Timpolis 2136

cyan

magenta

yellow

black Anul XXIV Nr. 2136 5 - 8 martie 2015 preþ 1,5 RON Publicaþie bisãptãmânalã (ediþie online lunea ºi joia, tipãritã joia)

Fondator ºi director onorific Dan Bardaº EDITORIAL

Ceva ce scapã... melania.cincea@timpolis.ro supra a douã instituþiipilon ale statului de drept, DNA ºi SRI – ambele implicate, de ani de zile, în combaterea eficientã a marii corupþii, ajunsã problemã de securitate naþionalã, ambele apreciate ºi pe plan intern, ºi pe plan extern, ambele având o cotã de apreciere ºi de încredere extrem de mare din partea opiniei publice – planeazã, de un timp, niºte semne de întrebare. Care nu le fac bine imaginii publice ºi care dau apã la moarã delatorilor lor constanþi.

Surprinzãtor, la ambele instituþii – profund reformate în timpul celor douã mandate la Cotroceni ale lui Traian Bãsescu – situaþia aceasta coincide cu finalul ultimului mandat prezidenþial al d-lui Bãsescu. Opinia publicã, mai cu seamã acea parte care a apreciat reforma prin care au trecut, care le-a încurajat ºi susþinut, aºteaptã niºte clarificãri. Oficiale. n cazul DNA au apãrut în ultimul timp semne de întrebare privind anchetele penale care o vizeazã pe Elena Udrea. Semne de întrebare care nu trebuie percepute ca fiind generate de un parti-pris politic sau altul, nici ca o antepronunþare în privinþa vinovãþiei sau nevinovãþiei acesteia. Ci doar ca nedumerire generatã de o privire mai atentã la ceea ce se întâmplã. De exemplu, ridicã mari semne de întrebare graba cu care se deruleazã anchetele care o vizeazã pe Elena Udrea. Mai ales în condiþiile în care în alte dosare grele, începute de luni de zile, nu se mai aude cã ar fi avansat lucrurile ºi în condiþiile în care întrunul dintre dosare, „Microsoft”, pare cã atenþia este îndreptatã, de o vreme, doar asupra ei. Apoi, în decurs de douã sãptãmâni, pe numele sãu au fost emise opt cereri de urmãrire penalã ºi de arestare, trei dintre ele, în doar câteva ore. În dosarul „Microsoft”, DNA ceruse Camerei Deputaþilor încuviinþarea arestãrii, înainte ca deputaþii sã fi acceptat începerea urmãrii penale. Apoi, Parlamentul a dat dovadã de o mobilizare ºi de un respect faþã de lege exemplare când a trebuit sã voteze cererile de încuviinþare a arestãrii. Pentru una s-a întrunit, în situaþie excepþionalã, într-o duminicã seara, pe cealaltã încuviinþând-o dupã ce, cu o zi înainte, refuzase cererea încuviinþãrii urmãririi penale a senatorului Varujan Vosganian. Semne de întrebare ridicã ºi justificarea arestãrii. Sunt invocate denunþuri ale lui x, y sau z, dar nu probe concrete – tranzacþii bancare, înregistrãri, bani marcaþi. i asupra SRI planeazã, de o vreme semne de întrebare. Unul a apãrut o datã cu izbucnirea scandalului „Bica”, provocat de arestarea, în noiembrie 2014, a procurorului-ºef al DIICOT. Atunci, despre rolul SRI s-a vorbit doar în contextul sprijinului pe care l-a acordat DNA, în anchetã, nu ºi despre modul în care putea opri ajungerea în funcþie a unui om asupra cãruia planau suspiciuni de implicare într-un caz de mare corupþie. Luni de zile s-au fãcut doar speculaþii în privinþa rolului pe care SRI l-a jucat, pentru cã era întrebarea: dacã a ºtiut, de ce nu a spus sau cui a spus? Abia anul acesta, în februarie, un membru al Comisiei de control al SRI, senatorul PSD Daniel Savu, declara cã SRI a ºtiut, în momentul numirii la DIICOT a Alinei Bica, despre mafia în care intrase aceasta, dar cã nu l-a informat pe ºeful statului. De ce? Nu s-a pierdut nimeni în explicaþii. Un al doilea semn de întrebare a apãrut o datã cu acuzele lansate, la finalul lunii ianuarie, de Elena Udrea. Acuzaþii care nu vizeazã instituþia în sine, ci o persoanã de la vârful sãu, generalul Florian Coldea, dar care fac þãndãri imaginea întregului serviciu. Nu se ºtie dacã sunt reale sau nu. Fãcând obiectul unui denunþ penal ºi ducând spre trafic de influenþã ºi scurgeri de informaþii, impuneau însã o clarificare urgentã. Nu a dat-o nici Comisia de control al SRI. Nu le-a dat nici Justiþia. DNA a anunþat doar cã Elena Udrea nu s-ar fi prezentat, în ziua citãrii, sã dea declaraþii în acest sens. Deci, momentan, doar semne de întrebare ºi supoziþii. n momentul de faþã, însã, nouã, celor care nu avem acces la informaþii din interior, ceva ne scapã din ceea ce se întâmplã. Un ceva care, rãmas nelãmurit într-un fel sau altul, naºte inevitabil o întrebare: cine ºi ce urmãreºte de fapt prin ceea ce se întâmplã, prin aceste tãceri care riscã sã facã þãndãri imaginea a douã instituþii etalon în ultimii ani, decredibilizându-le?

A

Î

un reper al cetãþii

Patrimoniul divizat de la Stadionul CFR invitã la speculaþii imobiliare

Ora de religie, factor de educare sau factor generator de angoase?

Contribuie educaþia religioasã la dezvoltarea armonioasã a psihicului copilului? Poate avea aceasta consecinþe emoþionale nefaste, în situaþia în care sentimentul religios le este cultivat copiilor prin asocierea cu o serie de elemente generatoare de angoase? Care este rolul ºi responsabilitatea ce revin profesorului de religie? Sunt câteva întrebãri la care am rugat un psiholog ºi specialist în terapie familialã sã ne rãspundã. pag.2

Regizorul Tudor Giurgiu: „Am simþit cã filmul «De ce eu?» poate descãtuºa” La proiecþia oficialã, de la Timiºoara, care a avut loc în 3 martie, alãturi de o parte a echipei „De ce eu?” a fost prezent ºi Tudor Giurgiu. Cu care am avut un dialog despre film, despre motivaþia care a stat la baza realizãrii lui, despre ecourile stârnite, despre valurile sociale pe care le-a fãcut deja, dar ºi despre aºteptãrile pe care Tudor Giurgiu le are de la acesta. pag. 6

Povestea tragicã a procurorului Cristian Panait a ajuns, oficial, la Timiºoara Repere din biografia procurorului Cristian Panait, informaþii despre cum s-a nãscut personajul principal masculin al peliculei „De ce eu?” ºi despre modul în care, în creionarea acestuia, ficþiunea a întâlnit realitatea – ca parte dintr-un demers asumat de a realiza o cronicã a unor vremuri tulburi, în care corupþia ºi influenþa toxicã ºi intruzivã a politicului au schilodit destine – au fost doar o parte dintre elementele cu care s-a înfãþiºat, marþi seara, în faþa publicului timiºorean, regizorul Tudor Giurgiu.

ª

Olimpic timiºorean: „Dacã ai capacitatea fizicã, intelectualã ºi gradul necesar de determinare, nu existã bariere”

Foto TIMPOLIS

Î

pag. 7

Stadionul CFR, unul dintre obiectivele timiºorene cele mai vânate de speculatorii imobiliari, în ultimii 20 de ani De-a lungul ultimilor 20 de ani, una dintre zonele din Timiºoara cele mai vânate de speculatorii imobiliari a fost cea a Stadionului CFR, în privinþa cãruia au fost derulate mai multe încercãri de acaparare, unele pe lângã lege, de cãtre diverºi întreprinzãtori specializaþi pe afaceri cu Statul. Zona rãmâne una vulnerabilã din

punct de vedere al speculei atâta vreme cât patrimoniul obiectivului continuã sã rãmânã împãrþit între Primãrie ºi Regionala CFR Timiºoara, ºi ilegalitãþile descoperite la încercãrile de preluare de cãtre speculatori imobiliari au rãmas nepedepsite.. pag. 4

Unul dintre elevii care vor reprezenta România la Olimpiada Internaþionalã de ªtiinþe a Uniunii Europene învaþã la Liceul „Grigore Moisil”, din Timiºoara. Riguros ºi extrem de determinat, asumând cu realism, dar ºi cu modestie, rezultatele pe care le-a obþinut pânã în acest moment ºi surprinzând cu impresionantã luciditate situaþia actualã a învãþãmântului român, olimpicul timiºorean Codrin Paul Oneci ne-a oferit, din perspectiva unui adolescent care bate deja cu succes la porþile performanþei competiþionale de nivel internaþional, câteva chei menite sã ne ajute sã înþelegem nevoile celor mai importanþi actori din sistemul de învãþãmânt: elevii. pag. 11

2

social

5 - 8 martie 2015

Ora de religie, factor de educare sau factor generator de angoase?

Contribuie educaþia religioasã la dezvoltarea armonioasã a psihicului copilului? Poate avea aceasta consecinþe emoþionale nefaste, în situaþia în care sentimentul religios le este cultivat copiilor prin asocierea cu o serie de elemente generatoare de angoase? Care este rolul ºi responsabilitatea ce revin profesorului de religie?

Sunt câteva întrebãri la care am rugat un psiholog ºi specialist în terapie familialã sã ne rãspundã. ligia.hutu@timpolis.ro

tanþilor ISJ Timiº, reclamând faptul cã profesoara de religie Eliza Rada ar fi afirmat în faþa copiilor cã le blestemã pe mamele care fac avorturi, întrucât acestea se fac vinovate de crimã ºi preciza cã acestea vor arde în flãcãrile iadului, dacã vor recurge la întreruperea cursului unei sarcini.

Reacþia ISJ Timiº a fost, însã, destul de palidã, reprezentanþii instituþiei eschivându-se de la a oferi un rãspuns explicit ºi de la a lua mãsuri de sancþionare a cadrului didactic incriminat.

Un tãrâm generator de angoase?

Un factor de dezvoltare mentalã ºi spiritualã

La începutul anului trecut, o semnalare venitã din partea pãrinþilor unui elev în clasa a IV-a în cadrul ªcolii Gimnaziale nr. 19 din Timiºoara, atrãgea atenþia asupra modului în care o profesoarã de religie înþelegea sã le vorbeascã elevilor despre subiecte cu un puternic impact emoþional asupra psihicului lor. Potrivit relatãrii unui pãrinte, aceasta evoca, în cursul orelor de religie, pedepsirea cu flãcãrile iadului a tuturor femeilor care au fãcut avorturi: “Imaginaþi-vã frica unor copii la ameninþarea cã vor fierbe în cazanul cu smoalã ºi alte bazaconii de genul ãsta!”, a consemnat atunci pãrintele. Acesta a mai spus cã fiul sãu a fost timorat de o serie de ameninþãri venite din partea profesoarei de religie: “A început sã plângã, însã efectul avea sã fie mult mai profund, comportamentul lui de acasã schimbânduse brusc”, a precizat pãrintele, adãugând cã o serie de ameninþãri directe formulate la adresa copilului au venit în contextul în care ei, pãrinþii, ºi-au exprimat, în scris, dorinþa ca acesta sã nu frecventeze orele de religie. ªi aceasta întrucât, “operarea cu termeni abstracþi, impunerea unor norme a cãror subtilitãþi de înþelegere e dificilã ºi pentru un adult, poate crea frici, spaime, unor copii de opt - zece ani, care le pot marca psihicul în mod iremediabil. Prin urmare, cred cã, atunci când va fi mare, va alege singur calea spiritualã, dacã va simþi nevoia”.

Ulterior semnalãrii de cãtre copii a situaþiilor menþionate anterior, pãrinþii s-au adresat în scris reprezen-

Polemicile iscate recent pe marginea exprimãrii acordului scris de cãtre pãrinþi cu privire la frecventarea de cãtre elevi a orelor de religie au readus în discuþie inclusiv acest gen de situaþii. Unul dintre aspectele asupra cãrora pãrinþii au exprimat reþineri a constat tocmai în riscul bulversãrii echilibrului emoþional al copiilor, prin cultivarea fricii, ca urmare a prezentãrii, de cãtre profesorul de religie, a caracterului angoasant al consecinþelor ce derivã din încãlcarea unor precepte creºtine.

Pentru a vedea în ce mãsurã ora de educaþie religioasã reprezintã un factor care contribuie la modelarea spiritualã a copiilor sau poate fi perceputã, în eventualitatea unor abordãri inadecvate, ca un potenþial factor de constrângere, am solicitat opinia unui psihologul ºi specialistul în terapie familialã, Ileana Rogobete.

Potrivit aprecierii acesteia, din punct de vedere psihologic, studierea religiei în ºcoalã este un factor care poate veni în sprijinul unei dezvoltãri mentale armonioase a copiilor: “Ar fi o mare pierdere sã se excludã din viaþa copiilor singura ocazie din contextul ºcolar în care se poate investi în dezvoltarea lor spiritualã”. Aceasta citeazã ºi opinia psihoterapeutului american Virginia Satir, potrivit cãreia dezvoltarea armonioasã a fiinþei umane are printre componentele sale de bazã ºi dezvoltarea spiritualã, în care ar trebui investit la fel ca în domeniile care þin de dezvoltarea fizicã, cognitivã, relaþionalã sau esteticã.

de 24 de ani un reper al cetãþii

Psiholog Ileana Rogobete: “Un profesor de religie care induce frica este o persoanã imaturã spiritual” Plasând problema studierii religiei în ºcoalã, în contextul care a iscat recentele polemici, Ileana Rogobete atenþioneazã cã obiecþiile care au fost invocate frecvent derivã nu atât din dezbaterea oportunitãþii studierii religiei în ºcoalã, cât din aspecte desprinse din modul în care aceastã disciplinã este predatã. Ea apreciazã cã extrem de importantã este definirea obiectivelor pe care ºi le propune ora de religie, precum ºi abilitatea cadrului didactic de predare ºi capacitatea acestuia de a transmite, inclusiv prin conduita personalã ºi prin puterea exemplului propriu, valorile al cãror exponent teoretic este. Întrucât, apreciazã Ileana Rogobete, ºi de elementele enumerate anterior depinde felul în care vor percepe copiii mesajele ce le sunt transmise în cursul orei de religie: “ Fiecare disciplinã are scopuri ºi obiective clare pe marginea cãrora se elaboreazã un plan de predare. ªansa sau riscul ºi în cadrul predãrii religiei (la fel ca în alte discipline) este sã-i apropie pe copii (de credinþã, în cazul religiei) sau sã-i îndepãrteze. Depinde foarte mult de persoana care predã ºi de abilitatea profesorului de religie de a arãta prin propria-i viaþã valorile religioase pe care le predã copiilor. În acest sens, responsabilitatea ºi autenticitatea profesorului de religie este mult mai mare decât a unui profesor de matematicã.”

Chestionatã despre felul în care poate fi afectat universul emoþional vulnerabil al copiilor de introducerea unor concepte prin asocierea acestora cu imagini care cultivã sau întreþin frica, aºa cum s-a petrecut în unele cazuri relatate în mass-media, Ileana Rogobete apreciazã cã modul în care sunt abordate aceste subiecte depinde ºi de profilul spiritual ºi de maturitatea spiritualã a dascãlului de religie ºi reflectã implicit modul în care acesta înþelege sã se raporteze la Divinitate: “Dacã profesorul de religie a experimentat în propria-i viaþã iubirea jertfitoare si iertarea divinã, la ora de religie

nu va pune accentul pe faptul cã acela care pãcãtuieºte va arde în focul iadului, ci mai degrabã va fi preocupat sã transmitã mesajul bucuriei, iertãrii ºi eliberãrii de pãcat prin jertfa lui Isus.

Dacã un copil a aflat la ºcoalã cã mama îi va arde în focul veºnic pentru cã a fãcut avort, nu numai ca va urî un astfel de Dumnezeu, dar va duce cu el trauma pierderii inevitabile a mamei, care îi va afecta starea emoþionalã ºi relaþiile cu ceilalþi. Un profesor de religie care induce frica în copii (prin imagini terorizante) în speranþa cã va obþine ascultare, este mai de grabã o persoanã imaturã spiritual, frustratã ºi nemulþumitã de propria-i persoanã.” În relaþia dintre profesor ºi elev, mai explicã psihologul Ileana Rogobete, cea mai mare responsabilitate îi revine celui plasat în poziþia de putere, adicã dascãlului, acesta fiind responsabil pentru binele emoþional al elevului. ªi, adaugã ea, o abordare a religiei în termeni meniþi sã cultive ºi sã întreþinã frica nu numai cã nu îl ajutã pe copil sã dobândeascã valorile creºtine, dar îi va crea dificultãþi în ce priveºte raportarea la sine ºi la cei din jur : “Din perspectivã sistemicã, un dezechilibru într-un anumit domeniu afecteazã întreaga fiinþã ºi dezvoltarea ei. Într-o relaþie, responsabilitatea cea mai mare

revine persoanei din poziþia de putere.

Or, în relaþia profesor-elev, este evident cã responsabilitatea pentru binele emoþional al elevului o poartã dascãlul.”

Ileana Rogobete subliniazã cã ora de religie ar trebui sã reprezinte un prilej de educare, nu unul de îndoctrinare a elevilor, întrucât dacã ora de religie se transformã în îndoctrinare abuzivã într-o anumitã direcþie confesionalã, existã riscul ca elevii sã dezvolte atitudini de intoleranþã ºi superioritate faþã de cei care sunt diferiþi de ei. ªi subliniazã ºi faptul cã important este modul în care elevii studiazã religia în ºcoalã, astfel încât aceastã disciplinã de studiu sã poatã duce la o dezvoltare armonioasã a ceea ce psihologul numeºte sinele autentic, ale cãrui atribute definitorii reflectã valorile pe care persoana le declarã : “Aºa, poate în viitor nu vom mai avea politicieni care se închinã în bisericã ºi în acelaºi timp se implicã în afaceri obscure de înaltã corupþie, secãtuind de resurse comunitatea pe care ar trebui s-o slujeascã.„ Ileana Rogobete mai spune cã solicitarea consimþãmântului pãrinþilor pentru ora de religie relevã mai degrabã fuga de rãspundere a Ministerului Educaþiei ºi neasumarea responsabilitãþii în procesul educaþional.

eveniment

5 - 8 martie 2015

3

50 de hectare pentru o a doua „Pãdure Verde” Pãdurea Verde, principalul „plãmân” al Timiºoarei

Conform unor aleºi locali, singura posibilitatea ca Timiºoara sã ajungã în parametri în ceea ce priveºte spaþiul verde pe cap de locuitor ar fi plantarea unei pãduri în zona Cãilor Aradului, Lipovei ºi Torontalului, lucru care ar reduce ºi poluarea masivã din aceastã zonã generatã de trafic. Pe lângã gãsirea terenului disponibil, discuþii se mai poartã ºi pe seama speciilor de arbori ºi a întreþinerii. bogdan.piticariu@timpolis.ro

Prospecþii pentru o pãdure timiºoreanã Recent s-a discutat la nivelul Consiliului Local posibilitatea amenajãrii unei „dubluri” a Pãdurii Verzi, respectiv împãdurirea unei suprafeþe de aproximativ 50 de hectare în zona Cãilor Aradului, Lipovei ºi Torontalului. În acest sens s-a adus argumentul cã zona cea mai expusã la poluare este cea de nord, nord-vest. „50 de hectare de arboret pe terenul oraºului Timiºoara presupun o lungime de zece kilometri ºi o lãþime de 50 de metri. Valoarea acestor lucrãri este de 610.000 de lei, la un preþ unitar de 12.200 lei pe hectar”, spun aleºii locali care susþin împãdurirea în partea de nord – nord-vest a oraºului.

Culmea e cã în aceeaºi zonã, în urmã cu zece ani, pe vremea administraþiei Ciuhandu, a mai existat un proiect similar care a eºuat, pentru simplul fapt cã nu s-au alocat bani pentru între-

þinere. „Proiectul vechi din 2001- 2002 a murit pentru cã nu s-a întreþinut.

Timp de ºase ani trebuie alocat cam 3000 de lei pe hectar. Trebuie avut grijã în fiecare an ºi de perdeaua forestierã.

S-au plantat atunci pomi, dar nu mai este nimic acum”, s-a precizat în Consiliul Local.

Tocmai în aceastã idee s-a venit cu propunerea ca de aceastã datã sã se realizeze un parteneriat cu Liceul Silvic, pentru ca elevii sã se ocupe, ca ºi practicã, de întreþinerea viitoarei pãduri.

Dupã ce se va lãmuri ce suprafaþã trebuie plantatã, dacã se indentificã

terenurile necesare în acest sens, precum ºi ce specii ar fi oportune, s-ar putea aloca bani chiar în acest an pentru iniþierea acþiunii de împãdurire.

S-a propus sã se opteze tot pentru salcie energeticã, dupã ce s-a fãcut un experiment în acest sens anul trecut.

Prima tentativã de plantare nu s-a dovedit, însã, a fi una de succes. „O sã vedem cu salcia energeticã cum va funcþiona anul acesta, este în replantare de anul trecut, o sã vedem cum rezistã în astfel de amplasamente, pentru cã anul trecut nu a fost un experiment de succes. E adevãrat ca s-a plantat pe un

teren care ani de zile nu a avut nici un fel de intervenþie asupra lui”, spune viceprimarul Dan Diaconu.

Aristotel Viºoiu, inspector-ºef al Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic ºi de Vânãtoare Timiºoara, spune cã acest subiect, împãdurirea unei suprafeþe mai mari lângã Timiºoara, se discutã de ani buniº ºi este de acord cã e nevoie de o nouã zonã împãduritã lângã municipiu. „Eu nu sunt de acord însã cu plantarea de salcie energeticã – sunt alte specii care sunt aclimatizate ºi adaptate foarte bine pe plan local”, mai spune Aristotel Viºoiu.

În momentul de faþã la Timiºoara existã aproximativ 17 metri pãtraþi de spaþiu verde pe cap de locuitor, deºi ar trebui sã existe 26 de metri pãtraþi. S-a venit, în acest context, cu soluþia sã se includã Pãdurea Verde în aceste spaþii verzi, cu o suprafaþã de peste 500 de hectare. Astfel s-a ajuns artificial la 38 de metri pãtraþi de spaþii verzi pe cap de locuitor.

Anul trecut, într-una dintre ºedinþele de plen ale Consiliului Local, s-a luat în discuþie o hotãrâre care oficializeazã obligaþia Primãriei Timiºoara, impusã de cãtre instanþã, de a vinde un teren cu o suprafaþã destul de mare în zona Pãdurii Verzi, cu un preþ care, spun mai mulþi aleºi locali, este cu mult sub cel al pieþei. Suprafaþa respectivã, însumând 43.480 de metri pãtraþi, este cu atât mai importantã cu cât este împãduritã, Timiºoara fiind în deficit de spaþii verzi. Printr-o sentinþã a Judecãtoriei Timiºoara din 2008, definitivã ºi irevocabilã, Primãria a fost obligatã sã vândã acest teren unei societãþi comerciale. În urma negocierilor s-a stabilit un preþ iniþial de 150 de euro pe metrul pãtrat, plus valoarea masei lemnoase. Preþul a fost atacat însã din nou în instanþã de societatea cumpãrãtoare ºi, printr-o sentinþã a Tribunalului Timiº, s-a stabilit obligativitatea Primãriei Timiºoara de a vinde terenul la un preþ fixat prin evaluare de 1.760.940 lei, considerat de mai mulþi consilieri locali extrem de mic.

Încã o asociere pe bani pentru Timiºoara? l Municipalitatea este gata sã intre într-o altã organizaþie cu cotizaþie De ani buni mai mulþi consilieri locali se întreabã care e rostul rãmânerii Primãriei Timiºoara în asociaþia Eurocities, la care se plãteºte anual cotizaþie, fãrã sã se vadã, spun aceºtia, niciun fel de efecte notabile. În loc sã se analizeze oportunitatea acestei asocieri, Primãria se pregãteºte sã intre într-un nou parteneriat, tot contra unei cotizaþii anuale de ordinul zecilor de mii de euro.

Pe lângã Eurocities, Primãria Timiºoara se pregãteºte sã intre în perioada urmãtoare într-un nou parteneriat, tot contra unei cotizaþii, publicând un proiect de aprobare a aderãrii municipiului la “Reþeaua de inovare Morgenstadt: City Insights - Oraºul Viitorului: Perspective asupra Oraºului”. Cu aceastã ocazie se aprobã ºi alocarea de la bugetul local a local a sumei de 15.000 de euro pentru achitarea taxei anuale de membru ºi a sumelor pentru plata comisioanelor necesare efectuãrii transferului bancar, estimate la 200 de euro.

Argumentul adus în acest context este cã “Reþeaua de inovare “Morgenstadt: City Insights” – «Oraºul Viitoru-

planificare strategicã pentru dezvoltarea oraºelor. În plus, va putea trimite doi - trei parteneri la evenimentele Reþelei “Oraºul viitorului”, va putea folosi numele ºi brandul Morgenstadt Network pentru acþiuni de comunicare ºi va putea folosi reþeaua de dezvoltare ºi iniþiere de proiecte inovatoare, iar consorþiul de parteneri/partenerii locali ai oraºului sunt invitaþi sã participe la întâlniri operaþionale ale dezvoltãrii proiectului.

Din perspectiva viitoarei asocieri, probabil cã oportunitãþile pe care le oferã pentru implementarea de proiecte meritã achitarea cotizaþiei însã, dacã nu vor fi utilizate, Primãria va plãti anual banii afarenþi taxei de membru doar pentru niºte deplasãri peste hotare ale unor funcþionari din instituþie.

Eurocities, o asociere “enigmã” O situaþie similarã este ºi aceea legatã de asocierea la Eurocities, o organizaþie neguvernamentalã europeanã, cu sediul la Bruxelles, care reuneºte peste 130 de oraºe-metropolã din mai mult de 30 de state europene.

Timiºoara este membru al acestei organizaþii din anul 2000, plãtind anual cotizaþii. Aceasta deºi pânã în 2008, când a existat un scandal pe aceastã temã în Consiliul Local, nimeni nu a solicitat lista rezultatelor concrete ale

Foto TIMPOLIS

Încã un parteneriat de 15.000 de euro pe an

lui: Perspective asupra Oraºului» este o iniþiativã a Institutului Fraunhofer menitã sã accelereze dezvoltarea durabilã a oraºelor prin inovare, care oferã un cadru de cooperare în consorþii de proiecte sinergice cu accent pe legãtura dintre cercetarea aplicatã ºi afacerile strategice ºi care beneficiazã de expertizã tehnicã, economicã, administrativã ºi ecologicã.”

Promotorii acestei asocieri susþin cã membrii reþelei sunt oraºe, institute de cercetare ºi parteneri industriali, iar în cadrul reþelei vor putea fi dezvoltate ºi adaptate noi concepte tehnologice ºi soluþii strategice creative în conformitate cu cerinþele unor proiecte reale.

Raportat la beneficiile concrete cu care se va alege Timiºoara de pe urma acestei asocieri cu platã, se menþioneazã faptul cã se vor primi invitaþii la întâlnirile reþelei, care au loc de trei ori pe an, ºi care includ vizite de “Bune practici” în oraºe europene ºi seminarii de lucru pentru crearea ºi dezvoltarea de proiecte, “acces exclusiv la comunitatea online a reþelei care în prezent este folositã de mai mult de 100 de membri din domeniile cercetãrii, oraºelor ºi afacerilor”.

Primãria ar mai primi acces exclusiv la instrumente care sunt dezvoltate ºi aplicate în reþea – instrumente de verificare rapidã pentru comunitãþi, sisteme de analizã pentru oraºe ºi

acestui parteneriat contra-cost. Teoretic, avantajul cu adevãrat important al acestei asocieri ar fi faptul cã Municipalitatea ar avea mai multe ºanse de a accesa finanþãri europene prin proiecte la comun cu oraºele membre Eurocities. Numai cã aceastã oportunitate nu prea pare sã fi fost fructificatã pe plan local de cãtre Primãria Timiºoara. Conform unor consilieri locali, Municipalitatea nu a reuºit sã-ºi adjudece niciun proiect important de finanþare europeanã de pe urma acestui parteneriat.

Ca atare, încã din 2008, Grupul de consilieri locali PDL a cerut un raport de activitate detaliat legat de participarea în aceastã asociere, raport din care sã rezulte exact care au fost beneficiile concrete ale acestei asocieri pentru Timiºoara, din anul 2000 ºi pânã în prezent. “Nici acum nu am primit niciun raport care sã ne arate exact cu ce s-a ales, concret, Primãria Timiºoara din acest parteneriat. Plãtim cotizaþii de ani buni pentru aceastã asociaþie, ºi nu se prea ºtie pentru ce”, susþine consilierul local PD-L Simion Moºiu. (B.P.)

de 24 de ani un reper al cetãþii

4

anchetã

5 - 8 martie 2015

Patrimoniul divizat de la Stadionul CFR invitã la speculaþii imobiliare De-a lungul ultimilor 20 de ani, una dintre zonele din Timiºoara cele mai vânate de speculatorii imobiliari a fost cea a Stadionului CFR, în privinþa cãruia au fost derulate mai multe încercãri de acaparare, unele pe lângã lege, de cãtre diverºi întreprinzãtori specializaþi pe afaceri cu Statul. Zona rãmâne una vulnerabilã din punct de vedere al speculei atâta vreme cât patrimoniul obiectivului continuã sã rãmânã împãrþit între Primãrie ºi Regionala CFR Timiºoara, ºi ilegalitãþile descoperite la încercãrile de preluare de cãtre speculatori imobiliari au rãmas nepedepsite. bogdan.piticariu@timpolis.ro

Încurcãturi prelungite legate de patrimoniu În ultimii zece ani, atât Regionala CFR, cât ºi Primãria Timiºoara au tot încercat, pe diferite cãi, sã-ºi rezolve neînþelegerile legate de Stadionul CFR, de pe strada Nera. În 2012, Primãria Timiºoara a câºtigat în instanþã dreptul de proprietate asupra terenului pe care este construitã baza sportivã a CFR, aflatã în spatele Gãrii de Nord, în urma unei sentinþe definitive ºi irevocabile date de Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie, conform cãreia Municipalitatea este proprietarã pe teren, iar construcþiile sunt ale CFR. În acest context, Primãria anunþa cã intenþioneazã realizarea aici a unei arene de 5.000 de locuri, pentru rugby, plan straniu în condiþiile în care patrimoniul construit rãmãsese la CFR. Lucrurile, din punct de vedere al proprietãþii, nu sunt însã lãmurite nici a-

Stadionul CFR, unul dintre obiectivele timiºorene cele mai vânate de speculatorii imobiliari, în ultimii 20 de ani cum, o dovadã în acest sens fiind ultimul raport publicat de Curtea de Conturi în care se specificã faptul cã Regionala CFR Timiºoara „a declarat la organul fiscal ºi a achitat obligaþii de naturã fiscalã (impozite ºi taxe locale) pentru terenul cu destinaþia stadion fotbal CFR, construcþie specialã care nu se mai regãseºte în evidenþele topocadastrale ale Oficiului de Cadastru ºi Publicitate Imobiliarã ca fiind în proprietatea CFR, ca efect al necunoaºterii stãrii juridice a tuturor elementelor ce compun situaþia patrimonialã din aria de competenþã.” Situaþia e cu atât mai bizarã cu câte aceste declaraþii ºi impozite plãtite s-au fãcut la Direcþia Fiscalã a Primãriei Timiºoara, deci ar fi trebuit sã se ºtie cã terenul pentru care se plãteºte impozite nu este al CFR ºi al Primãriei.

Peste aceste neînþelegeri vin ºi cele legate de revendicãrile unor structuri sindicale, legate de acelaºi stadion. Câþiva reprezentanþi ai Clubului CFR Timiºoara susþineau la începutul anului cã doresc sã revendice stadionul în numele Sindicatului Muncitorilor la Cãi Ferate, menþionând cã printr-o serie de prevederi legale mai vechi toate bazele sportive ale Ministerului Transporturilor ar fi fost transferate cãtre sindicate, nu cãtre Compania Naþionalã de Cãi Ferate. În acest context se vorbea despre posibilitatea iniþierii unui proces cu Compania Naþionalã a Cãilor Ferate pentru stadion, pentru cã bazele sportive, susþineau sindicaliºtii, trebuiau sã fie ale sindicatelor. În acest context, lucrurile se complicã ºi sunt favorizate diversele încercãri de preluare, atâta vreme cât

rãmân complicaþii nelãmurite cu privire la patrimoniul efectiv. Mai ales cã, de-a lungul timpului, au fost nenumãrate încercãri ale unor întreprinzãtori sã se preia integral sau parþial terenul stadionului, pentru construcþia în zonã a unui ansamblu rezidenþial, þinând cont de poziþia bunã, aproape de centru ºi de Gara de Nord.

„Situaþia e ºi acum complicatã” „Situaþia legatã de Stadionul CFR e ºi acum complicatã. Terenul este al Primãriei, iar mijloacele fixe sunt intabulate pe Regionala CFR Timiºoara. Ar trebui ca aceste douã structuri sã colaboreze pentru a se face ceva constructiv ºi util cu el. De-a lungul timpului oameni cu nume din oraº au

încercat sã punã mâna pe el, pe diverse cãi. E pãcat cã de ani de zile nu s-a mai fãcut nimic la acel stadion, deºi e amplasat într-o zonã foarte bunã, aproape de centrul Timiºoarei”, spune preºedintele Alianþei Sindicatelor Miºcare Comercial din Regionala CFR Timiºoara, Petricã Stoian.

Informaþia este confirmatã de Constantin Petreanu, liderul Uniunii Sindicatelor “Drum de Fier” Timiºoara: „Într-adevãr, Regionala apare cu mijloacele fixe în patrimoniu, în timp ce terenul e la Primãrie. Din câte ºtiu eu, poate ºi din cauza acestor probleme, ultima renovare a stadionului s-a fãcut în urmã cu mai mult de zece ani, pe când director la Regionalã era Alexandru Silvãºan”.

Tocmai pentru a nu se prelungi starea de degradare a activelor fixe ale stadionului, Regionala CFR a încercat pe parcusul ultimelor ºase luni sã închirieze Stadionul CFR. Astfel, pe ofertã era prezentatã locaþia de pe strada Nera, nr. 2, mai precis: stadion CFR – teren fotbal + pistã de atletism. Este vorba despre un teren de 10.500 de metri pãtraþi, plus diferite spaþii în suprafaþã de 2.415 metri pãtraþi. Se dorea închirierea spaþiilor de la stadion, compuse din vestiar gazde, vestiar arbitru, magazii, vestiar oaspeþi, cabinet medical, atelier cizmãrie, centralã termicã, tribune(A+B), 2 WC-uri publice, patru cabine intrare ºi o cabinã clãdire îngrijitor. Nimeni nu s-a arãtat, însã, interesat, chiar dacã preþul era de numai de 1,02 lei pe metrul pãtrat.

Taxele ºi impozitele pentru el se ridicã, în schimb, la 12.000 de lei anual, în condiþiile în care nu a mai fost folosit de ani buni ºi nici nu poate fi folosit.

Gazonul ºi tabela de marcaj trebuie înlocuite, tribunele reconstruite, iar vestiarele ºi celelalte construcþii au nevoie ºi ele urgentã de modernizare.

Încercãri de preluare nelegale, rãmase nepedepsite Conform unor surse din Regionala CFR, stadionul a fãcut de-a lungul timpului obiectul unor procese maraton, întinse pe mai mult de 15 ani, tocmai din cauza numãrului mare de încercãri de preluare, unele total pe lângã lege.

Aceleaºi surse recunoºteau cã din cauza situaþiei incerte a stadionului sau pierdut foarte mulþi investitori la Clubul CFR Timisoara, lucru care a afectat ºi echipa CFR. Istoria încercãrilor de preluare a început chiar dupã un an de la revoluþie, atunci când au apãrut primele tentative de revendicare în numele unor cluburi sportive antedecembriste. În 1998 s-a ajuns la o vânzare de teren consideratã ilegalã ºi nestatutarã, Adunarea Generala care a votat vânzarea având, conform unor avocaþi care au reprezentat Regionala CFR doar patru membri din cei 68. În 2002 s-a constatat cã vânzarea a fost ilegalã, s-a anulat ºi terenul s-a întors în disputa dintre Primãrie ºi CFR. Pedepse nu s-au dat, considerându-se cã faptele s-au prescris. În 2002 a apãrut, nu se ºtie cum, o altã înscriere a unui întreprinzãtor

privat în cartea funciarã, care a generat bun alt val de procese, soluþionate pânã la urmã cu rãmânerea terenului la Primãrie. În 2012, Serviciul Juridic al Primãriei Timiºoara anunþa cã a reuºit sã obþinã în instanþã declararea nulitãþii absolute a unor contracte de vânzare cumpãrare încheiate cu investitori privaþi pentru porþiuni de teren de sub stadion, lucru care demonstra destul de clar cã acele vânzãri au fost fãcute pe lângã lege. Tribunalul Timiº a admis cererea Primãriei Timiºoara de a anula contractele de vânzare cumpãrare, a acordat Primãriei dreptul de a revendica cheltuieli de judecatã de peste 600.000 de lei, iar “terenul de sub stadionul CFR a fost trecut în proprietatea municipiului Timiºoara, fiind anulate contracte de vânzare cumpãrare asupra acestuia.”

Nu s-a specificat, însã, nimic cu privire la eventuale plângeri fãcute pe aceastã temã sau solicitãri de deschideri de anchete. Iar faptul cã pentru toate aceste încercãri de preluare nelegitime nu a plãtit nimeni de-a lungul

de 24 de ani un reper al cetãþii

anului este de naturã sã-i încurajeze ºi pe alþi întreprinzãtori sã preia, pe viitor, total sau parþial, acest obiectiv, lucru care ar însemna o altã pierdere pentru sportul timiºorean.

Teoretic vânzarea unei baze sportive de stat este interzisã prin lege, excepþiile fiind aprobate doar de Ministerul Tineretului ºi Sportului. La fel, tot teoretic legea interzice distrugerea unei baze sportive fãrã ca în locul ei sã se construiascã alta.

Legea nr. 69/2000, Legea educaþiei fizice ºi sportului specificã destul de clar faptul cã autoritãþile administraþiei publice ºi societãþile comerciale care au dobândit sau deþin baze sau instalaþii sportive sunt obligate sã pãstreze destinaþia acestora ºi sã le menþinã în stare de funcþionare”. Aceeaºi lege menþioneazã cã “schimbarea destinaþiei sau desfiinþarea unei baze sportive aparþinând domeniului public ori privat al statului sau al unitãþilor administrativ-teritoriale se va putea face numai cu aprobarea Guvernului ºi cu construirea prealabilã a altor baze sportive similare celor desfiinþate”. Distanþa

dintre baza veche ºi cea nou construitã nu trebuie sa fie mai mare de 500 de metri ºi demolarea unei baze nu se poate face decât în momentul în care Guvernul dã o hotãrâre în acest sens, iar acea hotãrâre trebuie analizatã ºi aprobatã inclusiv de Agenþia pentru Protecþia Mediului.

Strict în litera acestei legi, nici nu ar fi trebuit sã se vorbeascã despre un

ansamblu rezidenþial în locul actualului stadion, cel puþin atâta vreme cât nu se propunea un teren echivalent pe care sã se construiascã altã bazã sportivã.

Cu toate acestea, prin 2009 se discuta intens despre posibilitatea construirii aici a unui ansamblu de locuinþe, ºi tot atunci se avansa ºi o valoare estimativã a terenului stadionului – 30 de milioane de euro.

anchetã

5 - 8 martie 2015

5

Incontrolabilul serviciu secret al Internelor l Controlul poate fi exercitat de societatea civilã doar de drept,

de fapt fiind imposibil

Oficial, DIPI refuzã sã spunã cât a ºtiut din “afacerea Duicu”

Arestarea, la sfârºitul lunii ianuarie, a unui fost ministru de Interne, acuzat de luare de mitã, încasatã chiar în sediul ministerului pe care îl conducea, este unul dintre cazurile care a readus în atenþie rolul pe care ar trebui sã-l aibã în prevenirea unor fapte de genul acesta structura de informaþii ºi protecþie internã a MAI. ªi, totodatã, modul în care este verificatã activitatea acestei structuri. melania.cincea@timpolis.ro

Tãcere pe linie în marile scandaluri de corupþie Dat fiind cã arestarea fostului ministru de Interne, Cristian David, este un scandal ieºit la ivealã la aproape ºapte ani de la comiterea faptei – o luare de mitã de 500.000 de euro, solicitatã în 2007 ºi încasatã în 2008, chiar în biroul sãu de la MAI, pentru a-l determina pe prefectul de Buzãu, aflat în subordinea sa, sã asigurea emiterea ilicitã în favoarea altcuiva a unui titlu de proprietate pentru 15 hectare de teren – întrebarea este ce a fãcut pentru a preveni acest scandal de corupþie serviciul secret al MAI în timpul în care ministrul de Interne, care era ºi membru al CSAT, pe de o parte îºi negocia ºpaga, iar pe de alta, punea la cale, cu prefectul, eludarea legii? Ce a fãcut în perioada în care s-a consolidat aceastã cârdãºie, care nu se leagã peste noapte ºi nici de la sine? A ºtiut, la vremea respectivã, serviciul secret al MAI despre aceastã afacere a ministrului de Interne? Dacã nu a ºtiut, e grav. Dacã a ºtiut ºi a tãcut, e ºi mai grav. Dacã a ºtiut, a vorbit, informaþia a rãmas blocatã, iar cei din DIPI nu au tras semnalul de alarmã, e cât se poate de grav. Cert este cã DNA anunþa cã instrumenteazã acest dosar dupã ce a primit sprijinul SRI, nu al DIPI. Nici în cazul scandalului de corupþie în care este implicat Cristian David, la fel ca în alte cazuri de genul acesta – „Cazul ªoric”, „Cazul Mironescu”, „Cazul Pitcovici”, „Mita de 2.000.000 de euro la Interne” etc. – nimeni, niciodatã, nu a adus public în discuþie rolul ºi

culpa unor oameni din aceastã structurã, dupã niciun scandal de corupþie care a zguduit MAI-ul sau vreo structurã a Internelor.

Chiar dacã în MAI s-au þesut, în timp, solide încrengãturi mafiote chiar sub nasul ofiþerilor de la Protecþie Internã, al cãror rol oficial este sã le previnã sau sã le contracareze cât sunt la un nivel cât mai scãzut. Au fost cazuri care au implicat un numãr mare de oameni ai legii, de infracþiuni ºi un mod de operare ce dãdea impresia unui grup infracþional bine închegat, constituit nu doar cu câteva zile înainte de a fi destructurat.

De jure, e control.

De facto, nu.

La scurt timp dupã arestarea fostului ministru de Interne, Cristian David, am solicitat Departamentului de Informaþii ºi Protecþie Internã al Ministerului Afacerilor Interne câteva informaþii privind activitatea acestei structuri. Rãspunsurile, primite acum câteva zile, nu aduc nicio clarificare a situaþiei, demonstrând cã societatea civilã nu are de fapt nicio pârghie de control asupra acestui serviciu. O are doar de jure, la fel ca în cazul SRI ºi al SIE. De exemplu, am întrebat dacã aceastã structurã de informaþii ºi protecþie internã mai realizeazã muncã de prevenire sau merge doar pe combaterea faptelor? Întrebare adresatã în contextul în care DIPI are, potrivit atribuþiunilor de serviciu, obligaþia sã previnã actele de corupþie, de crimã organizatã în care angajaþi ai ministerului ar putea fi atraºi ori pe care aceºtia le-ar putea proteja ºi dezvolta ºi date fiind frecventele scandaluri de corupþie din instituþii ale MAI. În cazul unui rãspuns afirmativ la întrebarea de mai sus, solicitam sã ni se explice cum se face cã MAI a fost, nu o datã, în centrul unor scandaluri de corupþie – fapte care, dacã ar fi fost prevenite, nu ar mai fi târât instituþia în situaþii care îi afecteazã grav imaginea ºi credibilitatea?

Rãspunsul primit de la MAI, via Direcþia de Informare ºi Relaþii Publice, s-a bazat pe citarea dintr-un text de lege: “În conformitate cu prevederile art. 10 alin. (3) din OUG nr. 30/2007, privind organizarea ºi funcþionarea MAI, cu modificãrile ºi completãrile ul-

terioare, DIPI este structura specializatã a ministerului care desfãºoarã activitãþi de informaþii, contrainformaþii ºi securitate, în vederea asigurãrii ordinii publice, prevenirii ºi combaterii ameninþãrilor la adresa securitãþii naþionale privind misiunile, personalul, patrimoniul ºi informaþiile clasificate din cadrul MAI.” ªi, continuã oficialii MAI rãspunsul, “în virtutea atribuþiilor legale ce îi revin privind latura preventivã a activitãþilor specifice desfãºurate la nivelul structurilor ministerului, DIPI pune la dispoziþia factorilor de conducere din unitãþile MAI, precum ºi unitãþilor de aplicare a legii (inclusiv Direcþia Generalã Anticorupþie ºi Parchet), date ºi informaþii referitoare la personalul angajat, pretabil sau implicat în fapte de naturã sã afecteze buna funcþionate a MAI, cu posibile repercusiuni asupra întregii societãþi.” Deci, teoretic, anunþã conducerea MAI, a IGPR, a câte unui Inspectorat de Poliþie sau altã instituþie subordonatã despre încrengãturi cu iz de corupþie, de crimã organizatã care se formeazã între oameni ai legii. O face, însã, ºi practic?

Iar dacã o face, cum de nu pot fi înãbuºite unele dintre acestea decât dupã ce s-au dezvoltat ani ºi ani?

O altã întrebare adresatã a fost: În urma unor astfel de scandaluri, cine verificã modul în care s-a implicat DIPI în prevenirea lor? Ni se rãspunde cã activitatea DIPI este supusã atât controlului conducerii MAI, “ca organ ierarhic superior”, cât ºi controlului parlamentar, “potrivit dipoziþiilor art. 9 alin.

(2) din Legea nr. 51/1991, privind securitatea naþionalã a României, având calitatea de autoritate informativã departamentalã, parte componentã a Comunitãþii Naþionale de Informaþii a României.”

O ultimã întrebare a vizat pârghiile legale pe care le are societatea civilã sã verifice activitatea acestui departament. Ni s-a rãspuns cã, “þinând cont de prevederile art. 61 alin. (1) din Constituþia României, conform cãrora «Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român», considerãm cã acestea sunt reprezentate de cãtre controlul parlamentar, prin aplicarea prevederilor legale amintite în alineatul precedent”.

Deci, doar citate din texte de lege.

Cunoscute.

O altã dovadã cã, de fapt, presa, societatea civilã nu are nicio pârghie de control real asupra activitãþii acestei instituþii a reieºit dintr-un alt rãspuns al MAI, formulat, în vara anului trecut, în urma unui solicitãri de informaþii adresate de cãtre TIMPOLIS. Deºi în dosarul de corupþie “Duicu” apar numele ºefului Poliþiei Române, chestorul Petre Tobã, al unui chestor de la vârful Ministerului Afacerilor Interne, Doru Dumitrescu, ºi al unui ºef de Poliþie judeþeanã, cu pretenþii de urcare în ierarhie, comisarul-ºef Petru Ponea, nu am vãzut, pe acest subiect, vreo luare de poziþie oficialã la adresa DIPI, nici din partea MAI, nici a premierului Victor Ponta. ªi deºi DIPI este o structurã care are obligaþia sã asigure protecþia cadrelor MAI, sã previnã actele de corupþie ºi de crimã organizatã în care angajaþi ai ministerului ar putea fi atraºi ori pe care aceºtia le-ar putea proteja ºi dezvolta. Potrivit atribuþiunilor de serviciu, DIPI este structura care “desfãºoarã activitãþi de informaþii ºi protecþie internã, în vederea asigurãrii ordinii publice, prevenirii ºi combaterii ameninþãrilor la adresa siguranþei naþionale privind misiunile, personalul ºi informaþiile clasificate în cadrul ministerului”.

Deci, ar fi trebuit sã ºtie. ªi sã acþioneze pentru a preveni. Din acest motiv, am trimis pe adresa ministrului Afacerilor Interne, Gabriel Oprea, o adresã, în baza Legii 544/2001, privind liberul acces la informaþii publice, prin intermediu cãreia adresam câteva întrebãri: 1. A ºtiut DIPI despre întâlnirile ºi discuþiile – derulate pe parcursul a cel puþin trei luni, dupã cum rezultã din rechizitoriul DNA – dintre Adrian Duicu ºi cadre de la vârful MAI, respectiv al IGPR sau cadre care aspirau la poziþii înalte în MAI? 2. Dat fiind cã DIPI este o structurã care, potrivit atribuþiunilor de serviciu, are obligaþia sã previnã actele de corupþie, de crimã organizatã în care angajaþi ai ministerului ar putea fi atraºi ori pe care aceºtia le-ar putea proteja ºi dezvolta, ce mãsuri a luat pentru a nu se ajunge aici, în “scandalul Duicu”?

3. Ce mãsuri trebuia sã fi luat ºi nu a luat?

4. A fost înºtiinþatã conducerea MAI despre aceste fapte care apar în rechizitoriul DNA.?

5. Dacã rãspunsul este afirmativ, ce mãsuri aþi luat?

6. Dacã rãspunsul este negativ, ce mãsuri aþi luat faþã de conducerea DIPI sau faþã de ofiþeri ai acestui departament, imediat dupã izbucnirea acesstui scandal?

Ce comunica, însã, MAI în urma întrebãrilor TIMPOLIS? Nimic concret. În treisferturi din rãspunsul pe care ni l-a trimis vorbea de spre atri-

Adrian Duicu buþiile ce-i revin, de jure, acestui departament – informaþii afiºate pe siteul oficial al instituþiei ºi pe care, de altfel, nu le-am solicitat. Mai puþin, însã, despre ce s-a fãcut de facto în baza lor. “Departamentul de Informaþii ºi Protecþie Internã este structura specializatã a Ministerului Afacerilor Interne care desfãºoarã activitãþi specifice, în vederea asigurãrii ordinii publice, prevenirii ºi combaterii riscurilor ºi ameninþãrilor la adresa siguranþei naþionale privind misiunile, personalul, patrimoniul ºi informaþiile clasificate în cadrul Ministerului. Activitatea DIPI se desfãºoarã pe baza principiilor legalitãþii, echidistanþei ºi responsabilitãþii, potrivit competenþelor, fiind transmise beneficiarilor legali note de informare, cu respectarea cadrului legal ºi a principiului nevoii de a cunoaºte, în scopul fundamentãrii unor decizii ºi mãsuri legale”, ne comunicã responsabilul de informarea publicã din MAI, Gabriel Mitroiu. Care continuã: “În exercitarea atribuþiilor ce îi revin, conform dispoziþiilor legale în vigoare, ori de câte ori personalul instituþiei ia cunoºtinþã despre fapte care vizeazã încãlcarea normelor legale, are obligaþia sã transmitã, în cel mai scurt timp, datele ºi informaþiile structurilor abilitate de aplicare a legii, în vederea dispunerii mãsurilor legale necesare”.

La finalul adresei ni se transmitea cã informaþiile solicitate de noi nu sunt, de fapt, publice: “Precizãm cã detalii cu privire la note de informaþii furnizate nu pot fi furnizate, aceste date fiind exceptate de la liberul acces al cetãþenilor, în conformitate cu prevederile art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea 544 din 2001 privind liberul acces la informaþiile de interes public cu modificãrile ºi completãrile ulterioare”.

Asta, deºi aruncarea într-un scandal de corupþie de anvergurã a MAI ºi a Poliþiei Române – instituþii ce fac parte din sistemul de securitate naþionalã – le decredibilizeazã ºi, astfel, le vulnerabilizeazã. ªi deºi cineva ar trebui sã-ºi asume responsabilitatea pentru riscurile pe care le implicã vulnerabilizarea unor instituþii de o asemenea importanþã. Iar “cazul Duicu” e doar unul dintre scandalurile de corupþie care au zguduit, în ultimii ani, MAI...

de 24 de ani un reper al cetãþii

6

dialog

5 - 8 martie 2015

Foto TIMPOLIS

Regizorul Tudor Giurgiu: „Am simþit cã filmul «De ce eu?» poate descãtuºa” „Toþi cei care încearcã din interior sã lupte cu un sistem asfixiant sfârºesc inevitabil prin a fi înghiþiþi, izolaþi, sfâºiaþi în bucãþi...”

Sunt cuvinte scrise pe un blog înfiinþat în memoria procurorului Cristian Panait, dar ar putea fi ºi motto al celui mai recent film al lui Tudor Giurgiu, „De ce eu?”, o poveste inspiratã din destinul tragic al tânãrului procuror Cristian Panait.

La proiecþia oficialã, de la Timiºoara, care a avut loc în 3 martie, alãturi de o parte a echipei „De ce eu?” a fost prezent ºi Tudor Giurgiu. Cu care am avut un dialog despre film, despre motivaþia care a stat la baza realizãrii lui, despre ecourile stârnite, despre valurile sociale pe care lea fãcut deja, dar ºi despre aºteptãrile pe care Tudor Giurgiu le are de la acesta. melania.cincea@timpolis.ro

„La început, filmul a fost un demers de «exorcizare»” Domnule Giurgiu, întâi de toate, felicitãri pentru realizarea acestui film.

Mulþumesc. În noiembrie anul trecut, când am vãzut versiunea de lucru a filmului, m-a impresionat profund ºi m-a pus pe gânduri – era perioada aceea în care reîntoarcerea într-o Românie a anului 2002 pãrea nu doar iminentã, ci imposibil de evitat...

Când aþi luat decizia de a realiza acest film?

Decizia cred cã a venit

undeva în toamna anului 2007.

Iniþial, o micã documentare fãcusem în 2002, când s-a sinucis Cristian Panait. A fost un caz care m-a miºcat foarte tare. Dar, atunci, nu credeam cã o sã ajung sã fac un film. La finalul lui 2007, încercam sã-mi caut subiecte pentru un film – era dupã doi ani petrecuþi la TVR – ºi voiam ºi un pic de poveste personalã, sã caut sã vorbesc ºi despre temeri, despre angoase.

Aºa mi-am adus aminte de cazul Panait ºi aºa a pornit totul.

Ce v-a motivat sã faceþi acest film?

Mi s-a pãrut o poveste care trebuie spusã, pentru cã voiam sã înþeleg ce se poate întâmpla cu un om tânãr, de vârsta mea, din generaþia mea, care ajunge sã facã gestul acesta – un gest pe care eu nu l-am înþeles nici atunci, nu-l înþeleg nici acum –, cu un om care a fost atât de cãlcat în picioare de sistem, de colegi, de ºefi, supus unor presiuni inimaginabile. ªi mi-am spus, eu trãind o zecime din ceea ce a trãit el: „Vreau sã înþeleg”. La început, filmul a fost un demers de „exorcizare” ºi de a înþelege ce i s-a putut întâmpla.

Ulterior, cu cât mã documentam mai mult, mi-am dat seama cã s-ar putea sã vorbescã – ºi mã bucur cã mulþi spun cã reuºeºte sã vorbeascã – despre o epocã ºi ar putea rãmâne în timp un document despre o Românie a unor ani foarte, foarte gri, unde raportul de putere între instituþii era extrem de alterat ºi nedemocratic.

De ce aþi optat pentru un film care compileazã ficþiunea cu realul ºi nu pentru un film documentar?

Eu cred cã un documentar ar completa foarte bine filmul acesta – ºi nu numai un documentar despre Cristian Panait, ci despre multe alte cazuri de

de 24 ani un reper al cetãþii

procurori sau judecãtori care au încercat sã-ºi þinã dreaptã coloana vertebralã, sã se punã contra sistemului.

Cred, însã, cã întotdeauna un film de ficþiune are ºanse mai mari de a ajunge la public.

O poveste cum este aceasta, o poveste inspiratã din cazul Panait – noi nu am preluat toate elementele reale ale cazului – cred cã are, în primul rând, ºansa de a emoþiona, de a face publicul sã devinã mai empatic, sã se racordeze mai bine la poveste.

„Ca sã poþi face eroul credibil în lupta lui, trebuie sã-i arãþi ºi micile eºecuri, micile compromisuri” Într-un interviu recent aþi declarat, referinduvã la documentarea pe care o fãceaþi pentru film: „Undeva prin 2012 am simþit cã apropierea asta de realitate mã împiedicã sã merg mai departe.” V-aº ruga sã fiþi mai explicit. S-a întâmplat ceva anume atunci, în contextul acelui an?

Nu. Era un sentiment pe care îl aveam cã nu puteam sã avansez. Era o dorinþã nebunã de a reflecta pânã în cele mai mici amãnunte cum s-au întâmplat lucrurile. Proiectul a fost integrat într-un workshop internaþional – EAVE – ºi lucram cu o englezoaicã, profesoara noastrã de scenariu, ºi mi-am dat seama atunci cã, de fapt, tot ceea ce pentru mine era important la nivelul cazuisticii, la nivelul reflectãrii realitãþii, pentru un strãin devenea confuz.

Tot timpul, ea mã întreba: „Care e tema?”. ªi-mi spunea: „Scenariul tãu are foarte multe sub-

blocuri, linii, multe personaje. Încearcã sã reduci din ele ºi focuseazã-te pe tema filmului, pe relaþiile dintre om ºi sistem, pe modul în care un om tânãr se luptã pentru propriile valori ºi principii ºi e cãlcat în picioare din acest motiv. Aceasta este tema”. Tot ea mi-a arãtat atunci un lucru care, ulterior, mi-a fost confirmat ºi de Lucian Pintilie: ca sã poþi face eroul credibil în lupta lui, trebuie sã-i arãþi ºi micile eºecuri, micile compromisuri.

Toate discuþiile acestea mau ajutat sã înþeleg cã, de fapt, eu nu voi putea face vreodatã filmul dacã nu mã dispensez puþin de realitate ºi nu voi gândi în termeni scenaristici, în termenii în care gândeºte orice regizor de film.

„Nu s-a dorit nici în 2002, nu se doreºte nici acum sã se analizeze cazul în detaliu” Din noiembrie, de când aþi proiectat în câteva oraºe din þarã versiunea de lucru a filmului, aþi avut vreun ecou de la Ministerul Justiþiei sau de la Parchetul General, în privinþa intenþiei de redeschidere a dosarului „Panait”?

Nu. În noiembrie, au fost câþiva oameni din sistem care l-au vãzut. Dar eu nu cred cã ei vor reacþiona în vreun fel. E un subiect mult prea delicat, pentru care nu existã interes.

S-a pus o etichetã demult ºi vãd cã a rãmas aºa: „Panait era labil psihic. Ce sã mai facem?

Ce sã mai verificãm? Cine sã fie vinovat?”. Eu cred cã nu s-a dorit nici atunci, nu se doreºte nici acum sã se analizeze mai în detaliu ce s-a întâmplat.

„«De ce eu?» provoacã valuri sociale” Împreunã cu Expert Forum ºi Hotnews aþi lansat campania „Singur împotriva tuturor”, anunþatã ca un demers de încurajare a luptei împotriva presiunilor de orice tip, exercitate de cãtre ºefi de instituþii, politicieni sau magistraþi împotriva celor mulþi care lucreazã în sistem, fie el public sau privat. V-au fost adus deja la cunoºtinþã, de cãtre public, poveºti ale unor oameni care au avut curajul sã înfrunte un sistem, sã demaºte ilegalitãþi ºi abuzuri?

Astãzi (3 martie, ziua lansãrii oficiale, la Timiºoara, a filmului De ce eu? – n.m.) eram în avion în drum spre Timiºoara ºi am primit o sintezã a emailurilor ºi a poveºtilor trimise de oameni din toatã þara. Am citit un caz al unui domn care lucreazã în IT ºi a denunþat niºte presiuni enorme care se fãceau, culmea, pe vremea aceluiaºi Adrian Nãstase ºi a apropiaþilor lui, Bittner ºi încã o clicã de indivizi care, dupã aia, au ºi fost menþionaþi în afacerea „Microsoft”. Cumva, am simþit cã acest film poate descãtuºa.

Voi citi aceste email-uri la noapte, mâine. Ne propunem sã-i cãutãm, sã-i filmãm ºi sã prezentãm cazurile astea.

Filmul De ce eu? provoacã, iatã, un fel de valuri sociale, pe care eu nu le anticipasem ºi mã gândesc cã ar trebui, probabil, sã facem ceva ce nu am anticipat, de exemplu, un fel de divizie care sã producã mici documentare despre ºi pentru aceºti oa-

meni. Sunt foarte impresionat de cum a reacþionat publicul la acest film. Acum, totul e ca noi sã gãsim forma de a prezenta aceste poveºti. Pentru cã aceºti oameni nu trebuie sã se simtã singuri. Panait, la vremea respectivã, a fost foarte singur. „Cu siguranþã existã o grãmadã de ºefi ai procurorilor Panaiþi, ca tipologie”, spunea, dupã premiera de galã a filmului, fostul procuror-ºef al DNA Daniel Morar. Iar fostul procuror Alexandru Lele, cel pe care Cristian Panait trebuie sã-l scotã vinovat, declara: „Tot ce se întâmpla, ce se folosea împotriva unei persoane, în perioada respectivã, a fost dus la perfecþiune. Metodele sunt mult mai subtile la ora actualã”. Din sistem aþi primit, pânã acum, vreo informaþie care sã ducã spre ideea unor practici asemãnãtoare?

Cum vã spuneam, au venit azi multe email-uri, dar nu am apucat sã le parcurg. Eu am arãtat filmul ºi în alte oraºe ºi tot timpul spun cã nu se mai poate întâmpla acest lucru, cã un procuror de caz nu mai are cum sã aibã aceeaºi soartã. S-ar putea ca, pe alocuri, lucrurile sã nu se fi schimbat prea mult. Dacã domnii Lele, Morar spun, aºa o fi, nu ºtiu. Oricum, Justiþia nu s-a reformat integral, profund – nu întreaga Justiþie –, sã fim serioºi.

Da, lupta anticorupþie e foarte puternicã, DNA-ul este în mare ascensiune, dar în privinþa reformei, eu zic cã mai e de lucru.

actualitate

5 - 8 martie 2015

„Am profilat un destin al unui procuror care îºi susþine linia, care þine la principii, ºi un altul care e oportunist”

Povestea tragicã a procurorului Cristian Panait a ajuns, oficial, la Timiºoara

Pãrerile sunt împãrþite în privinþa implicãrii lui Victor Ponta în contextul presiunilor fãcute asupra lui Cristian Panait. La ce concluzie aþi ajuns dumneavoastrã?

Eu am mai spus, filmul este despre ultimele zile din viaþa procurorului Cristian Panait. Or, atunci, Victor Ponta nu mai era demult colegul lui la Parchet. Cu toate acestea, mi s-a pãrut esenþial, m-a interesat traseul profesional al lui Victor Ponta care, deodatã, dintr-un tânãr procuror ajunge detaºat unde?, taman la Corpul de Control al primului-ministru. Ascensiunea lui ulterioarã spune multe despre valorile ºi principiile sale. Ca urmare, unul dintre personajele principale ale filmului este modelat dupã personalitatea lui Victor Ponta. De altfel, eu nu am avut reþineri în a profila douã destine diferite: un destin al unui procuror care îºi susþine linia, care þine la principii, ºi un altul care e oportunist ºi se agaþã de funcþii. Deci, nu cred cã l-am luat în braþe pe Victor Ponta. Dimpotrivã.

ºi influenþa toxicã ºi intruzivã a politicului au schilodit destine

Noiembrie 2014, ca perioadã de prezentarea variantelor de lucru, a fost aleasã aleatoriu?

Nu, a fost aleasã deliberat. Eu am vrut sã lansez acest film atunci, înainte de alegeri. Eram convins cã acest lucru va ajuta filmul, la nivel comercial. Dar când am vãzut cã nu e gata, neam gândit cã e important ca filmul sã fie, totuºi, vãzut aºa cum e.

Da, nu mã ascund de implicare ºi de asumare tranºantã a unei poziþionãri a filmului, în condiþiile în care îmi era foarte teamã cã foarte mulþi tineri nu vor merge la vot ºi, scârbiþi fiind de mediul politic, nu or sã facã nimic. Mi s-a pãrut important sã vin în oraºe ca Timiºoara, Iaºi sau Cluj, sã le arãt oamenilor acest film, gândindu-mã cã, poate, va provoca ceva în ei, cã vor spune ºi la alþii ºi nu vor lãsa, printr-un gest al lor de a vota, ca o istorie recentã sã se mai repete. Þin minte, eram la Timiºoara, discutam cu publicul – a fost o orã ºi ceva de discuþii – ºi nimeni nu-ºi imagina cã s-ar fi putut ca Victor Ponta sã nu câºtige. Discutam de parcã totul era pierdut, iar filmul vorbea despre ceva care vine degeaba. ªi, uite, totuºi...

Filmul a avut ºi are un mare impact, în þarã. Cum l-a perceput, însã, publicul român din diaspora? Aþi avut discuþii cu românii din Berlin, dupã proiectarea, în februarie, a filmului la Berlinalã. Vi sau pãrut interesaþi de povestea în sine sau de o imagine în ansamblu asupra sistemului?

Publicul strãin este interesat în special de o radiografie a României. Pentru ei, România este în continuare un stat unde ei vãd cã existã pulsiuni, existã schimbãri. Or, fenomenul acesta al corupþiei, despre care aud foarte des, l-au vãzut ºi l-au înþeles foarte bine.

l „De ce eu?”, o cronicã a unor vremuri tulburi, în care corupþia duse petroliere, la Bihor. Întreg fenomenul, care se petrecea, potrivit precizãrilor regizorului, sub directa oblãduire a SRI, era menit sã alimenteze cu fonduri partidele politice, iar încrengãtura de interese ducea pânã la structuri de putere din vârful partidelor. Aceasta fiind, în fapt, ºi motivaþia care a dus la decizia de atunci a procurorului Alexandru Lele, care a dispus arestarea fiului prefectului PSD de Bihor, Aurel Tarãu.

Repere din biografia procurorului Cristian Panait, informaþii despre cum s-a nãscut personajul principal masculin al peliculei „De ce eu?” ºi despre modul în care, în creionarea acestuia, ficþiunea a întâlnit realitatea – ca parte dintr-un demers asumat de a realiza o cronicã a unor vremuri tulburi, în care corupþia ºi influenþa toxicã ºi intruzivã a politicului au schilodit destine – au fost doar o parte dintre elementele cu care s-a înfãþiºat, marþi seara, în faþa publicului timiºorean, regizorul Tudor Giurgiu. ligia.hutu@timpolis.ro

Premiera timiºoreanã a filmului „De ce eu?”

Sala Capitol a Filarmonicii „Banatul” din Timiºoara a gãzduit, marþi seara, proiecþia de galã a filmului De ce eu?, regizat de Tudor Giurgiu ºi inspirat din cazul sinuciderii, în aprilie 2002, a tânãrului procuror Cristian Panait. În faþa unei sãli arhipline, Tudor Giurgiu a prezentat publicului informaþii despre munca de documentare care i-a îngãduit peliculei De ce eu? sã se nascã ºi a expus o serie de consideraþii referitoare la personalitatea procurorului Cristian Panait, pe care l-a ales drept sursã de inspiraþie în creionarea istoriei eroului principal al filmului sãu, procurorul Cristian Panduru, interpretat admirabil în film de tânãrul actor Emilian Oprea.

Alãturi de regizorul Tudor Giurgiu, au mai fost prezenþi, la premiera peliculei, actorii Emilian Oprea, Andreea Vasile (interpreta personajului Dora, în film) ºi Alin Florea (interpretul procurorului Alexandru Leca), parte din echipa de actori din distribuþia filmului, precum ºi unul dintre producãtorii peliculei, Oana Giurgiu.

Tudor Giurgiu a precizat cã filmul pe care l-a regizat a preluat ºi a exploatat o serie de elemente narative, aºa cum s-au desprins ele din relatãrile unor martori nemijlociþi la cursul evenimentelor petrecute, în doar câteva sãptãmâni, în primãvara anului 2002, care s-au încheiat intempestiv, cu gestul dramatic al sinuciderii procurorului Cristian Panait. În destinul personajelor sale, proiectat pe ecranul unei realitãþi cenuºii ºi apãsãtoare a debutului anilor 2000, regizorul admite, însã, cã a îmbinat realitatea cu ficþiunea, conferindu-i personajului sãu o serie de atribute care au nãscut, prin suprapunere, profilul uman impresionant al procurorului Cristian Panduru, eroul principal al filmului.

Foto Facebook De ce eu?

Au mai fost speculaþii în privinþa ultimei persoane cu care procurorul Panait ar fi discutat înainte de a se sinucide, ducând spre ideea cã acea discuþie a produs declicul. Ce spune mãtuºa lui Cristian Panait – cu care dumneavoastrã aþi vorbit –, cine a fost acea persoanã?

Nu a fost Victor Ponta. Cristian Panait aºtepta vizita unui procuror militar – un personaj similar apare în film –, dar acesta a ajuns dupã sinucidere. Speculaþiile acestea, care au apãrut în presã, mie mi-au folosit, pentru cã mi s-a pãrut interesantã ideea cã vine un procuror coleg sã se întâlneascã cu el, vine sã-i spunã ceva, respectiv cã ar putea fi cercetat pentru un alt caz de corupþie. În felul acesta am folosit eu scena în film, dar în mod real nu l-a vizitat nimeni, în acea zi.

7

Anatomia unui personaj, dezvãluitã publicului de regizorul filmului Într-o evaluare a profilului personajului sãu, Tudor Giurgiu a admis cã a vãzut în procurorul Cristian Panait exponentul propriei sale generaþii, o generaþie de tineri intelectuali care s-a vãzut nevoitã sã se confrunte, în perioada de conturare a orizontului de aºteptãri ºi de aspiraþii profesionale, cu o realitate malversatã ºi mutilantã, ale cãrei tendinþe uniformizatoare erau menite sã anihileze din start orice tendinþe de afirmare a unor puncte de vedere ce puneau sub semnul îndoielii regulile de funcþionare ale unei lumi din realitatea cãreia fãceau parte, într-un amalgam de interese obscure, politicieni ºi magistraþi corupþi, controlaþi, cu toþii, de numeroºi exponenþi ai unor servicii organizate dupã modele tentaculare.

Oferind detalii despre modul în care a conturat, pornind de la modelul sãu real, procurorul Cristian Panait, destinul personajului principal, procurorul Cristian Panduru, Tudor Giurgiu a precizat ºi cã acesta s-a nãscut, la capãtul unor lungi cãutãri, dintr-o uºoarã distanþare, motivatã de considerente strict dramaturgice, de realitate, existând, de aceea, în cuprinsul filmului, ceea ce acesta a numit elemente de ficþionalizare.„Nu vreau sã pretind – ºi am spus asta de la bun început – cã filmul reflectã 100% datele personajului”, le-a explicat regizorul Tudor Giurgiu spectatorilor, precizând cã multe dintre informaþiile de la care a pornit în documentarea filmului au fost culese din presa vremii, de la gazetarii care au îndrãznit atunci sã scrie despre acest caz ºi despre implicaþiile lui. „Filmul este exact aºa cum am vrut sã îl facem, nimeni nu ne-a pus obstacole pânã acum”, a mai precizat regizorul Tudor Giurgiu, ca rãspuns la o întrebare legatã de eventualele presiuni resimþite de cãtre echipa filmului.

„Simbolic, ceea ce a lãsat în urmã procurorul Cristian Panait a fost un turning point” Tudor Giurgiu a relevat ºi faptul cã presiunile care se exercitau asupra Justiþiei ºi asupra presei în perioada despre care filmul sãu nareazã sunt aspecte ce þineau de cotidianul acelei perioade. „Motivaþia mea a fost sã fac un film despre o generaþie care a eºuat sã schimbe ceva vizibil, pregnant în România. (...) Impresia mea este cã Panait a fost foarte singur la vremea respectivã.(...) Existã acum un sentiment mult mai mare de solidaritate în jurul unor oameni care doresc sã îi convingã pe alþii de validitatea opiniilor lor, atunci când propriile valori intrã într-un conflict cu sistemul”, a argumentat regizorul Tudor Giurgiu raþiunile care au stat la originea acestui film.

Acesta mai spune cã, simbolic, ceea ce a lãsat în urmã procurorul Cristian Panait a fost un turning point. „Presa, justiþia, în Guvernarea Nãstase au fost complet anihilate.(...) Iar cineva, undeva, ºi-a spus, la un moment dat, cã aºa nu se mai poate...”, spune Tudor Giurgiu. Care a relatat ºi despre presiunile despre care a aflat, în perioada documentãrii filmului, cã s-au exercitat asupra procurorului Alexandru Lele (redat, în film, prin intermediul personajului procurorului Bogdan Leca), pe care le-a prezentat drept ilustrare a unei situaþii dramatice, în care „un om ia o hotãrâre corectã, potrivit propriei morale ºi valori, însã prin aceastã hotãrâre atacã un sistem mafiot, care devine astfel inamicul lui numãrul unu.”

Referindu-se la complexitatea fenomenului de corupþie scos la luminã de procurorul Alexandru Lele, în perioada tulbure care a urmat perioadei de embargo, Tudor Giurgiu afirmã cã procurorul Lele a fost unul dintre principalii furnizori de informaþii ºi de date despre cum se întâmpla atunci contrabanda de pro-

„Frica paralizantã a celor din jur ºi refuzul acestora de a-ºi asuma lupta, l-au lãsat, la un moment dat, pe omul ãsta foarte singur” În ceea ce priveºte modul în care exponenþii tânãrului val de procurori, care se aflau la început de drum în Justiþie la vremea respectivã, au înþeles sã îºi exercite profesia, Tudor Giurgiu a precizat cã aceºtia au avut de ales între soluþia rezistenþei ºi a apãrãrii îndârjite a propriilor principii ºi a propriului set de valori ºi soluþia plierii pe exigenþele ºi aºteptãrile sistemului: „Unii au preferat, ca domnul Ponta, sã accepte un drum care li s-a propus”.

Cât despre modul în care se raporteazã, ca înþelegere, la gestul sinucigaº al procurorului Cristian Panait, Tudor Giurgiu admite cã nu înþelege sinuciderea: „E ceva din mine care nu înþelege. (...) A fost (perioada de documentare a filmului – n.red.) o cãlãtorie cu mine, sã încerc sã înþeleg mai mult. (...) Sincer, nu cred cã a fost logic (gestul sinuciderii – n.red.) Eu am suferit mult, pentru cã am avut cumva senzaþia cã, într-un anume moment, omul ãsta a fost lãsat foarte singur”. Regizorul opineazã cã acest abandon al personajului în mrejele mecanismului de eliminare urzit de sistem a fost rodul unui proces deliberat, nãscut din ceea ce a desemnat a fi fost o fricã paralizantã a celor din jur de a-ºi asuma lupta procurorului Panait cu sistemul ºi implicaþiile acestei lupte. În ceea ce priveºte motivaþia pentru care a optat sã nu exploateze în film decât în foarte micã mãsurã dimensiunea profund religioasã a procurorului Cristian Panait, Tudor Giurgiu spune cã asumã acest aspect ca fiind expresia recunoaºterii de cãtre sine a unei dificultãþi de a insera aceastã componentã în scheletul narativ al filmului. „Nu am ºtiut cum sã marchez mai pregnant aceastã trãsãturã pe scheletul narativ. (...)

Nu am ºtiut ºi nu am gãsit o soluþie, luaþi-o ca pe o slãbiciune sau ca pe un eºec personal”, a precizat regizorul Tudor Giurgiu ca rãspuns la o întrebare în acest sens care i-a fost adresatã de profesorul universitar ºi jurnalistul Brînduºa Armanca, prezentã în salã la premiera timiºoreanã a peliculei De ce eu?.

de 24 ani un reper al cetãþii

8

5 - 8 martie 2015

de 24 de ani un reper al cetĂŁĂžii

publicitate

publicitate

5 - 8 martie 2015

9

de 24 de ani un reper al cetĂŁĂžii

10

actualitate

5 - 8 martie 2015

Aquapark-ul de la Timiºoara, la nivel de SF Conform unor propuneri fãcute la nivel local, se doreºte întocmirea documentaþiei prealabile pentru amenajarea unui aquapark cu apã termalã la Timiºoara, pe lângã proiectul „mega-aqua-parkului” de la Dudeºtii Noi, în care Primãria Timiºoara este deja angrenatã. Marea problemã ar fi gãsirea unei suprafeþe suficient de mari pentru o asemenea investiþie, comparabilã cu cea din Gyula sau Mako.

„Nu vãd de ce nu s-ar putea face un astfel de proiect ºi la Timiºoara”

bogdan.piticariu@timpolis.ro

Perspective legate de finanþarea europeanã Conform propunerilor unor consilieri locali timiºoreni, Timiºoara trebuie sã gãseascã în perioada imediat urmãtoare resursele necesare pentru documentaþia prealabilã necesarã accesãrii de fonduri europene destinate construcþiei în municipiu sau lângã a unui aquapark cu ape termale similar celui din Mako sau Gyula.

Consilierii locali care au venit cu propunerea spun cã mulþi timiºeni ºi arãdeni se duc în Ungaria pentru agrement tip aquapark, în zona Szeged, Mako, Gyula sau Oroshaza.

Aºa cã, dupã modelul de la Oradea sau Deva, au solicitat ca Primãria sã aloce bani pentru un studiu de fezabilitate care sa indice locaþia viitorului aquapark ºi sumele necesare pentru un asemenea proiect. Aleºii locali considerã cã documentaþia trebuie elaboratã rapid, pentru cã în septembrie se deschide o axã de finanþare europeanã pe acest gen de activitãþi, ADR Vest fiind administrator de proiecte pe zona de vest.

Proiectul viitorului aquapark din Timiºoara este comparat cu cel de la Gyula, pe 8,5 hectare, valoarea investiþiei ajungând la 10 milioane de euro.

În privinþa locaþiei, aceiaºi consilieri locali susþin cã „au fost multe idei, locaþiile pot fi propuse, pot fi analizate exact în perioada studiului de fezabilitate de cãtre specialiºti, de cãtre Consiliul Local, de cãtre universitãþile din Timiºoara. Pot sã fie în proprietatea Consiliului Local Timiºoara, administraþia poate identifica terenuri care sã aparþinã unor alte instituþii, gen Ministerul Apãrãrii, dezafectate, terenuri achiziþionate sau în parteneriat public privat.”

Conducerea Primãriei Timiºoara deocamdatã are rezerve legate de acest proiect, menþionând cã oraºul are nevoie de un asemenea parc, dar trebuie sã se acorde mare atenþie detaliilor. „Simpla bifare, «am fãcut un aquapark», nu ne rezolvã problema. Noi nu putem sã judecãm la scara oraºului Gyula. În Timiºoara, ca sa aibã succes un aquapark, trebuie sã avem la dispoziþie, cum spun specialiºtii, minimum 20 de hectare. Ca parcul din Timiºoara sã fie atrãgãtor pentru cei din împrejurimi, inclusiv din Serbia, din Ungaria, pentru cetãþeni ai României, el trebuie sa fie cel mai spectaculos, cel mai atractiv din aceastã parte

de Europa. Noi nu avem pe raza municipiului Timiºoara o asemenea suprafaþã disponibilã, ºi chiar daca am avea-o, nu s-ar justifica sã fie folositã pentru acest obiectiv pentru cã valoarea terenului este uriaºã ºi costurile obiectivului ar fi nejustificate.

Peste tot în lume s-au construit astfel de parcuri, de la un anumit prag în sus, ca mãrime, ca anvergurã, în afara localitãþilor, desigur, cât mai aproape, dar în afarã”, spune edilul Nicolae Robu.

Totodatã, Primãria Timiºoara are ºi rezerve legate de faptul cã este deja angrenatã într-un proiect similar aflat într-o stare avansatã – cel de la Dudeºtii Noi, care ar rezolva nevoia celor care vor divertisment de tip aquapark în zona de vest a României. „Noi avem un parteneriat cu comuna Dudeºtii Noi ºi care dispune fãrã exproprieri, fãrã probleme de câteva zeci de hectare de teren. Proiectul a fost depus de cãtre comuna Dudeºtii Noi pentru finanþare. Proiectul de la Dudeºtii Noi este în fazã avansatã, el a fost depus si acceptat la finanþare. A fost pe lista de rezervã, n-a intrat în prima tranºã. Nu a

contractat execuþia lucrãrii pentru cã nu a vrut sã riºte sã nu termine proiectul, el fiind unul destul de mare în timpul care a mai rãmas pânã la sfârºitul exerciþiului 2007-2013. Ei au un proiect, vor veni cu el, cu noi sau fãrã noi”, susþine Nicoale Robu.

Primarul Timiºoarei crede cã o locaþie din vecinãtatea oraºului, cum este Dudeºtii Noi, ar fi mai potrivitã pentru sunt distanþe scurte, zece kilometri, ºi cale de acces foarte bunã. În Timiºoara ar fi o problemã, este de pãrere edilul, inclusiv amenajarea unei parcãri de 1.000 de locuri pentru un astfel de obiectiv. „Nu avem unde, cunoaºtem situaþia municipiului, ºtim ce terenuri virane existã. Am aglomera zona respectivã într-o manierã insuportabilã”, spune primarul Timiºoarei.

Cu toate acestea, nu a fost exclusã ideea demarãrii unei astfel de investiþii la Timiºoara, ºi, în acest sens, din bugetul pe acest an, a fost aprobatã alocarea sumei de 100.000 de lei, pentru a se elabora studiul de fezabilitate menit sã lãmureascã dacã se poate sau nu realiza un astfel de proiect la Timiºoara sau în imediata vecinãtate a oraºului.

Prof. univ. dr. Petru Urdea, de la Departamentul de Geografie al Universitãþii de Vest, susþine cã, din punct de vedere al resurselor de apã termalã, Timiºoara s-ar preta foarte bine pentru o astfel de investiþie. „Nu vãd de ce nu s-ar putea face un astfel de proiect ºi la Timiºoara. V-am mai spus cã în Ungaria a apãrut «revelaþia» cã existã resurse de apã termalã ºi cã pot fi exploatate profitabil abia dupã ce s-au fãcut foraje ºi prospecþiuni în acest sens în Timiº, ºi s-au descoperit importante resurse de acest gen. Iar Timiºoara are potenþial pentru o asemenea investiþie – forajul de la UMT, de exemplu, s-a fãcut în 1983 - 1984 ºi a fost primul foraj – adicã unde s-a sãpat s-au ºi gãsit ape termale”, declarã Petru Urdea. În plus, mai spune el, nu este nevoie de resurse imense de apã termalã la un aquapark cum sunt cele din Ungaria doar o parte din bazine au apã termalã. „Iar dacã apa termalã e folositã ºi pentru a încãlzi apa din bazine, avem un circuit închis, iar resursele nu se pierd”, declarã acesta. În opinia sa, speculaþiile cã resursa cea mai importantã din Timiºoara ar fi cea de sub clãdirea Sucursalei BRD Timiºoara sunt nefondate, ºi cã, în general, cam în toate locurile din Timiºoara unde s-au fãcut foraje de acest gen s-au gãsit ape termale. „Aceastã resursã nu e limitatã la o zonã de câteva sute de metri pãtraþi.

Avem ape termale ºi la UMT ºi la ªtrandul Termal, ºi la Clinica de Fizioterapie, ºi în Parcul Alpinet. ªi toate au aceleaºi caracteristici”, susþine Petru Urdea.

Proiectul cu cele mai multe ºanse de realizare, la Dudeºtii Noi Cum majoritatea timiºorenilor continuã sã facã turism de agrement în Ungaria, în lipsa unui aquapark similar în zonã, se vorbeºte de multã vreme de posibilitatea ca mãcar un astfel de obiectiv de agrement comparabil cu cel al vecinilor maghiari sã se construiascã în Timiº. Au fost vehiculate în ultimii ani numeroase idei ºi locaþii – de la Sânnicolau Mare pânã la comunele limitrofe Timiºoarei. Pânã la urmã însã singurul proiect care pare sã aibã ºansele cele mai mari de realizare este cel din comuna Dudeºtii Noi, în varianta în care nu ar fi dependent de vreo finanþare de la buget, ci ar fi realizat cu fonduri europene.

Proiectul a fost scris de compartimentul de dezvoltare localã al Primãriei Dudeºtii Noi, valoarea sa fiind de aproximativ 15.000.000 de euro, din care 30% cofinanþare.

Pentru a putea susþine cofinanþarea, Primãria Dudeºtii Noi a realizat demersuri la nivelul Consiliului Jude-

þean ºi al Primãriei Timiºoara pentru un parteneriat. Iniþial Primãria Timiºoara susþinea cã nu este interesatã de proiect. Între timp însã, se pare, ºi-a reconsiderat poziþia, dorind un parteneriat cu Dudeºtii Noi. Aºadar, proiectul este iniþiat sub auspicii noi, cu ºanse mult mai mari de implementare rapidã. “Probabil, Municipalitatea timiºoreanã ºi-a dat seamã de potenþialul acestui proiect, ºi de faptul cã de el ar beneficia din plin timiºorenii, care nu au un alt loc de agrement asemãnãtor în apropierea oraºului”, ne-a declarat primarul liberal al comunei Dudeºtii Noi, Alin Nica.

Iniþial proiectul privind înfiinþarea unui parc turistic ºi de agrement a fost depus spre finanþare în 2010, în cadrul Programului Operaþional Regional Axa 5 – Dezvoltarea turismului. Potrivit procedurilor, fondurile europene se alocau dupã regula „primul venit, primul servit”, iar proiectul s-a situat atunci al doilea în ordinea de aprobare,

de 24 de ani un reper al cetãþii

din rezerva de proiecte. Primãria Dudeºtii Noi a primit o adresã de la Agenþia Regionalã de Dezvoltare 5 Vest prin care administraþia localã a fost înºtiinþatã cã acest proiect, aºteptat cu atât interes nu doar de timiºeni ci ºi de cei din judeþele Arad, Caraº-Severin ºi Hunedoara, va primi finanþare, cu condiþia ca termenul de execuþie sã nu depãºeascã data de 31 iulie 2015, termen maxim pentru implementarea tuturor proiectelor aferente finanþãrilor europene 2007 – 2013.

Primãria Dudeºtii Noi a avut, însã, rezerve legate de posibilitatea încadrãrii în acest termen, din cauze obiective. Reprezentanþii administraþiei locale spun cã termenul de doi ani era unul imposibil de respectat, pentru cã, iniþial, termenul asumat pentru proiect era de trei ani, or reducerea acestuia la mai puþin de doi ani fãcea practic imposibilã realizarea procedurilor de achiziþie publicã, realizarea planului de urbanism zonal, obþinerea avizelor

Alin Nica, primarul comunei Dudeºtii Noi necesare ºi execuþia propriu-zisã a proiectului.

De aceea, proiectul a fost regândit pentru noua tranºã de finanþare, când are ºanse mult mai mari de implementare, ºi din perspectiva parteneriatului cu Primãria Timiºoara ºi CJ Timiº.

Proiectul cuprinde realizarea a cinci bazine exterioare ºi a trei bazine

interioare de recreere ºi agrement, diverse tobogane ºi accesorii acvatice de distracþie, un centru spa, o salã de sport, o salã multifuncþionalã, un bazin olimpic de înot, un sediu administrativ, magazine ºi restaurante, 350 de locuri de parcare, un lac artificial, o plajã pentru bronzat, zone verzi ºi o micã pãdure în jurul centrului.

actualitate

5 - 8 martie 2015

11

Olimpic timiºorean: „Dacã ai capacitatea fizicã, intelectualã ºi gradul necesar de determinare, nu existã bariere” l Codrin Paul Oneci, elev la Liceul „Grigore Moisil”, va reprezenta România

la Olimpiada Internaþionalã de ªtiinþe a Uniunii Europene Unul dintre elevii care vor „Satul este global, reprezenta România la Olimpiada Internaþionalã de comunicaþiile flexibile, ªtiinþe a Uniunii Europene învaþã la Liceul „Grigore Moisil”, din Timiºoara. Riguros ºi extrem deci ºi învãþãmântul trebuie de determinat, asumând cu realism, dar ºi cu modestie, sã devinã global ºi flexibil” rezultatele pe care le-a obþinut

ligia.hutu@timpolis.ro

„Primul telescop, într-a ºasea, de Crãciun” Codrin Paul Oneci, elev în clasa a X-a la Liceul „Grigore Moisil”, din Timiºoara, va reprezenta România, în aceastã primãvarã, la Olimpiada Internaþionalã de ªtiinþe a Uniunii Europene. ªi are deja un palmares bogat, obþinut în competiþii ºcolare la nivel naþional.

L-am întrebat, mai întâi de toate, care sunt ingredientele ce contribuie la obþinerea unor performanþe ºcolare. Ne-a rãspuns cã, dincolo de o dotare geneticã adecvatã, aspect pe care îl considerã a fi un element esenþial, factorul determinant în economia succesului este cantitatea ºi calitatea muncii depuse: „Evident, trebuie sã existe o convergenþã între cele douã componente, mai precis între calitãþile moºtenite ºi modul lor de utilizare orientat absolut pozitiv”. Referindu-se la sine, adaugã cã performanþa a apãrut în mod natural ºi nu a reprezentat un scop în sine, întrucât „sunt interesat de fundamentele teoretice ale fenomenelor, dar ºi de aplicaþiile lor practice, mai puþin de colectarea de informaþii rãsfirate, pe care sã le recit ca sã parã cã sunt inteligent”.

Chestionat despre felul în care s-a nãscut pasiunea sa pentru disciplinele la care a obþinut deja performanþe notabile în diverse competiþii, Codrin Oneci afirmã cã povestea începuturilor sale este „relativ banalã”. ªi, într-o relatare retrospectivã, evocã istoria primilor ani de ºcoalã, în care un rol determinant în canalizarea pasiunilor sale le-a aparþinut pãrinþilor, dar ºi influenþei deschizãtoare de orizonturi a primului îndrumãtor al sãu în lumea navomodelelor, profesorul Dan Lucian. „La grãdiniþã eram pasionat, ca toþi copiii, de jocurile PC de tip Wing Commander, Super Mario. Am trecut apoi la Age of Empire ºi Red Alert.

Foto calificativ.ro

pânã în acest moment ºi surprinzând cu impresionantã luciditate situaþia actualã a învãþãmântului român, olimpicul timiºorean Codrin Paul Oneci ne-a oferit, din perspectiva unui adolescent care bate deja cu succes la porþile performanþei competiþionale de nivel internaþional, câteva chei menite sã ne ajute sã înþelegem nevoile celor mai importanþi actori din sistemul de învãþãmânt: elevii.

Eram deja în clasa a doua ºi pãrinþii au remarcat anumite automatisme. Dar, în loc sã-mi interzicã accesul la calculator, mi-au oferit alternative. Cu mama jucam fotbal ºi m-a dus la un curs de nataþie. Tata a început sã-mi asambleze diferite maºini cu radiocomandã cu care mergeam în Parcul Copiilor, pe fosta pistã de karting. Tot un fel de joc PC, numai cã trebuia sã alerg cu radiocomanda în mânã în aer liber.

Apoi am început sã construim navomodele. În clasa a treia, am fost luat de dl. prof. Dan Lucian la clubul de navomodele. Aici a trebuit sã învãþ câteva lucruri noi de matematicã, înainte de a le face la ºcoalã. În proiectarea navelor se þine cont de principii din fizicã. Au urmat avioanele ºi apoi rachetele. Primul telescop, într-a ºasea, de Crãciun. Small steps...,” povesteºte Codrin.

„În timp, þara noastrã poate deveni un obiectiv interesant chiar pentru cercetãtorii strãini” Etapelor importante din copilãrie, în care pasiunile s-au îmbinat cu joaca, le-a urmat etapa de debut a maturizãrii. În care, structural, Codrin s-a orientat cãtre munca ordonatã ºi eficientã. ªi în care, adaugã el, un rol însemnat le-a revenit profesorilor pe care a avut ºansa sã-i aibã aproape: „Lista celor ce m-au îndrumat este lungã, dar îmi place ºi o voi începe întotdeauna cu învãþãtoarea mea, doamna Claudia Lipovan. Am avut ºi o listã lungã de profesori de fizicã foarte buni, începând cu prof. Andrea Reisz, prof.

Nicolita Scripniciuc, prof. Carmen Jurcãu. De când studiez la Liceul Teoretic «Grigore Moisil», am suportul a trei profesoare deosebite: prof. Cerasela Bociu (matematicã), prof. Dorina Cucu (fizicã) ºi prof. Simona Ivaºcu (astronomie ºi astrofizicã). Prezenþa ºi suportul acestor trei doamne profesoare coincide cu succesele din ultimii

doi ani”.

Spune ºi cã nu s-a decis încã spre ce domeniu anume îºi va îndrepta, în viitor, paºii, dar admite cã îl intereseazã cu precãdere fizica teoreticã ºi în mod special fundamentarea matematicã a principiilor de bazã: „Acum nu am încã pregãtirea necesarã pentru a putea emite pãreri în acest domeniu, dar din discuþiile între specialiºtii de marcã am dedus cã va fi destul de muncã pentru toatã lumea”.

Chestionat dacã aspiraþiile sale vizeazã continuarea pregãtirii profesionale în România sau dacã îºi doreºte sã se desãvârºeascã profesional undeva, la o universitate prestigioasã dinafara þãrii, Codrin declarã cã, din principiu, nu exclude nici o posibilitate: „Sunt echiprobabile (posibilitãþile – n.r.). Acum câþiva ani, dr. fiz. Ilarion Pavel mi-a explicat cã accesul la o mare universitate este extrem de dificil, totuºi nu imposibil, dar odatã acceptat, regimul de muncã este infernal. Toþi cei admiºi sunt studenþi de top, iar primii doi ani de studiu dau verdictul asupra carierei. Acesta este unul din motivele pentru care se aude foarte rar despre câte un fost olimpic român.

Marea majoritate cedeazã presiunii ºi se reorienteazã. În acest moment particular mã concentrez, însã, pe obiective mai apropiate”.

Codrin Oneci estimeazã cã, în perspectivã apropiatã, nici oferta ºtiinþificã a României nu va fi de neglijat, întrucât existã proiecte în derulare menite sã sporeascã nivelul de interes pe care îl va putea suscita România, chiar în rândul unor specialiºti veniþi dinafara graniþelor þãrii: „Sunt, începând cu 2018, obiective interesante de urmãrit în România, cum ar fi, de pildã, proiectul ELI-NP (din cadrul Centrului de Cercetare ELINP de la Mãgurele, având ca obiect de studiu infrastructura luminii extreme, fizica nuclearã – n.r.). În cadrul acestui proiect se vor construi douã lasere de mare putere. În timp, þara noastrã poate deveni un obiectiv interesant chiar pentru cercetãtorii strãini”.

Întrebat despre sistemul românesc de învãþãmânt, despre aspectele care îl satisfac ºi despre cele pe care le considerã vrednice de a suporta îmbunãtãþiri, Codrin Oneci spune cã unul dintre plusuri e dat de calitatea profesorilor, în ansamblu. Subiect despre care apreciazã cã beneficiazã de un tratament nu tocmai adecvat din partea mass-media, care opteazã, de cele mai multe ori, sã înfãþiºeze aspectele ºocante, dar care, afirmã el, sunt doar cazuri izolate, care nu redau imaginea învãþãmântului românesc în ansamblul sãu: „În presã sunt prezentate mult prea des cazuri bombastice, dar care sunt izolate”. ªi opineazã ºi cã un alt plus este reprezentat de gratuitatea învãþãmântului românesc. În ceea ce priveºte minusurile, elevul olimpic timiºorean evocã lipsa cronicã de bani, dar ºi proasta gospodãrire a acestora, în multe dintre cazuri: „Am trecut prin multe licee din þarã, în

timpul competiþiilor. E greu de înþeles de ce unele aratã excelent ºi altele stau sã cadã”. Un alt minus, spune el, este lista mare de materii predate în bloc, nediferenþiat pe aptitudini, „lipsa aplicãrii practice a noþiunilor teoretice”.

Codrin Oneci apreciazã cã ancorarea învãþãmântului românesc în unele abordãri ce fac trimitere la caracterul de masã al procesului de învãþãmânt genereazã majore deservicii. Întrucât aceastã teorie, educativã în sine, este anacronicã ºi pretabilã mai degrabã unei epoci care a apus deja. „Nu-mi place frecvenþa cu care aud expresia «Noi facem învãþãmânt de masã». E o teorie educativã potrivitã începutului erei industriale, când ºcolile trebuiau sã scoatã pe bandã viitorii muncitori la banda rulantã.

Acum, satul este global, comunicaþiile flexibile, deci ºi învãþãmântul trebuie sã devinã global ºi flexibil”, mai spune olimpicul timiºorean.

„Meditaþiile sunt bune în mãsura în care eºti interesat sã-þi lãmureºti unele lacune” Cât despre rolul muncii individuale în pregãtirea unui elev ºi despre ponderea efortului individual în economia succesului, Codrin Oneci este de pãrere cã orice elev care se respectã ºi vrea sã obþinã un rezultat, indiferent de domeniu, munceºte mai mult decât un adult. Situaþie pe care o apreciazã a fi nu neapãrat corectã. „Eºti obligat sã faci rabat cu unele materii”, admite el, care se referã la programul propriu, ce include obligaþii ºcolare ºi hobby-uri, ºi care se desfãºoarã zilnic într-un ritm extrem de susþinut, de la ora 6.40 a.m. la 11.30 p.m. „Încerc sã rezerv cel puþin trei - patru ore pentru fizicã ºi matematicã. Cel puþin jumãtate de orã pe zi fac sport la aparate, pentru cã unele probe de la fizicã ºi astrofizicã (barajele) au durata de cinci ore ºi te solicitã enorm din punct de vedere fizic. Rolul efortului individual în economia succesului este major”, mai spune Codrin Oneci. Întrebat dacã sunt suficiente cunoºtinþele din programa ºcolarã pentru a obþine rezultate foarte bune la competiþiile de nivel naþional sau internaþional sau dacã e absolut nevoie de ore suplimentare, care sã permitã însuºirea temeinicã a unor noþiuni din programa ºcolarã, rãspunde tranºant cã, dacã le sunt administrate elevilor doar ca efect al unui imperativ al momentului, devenit, în timp, un fel de modã, meditaþiile echivaleazã cu aruncarea unor bani pe fereastrã: „Meditaþiile,

pentru cã la asta vã referiþi, sunt bune în mãsura în care eºti interesat sã-þi lãmureºti unele lacune. Înainte de Evaluarea Naþionalã ºi eu am luat meditaþii la limba românã, pentru cã, participând la multe competiþii, am pierdut destul de mult din materia predatã.

Dar eram interesat sã recuperez ºi sã am un rezultat bun la E.N. lucru care s-a ºi întâmplat. Altfel, doar pentru cã e la modã meditaþia, vã asigur cã sunt bani aruncaþi pe fereastrã”.

Orele de pregãtire suplimentarã se dovedesc, însã, benefice, în situaþia în care este absolut necesarã însuºirea de cunoºtinþe care nu figureazã în programa ºcolarã, dar care sunt utile pentru a face faþã cu succes la nivel competiþional. „La nivel competiþional nu sunt suficiente cunoºtinþele acumulate în clasã, din cel puþin douã motive.

Primul ar fi cã astrofizica ºi astronomia nu se predau în ºcoalã. Al doilea motiv este cã materia cerutã la clasã nu acoperã total syllabus-ul Olimpiadei Naþionale ºi, cu atât mai puþin, pe cel al celor internaþionale. Pe de altã parte, la clasã se merge cu viteza grupului din care faci parte, iar acest lucru poate fi un impediment în unele cazuri. În final, dacã ai capacitatea fizicã, intelectualã ºi gradul necesar de determinare, nu existã bariere. La urma urmei olimpiada este doar un concurs la care poþi câºtiga sau pierde, important este însã sã parcurgi un drum cât mai lung”, mai spune Codrin Oneci.

de 24 de ani un reper al cetãþii

12

special

5 - 8 martie 2015

Spitale de stat, part-time în regim privat l Tendinþa de “privatizare” se vede în proporþie tot mai mare ºi pe plan local

Fost director al Spitalului Judeþean: “Tarifele trebuie sã fie echivalente cu cele de la o clinicã privatã”

Conform unui proiect de lege aflat deja într-un stadiu avansat de dezbatere, spitalele publice s-ar putea transforma în unitãþi medicale private în regim part time, în afara programului normal de lucru. Aceastã iniþiativã confirmã tendinþa de transferare a unui numãr tot mai mare de servicii medicale în regim cu platã, lucru remarcat ºi pe plan local.

Foto TIMPOLIS

bogdan.piticariu@timpolis.ro

Un proiect de lege ce nu se adreseazã pacienþilor sãraci Conform unui proiect de lege aflat în momentul de faþã în dezbatere avansatã în Parlament, spitalele publice ar putea presta servicii medicale ºi în regim privat, în afara programului obiºnuit, la cererea pacienþilor.

Proiectul stipuleazã cã prestarea serviciilor medicale la cererea pacientului, în regim privat, în spitalele publice, se realizeazã numai în afara orelor de program al personalului solicitat ºi în afara orelor de gardã, fãrã a afecta activitatea de bazã a spitalului.

Actele medicale în regim privat la cererea pacientului pot fi asigurate numai de personalul medical cu contract de muncã din spitalul public respectiv, cu excepþia cazurilor în care, la cererea ºefului de secþie din spital, cu acordul directorului medical ºi cu avizul favorabil al managerului, sunt solicitaþi alþi medici

din sistemul public sau privat. În spitalele publice se pot acorda servicii medicale în regim privat la cererea pacienþilor, numai în limita specialitãþilor medico-chirurgicale pentru care spitalul în cauzã este avizat, clasificat ºi acreditat.

Proiectul mai prevede cã pacienþii pot alege în mod expres un medic curant, pentru un anumit act medical, în timpul programului normal de lucru, pentru care se va achita un onorariu prestabilit prin acordul pãrþilor, în condiþiile reglementate prin ordin al ministrului sãnãtãþii.

Din veniturile obþinute de spitalul public, prin serviciile private, managerul poate acorda personalului medico-sanitar recompense care se cumuleazã cu veniturile salariale, devenind venit brut lunar, evidenþiat contabil ºi supus impozitãrii.

Prestarea serviciilor medicale la cererea pacienþilor, în regim privat, este facturatã ºi include cheltuieli pentru remu-

neraþia personalului medical implicat direct în prestarea serviciului solicitat, amortizarea aparaturii ºi echipamentelor, cazarea, consultaþii, investigaþii ºi analize medicale, materiale sanitare, dispozitive medicale, medicamente, hranã, utilitãþile, eliminarea ºi neutralizarea deºeurilor, documentarea fizicã ºi informaticã, întocmirea ºi arhivarea documentelor. Modalitatea de tarifare ºi tariful minimal al serviciilor vor fi stabilite prin ordin al ministrului Sãnãtãþii.

Cu alte cuvinte, pacienþii cu posibilitãþi materiale vor putea avea “prioritate zero”, înaintea altor pacienþi care nu au bani, atât ca beneficiari de servicii medicale în regim de urgenþã, cât ºi prin acces direct la cei mai buni medici specialiºti.

Astfel, odatã adoptat, acest act normativ ar zdruncina definitiv ideea încetãþenitã ani de zile cã la spitalele de stat cel puþin pacienþii sunt trataþi în mod egal, fãrã diferenþieri legate de situaþia materialã.

Medicul Gheorghe Nodiþ, fost director al Spitalului Judeþean Timiºoara, apreciazã cã proiectul de lege privind serviciile cu platã prestate de spitalele de stat este aplicabil, dar cã marea provocare rãmâne asigurarea personalului pentru acest gen de servicii.

“Deocamdatã, marea necunoscutã este legatã de personalul care va acorda acele servicii medicale în regim cu platã.

Trebuie ca nu doar cei care oferã acele servicii, ci ºi spitalele care le asigurã sã beneficieze de venituri de pe urma acestei activitãþi ºi, de aceea, tarifele trebuie sã fie echivalente cu cele de la o clinicã privatã. Dacã o salã de opera-

þie costã 300 de dolari pe orã în regim privat, cred cã atât trebuie sã fie tariful ºi la spitalul de stat, în regim cu platã.” În privinþa riscului ca pacienþii veniþi sã se interneze în regim normal, de stat, sã fie împinºi spre acest segment al prestaþiilor contra cost, Gheorghe Nodiþ admite existenþa unui astfel de risc. Dar, spune, aceasta nu înseamnã cã e un risc ce nu poate fi controlat.

“Se pot face verificãri foarte uºor în acest sens. Însã pacienþii cu afecþiuni cornice, care sunt trecuþi oricum pe o listã de aºteptare pe o anumitã procedurã, vor ºti cã respectiva procedurã se poate realiza mai repede doar în regim cu

Dr. Gheorghe Nodiþ platã, altfel, conform graficului normal ºi posibilitãþilor spitalului, nu vor putea beneficia de acel serviciu medical pânã la o datã prestabilitã”, explicã dr. Nodiþ.

Director de spital: “Ar trebui asigurate condiþii ca la spitalele private” La rândul sãu, medicul Marius Craina, actualul director al Spitalului Judeþean Timiºoara, condiderã cã noua iniþiativã este oportunã, fiind o idee despre care se vorbeºte de multã vreme în sistem. “Nu ar fi rãu sã se aplice o astfel de soluþie, iar faptul cã a ajuns la nivel de proiect de lege discutat într-un stadiu avansat în Parlament este o veste bunã. Dar, pentru cã existã un mare «dar», atâta vreme cât se doreºte sã se presteze servicii contra cost ca la clinicile private în spitalele de state, sã se asigure ºi

condiþii ca la clinicile private. ªi nu vorbesc aici de personal, pentru cã, din pãcate, la cum stau lucrurile în prezent, mulþi medici de la instituþiile medicale de stat îi gãseºti ºi la spitale ºi clinici private, ºi nu îºi fac meseria într-un fel la spitalul public, ºi în alt fel la spitalul privat, ci vorbesc despre logisticã, condiþii hoteliere ºi aºa mai departe”, afirmã dr. Craina. În opinia sa, dacã pacientul plãteºte niºte servicii comparabile cu cele de la o clinicã privatã, atunci ar trebui sã beneficieze ºi de condiþii ca atare: “În niciun caz nu ar mai tre-

Dr. Marius Craina bui sã existe situaþii în care pacientul este trimis sã cumpere instrumentar pentru o anumitã intervenþie, de exemplu”.

Public-privat într-o proporþie tot mai mare construcþia unei unitãþi spitaliceºti pe o locaþie din zona Cãii Torontalului unde ar fi trebuit sã se ridice noul sediu al Spitalului Municipal Timiºoara. Este vorba despre construcþia în zonã a unui Institut Regional de Oncologie. La un moment dat, ºi Primãria Timiºoara, dar ºi Ministerul Sãnãtãþii au lãsat sã se înþeleagã cã par atrase de forma de parteneriat public-privat pe care o propun pentru aceste proiecte. Însã, conform unor surse din mediul medical, fãrã sã aibã o cotã-parte generoasã de finanþare, autoritãþile locale ºi centrale nu vor face, prin aceste parteneriate, decât sã-ºi aducã aportul nemijlocit la realizarea unor noi spitale private, pentru cã, doar cu terenul sau clãdirea la roºu pentru aceste douã unitãþi medicale ce se doresc a fi realizate pe Calea Torontalului, procentul de acþiuni va fi neglijabil, ºi Statul nu va avea niciun control asupra acestor investiþii.

Se considera cã, pentru realizarea

de 24 de ani un reper al cetãþii

unui Spital Regional în aceeaºi locaþie de pe Calea Torontalului, terenul, singurul lucru pe care-l poate oferi Statul înmomentul de faþã, ar reprezenta doar 5% din valoarea proiectului. Realizarea unui spital regional, la standarde europene, pleacã de la costuri de 150.000 de euro pe pat. Ceea ce ar însemna un cost total al investiþiei de peste 90 de milioane de euro. Or, în aceste condiþii, cu un aport de 5% din investiþie, Statul nu ar putea deþine mai mult de 5% din acþiunile unitãþii create prin parteneriat public-privat.

Ceea ce înseamnã cã ar fi un simplu acþionar minoritar la un spital privat.

Aceleaºi discuþii au apãrut ºi în cazul unei alte investiþii majore în domeniul medical. Dupã ce Consiliul Judeþean Timiº anunþa cã va intra într-un parteneriat public-privat pentru construirea ºi darea în funcþiune a unui campus spitalicesc la Giroc, consilierii judeþeni ceruserã lãmuriri cu privire la modul de derulare a viitoarei investiþii ºi la implicarea ºi prerogativele admi-

Foto Eyeinthesky

Pe lângã întinderea serviciilor medicale cu platã pe segmentul spitalelor de stat, pe plan local se mai poate remarca, de ani buni, o creºtere a proporþiei clinicilor ºi spitalelor private, în raport cu cele de stat, cu raporturi cu Casa de Asigurãri de Sãnãtate.

Chiar dacã în Timiº nu s-a inaugurat niciun spital privat nou în ultimii doi ani, judeþul este unul dintre cele bine dezvoltate pe segmentul medicinã privatã. Dupã anul 2000, o mulþime de spitale ºi clinici private au fost deschise la Timiºoara. Reþeaua privatã a crescut cu 166 cabinete independente de medicinã de familie, cu 425 de cabinete stomatologice independente ºi cu 346 de cabinete medicale independente de specialitate. ªi autoritãþile locale vedea parteneriatele public-private ca soluþie de definitivare a unor investiþii în domeniul medical care stagneazã de zeci de ani.

Se ºtie cã, de mai bine de 18 ani, autoritãþile locale se chinuie sã finalizeze

De peste 20 de ani, tot “viitorul Spital Municipal Timiºoara” nistraþiei judeþene. Pentru aceastã investiþie, care ar fi urmat sã fie derulatã în parteneriat cu compania americanã PMG, partenerii de peste Ocean anunþau cã vor asigura finanþarea, iar administraþia judeþeanã urma sã contribuie cu terenul ºi infrastructura, respectivul campus fiind anunþat a fi amenajat pe locaþia fostei unitãþi militare din Giroc.

Dar pentru cã existã la CJ Timiº

experienþa unor parteneriate publicprivate care nu s-au sfârºit bine, mai mulþi consilieri judeþeni au solicitat sã se precizeze dacã managementul va fi asigurat de corporaþie în proporþie de 100%, ºi dacã da, atunci care ar fi ºansele ca serviciile medicale oferite sã fie ºi în relaþii contractuale cu Casa Naþionalã de Asigurãri de Sãnãtate. Lucru care nu s-a lãmurit nici în prezent.

crâmpeie de viaþã bãnãþeanã

5 - 8 martie 2015

13

ªi amintirea fostelor sate ºvãbeºti din Timiº, se stinge încet l Administraþiile locale nu par interesate de proiecte pentru conservarea

fostelor aºezãri ale coloniºtilor germani stabiliþi în Banat

Amintirea ºvabilor care au trãit în Banat se stinge încet ºi, în lipsã de proiecte ºi fonduri, fostele sate germane din Timiº se modernizeazã în “colonii de case de vacanþã” sau dispar. Deputaþii Forumului Democrat al Germanilor din România spun cã administraþiile locale nu par interesate de implementarea unor proiecte pentru conservarea fostelor aºezãri ale coloniºtilor germani stabiliþi în Banat. bogdan.piticariu@timpolis.ro

Charlottenburg, singurul sat perfect rotund din România Locuite preponderant de etnici germani pânã în urmã cu 30 - 40 de ani, fostele sate ºvãbeºti din Banat au fost pãrãsite încet-încet de cãtre cei care le-au întemeiat ºi s-au transformat fie în pâlcuri de case de vacanþã ale timiºorenilor atraºi de farmecul zonei, fie au dispãrut. În majoritatea acestor localitãþi doar poveºtile, infrastructura ºi arhitectura caselor mai amintesc de ºvabii care le populau odatã.

Primãriile fie nu au bani, fie nu sunt interesate de promovarea unor proiecte menite sã conserve moºtenirea lãsatã de ºvabi în Banat care, în aceste condiþii, dispare încetul cu încetul. Un exemplu în acest sens este satul ªarlota, localitate atestatã în anul 1771, odatã cu cel de-al doilea val de colonizãri germane, când aici au fost aduse 32 de familii (171 de persoane) emigrate din Provincia Autonomã Trento, actuala regiune Trentino, din Tirolul de Sud, Lorena ºi Baden-Württemberg. ªarlota (Charlottenburg, în germanã, Sarlatovar, în maghiarã) este

singurul sat construit în formã de cerc din România. Din acest motiv, întreaga localitate a fost declaratã monument istoric de cãtre Ministerul Culturii ºi Cultelor. Interesantã este ºi denumirea satului, pierdutã în negura istoriei, despre care se spune cã vine de la numele soþiei unui fost administrator al zonei.

Satul are un diametru de 210 metri, impresionând prin simetria sa perfectã. O descriere a localitãþii a fãcut-o, într-o scrisoare veche, pãstratã cu grijã, meºterul pantofar Johann Steube: “Acest sat este singurul în formã circularã. În mijlocul satului se gãseºte o fântânã acoperitã, cu apã foarte bunã. În jurul fântânii se aflã o plantaþie de duzi, în spatele cãreia se gãsesc casele, acestea având în curte un grajd ºi o ºurã. Apoi, urmeazã grãdina, unde se gãseºte plantatã viþã de vie. Nicio casã nu este nici cu un deget mai înaltã ca alta ºi nici mai distanþatã una faþã de alta, având un stil simetric foarte frumos, la fel ºi cele patru intrãri în sat, cu aceeaºi distanþã una faþã de alta”.

Structura etnicã a localitãþii a avut o evoluþie ineditã. Dacã la recensãmântul din 1880 s-a înregistrat o populaþie de 298 de persoane, dintre care 234 germani, 32 de români ºi 32 de maghiari, în 1977, numãrul germanilor a scãzut la 79, restul fiind români – 62, maghiari – 10, alte etnii – 28. La ultimul recensãmânt, populaþia satului avea doar 111 locuitori: 99 – români, 6 – maghiari, 5 – alte etnii ºi un singur neamþ, de 80 de ani.

Pe vremuri, în sat era un singur român – jandarmul localitãþii, iar nemþii au început sã plece pe rând, în anii ’70. Au venit, în schimb, unguri ºi mulþi moldoveni, aduºi imediat dupã rãzboi.

Dupã plecarea masivã a ºvabilor, simetria satului a început deja sã se stri-

Charlottenburg, singurul sat în formã circularã ce, prin apariþia unor construcþii care nu þin cont de nicio regulã. În plus, localnicii, atraºi de mirajul unor câºtiguri, au început sã-ºi transforme casele în mici pensiuni. Oricum, atracþia acestui satului rotund, ascuns între dealuri, rãmâne. Mai ales cã, în apropiere, aici s-a construit un complex de vânãtoare, întins pe 100 de hectare, o investiþie extrem de profitabilã a Direcþiei Silvice Timiº. Aici au fost aduºi, acum 7 ani, 30 de mufloni, care au crescut ºi s-au înmulþit, devenind o atracþie pentru vânãtorii pasionaþi. În momentul de faþã, Charlottenburg pare pustiit, liniºtea zonei fiind perturbatã doar de sunetul clopotelor bisericii. Însã, la fel ca multe alte zone, se îndreaptã cu paºi mãrunþi, spre modernizare, mai multe case de aici fiind transformate de cãtre proprietarii lor în locuinþe de vacanþã. Amintirea vecinilor saºi a rãmas vie doar datoritã învãþãtorilor ºi profesorilor din Charlotenburg. Copiii românilor învaþã ºi acum germana.

Primãriile nu sunt interesate de proiecte pentru conservarea aºezãrilor ºvãbeºti ªi dacã Charlottenburg este singurul sat în care toþi locuitorii pot spune cã stau în centru, iar forma sa unicã l-a aºezat pe lista oficialã a monumentelor istorice, acest lucru nu l-a ajutat prea mult, în sensul cã, la fel ca în cazul altor localitãþi ºvãbeºti din Banat, lipsesc proiectele care, cu bani europeni, ar putea conserva aceste minuni arhitectonice rurale, pãstrându-le specificul ºi forma autenticã, ce ar putea fi valorificatã prin turism.

“Aceste proiecte pot fi fãcute doar de cãtre administraþiile locale. Oricât de mult s-ar implica Forumul Democrat al Germanilor din România, nu poate impune Primãriilor implementarea unor astfel de proiecte. ªi este pãcat, pentru cã sunt ansambluri arhitectonice valo-

“Nu am auzit de iniþiative ale administraþiilor locale timiºene menite sã ajute la conservarea vechilor aºezãri ºvãbeºti. Ar putea fi obþinute fonduri europene pentru cã nu are rost sã ne amãgim cã ar putea fi obþinuþi bani de la bugetul de stat. Ce s-a mai realizat punctual, pe proiecte cum ar fi reabilitarea unor biserici, precum cea de la Deta, s-a realizat cu bani de la ºvabii emigraþi”.

Ovidiu Ganþ, deputat al Forumului Democrat al Germanilor din România roase care se pot pierde în lipsa unor proiecte de conservare. Eu nu am auzit de iniþiative ale administraþiilor locale timiºene menite sã ajute la conservarea vechilor aºezãri ºvãbeºti. Ar putea fi obþinute fonduri europene, pentru cã nu are rost sã ne amãgim cã ar putea fi obþinuþi bani de la bugetul de stat. Ce s-a mai realizat punctual, pe proiecte cum ar fi reabilitarea unor biserici, precum cea de la Deta, s-a realizat cu bani de la ºvabii emigraþi”, spune Ovidiu Ganþ, deputat al Forumului Democrat al Germanilor din România.

ªvabii, minoritatea care ºi-au pus cel mai mult amprenta asupra stilului de viaþã din Banat ªvabii bãnãþeni sunt o etnie germanã din grupul ºvabilor dunãreni care au emigrat în Banat cu peste 200 de ani în urmã, venind din diferite regiuni din sudul Germaniei. Deºi a format pentru lungã vreme o minoritate puternicã ºi importantã, datoritã transformãrilor politice din ultimul secol cea mai mare parte a ºvabilor bãnãþeni s-a întors în Germania.

Coloniºtii au venit mai ales din regiunile de pe malul stâng al Rinului, Lorena, Hessa renanã ºi Palatinat, câþiva, puþini, ºi din Bavaria ºi ªvabia.

Majoritatea coloniºtilor proveneau din mediul rural, erau fii de familii sãrace de þãrani, care nu vedeau mari ºanse de succes în þara lor de baºtinã. În timpul Mariei Terezia au primit ºi suport financiar ºi scutiri de taxe pe termen lung. Mai târziu mulþi dintre ei nu reuºeau sã se cãsãtoreascã din cauza cã diferenþa dintre vârste era disproporþio-

natã ºi nu erau destule femei tinere.

Mulþi meºteºugari precum învãþãtorii, doctorii ºi alte profesiuni, erau ajutaþi financiar sã se dezvolte în noile teritorii. În urma rãzboiului austro-turc din 1716, Banatul a fost cucerit de cãtre Imperiul Habsburgic. În 21 octombrie 1716, prinþul Eugeniu de Savoia a adresat împãratului Carol al VI-lea, propunerea ca Banatul sã fie organizat ºi guvernat astfel încât sã aducã folos Casei Imperiale. Astfel se deschide calea pentru colonizãri, necesare atât din raþiuni strategico-politice de extindere a Imperiului, dar importante ºi pentru repopularea ºi revigorarea Banatului, efectiv vlãguit economic ºi demografic de rãzboaiele austro-turce. Între 1718 - 1740 a avut loc primul val de colonizãri numit ºi “Colonizarea Carolinianã” (Karolinische Ansiedlung), dupã numele împãratului Carol VI. În toamna anului 1718 a început prima

colonizare organizatã a Banatului ºi pânã în 1740, între 15.000-40.000 de coloniºti germani au sosit în Banat.

Clima neprimitoare a dus la o ratã crescutã a mortalitãþii, mulþi dintre imigranþi murind de malarie la 2-3 luni de la sosire. Numeroasele conflicte austro-turce dar ºi marea epidemie de ciumã din 1738-1739 au contribuit la reducerea numãrului de germani. De aceea, pentru o vreme, creºterea populaþiei din Banat a fost asiguratã doar din procesul de imigrare. Ca rezultat ponderea germanilor catolici a ajuns la un moment dat la 50% din totalul populaþiei. Fiind buni meºteºugari, germanii au dezvoltat industria ºi comerþul.

Datoritã nevoii de a asigura condiþii bune de viaþã populaþiei colonizatoare autoritãþile austro-ungare au început o reorganizare a tuturor satelor din Banat, clãdind în acelaºi timp altele noi.

Tipicele aºezãri ale coloniºtilor erau

satele construite sub formã de tablã de ºah, cu biserica catolicã ºi terenul înconjurãtor în centru. Regiunea a devenit o reþea organizatã, ordonatã ºi cu o structurã compactã.

Cunoscut ºi sub numele de “Colonizarea Terezianã”, al doilea val de coloniºti a venit în Banat între 1744 1772. Aproximativ 75.000 de coloniºti au sosit în aceastã perioadã.

Al treilea ºi ultimul val organizat de coloniºti germani a avut loc între 1782 - 1787 ºi a fost numit “Colonizarea lui Iosif. Aproximativ 60.000 de coloniºti au sosit o datã cu acest val.

Colonizarea Banatului a fost o acþiune pe scarã largã, sistematicã ºi plãnuitã în minime detalii de cãtre administraþia austriacã. Sate, oraºe ºi strãzi au fost desenate pe planºetã, într-o simetrie care reflecta cultura absolutismului în construcþii din acea perioadã. Coloniºtii veniþi în Banat au

gãsit aici un þinut mlãºtinos ºi aproape pustiu. În primii ani s-au confruntat cu epidemii, febrã ºi foamete. Însã în douã-trei generaþii, recultivarea regiunii, un enorm efort, cu numeroase victime ºi multe obstacole, a avut succes. ªvabii bãnãþeni au gãsit cel mai bine caracterizarea efortului lor în zicala “Primilor moartea, urmãtorilor sãrãcia, ultimilor pâinea”. Crucial pentru succesul secãrii mlaºtinilor a fost drenarea ºi canalizarea râului Bega, care avea pe atunci numeroase braþe. Terenul astfel câºtigat s-a dovedit extrem de bogat, justificând bunãstarea ºvabilor din secolul XIX. Banatul a fost practic transformat în grânarul Imperiului austro-ungar. În acelaºi timp, capitala Banatului, Timiºoara, a devenit centrul cultural al ºvabilor bãnãþeni. La sfârºitul secolului a urmat dezvoltarea cãilor ferate ºi industrializarea Banatului.

de 24 de ani un reper al cetãþii

14

sãnãtate

5 - 8 martie 2015

Actualizarea preþurilor medicamentelor, o mãsurã care nu rezolvã problemele grave din sistem l Sunt de pãrere reprezentanþii unor farmacii din Timiºoara

Pacientul român, o victimã a unor urzeli de interese

Reprezentanþii unor farmacii care nu aparþin marilor lanþuri de import ºi distribuþie de medicamente resping decizia Ministerului Sãnãtãþii ce impune deþinãtorilor autorizaþiilor de punere pe piaþã a medicamentelor actualizarea preþurilor la medicamentele de uz uman. Considerând-o o decizie menitã doar sã mascheze neregulile grave ºi haosul din sistemul public de sãnãtate ºi din sistemul de distribuþie a medicamentelor.

Colegiul Farmaciºtilor: „O mãsurã care genereazã prejudicii economice operatorilor independenþi” Pentru a vedea în ce mãsurã decizia recentã a Ministerului Sãnãtãþii afecteazã activitatea farmaciºtilor care îºi desfãºoarã activitatea la nivel local, am solicitat puncte de vedere de la preºedintele Colegiului Farmaciºtilor Timiº, Florina Gherman, ºi de la farmacistul Rodica Vlad, proprietara unei reþele locale de farmacii.

Florina Gherman spune cã, prin aceastã decizie a Ministerului Sãnãtãþii, preþurile medicamentelor comercializate în farmacii scad ºi aceasta în condiþiile în care, la unele medicamente, acestea nu erau, oricum, foarte scumpe. „Aceasta vine în sprijinul omului bolnav”, declarã preºedintele Colegiului Farmaciºtilor Timiº, estimând, însã, cã decizia va genera pierderi semnificative farmaciilor, pierderi despre care spune cã vor fi dificil de recuperat. Întrucât, explicã ea, decizia în sine de scãdere a preþurilor se aplicã inclusiv medicamentelor achiziþionate deja ºi aflate pe stocurile farmaciiilor. „Nu e un lucru care se poate remedia uºor”, precizeazã preºedintele Colegiului Farmaciºtilor Timiº. Adãugând cã acest gen de decizii au mai fost luate frecvent ºi în trecut ºi cã ele au mai degrabã un caracter conjunctural. „Nu va fi uºor pentru noi, dar suntem nevoiþi sã aplicãm decizia ºi sã facem faþã”, mai spune Florin Gherman, argumentând cã este ineficientã din punct de vedere economic impunerea de scãdere a preþului medicamentelor aflate deja în stocurile farmaciilor, în condiþiile în care farmaciile

Rodica Vlad

trebuie sã aibã constituite astfel de stocuri, în întocmirea cãrora se þine cont inclusiv de tipul solicitãrilor venite din partea pacienþilor.

Farmacist Rodica Vlad: „O încercare palidã de a pune la punct lucrurile scãpate de sub control” Farmacistul Rodica Vlad opineazã cã mãsura de actualizare a preþurilor la medicamente este menitã sã mascheze probleme grave din sistem, determinate, în mare mãsurã, de ceea ce a numit a fi „dictatura unor mari companii”, care sunt, în acelaºi timp, distribuitori, dar ºi importatori ºi en-grosiºti. Aceastã situaþie este fãrã precedent la nivel european, spune Rodica Vlad, care precizeazã cã în lumea civilizatã importatorii de medicamente nu sunt, în acelaºi timp, ºi en-grosiºti, ºi comercianþi en-detail. Întrucât se întreþin astfel premisele unui cerc vicios care îngãduie sã prospere fenomenul reexportului de medicamente, care constã în preluarea medicamentelor de la poarta fabricii, exportarea lor ºi, ulterior, reîntoarcerea în þarã, unde sunt distribuite ºi comercializate la preþuri considerabil mai mari.

Referindu-se la aceastã situaþie, Rodica Vlad apreciazã cã aceasta este o decizie premeditatã, pe care o calificã drept „o încercare palidã de a pune la punct lucrurile scãpate de sub control ºi lãsate deliberat din frâu”.

Aceasta explicã ºi cã, în cadrul aceloraºi mãsuri menite sã arunce praf în ochi, se înscriu ºi valurile mediatice create în jurul unor situaþii care reprezintã, în fapt, doar vârful iceberg-

de 24 de ani un reper al cetãþii

ului unor probleme extrem de grave, în privinþa cãrora de regulã se tace, pentru a nu fi deranjate interesele economice ale marilor actori de pe piaþa de import ºi distribuþie de medicamente. Aceasta a oferit spre exemplificare cazul mediatizat recent, al comercializãrii de medicamente contrafãcute, în care a fost nominalizatã public o singurã farmacie, pe care Rodica Vlad a catalogat-o drept „anodinã ºi neînsemnatã” în raport cu complexitatea ºi gravitatea fenomenului, Farmacia Elena, din Capitalã. Acest lanþ de farmacii s-a aflat recent în atenþia publicã din pricina faptului cã, în urma mai multor semnalãri venite din partea unor pacienþi bolnavi de cancer, s-a deschis o anchetã, care a relevat cã prin lanþul de farmacii Elena erau comercializate medicamente citostatice contrafãcute, care pãtrundeau în þarã din Turcia ºi, ulterior, o parte dintre ele erau exportate mai departe, în spaþiul intracomunitar. Potrivit anchetatorilor, o parte din aceste medicamente citostatice nu conþineau substanþele active menþionate pe ambalaj.

Furturi masive, mascate prin aruncarea de praf în ochii contribuabililor Relatarea unei situaþii cum este cea menþionatã mai sus reprezintã, însã, doar vârful iceberg-ului în ce priveºte problemele din sistem, opineazã farmacistul Rodica Vlad. În vreme ce o serie de alte situaþii similare sunt trecute cu vederea, într-o formã de complicitate tacitã cu interesele economice ale marilor actori de pe piaþa de distribuþie. Întrucât, a mai explicat aceasta, „este imposibil sã vinzi o cutie de antibiotic cu cinci lei,

când tu achiþi salariile ºi celelalte costuri de întreþinere din comerþul pe care îl faci, în condiþiile pe care þi le îngãduie profesia pe care o exerciþi”. În ceea ce priveºte decizia de actualizare a preþului la medicamente, pânã în 10 martie, ºi anunþul fãcut de oficialii din Sãnãtate, potrivit cãrora o parte din banii astfel economisiþi vor fi utilizaþi în sistem pentru tratamentele inovatoare, Rodica Vlad apreciazã cã astfel de declaraþii reprezintã doar „praf în ochii contribuabililor”. Întrucât, argumenteazã, ele „nu vor aduce nicio schimbare pe fond a situaþiei, nici în bine, ºi nici în rãu”, pentru cã decizia nu este menitã sã punã ordine în sistem, ci sã mascheze problemele grave existente. Cãci, mai spune aceasta, vreme de 25 de ani, banii asiguraþilor s-au risipit, urmând destinaþii rãmase necunoscute, în condiþiile în care farmaciile care s-au aflat în relaþii contractuale cu CNAS au fost plãtite la intervale de timp extrem de mari, de un an - un an ºi jumãtate. „Au existat furturi fabuloase. (...) Ce s-a întâmplat în acest timp cu banii contribuabililor? A fost vorba de sume enorme, care depuse undeva, în conturi, ar fi produs dobânzi uriaºe”, mai spune farmacistul Rodica Vlad, potrivit aprecierii cãreia o analizã a situaþiei programelor de evidenþã pe calculator utilizate de CNAS ar furniza nereguli comparabile ca gravitate cu ceea ce aceasta a numit „jaful din dosarul Microsoft”.

Rodica Vlad a mai relevat ºi o altã problemã cu implicaþii majore în ceea ce priveºte interesele mari de pe piaþa româneascã a medicamentului, constând în intersectarea unor interese de naturã comercialã cu influenþe venite pe filierã politicã. Aceasta a oferit spre exemplificare cazul unui mare lanþ de farmacii reprezentat la nivel naþional, care este parte dintrun concern – A&D Pharma – ce asigurã, în acelaºi timp, servicii de import ºi distribuþie. ªi de care, potrivit unor informaþii, s-ar lega, printre altele, ºi numele Danei Nãstase, soþia fostului premier PSD, Adrian Nãstase.

La o analizã sumarã a unui clasament al principalilor jucãtori de pe piaþã, rezultã cã aceasta este partajatã între câteva mari reþele ce asigurã importul, distribuþia ºi comerþul en-gros de medicamente. În acest top al marilor jucãtori figureazã laolaltã compania A&D Pharma, deþinãtoare a unei divizii de marketing ºi vânzãri, a unui lanþ de retail (farmaciile Sensiblu), dar ºi a unei divizii de comerþ en-gros (Mediplus Exim), compania Farmexim, care deþine o divizie de import ºi distribuþie (Farmexim SA),

lanþul de farmacii Help Net, precum ºi divizia de import ºi distribuþie a produselor cosmetice ºi a unor suplimente nutritive (Green Net SA), precum ºi importatorul ºi distribuitorul naþional Fildas, deþinãtor, la nivel naþional, al lanþului de farmacii Catena. Companii despre care TIMPOLIS a relevat cã îºi împart inclusiv piaþa localã de distribuþie de medicamente, fiind, printre altele, principali furnizori de medicamente ai unora dintre marile unitãþi medicale de stat din partea de vest a þãrii

Ministerul Sãnãtãþii: Banii economisiþi prin actualizarea preþului medicamentelor, utilizaþi pentru tratamente inovatoare Potrivit unei decizii recente a Ministerului Sãnãtãþii, le este solicitat deþinãtorilor de autorizaþii de punere pe piaþã a medicamentelor de uz uman ºi reprezentanþilor acestora sã îºi actualizeze, pânã în data de 10 martie, preþurile la medicamente, în acord cu prevederile Ordinului Ministrului Sãnãtãþii nr. 75/2009, prin care se stipuleazã cã preþul medicamentelor comercializate în România trebuie sã fie mai mic sau cel mult egal cu cel mai mic preþ al aceluiaºi medicament din 12 þãri: Republica Cehã, Bulgaria, Ungaria, Polonia, Slovacia, Austria, Belgia, Italia, Lituania, Spania, Grecia ºi Germania.

Potrivit reprezentanþilor CNAS, în cazul multora dintre medicamentele de uz uman, reactualizarea preþului nu s-a m,ai fãcut în ultimii cinci ani. În plus, reprezentanþii CNAS susþin cã, pentru multe dintre medicamente, reducerea de preþ astfel operatã va fi una extrem de semnificativã, ea ajungând pânã la 20%. Economie care, potrivit opiniei exprimate de preºedintele CNAS Vasile Ciurchea, este una „substanþialã”, iar fondurile rezultate vor fi utilizate pentru finan-

þarea terapiilor inovatoare. „Acest lucru va reprezenta un beneficiu real pentru sistem. Practic, vom putea trata un numãr mai mare de pacienþi cu aceleaºi costuri, iar diferenþa de bani pe care o vom economisi astfel o putem utiliza în sistem pentru tratamentele inovatoare. Mã refer aici la tripla terapie, interferon free ºi nu numai. Chiar dacã avem aceºti bani, vom încheia contracte cost-volum-eficienþã care sã asigure accesul la aceste tratamente unui numãr cât mai mare de bolnavi”, declarã preºedintele CNAS, Vasile Ciurchea, într-un comunicat. În vreme ce ministrul Sãnãtãþii, Nicolae Bãnicioiu, s-a referit la aceastã mãsurã ca la o readucere la normalitate a unei situaþii: „Aceastã intrare în normalitate a preþurilor medicamentelor înseamnã de fapt o schimbare în beneficiul sistemului de sãnãtate, astfel încât majoritatea medicamentelor vor avea o revizuire în scãdere a preþurilor. Asta va însemna o economie substanþialã la bugetul de stat, care se va regãsi în tratamente ºi medicamente inovatoare pentru pacienþi.”

integrame

5 - 8 martie 2015

15

El: Iubito, dacã mã superi te desfigurez!

Ea: Cum, ai fi în stare sã mã loveºti?

El: Nu iubito, îþi ascund fardurile. l Undeva la þarã ... Bãtaie în geam noaptea pe la ora trei: - Hei, n-ai vãzut o turmã de boi?

- De ce? Ai rãmas în urmã? l - De ce fotbalul feminin e aºa de slab dezvoltat?

- E greu sã gãseºti 11 femei care sã accepte sã se îmbrace la fel. l Doctorul îºi întreabã pacienta: - Ce vârstã aveþi, doamnã?

- Mã îndrept spre 30.

- Din ce direcþie? l ªi vreþi sã spuneþi cã soþul dumneavoastrã s-a spânzurat? o întreabã judecãtorul pe tânãra vãduva.

- Da, domnule judecãtor, rãspunde aceasta.

- ªi cum explicaþi atunci mulþimea de cucuie pe care le are?

- S-a spânzurat cu un elastic. l O tipã strigã disperatã la un poliþist de pe partea cealaltã a strãzii: - Domnule agent, veniþi repede, un tip tocmai mi-a furat portofelul!

- ªi mie, doamnã, ºi mie...Da’ las’ cã-l prindem noi! l În sat, la discotecã: -Domni?oarã, dansezi?

-Nu. -Atunci hai sã ne ajuþi sã împingem un tractor. l Un american, un italian ºi un român, la Poarta Raiului, sunt întrebaþi de ce au murit: - Eu mi-am cumpãrat un Bugatti Veyron, spune americanul…

- ªi?!

- ªi am vrut sã vãd cum este la vitezã maximã… am intrat într-un copac cu 500 la orã.

- Eu mi-am cumpãrat un Ferrari, spune italianul..

- ªi?!

- ªi am vrut sã vãd cum este la vitezã maximã dar am pierdut controlul volanului la 360Km/h ºi am intrat în parapeþi.

- Eu mi-am cumpãrat un Q7, spune românul…

- ªi?!

- ªi am murit de foame…

de 24 de ani un reper al cetãþii

16

5 - 8 martie 2015

publicitate

E-mail: timpolis@online.ro Adresa Internet: www.timpolis.ro Fondat: februarie 1990 REDACÞIA ªI ADMINISTRAÞIA TIMIªOARA, Strada A. IMBROANE nr. 16 Tel.: 0356-421.911; 421.912; Fax: 0356/421.910

de 24 de ani un reper al cetãþii

Director Executiv: Melania CINCEA

Redactor-ºef: Bogdan PITICARIU

ªef Birou Abonamente: Cornel Pelea TIPAR EDITURA ªI TIPOGRAFIA TIMPOLIS

Bisãptãmânalul TIMPOLIS este realizat de Asociaþia Timpolice, autorizatã prin sentinþa 430, emisã de Judecãtoria Timiºoara Potrivit articolului 206 din Codul Penal, responsabilitatea juridicã pentru conþinutul articolului aparþine autorului.

De asemenea, în cazul informaþiilor furnizate de agenþiile de presã sau al personalitãþilor citate, responsabilitatea juridicã le aparþine.