Timpolis 2114

cyan

magenta

Fondator ºi director onorific Dan Bardaº EDITORIAL

Statul, captiv al gãºtilor ºi al clientelei de partid melania.cincea@timpolis.ro rivind spre percheziþiile DNA, de miercuri, din Timiº, care vizeazã, într-un singur dosar de corupþie, un ºef de Consiliu Judeþean, 17 primari, un consilier local ºi alþi câþiva directori de instituþii publice – gravitând, toþi, în jurul PSD – revin la ceea ce am mai spus: Pânã când nu va fi modificatã Legea finanþãrii partidelor, pânã când prioritatea pe locurile eligibile în Parlamentºi pe funcþii politice nu va fi datã de meritocraþie, ci de ban, Statul va fi þinut captiv în mâinile gãºtilor ºi ale clientelei de partid. oþi aceºti politicieni despre care auzim, în ultimii ani, în contextul unor dosare de corupþie au în comun poziþia importantã deþinutã în partid ºi comiterea unuia sau a mai multor acte de corupþie. Diferenþa este datã de faptul cã unii au încãlcat legea înainte de a fi numiþi în înalte funcþii publice ori pe locuri eligibile pe listele de vot, iar ceilalþi, dupã ce ºiau luat în primire mandatul, în Parlament sau întro funcþie publicã. n cazul celor numiþi în înalte funcþii publice ori pe locuri eligibile pe listele de vot, dupã ce au încãlcat legea, e vorba nu doar despre o ineficientã politicã de cadre din partea liderilor de partid, ci ºi de sfidare. Sub fals invocata prezumþie de nevinovãþie – un principiu care funcþioneazã în Justiþie, dar care nu ar trebui sã funcþioneze într-un partid politic cu responsabilitãþi faþã de electorat, care ar trebui, dacã nu sã-ºi suspende oamenii cu probleme de integritate, mãcar sã-i tragã în spatele scenei, pânã la clarificarea problemelor lor juridice –, ei au fost prezentaþi drept elitã politicã. Doar pentru cã o mânã de oameni din vârful partidului au avut nevoie de influenþa, de banii ºi, poate, de tãcerea lor. ituaþia celor care au încãlcat legea dupã ce ºi-au luat în primire mandatul, în Parlament sau într-o funcþie publicã, aratã cum compromisul începe chiar în momentul în care partidele dau funcþii sau undã verde pentru ca un candidat sã aibã dreptul sã intre în competiþia electoralã ori pe lista celor propuºi a fi numiþi în demnitãþi de stat ori la conducerea unor instituþii bine conectate la conducta de bani publici, þinând cont nu de criterii de integritate ºi profesionalism, ci de banii primiþi de la pretendentul X. Ori, indirect, de la susþinãtorul lui financiar. ªi dacã aceste pretenþii ar fi avansate doar din orgoliu, ar fi (puþin mai) bine, pentru cã s-ar vorbi doar despre o lipsã de profesionalism. Ar fi, însã, o dovadã de naivitate sã credem cã miza unora care varsã sute de mii de euro la partid ori într-o campanie electoralã este orgoliul personal sau remuneraþia asiguratã de o funcþie de conducere într-o instituþie a statului. Cumulate pe patru ani, aceste venituri nu acoperã investiþia. Vizate, în astfel de cazuri, sunt nu funcþiile, ci afacerile ori rezolvarea de probleme sensibile, ce pot fi fãcute prin intermediul lor. orupþii furnizaþi de partide s-ar putea da victime chiar ale sistemului din care fac parte. Dar nu sunt. Pentru cã e un sistem a cãrui patologie o întreþin, un sistem pe care ei înºiºi l-au creat ºi l-au consolidat, deloc dezinteresat. Aºa au ajuns partidele sã depindã de câþiva mari sponsori care îºi revendicã rolul de patroni, de pãpuºari, de baroni. Aºa s-a ajuns la sabotarea justiþiei, fãcutã de nume grele ale Puterii ºi de cercurile lor de interese ºi de susþinere financiarã. La revolte ale baronilor cu grave probleme de integritate, care pretind imunitate în schimbul banilor vãrsaþi la gaºca de partid. Aºa ajung captive în mâinile gãºtilor ºi ale clientelei de partid instituþii ale statului. ªi aºa vor rãmâne lucrurile pânã când nu va fi modificatã Legea finanþãrii partidelor, pânã când prioritatea pe locurile eligibile în Parlament ºi pe funcþii politice nu va fi datã de meritocraþie, ci de ban.

P

yellow

black Anul XXIV Nr.2114 11 - 14 decembrie 2014 preþ 1,5 RON Publicaþie bisãptãmânalã (ediþie online lunea ºi joia, tipãritã joia)

un reper al cetãþii

Sã nu uitãm acel Decembrie 1989!

10 din 15 deputaþi de Timiº au votat, marþi, respingerea proiectului de lege privind votul prin corespondenþã Proiectul de lege vizând exercitarea dreptului de vot prin corespondenþã de cãtre alegãtorii români cu domiciliul sau reºedinþa în strãinãtate a fost respins de Camera Deputaþilor. Cu câteva excepþii, reprezentanþii actualei Puteri au votat pentru respingerea proiectului, în vreme ce reprezentanþii Opoziþiei s-au abþinut la vot. Am cãutat sã aflãm de la deputaþii de Timiº care au fost argumentele care le-au susþinut opþiunile de vot. pag.3

Ce a rãmas din aºteptãrile din Decembrie 1989?

Marcãm, zilele acestea, 25 de ani de la prãbuºirea regimului comunist, în România. Printr-o revoluþie pornitã, în Decembrie 1989, de la Timiºoara. Am rugat câteva voci locale reprezentative ale societãþii civile, ale mediului academic, ale mass-media, care au participat la acele evenimente sau, prin structura profesiei, le-au abordat, într-un context sau altul, sã ne vorbeascã despre aºteptãrile pe care le-au avut atunci ºi despre ceea ce a rãmas din ele, dupã un sfert de veac.

Tuturor le-am adresat o singurã întrebare: „Parafrazând titlul unei recente conferinþe internaþionale organizate la Timiºoara, «Ce aþi visat, atunci, în Decembrie 1989? Cum v-aþi trezit dupã 25 de ani?»”

T

Î

pag. 4 - 7

Fabrica de Ciorapi, încã o cauzã pierdutã a industriei timiºorene Timiºorenii care au trecut recent pe strada Mihai Kolgãlniceanu au observat cum clãdirea principalã a fostei Fabrici de Ciorapi Timiºoara a dispãrut, rãmânând în loc un singur perete, cel frontal, cu celebrul basorelief al þesãtoarei. Aici se va construi un hypermarket, deºi e greu de imaginat cum va integra viitoarea clãdire ce a mai rãmas din fabricã. Deºi i se cere de ani de zile sã declare clãdirea monument istoric, protejând-o în acest fel de demolare, Ministerul Culturii a avut, se pare, alte prioritãþi.

Mai mult, un proces iniþiat pe aceastã temã a fost pierdut prin neprezentare.

S

pag.10

Dosarele Revoluþiei îºi aºteaptã rezolvarea de 25 de ani

C

Foto TIMPOLIS

Nici dupã 25 de ani, nu a rãspuns nimeni pentru crimele din Decembrie 1989 România a fost unica þarã care, înainte de 89, a trãit într-un univers coºmaresc, dominat de angoasã, deprimare ºi frustrare, controlat total de Securitate, fiind constrâns de exponenþii regimului preºedintelui comunist Nicolae Ceauºescu sã trãiascã într-un cadru menit sã rãspundã aspiraþiei dictatorului de a edifica ceea ce acesta numea „societatea socialistã multila-

teral dezvoltatã”. ªi singura þarã din Europa de Est în care schimbarea regimului comunist a generat pierderi de vieþi omeneºti. Pentru care, nici dupã 25 de ani, nu a rãspuns nimeni. Am avut doar o condamnare moralã a crimelor comunismului, fãcutã, în 2006, prin intermediul Raportului de Condamnare a Crimelor Comunismului, România. pag. 8 - 9

Comemorãrile Revoluþiei din Decembrie 1989, care încep în aceste zile, sunt de naturã sã reaminteascã ºi faptul cã a mai trecut un an fãrã ca în cel mai vechi ºi complex dosar aflat pe rolul instanþelor din România – cel al Revoluþiei – sã se întâmple nimic notabil.

Mai mult, ºansele de soluþionare a acestui celebru dosar, în viitorul apropiat, au scãzut odatã cu trimiterea sa la Secþia Parchetelor Militare din Parchetul de pe lângã Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie. Volumele „Timiºoara” din acest dosar îºi aºteaptã ºi ele rezolvarea. pag.11

2

social

11 - 14 decembrie 2014

Administraþia judeþeanã verificã împãduririle din Timiº cu controlori externi Probabil pentru nu se repeta situaþii precum cele din Cenad, unde s-a descoperit în acest an cã o pãdure a fost plantatã doar în acte, Consiliul Judeþean Timiº intenþioneazã sã angajeze personal contractual care sã verifice realizarea douã lucrãri de ecologizare de terenuri degradate, prin împãdurire, la Sãcãlaz ºi Ghizela. bogdan.piticariu@timpolis.ro

Controlori externi Deºi nu e clar de ce nu putea realiza acest gen de verificãri cu personalul propriu, Consiliul Judeþean Timiº a anunþat recent cã vrea sã achiziþioneze servicii de expertizã de specialitate privind stadiul actual al lucrãrilor “Reconstrucþie ecologicã forestierã Sãcãlaz ºi Ghizela”.

Amplasamentele pe care CJ Timiº doreºte realizarea unei expertize tehnice de specialitate se aflã în zonele ªanoºviþa – 29 de hectare, Hitiaº – 24 de hectare, Beba Veche – 20 de hectare ºi Beregsãu Mare – 20,2 hectare, toate aceste terenuri aparþinând domeniului public al comunelor Ghizela ºi Sãcãlaz.

Administraþia judeþeanã vrea sã se verifice în acest fel procentul de reuºitã al culturilor forestiere, identi-

ficarea cauzelor ce au dus la stadiul actual al culturilor forestiere ºi cuantificarea pierderilor, stabilirea lucrãrilor care trebuie executate pentru continuarea investiþiei ºi stabilirea condiþiilor în care se poate continua investiþia. ªi dacã aceste lucrãri, pentru care se doreºte sã se aloce 10.000 de euro pe an, fãrã TVA, nu pot fi realizate cu personalul propriu, nu este clar de ce Consiliul Judeþean nu a apelat la Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic ºi de Vânãtoare Timiºoara. “În general, lucrãrile de împãdurire de prin judeþ se verificã de cãtre Inspectoratul Silvic.

Inspectoratul are competenþe de control, noi nu ne ocupã de supraveghere de lucrãri de împãdurire în afara zonelor administrate de noi”, declarã inginerul silvic Valer Bercea, de la Direcþia Silvicã Timiº.

Cazul Cenad, încã în cercetãri Probabil cã aceste verificãri se doresc a fi fãcute ºi pentru a se preveni un nou “caz Cenad”. La începutul lunii martie, TIMPOLIS fãcea publice, în premierã, constatãrile Curþii de Conturi în urma anchetei fãcute la Primãria Cenad, unde inspectorii instituþiei de control financiar au constatat plantarea unei pãduri virtuale, care a

costat peste un milion de lei. “Urmare a deplasãrii pe teren spre a efectua inspecþia lucrãrilor de împãdurire pe suprafaþa celor 73,14 ha, la faþa locului am constatat cã, pe suprafaþa celor 73,14 ha teren împãdurit, nu se regãseºte nici mãcar un puiet din speciile de arbori plantaþi, întreaga suprafaþã fiind acoperitã cu buruieni ºi spini, lucrarea fiind compromisã 100%”, se preciza în raportul Curþii de Conturi.

Documentele aferente acestei investiþii au arãtat cã structurile abilitate de control silvic au constatat cã 350.000 de puieþi de stejar, fag, salcâm s-au uscat, din cauza secetei.

Cei 350.000 de puieþi de stejar, frasin, tei ºi alþi arbuºti au fost plantaþi în trei etape, în primãvara lui 2012. Dupã fiecare plantare s-au realizat recepþii. Culmea e cã, la una dintre aceste recepþii, s-a constatat un procent de prindere de 82%. În aceste condiþii, e greu de înþeles unde au dispãrut cei 300.000 de puieþi prinºi care ar fi trebuit deja sã fie arbuºti dezvoltaþi. În iulie Poliþiºtii Serviciului de Investigare a Fraudelor Timiº au efectuat ºase percheziþii în Timiº, Gorj ºi Mehedinþi, la sediile unor societãþi comerciale ai cãror administratori sunt bãnuiþi de sãvârºirea infracþiunii de abuz în serviciu, în acest caz al “pãdurii invizibile” de la Cenad, în care prejudiciul creat este estimat la 1.035.000 de lei.

CJ Timiº a anunþat cã vrea sã achiziþioneze servicii de expertizã de specialitate pentru a verifica stadiul împãduririlor Anunþ

Comuna Bogda

Autorizaþiile de urbanism, delegate de la CJ Timiº spre Primãrii

deciziei etapei de

l „Nu existã specialiºti la Primãrii, o sã fie dezastru”,

încadrare de cãtre

anunþã publicul interesat asupra

estimeazã voci din Consiliul Judeþean

Pasare de responsabilitãþi Consiliul Judeþean Timiº a anunþat zilele trecute cã, începând cu 1 ianuarie 2015, nu va mai emite certificate de urbanism ºi autorizaþii de construcþie decât pentru lucrãrile de investiþii care se aprobã de Guvern, urmând ca toate lucrãrile

ce vor fi realizate pe raza teritorialã a comunelor, sã fie autorizate de primãriile respective.

CJ Timiº susþine cã va asigura în continuare consultanþa tehnicã de specialitate ºi va sprijini Primãriile în activitãþile de furnizare a serviciilor publice privind planificarea urbanã ºi teritorialã în conformitate cu legislaþia in vigoare. Fãrã sã spunã ce înseamnã acest lucru.

Astfel, Primãriile comunale, care au un personal destul de restrâns, nu foarte specializat, se vor alege, de pe urma acestei descentralizãri inclusiv cu competenþe de emitere de certificate de urbanism ºi autorizaþii de construcþie la construcþiile reprezentând monumente istorice clasate sau aflate în procedura de clasare, aflate pe teritoriul lor administrativ. Ceea ce înseamnã cã în perioada urmãtoare ne-am putea aºtepta la surprize destul de mari cu lucrãri de intervenþie dupã ureche, fãcute la clãdiri importante din judeþ, dupã aprobarea datã în necunoºtinþã de cauzã de la primãrii de comunã.

CJ Timiº se scoate din ecuaþie elegant, susþinând cã a dat preaviz Primãriilor comunale, care se aleg de anul viitor cu noile competenþe legate de urbanism. „De aceea, þinând cont

de 24 de ani un reper al cetãþii

de faptul cã în prezent nu mai existã nici un impediment sau interdicþie care sã facã imposibilã angajarea de personal de specialitate în administraþia publicã, CJ Timiº a informat Primãriile comunelor din Timiº, încã din luna august 2014, asupra obligaþiei de a constitui un compartiment de specialitate care sã rezolve toate problemele privind planificarea urbanã ºi teritorialã, eliberarea certificatelor de urbanism ºi a autorizaþiilor de construire”, spun reprezentanþii administraþiei judeþene.

Aceasta, deºi tot CJ Timiº ºtie cã, dacã nu mai existã restricþii legale legate de angajarea de personal, existã restricþii bugetare, fiind Primãrii care de abia pot acoperi salarizarea personalului contractual pe care îl au în prezent. Însã reprezentanþii CJ Timiº au mai gãsit o soluþie sau o sugestie pe care leo dau Primãriilor comunale. „În conformitate cu prevederile legale în vigoare, mai multe unitãþi administrativ-teritoriale pot constitui asociaþii de dezvoltare intercomunitarã, în vederea furnizãrii în comun a serviciilor publice menþionate anterior”, spun reprezentanþii CJ Timiº, uitând cã ºi pentru aceste asocieri este nevoie de fonduri, deloc neglijabile.

se efectua evaluarea impactului asupra mediului ºi evaluarea adecvatã în cadrul procedurilor de evaluare a Foto TIMPOLIS

La nivelul Consiliului Judeþean Timiº pare sã se fi înþeles ceva din descentralizarea originalã, promovatã de la nivel central, care presupunea transferarea la nivel local doar a obligaþiilor, cheltuielilor ºi chestiunilor generatoare de controverse ºi complicaþii legale. Aºa cã acelaºi model pare sã fie perpetuat mai departe, ºi la nivel judeþean, CJ Timiº fiind decis sã scape de anul viitor de obligaþia eliberãrii de certificate de urbanism în judeþ, pasând aceastã responsabilitate pe Primãrii. Care, însã, nu au specialiºti. Aºacã se estimeazã o perioadã de mini-dezastre în materie de urbanism, la nivelul judeþul.

APM Timiº de a nu

mediului ºi de evaluare adecvatã pentru proiectul

Tiberiu Lelescu: „Va fi un dezastru” Unii consilieri judeþeni estimeazã cã, din cauza lipsei de personal de specialitate a Primãriilor, aceastã delegare de responsabilitãþi va fi „un dezastru”. Unul dintre aceºtia este consilierul judeþean PDL Tiberiu Lelescu. „Este foarte clar cã Primãriile comunale, cel puþin, nu au specialiºti în urbanism, ºi de aceste chestiuni probabil cã se va ocupa doar secretarul. Da, se poate estima cã va fi un dezastru, pentru cã pe acest segment este nevoie de specialiºti competenþi. Se vor

impactului asupra

“Extindere alimentare cu apã, obþinere avize ºi acorduri necesare” propus a fi amplasat Tiberiu Lelescu elibera certificate de urbanism aiurea, fãrã sã se ºtie prea bine despre ce e vorba. Probabil cã va fi ca pe sectorul agricol, cu certificate de producãtor eliberate nu se ºtie pe ce criterii”, explicã Tiberiu Lelescu. (B.P.)

în comuna Bogda, localitatea Comeat, domeniu public ºi CF nr. 401266, nr. top 475/8, jud. Timiº

eveniment

11 - 14 decembrie 2014

3

10 din 15 deputaþi de Timiº au votat, marþi, respingerea proiectului de lege privind votul prin corespondenþã Proiectul de lege vizând exercitarea dreptului de vot prin corespondenþã de cãtre alegãtorii români cu domiciliul sau reºedinþa în strãinãtate a fost respins de Camera Deputaþilor. Cu câteva excepþii, reprezentanþii actualei Puteri au votat pentru respingerea proiectului, în vreme ce reprezentanþii Opoziþiei s-au abþinut la vot. Am cãutat sã aflãm de la deputaþii de Timiº care au fost argumentele care le-au susþinut opþiunile de vot. ligia.hutu@timpolis.ro

Un proiect respins cu o largã majoritate Camera Deputaþilor a respins, marþi, cu 203 voturi, proiectul de lege vizând dreptul de exercitare a votului prin corespondenþã pentru alegãtorii români cu domiciliul sau reºedinþa în strãinãtate – proiectul de lege iniþiat de deputatul PMP Eugen Tomac. Au fost înregistrate, de asemenea, 84 de abþineri ºi 8 voturi împotrivã.

Pentru acest proiect de lege, Camera Deputaþilor este for decizional.

Din totalul de 296 de deputaþi prezenþi la vot, 2013, au votat împotriva proiectului de lege. Dintre aceºtia, 144 de deputaþi au aparþinut PSD, 5 – PNL, 2 – PDL, 2 – PP-DD, 11 – UDMR, 10 – Grupului Minoritãþilor Naþionale, 26 – PC ºi PLR, iar trei deputaþi care au votat pentru respingerea proiectului sunt neafiliaþi.

S-au înregistrat opt voturi împotrivã, trei de la PNL, unul de la PP-DD, unul de la PC – PLR ºi trei din partea unor deputaþi neafiliaþi.

S-au abþinut de la vot 84 de deputaþi, trei de la PSD, 39 de la PNL, 25 de la PDL, nouã de la PP-DD, patru din Grupul Minoritãþilor Naþionale, doi de la PC – PLR ºi doi deputaþi neafiliaþi.

Un deputat neafiliat nu ºi-a exercitat dreptul la vot.

Deputaþii timiºeni, zece voturi pentru respingerea proiectului ºi cinci abþineri Le-am solicitat deputaþilor de Timiº sã îºi argumenteze opþiunea de vot.

Deputatul PSD Petru Andea a votat pentru respingerea proiectului. Acesta spune cã, în principiu, este de acord cu exercitarea votului electronic

sau prin corespondenþã, dar adaugã cã pentru aceasta este nevoie de o lege bine fundamentatã ºi conceputã procedural ºi metodologic, încât sã garanteze securitatea voturilor, inclusiv în ce priveºte condiþiile de pãstrare ºi vehiculare a acestora. “Legea supusã dezbaterii a fost insuficient fundamentatã. Este nevoie de o astfel de lege, dar mai bunã, mai sigurã”, apreciazã deputatul PSD, care spune ºi cã, prin reîntoarcerea proiectului de lege în comisiile de specialitate, va fi elaborat un proiect care sã rãspundã mai bine nevoilor de securizare a votului.

Deputatul PSD Florin Bîrsãºteanu spune cã va fi timp pentru a face un proiect de lege de acest gen pentru alegerile prezidenþiale viitoare. Întrucât, argumenteazã el, proiectul acesta este “ mai vechi, fãcut în pripã, pe picior, ºi reintrodus în discuþie sub presiunea evenimentelor recente legate de votul din diaspora” ªi, în plus, spune el, proiectul nu era bine structurat, motiv pentru care recomandarea comisiilor de specialitate ale Camerei a vizat respingerea lui.

Deputatul Ovidiu Ganþ, reprezentant al Grupului Minoritãþilor Naþionale, s-a abþinut ºi el, la vot. Susþinând cã întreaga Opoziþie s-a abþinut la vot, din dorinþa de a nu respinge un proiect de lege a cãrui oportunitate a fost clar relevatã de situaþiile înregistrate recent la votul din diaspora : “ Nu puteam fi de acord cu respingerea unui proiect de lege a cãrui necesitate existã ºi este evidentã. Putem discuta, eventual, despre perfecþionarea lui, prin retrimiterea la comisii. Acest proiect prezenta o viziune a domnului deputat Eugen Tomac despre cum s-ar putea organiza votul prin corespondenþã”. Ovidiu Ganþ a adãugat cã, în cursul sãptãmânii viitoare, se întruneºte recent constituita Comisie de Cod Electoral, despre care apreciazã cã va trebui sã tranºeze asupra unui astfel de proiect, a cãrui necesitate este doveditã de realitate.

Deputatul Niculae Mircovici, reprezentant al Grupului Minoritãþilor Naþionale, a votat pentru respingerea proiectului de lege. ªi spune cã nu s-a þinut cont, în întocmirea proiectului, de multitudinea de situaþii prevãzute de Legea Electoralã, întrucât fiecare tip de alegeri (locale, parlamentare, europarlamentare sau prezidenþiale) au propriile particularitãþi organizatorice: “Proiectul a fost rezultatul unei abordãri superficiale, care nu rezolvã toate aceste probleme. (…) El nu asigurã aspectul secretului votului. Cum poþi fi sigur cã votul este al celui care îl exprimã? (…) Un astfel

Florin Bîrsãºteanu

Votul prin corespondenþã mai aºteaptã de proiect existã în intenþie, dar cu elementele de securitate necesare”.

Niculae Mircovici mai spune cã noua Comisie de Cod Electoral, condusã de Valeriu Zgonea, va trebui sã aibã consultãri cu reprezentanþii comisiilor de specialitate, inclusiv cu cei specializaþi în problemele tehnice ºi de procedurã, astfel încât sã conþinã toate elementele de securitate pe care le impune votul electronic sau prin corespondenþã.

Niculae Mircovici crede ºi cã o posibilã variantã care ar trebui analizatã ar fi aceea care sã prevadã, pentru toþi cetãþenii români domiciliaþi în diaspora care doresc sã îºi exercite dreptul la vot, obligativitatea de a se prezenta, cu trei - patru luni înainte de organizarea alegerilor, la ambasadele sau la consulatele româneºti din zona unde domiciliazã, pentru a-ºi exprima, în scris, intenþia de a vota. “Ar fi un termen suficient, în aºa fel încât ambasadele sã se pregãteascã ºi sã poatã asigura condiþiile necesare. Sunt, oricum, mai multe posibile soluþii.(...) Eu nu am niciun fel de interese politice, sunt reprezentant al minoritãþii bulgare, iar bulgarii sunt ºi de dreapta, ºi de stânga. Dar cred cã se exagereazã, în multe cazuri, cu aspectele politice. Inclusiv în ce priveºte acest proiect de lege. O astfel de abordare nu rezolvã situaþia realã”, mai spune deputatul Niculae Mircovici. Potrivit aprecierii acestuia, politizarea unor subiecte nu este beneficã, iar Puterea ºi Opoziþia trebuie sã ajungã la un consens în ce priveºte proiectele de interes pentru cetãþeni.

Deputatul PDL Alin Popoviciu s-a abþinut la vot. Motivând cã “PSD-ul joacã duplicitar, ca de obicei”. Acesta mai spune cã, imediat dupã alegeri, reprezentanþi ai PSD au relevat faptul cã votul prin corespondenþã reprezintã o prioritate pentru PSD. “Proiectul de lege era în Parlament. Opoziþia

l-a susþinut, însã PSD, împreunã cu aliaþii PC, PLR ºi UNPR, au votat împotrivã”, afirmã Alin Popoviciu. Acesta spune cã PSD perpetueazã astfel o abordare, devenitã obiºnuinþã, potrivit cãreia “la TV spun ce le place românilor sã audã, dar de fãcut, fac ce le convine”.

Alin Popoviciu adaugã cã în acelaºi mod s-a procedat ºi cu proiectul Legii amnistiei ºi graþierii, care a fost respins, dupã care a fost reintrodus în dezbatere, dupã numai o sãptãmânã, la propunerea unui reprezentant al Grupului Minoritãþilor Naþionale. “Acesta este stilul de lucru al PSD-ului. Sigur cã existã obligaþia de a readuce acest proiect în Parlament, este foarte necesar ca el sã existe. Sunt peste trei milioane de români în diaspora care au dovedit cã vor sã aibã un punct de vedere ºi cã vor sã voteze, iar asta ne bucurã”, a conchis deputatul PDL. Deputatul PSD Sorin Stragea a votat pentru respingerea proiectului. Argumentând cã a fost un proiect mai vechi, care a fost reintrodus în discuþie în urma evenimentelor recente: “Pãrerea mea este cã nu a fost bine fundamentat vizavi de practicile similare din democraþiile consolidate. Punctele de vedere în legãturã cu acest subiect sunt numeroase ºi divergente. Proiectul nu prezenta garanþii de securizare a votului.

Dar el nu s-a abandonat, s-a respins doar pentru moment.

Pânã la viitoarele alegeri prezidenþiale mai e suficient timp. El se va repune în discuþie ºi se va concepe un proiect de lege mai bine fundamentat. Este un proiect mult prea important ca sã fie tratat emoþional (…) Trebuie ca toþi cetãþenii sã îºi poatã exercita acest drept constituþional, în limitele stabilite de lege ºi, fireºte, ca expresie a propriei conºtiinþe”.

Deputatul PSD Cãtãlin Tiuch s-a abþinut, marþi, la vot.

Acesta apreciazã cã proiectul trebuie retrimis în comisiile de specialitate, pentru a fi analizat

Sorin Stragea

Petru Andea ºi pentru adãugarea unor amendamente menite sã îl aducã la o formã corespunzãtoare tuturor exigenþelor generate de standardele deja în vigoare în alte state în care procedura este aplicatã: “Trebuie luatã ºi o decizie politicã. Trebuie stabilit ce facem cu diaspora, sã ºtim dacã avem capacitatea organizatoricã sã oferim cadrul necesar ca toþi românii sã voteze, sau nu, ºi atunci îi chemãm în þarã ºi voteazã aici. E un subiect despre care cred cã trebuie discutat fãrã patimã. Nu ºtiu dacã se poate discuta în acest moment fãrã patimã. Dar cred cã acest subiect aºa ar trebui abordat : cinstit, deschis ºi fãrã patimã”.

Pânã la momentul închiderii ediþiei, deputaþii Ion Rãducanu (UNPR), Cornel Sãmãrtinean (PDL), Molnar Zsolt (UDMR), Slavomir Gvozdenovici (Grupul Minoritãþilor Naþionale), Sorin Grindeanu (PSD), Horia Cristian (PNL), Dorel Covaci (PSD), Gheorghe Ciobanu (PSD) nu au putut fi contactaþi telefonic pentru aºi argumenta opþiunea de vot.

Potrivit informaþiilor de pe pagina de internet a Camerei Deputaþilor, Ion Rãducanu, Molnar Zsolt, Slavomir Gvozdenovici, Sorin Grindeanu, Dorel Covaci ºi Gheorghe Ciobanu au votat pentru respingerea proiectului de lege privind exercitarea dreptului de vot prin corespondenþã pentru românii din diaspora. Iar deputaþii Cornel Sãmãrtinean ºi Horia Cristian s-au abþinut de la vot.

Cãtãlin Tiuch

Ovidiu Ganþ

Niculae Mircovici

Alin Popoviciu

de 24 de ani un reper al cetãþii

4

special

11 - 14 decembrie 2014

Ce a rãmas din aºteptãrile Marcãm, zilele acestea, 25 de ani de la prãbuºirea regimului comunist, în România.

Printr-o revoluþie pornitã, în Decembrie 1989, de la Timiºoara.

Am rugat câteva voci locale reprezentative ale societãþii civile, ale mediului academic, ale mass-media, care au participat la acele evenimente sau, prin structura profesiei, leau abordat, într-un context sau altul, sã ne vorbeascã despre aºteptãrile pe care le-au avut atunci ºi despre ceea ce a rãmas din ele, dupã un sfert de veac.

Tuturor le-am adresat o singurã întrebare: „Parafrazând titlul unei recente conferinþe internaþionale organizate la Timiºoara, «Ce aþi visat, atunci, în Decembrie 1989? Cum v-aþi trezit dupã 25 de ani?»” melania.cincea@timpolis.ro

Rodica Binder: „Prea multe din iluziile, speranþele ºi legitimele aºteptãri au fost rapid, ba chiar brutal risipite” „Cã timpul modificã amintirile, cã mai toate visele se spulberã la scurt timp dupã trezire, influenþeazã ºi felul în care se scrie ºi rescrie istoria.

Dupã 25 de ani, fabuloasa toamnã est-europeanã ºi acel Decembrie 1989 românesc au devenit istorie, o istorie încã foarte vie ºi foarte controversatã.

Fiindcã, din fericire, bunã parte din martorii evenimentelor sunt încã în viaþã, având ºansa ºi datoria de a corecta imaginile strâmbe, de a risipi unele

mistere, cu bunã ºtiinþã întreþinute, ºi de a cere îndreptarea lucrurilor. Dar ºi fiindcã, din nefericire, dupã 25 de ani, prea mulþi din cei vinovaþi nu au fost pedepsiþi, prea mulþi din profitorii vechiului sistem sunt beneficiarii sfertului de veac post-comunist, prea multe din iluziile, speranþele ºi legitimele aºteptãri au fost rapid, ba chiar brutal risipite, prea tenace este dãinuirea vechilor metehne.

Atari afirmaþii, fãcute de cineva care de apoape 30 de

ani trãieºte într-o metropolã apuseanã, la o distanþã de peste 1.500 de kilometri de locul evenimentelor petrecute în urmã cu un sfert de secol, pot fi expuse unor obiecþii. Numai cã în anumite împrejurãri, de departe, dintr-un avanpost al libertãþii, lucrurile se vãd mai bine ºi în detaliu. Mai ales când cel plecat rãmâne profund legat de oraºul sãu natal.”

Rodica Binder este fost jurnalist al Radio Deutsche Welle

Vasile Docea: “Mare parte din lipsurile de astãzi sunt cauzate Brînduºa Armanca: noastre de supravieþuirea reziduurilor”

“N-a fost un vis” “Înainte de toate a fost o intuiþie. Îmi amintesc cã mã apropiam de fereastrã cu sentimentul irepresibil cã se va întâmpla ceva. Era toamnã, afarã încã nu se întâmpla nimic, dar ºuºotelile despre furia muncitorilor de la UMT circulau în surdinã. Apoi a fost tramvaiul.

Ne urcam în staþia de la Poºtã, coboram la Maria, ne învârteam pe lângã mãtuºicile cu lumânãri de la Biserica reformatã, apoi mai fãceam o turã.

Ne întâlneam cu prieteni care tot pe acolo aveau treabã ºi comunicam ce auzisem la televiziunile vecine. În sfârºit, erupþia. Cu copilul de mânã între noi, am cutreierat tot oraºul, în acele zile de Decembrie: la Con-

siliul Judeþean, în Complexul Studenþesc, în Piaþa Operei, la Gara Micã, sã îi convingem pe olteni cã «Nu suntem huligani!».

Am plâns, ne-am ferit de gloanþe, am strigat «Noi nu plecãm/ Noi nu murim», «Vrem saloane de Crãciun/Nu conducãtor nebun», «Libertate», «Jos Ceauºescu/Jos comunismul». Din entuziasmul acelor zile m-am hrãnit cel puþin zece ani, cu energia tuturor începuturilor.

Dupã 25 de ani pot deplânge nedesãvârºirile ºi confiscarea unor speranþe. Totuºi, nar fi drept sã spun cã n-a fost decât un vis.”

Brînduºa Armanca este jurnalist, scriitor ºi profesor universitar

de 24 ani un reper al cetãþii

„Mi-e greu sã mã pun în pielea mea de atunci, de-acum douãzeci ºi cinci de ani, pentru a oferi o imagine ingenuã a ceea ce gândeam ºi speram. Ce s-a petrecut atunci e deja istorie, iar istoria nu existã decât în mãsura în care noi o reinterpretãm astãzi. ªi o reinterpretãm nu «aºa cum a fost», ci în funcþie de nevoile, interesele, valorile ºi speranþele noastre de acum, astfel încât chiar faptele brute capãtã azi alte semnificaþii. Unul dintre lucrurile pe care mi le amintesc este cã, în primele luni ale anului 1990, participam la manifestaþii la care strigam cât mã þineu puterile «Jos Iliescu!». Înþelegeam sã-mi exprim în acest fel nemulþumirea faþã de o persoanã ºi un regim care preluaserã prea multe din sistemul comunist al lui Cea-

uºescu. Atunci credeam, aºa cum probabil credeau toþi cei care fãceau la fel, cã ºtiu foarte bine ce vreau ºi cã ceea ce voiam este legitim. Astãzi, însã, lucrurile mi se par puþin diferite.

Nu vreau nicidecum sã spun cã atunci nu aveam dreptate ºi cã a striga «Jos Iliescu!» ar fi fost greºit. Dimpotrivã, cred ºi acum cã aveam dreptate. Problema, însã, e cã mi-am dat seama mult mai târziu cã în spatele acþiunilor noastre îndreptate împotriva vechiului sistem ºi a reprezentanþilor lui nu se afla un proiect alternativ articulat.

Voiam sã nu mai fie ceva, însã nu ºtiam prea bine cu ce anume sã înlocuim acel ceva.

Aceasta a fost, de fapt, situaþia României în anul 1990.

Revoluþia din Decembrie 1989 a fost o miºcare împotriva siste-

mului comunist, care a ºi provocat cãderea acestuia, însã nu a oferit atunci, pe loc, o alternativã închegatã, coerentã ºi aplicabilã. Existau, desigur, proiecte ºi idei alternative (democraþie, libertate, Europa, drepturile omului etc.), însã ele erau mult prea generale ºi – vãzute prin ochii mei de astãzi, confuze. Astãzi nu mã mai mir – atunci eram mirat, chiar contrariat – cum a fost posibil ca elemente importante ale regimului Ceauºescu sã reziste atât de mult ºi atât de puternic în anii care au urmat. Tocmai absenþa unui proiect coerent, în care toate componentele sale, politicã, socialã, economicã, culturalã sã fie bine articulate ºi credibile, au fãcut posibilã supravieþuirea reziduurilor.

Mare parte din lipsurile noastre

de astãzi sunt cauzate de acest «pãcat originar».”

Vasile Docea este istoric, conferenþiar la Universitatea de Vest din Timiºoara ºi director general al Bibliotecii Centrale Universitare „Eugen Todoran”

special

11 - 14 decembrie 2014

5

din Decembrie 1989?

Petru Ilieºu: „Preþul libertãþii ºi al cãilor deschise spre o realizare proprie este tocmai o mare parte din visul din 1989” „Ca în orice vis, realitatea are o dublã valenþã, conþine datele unui imaginar confecþionat din informaþii fragmentate despre ceea ce ºtii cã se întâmplã altundeva (ºi referinþa era Vestul Occidental) ºi un imaginar personal, propria utopie a ceea ce aº fi dorit sã se întâmple, fãrã nicio legãturã cu realitatea trãitã pânã atunci. Ca efect, lumea de dupã Revoluþie trebuia în mod firesc sã fie o lume idealã, care sã îndrepte toate frustrãrile existenþei de pânã atunci, sã deschidã perspective ºi oportunitãþi pe mãsura pregãtirii ºi capacitãþilor ºi sã

împlineascã ideea de libertate, aºa cum, teoretic, în spiritul democraþiei, ea se relevã.

Se pare însã cã înãuntrul Cutiei Pandorei, deschisã de societatea prerevoluþionarã (comunistã, cum obiºnuim sã-i spunem), se afla o alta, micã ºi de neanticipat pânã atunci cutie, care a ascuns visului, ºi deci imaginaþiei mele, o societate (e adevãrat, incomparabilã calitativ cu cea pe care tocmai a desfiinþat-o) totuºi departe de ceea ce mi-aº fi dorit, tocmai pentru cã investiþia mea moralã ºi energeticã a fost peste mãsurã de mare.

Acum realizez cã preþul libertãþii ºi al cãilor deschise spre o realizare proprie este tocmai o mare parte din visul din 1989.

Acum pãºesc pe un pãmânt adevãrat, unde inocenþa ºi iluziile costã, dar, în acelaºi timp, amintirea «Epocii de aur» mã umple de o iritare care mã îndreptãþeºte sã retrãiesc mãcar, cu speranþã, cealaltã parte a visului care mi-a mai rãmas încã în afara consumului cel de toate zilele.”

Petru Ilieºu este fost revoluþionar, preºedinte-fondator al Fundaþiei „Timiºoara’89”

Viorel Marineasa: „Ne-am ales cu o democraþie ºloampãtã, dar încã suntem în stare de miraculoase puseuri ale demnitãþii” „Aº putea sã rãspund, grandios ºi grandilocvent, cã visurile mele coincideau, premonitoriu, cu punctele tari ale Proclamaþiei de la Timiºoara. Nici vorbã. În crunþii ani optzeci ai ceauºismului m-am lamentat îndelung în stilul «mamã, de ce nu m-ai fãcut cu o sutã de kilometri mai la vest», adicã voind sã spun cã m-aº fi mulþumit cu permisivitatea unui regim de tip titoist. Mi-am fãcut soco-

teala atunci, în Decembrie 1989, cã ar fi cazul sã le duc, nu în ’90, ci musai în ’91, pe maicãmea ºi pe nevastã-mea (care, altfel, nu se dãdeau în vânt una dupã alta) la Viena, la bine-cunoscutul concert de Anul Nou. Apoi am uitat, aproape cu totul, de artã, investind energie ºi speranþe în jocul de-a politica.

Credeam cã datorãm morþilor în Revoluþie o purificare moralã, cã meritocraþia se va impu-

ne în faþa sistemului PCR (Pile, Cunoºtinþe, Relaþii).

Ne-am ales cu o democraþie ºloampãtã (era sã zic democraturã), dar încã suntem în stare de miraculoase puseuri ale demnitãþii (vezi primul ºut în fund aplicat unei puteri fudule, însã duhnind a putrid la alegerile din noiembrie anul ãsta).”

Viorel Marineasa este scriitor, universitar ºi membru al Societãþii „Timiºoara”

Florian Mihalcea: „Timiºorenii au încercat sã-ºi þinã promisiunile

Teodor Mãrieº: „Nu am dormit nicio clipã în cei 25 de ani” „Ca tânãr, în Decembrie 1989, singura dorinþã era libertatea. «Raþia de libertate» ne-am luat-o prin sacrificii, toþi cei care am luptat în Decembrie ’89.

Nu am dormit nicio clipã în cei 25 de ani. Am rãmas treaz ºi lucid. Aº îndrãzni sã spun

«normal» ºi cu o dorinþã continuã de normalitate, fapt pe care îl simt materializâdu-se zi cu zi, exemplificând «precum o casã, cãrãmidã cu cãrãmidã».”

Teodor Mãrieº, fost revoluþionar, este preºedintele Asociaþiei „21 Decembrie 1989”.

„Se spune despre Timiºoara – ºi fraza a devenit deja un cliºeu – cã a fost scânteia Revoluþiei din Decembrie 1989.

Se mai spune cã Revoluþia a continuat la Bucureºti ºi cã s-a finalizat cu fugã dictatorului Ceauºescu, în 22 Decembrie. Sau, se mai spune, Revoluþia s-a terminat cu execuþia Ceauºeºtilor în ziua de Crãciun 1989. E adevãrat. Revolta s-a extins la Bucureºti ºi n-ar fi fost posibilã o izbândã a demonstranþilor timiºoreni fãrã o solidarizare a populaþiei Capitalei. Dar Revoluþia din Timiºoara a continuat. A continuat, «paºnic, dar ferm» – aºa cum scrie în finalul «Proclamaþiei de la Timiºoara» –, ºi în zilele ce au urmat execuþiei lui Ceauºescu, ºi în lunile începutului de an 1990, ºi în anii urmãtori.

Pânã – cum am fi tentaþi sã credem – la votul din noiembrie 2014, care ar putea sã marcheze, simbolic, sfârºitul Revoluþiei romane. De ce a continuat?

Pentru cã timiºorenii au vrut sã-ºi þinã promisiunile. Ce ºi-au dorit timiºorenii pe strãzi în Decembrie 1989 au consemnat mai întâi liderii Revoluþiei, prin

«Proclamaþia Frontului Democratic Roman» ºi, mai apoi, s-a scris în documentul programatic al Revoluþiei de la Timiºoara – «Proclamaþia de la Timiºoara» (care nu este un act postRevoluþie, aºa cum s-a spus, ci unul nãscut în plinã Revoluþie – dacã urmãm demonstraþia anterioarã – ºi care explica, pentru întreaga þarã, acelora care se întrebau «ce mai vrea acum Timiºoara?», de ce Revoluþia noastrã continuã, «paºnic, dar ferm»). Proclamaþia explica þãrii care sunt nãzuinþele timiºorenilor ºi ce «promisiuni» fãceam atunci. Timiºorenii au încercat sã-ºi þinã promisiunile, urmând pas cu pas cele ce s-au scandat în stradã. ªi cele pentru care s-a murit. În mare parte, timiºorenii au reuºit: Aflarea adevãrului, prin Dosarele Revoluþiei, dar ºi prin încercãri interne ale unor instituþii, cum ar fi Comisia de la Spitalul Judeþean sau prin Comitetul de Acþiune pentru Democratizarea Armatei (CADA). Pluripartidism ºi alegeri libere (ºi Timiºoara, ºi judeþul Timiº au avut, la începutul anului 1990, o

conducere administrativã aleasã prin alegeri autentic libere, atunci când, în restul þãrii, FSN continua cu succes tradiþiile partidului unic). Libertatea presei ºi libertatea de asociere au devenit realitãþi în Timiºoara din primele zile ale lui 1990, susþinute din stradã de mii de timiºoreni. ªi tot din Timiºoara a pornit ºi ideea unei legi a lustraþiei, lege votatã de douã ori în Parlamentul României…

Istoria Timiºoarei, în ultimii 25

de ani, este o poveste frumoasã, care meritã sã fie povestitã în zilele reci de iarnã, când se mai aud încã bocete din Cimitirul Eroilor, acolo unde, etern neconsolaþi, cei care ºi-au pierdut, într-un Decembrie de început de erã, pe cineva drag, împart coliva trecãtorilor grãbiþi.”

Florian Mihalcea este fost jurnalist ºi preºedinte al Societãþii „Timiºoara”

(continuare în paginile 6-7)

de 24 ani un reper al cetãþii

6

special

11 - 14 decembrie 2014

(urmare din pag. 4-5)

Petriºor Morar: „Am putea spune cã Revoluþia nu s-a încheiat” „Luna decembrie este luna cadourilor… Poate, undeva de sus, României i-au fost oferite în secolul XX douã mari cadouri: unul ar fi Unirea Transilvaniei, Banatului, Criºanei cu România, iar al doilea, eliberarea de comunism, în 1989, prin Revoluþia pornitã în Timiºoara. Douã cadouri care, la interval de 71 de ani, au împlinit douã vise foarte mari ale românilor.

Astãzi ne este destul de greu sã conºtientizãm cã, de la Revoluþia din Decembrie, au trecut 25 de ani. Simþim cã timpul trece foarte repede, parcã totul s-a comprimat. Atunci, în Decembrie, în Balconul Operei timpul pãrea dilatat, clipele, foarte lungi, aºteptând sã se mai întâmple ceva în þarã. Doream o solidarizare a þãrii cu noi, doream sã «pormeascã» Bucureºtiul. Bucuria cã avem Aradul ºi Lugojul alãturi de noi ne-a fãcut sã credem cã nu eram singuri.

Frontul Democrat (ic) Român a fost speranþa noastrã, un partid constituit în ilegalitatea ceauºisto-comunistã, care ne lãsa sã sperãm cã avem ºansa unei vieþi libere ºi democrate.

Am rãmas cinci zile în Operã ºi am condus de acolo. In perioada 20-22 Decembrie am reusit sa comunicam cu multimea din fata Operei care ne dadea puterea si speranta ca vom invinge, dar dupa ce a început sã se tragã am rupt aceastã comunicare care ne-a costat mult . Cu greu ºi prea târziu am înþeles cã nu noi suntem puterea. Dupã 22 Decembrie am vãzut cum ar fi trebuit sã facem. Cei de la Bu-

cureºti ne dãduserã lecþia. Au luat imediat Televiziunea, puterea, au putut sa comunice cu þara, iar pe noi ne-au tratat cu indiferenþã, o indiferenþã care mergea de la a evita sã vorbeascã despre noi pânã la a ne «greºi» numele când erau obligaþi sã aminteascã de noi.

Dupã 25 de ani, am constatat cã noi, revoluþionarii, suntem de regulã priviþi cu suspiciune, unora li se imputã vina de a solicita Guvernului un drept dat de legiuitor, alþii sunt bãnuiþi cã nici nu au participat la RevoluþieP iar celor care am condus ne este dat sã trãim momente în care ne sunt povestite întâmplãri la care am participat doar noi, dar care sunt însuºite de alþii...

Dupã 25 de ani, am reuºit

sã ne adaptãm la o nouã realitate, sã ne bucurãm când cineva este condamnat, sã sorbim cu nesaþ ºtirile cu subiecte cât mai sordide, sã nu vrem sã lucrãm, dar sã ne dorim un câºtig cât mai mare. Nu am reuºit, în schimb, sã ne solidarizãm, sã redevenim ceea ce am fost în 1989, o majoritate în simþire.

Eu sunt optimist din fire ºi sper cã drumul greºit pe care am mers în ’90 poate ºi trebuie sã fie schimbat, cã avem aceastã obligaþie pentru copiii noºtri. Am vãzut cã mai sunt momente de dorinþã ºi voinþã, cã românii sunt un popor curajos ºi cã împreunã au puterea sã schimbe lucrurile cand vor cu adevarat..

Citind programul FDR-ului de atunci vedem cã multe din

Marcel Tolcea: „Adevãrul este cã mã trezisem din minunatul vis destul de devreme”

cele dorite de noi sunt doar atinse ºi nu sunt duse la îndeplinire, ceea ce ne poate face sã spunem cã revoluþia nu s-a încheiat. Dar acum trebuie sã cinstim persoanele dispãrute în ’89, sã respectãm durerea celor ai cãror copii, nepoþi, taþi sau orice altã rudã sau cunoºtinþã au luptat ºi s-au sacrificat pentru speranþele ºi idealurile noastre, trebuie sã-i respectãm pe cei care ºi-au riscat viaþa la Revoluþie, sa ne bucuram ca am ajuns aici si mai ales sã sperãm cã vom avea inteligenþa necesarã sã aducem România acolo unde ne-au fost speranþele în ’89.”

„Adevãrul este cã mã trezisem din minunatul vis destul de devreme, undeva prin 20 25 ianuarie 1990, la o a doua întâlnire cu aducãtorii de butelii de aragaz. Întâmplarea face ca undeva prin 27 - 28 decembrie 1989, sã fi fost la Adriana Babeþi, unde veniserã cei cu buteliile. Pe vremea aceea trebuia sã fi foarte atent cu persoanele respective pentru cã, dacã nu le dãdeai 5 lei, data urmãtoare treceau pe lângã apartamentul sau casa unde locuiai... Adriana m-a rugat sã duc afarã butelia ºi sã o aduc pe cea nouã. Am întins cei 5 lei, la care omul respectiv mi-a spus: «Nu, acum nu mai e nevoie de lucruri din

astea. Nu pentru asta a venit Revoluþia». Fix peste o lunã am avut neºansa sã fiu din nou la Adriana Babeþi, am ieºit din nou cu butelia, experimental am pus ºi cei 5 lei, iar persoana respectivã i-a luat fãrã sã crâcneascã. Semn, pentru mine, cã Revoluþia se terminase...

Cât priveºte trezitul de acum, de foarte mulþi ani deja sunt mai treaz decât dupã douã cisterne de ness, dupã un vis care ar fi trebuit sã fie, mãcar, altfel.”

Marcel Tolcea este scriitor ºi profesor universitar la Facultatea de ªtiinþe Politice, Filosofie ºi ªtiinþele Comunicãrii a Universitãþii de Vest.

Petriºor Morar, fost revoluþionar, este preºedinte al Asociaþiei Frontului Democrat Român

Daniel Vighi: „De la revoluþie la iarmaroc” „S-a scurs, ca ieri, un sfert de veac de la revoluþia de la Timiºoara care a fost fãcutã de populaþia oraºului în beneficiul concetãþenilor din întreaga þarã. Spun acest lucru a suta oarã împotriva tuturor manipulatorilor: nu ne-au scos în stradã serviciile secrete ruseºti sau americane. Sã susþii aºa ceva este nedrept faþã de morþi, rãniþi, arestaþi ºi are drept consecinþã refuzul unuia dintre puþinele momente de demnitate naþionalã. Încã o datã spun tuturor rãspândacilor, manipulatorilor ºi acoperiþilor: cel puþin scriitorii ºi intelectualii timiºoreni participanþi la manifestãrile din 15 - 16 Decembrie 1989, care vor redacta mai târziu Proclamaþia, nu au fost manipulaþi de nimeni. Ce a fost sã fie la Bucureºti nu mai este în mãrturia noastrã ºi ne-a scãpat de sub control.

Aºadar, un sfert de veac în care Timiºoara a pornit furtunos în anii 90 cu investiþiile, cu democraþia ºi viaþa publicã pentru ca treptat sã intre în declin. Astãzi, trebuie sã o spunem rãspicat, dacã ne pasã de oraº, ne-au luat-o înainte Clujul (odinioarã, fieful lui Ghiþã Funar) dar ºi Sibiul. Pânã ºi Aradul se miºcã mai bine. Ce s-a întîmplat? O sã enumãr câteva cauze: 1.Slaba, aproape inexistenta, reprezentare politicã la nivel naþional.

frontierã care au lãsat urme în conºtiinþa ºi apucãturile autoritãþilor ºi magistraþilor dintre care, mulþi, dupã revoluþie, au pactizat – din sete nestinsã de bani murdari – cu afaceriºti, baºtani ºi traficanþi (amintiþi-vã celebrul dosar Jimbolia de pe vremea traficului cu benzinã în fosta Iugoslavie).

3.Eºecul reformei universitãþilor (din orgolii mãrunte ale rectorilor) în vederea realizãrii unei Universitãþi Metropolitane a Banatului prin unirea Politehnicii, Medicina, UVT ºi Agronomia.

4.Lipsa de reformã a managementului cultural care se resimte astãzi prin activitãþi culturale de slabã anvergurã, susþinute financiar ºi managerial de oameni apropiaþi ca mentalitate ºi nivel cultural cu naþional-comunismul ceauºist de tipul Cântarea României.

Pentru cei care nu mã cred îi invit sã rãsfoiascã agenda culturalã a Sibiului – un oraº european prin calitate vieþii culturale. Aici, la noi în Timiºoara, încã tropotim mãrunt doar pe la iarmaroace culturale!”

Timiºoara a avut politicieni de anvergurã penibilã, de la coruptul Ilie Sârbu la afaceriºti deghizaþi în politicieni de

de 24 ani un reper al cetãþii

felul lui Ghiþã Ciobanu sau Alin Popovici. Ca sã nu mai povestim despre tragedia caraghioasã a PNÞCD.

2.Tradiþia corupþiei care exista în vestul þãrii înainte de 1989, prin vânzãrile ºvabilor sau tragediile de pe

Daniel Vighi este scriitor, profesor universitar la Facultatea de Litere, Istorie ºi Teologie a Universitãþii de Vest, membru al Societãþii Timiºoara, co-autor al Proclamaþiei de la Timiºoara.

special

11 - 14 decembrie 2014

7

Smaranda Vultur: „Sper sã ne pãstrãm capacitatea de «a ne trezi», mãcar din când în când, atunci când nu e prea târziu” „Ce-am sperat în primul rând în 1989 a fost libertatea, libertatea de a spune ce gândeºti, de a cãlãtori, de a fi informat (le reamintesc celor mai tineri cã pe atunci nu exista accesul la internet, cã aveam un singur canal de televiziune, «dedicat» în întregime «Tovarãºului »), de a vota conform conºtiinþei proprii, de a avea proiecte personale. A fost atunci pentru mulþi ºi un sentiment de mare eliberare interioarã, s-a nãscut în noi dorinþa ºi puterea de a o lua de la capãt, de a reîncepe cumva viaþa. Din fericire, vârsta de atunci îmi permitea acest lucru. Mi-am schimbat profilul profesional, m-am implicat în Alianþa Civicã, în PAC, în Solidaritatea Universitarã, în recuperarea memoriei trecutu-

lui recent, aveam un entuziasm care mã fãcea sã uit cã e nevoie ºi de cumpãtare ºi de un pic de repliere, din când în când.

Ce regret azi e un anume fel de idealism, incluzând ºi un simþ al dreptãþii, de ordin mai ales moral. Era un idealism împãrtãºit cu ceilalþi, funcþiona ca un motor social, ceea ce nu mai e cazul azi. Nu ºtiam cã, ulterior, rãul va ieºi la suprafaþã ca dintr-o adevãratã cutie a Pandorei, din care de la fund va ieºi cam ispãºitã doar Speranþa.

Din perspectiva celor 25 de ani trecuþi, vãd cã ºi ea e un mare dar, nu doar pentru efectul treptat de curãþire, necesar ca expiere îndelungatã a sacrificiului individual ºi colectiv fãcut de o parte a societãþii româneºti în Revoluþie. Mai era ºi puterea ei

de a renaºte la nevoie (cum a fost în 16 noiembrie) ºi de a da o palmã minciunii, imposturii, sfidãrii cu care ele începuserã sã ni se parã, iar, «normale». Aº spune aºadar cã, deºi e vorba de o evoluþie în spiralã ºi deºi bunãstarea visatã cândva pare tot mai îndepãrtatã, sunt optimistã ºi sper sã ne pãstrãm capacitatea de «a ne trezi», mãcar din când în când, atunci când nu e prea târziu, atunci când încã mai putem face ceva pentru a construi un scut în jurul libertãþii câºtigate cu un preþ prea mare. ” Smaranda Vultur este conferenþiar dr. la Facultatea de Litere, Istorie ºi Teologie a Universitãþii de Vest ºi membru al Comisiei Prezidenþiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste

de 24 ani un reper al cetãþii

8

special

11 - 14 decembrie 2014

Sã nu uitãm acel l Revoluþia din Decembrie, momentul sacrificiilor sângeroase

care au marcat finalul regimurilor comuniste din Europa de Est

România a fost unica þarã care, înainte de 89, a trãit într-un univers coºmaresc, dominat de angoasã, deprimare ºi frustrare, controlat total de Securitate, fiind constrâns de exponenþii regimului preºedintelui comunist Nicolae Ceauºescu sã trãiascã într-un cadru menit sã rãspundã aspiraþiei dictatorului de a edifica ceea ce acesta numea „societatea socialistã multilateral dezvoltatã”. ªi singura þarã din Europa de Est în care schimbarea regimului comunist a generat pierderi de vieþi omeneºti. Pentru care, nici dupã 25 de ani, nu a rãspuns nimeni. Am avut doar o condamnare moralã a crimelor comunismului, fãcutã, în 2006, prin intermediul Raportului de Condamnare a Crimelor Comunismului, România. ligia.hutu@timpolis.ro

Comunismul românesc, cronica unei prãbuºiri anticipate Situaþia politicã internã ºi externã

a României, precum ºi elementele de poziþionare adversã ale exponentului fostului regim comunist, Nicolae Ceauºescu, în raport cu politica de glasnost (transparenþã) ºi perestroika (restructurare) propuse de preºedintele URSS, Mihail Gorbaciov, sunt doar o parte dintre reperele analizate în cadrul unui document, elaborat de reprezentanþii Comisiei prezidenþiale pentru analiza dictaturii comuniste din România, intitulat Raport Final de Condamnare a Crimelor Comunismului, prezentat public în 2006, un document structurat în trei capitole consistente, care acoperã elemente ce þin de natura, scopul ºi efectele regimului totalitar comunist din România (1945 - 1989), istoria PCR, genocidul comunist din România, Securitatea ca instrument politic ºi mijloacele sale de represiune, dar ºi implicaþiile regimului comunist asupra societãþii, culturii ºi economiei româneºti. Acestora li se adaugã un capitol dedicat concluziilor referitoare la necesitatea analizei, repudierii ºi condamnãrii regimului comunist ºi o secþiune care cuprinde repere din biografiile membrilor nomenklaturii comuniste.

Comisia Prezidenþialã pentru Analiza Dictaturii Comuniste a fost alcãtuitã, în primãvara anului 2006, la iniþiativa preºedintelui Traian Bãsescu,

acesta desemnându-l preºedinte al Comisiei pe politologul Vladimir Tismãneanu, de unde numele de „Comisia Tismãneanu”.

Membrii Comisiei Prezidenþiale au fost Sorin Alexandrescu, Mihnea Berindei, Constantin Ticu Dumitrescu, Radu Filipescu, Virgil Ierunca, Sorin Ilieºiu, Gail Kligman, Monica Lovinescu, Nicolae Manolescu, Marius Oprea, Horea-Roman Patapievici, Dragoº Petrescu, Andrei Pippidi, Romulus Rusan, Levente Salat, Stelian Tãnase, Cristian Vasile ºi Alexandru Zub. Din echipa condusã de Vladimir Tismãneanu au fãcut parte, în calitate de experþi, Hannelore Baier, Ioana Boca, Stefano Bottoni, Ruxandra Cesereanu, Radu Chiriþã, Adrian Cioflâncã, Dorin Dobrincu, Robert Fürtos, Armand Goºu, Constantin Iordachi, Maria Mureºan, Germina Nagâþ, Eugen Negrici, Novák Csaba Zoltán, Olti Agoston, Cristina Petrescu, Anca ªincan, Virgiliu Þârãu, Cristian Vasile ºi Smaranda Vultur.

Raportul Final de Condamnare a Crimelor Comunismului relevã informaþii nu doar despre factorii care, prin acþiunea lor conjugatã, au precipitat prãbuºirea regimului comunist din România, ci ºi realitãþi ale Revoluþiei Române din Decembrie 1989, izbucnitã în 15 decembrie, la Timiºoara. ªi

17 Decembrie 1989, Timiºoara: Duminica sângeroasã a României comuniste Aºa se face cã, în decembrie 1989, regimul comunist a considerat a fi un teribil afront ieºirea în stradã a manifestanþilor paºnici de la Timiºoara. Exponenþii regimului nu au ezitat sã declanºeze ofensiva armatã împotriva propriului popor. Situaþie soldatã, potrivit

datelor cuprinse în Raport, cu 1.104 morþi.

Dintre aceºtia, 162 pânã în 22 decembrie 1989 – ziua în care dictatorul a pãrãsit Capitala, fugind cu un elicopter de pe clãdirea Comitetului Central – ºi alte 942 de persoane, ucise în intervalul 22 - 27 decembrie 1989. Care au fost, însã,

de 24 ani un reper al cetãþii

circumstanþele în care ºi-au pierdut viaþa aceste persoane ºi cine sunt cei care se fac cu adevãrat vinovaþi de reprimarea violentã a manifestanþilor sunt întrebãri care nu ºi-au aflat încã, la împlinirea a 25 de ani de la Revoluþia Românã din Decembrie 1989, un rãspuns...

evoluþii ale unor evenimente care au condus, în perioada ce a urmat Revoluþiei, la preluarea puterii de cãtre reprezentanþi ai eºalonului doi al fostului Partid Comunist, ce au instituit un regim de continuitate, de esenþã neocomunistã, antiliberalã ºi antipluralistã. Într-un demers care susþine aducerea aminte ºi slujeºte cunoaºterii ºi înþelegerii amãnunþite ale adevãrurilor istorice, pentru nerepetarea erorilor trecutului, cei care au elaborat raportul menþioneazã cã singura þarã aparþinând fostului bloc sovietic, în care schimbarea de regim a adus cu sine vârsare de sânge ºi pierderi de vieþi omeneºti a fost România. „Detestat de populaþie, izolat pe plan internaþional ºi trãind într-o lume imaginarã, tiranul îmbãtrânit (Nicolae Ceauºescu – n.r.) nu putea sã înþeleagã ce se întâmpla cu comunismul. Îl considera pe Gorbaciov principalul trãdãtor al idealurilor leniniste ºi încerca sã mobilizeze o coaliþie neostalinistã internaþionalã. În august 1989 a fost atât de iritat de formarea unui guvern al Solidaritãþii în Polonia, încât a propus o intervenþie a Pactului de la Varºovia în acea þarã. În fiecare zi, mijloacele de informare din România subliniau pericolele reformismului ºi ale «dezideologizãrii». În celelalte þãri ale Pactului de la Varºovia se pe-

Vladimir Tismãneanu treceau evenimente spectaculoase, iar românii erau conºtienþi de acest lucru. În ciuda controlului absolut exercitat de regim asupra mijloacelor de informare, cei mai mulþi dintre români ascultau programe radio occidentale ºi urmãreau televiziunile bulgarã, maghiarã, iugoslavã sau sovieticã. Tinerii români ºtiau cã pânã ºi poliþia estgermanã, înarmatã pânã în dinþi, nu îndrãznise sã tragã în demonstranþii paºnici. Stalinist neclintit, Ceauºescu s-a întors la teoria socialismului într-o singurã þarã, a maestrului sãu, Stalin, ºi se pregãtea sã transforme România într-o fortãreaþã imunã la ideile revizioniste care distruseserã moºtenirea bolºevicã”, se aratã în Raport.

special

11 - 14 decembrie 2014

9

Decembrie 1989 17 Decembrie 1989, Timiºoara: Duminica sângeroasã a României comuniste Într-o prezentare etapizatã a momentelor care au dus la izbucnirea Revoluþiei Române, la Timiºoara, elaboratorii raportului menþioneazã cã, în 15 decembrie, în apropierea Pieþei Maria, un grup de credincioºi s-au adunat în faþa casei reverendului László Tökés, preot calvinist ce ar fi urmat sã fie mutat forþat de la Timiºoara pentru cã apãrase drepturile religioase ale minoritãþilor. Grupului de etnici maghiari adunaþi sã îºi manifeste sprijinul faþã de László Tökés i s-au alãturat treptat ºi alþi cetãþeni. Momentul a marcat transformarea protestului într-o miºcare de stradã îndreptatã împotriva regimului comunist.

Elaboratorii raportului evocã ziua de 17 decembrie 1989, pe care o desemneazã drept „duminica sângeroasã a României comuniste”. Zi în care autoritãþile comuniste au dispus deschiderea focului împotriva manifestanþilor din Timiºoara. În pofida reflectãrii situaþiei reale din Timiºoara de cãtre posturi de radio din Occident, propaganda din România a continuat, cu cinism, mistificarea, avansând public ipoteze menite sã argumenteze represaliile fãrã precedent în întreaga Europã de Est.

S-a recurs atunci la exacerbarea aceloraºi marote îndelung întrebuinþate de propagandiºtii regimului: atacuri la suveranitatea naþionalã a României ori intervenþii ale unor agenturi, care ar fi susþinut interese strãine ce ar fi vizat ocuparea României. „Ceauºescu a preferat sã facã ceea ce alþi lideri ai blocului sovietic evitaserã, ºi anume sã foloseascã forþa pentru a suprima revolta.

Represiunea din 17 Decembrie nu a oprit protestele de masã. Revolta de la Timiºoara a continuat ºi oraºul a cãzut practic în mâinile protestatarilor în 20 decembrie”, consemneazã autorii Raportului.

Aceºtia precizeazã ºi cã, subestimând, pesemne, pericolul ºi cãzând victimã propriei neînþelegeri a cursului istoriei, preºedintele Nicoale Ceauºescu a pãrãsit þara, în 20 decembrie, pentru o vizitã oficialã în Iran. La revenirea sa în þarã, în 20 decembrie 1989, a înfierat public, în cadrul unei apariþii la postul naþional de televiziune, situaþia de la Timiºoara. Acesta a acuzat cã „elemente ostile, agenþi strãini, huligani, fasciºti ºi trãdãtori” au provocat tulburãri, pe fondul unei conspiraþii strãine contrare intereselor României.

O „telerevoluþie”, în premierã mondialã, generatoare de diversiuni ºi mistificãri Cuplul dictatorial a fost prins, în 22 Decembrie, la Târgoviºte, acolo unde cei doi au fost judecaþi, în cadrul unui proces apreciat de elaboratorii raportului a fi fost un simulacru.

Apoi, a fost condamnat la moarte prin împuºcare, soþii Ceauºescu fiind executaþi imediat dupã proces, „fãrã sã li se respecte dreptul la apel ºi recurs”.

Principalul cap de acuzare, noteazã elaboratorii Raportului, a fost acuzaþia de genocid îndreptat împotriva propriului popor, imputându-li-se de cãtre membrii tribunalului constituit ad hoc un numãr de 60.000 de morþi. „În realitate, nu au fost decât 162 de morþi (înainte de momentul 22 Decembrie 1989 – n.r.) Uriaºa minciunã oficialã a reprezentat prima compromitere gravã a imaginii României”, se mai aratã în Raport, autorii consemnând prima mistificare din seria mistificãrilor post-revoluþionare ºi adãugând cã decizia execuþiei imediate a fost luatã la Bucureºti de cãtre cei care preluaserã puterea: „Execuþia urgentã a fost motivatã de necesitatea de a se opri masacrarea populaþiei paºnice de cãtre aºa-ziºii «teroriºti?”. În perioada care a urmat imediat dupã 22 Decembrie 1989, grupul care a preluat puterea,

descris de elaboratorii raportului ca fiind format din reprezentanþi ai „frustratului aparat de partid ºi ai armatei, precum ºi de câþiva membri ai maselor revoluþionare”, a deturnat caracterul pronunþat anticomunist al revoluþiei, „prin subminarea demonstraþiilor spontane populare anticomuniste, prin cenzurarea mesajelor anticomuniste în cadrul emisiunilor televiziunii, care devenise «cartierul general» al unei «telerevoluþii» în premierã mondialã. Prin televiziune s-au fãcut majoritatea diversiunilor, cea mai eficientã fiind reprezentatã de «pericolul de moarte» omniprezent întruchipat de «teroriºtii fideli dictatorului Ceauºescu» (...) Pericolul pãrea total credibil întrucât în perioada 22 - 27 decembrie au fost înregistraþi 942 de morþi ºi mii de rãniþi. Majoritatea au fost uciºi ºi rãniþi pe strãzile din centrul capitalei ºi al altor oraºe martirizate ca urmare a acestei diversiuni. Ulterior nu a fost acuzat ºi judecat nici un terorist”, este consemnat în raport.

Criza postrevoluþionarã care a urmat a fost determinatã, apreciazã elaboratorii Raportului, tocmai de prãpastia crescândã dintre cererile pluraliste ale societãþii civile ºi lipsa de disponibilitate a noilor lideri de a le accepta.

„Ceauºescu nu a pronunþat niciun cuvânt de regret pentru victimele de la Timiºoara. El chiar a refuzat posibilitatea unor negocieri, a unui dialog cu insurgenþii. În alte þãri din fostul bloc sovietic, puterea fusese negociatã pentru a evita violenþele: transferul puterii s-a fãcut paºnic, fãrã victime omeneºti.

Soluþia aleasã, din nou, de Ceauºescu a fost folosirea violenþei. Nu s-a gândit sã îi pedepseascã pe fãptuitorii crimelor din zilele precedente, nici sã negocieze cu insurgenþii ºi nici sã cedeze puterea”, se mai aratã în Raportul de Condamnare a Crimelor Comunismului.

Bucureºtiul s-a alãturat Timiºoarei, începând cu 21 decembrie 1989.

Autorii Raportului consemneazã ºi cã, rupt complet de realitate, Ceauºescu ordonã organizarea unei adunãri populare în Bucureºti, pentru 21 decembrie 1989. În acel cadru, Ceauºescu îºi manifestã public, pentru ultima datã, inadecvata raportare la realitãþile cotidiene ale propriului popor, exhibând în faþa mulþimii aceleaºi teme legate de suveranitatea naþionalã, viitorul luminos al omenirii ºi iminenþa unor pericole venite din exterior. „Voci din mulþime îl huiduie pe

Momentul în care circulaþia tramvaielor a fost opritã în Piaþa Maria Ceauºescu în Piaþa Palatului, în faþa sediului Comitetului Central al PCR. Oamenii îºi înving frica ºi întrerup cuvântarea dictatorului. Ceauºescu a încercat sã calmeze mulþimea, dar este prea târziu. La televizor s-au putut vedea uimirea ºi confuzia sa.Oamenii au înþeles cã pierdea controlul”, se aratã în Raport. Care noteazã ºi cã protestatarii din Capitalã s-au organizat în Piaþa Universitãþii, acolo unde au ridicat o

baricadã ºi au rãmas pe toatã durata nopþii de 21 Decembrie. În aceeaºi noapte, tineri protestatari au fost masacraþi în Piaþa Universitãþii: „ În ciuda represiunii sângeroase, în ziua urmãtoare, în 22 Decembrie 1989, populaþia a blocat strãzile Bucureºtiului ºi a luat cu asalt sediul Comitetului Central. Mulþimea a ocupat clãdirea, iar Ceauºescu ºi soþia lui au fugit de pe acoperiºul acesteia cu elicopterul”.

Demonii trecutului ºi rapida regenerare a unor structuri ºi practici ale vechiului regim În Raportul de condamnare a crimelor comunismului se precizeazã ºi cã, extrem de repede dupã instalarea noului regim, practicile de lucru specific comuniste au reapãrut treptat, pe fondul rapidei revigorãri a vechilor ºi insidioaselor structuri ºi mecanisme de control ºi represiune. Un exemplu în acest sens a fost oferit de diversiunea etnicã din martie 1990, de la Târgu-Mureº, la care„a fost vehiculatã „fãrã temei real ideea cã «ungurii vor sã ia Ardealul»”. În 22 aprilie 1990, când se împlineau patru luni de la masacrul din Decembrie, în Piaþa Universitãþii din Bucureºti a demarat cel mai lung miting anticomunist din istorie – 52 de zile ºi nopþi fãrã întrerupere. „În iunie 1990, manifestaþia a fost reprimatã cu o bestialitate fãrã precedent, ºocând întreaga lume civilizatã ºi compromiþând extrem de grav imaginea României”, este consemnat în raport.

O represiune tipic comunistã organizatã de cãtre puterea politicã cu implicarea SRI, a Armatei ºi a Poliþiei. În acest sens, este citatã în raport o declaraþie a generalului-magistrat Dan Voinea – cel care a cercetat, prin Ministerul Justiþiei, evenimentele din iunie 1990: „SRI e foarte implicat. În aducerea minerilor, în represiune, în conducerea minerilor prin Bucureºti. (…) Dar SRI-ul mai e im-

plicat în monitorizarea manifestaþiei din Piaþa Universitãþii ºi a avut aºa-numitul grup Dâmboviþa care a acþionat permanent în Piaþã.(...) S-a dorit instaurarea terorii. A fost un atac terorist, prin implicarea acestor forþe într-o acþiune violentã, care nu a fost justificatã de împrejurãrile politice.(...) Represiunea din 13 - 15 iunie 1990 este urmarea celei din decembrie 1989, pentru cã a fost îndreptatã împotriva aceluiaºi gen de manifestanþi. În decembrie 1989 scopul era deturnarea caracterului anticomunist al Revoluþiei ºi preluarea puterii prin teroarea instalatã”.

Autorii Raportului conchid cã regimul politic instalat dupã cãderea oficialã a comunismului a fost de esenþã neocomunistã, antiliberalã ºi antipluralistã, generând ca forme de opoziþie Proclamaþia de la Timiºoara, adevãrata cartã a Revoluþiei Române, al cãrei ”suflet” a fost George ªerban. Celebru a rãmas îndeosebi Punctul 8 al Proclamaþiei care, pus în aplicare, ar fi dus la la o purificare prim-planului vieþii politice ºi publice româneºti: „Ca o consecinþã a punctului anterior, propunem ca legea electoralã sã interzicã pentru primele trei legislaturi consecutive dreptul la candidaturã, pe orice listã, al foºtilor activiºti comuniºti ºi al foºtilor ofiþeri de Securitate. Prezenþa

Iunie 1990. În plinã democraþie. Mineriada. lor în viata politicã a þãrii este principala sursã a tensiunilor ºi suspiciunilor care frãmântã astãzi societatea româneascã.

Pânã la stabilizarea situaþiei ºi reconcilierea naþionalã, absenþa lor din viaþa publicã este absolut necesarã.

Cerem, de asemenea, ca în legea electoralã sã se treacã un paragraf special care sã interzicã foºtilor activiºti comuniºti candidatura la funcþia de preºedinte al þãrii. Preºedintele României trebuie sã fie unul dintre simbolurile despãrþirii noastre de comunism. A fi fost membru de partid nu este o vinã. ªtim cu toþii în ce mãsurã era condiþionatã viaþa individului, de la realizarea profesionalã pânã la primirea unei locuinþe, de carnetul roºu, ºi ce consecinþe grave atrãgea predarea lui. Activiºtii au fost însã acei oameni care ºi-au abandonat

profesiile pentru a sluji partidul comunist ºi a beneficia de privilegiile materiale deosebite oferite de acesta. Un om care a fãcut o asemenea alegere nu prezintã garanþiile morale pe care trebuie sã le ofere un Preºedinte. Propunem reducerea prerogativelor acestei funcþii, dupã modelul multor þãri civilizate ale lumii. Astfel, pentru demnitatea de Preºedinte al României ar putea candida ºi personalitãþi marcante ale vieþii culturale ºi ºtiinþifice, fãrã o experienþã politicã deosebitã.

Tot în acest context, propunem ca prima legislaturã sã fie de numai doi ani, timp necesar întãririi instituþiilor democratice ºi clarificãrii poziþiei ideologice a fiecãruia dintre multele partide apãrute. De abia atunci am putea face o alegere în cunoºtinþã de cauzã, cu cãrþile pe masã.”

de 24 ani un reper al cetãþii

10

actualitate

11 - 14 decembrie 2014

Fabrica de Ciorapi, încã o cauzã pierdutã a industriei timiºorene l Din clãdirea principalã a fostei fabrici a mai rãmas doar un perete Timiºorenii care au trecut recent pe strada Mihai Kolgãlniceanu au observat cum clãdirea principalã a fostei Fabrici de Ciorapi Timiºoara a dispãrut, rãmânând în loc un singur perete, cel frontal, cu celebrul basorelief al þesãtoarei. Aici se va construi un hypermarket, deºi e greu de imaginat cum va integra viitoarea clãdire ce a mai rãmas din fabricã. Deºi i se cere de ani de zile sã declare clãdirea monument istoric, protejând-o în acest fel de demolare, Ministerul Culturii a avut, se pare, alte prioritãþi. Mai mult, un proces iniþiat pe aceastã temã a fost pierdut prin neprezentare.

“De ani de zile Ministerului Culturii i se cere emiterea acestui ordin. Direcþia Judeþeanã pentru Culturã Timiº ºi-a fãcut treaba, din acest punct de vedere.

Ministerul Culturii, nu, ºi a existat ºi un proces pe aceastã temã, legat de demolarea clãdirilor, pe care Ministerul Culturii l-a pierdut, prin neprezentare.”

Sorin Vlad Predescu, director executiv al Direcþiei Judeþene pentru Culturã Timiº

bogdan.piticariu@timpolis.ro

Litigiu “soluþionat” prin neprezentare Mãsura competenþei miniºtrilor UDMR ºi USL care s-au tot perindat în ultimii ani pe la conducerea Ministerului Culturii poate fi dedusã ºi din felul în care a fost gestionatã problema unei clãdiri reprezentative pentru patrimoniul industrial al Timiºoarei, cea a Fabricii de Ciorapi, de pe strada Mihai Kogãlniceanu. Mai precis a fostei clãdiri. Pentru cã din corpul principal nu a mai rãmas decât un perete, cel al faþadei, care, probabil, trebuie încorporat rapid într-o structurã construitã, deºi e greu de imaginat cum va fi integrat în supermarketul ce se doreºte a fi construit în zonã. În urmã cu ceva timp, Comisia Regionalã a Monumentelor ºi Siturilor Istorice a solicitat un studiu istoric ºi cartarea valoricã a clãdirilor din incintã ºi a precizat cã nu e de acord cu eventuala demolare a clãdirii, considerând cã trei dintre imobilele complexu-

Fabrica de Ciorapi, în urmã cu câteva zile lui, mozaicul ºi curtea interioarã sunt importante pentru arhitectura industrialã reprezentativã a oraºului. Documentaþia a fost înaintatã departamentului de resort al Ministerului Culturii, în vederea clasãrii. Astfel, intenþia a fost ca toate clãdirile vechi ale Fabricii de Ciorapi sã devinã monument de arhitecturã de sine stãtãtor ºi sã facã parte din ansamblul Fabric.

Problema este cã, în ciuda demersurilor repetate fãcute de Direcþia pentru Culturã, Culte ºi Patrimoniu Timiº, Ministerul Culturii a întârziat emiterea ordinului care sã legifereze clasarea ca monument a celor trei clãdiri vechi ale complexului. Reprezentanþii fostei Direcþiei pentru Culturã, Culte ºi Patrimoniu a Judeþului Timiº, acum Direcþia Judeþeanã pentru Culturã Timiº, ne spuneau încã de anul trecut cã au solicitat în repetate rânduri sã se emitã acel ordin. Dacã ar fi emis

acum, acesta nu mai ar mai avea niciun rost. “De ani de zile Ministerului Culturii i se cere emiterea acestui ordin. Direcþia Judeþeanã pentru Culturã Timiº ºi-a fãcut treaba, din acest punct de vedere. Ministerul Culturii, nu, ºi a existat ºi un proces pe aceastã temã, legat de demolarea clãdirilor, pe care Ministerul Culturii l-a pierdut, prin neprezentare, din câte ºtiu eu. Direcþia Judeþeanã pentru Culturã Timiº a fãcut nenumãrate solicitãri, prin care cerea clasarea de urgenþã a ansamblului în categoria imobilelor de patrimoniu. Nu s-a fãcut nimic în acest sens. S-a obþinut pãstrarea unei porþiuni, legatã de o clãdire pe colþ, declaratã de patrimoniu, ºi a faþadei. Mai mult nu se putea obþine în actualul context. Aºa, în momentul de faþã, ansamblul nu e monument istoric, deci a putut fi demolat legal”, ne-a declarat Sorin Vlad Predescu, directorul executiv al Direcþiei

Judeþene pentru Culturã Timiº.

Concluzii “moralizatoare” Dupã ce inevitabilul s-a produs, viceprimarul Timiºoarei, Traian Stoia, a ieºit la rampã cu declaraþii “rãzboinice”, prin care ºi-a declarat nemulþumirea în legãturã cu decizia Direcþiei de Culturã Timiº, care emisese, în 28 martie 2014, un aviz care acordã constructorului ce lucreazã pentru Kaufland posibilitatea de desfiinþare a construcþiei. Traian Stoia nu a menþionat însã faptul cã miniºtrii UDMR ºi USL din ultimii ani nu au încadrat clãdirea în categoria monumentelor istorice, lucru care a fãcut posibilã demolarea.

“Problema e cã, în Ungaria, la câteva sute de kilometri de noi, un monument istoric similar e pãstrat în integrali-

tatea lui ºi îngrijit de autoritãþile locale ºi de Guvernul care stabileºte ce e bine ºi ce rãu. La noi se pãstreazã doar parþial, probabil în funcþie de niºte interese”, declara primarul Traian Stoia.

Cu sau fãrã aceste declaraþii, ºi Primãria Timiºoara a dat în varã autorizaþia necesarã pentru lucrãrile de desfiinþare parþialã, urmare a unei autorizaþii ºi mai vechi, din octombrie 2013, care prevedea “desfiinþare parþialã construcþii existente cu pãstrarea corpurilor conform adresei nr. 2111/15 octombrie 2013 a Direcþiei pentru Culturã Timiº (corpurile de clãdire A,B, C construite de arhitectul Laszlo Szekely, respectiv corpurile de pe str. Drãgãºani ºi str. M. Kogãlniceanu) ºi obþinere autorizaþii de construcþii pentru comerþ ºi servicii – amenajare spatiu comercial Kaufland, schimbare destinaþie, accese auto si parcare, amenajãri exterioare, împrejmuire, elemente de signalisticã.”

Astfel, lucrãrile din zonã au toate avizele locale necesare, ºi ele ar fi putut fi stopate doar dacã Ministerul Culturii se mobiliza în trei ani sã semneze o hârtie ºi sã punã o ºtampilã.

O privatizare cu final lamentabil În 2008 Fabrica de Ciorapi Timiºoara ar fi trebuit sã sãrbãtoreascã 100 de ani de la înfiinþare. Întreprinderea a fost înfiinþatã în 1908, ca sucursalã a fabricii Elso Gyulai Kottot es Szovott R.T., din Gyula, care la acea datã era cea mai mare unitate de profil din Europa de Est. Dupã anii Primului Rãzboi Mondial, în 1921, fabricatimiºoreanã a fost preluatã de cãtre o firmã din Bucureºti, denumirea fabricii devenind Standard – Prima Fabricã de Ciorapi din Timiºoara. În 1926, avea deja opt ateliere de tricotat ciorapi. În 1949 a fost expropriatã, conform legii naþionalizãrii, ºi transformatã în Fabrica Ocsko Terezaia. În 1990, a luat-o pe un alt drum, ce pãrea promiþãtor. Privatizatã prin metoda MEBO, cu acþiuni distribuite angajaþilor, societatea, devenitã Ciorapi Cifa SA, avea un avantaj mare pentru cã, spunea fosta conducere, funcþioneazã în acelaºi perimetru productiv ºi administrativ, nefiind afectatã de niciun proces de divizare sau agregare cu alþi agenþi economici. Soluþia aleasã pãrea a fi bunã pentru cã, pe parcursul anilor 1991 - 1992 ºi-a diversificat activita-

tea. Din 1995, de când societatea a beneficiat de un flux tehnologic complet, inclusiv vopsitorie proprie, activitatea a fost chiar intensã. Începând cu 1999, societatea a început sã facã export în Italia, Germania, Elveþia, Franþa, din exporturi provenind aproximativ 80% din cifra de afaceri. Or, o întreprindere timiºoreanã de tradiþie care lucreazã pentru export devenise încã de atunci o raritate în peisajul industrial local.

Paradoxal, raportat la situaþia de acum, este faptul cã în anul 2004 vânzãrile pe plan intern ale fabricii s-au dublat, în principal datoritã livrãrilor pe reþele comerciale mari. Fabrica îºi permitea chiar sã facã livrãri în întreaga þarã, folosind firme de curierat rapid. Având, evident, avantajul unei mãrci româneºti de tradiþie ºi al utilizãrii unor materii prime de calitate, fabrica putea rãmâne funcþionalã pe mai departe, mai ales cã preþurile practicate erau competitive. În mod inexplicabil, în doar patru ani societatea a ajuns sã aibã o situaþie economicã tot mai grea. Totul a culminat cu deschiderea procedurii de in-

de 24 de ani un reper al cetãþii

solvenþã, aprobatã de Tribunalul Timiº, în iunie 2009, în octombrie aceeaºi instanþã dispunând intrarea în faliment a fabricii. Printre creditorii ajunºi parte în proces se numãrã Retim, ANAF, Administraþia Fondului pentru Mediu, Aquatim, 1 Iunie, Eon Gaz ºi Kaufland România.

“Fabrica de Ciorapi Timiºoara ar fi putut rãmâne ºi azi o societate profitabilã, cu acelaºi obiect de activitate.

Avea experienþã, avea utilaje noi, avea personal calificat, avea spaþii adecvate ºi o reþea de distribuþie formatã. Nu pot decât sã cred cã au existat interese, inclusiv din interior pentru ca fabrica sã se închidã, pentru cã era dorit acel spaþiu. Fabrica de la Timiºoara era una dintre cele mai vechi din acest domeniu, ºi nu vãd de ce nu ar fi putut rezista pe piaþã mai departe, în condiþiile în care unele unitãþi înfiinþate dupã revoluþie cu acelaºi profil o duc ºi acum foarte bine”, spune ªtefan Gogoºanu, liderul sindical al Cartel Alfa Timiº.

Conform unor foºti lideri de sindicat ai fabricii, dacã se luau mãsuri

Fabrica de Ciorapi, în urmã cu câþiva ani, lãsatã în “conservare” încã din anii 1992 - 1994, fabrica putea fi salvatã. Aceºtia mai spun cã, în ultimii ani, fabrica nu a mai lucrat la capacitatea ei normalã, deºi avea aproximativ 3.000 de angajaþi ºi era una dintre cele mai mari unitãþi de acest gen din þarã. Aceasta putea produce ciorapi pentru toatã þara, acoperind toatã cererea pe acest segment.

Foºtii lideri de sindicat mai susþin cã s-ar fi impus retehnologizarea fabricii, ceea ce nu s-a întâmplat, iar felul în care s-

au distribuit ºi s-au vândut acþiunile între angajaþi, dupã privatizarea prin metoda MEBO, nu a fost unul fericit.

Aºa s-a ajuns la stadiul din prezent.

Clãdirea de pe strada Mihai Kogãlniceanu a fost vândutã, iar fabrica s-a mutat cu chirie la Fabrica 1 Iunie, decizie care, dupã pãrerea sindicaliºtilor, a fost extrem de neinspiratã, neexistând niciun motiv pentru care, dispunând de o clãdire proprie, sã se ia decizia mutãrii în chirie a unitãþii.

anchetã

11 - 14 decembrie 2014

11

Dosarele Revoluþiei îºi aºteaptã rezolvarea de 25 de ani Proiect momentan împotmolit: Dosarele Revoluþiei de la Timiºoara în variantã electronicã

Comemorãrile Revoluþiei din Decembrie 1989, care încep în aceste zile, sunt de naturã sã reaminteascã ºi faptul cã a mai trecut un an fãrã ca în cel mai vechi ºi complex dosar aflat pe rolul instanþelor din România – cel al Revoluþiei – sã se întâmple nimic notabil. Mai mult, ºansele de soluþionare a acestui celebru dosar, în viitorul apropiat, au scãzut odatã cu trimiterea sa la Secþia Parchetelor Militare din Parchetul de pe lângã Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie. Volumele „Timiºoara” din acest dosar îºi aºteaptã ºi ele rezolvarea. bogdan.piticariu@timpolis.ro

Demersuri care îndepãrteazã, nu apropie momentul soluþionãrii

Pãreri diferite, aceeaºi concluzie: nu e prea târziu Chiar dacã în privinþa permutãrilor Dosarelor Revoluþiei pãrerile sunt împãrþite, existã o unanimitate de opinii cu privire la faptul cã nu este încã prea târziu pentru ca aceste dosare sã fie soluþionate într-un mod care sã fie o reparaþie moralã pentru familiile victimelor celor cãzuþi în stradã, în Decembrie 1989. „Niciodatã nu este prea târziu pentru soluþionarea acestor dosare. Este adevãrat, aceste cauze trebuiau finalizate atunci, în anii ’90, când ancheta putea decurge mult mai uºor din punct de vedere al dovezilor ºi mãrturiilor celor implicaþi. Problema teroriºtilor, problema celor care au tras în populaþie, problema Revoluþiei în sine – toate tre-

buie clarificate. De aceea, eu cred cã este binevenit orice demers de soluþionare, oricât de tardiv”, spune Corina Untilã, preºedintele Asociaþiei „17 Decembrie” a Rãniþilor ºi a Familiilor Îndoliate din Revoluþia 1989 Timiºoara.

Niculae Mircovici, deputat de Timiº, secretar al Camerei Deputaþilor ºi membru al Comisiei parlamentare a revoluþionarilor din Decembrie 1989, considerã cã a fost o greºealã mutarea dosarelor de la o secþie la alta, în cadrul Parchetului General. „Din punctul meu de vedere, aceste dosare ar fi trebuit sã rãmânã la Secþia Parchetelor Militare, unde erau procurori care cunoºteau foarte bine acest dosare. Faptul cã a fost mutat nu a fãcut decât sã tergiverseze soluþionarea. Dacã ar fi rãmas la Secþia Parchetelor Militare, eram mult mai aproape de o soluþie. Oricum un lucru e clar: atâta vreme cât aceste dosare sunt în lucru, pe rol, ele trebuie soluþionate ºi sperãm cã soluþia va fi una de naturã sã clarifice aspecte care trebuiau lãmurite de multã vreme”, spune parlamentarul timiºean.

Teodor Mãrieº, preºedintele Asociaþiei „21 Decembrie 1989”, considerã cã dispoziþiile legale în vigoare legate de autoritatea competentã sã soluþioneze dosarele Revoluþiei se bat cap în cap, spunând cã are dubii legate de ºansele ca aceste dosare sã fie soluþionate rapid ºi într-un mod satisfãcãtor de cãtre Secþia Parchetelor Militare. „Pânã la urmã, la procurorii militar dosarele au stat în nelucrare ani de zile, ºi nu e vorba doar de dosarele revoluþiei, ci ºi de cele ale mineriadelor. Însã, pânã la urmã, nu mã intereseazã la cine sunt aceste dosare, atâta timp cât se lucreazã la ele. Însã nu ºtiu ce dosare cu adevãrat importante pentru societate s-au soluþionat în ultimii ani la Secþia Parchetelor Militare”, ne-a declarat Teodor Mãrieº.

Teodor Mãrieº a fãcut acest lucru pentru a salva aceste documente, deoarece „condiþiile nu sunt tocmai grozave în subsolurile Curþii Supreme de Justiþie” ºi pentru a le pune la dispoziþie, ca probe, celor 72 de persoane din Timiºoara, urmaºi ai celor arºi la Crematoriul „Cenuºa”, care nu au primit despãgubiri din partea Statului Român, cu toate cã au cerut sã li se facã dreptate. Teodor Mãrieº mai spune cã el este cel care i-a rugat pe aceºti oameni sã-ºi facã dosare ºi sã meargã în Capitalã, pentru cã sunt îndreptãþiþi sã li se facã dreptate.

Dupã ce s-a lovit de refuzul autoritãþilor locale de a prelua aceste fotocopii, Teodor Mãrieº a oferit dosarele celor care sau dovedit interesaþi de recuperarea conþinutului lor.

O parte dintre dosare au ajuns la Timiºoara. S-a nãscut astfel un site: www.dosarelerevolutiei.ro, care a permis accesarea online a unei pãrþi din informaþii. Ulterior, aceastã paginã web ºi fotocopiile dosarelor au fost cedate, cu titlu gratuit, Asociaþiei Civice Banat, care ºi-a propus sã continue proiectul început de Teodor Mãrieº în 2012. Printre obiectivele pe care reprezentanþii Asociaþiei Civice Banat ºi le-au stabilit se numãrã ºi intenþia de a transforma toate informaþiile de tip imagine în text, astfel încât ele sã poatã fi lesne accesate de cãtre toþi utilizatorii site-ului. În scopul dezvoltãrii site-

ului, a prelucrãrii imaginilor neclare ºi a convertirii informaþiilor în format text, precum ºi pentru crearea unor motoare de cãutare adecvate ºi pentru identificarea hosting-ului pentru cele peste 800 GB de informaþie, Asociaþia Civicã Banat a solicitat colaborare, susþinere ºi implicare din partea tuturor celor dornici sã contribuie la recuperarea unor file importante din istoria recentã a Timiºoarei. Din pãcate, însã, nu a existat suficient interes...

Dosarele Revoluþiei i-au fost puse la dispoziþie cu mare dificultate de cãtre Statul român lui Teodor Mãrieº, numai dupã ce acesta fãcuse greva foamei, solicitând desecretizarea informaþiilor referitoare la Revoluþia românã. Teodor Mãrieº a cerut Curþii Europene a Drepturilor Omului acces la dosarele instrumentate de generalul magistrat Dan Voinea ºi ferecate ulterior de Secþia Civilã a Parchetului General. Adicã, dosare netrimise în judecatã, deºi vizau oameni care au instigat la crime dupã 22 Decembrie 1989.

Lucru care poate pãrea paradoxal, raportat la faptul cã, dupã aceastã datã, România era deja eliberatã oficial de comunism. CEDO i-a dat dreptate lui Teodor Mãrieº ºi a decis ca Asociaþia “21 Decembrie 1989”, pe care acesta o conduce, sã aibã acces la dosare, obligând astfel Parchetul General sã-i punã la dispoziþie copii dupã toate documentele.

Foto TIMPOLIS

Poate cã lecþia care ar fi trebuit învãþatã în primul rând din lungul parcurs în justiþie al dosarelor Revoluþiei este legatã de faptul cã permutãrile unui dosar de la o secþie de parchet la alta ºi de la un procuror la altul mai degrabã au îndepãrtat momentul unei prezumtive soluþionãri.

Din acest punct de vedere, anul 2014 nu a adus mai nimic bun.

Dosarele Revoluþiei au fost mutate de la Secþia de Urmãrire Penalã a Înaltei Curþi de Casaþie ºi Justiþie înapoi la Secþia Parchetelor Militare. Potrivit Noului Cod de Procedurã Penalã dacã un dosar vizeazã suspecþi civili ºi militari, atunci cauza este anchetatã de procurorii militari. Astfel, acum dosarul Revoluþiei va fi cercetat de procurorii militari, dar va fi judecat de instanþele civile.

Asociaþia „21 Decembrie

1989”, care s-a zbãtut cel mai mult pentru ca aceste dosare ale Revoluþiei sã nu fie îngropate într-un fiºet de procuror, a solicitat Avocatului Poporului sesizarea Curþii Constituþionale în legãturã cu articolul din noul Cod de Procedurã Penalã care prevede cã în cazul unor evenimente în care sunt implicaþi atât civili, cât ºi militari, urmãrirea penalã este realizatã de Parchetul Militar. Reprezentanþii revoluþionarilor i-au solicitat Avocatului Poporului sã uzeze de prerogativele constituþionale ºi sã sesizeze Curtea Constituþionalã a României cu excepþia de neconstituþionalitate asupra acestui articol controversat din noul Cod de procedurã penalã.

Avocatul Poporului a declarat cã reprezentanþii instituþiei vor analiza cu rapiditate solicitarea petenþilor ºi vor furniza în cel mai scurt timp posibil un rãspuns, în conformitate cu prevederile legale. Rãspuns care e încã în aºteptare.

Mai bine de 50.000 de fotocopii ale dosarelor Revoluþiei Române din Timiºoara au fost donate oraºului, în iarna anului 2012, de cãtre revoluþionarul Teodor Mãrieº, într-un gest cu valenþe simbolice. Acesta a vrut sã contribuie astfel la recuperarea de cãtre timiºoreni a istoriei autentice a oraºului.

Reprezentanþii Asociaþiei Civice Banat ºi-au propus sã predea Memorialului Revoluþiei din Timiºoara un site pe care sã se regãseascã toate informaþiile complete conþinute în Dosarele Revoluþiei. Fotocopiile documentelor au fost realizate de Asociaþia „21 Decembrie 1989”. “Avem peste 50.000 de file, 124 de dosare destinate jurnalelor de luptã ale Armatei.

O echipã de oameni au lucrat mai bine de o lunã ºi jumãtate sã transcrie în format electronic Dosarul Revoluþiei de la Timiºoara. Am obþinut aceastã copie de la Curtea Supremã.

Vã daþi seama cã «Dosarul Timiºoara» este destul de degradat. A trecut prin patru instanþe”, declara Teodor Mãrieº, în noiembrie 2012, referindu-se la dreptul timiºorenilor de a avea acces la dosarele care sã le redea adevãrul istoric în ceea ce priveºte Revoluþia din 1989.

Preºedintele Asociaþiei “21 Decembrie 1989” mai spunea cã aceste acte au fost copiate în aproape douã luni, copierea fãcându-se în condiþii vitrege, cu ajutorul a douã aparate de filmat ºi cu douã aparate de fotografiat .

Teodor Mãrieº, preºedintele Asociaþiei “21 Decembrie 1989”

de 24 de ani un reper al cetãþii

12

actualitate

11 - 14 decembrie 2014

Timiºul, din nou printre judeþele cu cele mai multe indemnizaþii de handicap l Verificãrile pe acest segment, promise din 2009, se lasã aºteptate

Promisiuni de verificare uitate

Majorarea cu 16% a indemnizaþiilor de handicap, anunþatã de la anul viitor, readuce în discuþie faptul cã în Timiº – unul dintre judeþele cu cel mai mare numãr de beneficiari de indemnizaþie de handicap –, verificãrile extinse încã se lasã aºteptate. Deºi au fost promise din 2009, când erau descoperite primele nereguli pe acest segment de prestaþii sociale. mircea.pavelescu@timpolis.ro

Ministerul Muncii, Familiei, Protecþiei Sociale ºi Persoanelor Vârstnice a anunþat zilele trecute cã indemnizaþiile de handicap vor fi majorate cu 16%, începând cu 1 ianuarie 2015. În acest context se redeschide mai vechea dezbatere legatã de creºterea gradualã a acestui tip de prestaþii sociale, Timiºul numãrându-se printre judeþele cu cel mai mare numãr de beneficiari.

Potrivit Ministerului Muncii, la nivel naþional, sunt înregistrate 727.187 de persoane cu dizabilitãþi, dintre care 23.777 sunt în evidenþe în Timiº, un numãr mai mare de beneficiari fiind în Bucureºti (58.848 de persoane), Capitala fiind urmatã de judeþul Prahova (36.660 de persoane), de Argeº – 28.489 de persoane, Iaºi – 27.684 de persoane ºi Cluj – 24.282 de persoane.

Dintre persoanele cu dizabilitãþi din Timiº, 9.105 au handicap grav, 12.700 handicap accentuat, 1.729, handicap mediu ºi 243, handicap uºor.

Doar 667 dintre acestea sunt instituþionalizate, restul de 23.110 fiind îngrijite în familie.

Potrivit indicatorilor, în prezent,

Foto TIMPOLIS

Aproape 24.000 de persoane cu dizabilitãþi, în Timiº Timiºul este unul dintre judeþele cu cel mai mare numãr de beneficiari de indemnizaþie de handicap 3.48% din populaþia judeþului suferã de o formã de handicap, persoanele cu dizabilitãþi reprezentând 3,38% din totalul persoanelor cu handicap contabilizate la nivel naþional. Astfel, din 683.540 de timiºeni, 23.803 sunt persoane cu handicap. Din aceºtia, 3.845 au handicap somatic, 1.032 au handicap auditiv, 4.425 au handicap vizual, 5.447 au handicap mental, 2.706 au handicap psihic, 1.193 au handicap asociat, 119 suferã de HIV/SIDA (afecþiune asimilatã handicapului), iar 227 au boli rare ºi nouã, surdocecitate. În ciuda programelor care favorizeazã integrarea acestor persoane pe piaþa muncii, prin burse ale muncii specifice, cursuri speciale ºi facilitãþi acordate angajatorilor, doar 1.470 de persoane lucreazã, în Timiº. Dintre acestea 445 au handicap fizic, 410, handicap somatic, 225, handicap auditiv, 200, handicap vizual, 61, handicap mental, 77, handicap psihic ºi 30, handicap asociat, ºapte suferã de HIV-

SIDA (afecþiune asociatã unui grad de handicap) ºi 14, de boli rare. O singurã persoanã cu handicap din Timiº care lucreazã suferã de surdocecitate.

Anul trecut, la Serviciul de Evaluare Complexã a Persoanelor Adulte cu Handicap, din subordinea Direcþiei Generale de Asistenþã Socialã ºi Protecþie a Copilului Timiº, au fost evaluate sau reevaluate în vederea încadrãrii în grad de handicap 5.710 persoane adulte cu domiciliul în Timiº. 389 evaluãri au fost realizate la domiciliul persoanelor cu handicap, iar 32 de persoane au fost convocate în vederea reevaluãrii, în baza unor sesizãri.

Fraude sau încasãri de sume necuvenite au continuat sã aparã. S-au realizat 1.597 de dispoziþii de stabilire, suspendare, încetare a dreptului la asistenþã social, s-au soluþionat 1.090 de cazuri de restituire de drepturi bãneºti returnate ºi 1.470 de cereri de restituire de drepturi bãneºti pentru persoane cu handicap decedate.

La nivel judeþean, pe fondul unei acþiuni de control legatã de indemnizaþiile de handicap care a luat o amploare naþionalã, în decembrie 2010 era schimbatã, foarte discret, de cãtre Consiliul Judeþean Timiº, componenþa Comisiei pentru Evaluarea Persoanelor cu Handicap. Abia în 2011, CJ Timiº a recunoscut, indirect, cã au fost încadrate fãrã acte diverse persoane în grade de handicap, care au încasat, astfel, indemnizaþiile aferente. “Întrucât în activitatea comisiei s-au constatat unele nereguli (încadrarea unor persoane în grad de handicap fãrã suport ºi documentaþie medicalã), preºedintele ºi membrii comisiei au fost schimbaþi din funcþii prin hotãrâre a CJ Timiº”, spuneau reprezentanþi ai administraþiei judeþene, acum trei ani. Din tablou lipsesc, însã, sesizãrile penale pentru cei vinovaþi. ªi tot CJ Timiº recunoºtea în 2011 cã o parte dintre contestaþiile formulate de cei evaluaþi de Comisia Judeþeanã nu au mai fost înaintate Comisiei Superioare de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap, ci au fost soluþionate chiar de comisia care fãcea obiectul respectivelor contestaþii. Cu alte cuvinte, comisia respectivã s-a autocontrolat. Prin hotãrâre de Consiliu Judeþean, modalitatea de funcþionare a Comisiei de Evaluare a Persoanelor cu Handicap a fost schimbatã în 2011.

Potrivit noului regulament, la lucrãrile Comisiei de Evaluare pot participa, la cerere, ºi alte persoane, cu acordul preºedintelui, în mãsura în care prezenþa lor este utilã.

De asemenea, a fost iniþiatã încheierea unui protocol de colaborare cu Ministerul Muncii, pentru desfãºurarea procedurii de reevaluare a persoanelor adulte cu handicap din Timiº.

Prin acest parteneriat între CJ Timiº ºi Ministerul Muncii urma a fi supervizatã activitatea Comisiei de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap.

Gheorghe Bologa Este greu de spus, însã, ce efecte au avut aceste demersuri, þinând cont cã ºi în prezent continuã sã aparã destul de multe “permutãri” în componenþa respective structuri, plecãrile prin demisii fiind de naturã sã ridice semne de întrebare. Mai departe, poziþia CJ Timiº rãmâne, ca ºi în fosta administraþie, neutrã, pe principiul cã nu existã nici competenþe de control, ºi nici expertiza necesarã verificãrii respective comisii.

“Da, acea Comisie se aflã în subordonarea CJ Timiº, însã ni s-a spus ºi ni s-a repetat cã noi nu suntem organ de control, deci nu putem realiza verificãri pe acest segment. Eu am mai spus cã nu e normal cã nu putem verifica nici mãcar Primãriile la care le dãm bani. Noi le dãm niºte sume cu destinaþii clare – pentru drumuri, pentru investiþii în infrastructurã, ºi unele cheltuiesc banii pe plase cu cadouri de sãrbãtori, sau prime, iar noi nu putem acþiona în niciun fel, pentru cã nu avem competenþe de control. Din acest punct de vedere, regret cã s-a desfiinþat acel Corp de Control al Consiliului Judeþean. Era o structurã care putea face verificãri la toate instituþiile subordinate Consiliului Judeþean”, spune Gheorghe Bologa, preºedintele Comisiei Economice a Consiliului Judeþean.

Nereguli pentru care nimeni nu e vinovat În timpul controalelor fãcute acum patru ani de Inspecþia Socialã, structurã aflatã pe atunci în subordinea Inspectoratului Teritorial de Muncã, în Timiº au fost gãsite o sumedenie de indemnizaþii de handicap acordate ºi încasate ilegal, de persoane apte de muncã sau cu handicap uºor. Aceastã fraudare masivã a bugetului de stat a rãmas fãrã urmãri la nivel penal, concluziile anchetelor mergând ºi rãmânând la nivelul Ministerului Muncii.

Tot atunci Prefectura Timiº sesiza o situaþie bizarã în comuna Racoviþa, unde peste 10% din localnici aveau indemnizaþie de handicap, majoritatea fiind, în acte cel puþin, nevãzãtori. În urma controalelor se constata atunci cã multe dintre documentaþiile pe baza cãrora s-au dat indemnizaþii au fost eli-

berate de un singur medic, iar unii “nevãzãtori” erau posesori de permise valabile de conducere. De asemenea, orbirea pãrea sã fi fost molipsitoare, inspectorii constatând existenþa unor “strãzi ale nevãzãtorilor”. “Din verificãrile echipei de inspecþie a rezultat o incidenþã mare a familiilor cu persoane cu handicap situate la numere consecutive de casã, în douã dintre localitãþile comunei”, se consemna în raportul de control al Inspectoratului Social Regional Vest.

Deºi aceste verificãri au fost fãcute acum trei ani, dosarele penale întocmite pe numele unor astfel de farsori au întârziat sã aparã. Iar singura finalitate a fost cã, între timp, speriaþi de scandalul care a luat amploare în presã, o serie de nevãzãtori nu au renun-

de 24 de ani un reper al cetãþii

þat la indemnizaþii, ci ºi-au reevaluat handicapul, considerând cã e de bun simþ sã se încadreze pe un grad ceva mai mic de handicap.

Cu toate cã situaþiile constatate în teren au fost de naturã sã întãreascã suspiciunile, o finalitate concretã a acestui control nu a existat. Pur ºi simplu, Inspecþia Socialã a atras atenþia autoritãþilor publice din Timiº care deþin atribuþii în verificarea documentelor medicale ce stau la baza întocmirii certificatelor de încadrare în grad de handicap, cerându-le verificarea corectitudini informaþiilor cuprinse în aceste documente.

La momentul izbucnirii scandalului, Prefectura Timiº a solicitat verificãri, Direcþia de Sãnãtate Publicã Timiº anunþând, cu aceastã ocazie, cã se

va face o anchetã de cãtre Colegiul Medicilor cu privire la felul în care s-au acordat, în urma unor expertize medicale, acele indemnizaþii de handicap.

Lucru care nu s-a întâmplat pentru cã, susþineau reprezentanþii Colegiului Medicilor, nu a existat o sesizare în acest sens.

actualitate

11 - 14 decembrie 2014

13

Preºedintele ALTAR 1989, Virgil Hosu: „Tânãra generaþie trebuie sã ºtie cã cei care au plecat în 89 dintre noi ºi-au dat viaþa pentru libertatea lor” Revoluþia Românã s-a nãscut, acum 25 de ani, din disperare ºi din nevoia românilor de a trãi în libertate. A fost confiscatã, apoi, de reprezentanþii unui sistem perfid, care au cãutat cu obstinaþie ºi aviditate sã acapareze întreaga putere.

Preºedintele ALTAR, Virgil Hosu, considerã cã, indiferent de cât de târziu va veni, adevãrul despre acele zile va aduce cu sine atât cuvenita reparaþie moralã, cât ºi o raportare corectã la noi înºine ºi la istorie. ligia.hutu@timpolis.ro

Rememorarea istoriei

Foto TIMPOLIS

Revoluþionari de la ALTAR au fost bãtuþi ºi mai rãu decât noi, în becurile Miliþiei, ºi care au fost apoi aduºi la Penitenciar ºi aruncaþi în celule, ca niºte vite, plini de sânge, nemâncaþi de mai multe zile ºi mirosind îngrozitor.

Despre unii dintre ei nu am crezut cã or sã supravieþuiascã, în aºa hal au fost bãtuþi. Cel mai probabil, judecând dupã felul cum ºtiau sã loveascã, de cãtre personal detaºat din trupele de grãniceri ale MAI. Unii colegi de celulã fost transferaþi apoi la spitale din strãinãtate, din Belgia ºi din Italia, la tratament”, spune preºedintele ALTAR Virgil Hosu.

Acesta povesteºte ºi cã, dupã aceea, cei închiºi ºi bãtuþi în Penitenciarul Timiºoara nu ºi-au întâlnit, din mãcar din întâmplare, pe stradã, anchetatorii, pentru cã, mai spune el, aceºtia fuseserã doar transferaþi aici, din ordinul Securitãþii, fiind aduºi din toatã þara.

Revoluþia confiscatã „Cred cã Revoluþia a fost confiscatã de Securitate”, opineazã Virgil Hosu, adãugând cã felul în care au evoluat ulterior lucrurile a dovedit cã s-a urmãrit doar înlocuirea vechilor structuri ale puterii cu persoane provenite din eºalonul secund al acesteia, adicã oameni care nu ºi-au dorit o Românie liberã ºi democraticã, ci edificarea a ceea ce aceºtia au socotit a fi un comunism cu faþã umanã. „România a primit atunci întreg sprijinul comunitãþii europene. În timpul Revoluþiei, toate þãrile occidentale ne-au deschis uºile. Dar au vãzut curând cã noua putere ºi reprezentanþii structurilor de forþe nu doresc o Românie democraticã”, afirmã Virgil Hosu, precizând cã girul comunitãþii europene nu a existat pentru evenimentele care s-au succedat în România în chiar primele luni ale anului 1990. ªi care au

culminat cu episodul din iunie 1990, când nou instalata putere a declanºat represalii dure împotriva reprezentanþilor societãþii civile. În context, Virgil Hosu apreciazã cã reprezentanþii puterii nici mãcar nu au dorit sã existe în România o societate civilã bine închegatã, pentru cã nu aveau niciun interes în acest sens: „Noi am fost ºi am rãmas în toþi aceºti ani alãturi de forþele democratice din România”.

„Oricât de târziu ar veni adevãrul despre Revoluþie, e nevoie de el” Preºedintele ALTAR mai spune cã nevoia de a cunoaºte adevãrul despre Revoluþie este cel mai acut imperativ. ªi aceasta pentru cã, „oricât de târziu ar veni acest adevãr, e nevoie de el: o datã pentru a fi corecþi cu noi înºine ºi apoi din raþiuni ce þin de reparaþia moralã. Cei care se fac vinovaþi trebuie sã rãspundã. Au fost angajaþi ai sistemului, ei trebuie sã rãspundã pentru faptele sãvârºite”.

Virgil Hosu opineazã cã, în caz contrar, sistemul diabolic îºi va perpetua practicile ºi va cãuta sã ascundã pe mai departe adevãrul ºi frãmântãrile noastre.

Nevoia de a cunoaºte ºi datoria de a nu uita Preºedintele ALTAR adaugã cã, în anumite ministere mai sunt ºi acum oameni care aparþin vechiului regim. „Copiii nu ºtiu, nu învaþã în ºcoli istoria recentã. Sunt doar trei - patru rânduri în manualele de istorie despre aceastã perioadã. Iar Ministerul Edu-

Foto TIMPOLIS

A participat la Revoluþia din Decembrie 1989 ºi a fost închis, între 16 ºi 20 decembrie 1989, în Penitenciarul Timiºoara, pentru a ispãºi, alãturi de alte persoane, în majoritatea lor tineri, pãcatul de a fi aspirat la o viaþã trãitã în libertate. A vãzut cum i-au fost bãtuþi cu bestialitate colegii ºi a fost, la rândul sãu, bãtut. ªi apoi anchetat de cãtre personal despre care spune cã a fost detaºat la Timiºoara, în zilele Revoluþiei, de la Bucureºti ori din alte colþuri ale þãrii. Iar acum, dupã 25 de ani, preºedintele Asociaþiei Luptãtorilor din Timiºoara Arestaþi la Revoluþie (ALTAR), Virgil Hosu, mãrturiseºte cã una dintre cele mai puternice ºi arzãtoare dorinþe pe care le nutreºte este aceea de a vedea România încadratã pe calea democraþiei, iar generaþiile tinere sã se bucure pentru libertatea care le-a fost atunci dãruitã prin moartea atâtor oameni, mai cu seamã tineri. „Toþi cei care am pornit atunci lupta eram tineri. Când am ieºit în stradã, nu ne gândeam la consecinþe, ci numai la dorinþa noastrã de a fi liberi”, spune Virgil Hosu. Precizând cã acum, când priveºte în urmã, este bucuros ºi trist deopotrivã: „Bucuros, pentru cã ºtiu cã atunci ne-am regãsit libertatea. Trist, pentru cã sacrificiilor umane enorme de atunci clasa politicã le-a rãspuns cu reversul, provocând o imensã durere.

Au fãcut ce nu ne onoreazã dupã 25 de ani de la Revoluþie. România e departe de ce ne-am imaginat noi atunci, atât în ce priveºte calea democraþiei, cât ºi din punct de vedere economic”.

Virgil Hosu mai spune cã ar fi fost de datoria clasei politice sã îi ofere României un destin demn de un stat european. ªi aceasta pentru ca sacrificiile celor peste 3.400 de persoane, în majoritatea lor tineri, care au fost rãniþi prin împuºcare în întreaga þarã, ºi umilinþele îndurate în închisori de cei peste 2.000 de oameni arestaþi la nivel naþional în zilele Revoluþiei sã nu fi fost zadarnice. „Am luptat pentru ca România sã fie acolo unde îi este locul. Când am ajuns în închisoare, nu credeam cã o sã mai fim liberi vreodatã. Am fost bãtuþi ºi anchetaþi. (...) În 18 decembrie, chiar de ziua mea, s-a nimerit aºa, am fost anchetat de un procuror ºi mi s-a întocmit dosar. (...) Am avut colegi care

caþiei ºi Cercetãrii face prea puþin, chiar deloc, pentru asta. Am organizat noi concursuri de istorie ºi am participat la ore deschise în licee. Copiilor nu li se vorbeºte în ºcoalã despre rolul Revoluþiei în schimbarea de regim, despre sacrificiile umane care au permis schimbarea acestui regim totalitar. Am cerut chiar, printr-un memoriu adresat fostului ministru al Educaþiei, fostul consilier prezidenþial Daniel Funeriu, introducerea în curriculum mãcar a unei lecþii pe an în care copiii sã înveþe despre Revoluþie. Pentru cã generaþiile foarte tinere, care nu au prins Revoluþia, nu ºtiu. Nu am primit niciun rãspuns la acel memoriu...”, mai spune preºedintele ALTAR. Acesta este ºi motivul pentru care, adaugã el, în fiecare an, asociaþia din care face parte a marcat Revoluþia inclusiv prin organizarea unor concursuri de istorie pentru copii, la nivel local ºi judeþean, ºi a unor expoziþii tematice. „Tânãra generaþie trebuie sã ºtie cã aceia care au plecat atunci dintre noi ºi-au dat viaþa pentru libertatea

lor”, conchide Virgil Hosu. Potrivit opiniilor sale, victoria Revoluþiei Române a fost obþinutã cu multe sacrificii umane, „nu în subteranele unor comploturi sau lovituri de palat, ci în stradã, de cãtre cetãþenii Timiºoarei”. De aceea, „conspiraþia tãcerii ºi a minciunii care a sugrumat istoria adevãratã a ultimelor decenii ºi nu numai are temeiuri mult mai adânci decât teama de pedeapsã a celor care au comis crime ºi abuzuri sau au profitat de ele”. În ce priveºte nevoia celor care au preluat puterea de a nu dezvãlui adevãrul, preºedintele ALTAR apreciazã cã aceasta derivã din resorturi adânci, care nu au legãturã doar cu interesele materiale sau de grup ale celor care au furat sau care au beneficiat de jaful avuþiei naþionale: „Sunt resorturi mult mai adânci, care vin din psihologia universalã, din mentalul colectiv. (...) În acest sens, restituirea adevãrului istoric va fi o reparaþie adusã demnitãþii naþionale reprezentate de o majoritate tãcutã, care trãieºte onest, cu conºtiinþa respectului de sine”.

de 24 de ani un reper al cetãþii

14

sãnãtate

11 - 14 decembrie 2014

Programele Naþionale de Sãnãtate, puse în pericol de neadoptarea Legii Bugetului pe 2015 l

Afectaþi de întârzierea alocãrii de fonduri sunt pacienþii, în special cei care aparþin unor comunitãþi vulnerabile

Amânarea adoptãrii bugetului de stat pe 2015 se va repercuta inclusiv asupra derulãrii Programelor Naþionale de Sãnãtate, atenþioneazã reprezentanþii Institutului pentru Politici Publice. Aceºtia avertizeazã ºi cã absenþa unei evaluãri riguroase a impactului utilizãrii sumelor alocate de Guvern Programelor Naþionale de Sãnãtate întreþine risipa de fonduri din sistemul public de sãnãtate. În plus, întârzierea cu care se vor opera alocãrile financiare pentru 2015 va prejudicia pacienþii, mai cu seamã pe aceia care aparþin unor comunitãþi vulnerabile. ligia.huþu@timpolis.ro

Alocãri financiare cu 71% mai mici, în 2013, comparativ cu 2011 Neadoptarea, pânã în acest moment, a Legii Bugetului pe 2015, precum ºi faptul cã nu a fost tranºat încã subiectul prelungirii transferului de competenþe în ce priveºte finanþarea Programelor Naþionale de Sãnãtate de la Ministerul Sãnãtãþii la Casa Naþionalã de Asigurãri de Sãnãtate, începând cu 1 ianuarie 2015, sunt factori care vor amâna supunerea noilor Programe de Sãnãtate procedurii de consultare publicã.

Contextul, relevã concluziile analizei IPP, accentueazã situaþia gravã din

domeniul Sãnãtãþii, generatã ºi de faptul cã, la nivelul politicilor naþionale, sãnãtatea nu a fost consideratã o prioritate de cãtre Guvern. Din cauza amânãrii adoptãrii Bugetului pe 2015, Programele Naþionale de Sãnãtate vor funcþiona cu prorogare ºi anul viitor, din aceleaºi alocãri financiare, insuficiente pentru a acoperi nevoile pacienþilor, cu atât mai puþin a comunitãþilor vulnerabile. Analiza bugetului de stat pe 2013 relevã cã alocãrile financiare pentru Programele Naþionale de Sãnãtate au fost cu aproximativ 71% mai mici, în anul 2013, faþã de 2011.

Risipa banilor publici, întreþinutã de absenþa unor criterii clare de alocare ºi evaluare a impactului În scopul evaluãrii eficienþei a douã dintre Programele Naþionale de Sãnãtate (cel de imunizare ºi cel de sãnãtate a femeii ºi a copilului), reprezentanþii IPP au organizat, împreunã cu douã organizaþii reprezentative ale etniei romilor – Agenþia de Dezvoltare Comunitarã “Împreunã” ºi Asociaþia

SASTIPEN – ºi cu reprezentanþi ai Ministerului Sãnãtãþii, o consultare publicã.

Acestei consultãri i s-a adãugat ºi o evaluare a Acþiunii privind Mediatorii Sanitari, care viza îmbunãtãþirea accesului grupurilor vulnerabile, în special a comunitãþilor rome, la servicii medicale specializate ºi la educaþie sanitarã. În urma analizei efectuate, reprezentanþii IPP ºi cei ai organismelor partenere concluzioneazã cã indicatorii de mãsurare a eficienþei alocãrilor financiare guvernamentale nu sunt pe de-

plin adaptaþi realitãþilor curente. ªi aceasta întrucât nu evalueazã nici eficienþa alocãrilor financiare în corelaþie cu obiectivele propuse pentru fiecare program de sãnãtate în parte, nici legãtura dintre alocãrile financiare ºi nevoile specifice ale grupurilor vulnerabile. În aceste condiþii, reprezentanþii IPP ºi cei ai organizaþiilor romilor au solicitat Ministerului Sãnãtãþii efectuarea de consultãri anterioare momentului programãrii prioritãþilor din cadrul Programelor Naþionale de Sãnãtate, care vor fi concepute pentru perioada 2015 - 2016, precum ºi efectuarea unei temeinice evaluãri a impactului acþiunilor derulate în cadrul acestor programe pânã în prezent.. În ce priveºte obiectivele asumate, Programul naþional de sãnãtate a femeii ºi copilului a vizat creºterea accesului ºi a calitãþii serviciilor specifice de sãnãtate a reproducerii pentru prevenirea sarcinilor nedorite, a morbiditãþii ºi mortalitãþii materne, regionalizarea îngrijirilor perinatale pentru copiii cu greutate micã la naºtere sau alte patologii grave în perioada perinatalã, realizarea screeningului la naºtere al unor afecþiuni cu un potenþial invalidant ºi posibilitãþi de prevenþie a handicapului, ameliorarea stãrii de nutriþie a gravidei ºi a copilului, depistarea precoce ºi prevenirea secundarã a unor complicaþii la unele boli cronice ale copilului. În ceea ce priveºte Programul naþional de imunizare, acesta vizeazã protejarea sãnãtãþii populaþiei împotriva principalelor boli care pot fi prevenite prin vaccinare.

Implantul de inimã artificialã va fi introdus, în premierã în România Un procedeu nou în România, prin care pacienþilor care au nevoie de transplant cardiac li se va introduce o „inimã artificialã” va fi introdus la Institutul de Boli Cardiovasculare ºi Transplant din Târgu Mureº. ªeful Clinicii de Chirurgie Cardiovascularã din cadrul Institutului de Boli Cardiovasculare ºi Transplant din Târgu Mureº, Horaþiu Suciu, a declarat, la începutul acestei sãptãmâni, într-o conferinþã de presã, cã personalul medical de aici face deja transplantul de rutinã ºi urmeazã sã introducã, probabil în acest an, un procedeu în premierã în România, anunþã Mediafax.

Prin noul procedeu, pacienþilor care au nevoie de transplant li se va introduce o „inimã artificialã” – un dispozitiv care funcþioneazã ca o pompã, preluând activitatea muºchiului inimii ºi reglând debitul cardiac, a explicat el. „Existã încã procedee pe care nu le-am fãcut, sunt procedee care asigurã un suport mecanic al circulaþiei ºi care asigurã aºa-numitele «bridge to transplantation», pentru pacienþii care, iatã, aºteaptã pe liste un an-doi ºi nu primesc un cord. Suntem în curs de a implementa aceste proceduri noi în clinica noastrã, care constau practic în introducerea unui dispozitiv intrapericar-

dic, care sã asigure aceastã funcþie a inimii. Popular se spune «inimã artificialã», este un dispozitiv de asistare mecanicã a circulaþiei, pentru cã inima proprie rãmâne pe loc. ªi suntem în curs, suntem foarte aproape de a face acest lucru”, declarã Horaþiu Suciu.

Acesta a precizat cã un astfel de procedeu nu se realizeazã în acest moment niciunde în România ºi constituie o prioritate a institutului din Târgu Mureº, dat fiind cã þara noastrã este singura din zonã în care nu se face. Procedeul se realizeazã de mai mult timp în Europa Centralã, în timp ce în zona Europei de Est au fost începute programe similare din 2007-2008 – în Croaþia, în 2007, în Ungaria, în 2012, în Serbia, în 2013.

Conform acestuia, toate cele necesare pentru acest procedeu pot fi decontate de Casa Naþionalã de Asigurãri de Sãnãtate: „În principiu, toate materialele specifice chirurgiei cardiovasculare se plãtesc din programul naþional de prevenire-combatere a bolilor cardiovasculare, deci le asigurã CNAS. Existã o listã cu materiale care pot fi decontate prin acest program, aprobatã prin ordin comun al Ministerului Sãnãtãþii ºi CNAS, ºi sunt prevãzute ºi aceste dispozitive. Deci, ºi în acest moment se pot achiziþiona. Dar sunt foarte scumpe, de la 50.000 de euro în sus, niciun spital nu-ºi va permi-

de 24 de ani un reper al cetãþii

te. Probabil, va fi nevoie de un program separat pentru aceste dispozitive”.

Horaþiu Suciu mai spune cã un astfel de procedeu nu se realizeazã în acest moment niciunde în România ºi constituie o prioritate a IBCvT Târgu Mureº. „Dispozitivul este ca o pompã, se introduce printr-o procedurã de chirurgie cardiovascularã în interiorul ventriculului stâng ºi acest dispozitiv absoarbe practic tot sângele din ventricul, punând în repaus muºchiul inimii, care nu face faþã acestei sarcini.

Este preluatã practic activitatea ventriculului stâng, printr-o protezã se introduce în aortã ºi asigurã un debit cardiac. E o pompã care asigurã o funcþionare ºi un debit cardiac de ºapte - opt litri pe minut, cât are nevoie un om pentru a avea o senzaþie de bine”, explicã ºeful Clinicii de Chirurgie Cardiovascularã din cadrul IBCvT Târgu Mureº, arãtând cã aceastã „pompã” este menitã sã suplimenteze partea pe care inima pacientului nu poate sã o asigure.

El a adãugat cã acest procedeu a fost gândit iniþial ca unul temporar, care sã asigure pacientului supravieþuirea în condiþii bune pânã la transplant, dat fiind cã un donator nu este întotdeauna disponibil, dar a ajuns sã fie vãzut ca o alternativã la transplant, dupã ce unii pacienþi care aveau implantat acest dispozitiv nu au mai dorit sã li se transpleze un nou cord. „Ulterior,

pacienþii s-au simþit atât de bine, încât unii n-au mai vrut sã facã transplant, deci s-a transformat în destination therapy, adicã au rãmas cu el pacienþii mai vârstnici, cu anumite patologii, care aveau ºi niºte contraindicaþii temporare, ºi aceste dispozitive s-au impus, încet-încet, ca ºi o alternativã la transplant. Cam 10 la sutã au avut ºi ºansa sã recupereze, deci punându-se în repaus ventriculul stâng ºi nemaifiind supus sarcinii – e pus în repaus, bate, dar aºa, relaxat – recupereazã.

Pacientul pleacã acasã. E implantat total, în exterior iese un fir care se conecteazã la o baterie, aratã ca un walkman. Pacientul are mobilitate, se duce, face baie... Sunt pacienþi care îl

au de cinci ani ºi nu vor sã-ºi mai facã transplant”, mai spune Horaþiu Suciu.

Potrivit acestuia, în Germania, spre exemplu, numãrul acestor procedee, într-un an, a ajuns sã-l depãºeascã pe cel al transplanturilor: „În Germania se pun 800 de astfel de dispozitive pe an ºi se fac 400 de transplanturi. E absolut necesar ca ºi România sã înceapã acest program”.

Medicul a adãugat cã obiectivele institutului sunt însã mult mai mari, fiind vizatã obþinerea de fonduri europene pentru o clãdire nouã, separatã de viitorul Spital regional, actualul Spital Clinic Judeþean de Urgenþã. Valoarea estimatã a proiectului se ridicã la 50 de milioane de euro.

integrame

11 - 14 decembrie 2014

15

El se uita în ochii ei si zice: -Mor dupa tine!

Ea se uita în ochii lui si zice: -Da’ de ce nu înaintea mea? l O blonda se hotaraste sa se apuce de agricultura si se gândeste sa-si deschida o ferma de gaini.

Cumpara niste gaini, însa mor toate.

Mai cumpara alte gaini, însa si acestea mor.

Se duce sa cumpere din nou alte gaini, dar de data aceasta îl întreaba pe vânzator: -Cred ca am o problema… oare le îngrop eu prea adânc sau le ud prea des ?? l Doctorul catre pacient; -Fumezi?

-Nu. -Consumi alcool?

-Nu. -Inteleg, dar nu trebuie sa-mi rânjesti ca un cretin.

Oricum îti voi gasi ceva! l - Frumoaso, ce ti-a adus mosul?

- Nimic, ca nu mai sunt cu el.. l Un Boieng 747, o cursa de noapte, o stewardesa superba, cu un decolteu devastator, se apleaca deasupra unui pasager care nu dormea si-l întreaba încetisor: – Doriti lapte sau ceai?

Pasagerul: – În care este lapte si în care-i ceai? l Nevasta catre sot: – Dragule, tu nu îmi spui niciodata ca ma iubesti.

Sotul: – Dar ti-am spus o data. Daca o sa survina vreo schimbare, am sa te anunt! l Pe aeroportul din Kiev, controlul pa?apoartelor: - Natonalitatea?

- Rusa.

- Ocupatie?

- Nu, nu! Doar în vizita... l Spre sfârsitul slujbei de Duminica preotul întreba: - Câti dintre dvs si-au iertat dusmanii ?

80% au ridicat mâna. Preotul insista cu întrebarea.

Toti raspund de data asta, cu exceptia unei batrânele.

- Doamna Nelly... dvs nu sunteti dispusa sa va iertati dusmanii ?

- Eu nu am dusmani, raspunse blând.

- Doamna Nelly, asta este foarte ciudat.

Câti ani aveti dvs ?

- 99, raspunse dansa.

Parohia se ridica în picioare si aplauda la unison.

- Oh, Doamna Nelly, puteti veni aici în fata sa ne spuneti cum se poate ajunge la 99 de ani, fara sa ai nici un dusman ?

Dulcea Doamna Nelly vine în fata, se întoarce cu fata spre enoriasi si spune: - Pentru ca deja au murit toti, nenorocitii dracului !

de 24 de ani un reper al cetãþii

16

11 - 14 decembrie 2014

publicitate

E-mail: timpolis@online.ro Adresa Internet: www.timpolis.ro Fondat: februarie 1990 REDACÞIA ªI ADMINISTRAÞIA TIMIªOARA, Strada A. IMBROANE nr. 16 Tel.: 0356-421.911; 421.912; Fax: 0356/421.910

de 24 de ani un reper al cetãþii

Director Executiv: Melania CINCEA

Redactor-ºef: Bogdan PITICARIU

ªef Birou Abonamente: Cornel Pelea TIPAR EDITURA ªI TIPOGRAFIA TIMPOLIS

Bisãptãmânalul TIMPOLIS este realizat de Asociaþia Timpolice, autorizatã prin sentinþa 430, emisã de Judecãtoria Timiºoara Potrivit articolului 206 din Codul Penal, responsabilitatea juridicã pentru conþinutul articolului aparþine autorului.

De asemenea, în cazul informaþiilor furnizate de agenþiile de presã sau al personalitãþilor citate, responsabilitatea juridicã le aparþine.