Revista CN Mihai Eminescu "Noua Generație" 2017 - p1-p58

serie nouă

anul XV

nr.1-2(21)

2017

2016

Coordonatori: prof. Maria Rotariu

prof. Cristina Zotic Coordonator desene și grafică:

Tehnoredactare computerizată:

prof. Simona Mera Colaboratori:  prof. Lăcrămioara Andrei  prof. Cornelia Bratu  prof. Ana Buzincu  prof. Anamaria Catargiu  prof. Maria Căruntu  prof. Gabriela Cazac  prof. Luminița Chiorescu  prof. Sorin Ciocan  prof. Viorica Croitor  prof. Rodica Cozaciuc  prof. Rahila Cușnir  prof. Mihaela Diaconescu  prof. Maria Dumitraș  prof. Laurența Hacman  prof. Cezara Iacob  prof. Camelia Lorenți  Prof. Camelia Maftei  prof. Luminița Ștefănel  prof. Narcisa Tiperciuc  prof. Carmen Turcu

Clasa a IX-a A:          

Caciur Florin Crainiciuc Filaret Drăgoi Daniel Iacobuți Denis Mireuță Pavel - Iustin Negrea Gabriela Rusu Magdalena Sofian Cristian Vatamanu David Vatamanu Ionatan

Clasa a X-a B:        

Brădățan Teodora Cioată Lorena Roxana Cojocariu Ana-Maria Curelaru Bianca Mihaela Danileț Miruna Nicola Filimon Bianca Raluca Ghiață Andreea Stanciu Iuliana Ioana

Clasa a XII-a C    

Alexandra Burac Laura Hoșman Monica Lercă Loredana Butnariu

ISSN: 2065-0337 Revista apare cu sprijinul conducerii școlii: dir. prof. Renato Tronciu dir. adj. prof. Gabriela Cazac Redacția mulțumește tuturor colegilor profesori și elevi care au contribuit la realizarea acestui număr.

Responsabilitatea privind conținutul articolelor publicate revine în întregime autorilor.

Materialele trimise și nepublicate vor apărea în numărul următor.

Culegere si tehnoredactare computerizată: prof. Cristina Zotic Coperta IV: Elena Costescu, clasa a IX-a E

Noua Generație, an XV, nr. 1-2(21) - 2017

Dintre toate regiunile locuite de români, Bucovina a suferit cel mai mult de pe urma Primului Războiului Mondial. Mobilizarea, tratamentul din partea autorităţilor şi a străinilor, faimoasele recrutări, numeroasele rechiziţii, năvălirile ruseşti şi austriece sunt momente care au zguduit starea sufletească şi materială a celei mai blânde şi oneste populații care se află în această parte de țară. Bucovina, în Primul Război Mondial, a constituit atât pentru Austro-Ungaria cât și pentru Rusia un teatru secundar de operațiune militară pe o distanță de 120 km. Chiar dacă nu s-a găsit pe direcția loviturii principale a forțelor rusești, bătăliile cele mai grele purtându-se în Galiția Orientală, Bucovina constituia zona de siguranță și de primă linie pentru aprovizionarea și refacerea trupelor. Decretată în noaptea de 30 iulie 1914, mobilizarea generală s-a făcut la regimentele 41 infanterie, 22 landwehr, 9 dragoni, dar și în regimentele de infanterie 20, 30, 50, 24, 34, 55, 53, 61, 88, regimentul 4 ulani, regimentul 35 artilerie, batalioanele 11, 18, 27 și 30 vânători. În perioada 1914 – 1918, Bucovina, pe fondul stăpânirii austriece, a suferit trei invazii rusești: septembrie-octombrie 1914, numai nordul Bucovinei; noiembrie 1914 - iulie 1915; iunie 1916 – august 1916. În perioada septembrie-octombrie 1914, nordul Bucovinei a fost ocupat de ruși. Prima ocupaţie rusească, a convins populația din Bucovina, de modul „civilizat şi prietenos” cu care o trata noul stăpânitor. Odată cu înaintarea ruşilor în Bucovina, a început şi exodul refugiaţilor bucovineni, iar ministrul român de finanţe, Emil Costinescu, a cerut autorităţilor „să facă toate înlesnirile posibile acestor refugiaţi, permiţându-le trecerea frontierei fără să le perceapă vreo taxă pentru bagaje şi tot ce vor putea aduce cu ei”. De la Rădăuţi-Prut, românii puteau zări cum trec, peste dealul Lipcani, „numeroase vagoane, încărcate cu furaje”, apoi s-au auzit şi bubuituri de tun, dinspre Noua Suliţă, semn al luptelor dintre austrieci şi ruşi.

La 20 august 1914 cele dintâi unități militare rusești au alungat cu ușurință patrulele austriece aflate pe teritoriul basarabean ajungând în Bucovina, jandarmii și milițienii austrieci s-au retras în zona Galiței, iar la 2 septembrie 1914 armata rusă se afla concentrată în fața orașului Cernăuți. În fruntea armatei se afla generalul Pavlov şi Colonelul Ariutinov. 

Petru N. Bărbuță, Bucovina în Primul Război Mondial (1914-1918), în „Obiectiv”, 7 iunie 2017.



Arhivele Naționale ale României – SJAN Suceava – Fond Primăria Orașului Suceava, ds. 5/1914, p.7, 23, 25, 32.



„Viața Nouă”, Anul III, Nr. 167, 21 noiembrie 1915, p.4.



Teodor Bălan, Bucovina în războiul mondial, Institutul de Arte Grafice, Cernăuți, 1929, p. 13.



Bucovinenii se refugiază în România, în „Adevărul”, 13 august 1915.

pagina 1

Noua Generație, an XV, nr. 1-2(21) - 2017

Trupele rusești, care au intrat fără împotrivirea grănicerilor în Noua Suliţă, primul lucru pe care l-au făcut a fost de a da foc la gară, poștă şi la mai multe case. Locuitorii din Boian au început, pe loc, să părăsească locuinţele, fugind spre Cernăuţi. A doua zi, dimineaţa, au început să sosească cele dintâi trăsuri cu femei, copii care părăsiseră Boianul, Mahalaua, Cotul Ostriţei şi Buda. Lumea agitată se îngrămădea pe la trăsuri, întrebând mirată: „Ce se întâmplă?". „O început bătaia", răspundeau femeile plângând. Ruşii intraseră în Boian şi se apropiau de Mahala.

De pe dealuri, se desluşeau înfiorătoarele bubuituri de tunuri, iar cei cu ochi mai buni vedeau focul şrapnelelor şi al granatelor, crăpând pe coasta dintre Boian şi Mahala. Vestea se răspândi cu iuţeala fulgerului printre locuitorii Cernăuţiului, ieşiţi cu toţii pe drumuri. În trăsuri ţărăneşti, veneau cei dintâi răniţi. Pe feţele lor se vede oboseala şi răbdarea omului puternic: Vin moscalii!

Imediat Guvernul Bucovinei și aparatul său administrativ s-a mutat la Vatra Dornei, iar o parte din populația din nord, într-o învălmășeală de nedescris, a fugit spre Viena sau spre Suceava, de unde se putea trece ușor în România, neutră la momentul respectiv. În perioada noiembrie 1914 - iulie 1915 a avut loc cea de-a doua ocupație rusească, de data aceasta asupra întregii Bucovine. Suceava, fosta capitală a Moldovei, a fost ocupată la sfârșitul lunii decembrie 1914. Aproximativ 622 de cazaci călări și-au așezat tabăra la Șcheia. Cu două zile înainte, o parte a populației ( mai ales evrei ) și o parte a autorităților au părăsit orașul trecând în România, pe la frontiera Burdujeni. Pe 2 ianuarie 1915, dimineața călăreții cazaci au pătruns în Suceava. Vreo câțiva jandarmi suceveni i-au întâmpinat cu focul puștii. Unul dintre cazaci a fost ucis, iar calul său a fost rănit.

Auzind vestea, cazacii au dezlănțuit teroarea. Cu priviri crunte, cu cușme mari și mițoase, cu iataganele lungi s-au înșirat înaintea primăriei.

Comandantul Bacunin auzind de cele întâmplate a fost cuprins de o furie turbată, spunând că, dacă până duminică la ora 8 dimineața, nu se va găsi vinovatul va da foc orașului. În urma unor discuții, dintre deputatul Eusebiu Popovici și comandantul Șâșkin, în tabăra de la Șcheia, acesta a declarat că va „cruța” orașul. Mai impuse, apoi, o

Andreea Joltea contribuţie de 10.000 coroane, 600 pâini, 250 kg de zahăr, 10 kg de ceai, 6 kg de vaselină şi ceru ca, a doua zi, să fie întâmpinat de reprezentanţii oraşului, cu un steag alb de mătase, pe care să fie inscripţia românească „Suceava”. Apoi, cazacii încălecară şi ieşiră cu toţii din oraş, retrăgându-se în cartierul lor, de la Şcheia. pagina 2

Noua Generație, an XV, nr. 1-2(21) - 2017

Guvernul austriac, conștient de faptul că nu poate fi evitată o ocupație rusească a ţinut să pună la adăpost moaștele Sfântului Ioan de la Suceava de o eventuală răpire de către armatele pravoslavnice ale ţarului. În acest scop, sfintele moaşte au fost transportate la Viena, fiind depuse în capela romană din capitala Austriei. Nu se ştie, dacă ruşii, în dragostea lor pentru cele sfinte, nu ar fi luat moaștele, pentru totdeauna şi, odată luate în stăpânirea lor, cine mai putea spera la readucerea lor.

Frica de cazaci a dat loc la multe scene hazlii. În multe case, era aşezat pe masă un crucifix şi lumânări aprinse, alături de pâine, slănină, tutun, rachiu şi câteva bancnote; în fereastră, icoane sfinte, iar locuitorii casei, în genunchi, citeau rugăciuni. În Iţcani, cazacii au deschis depozitul de făină al lui Helimann şi au împărţit făină la ţărani.

Satele din jurul Sucevei, precum Lisaura, Tişăuţi, Bosanci, Udeşti, Chilişeni, n-au fost ocupate de cazaci.

După ocuparea Sucevei, grosul armatei se retrase la Şcheia, iar în Suceava a rămas numai un detaşament de 18 cazaci, sub comanda unui caporal. Cazacii se instalaseră la poştă şi la primărie, iar comandantul, în casele fostului primar Fuchs, peste drum de prefectură (actualul Muzeu al Bucovinei).

Ana Creangă, clasa a II-a B

Câteva zile după ocupare, au sosit 250 infanterişti, în mare parte glotaşi, între ei şi basarabeni, care au ocupat Suceava. Administraţia comunală era condusă de ajutorul de

Lăcrămioara Cosma

primar Voronca. La Șcheia, ruşii au capturat un întreg convoi de muniţii, iar la Cacica au capturat 8 vagoane cu reflectoare şi 40 de vagoane cu sârmă ghimpată.

De Crăciun, cazacii au organizat o petrecere, în casele lui Fuchs (Leo Fuchs, inginer constructor, pe atunci primar al Sucevei), la care au participat şi câţiva funcţionari din Burdujeni. S-a toastat pentru ţar şi rege şi s-au tras focuri de puşcă în tavan. Dintre magazine, Librăria „Benier” era deschisă câteva ore, iar Librăria „Şcoala Română” era deschisă toată ziua. În perioada iunie 1916 – august 1917 a avut loc cea de-a treia ocupație rusească. În iunie 1916 armata austriacă a cedat din nou in fața armatei țariste. Aceasta a ocupat toată Bucovina. De data aceasta rușii au acordat o atenție deosebită administrației civile, in județele Bucovinei au fost instituiți pe rând prefecți ruși. În județul Suceava a fost numit Blagonravov. Au fost deschise școlile primare și secundare: limba de predare era cea română, rusă, și eventual cea polonă. Până în luna martie 1917 aparatul militar rusesc din Bucovina a rămas neschimbat.

pagina 3

Noua Generație, an XV, nr. 1-2(21) - 2017

La 2 iunie 1916, la Iţcani, 80 de locomotive aşteptau, să transporte întreg materialul rulant la Burdujeni, în vreme ce câteva trenuri cu răniţi erau îndreptate spre Vatra Dornei. Gara Burdujeni era blocată cu sute de vagoane austriece şi germane, aduse din Iţcani. Alte sute de vagoane aşteptau îmbarcarea refugiaților. Trenurile dinspre România, pentru Burdujeni, erau nevoite să oprească în câmp, în vecinătatea Merenilor, pentru că exodul refugiaţilor, se soldase cu blocarea gării În august 1916 avea să vină și vestea cea mare: intrarea României în război. Miercuri, 17/30 august marele eveniment a fost sărbătorit printr-o manifestație pe ruinele Cetății, inițiată de Societatea Dacia Română din Burdujeni. Atunci pentru prima dată s-a aclamat pe pământul Bucovinei, România Mare, iar pe bătrânele ziduri, alături de steagul rusesc, flutura tricolorul.

Viaţa sub ocupaţie rusească avea picanteriile ei, precum cea relatată de fotograful Benno, despre înţelegerea dintre şeful comenduirii ruseşti din Suceava, maiorul Zadorin, şi inspectorul de poliţie din Burdujeni, ca să li se permită soldaţilor ruşi, în grupuri mici, să viziteze paşnicul şi pitorescul târg moldovenesc. Zilnic, treceau câte trei-patru ruşi, din Iţcani, la Burdujeni. Trei soldaţi ruşi au participat la o nuntă ţărănească. Aceștia au chefuit toată ziua şi, seara, la întoarcere, s-au luat la ceartă, apoi la bătaie.

Deodată, unul a scos un cuţit din buzunar, înjunghiind pe un camarad al său. Într-o stare muribundă, rănitul a fost transportat la spitalul din Suceava, iar criminalul a fost arestat.

Pagubele pricinuite de soldații ruși în Bucovina au fost imense. Au fost incendiate mobilele, arhivele prefecturilor și ale judecătoriilor, iar documentele de mare valoare, aruncate în stradă. Adeseori casele au fost mai întâi golite și apoi incendiate. Peste tot ruine de fabrici, o populație civilă siluită și torturată sau nevoită să ia calea pribegiei. Icoanele de pe pereți erau date jos și distruse cu cizmele. La poștă s-au demontat aparatele telefonice. Au fost rechiziționate mai multe sute de vite, cai și vagoane de grâne. În licee a fost distrus inventarele și s-au deportat obiectele de valoare. S-au rechiziționat mărfurile aflate în dugheni, obiectele găsite în edificii publice, dar și foarte multe lucruri din case particulare. După revoluția din martie 1917 purtarea soldaților ruși a devenit și mai rea, de exemplu în școala din Roșa, o suburbie a Cernăuțiului, soldații ruși, în decurs de 24 de ore, au spart ușile tuturor claselor. O parte din ei au intrat în poduri și în beciuri și au furat tot ce era de preț.

Revoluția bolșevică din Rusia, sărbătorită și la Suceava, a determinat abandonarea frontului și a teritoriilor ocupate, de către ruși și, în aceste condiții, austriecii au revenit în Bucovina, reintrând triumfal în Suceava, sub conducerea generalului Kovess, în duminica de 10 martie 1918.

La 28 noiembrie 1918, Congresul General al Bucovinei a votat unirea Bucovinei cu România. După 144 de ani în care românii bucovineni au luptat ca niște mucenici, vărsând sângele lor prin toată Europa, pentru gloria și mărirea asupritorilor lor, se întorceau la patria mamă, reparându-se uriașa nedreptate făcută la 1775. Prin faptele lor mărețe ei au rămas în conștiința noastră nemuritori. prof. Rodica Cozaciuc

pagina 4

Noua Generație, an XV, nr. 1-2(21) - 2017

Armele lui Enescu – pana, vioara şi bagheta 1916. Acum o sută de ani, lumea era răscolită de Primul Război Mondial, încleștare a statelor grupate în Antanta, respectiv Puterile Centrale. Pentru România, Marele Război a reprezentat contextul în care a luat decizii majore. Mai întâi a optat în favoarea neutralității în 1914, pentru ca în 1916 să decidă participarea la conflict alături de Antanta. Ne motiva atunci dorința de a realiza unitatea națională, de aceea am declarat război Austro-Ungariei de la care intenționam să recuperăm Bucovina, Transilvania, Crișana și Banatul. În acest context, pe 27 august 1916 armata română începea ofensiva în Transilvania. Ulterior am abandonat-o, iar trupele noastre au pierdut succesiv luptele de pe Jiu, Argeș și Neajlov. Prin urmare, trupele străine au ocupat Bucureștiul pe 6 decembrie 1916, iar Curtea regală, membrii

Guvernului

și

ai

Parlamentului, precum și oficialitățile s-au retras în Moldova, la Iași, noua capitală. Tot într-acolo s-au îndreptat și numeroși civili care plecau din calea ocupantului străin.

Bilanțul

dezastruos

al

campaniei din 1916 (când am pierdut 2/3 din țară) era dureros amplificat de iarna

grea,

epidemia

de

tifos

exantematic și dificultatea asigurării hranei. Pentru România era un ceas de cumpănă.

Daria Zetu

Entuziasmul din vară, generat de intrarea în război, fusese înlocuit de o mare deznădejde. Era vremea afirmării unor caractere deosebite, care să-și dea măsura valorii tocmai în vremuri grele, apăsătoare. Una dintre figurile care s-au distins în mod remarcabil este cea a lui George Enescu, cel care deja era o personalitate a peisajului muzical european, în care activa calitate de compozitor, dirijor, violonist și pianist.

Enescu iese în evidență prin atitudinea manifestată pe tot parcursul războiului. În 1914, revenea în țară, iar în timp ce călătorea cu vaporul pe Mediterana a dat un concert ale cărui fonduri au fost donate Crucii Roșii, pentru îngrijirea răniților. Ajuns acasă, în decembrie 1914 dirija în primă audiție integrală Simfonia a IX-a de Beethoven, parcă pentru a le aminti semenilor de înfrățire și iubire. Și de această dată încasările au revenit Crucii Roșii. Ulterior a organizat o serie de șaisprezece concerte istorice derulate între noiembrie 1915- februarie 1916. Altfel a cutreierat toată țara, cultivând gustul pentru muzica clasică în rândul populației. Neobosit, a desfășurat o activitate intensă: a cântat și a dirijat în numeroase concerte, a îndrumat îndeaproape viața muzicală și, nu în ultimul rând, a compus. pagina 5

Noua Generație, an XV, nr. 1-2(21) - 2017

După ce România a intrat în război, Enescu a rămas pe baricade.

Nicoleta Pica

Până la ocuparea Bucureștiului s-a asociat cu alți artiști și a mers prin spitale pentru a le cânta răniților.

A înfruntat riscuri majore cu un calm remarcabil; se cunoaște un episod în care se afla la un spital când s-a dat alarma, iar când a fost rugat insistent să se adăpostească, compozitorul a spus: Eu am mai văzut și la Paris zepelinuri. Nu mi-e teamă de ele și nici n-are rost să părăsesc tocmai acum pe răniți.

Când Bucureștiul era pe cale de a fi ocupat, Enescu a plecat în octombrie 1916 în Moldova, alături de ceilalți refugiați. Aici a continuat să-și pună în slujba semenilor energia și talentul. Și-a asumat un trai modest, într-o cameră unde era binevenit oricine i se adresa pentru a primi sfat sau ajutor. Stabilit la Iași, s-a împărțit între mai multe activități menite să strângă fonduri și să ridice moralul civililor și al soldaților. A pledat pe lângă autoritățile militare pentru a i se permite să mobilizeze pe loc acei muzicieni care urmau să facă parte din orchestra care urma să dea concerte regulate la Iași. A depus mari eforturi pentru a procura instrumentele și partiturile necesare. Nu de puține ori, Enescu copia știme pentru a le pune la dispoziția instrumentiștilor. Banii strânși la concertele sale aveau destinații clare: refugiați, răniți, copiii soldaților mobilizați, invalizii de război, orfanii de război. Opera sa de binefacere cuprinde atât concertele pentru care nu era plătit, cât și cedarea unor sume de bani pentru a sprijini familiile nevoiașe. Ziarul Vestea ce apărea la Roman, menționa într-un articol publicat pe 8 mai 1918: Vioara lui Enescu a adunat milioane de lei pentru aceia cari, apărând țara, au avut mai mult de suferit în ei înșiși sau în familiile lor.

Mișcarea muzicală din Moldova anilor 1916-1918 i se datorează enorm, el reușind să o impulsioneze prin dedicare susținută. Cu sprijinul lui a luat ființă la Iași Societatea simfonică ce-i purta numele și care avea să devină ulterior Filarmonica. pagina 6

Noua Generație, an XV, nr. 1-2(21) - 2017

A susținut numeroase concerte în spitalele pline de răniți, acolo unde muzica lui alina suflete. Jean Bobescu redă cu acuratețe impactul lui Enescu asupra celor suferinzi: Pe Enescu, lumea acesta de estropiați, în cârje sau cu proteze, cu ochii acoperiți de straturi de tifon, cu ambele picioare amputate, cărnuri zdrențuite de schije și de gloanțe, îl diviniza, îl asculta cu privirile topite în vioara lui minunată. Era parcă un zeu coborât din înălțimi să mângâie durerea nesfârșită a oamenilor. După ce concertul se termina, Enescu trecea de la pat la pat, de la brancardă la brancardă, de la scaun la scaun, strângea mâinile întinse ale acelora care mai puteau să le întindă, mângâia frunțile înfierbântate, întreba pe unii, răspundea altora, apoi în pragul ușii se întorcea încă o dată să-i cuprindă cu o singură privire.

Compozitorul Mihail Jora, rănit în război,evoca ulterior un episod dramatic din care reiese că-i datora viața compozitorului. Fiind într-o stare foarte gravă după o operație, l-a ascultat cântând la vioară pe George Enescu care sosise în spitalul respectiv : N-aș putea să explic puterea de reacțiune pe care vraja cântecului său a produs-o atunci în sufletul meu. Atât pot să spun că ziua aceea de 8 noiembrie 1916 a fost hotărâtoare pentru mine. El mi-a redat în clipele acelea dorința și voința de a trăi, pe care le pierdusem. A dat putere organismului meu să lupte contra răului ce-l năpădise fără putință de scăpare și m-a înviat din morți.

Daria Zetu pagina 7

Noua Generație, an XV, nr. 1-2(21) - 2017

O altă mărturie tulburătoare îi aparține lui Ion Manolescu: (...) după ce cântase în toate sălile, o soră de ocrotire i-a spus că într-o rezervă se afla un ofițer care îl roagă să-i mai cânte și lui ceva. Cu vioara în mână, Enescu a pornit în urma surorii (...). În rezerva în care abia încăpeau un pat și o măsuță zăcea un ofițer tânăr, mare, mutilat de război – un pachet de vată și tifon, din care numai ochii mai aveau ceva viu în ei. Enescu a început să cânte. În ușa acelei odăițe de spital și pe culoar s-au adunat toți răniții care puteau umbla, toate surorile, tot personalul spitalului și ascultau vrăjiți. Înăuntru plângea ofițerul mutilat, plângea Enescu, plângea și sora care-l condusese, iar arcușul marelui nostru maestru scotea sunete pe care poate nu le mai scosese niciodată.

Cert este faptul că vioara lui Enescu avea efect terapeutic, iar răniții din spitale își

exprimau

recunoștința

în

moduri

Andreea Butnariu impresionante: unii îi ofereau maestrului ultimul obiect de preț pe care îl mai aveau (un inel, o fotografie, o iconiță), iar alții, rămași fără o mână, se asociau câte doi pentru a-l putea aplauda.

Activitatea lui nu s-a limitat doar la răniții din capitala provizorie. Pentru a cânta în spitalele de lângă Iași, mergea pe jos sau folosea orice mijloace de transport pe care le avea la dispoziție: care cu fân, căruțe, trenuri arhipline în care abia reușea să se strecoare. Atta Constantinescu fusese martor la un astfel de episod: Cu riscul vieții sale pleca pe o noapte de viscol, atârnat de scara vagonului, de la Iași spre front, aducând prin arcușul său expresia unui suflet cald și mărinimos. Alinare răniților de la Mărășești, Mărăști și Oituz... O altă mărturie este oferită de Ion Manolescu: Modest ca întotdeauna, singur, cu vioara sub braț, într-un automobil hodorogit sau adeseori abia găsindu-și un locșor într-un tren supra aglomerat, Enescu trecea neobservat și necunoscut de cei din jur. Era unul dintre cei mulți și, deseori, așa voia să fie. Când ajungea în orașul pe care și-l alesese, întreba unde e spitalul. Se înfățișa cu acel aer puțin stânjenit, care nu l-a părăsit niciodată, își spunea numele și adăuga că ar voi să cânte pentru răniți. În timp ce contemporanii au evocat, pe bună dreptate, portretul unui mare caracter și au scos în evidență noblețea acțiunilor sale, Enescu însuși a rămas același om modest când explica atitudinea lui din acei ani astfel: Nu mi-am slujit patria decât cu armele mele: pana, vioara și bagheta. prof. Eugenia Elena Fărcuț pagina 8

Noua Generație, an XV, nr. 1-2(21) - 2017

Poezia, cântecul şi dansul ocupă un loc important în viaţa de toate zilele a poporului românesc. Ele însoţesc ţăranul la muncă, îl înveselesc şi îi înviorează petrecerile. Folclorul românesc are o tradiţie milenară, iar forţa creatoare a poporului românesc este viguroasă. Tezaurul tradiţional a exprimat expresia idealurilor lui. Ca parte integrantă a istoriei şi civilizaţiei poporului român, portul popular constituie un document viu care, dăinuind peste veacuri, a transmis generaţiilor mesajul unei creaţii artistice autentice. Costumul popular este un preţios document artistic, social şi istoric. Ţărănimea noastră este înzestrată din fire cu atâta gust şi atâta pricepere încât provoacă şi admiraţia străinilor. Pe când bărbatul caută să împodobească cu fel de fel de ornamente încrestate sau cioplite case, mobile, unelte de lucru - covoarele şi brâiele ţesute pe stative şi îndeosebi cămăşile şi ştergarele, oferă femeilor familiei prilejul binevenit de a-şi manifesta talentul, de a-şi arăta gustul, brodându-le cu motive bogate în cele mai vii culori. Se poate spune că femeia de la ţară transformă acul în pensulă, firul de aţă în acuarelă pentru realizarea unor cusături de înaltă valoare artistică.

Fiecare perioadă din istoria costumului moldovenesc suportă unele modificări determinate de schimbările de materie primă, croială, tehnica de ţesut a pânzelor, decorul pieselor, apariţia noilor elemente de port ş.a. Perioada de formare a trăsăturilor specifice a costumului tradiţional moldovenesc coincide cu secolele XIII-XIV. Din această perioadă se poate de amintit de stabilirea costumului naţional moldovenesc, care de fapt include componentele lui tradiţionale, făcându-l deosebit de costumele etniilor vecine. Despre unele trăsături ale costumului moldovenesc ne mărturisesc gramotele şi documentele domnitorilor din secolele XV-XVII, picturile murale, colecţiile de îmbrăcăminte din diferite muzee, materialele arheologice, miniatura de carte ş.a. Totodată, în terminologia pieselor costumului popular moldovenesc pe parcurs s-au depistat unele denumiri de origine locală, slavă, turcă, bulgară, care vorbesc de unele elemente, care au fost asimilate de cultura moldovenilor, primind noi conotaţii populare.

Din a doua jumătate a secolului al XIX-lea urmează o perioadă de decădere a costumului tradiţional moldovenesc particulară prin reducerea ţesutului pentru piesele vestimentare şi înlocuirea lor cu stofe de producţie industrială şi străină, influenţa modei orăşeneşti, care a dus în mijlocul secolului al XX-lea, la dispariţia aproape totală a costumului tradiţional, rămânând să fie utilizat în principiu la sărbătorile naţionale şi calendaristice în ansamblurile etnofolclorice de la casele de cultură, şcoală, grădiniţe. Astăzi în procesul de revenire la valorile tradiţionale este necesar să păstrăm şi să protejăm diversitatea expresiilor culturale, să ne promovăm originalitatea şi identitatea ca certificat al creativităţii şi al etnicităţii. pagina 9

Noua Generație, an XV, nr. 1-2(21) - 2017

Armonios şi logic conceput, în ansambluri unitare, costumul popular românesc constituie o valoare a culturii naţionale de o mare bogăţie spirituală. Motivele de broderie care împodobesc altiţele, mânecile şi piepţii au diverse forme geometrice, motive florale şi imagini de păsări şi animale, în cele mai variate culori. Pe mâneci motivele sunt înguste şi aşezate mai întotdeauna în linii diagonale, se termină în partea de jos cu o manşetă formată dintr-un galon foarte îngust. Partea de jos a iei, este conturată pe margine cu acelaşi motiv îngust de broderie de pe mânecă. Fotele sunt dintr-o bucată în formă dreptunghiulară, care înconjoară corpul şi se petrece în partea stângă. Ele sunt ţesute din lână în culori închise, mai mult pe negru şi conturate pe margine la fel şi pe linia de lungime printr-un chenar mai lat, sau mai îngust în mai multe culori, unde însă predomină roşul. În această regiune fotele sunt în dungi înguste verticale în diferite culori, pe un fond închis. Fota se înfăşoară strâns Diana Gaveniuc în jurul corpului şi se poartă cu un colţ suflecat şi prins în talie sub brâu. Pe linia de talie fotele se fixează cu brâu sau cu bete, care înconjoară corpul de câteva ori.

Costumul popular din judeţul Suceava se completează pe cap cu o basma de culoare închisă, terminată de jur împrejur cu franjuri de mătase. Peste costum se poartă un suman din postav de culoare închisă, cu ornamente bogate din şnururi de lână neagră sau cu o bundiţă împodobită cu blană de jder.

Portul și broderiile românești au o caracteristică proprie prin broderiile care împodobesc cu o artă deosebită iile, prin țesăturile alese ale fotelor, prin sobrietate, printr-o armonioasă îmbinare a culorilor, precum și prin îngrijirea migăloasă a formelor geometrice folosite în broderii.

Costumul popular românesc are rădăcini în istoria neamului românesc. El continuă să se păstreze şi azi în multe din zonele ţării, dovedind că una din caracteristicile sale este continuitatea.

Bibliografie:  

Nicolae Dunăre, Arta populară românească, Editura Academiei R.S.R., București, 1969 Doagă Aurelia, Cusături românești, Editura Ion Creangă, București, 1978



D. Mihăilescu, Limbajul culorilor și formelor, Editura Științifică, București prof. Simona Mera

pagina 10

Noua Generație, an XV, nr. 1-2(21) - 2017

Biblioteca şcolii pune la dispoziţia utilizatorilor săi, elevi şi profesori, surse de informare şi documentare variate, de la carte tipărită pe suport de hârtie, periodice (reviste, ziare), la cartea online, CD-uri, DVD-uri, casete audio şi video şi Internetul.

Cititorii au acces la un fond de carte de peste 45000 de volume, completat în fiecare an cu noi cărți care înlocuiesc volumele vechi, deteriorate de la raft, dar şi titluri noi, noutăţi editoriale din domenii diverse (beletristică, istorie, pedagogie, psihologie, geografie, informatică, jurnalism, literatură pentru copii, limba latină şi altele).

Biblioteca Colegiului Naţional Mihai Eminescu şi-a propus şi a reuşit în mare măsură să devină o sursă permanentă de comunicare, informare şi documentare, o prezenţă veritabilă în activitatea elevilor şi a cadrelor didactice. Biblioteca şcolară îşi defineşte activitatea prin exercitarea următoarelor funcţii: gestionarea fondului de carte, informarea şi documentarea pedagogică, culturală şi funcţia de comunicare.

Funcţia de gestionare a fondului de carte, mai puţin cunoscută de cititori, cu activităţile specifice de prelucrare a publicaţiilor, înregistrarea acestora în format tipărit şi online, îmbogăţirea fondului de carte prin achiziţii şi donaţii, evidenţa şi inventarierea publicaţiilor, evidenţa cititorilor, implicarea bibliotecii în activităţile şcolare, are o importanţă majoră în exercitarea celorlalte funcţii prezentate mai sus. În achiziţia de carte, bibliotecarul colaborează cu elevii şi cadrele didactice, consultă listele bibliografice din manualele şcolare pentru clasele I–XII, realizându-se o completare echilibrată a fondului de publicaţii pentru a satisface cerinţele de lectură ale utilizatorilor. În fiecare an, conducerea şcolii noastre pune la dispoziţia bibliotecii suma necesară pentru achiziţie de carte şi abonamente la periodice (peste 5.000 Ron) din surse de finanţare extrabugetare sau de la primărie.

Biblioteca dispune de o sală de lectură cu peste 40 de locuri, dotată cu aparatură modernă (videoproiector, ecran electric, televizor, DVD, casetofon şi 4 calculatoare conectate la Internet). În sala de lectură, elevii vin zilnic pentru studiu individual, pentru consultarea unor lucrări (dicţionare, lucrări de referinţă, enciclopedii, lucrări într-un singur exemplar, atestate) pentru realizarea de proiecte, studii de caz sau pentru a lucra la calculatoare conectate la Internet. În anul şcolar 2015-2016, în sala de lectură, s-au desfăşurat următoarele activităţi şcolare şi extraşcolare în colaborare cu cadrele didactice:  vizita la bibliotecă a elevilor nou-veniţi în şcoală: clasele I, a V-a şi clasele a IX-a şi grupe de la grădiniţă şi clasele pregătitoare;  predarea şi primirea manualelor şcolare la clasele I-XII;  repetiţii pentru bal şi alte activităţi;  întâlniri cu părinţii şi probarea uniformelor;  studiul individual al elevilor şi al profesorilor, studii de caz, proiecte, lucrări de atestat;  studiul elevilor de la pedagogie care au fost la practica pedagogică,  studiul elevilor navetişti şi al celor care nu fac religia;  concursul Condei de jurnalist;  folosirea calculatoarelor pentru realizarea lucrărilor în Word sau Powerpoint şi informarea şi documentarea cititorilor prin intermediul Internetului;  inspecţii pentru grad (prof. Lepcaliuc Anamaria), prezentarea lucrării de grad, prof. Hurmuz, prof. Arotăriţei;  cercul pedagogilor şcolari din jud. Suceava;  cercul catedrei de istorie; Teodora Florescu pagina 11

Noua Generație, an XV, nr. 1-2(21) - 2017

 

prezentarea lucrărilor de atestat la limba engleză; vizionarea de filme, desene animate, documentare şi altele cu ajutorul mijloacelor audio-video la orele de curs;  prezentări ce necesită folosirea video-proiectorului conform programărilor din registrul de evidenţă la sala de lectură  întâlniri metodice ale bibliotecarilor din Zona metodică Suceava;  corectarea lucrărilor de la Bătălia Cărţilor şi repetiţii pentru prezentarea elevilor la activitate;  activităţi desfăşurate de 1 Decembrie, Moş Crăciun, Ziua Şcolii, Unirea Principatelor, 1Martie, Şcoala Altfel, Noaptea Bibliotecilor, Ziua Europei, Drepturile Omului, Oameni de făină, Ziua Copilului, Întâlnirile Cercului de Lectură Prichindeii cititori, 1iunie;  activităţi extraşcolare ce au ca temă Pledoarie pentru lectură coordonată de prof. Căruntu Maria;  implicarea în Proiectul Educab şi depozitarea donaţiilor în sala de lectură;  vizita elevilor din Olanda, promovarea ofertei educaţionale la Zilele Porţilor Deschise şi altele.

Odată cu apariţia internetului, au existat voci ce au prezis sfârşitul cărţii, fapt care nu are legătură cu realitatea. Internetul, deşi are şi părţi negative, constituie o sursă de informare bazată pe cuvântul scris şi o sursă de comunicare rapidă, dar nu oferă informaţia completă şi complexă pentru realizarea unei lucrări ştiinţifice confirmată de bibliografie. Un copy-paste rezolvă probleme de moment pentru o temă dată, cartea online sau forma tipărită este singura sursă de informare sigură şi complexă pentru realizarea unei lucrări, pentru un examen. Biblioteca rămâne un loc al cunoașterii, al explorării și al dezvoltării personale. Aşadar, lectura îmbogăţeşte vocabularul, lărgeşte orizonturile, ne formează personalitatea, ne ajută să ne cunoaştem pe noi şi pe cei din jurul nostru, ne dezvoltă simţul estetic şi cum bine spunea criticul Nicolae Manolescu: A citi înseamnă a învăţa, iar a învăţa înseamnă a citi.

Vă urez spor la citit!

Lăcrămioara Andrei, bibliotecar prof. documentarist

pagina 12

Noua Generație, an XV, nr. 1-2(21) - 2017

CASETE VIDEO  Melancolie  Conu Leonida faţă cu reacţiunea  Oraşele lumii Paris  E dreptul tău să ştii  Oraşele lumii Munchen  Cartea Junglei  Oraşele lumii Londra  Oraşele lumii Los Angeles  Oraşele lumii Roma  Cenuşăreasa  E dreptul tău să ştii  Participarea şcolii la prevenirea şi combaterea traficului de fiinţe umane  O scrisoare pierdută  Adela  Ştefan Luchian  Lumea sunetelor

                   

DVD-URI Colecţia În jurul lumii - 100 DVD-uri În căutarea lumilor pierdute Satanismul în muzica rock Egiptul antic Ramses Piraţii Planeta dinozaurilor Invenţiile anticilor Mica sirenă Frumoasa balerină Pinocchio Degețica Cei trei muşchetari Holocaustul uitat Prezentarea Parlamentului European, 2007 Albă ca Zăpada Lumi paralele Columb Emil Cioran Mihail, câine de circ

BIBLIOTECA VIRTUALĂ                                       

Două lozuri Chiriţa în provincie Ultima oră Titanic vals O noapte furtunoasă O scrisoare pierdută Două loturi Momente şi schiţe Independenţa României. Războiul Româno Ruso - Turc Oraşele lumii—Atena, Roma, New York Cele 7 minuni ale lumii Surprinzătoare fenomene naturale Mircea Mihai Viteazul Dacii Jocul ielelor Drumeț în calea lupilor Ciprian Porumbescu Tudor Gheorghe Mama Aurel Vlaicu Ion Creangă Ştefan cel Mare Fraţii Jderi Neamul Şoimăreştilor Veronica Viaţa şi minunile Sfântului Nectarie Viaţa şi arta lui Charles Chaplin Troia Jane Eyre Spartacus Eu şi Napoleon George Enescu Atlasul corpului uman Hamlet Heidi Călătoriile lui Gulliver A douăsprezecea noapte Război şi pace

pagina 13

Noua Generație, an XV, nr. 1-2(21) - 2017

         

Bel Ami Jane Eyre Teatru-Cehov Personalităţi care au marcat istoria lumii Pe urmele lui Alexandru cel Mare Eroii celui de-al doilea război mondial Armele celui de-al doilea război mondial 800 de leghe pe Amazon Frumoasa şi bestia Poveşti cu Tom şi Jerry

CD-URI  

CD-uri şi DVD-uri în limba engleză

   



The cat in the hart





Strangers on a train





Anne Hathaway is





The treasure of the Sierra Madre



The lord of the rings



English dictionary



Duma



The brothers Grimm





Le pont du roi Saint - Louis





20.000 leagues under the sea



Notă: Se vizionează doar la sala de

    

  

Principiile performanţei Deciziile sunt CHEIA schimbării Drogurile SIDA Putna Ion Irimescu Linişte între cuvinte Emoţie şi adevăr Opera completă Eminescu 2000 Sare iodată, sare deşteaptă!

Cartea virtuală - 50 de volume Europa în şcoală (ediţia a II-a) Enciclopedia virtuală Nichita Stănescu Enciclopedia virtuală I.L. Caragiale Caragiale - opere Competenţă în mass-media Eminescu … după Eminescu Fundamente ale democraţiei Enciclopedia copiilor Zidit de om, creat de Dumnezeu Mihai Eminescu

lectură.

Bibliotecar: Lăcrămioara Andrei pagina 14

Noua Generație, an XV, nr. 1-2(21) - 2017

Datorită schimbărilor permanente care se produc în societatea actuală, cadrele didactice trebuie să se adapteze din mers la noile cerinţe ale sistemului educaţional actual, acest lucru putându-se realiza doar prin autoeducaţie permanentă. Educatoarea trebuie să fie capabilă să se adapteze la condiţiile concrete, să privească critic, de pe poziţii practice – raportarea la propria experienţă, măiestrie, să privească contextual activităţile instructiv–educative.

Noua programă pentru învăţământul preşcolar prezintă o abordare sistematică, în vederea asigurării: continuităţii în interiorul aceluiaşi ciclu curricular, interdependenţei dintre disciplinele şcolare (clasele I–II) şi categoriile de activităţi din învăţământul preşcolar, deschiderii spre modulele de instruire opţionale.

Acum se pune accent pe trecerea de la un învăţământ predominant Arianna Zubcu reproductiv într-unul în esenţă creativ. Noile finalităţi pentru învăţământul preşcolar sunt următoarele: 

asigurarea dezvoltării normale şi depline a copilului preşcolar, valorificând potenţialul fizic şi psihic al fiecăruia, ţinând seamă de ritmul propriu al copilului, de nevoile sale afective şi de activitatea sa fundamentală – jocul;



îmbogăţirea capacităţii copilului preşcolar de a intra în relaţiile cu ceilalţi copii şi cu adulţii, de a interacţiona cu mediul, de a-l stăpâni prin explorări, exerciţii, încercări, experimentări;



sprijinirea copilului preşcolar pentru a dobândi cunoştinţe, capacităţi şi atitudini necesare activităţii viitoare în şcoală, precum şi vieţii sale ulterioare în societate.

Spaţiul amenajat pe arii de stimulare ajută copiii să-şi dezvolte personalitatea prin faptul că le lasă posibilitatea de a alege singuri unde, cu ce, cu cine şi cât se joacă, îşi asumă responsabilităţi pentru alegerile făcute, percep activităţile ca fiind reuşite deoarece sunt potrivite nivelului lor de dezvoltare şi nu vor resimţi o frustrare ca urmare a faptului că sunt constrânşi să participe la activităţi care sunt fie prea dificile, fie prea uşoare. Alegând singuri şi asumându-şi responsabilitatea deciziei, copiii devin independenţi, capabili să se descurce singuri, încrezători în propriile forţe ceea ce duce la formarea unei imagini de sine pozitive.

pagina 15

Noua Generație, an XV, nr. 1-2(21) - 2017

Ce sunt ariile/ centrele/ zonele de interes/ de stimulare? Ariile sunt spaţii educative care stimulează dezvoltarea copiilor prin propunerile de joc pe care le oferă acestora. Este important ca ariile să fie aranjate astfel încât să exprime ordine şi siguranţă pentru copil. Ordinea este un element de bază dar care nu trebuie exagerat.

Aşadar, jocurile şi jucăriile trebuie să fie ordonate dar accesibile copiilor care vor învăţa să le aranjeze la locul lor după ce le-au folosit. De asemenea, un joc început nu se întrerupe iar o construcţie neterminată nu se descompune, pentru că valoarea produsului propriu este mai importantă pentru copii decât ordinea în sine. Ariile sunt o altă amenajare a spaţiului, prin împărţirea lui în spaţii diferite, cu scopuri de cunoaştere şi dezvoltare experienţială a copilului, o altă aşezare a jocurilor şi jucăriilor în sală, o altă antrenare în joc şi activitate a copiilor după reguli în care se stimulează motivaţia internă şi respectul de sine.

Tipuri de centre/ arii/ sectoare: Construcţii cu cuburi (un covor şi un raft în care sunt aşezate cuburi de diferite mărimi şi forme).

Este o zonă consacrată cuburilor mari, cu ajutorul cărora copilul poate realiza diferite construcţii pe covor, implicând imaginaţia şi spiritul său creator, exersând mişcările largi şi cele fine.

Joc de rol/ imaginaţie/ aria casei (o casă mică din carton sau lemn, cu obiecte de mărimea copiilor, ustensile şi mobilier, truse diferite pentru dramatizare, costume, măşti etc.). Este locul în care copiii desfăşoară activităţi casnice şi exersează diferite roluri sociale. Îşi dezvoltă deprinderi de cooperare, de comunicare, de limbaj, de manipulare a obiectelor de uz casnic, îşi exersează imaginaţia, învaţă să se exprime artistic.

Zona senzorială/ nisip şi apă (un vas mare cu nisip şi un lighean cu apă, diferite forme cu care se pot juca). Este zona care stimulează fantezia şi imaginaţia copilului. Acesta îşi dezvoltă capacitatea tactil– kinestezică, îşi dezvoltă musculatura şi îşi îmbunătăţeşte coordonarea senzorio-motorie.

Biblioteca/ zona liniştită/ colţul cărţii şi al poveştii (rafturi cu cărţi, caiete, instrumente de scris, imagini pe teme diferite, măsuţă). Această zonă are două mari roluri în grădiniţă: 

Să apropie copilul de carte şi de simbolurile limbajului;



Să ajute copilul să se echilibreze, să se odihnească în anumite momente. În acest sector, copiii fac cunoştinţă în mod organizat cu cartea şi cuvântul. Ei învaţă ce reprezintă ea, care este valoarea ei şi cum trebuie să o folosească. Cu cât copiii se vor apropia mai repede şi mai adecvat de cuvântul scris din cărţi, vor reuşi să descifreze mai repede scrisul şi cititul în perioada şcolară.

Artă (acuarele, guaşe, tempera, hârtie albă şi colorată, lipici, aţă, măsuţă şi raft în care sunt aşezate în ordine toate materialele ). În această zonă copiii realizează activităţi de desen, dactilo-pictură, activităţi practice, colaje. Este o zonă liniştită, simplă, care trezeşte imaginaţia şi spiritul creator al copilului. pagina 16

Noua Generație, an XV, nr. 1-2(21) - 2017

Ştiinţa/ colţul naturii vii (plante, mici animale de casă, acvariu cu peştişori, seminţe, vase pentru experienţe, etc.). Aici este locul unde copiii îşi asumă diferite responsabilităţi, realizează mici experienţe sub îndrumarea educatoarei, fac diferite observaţii. Pentru o bună desfăşurare a activităţilor în cadrul ariilor de stimulare, educatoarea împreună cu copiii stabilesc la începutul anului, atunci când sunt prezentate centrele şi materialele corespunzătoare, nişte reguli care trebuie respectate de către copii.

Sala de grupă trebuie să îndeplinească şi un rol estetic. Deşi este aglomerată cu jocuri, jucării şi diverse materiale, ea trebuie să ofere o imagine globală simplă, plăcută şi de siguranţă pentru copil. Împodobirea sălii cu desenele şi lucrările copiilor este mult mai eficientă decât pictarea pereţilor.

Concluzionând, putem spune că sala de grupă exprimă creativitatea, flexibilitatea şi competenţa profesională a educatoarei.

Având în vedere faptul că vârsta preşcolară are o valoare definitorie în evoluţia intelectuală şi afectiv-relaţională a copiilor, aceştia trebuie să dobândească şi să-şi consolideze capacitatea de a comunica cu cei din jur, de a-şi exprima impresiile, gândurile, ideile, sentimentele. În perioada preșcolară se observă cele mai mari progrese la nivelul a trei aspecte ale limbajului, şi anume semantica, sintaxa şi pragmatica, copilul devenind treptat un partener de conversație. În grădiniţă, parcurgând cele patru grupe, copiii dobândesc un bagaj de cunoştinţe, iar vorbirea devine mai bogată, mai clară, mai corectă, asigurând dezvoltarea intensă a gândirii. Astfel, întreaga experienţă instructiv-educativă din grădiniţă atestă posibilitatea şi utilizarea cultivării limbajului oral, în strânsă legătură cu dezvoltarea gândirii efectuându-se exerciţii de pronunţie, de exprimare. Accentul principal în această privinţă este pus pe activităţile de comunicare, pe dialogul liber, pe formarea deprinderilor de exprimare ordonată a gândurilor, de însuşire treptată a structurii gramaticale a limbii.

pagina 17

Noua Generație, an XV, nr. 1-2(21) - 2017

Una dintre modalităţile folosite cu succes, încă de la grupa de trei ani a fost aceea a utilizării exerciţiilor–joc.

O particularitate a acestei vârste este aceea de operare directă cu obiectele, care trebuie să fie de acelaşi fel (flori, frunze, mere).

Tot la grupa mică am jucat jocul ,,Să servim păpuşa”. Ca scop, mi-am propus formarea deprinderii de a număra grupuri Andrei Strugaru de obiecte. Păpuşa, sosită în vizită la copii, va fi invitată să mănânce o gustare, se aduce în faţa păpuşii o masă, apoi două scaune, două farfurii, două pahare, două linguri. Voi numi un copil să numere obiectele şi să asocieze şi cifrele. În acest fel voi desfăşura jocuri şi pentru învăţarea cifrei trei. La grupa mijlocie vom putea desfăşura acelaşi joc, dar se adaugă sarcina de a raporta numărul la cantitate şi cerinţa de a executa toţi deodată sarcina cerută. Păpuşa îi va ruga pe copii să îi aducă: două farfurii, două tacâmuri, două felii de pâine, etc.

Copiii lucrează împreună cu educatoarea, vor număra şi alte obiecte decât cele aşezate pe masă (doi ochi, două mâini, două picioare, două urechi).

Considerăm îndreptăţit obiectivul alfabetizării timpurii ce i-a fost fixat grădiniţei şi cred că acest lucru este posibil şi necesar în grupa mare-pregătitoare şi nu de la grupa mică.

Este esenţial să trezim copiilor interesul pentru citit-scris, pentru numărat, să le creăm un mediu interesant şi stimulativ, bogat în experienţe lingvistice şi să atragem în acest proces, în măsura în care este posibil, şi părinţii (adulţii din jurul copiilor).

BIBLIOGRAFIE 1.

EMIL VARZA- Limbaj, învăţare, personalitate la preşcolari în ,,Educaţia intelectuală a copiilor preşcolari” - 1975

2.

V. LOVINESCU- Jocuri-exerciţiu pentru preşcolari, E.D.P.

3.

REVISTA ,, Învăţământul Preşcolar” nr. 4 /2007

4.

REVISTA ,,Învăţământul Preşcolar” nr. 1-2 / 2009-04-05

5.

http://www.pagini-scolare.ro

profesor învăţământ preșcolar: Luminiţa Chiorescu

pagina 18

Noua Generație, an XV, nr. 1-2(21) - 2017

RELAŢIA FAMILIE-GRĂDINIŢĂ, FACTOR IMPORTANT ÎN EDUCAREA COPILULUI PREŞCOLAR

O condiție importantă în derularea eficientă a procesului instructiv-educativ din grădiniță o constituie asigurarea unui raport direct proporțional între factorii implicați în dezvoltarea la această vârstă: familia, grădinița, societatea. Este recunoscut faptul că, în cadrul acestui ,,complex formativ", rolul preponderent revine grădiniței, instituție specializată cu cadre anume pentru realizarea obiectivelor educației preșcolare.

Activitatea educatoarei implică un înalt grad de responsabilitate personală și civică, deoarece, de modalitățile complete de realizare ale educației preșcolare depinde, în mare măsură, întreaga dezvoltare ulterioară a personalității copilului.

Pentru reușita actului educațional, munca depusă de cadrele didactice din grădiniță trebuie continuată, susținută și întărită de familie. În acest sens educatoarea trebuie să asigure o permanență colaborare între grădiniță și familie și să-i convingă pe părinți să păstreze unitatea de cerințe adresate preșcolarilor cu cele ale grădiniței.

Inițierea părinților în problemele specifice educației și instrucției copiilor se face prin diverse metode și procedee, alese cu mult tact de către educatoare. Astfel, în discuțiile libere cu părinții, prin participarea acestora la Ioana Papuc unele activități din grădiniță realizăm un învăţământ modern și în același timp, facem cunoscută activitatea noastră în rândul părinților.

De-a lungul timpului, am observat că, atunci când nu se acordă importanța cuvenită comunicării cu părinții copiilor, în educația acestora rămân unele lacune importante în formarea și educarea copiilor preșcolari. Un rol important în colaborarea dintre familie și grădiniță, îl constituie lectoratele cu părinții. În cadrul acestor întâlniri cu părinții am organizat expoziții cu lucrări ale copiilor, constând în desene din imaginație, picturi, lucrări din plastilină, obiecte efectuate în cadrul activităților de lucru manual, construcții din diferite truse, mape conținând diferite lucrări ale copiilor. În acest fel, părinții au posibilitatea să vadă ce fac copiii lor la grădiniță și, în același timp, să compare lucrările copiilor lor cu ale celorlalți copii din grupă, să înțeleagă ce aptitudini au și ce posibilități de interese dovedesc. În prima zi când un părinte rămâne în clasă, el trebuie întâmpinat cu drag de către educatoare și prezentat copiilor. Părintele este lăsat să observe clasa, să pună întrebări sau să răspundă el însuși unor întrebări. Apoi este implicat într-o activitate simplă cu copiii. Implicarea activă a părinților în activitatea grupei are un avantaj important pentru copil. Educatoarei îi revine sarcina de a încuraja familia să vină în sala de grupă. La începutul perioadei preșcolare este important să li se explice părinților că sunt bineveniți în grădiniță și pot participa la orice activitate doresc. Ei sunt informați cu câteva probleme de ordin general: cunoașterea regulilor și procedeelor grupei respective, familiarizarea părinților cu modul de dispunere al sălii de grupă, cerințele educatoarei în implicarea activă acestora la bunul mers al procesului instructiv-educativ. pagina 19

Noua Generație, an XV, nr. 1-2(21) - 2017

Recunoașterea și aprecierea muncii educatoarei îi face pe părinți să se implice și mai mult în activitatea din grădiniță. Săptămânal, am afișat în grădiniță tema activităților ce urmează a fi desfășurate în cursul săptămânii respective. Astfel, părinții au posibilitatea de control asupra activității copilului. Consider că este dreptul fiecărui părinte de a cunoaște ce se realizează zilnic în materie de

Iulian Ștefan

educație cu copilul său. De asemenea, un accent deosebit l-am pus pe participarea părinților la activități deschise, trimestriale.

Activitatea demonstrativă cu grupa de copii, permite părintelui să fie propriul evaluator al copilului său și să-l aprecieze, ținând seama atât de cerințele educatoarei, cât și de ale colectivului din care face parte. Acest gen de activități a fost primit cu un interes deosebit de către părinți, aceștia înțelegând și mai bine rolul pe care-l are colaborarea permanentă dintre grădiniță și familie. Participând la diferite activități din grădiniță, părinții își dau seama de bogăția și varietatea materialelor necesare pentru buna desfășurare a activităților cu copiii. Astfel, ei devin preocupați de adunarea unor materiale necesare desfășurării acestor activități. Serbările organizate cu ocazia diferitelor evenimente: Crăciunul, 8 Martie, 1 Iunie, sfârșitul anului școlar, au și ele o importanță deosebită în cunoașterea de către părinți a copiilor lor, de talentul și aptitudinile pe care aceștia le au.

Consultațiile individuale (convorbirile) cu părinții ne dau posibilitatea să discutăm cu aceștia despre fiecare copil în parte, să luăm măsuri educative comune. Convorbirile cu părinții creează un climat de încredere reciprocă. Ele necesită mult tact, multă atenție, vocabular ales din partea educatoarei. Prin aceste convorbiri ne putem aduna datele necesare pentru ,,Caietul de însemnări asupra evoluției copiilor”: numele și prenumele; data și locul nașterii; boli suferite până la intrarea în grădiniță; la ce vârstă a început copilul să meargă, să vorbească; de către cine este supravegheat copilul în familie: părinți, frați, bunici. Vizitele educatoarei la domiciliul copiilor au o importanță deosebită în ceea ce privește colaborarea familie-grădiniță. Educatoarea observă mediul în care copilul trăiește, se joacă, ce posibilități materiale au părinții, vine cu unele sfaturi, completări.

Desfășurând în acest mod activitatea instructiv - educativă din grădiniță, cu participarea efectivă a familiei îi dăm acesteia posibilitatea să vadă în grădiniță nu doar o supraveghere a copilului în timpul absenței acestuia din familie, ci și desfășurarea unui proces instructiv - creativ, bine organizat.

Prof. înv. preşcolar Mihaela Diaconescu

pagina 20

Noua Generație, an XV, nr. 1-2(21) - 2017

Interviu cu Pavel Blaj, consultant artistic la Centrul de Conservare a Tradițiilor Suceava Pavel Blaj a fost profesor în învățământul liceal și universitar, muzeograf, director al muzeului și al Centrului Bucovinean de Conservare a Tradițiilor în prezent este consultant artistic. Atracția pentru exponatele populare, dorința de a conserva vestigiile trecutului și însăși tradiția l-au determinat să aleagă acest domeniu.

R: Credeți că este importantă conservarea tradițiilor?

B.P.: Mai mult ca niciodată, pentru că trăim într-o perioadă de globalism, suntem incluși într-o mare uniune, Uniunea Europeană. Fiecare națiune are unicitatea ei, fiecare națiune trebuie să își conserve specificitatea ei. Pe de o parte este globalism, dar pe de altă parte nu se vrea crearea unei lumi în care toți să fie în același costum. Eu sunt de părere că dacă luăm modelul Imperiului Austriac, care a stimulat naționalismul tradițiilor, nu extremist, decât în țările în care nu au fost mai multe etnii. A fost o concurență între studenții români de la Cernăuți și germani, ucraineni, fiecare prin costumul său își arătau apartenența la o etnie.

R: Ce părere aveți despre ceea ce se întâmplă în prezent, referitor la tradiții?

Eu cred că perioada aceasta este una propice, ca dovadă și această clădire este făcută cu fonduri europene, care să stimuleze portul popular.

R: Ce influență are folclorul asupra țăranului?

Cum zicea Mihai Eminescu, referindu-se la ciobani, dacă ciobanul nu ar fi știut să cânte, ar fi înnebunit. Folclorul, muzica, doinele au fost lucruri care făceau parte din existența țăranului.

Muzica îi era un sprijin și la bine și la rău. Folclorul este deosebit de important, nu avem decât să ne uităm la oamenii de la țară să vedem cum se manifestă sau cei din străinătate ascultă numai muzică populară. Face parte din seva nației.

R: Ce credeți despre influența pe care o are costumul popular asupra modei?

B.P.: Au apărut designeri care au ca model costumul popular, cu anumite reinterpretări. Aceasta este o dovadă a faptului că portul popular este o sursă inepuizabilă de inspirație.

pagina 21

Noua Generație, an XV, nr. 1-2(21) - 2017

R: Având în vedere că majoritatea bătrânilor vor să fie înmormântați în costumul popular, fetele nu mai cos, iar meșteri populari sunt din ce în ce mai puțini, care credeți că este viitorul costumului popular?

B.P.: Clădirea Primăriei Municipiului Suceava are drept scop stimularea meșterilor populari, care să continue să facă costume populare. Eu zic că dacă e expus, va exista tentația de a-l cumpăra, chiar dacă nu este purtat. Dacă nu, se vor cumpăra ouă încondeiate, ștergare. Astfel, meșterii populari sunt susținuți prin această instituție a Primăriei și prin activitatea Centrului Popular Bucovinean care organizează spectacole folclorice, unde oamenii sunt îmbrăcați în costumul popular.

R: Cum se raportează oamenii de rând la costumul popular? În ceea ce privește omul de la țară, el are tradiția lui, îi este rușine să umble cu capul descoperit, fără pălărie. La țară, doar bărbații în doliu nu poartă pălărie. În generația vârstnică sunt înrădăcinate aceste cutume legate de costumul popular. Cu toate că oamenii sunt mai apropiați de costumul acesta lejer, sunt momente când se participă la manifestări folclorice,ca de exemplu la Ciocănești, în care toți oamenii, în frunte cu primarul, poartă costumul popular. Simt și politicienii nevoia de a se lipi de rădăcina neamului. La ce să se raporteze? La costumul popular pe care l-au văzut în familie. Majoritatea oamenilor, după o perioadă de socialism în care aristocrația e înlăturată, provin din clasele de jos, a țărănimii și atunci este tentant ca în unele momente să îmbrace costumul popular.

R: Credeți că este importantă cunoașterea tradițiilor?

B.P.: Nu întâmplător regina Maria și toate reginele noastre purtau și se afișau cu iile românești.

Dacă reginele nu se simțeau jignite să le îmbrace și studenții din acea vreme mergeau în port popular și la Universitate și la alte manifestări, cred că nu am avea de ce să nu îmbrăcăm și astăzi costumul popular. El este identitatea noastră nu putem să ne îmbrăcăm ca tirolezii. Noi aparținem unei țări care are o tradiție.

pagina 22

Noua Generație, an XV, nr. 1-2(21) - 2017

R: Ce rol mai au tradițiile în perioada contemporană?

Eu zic că în ultima perioadă printr-o evoluție fericită a folclorului, au sporit cântăreții de muzică populară, au sporit ansamblurile artistice, iar toți aceștia au nevoie de costum popular. Există o legătură între cei care pun în valoare folclorul, și meșterii populari care oferă costumația. Nu este o involuție, este o reconsiderare a costumului popular, a tradițiilor. Cred că suntem pe calea cea bună, ne -am dat seama că nu putem să purtăm numai blugi și adidași, pentru că ele fac parte dintr-un globalism și noi trebuie să avem o identitate a noastră.

Petronela Munteanu, Marinela Pentelescu, clasa a XII a C

Anastasia Bumbac pagina 23

Noua Generație, an XV, nr. 1-2(21) - 2017

133 de ani de tradiţie...

Iar când fraților m-oi duce, De la voi și-o fi să mor, Pe mormânt atunci să-mi puneți, Mândrul nostru tricolor.

În data de 12.06.2016 s-au comemorat 133 de ani de la moartea compozitorului Ciprian Porumbecu.

Acest eveniment important s-a sărbătorit în comuna Ciprian Porumbescu, unde a avut loc a VI-a ediție a Festivalului European al artelor Ciprian Porumbescu și cea de-a X-a ediție a Festivalului Folcloric Satul meu cu doruri multe. Spectacolul a fost organizat cu ajutorul Consiliului Județean Suceava, al Centrului Cultural Bucovina, al Centrului pentru conservarea și promovarea culturii tradiționale, dar și cu ajutorul Primăriei comunei Ciprian Porumbescu.

Spectacolul a început la 12:30 și a fost deschis de Corala Ciprian Porumbescu Suceava, o corală cu tradiție care face performanță prin reprezentările sale în țară, dar îndeosebi în diasporă. Membrii acesteia au interpretat cu multă mândrie și talent Crai nou, Trei culori, cât și alte compoziții din repertoriul propriu.

Tot în cadrul spectacolului s-au făcut remarcați micii artiști ai comunei, Ansamblul Folcloric Bidirelul al Școlii Generale Ciprian Porumbescu care a încântat privitorii cu o suită de dansuri din zona Bucovinei, iar tinerele voci s-au făcut auzite datorită talentului de care au dat dovadă.

Spectacolul a continuat cu Grupul Folcloric Bogdana din Bogdănești, iar mai apoi toată atenția sătenilor a fost furată de frumusețea portului popular și a suitelor prezentate de îndrăgitul Ansamblu Artistic Ciprian Porumbescu. A urmat o suită de dansuri din Mălini a Grupului Folcloric Obcina Stânișoarei. pagina 24

Noua Generație, an XV, nr. 1-2(21) - 2017

Interpreții de muzică populară, Doina și Ciprian Petroaie au făcut din orele următoare un adevărat spectacol. Mai târziu, cu același entuziasm și pricepere, Grupul Folcloric Simion Florea Marian din Ilișești ne-a arătat ce înseamnă jocul și voia bună, frumusețea și tradiția, prezentând o suită frumoasă de dansuri din comună. Tot din același sat, cu la fel de multă energie, Grupul Vocal Floarea Speranței ne-a făcut să fim mândri de țara în care trăim. În orele care au urmat, grupuri folclorice precum: Balada Humorului, Mănăstirenii și Grupul Folcloric Străjerii au încins atmosfera și i-au îndemnat pe săteni la horă.

Mai târziu Fanfara Sf. Ilie împreună cu interpretul Călin Brăteanu au continuat petrecerea cu la fel de multă voie bună. În încheierea spectacolului, Fanfara Crai Bucovinean din Todirești a interpretat mai multe cântece vechi la fel de bine cunoscute și îndrăgite și astăzi.

Prezenți la acest spectacol au fost primăria, consiliul patriarhal, sătenii și nu în ultimul rând doamna profesoară Stanca Scholz-Cionca, fiica scriitoarei Ninca Cionca, strănepoata lui Ciprian Porumbescu. Chiar dacă vremea nu a ținut cu noi, oamenii au venit cu drag pentru folclor și cu o nemaipomenită iubire pentru Ciprian Porumbescu.

Chiar dacă omul e trecător, Porumbescu va rămâne cu noi prin creațiile sale. Ciprian Porumbescu a rămas marele compozitor, violonist și apărător al valorilor românești.

Eram legat cu atâta duioșie și dragoste, de patria mea, de casa mea părintească, încât îmi cădea întotdeauna greu să mă îndepărtez de ea chiar și pentru o scurtă vreme. Că această patrie, această casă părintească, adică apropierea de cei dragi mi-a devenit tot mai scumpă, se înțelege de la sine...

Ciprian Porumbescu

Diana Alexandra Mititiuc Ionela-Georgiana Moldovan clasa a XII-a C pagina 25

Noua Generație, an XV, nr. 1-2(21) - 2017

În primele zile ale lui Cireșar, mai exact între 3 și 5 iunie 2016, s-a desfășurat, în comuna Fundu Moldovei, în Bucovina, supermaratonul Ultrabug.

Este vorba de o alergare pe o distanță totală de 100 km, pe care concurenții au parcurs-o în trei etape, astfel: vineri – 42 km, sâmbătă - 50 km, iar duminică - 8 km.

La ediția din acest an, a treia la număr, s-au înscris și participanți din Marea Britanie, Africa de Sud, Slovacia, Peru, Italia, Germania, Suedia, o parte dintre ei participând și anul trecut la concursul de alergare montană.

Organizatorii au pregătit de asemenea și câteva surprize pentru participanți care au fost dezvăluite la fața locului. Festivitatea de premiere și petrecerea de după concurs au avut loc duminică, 5 iunie, de la ora 14:00.

pagina 26

Noua Generație, an XV, nr. 1-2(21) - 2017

Începuturi Ideea de a organiza un ultramaraton la Fundu Moldovei aparține jurnalistei britanice Anne Marie Lategan. În urma unei vacanțe în această comună în 2013, jurnalista a rămas profund impresionată de frumusețea peisajelor, de tradițiile și obiceiurile păstrate de localnici și,

nu în ultimul rând, de delicioasele preparate

bucovinene, gândindu-se să promoveze neapărat zona și în rândul iubitorilor curselor de alergare. Anne-Marie este o alergătoare, a participat la numeroase curse, inclusiv de maraton și ultramaraton, și este

Fitness Editor la revista de specialitate Women's

Running, care apare în Marea Britanie și în alte țări din Europa.

Finaliști...

Primul participant care a finalizat maratonul a fost Robert Hajnal, alergător montan, blogger pasionat și posesor al unui umor fin. Pe locul doi s-a clasat Georgeta Manolache, cea mai bună ultramaratonistă a anului 2015.

Ultrabug își propune să promoveze frumusețea

zonei

și

ospitalitatea

localnicilor; să atragă cât mai mulți amatori de mișcarea în aer liber pe cărări de munte; să încurajeze o atmosferă de camaraderie și corectitudine și să ofere o experiență de neuitat participanților.

Andreea Lesenciuc clasa a XII-a C

pagina 27

Noua Generație, an XV, nr. 1-2(21) - 2017

Shopping City Suceava ne invită, ca în fiecare an, să vizităm expoziția acvatică cu peste 20 de specii de pești oceanici și exotici, frumuseți acvatice impresionante, numeroase specii de corali și nevertebrate, faună marină și de apă dulce, precum și reptile de apă sau specii diferite de broaște țestoase.

Expoziția este împărțită în două secțiuni cu tematică diferită, având,

astfel,

acvarii

cu

apă

oceanică, dar și acvarii cu floră și faună de apă dulce, cu viețuitoare impresionante prin formă, culoare sau dimensiune. În acvariile cu apă oceanică, vizitatorii au reușit să admire murena mediteraneană, anghila conger, pești chirurg, pești clown, pești

domnișoară

cu

trenă

galbenă, dar și numeroase specii de corali și nevertebrate marine.

pagina 28

Noua Generație, an XV, nr. 1-2(21) - 2017

În secțiunea cu apă dulce am putut vedea faimoșii piranha ai râului Amazon, scalari, peștele papagal, salamandra mexicană, peștele dragon, ciclidele africane ale Lacului Malawi și multe alte specii spectaculoase de pești.

Câteva atracții importante ale expoziției au fost reptilele de apă, cum ar fi tegul argentinian și varanusul salvator,

dar

și

câteva

exemplare

remarcabile de șerpi. În plus, cei mici au putut cunoaște în realitate îndrăgitele personaje din desenele animate Finding

Nemo și Finding Dory, peștele clown și peștele chirurg.

Expoziția a fost organizată în colaborare cu Dorin Șoimaru, un mare iubitor de animale, care adăpostește circa 400 de exemplare de animale exotice la Colțul Zoologic din Ilișești.

Deși este privată, Grădina Zoologică Șoimaru se bucură de prezența a sute de animale, multe dintre ele exotice și neobișnuite,

din

America

Centrală,

America de Sud, Europa și Africa.

Oana Peter, Andreea Tanase clasa a XII-a C pagina 29

Noua Generație, an XV, nr. 1-2(21) - 2017

Pe data de nouăsprezece octombrie am fost în vizită la Muzeul de Ştiinţele Naturii, muzeu situat în parcul din centrul oraşului.

De la intrarea în acest edificiu, am fost întâmpinaţi de doamna ghid, care ne-a oferit o prezentare cu multe informaţii despre mamifere. Apoi ne-a condus spre o încăpere unde se afla o dioramă special amenajată, în care puteam admira un peisaj acvatic.

Cea mai mare atracţie pentru mine a fost Sala Cristalelor, în care am admirat cele mai valoroase şi frumoase flori de mină. Trandafirul de nisip şi cuarţul au fost printre preferatele mele. Mii de ani a muncit natura pentru aceste creaţii impresionante.

M-au fascinat şi vitrinele cu familia de mistreţi, cu grupul de cerbi şi ciute, cu haita de lupi ce urlau la lună, sub cerul înstelat.

Diorama cu specia de urşi bruni ne-a atras privirile şi atenţia tuturor. Ursuleţii jucăuşi erau în siguranţă alături de părinţii grijulii.

Minunata lume a păsărilor este prezentă în muzeu prin foarte multe exemplare din fauna diversă a Bucovinei. Am remarcat următoarele denumiri: auşelul-cea mai mică pasăre, piţigoiul cel cu penaj multicolor, bufniţele cu privire fixă şi rozete de pene în jurul ochilor.

La plecare, am vizitat un stand cu o ofertă diversificată de pliante, vederi, obiecte din ceramică şi decoraţiuni din pietre semipreţioase.

Vizita la muzeu a fost spectaculoasă şi am învăţat multe lucruri noi, de mare folos pentru orele de şcoală.

Andreea Grigore, clasa a III-a A Sofia Chilariu

pagina 30

Noua Generație, an XV, nr. 1-2(21) - 2017

Mai întâi de toate, noi, elevii de la filologie am decis să vă prezentăm câteva informații pentru cei interesați de acest profil. Media de admitere în 2015 a fost 8.59, iar materiile pentru bacalaureat sunt: limba română, istorie și la alegere geografie/ sociologie/ logică/ filozofie sau psihologie. Viața la filo nu e chiar atât de rea pe cât se spune, însă încape loc și de mai bine. Un avantaj major de care ne-am putut bucura a fost că am făcut științe exacte doar doi ani, dar și în acei doi ani, cât ne-am chinuit! Dar nu e de speriat, există materii și mai grele. Cine a fost la filologie știe că latina, mai ales la noi în liceu, ne cam dă bătăi de cap. Conjugările, declinările, toate timpurile şi modurile care trebuie învățate, e drept că te vor obosi, dar te vei putea refugia în lectură pentru că filologilor le place să citească.

Am dori să vă prezentăm în continuare câteva avantaje şi dezavantaje- după cum vedem noi viața la filologie. În caz că printre cititorii acestui articol se vor număra bobocii clasei a IX-a, să știe ce îi așteaptă şi pentru ce să se pregătească, că și nouă ne-ar fi prins bine să știm. pagina 31

Noua Generație, an XV, nr. 1-2(21) - 2017



cultură generală bogată, datorată lecturii a

zeci de cărți, atât lectura obligatorie, cât și din cea suplimentară, pentru că Se știe foarte bine ca unui filolog îi stă bine cu cartea în mână - orice profesor de română sau latină... sau istorie, sau literatură universală... sau orice profesor al clasei de filologie v-ar putea confirma aceasta; 

programul destul de lejer;



faptul că poți vorbi liber despre orice temă

posibilă, deoarece orice idee care conduce către o dezbatere, cu minimum două argumente, dovezi si exemple, este bine venită; 

veți găsi sigur în clasele de filologie multe

fete frumoase, după cum se știe, la acest profil genul feminin predomină, atingând un procentaj de 80-90% din totalul elevilor; 

care – pe care, vroiam - voiam/vream, servici serviciu, sau/s-au, miau/ mi-au, dacă aţi avut (ne)plăcerea de a sta în preajma unui filolog, probabil aţi avut şi onoarea de a fi corectat de acesta, iar ca lecţia aceasta învăţată, veţi da gata orice filolog sau filoloagă… sau orice om, în general;



e un profil bun pentru cei îndrăgostiţi de limba noastră cea de toate zilele: limba şi literatură română, medii generale mari, fără efort extraordinar;



porţi deschise la Facultatea de Litere sau Drept.

Simona Stefuriuc

pagina 32

Noua Generație, an XV, nr. 1-2(21) - 2017





un avantaj-dezavantaj, depinde de fiecare dintre voi, este că la acest profil veţi găsi rătăciţi doar câţiva băieţi, însă şi aceia... se vor feminiza până la terminarea liceului; limbile străine, cel puţin două la număr, trebuie învăţate la perfecţie, în două până la patru ore pe săptămână;



un avantaj—dezavantaj, din nou, în funcţie de fiecare, este că veţi avea parte de activităţi extraşcolare diverse, mai ales la subspecializarea Jurnalism, unde vizitele la ziare, televiziune, posturi radio, interviurile, scrierea de articole, crearea de video-uri sau spoturi, diferitele proiecte sunt la ordinea zilei în toţi cei patru ani de liceu.



nu veţi avea posibilitatea de a da la finanţe, bănci, IT şi telecomunicaţii sau orice variantă asemănătoare;



BACUL la română, din păcate pentru elevii de la filologie, este mai greu decât la profilele reale;



latina revine cu forţe proaspete: deşi este în orar trecută cu doar o oră pe săptămână, se dă teză, care, fie vorba între noi, nu e cea mai grea,…dar nici cea mai uşoară.

Cam aceasta ar fi viaţa la profilul filologie din perspectiva noastră. Credem că şi pe noi ne-ar fi

ajutat dacă am fi ştiut informaţii de genul acesta înainte de a alege profilul filologie, poate situaţia ar fi stat altfel, poate am fi ales cu totul alt drum sau chiar ne-am fi ambiţionat şi mai tare să facem această alegere. Deşi ni s-a părut obositor la început şi mulţi am crezut că nu vom face faţă, iată-ne ajunşi în clasa a XII-a, cu aspiraţii mari de viitor. Vom încheia acest articol într-o maniera umoristică, care ne reprezintă: De ce merg jurnaliștii la trei conferințe de presă pe zi?- Pentru că le-a recomandat doctorul să aibă mese regulate.

Daniela Bîrzu, Laura Hoşman, clasa a XII-a C

pagina 33

Noua Generație, an XV, nr. 1-2(21) - 2017

A vorbi despre societate, în ansamblul ei, poate fi oarecum dificil. Dar, dacă ar fi să transfer societatea contemporană într-un plan ideatic, în care totul ar fi perfect în accepţiunea unora, ei bine, mi-ar fi greu să vorbesc despre societate. Am folosit, dacă ai fost atent, cititorule, conceptul de societate ideală… Ţin să te dezamăgesc: acest tip de configuraţie nu există şi nu va exista. Nu e timpul să stai negru şi nemişcat ca un pix inutil pe o masă de lemn, ascultă-mi cuvintele…

Societatea ideală reprezintă, în primul rând, o utopie care nu poate străpunge planul realităţii efective. Mai mult, existența unui asemenea naturi sociale reprezintă un fapt inadmisibil şi în aceeaşi măsură incredibil. Să luăm în calcul următoarele aspecte: frica de schimbare şi sărăcia (cel din urmă termen aş dori să-l prezint mai întâi).

Conform unei definiţii preluate din dicționarul explicativ, substantivul sărăcie desemnează (sau defineşte) lipsa mijloacelor materiale necesare existenţei. Vrednic de luat în seamă este planul la care se face referire – existenţa. Totuşi s-au ignorat câteva aspecte…

Pe de o parte, există mai multe tipuri de sărăcie, și nu mă refer la cea rurală sau cea urbană. Vreau să aduc în discuţie o nouă perspectivă asupra acestei lipse de mijloace. Cu alte cuvinte, există două tipuri de sărăcie fundamentale care hrănesc defectele temporalităţii: sărăcia materială şi cea spirituală…

Sărăcia materială este cel mai dur manifest al istoriei. Începând din cele mai

Sabina Polocoșer

vechi timpuri, sclavii au constituit derivatul lipsei mijloacelor materiale. Aceştia erau oameni doar pentru că posedau actul vorbirii şi trupul, care, după orice activitate fizică, părea mai degrabă un simplu înveliş. În cele din urmă, au apărut războaiele, care nu au făcut altceva decât să intensifice lipsa, în urma cărora oamenii nu erau decât prizonieri spaţio-temporali.

Mai abstractă, probabil, pare a fi sărăcia spirituală. Ei bine, țin să te contrazic, cititorule… Îți dau un simplu exemplu. Un copil de 10 ani, din cauza sărăciei, se adaptează la trecerea timpului cu o bucată de pâine şi cu speranţa că şi mâine e o zi, în timp ce, la polul opus, acelaşi copil de 10 ani poate avea orice.

Cu toate acestea, copilul bogat refuză fără pic de remuşcare să-l ajute pe cel aflat în situaţia mai puţin plăcută, refuz manifestat prin indiferenţă. Îi vede doar umbra şi trece pe lângă el ca şi cum nu ar fi văzut nimic… Această orbire a spiritului, această indiferenţă, oricum am denumi-o, constituie sărăcia spirituală, care, pe zi ce trece, devorează morala şi bunătatea. pagina 34

Noua Generație, an XV, nr. 1-2(21) - 2017

Mahatma Gandhi a spus, acum aproximativ un secol: Fii schimbarea pe care vrei să o vezi în lume! Prin urmare, ca să schimbi ceva trebuie să începi mai întâi cu tine însuți. Dar cum? Toți simțim schimbarea, însă nimeni nu o susține, fiindcă teama e mai mare decât pericolul în sine… Și totuși am putea.

Avem nevoie doar de un simplu catarg cu pânze într-o călătorie care să ne ducă spre tărâmurile omului interior care conviețuiește întru noi.

De ce să aplicăm acest plan de vacanță ? Simplu… Suntem aceeași imagine de mii de ani, astăzi triști că suntem săraci, că planurile noastre s-au dovedit a fi eșecuri lamentabile, apoi fericiți de reușitele noastre, dar revenind cu grijă la starea de amurg. Ne ascundem în criptic, în spatele măștilor. Suntem un act teatral fără regizor sau scriitor, dar jucăm remarcabil rolul de a fi om, de a ne supune voinței de a fi.

Căci acelorași mijloace / Se supun câte există, / Și de mii de ani încoace / Lumea-i veselă și tristă; / Alte măști, aceeași piesă / Alte guri, aceeași gamă, / Amăgit atât de-adese / Nu spera și nu ai teamă.

Mihai Eminescu – Glossă O escapadă în plan lăuntric ar reforma scenariul existențial eminescian; poate că nu l-ar schimba în totalitate, căci această aserțiune gravitează ca punct comun ontologic, dar în lipsa unui păpușar ne-am sculpta propria oglindă. Cu alte cuvinte, nu am mai exista, pentru că fericirea și tristețea sunt elemente pe cât de antinomice, pe atât de primordiale. Deschiderea comediei începe din lacrămi și din suspinuri spunea Oxenstierna în manuscrisul său Comedia cea de obște.

Propun un scenariu. Fiecare dintre noi pornește într-un periplu continuu de sine. De aici fiecare își vede propria imagine în spațiul obiectual. Suntem ghidați de torțe, patru la număr, suficiente. Și vedem, inevitabil, imaginea unui craniu. Oare s-a terminat călătoria? Răspunsul este negativ. De abia aici începe totul; depinde de ochiul privitorului. Craniul poate fi doar o imagine relevată în oglinda metaforei blagiene a omului interior care a murit încercând a nu îmbătrâni de gânduri.

Dar, prezentul este inestimabil, stimate cititor. Craniul pe care îl ții în mână nu reprezintă altceva pentru prisma cunoașterii decât faptul că ți-ai încheiat cu succes rolul de a fi om pe scena lumii. Felicitări!

Acum închide ochii… Ce vezi? Întunericul sau lipsa de lumină? Răspuns: lipsa de lumină. Întunericul e doar o invenție a concepției umane, asemenea fricii. Insesizabil este faptul că societatea este cufundată în frică, în dialoguri între frică și adevăr. Este adevărat că ne este teamă, teamă să spunem adevărul. Și totuși am putea dacă: nemai trebuind să privim,/ Închizând ochii, am putea vedea.

Ana Blandiana Închid și eu acum pleoapele peste aceste file, așteptând ca simplele mele cuvinte să-ți fie de folos. Coboară-ți mâna și gândul peste acestea, așa cum ai face cu un pix și cu o hârtie. Mă bucur că am jucat în aceeași piesă. Oare ce va urma?

Daniel Sandu, clasa a XII-a E pagina 35

Noua Generație, an XV, nr. 1-2(21) - 2017

Limba latină este expresia spiritualității creatoare, este seva care hrănește spiritul roman de pretutindeni. Mult vorbită, răspândită și prețuită de-a lungul secolelor, limba latină a devenit de timpuriu un poem al lumii.

Studiul limbii latine nu este pentru noi doar o problemă istorică de documentare și de atestare a romanității naționale, ci și o necesitate de ordin spiritual, căci prin studiul limbii și literaturii latine se asigură transmiterea valorilor culturale și spirituale ale lumii clasice.

Limba latină este pururea cel mai bun fundament și cea mai bună disciplină pentru orice parte a gândirii noastre, afirmă Titu Maiorescu, iar în privința morală este totodată modelul care ne arată cum instrucțiunea și educația se întâlnesc una pe alta. Prin urmare, învățarea limbii latine oferă, cu siguranță, multiple avantaje, această disciplină favorizând accesul la informații diverse, vizând literatura, retorica, dreptul, filosofia, religia, mitologia, filosofia. Astfel, amprenta latină originară se recunoaște cu ușurință în forme culturale și în mentalități comune, precum și în lexicul limbilor europene.

Limbă maternă a Occidentului, latina nu este privită ca un scop în sine și pentru sine, ci în strânsă legătură cu limba și istoria națională. Mai mult decât atât, latina este și limba unei mari culturi, parte integrantă a culturii clasice, care este în esență educativă (T. Maiorescu). Astfel, o componentă importantă a moștenirii spiritualității romane o constituie impunătorul tezaur de texte acumulate în aproape trei mii de ani de creație culturală. O parte dintre aceste texte ilustrează istoria superbei împărătese de marmură a lumii (după cum numește Eminescu Roma). Merită amintit faptul că marii istorici, precum Titus Livius (autorul vastei opere Ab Urbe condita) și Tacitus, au promovat viziunea obiectivă în scrierea istoriei, considerând că istoricul trebuie să fie imparțial în relatarea evenimentelor - fapt subliniat și de expresia lui Tacitus, adesea citată: sine ira et studio. Chiar Cicero, marele orator roman, remarcă spiritul didactic al istoriei (historia, magistra vitae), subliniind faptul că aceasta îi ajută pe oameni să învețe din exemplele sau greșelile predecesorilor. Astfel, istoria și cultura latină sunt, cu siguranță, fundamentale pentru înțelegerea societății actuale. În al doilea rând, chiar conceptul de lege este dezvoltat de strămoșii noștri prin dreptul roman, cu ajutorul căruia au pus bazele unei societăți civilizate. Potrivit opiniei lui Celsus, ius est ars boni et aequi (dreptul este arta binelui și a echității). Dreptul roman, care s-a dezvoltat pe baza primelor legi (de exemplu: Lex duodecim tabularum, Codex Iustiniani), a pus bazele instituționale ale primei Europe unite.

Romanii au cultivat respectul pentru lege. Astfel, chiar afirmația dura lex, sed lex face referire la faptul că legea e mai presus de toate, duritatea ei având un caracter educativ, într-o strânsă legătură cu disciplina, iar încălcarea legii presupune consecințe grave. În acest caz, libertatem qui perdidit nihil potest ultro perdere (Cine și-a pierdut libertatea nu mai poate pierde nimic). Consider că maximele privind dreptatea s-au bucurat de cea mai largă difuzare: • Tertium non datur. (Ori vinovat, ori nevinovat. O a treia posibilitate nu există.) • Nemo esse iudex in sua causa potest. (Nimeni nu poate fi judecător în propria sa cauză.) • pagina 36

Noua Generație, an XV, nr. 1-2(21) - 2017

Testis unus, testis nullus. (Un singur martor este egal cu niciun martor.) • Audiatur et altera pars. (Să fie ascultată și cealaltă parte.) - expresie folosită inițial de Seneca în tragedia Medeea, care sugerează faptul că trebuie ascultate toate părțile în litigiu pentru a putea judeca temeinic și fără părtinire. Romanii au susținut dreptatea și au încurajat dubla perspectivă asupra situației. (Un alt aspect privind eficacitatea dreptului roman este faptul că astăzi Rusia caută clasiciști pentru a adopta în noua ei societate prevederile dreptului roman, acesta constituind baza sistemelor juridice actuale.) Astfel, prin realizarea primului sistem de legi, romanii duc la bun sfârșit o lucrare ce va rezista vremii - rezultatul unei munci asidue săvârșite cu succes.

Pe de altă parte, studiul limbii latine oferă, cu siguranță, cea mai bună educație în spiritul valorilor umaniste perene. În primul rând, în filosofia lui Cicero sunt promovate valori morale precum buna-credință, cumpătarea, dreptatea, omenia. Marele orator susține cu îndârjire importanța virtuții - aripa ce înalță sufletul spre seninătatea infinitului, afirmând că doar principiile morale înalte precum patriotismul, comportamentul cuviincios și sentimentul datoriei înnobilează ființa umană. În al doilea rând, Seneca încurajează căutarea înțelepciunii și menținerea păcii sufletești prin acceptarea cu resemnare a lucrurilor inevitabile. În ceea ce privește domeniul religiei, limba latină nu este doar un factor decisiv al romanizării - limba Imperiului, superioară limbilor, barbarilor, ci și limba creștinismului din secolul al III-lea, ca alternativă superioară opțiunilor manifestate de păgâni. Chiar cuvântul religie vine din limba latină, din ,religio. La început, romanii adorau numeroase divinități care influențau fiecare aspect al lumii naturale și al relațiilor interumane. Aceștia considerau că practicile lor religioase mențineau așa-zisa pax deorum, care asigura prosperitatea continuă a comunității. Astfel, zeii protejau fiecare act al vieții, de la naștere până la moarte, fiecare loc, împrejurare sau obiect având propriul zeu ocrotitor. Templele închinate zeilor și spectacolele reprezentau cele mai vizibile și sacre manifestări ale istoriei Romei și ale instituțiilor sale. Marii scriitori ai Antichității romane au gravat numele și funcțiile zeilor în scrierile lor. Publius Ovidius Naso, tenerorum lusor amorum, în splendida sa lucrare Metamorphoses, pune în lumină pietas Romana - idealul fiecărui roman, de a sluji patria și divinitatea. Astfel, limba latină devine o limbă a creștinismului, această religie fiind o pledoarie pentru iubirea aproapelui, pentru măsură și echilibru. Același îndemn la cumpătare apare și în operele lui Horatius câteva secole mai înainte: Aurea mediocritas. (Calea de mijloc e de aur.) Horatius cântă aici, totodată, avantajele unui trai modest, departe de splendorile măririlor și ale vieții zgomotoase. Însăși religia creștină este influențată de stoicismul roman (Seneca), deși prezintă multe deosebiri de religia politeistă.

Cf. Félix Gaffiot, Dictionnaire latin - français (2016): religio - 1. attention scrupuleuse, scrupule; 2. scrupule religieux, sentiment religieux, crainte pieuse; 3. délicatesse, conscience: sentiment de respect, vénération, culte; 4. croyance religieuse, religion; 5. pratiques religieuses, culte.

pagina 37

Noua Generație, an XV, nr. 1-2(21) - 2017

Nici literatura nu rămâne mai prejos. Scriitorii clasici, prin modelul etic și estetic pe care îl fixează, au dăinuit de-a lungul veacurilor. Valorile clasicismului promovate în operele lor sunt concizia, simplitatea, precizia și, bineînțeles, stilul elevat. Mai mult decât atât, prin lectura marilor opere ale Antichității ființa umană își dezvoltă puterea de a (se) elibera de propriile patimi și de influențele nocive, chiar de a respinge egoismul. Literatura cultivată de clasici este un portal spre ceea ce este esențial și neconceptualizabil altminteri în experiența lumii (Paul Cornea), este un mijloc optim de cunoaștere și de autocunoaștere. Spre exemplu, în Arta poetică a lui Horatius, estetica clasicismului a fost expusă prin sensul moral al artei, prin armonie și echilibru (idealul clasic), precum și prin îmbinarea utilului cu plăcutul (utile dulci), condiție sine qua non a succesului.

Literatura latină reprezintă tezaurul unei mentalități și al unei estetici ce au influențat covârșitor cultura și civilizația europeană. În afară de Horatius, alți scriitori care au contribuit la dezvoltarea literaturii sunt: Cicero, Lucretius, Vergilius, Ovidius, Caesar, Sallustius, Titus Livius, Tacitus, Suetonius, Seneca. Deși astăzi mulți adolescenți preferă lecturile moderne în detrimentul celor clasice, un lucru e clar: nu putem fi moderni fără o solidă cultură clasică.

De asemenea, bazele comediei au fost puse tot în Antichitate. O formă de evadare din realitatea necruțătoare, comedia a fost dintotdeauna un mijloc de satirizare a realității sociale. Aceasta, având la bază categoria estetică a comicului, denumește una dintre atitudinile esențiale în fața vieții și a artei, avându-și sursa în dezvoltarea unui contrast al reacțiilor morale: de la compasiune la dispreț, de la zâmbet la râsul în hohote. Chiar deviza comediei: castigat ridendo mores (râzând se îndreaptă obiceiurile) sugerează faptul că obiceiurile proaste pot fi combătute prin ironie, satiră și umor. Totodată, comedia nu are numai un rol didactic - de a îndrepta moravurile, ci și un rol de ordin spiritual, terapeutic - acela de a răpi spectatorul din ghearele neplăcerilor și ale tristeților, pentru a-i înviora spiritul prin râs. Preferința romanilor pentru finalul fericit (mai ales în comediile lui Plaut) se vădește din invenția acestui deus ex machina: când intriga piesei devenea mai încurcată și deznodământul mai dificil, era coborâtă din ceruri, cu ajutorul unei mașinării, o zeitate care rezolva lucrurile, de obicei în mod fericit. Prin urmare, râsul rămâne arma imbatabilă a spiritului omenesc împotriva ridicolului, a grotescului, a absurdului din sfera socială.

Așadar, prin studiul limbii latine refacem etapele formației spiritului omenesc, prin intermediul ei asigurându-se transmiterea valorilor spirituale și culturale ale moștenirii latinității. Precum gimnastica dezvoltă toate puterile musculare și dă corpului o atitudine de putere și tinerețe, afirmă marele Eminescu, tot astfel pururea senină și tânăra Antichitate dă o atitudine analoagă spiritului și caracterului omenesc.

pagina 38

Mădălina Odoviciuc, clasa a X-a D

Noua Generație, an XV, nr. 1-2(21) - 2017

Faza naţională a Olimpiadei de Pedagogie-Psihologie organizată la Craiova poate fi descrisă printr-un cuvânt, AMBIŢIE! Colegiul nostru, ca unitate de învăţământ cu o istorie bogată în formarea învăţătorilor şi a educatoarelor, a fost reprezentată de cinci elevi: Barbaroş Adrian, clasa a X-a G (Introducere în pedagogie şi teoria şi metodologia curriculumului), Utale Daniela-Simona, clasa a XI-a G (Tehnica instruirii şi a evaluării), Popescu Georgia-Anna, clasa a XI-a G (Psihologie generală), Vişinari Ionela Lavinia, clasa a XII-a G (Managementul clasei de elevi) şi Luchian Mărioara Raluca, clasa a XII-a G (Psihologia vârstelor). În data de 17 aprilie 2016, după un drum lung şi obositor de aproximativ unsprezece ore, am ajuns într-un final în Cetatea Băniei, unde am fost primiţi cu foarte multă căldură de cadrele didactice ale Colegiului Naţional

Ştefan Velovan care ne-au îndrumat spre locul de cazare;

internatul Colegiului Tehnic Energetic. A doua zi dimineaţă a avut loc proba de foc, trei ore de concentrare şi de etalare a tuturor cunoştinţelor, după aceasta a urmat o captivantă vizită prin centrul vechi al oraşului, am mâncat îngheţată, am făcut poze, iar spre finalul escapadei ne-am hotărât să vizionăm un film, am intrat în cinematograful oraşului pregătiţi anterior pentru un film captivant, am cumpărat biletele ne-am aşezat frumos pe scaune, am aşteptat să intre şi alţi spectatori, dar n-a intrat nimeni, am rămas cinci oameni și 150 de scaune.

Ziua următoare ne-am petrecut-o sub egida valorilor culturale şi a frumosului vizitând Muzeul de Artă Craiova şi grădina botanică a oraşului, iar cealaltă parte am dedicat-o decernării premiilor, Suceava reuşind performanţa a patru premii speciale!

Faza naţională a acestei olimpiade a însemnat emoţii, dăruire, speranţă, zile întregi continue de muncă, într-un final totul transformându-se în bucurie, în sentimente nobile care ne sunt rar dăruite, olimpiada a însemnat şi glorie, una interioară, şi nu în ultimul rând, premii!

pagina 39

Noua Generație, an XV, nr. 1-2(21) - 2017

Toate aceste lucruri nu se puteau realiza dacă dascălii care să insufle dragostea pentru aceste discipline nu ar exista. Pe această cale dorim să le mulţumim doamnelor profesoare Catargiu Anamaria şi Anuţei Gabriela pentru tot ceea ce au făcut, pentru că ne-au inspirat, pentru că au crezut în noi, pentru că ne-au ghidat paşii spre cunoaştere, pentru că încetul cu încetul ne-au făcut să iubim pedagogia şi psihologia, să devină astfel o parte din noi!

Adrian Barbaroş, clasa a X-a G

Dacă nu aș fi fost convinsă că totul în lume se petrece cu un motiv, aș fi pus această experiență pe seama întâmplării, pentru că nu m-am gândit foarte mult înainte de a hotărî să particip la Olimpiada de Religie. Din fericire, nu cred numai într-un temei, ci și într-un scop.

Odată luată decizia, am început să mă pregătesc, încercând mai degrabă să simt, decât să memorez ceea ce învăț . La faza județeană m-am confruntat cu emoții imense și nu am crezut că voi trece mai departe. Totuși, Dumnezeu a vrut altceva. În seara de 17 aprilie 2016, am urcat în trenul care ducea spre Timișoara, locul unde avea să se desfășoare etapa națională a olimpiadei. În prima zi petrecută acolo, în Catedrala Mitropolitană, a avut loc slujba de Te Deum și festivitatea deschiderii evenimentului. Am primit binecuvântarea Înalt Prea Sfințitului părinte Ioan Mitropolitul Banatului și urări de bine din partea altor personalități importante, printre care inspectori din cadrul Ministerului Educației Naționale și Cercetării Științifice. Seara ne-a găsit repetând și gândindu-ne la examenul stabilit pentru ziua următoare. În dimineața de marți, am plecat spre Școala Gimnazială nr. 30 Timișoara, una dintre cele mai prestigioase școli din oraș, unde am fost repartizați în diferite săli pentru a susține olimpiada. Înainte de a ajunge subiectele, nu mă mai puteam gândi la nimic din ce învățasem, iar atmosfera era încărcată de suspans și tulburare, așa că am spus împreună o rugăciune. După ce s-au împărțit subiectele, în sala de clasă s-a instalat liniștea, semn că cerințele aveau nevoie de toată implicarea. Când am văzut acea foaie, m-am umplut de bucurie, pentru că îmi era foarte drag să vorbesc despre subiectele trecute pe ea: Iisus HristosMântuitorul lumii, Raportul dintre har și libertate și Familia creștină-azi. După trei ore de concentrare, dar mai ales de inspirație, am ieșit din sală surâzând. La plecare, ne-au fost oferite gustări, iar restul zilei l-am petrecut vizitând orașul. Am trecut prin Piața Victoriei, Piața Unirii, Piața Libertății și am admirat clădirile cu stiluri arhitecturale deosebite, bucurându-ne de vremea bună. pagina 40

Noua Generație, an XV, nr. 1-2(21) - 2017

Am fost repartizați în diferite săli pentru a susține proba scrisă. Înainte de a ajunge subiectele, nu mă mai puteam gândi la nimic din ce învățasem, iar atmosfera era încărcată de suspans și tulburare, așa că am spus împreună o rugăciune.

Pentru miercuri a fost organizat un pelerinaj la mănăstirile din împrejurimi. Mai întâi, am fost la Mănăstirea Săraca, apoi la Mănăstirea Partoș, unde ne-au întâmpinat la intrare oamenii comunității, între care câteva tinere în straie populare. După închinarea în biserică și la mormântul Sfântului Iosif cel Nou (personalitatea luminoasă ocrotitoare a Timișoarei și a Banatului), am pornit spre Timișeni, un loc plin de flori, dătător de liniște. În cele din urmă, am vizitat Castelul Banloc, fosta reședință a Reginei Elisabeta a Greciei.

Ultimele momente petrecute în Timișoara au atins punctul culminant al noii experiențe și al emoțiilor. Cu inima strânsă am așteptat să aflu rezultatul muncii de luni întregi, nu atât a mea, cât a celor pe care îi iubesc și care m-au sprijinit. Finalul pentru noi, bucovinenii, a fost unul foarte fericit, întrucât toți am avut lucrări premiate. Îmi amintesc că am fost numiți în glumă „hoți de diplome”, Suceava fiind printre puținele județe cu toți participanții remarcați. În aceeași zi în care am aflat notele, în timp ce vizitam muzeul Catedralei Mitropolitane, am avut o mare surpriză: mi s-a cerut să dau un interviu pentru televiziunea Patriarhiei, Trinitas TV. Această ispravă mi-a deschis noi porți în lunile ce au urmat, deoarece am avut bucuria să mai fiu intervievată și cu alte prilejuri. În sfârșit, vineri s-a desfășurat festivitatea de închidere și premierea.

Cea mai importantă și mai cuprinzătoare concluzie a întregii experiențe ne-a oferit-o Înalt Prea Sfințitul părinte Ioan Mitropolitul Banatului, care ne-a îndemnat pe noi, tinerii, să fim întotdeauna recunoscători și iubitori față de părinți, pentru că datorită lor suntem capabili de reușită și nu în ultimul rând, ne-a cerut să fim tari mărturisitori ai dreptei credințe a neamului românesc, pentru care s-au jertfit strămoșii noștri. Să facem acestea cu nădejdea că pe un mare catarg flutură-n Rai un tricolor românesc!

Nu am putut încheia această „aventură spirituală” decât mulțumindu-I lui Dumnezeu pentru șansa de a descoperi atât de multe locuri frumoase și persoane minunate, dar mai ales pentru aceea de a înțelege că oricât de grea ar părea o provocare, se poate ajunge la o finalitate îmbucurătoare prin iubire și credință cu ajutorul Preasfintei Treimi.

Maria Grumeza, clasa a XII-a F pagina 41

Noua Generație, an XV, nr. 1-2(21) - 2017

Comunicarea poate fi definită drept proces de transmitere a unor informații, idei, opinii, păreri de la un individ la altul. Etimologia acestui termen este sugestivă, cuvântul provine din limba latină communis, care înseamnă a pune de acord, a fi în legătură cu, deși termenul circula în vocabularul anticilor cu sensul de a transmite și celorlalți, a împărtăși ceva celorlalți. În literatura de specialitate există multe încercări de a defini comunicarea. Putem considera că există comunicare când un sistem influențează stările sau acțiunile altui sistem. Mesajul poate fi transmis prin intermediul limbajului verbal, nonverbal sau paraverbal.

Comunicarea este esențială atât pentru oameni cât și pentru animale. Între graiurile întâlnite în lumea animală și limbajul omenesc există deosebiri fundamentale. Sistemele de comunicare și codurile folosite de animale nu au caracter simbolic, nu sunt abstracte, nu pot conduce la îmbogățirea creatoare a codului.

Comunicarea umană nonverbală este la fel de importantă ca și cea realizată prin cuvânt. Mircea Eliade afirma că lucrurile îi fac semn. Permanent oamenii caută informații despre cei din jurul lor, deoarece vor să îi cunoască mai bine pe aceștia, dar și pentru a se cunoaște mai bine pe ei înșiși.

Astfel au luat naștere două discipline speciale ale comunicării: kinezica (gesturile) și proxemica (spațiul). S-a afirmat chiar că vorbim cu organele noastre vocale, dar conservăm cu totul corpul (Baylon și Mignot).

Cuvântul este esențial, deoarece el devine creator, rostirea sa materializează gândul, universul interior La început era Cuvântul. Astăzi, mai mult ca oricând, omul vrea să comunice și să se comunice.

Constantin Noica afirmă că toată viața și toată societatea cu toată cultura sunt o chestiune de comunicare. Progresăm printr-un spor de comunicare, dar nu progresăm cu adevărat dacă nu obținem și un spor de comunicare (Constantin Noica).

Literatura, prin excelență, artă a cuvântului comunică sentimente, gândiri, trăiri interioare, idealuri.

Emoția estetică reprezintă Katharsis-ul, purificarea spiritului, detașarea de material. Definit ca unitate de bază a vocabularului care reprezintă asocierea unui sens sau a unui complex sonor, cuvântul are o istorie la fel de veche ca omul, ca omenirea: Toate prin El s-au făcut și fără de El nimic nu s-a făcut din ce s-au făcut (Ev. Ioan 1,3). Orice cuvânt este o uitare și și-n aproape oricare s-au îngropat înțelesuri de care nu mai știi (Constantin Noica).

Mihai Eminescu era conștient de acest lucru, fiind preocupat de găsirea cuvântului ce exprimă adevărul. Lucian Blaga mărturisea cuvântul meu nu era cuvânt. Așadar, absența cuvântului împiedică reluarea și revelarea identității, a eului lăuntric. pagina 42

Noua Generație, an XV, nr. 1-2(21) - 2017

Valorile unei comunități sunt principiile de bază non-negociabile sau standardele pe care cetățenii doresc să le mențină. Ele trebuie să fie recunoscute și apărate în mod constant, pentru a se asigura că schimbarea și dezvoltarea apar în conformitate cu aceste principii și standarde de bază. Raportându-ne la valorile pe care le promovează logica, respectiv argumentarea și comunicarea, voi încerca, în lucrarea de față, să cercetez modul în care acestea sunt aplicate și promovate în propria-mi comunitate. În calitate de ființe sociale, simțim nevoia de a intra în relație cu semenii noștri, de a discuta, de a schimba păreri, experiențe de viață etc., într-un cuvânt, de a comunica. Comunicarea este un proces esențial pentru dezvoltarea omului, precum și pentru organizarea și evoluția societății.

Totodată, reprezintă o modalitate esențială de manifestare a omului, ființa umană neputând exista și neputând fi împlinită decât în acest spațiu al comunicării. Uneori, prin comunicare, indivizii urmăresc un anume scop, precum convingerea, care se realizează în baza argumentării. Nu poate exista argumentare în afara comunicării și, implicit, nu se poate realiza o argumentare convingătoare în lipsa unei bune comunicări. Este necesar, dar nu și suficient, să comunicăm foarte bine pentru a putea fi convingători în argumentare, un rol decisiv avându-l modul în care ne construim argumentele. Trebuie să admit că, de regulă, oamenii sunt pricepuți în arta argumentării, utilizând raționamentul atât pentru a evalua, cât și pentru a produce argumente în contexte argumentative. Totuși, această pledoarie este relevantă, întrucât ideea că oamenii nu-și susțin raționamentele în mod temeinic este relativ comună; dacă această afirmație ar fi pe deplin adevărată, atunci teoria argumentării ar fi o cauză pierdută. Prin urmare, este esențial să se demonstreze că oamenii au abilități argumentative, pornind de la capacitatea acestora de a înțelege și, mai apoi, de a evalua argumentele. Înțelegerea argumentelor a fost studiată în două domenii principale ale psihologiei: schimbarea atitudinii şi rezistenţa la persuasiune, pe de o parte, și raționamentul, pe de altă parte.

Scopurile, metodele și rezultatele sunt diferite în cele două cadre. În cadrul psihologiei sociale, studiul persuasiunii a analizat efectele argumentelor asupra atitudinii indivizilor. A fost realizat un experiment, în acest sens, care a măsurat evoluția atitudinii participanților în urma ascultării sau citirii unor argumente (vezi studiul lui Petty şi Cacioppo!). Participanților li s-au prezentat argumente în sprijinul introducerii unui examen comprehensiv. Unii dintre ei au reținut argumentele tari, puternice, în timp ce alții, dimpotrivă, le-au ținut minte pe cele mai slabe. S-a demonstrat că participanții direct afectați de subiect au fost influențați mai mult de argumentele puternice decât de cele slabe. Acest experiment ilustrează, în fond, că atunci când sunt motivați, participanții sunt capabili să folosească raționamentul pentru a evalua argumentele cu acuratețe.

Aici intervin necesitatea și importanța cunoașterii argumentării din punct de vedere logic, respectiv a perceperii structurii, construirii, evaluării și corectitudinii argumentelor. pagina 43

Noua Generație, an XV, nr. 1-2(21) - 2017

În continuare, voi susține ideea pe care am relatat-o inițial, și anume că una dintre valorile pe care le promovează comunitatea mea este argumentarea.

Un exemplu concret este înființarea a tot mai multe cluburi de dezbateri academice, întrucât dezbaterile presupun și o bună argumentare, și, bineînțeles, dorința elevilor de a lua parte în cadrul acestora.

Convingerea este definită ca fiind comunicarea menită să influențeze acțiunile, credințele, atitudinile și valorile celorlalți. În mod clar, o metodă de convingere este dezbaterea. Or, pentru a convinge, este nevoie de argumente tari, puternice. În acest caz, modul în care elaborezi, formulezi și îți prezinți argumentele/contraargumentele poate fi decisiv în a câștiga dezbaterea. Pentru a fi convingătoare, argumentele/contraargumentele trebuie să fie pertinente și relevante, astfel încât să fie greu de combătut; de asemenea, argumentele trebuie să fie plauzibile, logice, raționale.

Important este să amintim de Concursul Internațional de Dezbateri între Licee, desfășurat în perioada 31 martie – 4 aprilie a.c. la Bratislava, Slovacia, concurs la care au participat elevi din 30 de țări. Câștigătoarea locului I a fost Mara Croitoru, elevă din Suceava, de la Colegiul Național Petru Rareș. În acest fel, s-a dovedit faptul că locuitorii au abilități argumentative și persuasive.

Reluând discuția despre comunicare, mă voi raporta, de această dată, doar la o subcategorie a acesteia, și anume comunicarea publică. Este tipul de comunicare interumană care s-a bucurat de cea mai mare atenție de-a lungul timpului, începând cu retorica din Antichitate. De cele mai multe ori, obiectivul discursului public nu este transmiterea de informații, ci câștigarea publicului; convingerea este tentativa reușită de a influența sentimentele, opiniile și acțiunile acestuia. În general, orice comunicare către public poate fi apreciată ca fiind bună, eficientă, sau slabă, ineficientă. Este slabă, ineficientă, comunicarea al cărei mesaj nu este înțeles de către destinatar; pe de altă parte, este bună, eficientă, comunicarea al cărei mesaj este descifrat și înțeles de către receptor. Trebuie menționat faptul că eficacitatea discursului public depinde atât de prezentator, cât și de publicul său. Această valoare a fost scoasă în relief, în cadrul comunității mele, cu prilejul multor ocazii. De exemplu, un adevărat talent oratoric al elevilor suceveni s-a remarcat la concursul Oratori, retori… şi atât, desfăşurat în mai multe ediții, ultima dintre ele având loc vineri, 18 martie a.c., în aula Colegiului Naţional Mihai Eminescu din Suceava. Acest concurs se adresează liceenilor şi urmăreşte exersarea tehnicilor argumentative, în vederea susţinerii unui discurs cât mai persuasiv, necesar atât în situaţii formale, cum ar fi susţinerea examenelor şcolare, cât şi în alte situaţii de viaţă care presupun susţinerea unui punct de vedere personal în afirmarea pe plan profesional, social şi politic. În ultimă instanță, tind să cred că argumentarea și comunicarea, valori ale logicii, sunt și valori ale comunității mele, locuitorii dovedind că au abilități argumentative, persuasive și, implicit, comunicative. pagina 44

Raluca-Georgiana Atitienei, clasa a XI-a F

Noua Generație, an XV, nr. 1-2(21) - 2017

Concepția că jocurile video generează o mulțime de probleme, atât în rândul copiilor cât, mai nou, și în rândul adulților, de la probleme de comportament, agresivitate, atitudine anti-socială este combătută de unii cercetători care încearcă să găsească și avantaje ale acestui gen de distracție. Și, spre bucuria pasionaților, se pare că există și efecte pozitive ale jocurilor pe calculator: 1. stimulează atenția...

Deși odată se credea că jocurile pe calculator afectează vederea, se pare că ele ar putea chiar să ascută acest simț. În anul 2010, specialiștii de la Universitatea din Rochester au efectuat un studiu pentru a analiza efectele reale ale jocurilor asupra vederii. Ei au descoperit atunci că jucătorii sunt mai capabili să identifice detaliile mici și să distingă nuanțele de gri. Persoanele care joacă jocuri alerte au o privire mai ageră, o atenție sporită și o percepție mai bună a spus unul dintre profesorii care au desfășurat astfel de cercetări.

2. ...și activitatea cerebrală Un studiu lansat la începutul acestui an a pus mai mulți pasionați de jocuri să joace în sesiuni de 10 ore Medal of Honour: Pacific Assault. În urmă experimentului, specialiștii au constatat că subiecții au arătat o creștere a nivelului de atenție și concentrare. Un alt studiu similar, desfășurat la York University, a descoperit că jocurile pe calculator pregătesc creierul pentru activități diverse ce presupun o coordonare mâini-ochi.

3. mențin inima sănătoasă Este adevărat că majoritatea jocurilor pe calculator presupun o activitate sedentară, însă mulțumită evoluției tehnologice a generației de console, s-au dezvoltat sisteme ideale care te provoacă la mișcare fizică. Deși sunt o mulțime de jocuri Kinect care să-ți solicite toți mușchii, cea mai mare reputație în exer-jocuri o deține Wii Fit – care a primit și aprobarea American Heart Association (AHA). Organizatiile noastre provin din două lumi total diferite, dar avem același obiectiv a declarat Clyde Yancy, președintele AHA. Nintendo a demonstrat că este lider în jocurile pe calculator active prin popularitatea sistemului Wii, și am încredere că împreună îi putem determina pe oameni să devină mai activi fizic.

pagina 45

Noua Generație, an XV, nr. 1-2(21) - 2017

4. îi apropie pe membrii familiei Foarte mulți consideră jocurile pe calculator ca fiind un hobby masculin, dar un studiu efectuat de cercetătorii de la Brigham Young University’s School of Family Life a arătat că adolescentele, între 11 și 16 ani, care jucau astfel de jocuri împreună cu părinții lor erau în relații mai bune cu familia și mult mai sănătoase la nivel psihic, decât cele care se jucau singure sau împreună cu prietenii. Desigur, un aspect important al acestei teorii este că jocul trebuie să fie adecvat vârstei copilului.

5. generează deprinderi de șofat Celebra federație auto americană, AAA (The American Automobile Association, Inc) a introdus un program de dezvoltare a abilităților de șofat pentru seniori, bazat pe un joc pe calculator care stimulează funcțiile creierului, îmbunătățind atenția distributivă și spiritul de observație. Reprezentanții AAA susțin că acest joc poate reduce riscul accidentelor cauzate de neatenție cu până la 50%.

Aşadar putem spune ca jocurile video pot contribui în mod direct la dezvoltarea noastră personală.

Sorin Gabriel Găinescu, clasa a XII-a C pagina 46

Noua Generație, an XV, nr. 1-2(21) - 2017

De-a lungul timpului, foarte multe plante şi-au câştigat titlul de aducătoare de noroc datorită legendelor în care sunt amintite. Cine nu a auzit de magia trifoiului, devenit simbol naţional irlandez, de vâscul cel de bun augur sau de bambusul atât de utilizat în arta feng-shui? Moda plantării și a creșterii unor plante aducătoare de noroc a devenit una dintre tendințele acestui an. Din dorința de a proteja casa și grădina de rău și de energiile negative, tot mai multe persoane cumpără plante aducătoare de noroc. Pe lângă funcția feng-shui, aceste plante sunt și foarte aspectuoase, deci le poți ține în casă, chiar dacă nu crezi în mitul norocului.

Plantele aducătoare de noroc: 1. Busuiocul - considerat o plantă magică şi sfântă, despre care se crede că s-ar fi ivit din lacrimile Maicii Domnului. Numită norocel sau bănişor, planta-de-jad atrage prosperitatea în casă. În China, multe case şi restaurante au un ghiveci cu o astfel de plantă în apropierea uşii principale. Se crede ca ea aduce belşug şi prosperitate, mai ales dacă este primită în dar.

2. Magnolia-albă - considerată un simbol al purităţii. Se spune că, dacă e plantată în faţa casei, atrage satisfacţii şi fericire. Dacă este pusă în casă, aceasta va aduce bogăţii ascunse sau acumularea treptată a unei mari averi .

pagina 47

Noua Generație, an XV, nr. 1-2(21) - 2017

3.Liliacul - considerat un simbol al abundenței și prosperității, este un arbust ce crește repede, cu flori parfumate, este bine să plantezi un liliac în curte sau în grădină. În fiecare primăvară, să aduci buchete de liliac în casă, pentru a avea noroc.

4.Bambusul - este de departe una dintre cele mai apreciate plante aducătoare de noroc. Pe lângă această calitate, bambusul atrage o stare permanentă de sănătate, precum și longevitatea fiecărui membru al familiei. Bambusul se îngrijește foarte ușor, deoarece nu are nevoie decât de apă. Este indicat să ții bambusul într-un vas potrivit, transparent. Bambusul preferă locurile umbroase și umede.

5.Bujorul - cunoscut sub numele regele florilor, care aduce avuții și onoruri.

Plantează-l în grădină, toamna, într-un sol bine afânat. După ce înflorește, taie câteva flori și pune-le într-o vază. Vei simți cum norocul și prosperitatea te vor înconjura.

pagina 48

Noua Generație, an XV, nr. 1-2(21) - 2017

6.Cactusul - era privit în mitologie drept un simbol al norocului și al puterii. Despre cactus se spune că ține energiile negative departe de casă, datorită spinilor. Aceste plante aducătoare de noroc nu au nevoie de condiții speciale pentru a crește. Le place doar soarele și, din când în când, puțină apă.

7.Trifoiul cu patru foi - era venerat în miturile celtice datorită culorii lui verzi aprinse, aproape ca de smarald și a creșterii lui rapide. Fiecare frunză pe care o are trifoiul cu patru foi reprezintă un tip distinct de noroc (faimă, bogăție, dragoste, sănătate). Dacă porți trifoiul cu patru foi în piept, iubirea ta adevărată va veni la tine.

Dacă îl ții cu tine într-un loc sigur, niciun rău nu te poate atinge, iar dacă visezi trifoiul cu patru foi, vei trăi fericit până la adânci bătrâneți!

8.Ghinda - în timpul Cuceririi Normande, englezii purtau cu ei ghinde pentru a-i proteja de greutățile de peste zi. Considerată o emblemă de noroc, prosperitate și putere, ghinda chiar este un simbol ce aduce noroc. Reprezintă, de asemenea, și evoluția spirituală a omului.

Andrei Secrieriu Cosmin Cosmiuc clasa a XII-a C

pagina 49

Noua Generație, an XV, nr. 1-2(21) - 2017

Care e lucrul pe care ți-ai dorit dintotdeauna să-l faci, dar ți-a fost frică? Poate e o idee pe care nu ai avut niciodată curaj s-o pui în practică, pentru că părea prea excentrică, sau poate e ceva ce visai din copilărie, când nimic nu ți se părea imposibil. Dar acum ce s-a schimbat? Suntem într-adevăr mai influențabili și mai vulnerabili acum, când nu ni se acordă încredere în posibilitatea reușitei noastre?

Cred că vi s-a întâmplat să fiți priviți cu scepticism când ați spus care e visul vostru unor oameni care nu credeau în voi. Dar poate și noi am făcut același lucru la un moment dat, pentru că toți avem nevoie de dovezi. De cele mai multe ori nu îți acorzi șanse de reușită pentru că știi că de fiecare dată când ai făcut-o, ai dat greș.

Uneori uităm că trecutul nu e ceea ce ne definește, că întotdeauna poți să o iei de la capăt chiar dacă ți se pare că de undeva din umbră ești urmărit de ceea ce obișnuiai să fii.

Recent am vizionat filmul Braveheart și m-a impresionat, pentru că am ajuns să realizez că frica e de fapt prezentă la orice om, indiferent cât de curajos. În ultima scenă a acestui film, eroul, un luptător pentru libertatea țării sale, este condamnat la moarte. Dacă până atunci frica nu fusese niciodată evidentă, în acea scenă el mărturisește că îl părăsise curajul.

Dar a renunțat să lupte până la moarte pentru ideea libertății? Nu, a continuat chiar dacă îi era teamă, pentru că știa că dacă renunță, se trădează pe sine însuși. Era conștient că frica e mai puternică, chiar decât moartea, pentru că ar fi putut într-o secundă să anuleze toată integritatea sa, spre deosebire de moarte care doar îi curma existența.

Am realizat apoi cât de multe lucruri nu am făcut, doar pentru că îmi era frică de părerea celorlalți, de mine, de eșec. De multe ori mă întreb ce-ar fi fost dacă...?, dacă eram îndeajuns de curajoasă să îmi ofer șanse, să cred în mine fără să-mi fie teamă de cum aveau să decurgă lucrurile. Și dacă aș fi acceptat acest sentiment, acum nu mai existau întrebări de tipul “ce-ar fi fost dacă…?”, probabil aș fi reușit să înfrunt provocări pe care le-am refuzat, doar pentru că nu aveam încredere că o să reușesc, sau poate aș fi eșuat, dar nu ar fi ca și cum nu aș fi făcut nimic.

Les Brown spunea: Prea mulți dintre noi nu ne trăim visurile pentru că ne trăim fricile. Și cred că are dreptate, nu poți să îți trăiești visul, dacă nu crezi în el îndeajuns de mult încât să accepți frica. De ce spun să o accepți? Pentru că autosugestia nu prea funcționează, nu poți să pretinzi că nu ți-e teamă și să porți doar în exterior o mască de curaj, pentru ca atunci când eșuezi, ea să cadă și să revii la starea ta reală. Frica e un sentiment normal și poate chiar să funcționeze în avantajul nostru, să ne motiveze să acceptăm provocări. Simți că ești mai puternic decât frica când o accepți și înveți să trăiești cu ea. Nu mai e ceva ce odată te definea, viața ta devine din ce în ce mai independentă de existența sau inexistența ei și pentru prima dată în viața ta ai curaj să te redescoperi pe tine, visurile, dorințele și speranțele tale. Și atunci când te privești în oglindă, pentru prima dată vezi cine ești cu adevărat, stăpânul propriului tău destin.

Andreea-Emanuela Bîtcă clasa a XII-a C pagina 50

Noua Generație, an XV, nr. 1-2(21) - 2017

Motto: Cea mai înverșunată luptă este cu tine însuți. Te afli în ambele tabere.

Voltaire Ne vom afla într-o constantă luptă cu noi înșine, dacă nu ne acordăm timp să ne cunoaștem. Unii adolescenți pot percepe acest lucru ca fiind absurd: Adică, ce? Eu nu mă cunosc pe mine?. Ei bine, foarte mulți ajung la o vârstă destul de înaintată fără prea multe realizări în viață tocmai din această cauză. Drumul vieții noastre va fi mult mai strălucitor și mai plăcut dacă știm ce ne place și ce nu, dacă știm de ce suntem capabili, care ne sunt limitele și dacă suntem stăpâni pe propria persoană. Cunoaşterea de sine merge mână în mână cu încrederea în forţele proprii. Nu poţi avea încredere în tine dacă nu te cunoşti. Dar, ca să ajungi să te cunoşti, trebuie să fii sincer cu tine.

Iar ei sunt…?

Noi, oamenii, avem așa zisa plăcere de a minţi şi de a fi minţiţi. De fiecare dată când ieşim din casă, ne punem o mască. De multe ori m-am întrebat cum ar fi lumea, dacă fiecare şi-ar arăta adevărata faţă. Trebuie să înțelegem însă că unii oameni nu au de ales. Nu toți trebuie să știe ce lupte duci și câte probleme ai, de aceea pentru unii o mască cu un zâmbet este salvatoare. Dar acești oameni nu își ascund personalitatea! Ei își maschează durerea.

Mici defecte şi mari calităţi... trebuie să trăiesc cu ele, nu?

Ca să ajungi să te cunoşti, trebuie să-ţi vezi şi să-ţi accepţi şi defectele, nu doar calităţile. Trăim cu ele, fie că vrem, fie că nu. Iar părţile rele nu le putem ascunde sau masca la nesfârşit: sunt periculoase.

pagina 51

Noua Generație, an XV, nr. 1-2(21) - 2017

Spunea cineva că ne naştem cu două animale în noi: unul bun şi unul rău. Va creşte şi se va dezvolta animalul care va fi hrănit şi îngrijit mai mult. Însă nu putem să hrănim doar unul, iar pe celălalt să-l ignorăm, deoarece se va revolta, va rupe lanţul, va turba şi va evada. Trebuie să hrănim constant şi animalul rău din noi, însă mai puţin decât pe cel bun, dar astfel încât să nu se observe. Cu timpul, el va deveni mai slab şi mai mic, iar cel bun va fi mai puternic şi mai mare.

Numai după ce ajungem să ne cunoaştem, vom reuşi să credem în noi. Iar asta se va întâmpla numai după ce ne alungăm gândurile negative. Pentru că, dacă mereu ne gândim că nu se poate sau e prea târziu să… cu siguranţă aşa va fi. Întotdeauna când îţi stabileşti o ţintă, priveşte deja dincolo de ea, ca şi cum ai fi depăşit-o. Apoi, cu încredere în tine, ştiind cât de puternic eşti, vei reuşi să o atingi cu siguranţă.

Introspecţie, introspecţie, introspecţie...

O metodă importantă ce te va ajuta este autoanaliza sau introspecția. Chiar dacă la început vei întâmpina propria-ți rezistență și ți se va părea că totul este o căutare fără sfârșit, lasă la o parte neîncrederea, acordă-ți timp și dă-ți voie să pătrunzi până în adâncurile ființei tale. Analizează-ți trecutul, învață lecțiile de viață și găsește informațiile de care ai nevoie pentru a-ți răspunde la toate întrebările: Cine sunt eu? Ce vreau cu adevărat? Unde vreau să ajung? Cine vreau să fiu?

Meditația îți este utilă în aceste demersuri. Te va ajuta să calmezi agitația minții, să trăiești în prezent, să devii mai conștient de tine, atât la nivel fizic, cât și psihic.

Totodată, meditația te va ajuta să înțelegi modul în care ai reacționat în anumite situații, să înlături gândurile negative și să îți clarifici situațiile din prezent, astfel vei reuși să reacționezi în situații similare.

Dacă vrei să ajungi la o mai bună cunoaștere de sine, ascultă-ți intuiția. Aceasta este suma normelor, valorilor, principiilor și experiențelor tale de viață.

pagina 52

Noua Generație, an XV, nr. 1-2(21) - 2017

Las-o să iasă la suprafață, învață s-o asculți, iar mesajele ei te vor ajuta să-ți învingi temerile, să-ți depășești limitele și să-ți găsești răspunsurile.

Rămâi atent și la cuvintele folosite atât în dialogul interior, cât și în dialogul cu ceilalți, vei observa o serie de gânduri negative și credințe care te acaparează.

Înlăturarea acestora va conduce la concentrarea atenției tale pe aspectele pozitive ale vieții, la lărgirea orizontului, la observarea oportunităților, la găsirea mai multor răspunsuri, deci implicit la o mai bună cunoaștere de sine.

Dacă vrei să afli mai multe despre tine, dar simți că nu ai toate uneltele care te-ar putea ajuta în cunoașterea de sine, atunci poți participa la ședințe sau workshop-uri de dezvoltare personală sau poți citi cărți din acest domeniu.

Vei descoperi diverse tehnici și metode care te vor ajuta să faci ca procesul tău de autocunoaștere să fie unul autentic și să se desfășoare în ritmul și în stilul tău.

Alexandra Burac clasa a XII-a C

Ancuța Violeta Bodnariuc pagina 53

Noua Generație, an XV, nr. 1-2(21) - 2017

De C despre fericire?

Trăim în secolul al XXI-lea, secolul vitezei, secolul oamenilor stresaţi, preocupaţi de averi, prietenii inutile, necazuri şi multe altele care frământă sufletul omului... dar oare pe câţi dintre noi ne mai preocupă fericirea?

Cu siguranţă toţi, la un moment dat, ne-am întrebat ce este fericirea… Şi totuşi, toţi cunoaştem noţiunea de „fericire”, toţi o simţim, dar nimeni nu poate formula o definiţie, în ciuda faptului că ştim când suntem nefericiţi şi ce căutăm când visăm la fericire. Fiecare o percepem altfel, pentru fiecare „a fi fericit” înseamnă altceva.

Aşa cum afirmă filozofii, de la cei antici până la cei moderni, toţi oamenii îşi doresc fericirea. Ei au încercat să o caute în diverse feluri şi forme, iar filozofii au încercat să o conceptualizeze şi să o exprime în termeni de plăcere, căutare raţională, înţelepciune, armonie.

Cei mai mulţi dintre noi tindem să credem că fericirea depinde de împrejurările exterioare. Visând la fericire, ne imaginăm bogaţi, puternici, faimoşi, sau ne comparăm cu alţii pe care îi vedem aşa, şi ne credem nefericiţi. Aşa cum afirma şi Pascal Toţi dorim fericirea, toţi fără excepţie…căutăm adevărul, dar nu găsim decât incertitudine, căutăm fericire, dar nu găsim decât nefericire… Oamenii, din dorinţa obsesivă de a cunoaşte fericirea ca lucru exterior, uită să se mai raporteze la propria persoană, devin dependenţi de această idee de a fi constant fericiţi, şi de fapt tot ce primesc în schimb este o viaţă sortită eşecului, care cu siguranţă le va aduce nefericirea.

Denis de Rougemont spune că fericirea nu ţine de a avea, ci de a fi; ea nu poate fi achiziţionată, simţită, deoarece este o stare de care trebuie să te laşi cuprins. Fericirea vine din suflet, din interior. Poţi fi fericit în mai multe feluri şi din mai multe motive. Poţi fi fericit, mulţumindu-te cu puţin, poţi avea o fericire ameţitoare şi dulce în ochii altora, iar tu să te crezi veşnic nedreptăţit.

După părerea noastră, dobândirea fericirii este strâns legată de relaţia cu Dumnezeu. El te va face să vezi toate lucrurile mult mai frumoase și să fii mulţumit de viață ta pentru că e singurul care îţi poate da fericirea pe care o să răspândeşti oriunde te duci.

pagina 54

Noua Generație, an XV, nr. 1-2(21) - 2017

În tumultul de activități cotidiene, în fuga noastră prin viaţă, suntem adesea tentaţi să facem sacrificii pentru cei de lângă noi. Pentru a-i vedea pe ei fericiţi, ne sacrificăm adesea propria noastră mulțumire, propriile noastre reușite, adică timpul nostru îl dedicăm fericirii lor. Considerăm că fericirea este egală pentru noi toţi, iar fiecare o dobândeşte prin acţiuni diferite care îi aduc mulţumirea şi împlinirea sufletească. Este adevărat că fiecare o poate percepe diferit, datorită modului în care trăim, datorită felului în care suntem. Pentru un om simplu, fericirea apare odată cu prima rază de soare a dimineţii, care-i arată o nouă zi, iar pentru un om învăţat, fericirea poate apărea din reuşitele pe plan economic, din descoperirea unei cărţi bune sau a unui bun documentar.

Considerăm că odată cu trecerea noastră prin viaţă, odată cu maturizarea noastră percepem fericirea altfel decât atunci când eram copii. Şi totuşi, fericirea e acelaşi lucru. Uneori apare mai uşor, alteori mai greu, alteori așteptăm ceva cu mai multă răbdare, uneori ne gândim mai bine la ceea ce vrem sau la ceea ce facem, dar între toate acestea, apare, oricum ar fi, şi fericirea.

Putem asocia fericirea cu iubirea? Cu siguranţă. Pe mulţi dintre noi ne duce gândul la o persoană, când vine vorba de fericire. Pentru unii, fericirea constă într-un zâmbet oferit din dragoste, o strângere de mână, o privire caldă şi un suflet plin de dragoste.

V-ați pus vreodată întrebarea Dar eu pentru ce lupt? Da, eu lupt pentru a-mi termina studiile, pentru a-mi realiza un viitor strălucit… şi, da… lupt pentru a fi fericit. Într-un final, știu că pot ajunge să mă simt pe deplin fericit. Voi fi fericit că am luat deciziile corecte în viaţă şi că prin forţele proprii am reuşit ce mi-am propus. Cât timp va ţine această fericire? Pentru mine, ea va rezista până la următorul ideal pentru care voi lupta, ideal care-mi va aduce iarăşi fericirea.

După cum se pare, fericirea nu este deplină, ea apare în momentul în care te simţi realizat, ea este o consecință pozitivă a acţiunilor noastre. Astfel, noi suntem răspunzători de fericirea sau nefericirea noastră.

Lăcrămioara Ionela Corduneanu, Monica Lercă clasa a XII-a C

pagina 55

Noua Generație, an XV, nr. 1-2(21) - 2017

Singura prietenie adevărată este cea care s-a născut fără motiv.

Eu întotdeauna am spus că viaţa fără prieteni este ca o masă căreia la sfârşit îi lipseşte desertul. Este evident cât de nesatisfăcătoare ar fi lumea în care am putea gusta din toate bunătăţile lumii, fără a ne bucura, la final, şi de deliciul unei prăjituri.

Prietenia adevarată, însă, este mai mult decât atât, ea este cireaşa de pe tort.

Acest gen de relaţie este cea mai echilibrată şi uşor de păstrat dintre toate. În principiu, oricine ar putea să menţină o relaţie adevărată de prietenie, să respecte anumite reguli şi obligaţii pentru ca apoi să se bucure de toate drepturile, libertăţile şi împlinirile pe care ţi le aduce. Dacă aceia pe care îi numeşti prieteni sunt persoanele cu care ocazional te întâlneşti în oraş la o cafea sau la o plimbare la sfârşitul săptămânii, noţiunea la care eu încerc să ajung ţi se poate părea uşor exagerată.

Acest lucru se datorează faptului că mai nimeni nu vede prietenia ca pe o relaţie serioasă, în care trebuie să depui efort considerabil pentru a o face să funcţioneze.

Implicarea afectivă şi sacrificiile pe care le faci de bună voie şi nesilită de nimeni sunt, din punctul meu de vedere, piatra de temelie a unei prietenii ideale. Atunci când dai un telefon la ora două din noapte şi soliciţi un ajutor, trebuie să primeşti un singur răspuns ferm: ok, vin, nu să primeşti întrebări care Diana Maria Pîțu încep cu: de ce? Cu toate acestea, uşor de spus, greu de făcut. Mai ales când avem la orice pas exemple de prietenii destrămate, bazate pe interes sau în care încrederea este trădată. Foarte puţine persoane înţeleg ceea ce înseamnă cuvântul prieten şi responsabilităţile care vin odată cu acest titlu.

Prietenia înseamnă încredere, sinceritate, o legătură de suflet, care nu poate fi desfiinţată de nimeni şi de nimic. Este limpede că nu trebuie teoretizată, ea se trăieşte, şi-atât. Totuşi, din experienţa altora sau din experienţa personală, putem înţelege punctele de rezistenţă şi psihologia relaţiei de prietenie. Pentru a lega o relaţie de prietenie nu este suficientă bunăvoinţa. Nu-i de ajuns să-ţi doreşti un prieten, trebuie să faci un efort, să devii tu însuţi prietenul cuiva. Unii pot gândi aşa: sunt prieten cu cineva pentru că nu sunt cu alţii. În felul acesta, prietenia ar cultiva exclusivismul. Eu m-am bucurat săptămâna aceasta de câteva zile petrecute cu o dragă prietenă care, chiar dacă nu este tot timpul aproape de mine fizic, este aproape de sufletul meu în fiecare zi, iar eu, atunci când simt asta, spun în gura mare cât de mulţumită sunt că am legat prietenii sincere de-a lungul vieţii, prin toate locurile pe unde am umblat.

Cozmina Părăscuţă, clasa a XII-a C pagina 56

Noua Generație, an XV, nr. 1-2(21) - 2017

Tabelul Mendeleev şi formula mnemotehnicii Încă din școala generală, am avut o înclinație spre materiile ce țin de partea umană, astel încât, când vine vorba despre partea reală, am căutat tot timpul metode mai ușoare de învațat. Așa am descoperit formulele mnemotehnice.

Memoria excepțională nativă este rară, dar se poate dezvolta cu ajutorul tehnicilor speciale precum cele mnemotehnice.

MNEMOTEHNICA = totalitatea procedeelor care ușurează memorarea și reproducerea unor cunoștințe pe bază de asociații, acronime, acrostihuri, rime și asonanțe (repetarea aceleiași vocale accentuate în cuvinte succesive) etc.

Cuvântul vine din greacă – mnemonikos (memorie), amintind de mama celor nouă muze - Mnemosyne.

Primele personalități culturale menționate în istorie care s-au dovedit interesate de tehnicile mnemotehnice și de răspândirea lor au fost: Aristotel (384-322 î.Hr.), Cicero (106-43 î.Hr.) și Seneca (4 î.Hr-65 d.Hr.). Giordano Bruno (1548-1600) a fost unul dintre marii mnemotehniști ai timpului său, autor a trei manuale pe această problemă.

Din lucrarea Vă place fizica? de Stelian Apostolescu, am preluat mai jos o excelentă formulă de memorare în ordine a unei secțiuni a tabelului elementelor chimice al lui Mendeleev):

HiHeLi BeBoCarNO FluorNeNa MgAlSiPhosS ClArPoCa ScaTiVa CroMan FeCoNi CuZinGa GerArsSe BroKripRub StroYZir NiobMoTec RuRhoPalAg CadIn StaStib TeIoXeCes BaLaCePra.

pagina 57

Noua Generație, an XV, nr. 1-2(21) - 2017

De asemenea, pentru reținerea grupelor principale, am găsit o metodă neconformistă ce mi-a adus o notă bună!

Grupa I : Hai Lina K Răbdarea Costă Franci!

Grupa a II-a:

Behăie Măgarul Care Sare BaRa.

Grupa a III-a: Bal Al Găinilor In Thailanda.

Grupa a IV-a: Ca Si Germanul Singur Plimbându-se.

Grupa a V-a: Nea’ Popescu Ascunde Stibiu si Bismut.

Grupa a VI-a: O Si, Seniorita, Te Pocnesc.

Grupa a VII-a: Fotbal Club Barcelona In Atac.

Grupa a VIII-a: Hercule Nebunul Arde Kriptonita Xeniei Râzând.

*Pentru învățarea prin această metodă este necesară cunoașterea simbolurilor chimice.

Simona Ştefuriuc, absolventă Un exemplu la istorie, despre popoarele migratoare în spațiul locuit de strămoșii noștri:

GoHUGeA

SlaBuLongU

PeCuTaTu.

Adică: goţii, hunii, ungurii, gepizii, avarii, slavii, bulgarii, longobarzii, uzii, pecenegii, cumanii, tătarii şi turcii (formulă de memorare a popoarelor migratoare).

Cu

Ta

PeCuTaTu

Timotei Drăgoi, clasa a X-a C

pagina 58

Turcii

Pe

Tătarii

SlaBuLongU

U

Cumanii

Long

Pecenegii

Bu

Uzii

Longobarzii

Sla

Bulgarii

GoHUGeA

A

Slavii

Ge

Avarii

HU

Gepizii

Hunii

Ungurii

Goții

Go

Tu