cem.2020.434.

23