curcubee care obişnuiesc să cuprindă izvoarele râuleţului Moldoviţa şi întâlnirea acestuia cu legendara Moldovă dincolo de podul Vamei. Vatra Moldoviţei ascunde poveşti de viaţă, ascunde obiceiuri păstrate de bătrânii care au rămas acum doar cu speranţa că nepoţii lor vor iubi cu aceeşi patimă întreaga comoară de tradiţii. Comuna are pe lângă ea trei sate (ValeaStânii, Ciumârna şi Paltinu) cele din urmă având un element aparte: huţulii. ,,Huţulii duc o viaţă de pasere pribeagă, original şi liberă” spunea Mihai Eminescu, însă eu îmi permit să spun că huţulii îmi amintesc prin comportamentul lor de poetul scoţian Burns care afirma că ,,Decât să tai un om, mai bine fac vreo zece”. Misterioşi, discreţi, dar cu un optimism şi o tenacitate rar întâlnită în zilele noastre, huţulii rămân o enigmă până în momentul în care nu reuşeşti să schimbi câteva vorbe cu ei. Huţulii sunt oameni puternici, înfrăţiţi la nevoie cu singurătatea, astfel reuşind să supravieţuiască într-o lume în care doar cei mai buni au siguranţa zilei de mâine. Pe dealul ce vegheză întreaga Ciumârnă îşi are casa, construită în stil bătrânesc, cu ferestre mici şi prispă, nea Costan Moisa. O lume întreagă îi stă la picioare, de acolo de sus, dealuri, văi, poteci... E drept, nu mai există acum cărările bătucite pe care huţulii porneau la drum pe caii lor vrednici, dar aerul curat şi liniştea îl însoţesc încă în lupta sa cu viaţa. Până şi orele curg altfel în compania lui nea Costan care, deşi împovărat de ani, 70 la număr, continuă să zâmbească. Am norocul să-l găsesc pe nea Costan în curtea sa, păzită de un câine alb, ciobănesc cu colţii ieşiţi în afară, gata-gata să-şi apere stăpânul. Nea Costan îşi trăieşte fiecare ceas al vieţii făcând ceea ce îi place. Sculptează din pasiune sau din dorinţa de fi mai aproape de tatăl lui. ,,Sculptând, cred că fac cea mai frumoasă pomană străbunilor mei”, spune el
Huţulii - o inimă care a încetat să mai bată Huţulii sunt oameni care au reuşit, ani de-a rândul, să supravieţiască într-o lume nouă, să se adapteze unor noi moduri de viaţă, să păşească atent şi să-şi creeze atmosfera lor, autentică... În luminoasa vale dintre Obcina Mare şi obcina Feredeu, acolo unde se întretaie câteva dintre traseele turistice ale Bucovinei se află comuna Vatra Moldoviţei. Prin Vatra Moldoviţei trece drumul celor care după ce sau recules la Bogdania, Putna, Suceviţa vor săşi alinte sufletul cu albastrul inconfundabil al Voroneţului, albastru care îşi modifică strălucirea cu fiecare moment al zilei şi care, în timpuri demult apuse nu i s-a confesat decat
maestrului Pablo Picasso. Pe aici au trecut şi cei care căutau altarele solare ale geto-dacilor din Rarău şi Călimani (cei 12 Apostoli) dar şi cei care caută traspunerea cântecului strămoşesc în ceramică de Marginea, în icoane câmpulungene sau în alte obiecte lăsate moştenire de la vestiţii meşteşugari. Prin Vatra Moldoviţei trec toate drumurile micului rai care este Bucovina, rai împrejmuit de sfioase 36