Noua Generație, an XV, nr. 1-2(21) - 2017
A susținut numeroase concerte în spitalele pline de răniți, acolo unde muzica lui alina suflete. Jean Bobescu redă cu acuratețe impactul lui Enescu asupra celor suferinzi: Pe Enescu, lumea acesta de estropiați, în cârje sau cu proteze, cu ochii acoperiți de straturi de tifon, cu ambele picioare amputate, cărnuri zdrențuite de schije și de gloanțe, îl diviniza, îl asculta cu privirile topite în vioara lui minunată. Era parcă un zeu coborât din înălțimi să mângâie durerea nesfârșită a oamenilor. După ce concertul se termina, Enescu trecea de la pat la pat, de la brancardă la brancardă, de la scaun la scaun, strângea mâinile întinse ale acelora care mai puteau să le întindă, mângâia frunțile înfierbântate, întreba pe unii, răspundea altora, apoi în pragul ușii se întorcea încă o dată să-i cuprindă cu o singură privire. Compozitorul Mihail Jora, rănit în război,evoca ulterior un episod dramatic din care reiese că-i datora viața compozitorului. Fiind într-o stare foarte gravă după o operație, l-a ascultat cântând la vioară pe George Enescu care sosise în spitalul respectiv : N-aș putea să explic puterea de reacțiune pe care vraja cântecului său a produs-o atunci în sufletul meu. Atât pot să spun că ziua aceea de 8 noiembrie 1916 a fost hotărâtoare pentru mine. El mi-a redat în clipele acelea dorința și voința de a trăi, pe care le pierdusem. A dat putere organismului meu să lupte contra răului ce-l năpădise fără putință de scăpare și m-a înviat din morți.
Daria Zetu pagina 7