pag 3
Pastorala Prea Sfintitului Mihail
pag 9
Saptamana Mare pe timp de Covid-19:
„Ingropat” cu Hristos in sacul de dormit Preot Crin-Triandafil Theodorescu
pag 6
Galeria Marilor Duhovnici
Dragostea, cununa tuturor faptelor bune Ieroschimonahul Paisie Olaru
pag 7
Oul de Pasti
pag 11
Tanarul Ortodox
pag 13
Din activitatile Parohiei
pag 25
Anunturi Parohiale
Coperta 1 - Icoana Invierii pictata de Maicile Manastirii DiaconestiProfeții, patriarhii și drepții Vechiului Testament ne conduc spre Mântuitorul Iisus Hristos, care înviază și aduce lumii viața veșnică
† MIHAIL
CU HARUL LUI DUMNEZEUEPISCOP AL EPISCOPIEI ORTODOXE ROMANE A AUSTRALIEI SI NOII ZEELANDE
Preacucernicilor preoți și tuturor binecredincioșilor creștini din eparhia Noastră, Har, milă și pace de la Hristos Domnul nostru, iar de la Noi părintești binecuvântări.
„Sculatu-S-a ca din somn Domnul, și a înviat ca să ne mântuiască pe noi” (Chinonicul, gl al 4-lea la Slujba Sfintelor și Mântuitoarelor Patimi)
Iubiți credincioși și credincioase, Hristos a Înviat!
După închierea Postului Mare, prăznuim astăzi, sărbătoarea Învierii Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos și cântăm împreună cu bucurie: “Paștile Domnului, Paștile! Că din moarte la viață și de pe pământ la cer, Hristos – Dumnezeu ne-a trecut pe noi, cei ce cântăm cântare de biruință”.
Fiul lui Dumnezeu S-a întrupat, a luat firea noastră omenească pentru a o răscumpăra de păcat și prin jertfa Sa ne-a răscumpărat de sub stăpânirea diavolului, a stricăciunii și a morții. Pentru aceasta Sfântul Apostol Pavel, spune: “Unde îți este, moarte, biruința, unde îți este iadule, boldul tău” (I Cor.15,55).
Hristos Domnul a primit moartea de bună voie, din ascultare față de Tatăl, dar a treia zi a înviat și S-a făcut “începătură (a învierii) celor adormiți” (I Cor.15,20), întrucât S-a coborât până în adâncurile iadului ca să îi scoată pe cei drepți, pe patriarhi, pe profeți, pe regii și martirii Vechiului Testament. Aceia vor vedea “lumină
Dar toate au fost prevestite de drepții și profeții Vechiului Testament, pentru că Taina cea mare Economiei divine este prefigurată în cărțile vechitestamentare, din care vom aminti câteva:
Mai întâi ne aducem aminte de Patriarhul Avraam care rămâne credicios Domnului Dumnezeu până la sfârșit. El este trimis să aducă jertfă pe singurul său fiu, Isaac, pe muntele Moria. Datorită credincioșiei sale, îl primește viu pe Isaac, “căci Isaac e dăruit viu tatălui său de Dumnezeu, și junghiat este un miel prins de coarne într- un tufiș (Fac. cap.21-22), iar prin dubla taină, a mielului și a lui Isaac, se face prefigurare adevărată a lui Hristos, Dumnezeul nostru” 1
Vom aminti apoi pe Moise, cel care Îl vede pe Dumnezeu. Copilul Moise a fost ascuns de mama sa într-un coș de papură, dar a fost salvat de împărăteasă (Ieș. 2,3-10). Acesta preînchipuie pe Hristos care fiind pus în mormânt, este înviat din morți.
Sfântul Ioan Damaschinul în Cuvânt la Sâmbăta Mare, zice: “Moise lovește marea cu toiagul (Ieș. 14,16) și cu dubla sa lovitură, anunță forma crucii, după care coboară în adâncul Mării Roșii (Ieș. 14, 22), arătând coborârea la iad a Mântuitorului, și iarăși urcă, arătând urcarea Lui din iad înaintea îngerilor; îl omoară pe faraon care-i urmărea și-l scapă pe Israel (Ieș. 14, 28-30); fiindcă și Hristos a omorât moartea și mântuiește pe toți care cred în El. Iar Moise prin întinderea mâinilor, îl face triumfător pe Israel (în lupta contra amaleciților (Ieș. 17, 11-13)“ 2
Peste cele arătate mai sus despre Avraam și Moise, adăugăm pe profetul Iona, pe care Domnul Hristos Însuși îl numește ca unul care îl prevestește pe El, zicând: ”precum a fost Iona în pântecele chitului trei zile și trei nopți, așa va fi și Fiul Omului în inima pământului trei zile și trei nopți” (Mt. 12,40) .
Prin urmare, Fiul lui Dumnezeu întrupat, S-a născut din Sfânta Fecioară Maria, a adus lumii învățătura dumnezeiască moștenită de noi în Sfânta Evanghelie, iar apoi a suferit judecata nedreaptă a lui Pilat, Patimile și Moartea
1 Pr. Andrew Louth, Sfântul Ioan Damaschinul, Tradiție și originalitate în teologia bizantină, “Cuvânt la Sâmbăta Mare”, traducere pr.prof Ioan Ică sn și diac. Ioan Ică jr , Ed. Deisis, Sibiu- 2010, p.569. 2 Ibidem, p. 570.
pe cruce. Atunci când trupul Domnului era spânzurat pe Cruce, pământul s-a întunecat (Mt. 27,45), ca să se împlinească cuvintele profeților care vesteau: ”În ziua aceea, zice Domnul Dumnezeu, voi apune soarele în miezul zilei și voi întuneca pământul în zi luminoasă (Amos 8,9) și iarăși, după cuvintele profetului Zaharia: “În ziua aceea nu va fi lumină” (Zah.14,6) .
Așa “s-a luat de pe pământ viața Lui”(Is.53, 8) , dezbrăcându-se de cele pământești, adică de cele ale trupului, de somn, de sete, de foame…, și Iosif din Arimateea “care și el era un ucenic al lui Iisus” (Mt.27, 57-58) L-a îngropat într-un mormânt nou, săpat în stâncă, în care nu mai fusese nimeni așezat. Piatra din capul unghiului și netăiată de mână e acoperită de o piatră care e așezată la ușa mormântului. Hristos ca Dumnezeu, nedespărțit de Tatăl și de Duhul, în Sfânta Treime închinat în cer, zace cu trupul în mormânt, cu sufletul coboară în adâncurile iadului iar tâlharului îi face intarea în rai. Astfel, prin moartea Lui, Hristos a biruit moartea și a treia zi a înviat, dăruind lumii viața veșnică.
Dacă Apostolul Petru a spus că nu îl cunoaște pe Iisus Nazarineanul, iar ceilalți apostoli au fugit de frica iudeilor, femeile mironosițe, cu curaj, înflăcărate de respect și dragoste sfântă pentru Învățător, umplute de har dumnezeiesc, au mers la mormânt cu miruri, ca să împlinească tradiția iudaică. Astfel, după măsura dragostei lor, primesc harul dumnezeiesc al Învierii Domnului.
Frați creștini,
Să ne facem și noi asemenea femeilor mironosițe, următori și ascultători ai Mântuitorului Hristos pentru a primi bucuria Domnului înviat din morți.
Când vor suna îngerii lui Dumnezeu “cu trâmbița cea de apoi” (I Cor.15,52), în ziua judecății, “un singur seceriș va fi și pentru grâu și pentru neghină” (Mt.13,30) toți oamenii vor învia din morți și toate se vor înnoi după dreptate. Cei care au făcut faptele credinței, vor auzi glasul Domnului: “veniți binecuvântații Tatălui meu, moșteniți împărăția pregătită vouă de la întemeierea lumii” (Mt. 25,34). Aceștia se vor face părtași Împărăției în chip luminat, îmbrăcați cu haină de nuntă și vrednici să guste din rodul nou
al viței (Mt. 26, 29) și să se împărtășească, curățiți de aluatul cel vechi, căci Paștile nostru, Hristos, S-a jertfit pentru noi (I Cor. 5,7) .
Biserica ne cheamă să ne apropiem de Sfântul Potir, cu frică de Dumnezeu, cu credință în El și cu dragoste de învățătura Domnului Hristos. Cu conștiința curată să mâncăm trupul lui Hristos și să bem sângele Lui din Sfântul Potir ca să ne curățim de păcate, să ne eliberăm de stricăciune și să ne unim veșnic cu Dumnezeu. Astfel Învierea va fi ultimul inel din lucrarea de ridicare a omului din starea în care l-a coborât păcatul3.
Totodată, celor răi, necredincioși, potrivnici și batjocoritori de cele sfinte, pe cei mândri sau desfrânați, neascultători și lacomi sau răpitori, bețivi sau intriganți, sau având alte patimi, Mirele le va închide ușa Împărăției precum ne anunță în pilda celor zece fecioare (Mt. 25, 1-13). Acolo aflăm că cele care nu aveau în candelă uleiul faptelor bune și aveau candelele stinse, au rămas afară de Împărăție. Ei se vor judeca după dreptate și fără milă, pentru că nu au avut milă de aproapele lor, întrucât: „judecata este fără milă pentru cel care n-a făcut milă. Și mila biruiește în fața judecății” (Iac. 2,13) .
Dreptmăritori creștini,
Suntem chemați să răspundem iubirii lui Dumnezeu, urmând pe Hristos Iisus Fiul Său. Așa cum smerenia lui Hristos a fost deplină, tot așa și urmarea pe care trebuie să o parcurgem noi oamenii, trebuie să fie până la sfârșit, chemând în toată vremea ajutorul Lui în viața noastră, în lucrarea noastră duhovnicească. În ascultare de învățătura Sa sfântă și dumnezeiască, să lepădăm egoismul sau slava deșartă, și să lăsăm grijile lumești care despart pe om de Dumnezeu, pentru a ne dărui viața lui Dumnezeu, concentrandune pe lucrarea duhovnicească pentru a merge cu credință pe calea care ne-a arătat- o Domnul Hristos, ca să dobândim Împărăția Cerurilor.
Să stăm bine, să luăm aminte cum ne petrecem viața, urmând pe Hristos cel Înviat din morți. Să nu ne îngrijim de cele trecătoare, de mâncare și de băutură, de haine scumpe și de bogății. Nici părtași la sărbători și petreceri în beții și destrăbălări păcătoase să nu fiți. Să nu se 3 Învățătura de credință creștină ortodoxă, Editura Institututlui Biblic și de misiune ortodoxă, București -2015, p.221.
mândrească cineva, disprețuind pe cei săraci și lipsiți, iar pofta slavei deșarte să o stăpânească cel ispitit prin smerenie și milă creștină.
Cunoscând beneficiile milei creștine, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a proclamat anul 2023, ca: Anul omagial al pastorației persoanelor vârstnice.
Persoanele vârstnice au nevoie de ajutor din partea celor apropiați, a tinerilor, a copiilor și nepoților. Cu bătrânii trebuie să fim răbdători și înțelegători; pentru ei trebuie să ne rugăm și să îi protejăm, arătându-le înțelegere și dragoste creștină. Pentru toate acestea, Biserica, întrucât este stâlp și temelia a adevărului (I Tim. 3,15) trebuie să se îngrijescă, iar preacucernicii preoți să fie în fruntea comitelelor din parohii, ca să le arate celor vîrstnici, atât în locașul de cult cât și acolo unde viețuiesc, grijă și prețuire și pentru trupul lor ostenit, bolnav și slăbit, cât și pentru sufletul lor.
Să ne aducem aminte că suntem bogați în Hristos și să împlinim poruncile Lui, căci evanghelistul consemnează cuvintele Domnului, care zice: “Credeți în Dumnezeu și credeți în Mine” (In. 14,1) , și “Cine Mă iubește pe Mine, va fi iubit de Tatăl Meu, și Eu îl voi iubi și Mă voi arăta lui“ (In. 14,1) .
Iubiți frați și surori,
Să înălțăm rugăciuni de laudă și de mulțumire Domnului Dumnezeu și să preamărim pe Domnul Iisus Hristos, care a înviat din morți ca să ne mântuiască pe noi.
Din partea noastra, primiti urari de pace, sanatate si bucurie, liniste sufleteasca si împlinirea bunelor dorinte, împreuna cu salutul pascal:
Hristos a înviat!
Adevărat a înviat Domnul!
Al vostru catre Domnul rugator, † Episcopul Mihail
Al Românilor Ortodocși din Australia și Noua Zeelandă
Ieroschimonahul Paisie Olaru | Cuvinte duhovnicesti
Tot ce faceti, faceti cu dragoste, ca sa aveti plata pentru toate, ca dragostea este coroana tuturor faptelor bune! Ultima si cea mai mare virtute a celor ce cred in Hristos Cel inviat din morti este dragostea crestina, adica sa iubeasca fara deosebire pe toti oamenii si toata zidirea creata de Dumnezeu. Dragostea le rabda pe toate pentru Domnul, pentru mantuire.
Dragostea duhovniceasca biruieste durerea. Fii cu dragoste si fa pace acum, cand poti, ca tare este greu la urma cand te mustra constiinta si cand nu mai poti face nimic! Ca timpul trece si nu-l mai gasim. Ravniti la faptele bune, cele mai de pret si cele mai usor de dobandit, precum dragostea, rugaciunea, mila si smerenia. Sa primim toate cu dragoste si cu bucurie: boala, ocara, ispite, ori de unde ar veni. Sa nu invinuim pe nimeni, ci sa ne invinuim numai pe noi. Racirea dragostei si imputinarea ravnei pentru cele sfinte, si mai ales pentru biserica, este semnul pustiirii noastre.
(Arhimandritul Ioanichie Balan, Parintele Paisie Duhovnicul, Editura Trinitas, Iasi, 1993, p. 19)
Ieroschimonahul Paisie Olaru
M-am gandit sa-I daruiesc lui Hristos, Domnul meu, Dumnezeul meu si Mantuitorul meu, un ou de Sfintele Pasti.
E ziua Invierii Sale, ziua cand lumina Lui lumineaza tuturor, vine de doua mii de ani la Ierusalim si adie peste lume in Duminica Sfintelor Pasti ca o matase de lumina.
In fata acestei maretii oul meu de Pasti va fi mai mic chiar decat un graunte si totusi trebuie sa fie si romanesc, si incondeiat pe deasupra. Adica „pictat” c u condeiul astfel, incat din cateva imagini alese pe spranceana dintre cele pastrate in inima mea, Domnul sa vada ca romanii, neamul acesta, pe care El l-a alcatuit intr-un chip minunat si pe care tot El l-a sadit aici, pe un picior de plai, pe o gura de rai, inca Il iubeste cu inima si a pazit cuvantul Sau si nu a tagaduit numele Sau, de la Apostolul Andrei incoace si pana azi. Si asta in pofida tuturor vicleniilor satanei care-l munceste in fel si chip prin pacat, ca sa-l rupa de Hristos si sa-i fure mantuirea. Dar Tu, Doamne, ocroteste-i pe romani!
Acum sa trecem la treaba. Mai intai se cuvine a impodobi oul romanesc de Pasti cu Icoana Maicii Domnului, la care neamul acesta are adanca evlavie si in a carei purtare de grija isi pune toata nadejdea.
De aici incolo va invit sa pictam impreuna. Eu caut in inima mea, iar dumneavoastra, fiecare in inima sa. In felul acesta ne vom afla in bucuria comuniunii, iar Iisus, Mantuitorul nostru va primi de Pasti nu un singur ou romanesc, ci atatea cate poate cuprinde inima plina de dor si omenie a acestui vechi neam crestinesc.
Din inima mea eu propun chipul parintelui Iustin Parvu si cuvintele lui: „eu asa am mers prin viata, cu Evanghelia inainte si poporul roman dupa mine!” Apoi chipul parintelui Zosim Oancea pe fundalul bisericii din Sibiel si al muzeului de icoane pe sticla, lasat pretioasa mostenire noua, celor asezati de Dumnezeu pe mirificele meleaguri ale Sibiului si margini- mii sale.
Mai propun imaginea bisericii de lemn din Dretea de Cluj, sfintita intr-o zi de vara in Muzeul satului din Sibiu de vrednicul de
pomenire Mitropolit Bartolomeu Anania, in zumzet de albine, mireasma de otava si cantarile romancelor, aidoma unor regine in distinsul lor port in alb - negru, pastrat cu sfintenie din vremea dacilor strabuni.
Atunci ne-a spus si o poveste: pe o corabie cuprinsa de furtuna oamenii alergau inspaimantati de colo-colo, numai o fetita cu ochi luminosi sedea linistita intr-un loc mai ferit. Atunci oamenii au intrebat-o: „dar tie nu-ti e frica?”
Ea a raspuns cu un zambet cald: „nu, caci la carma e Tatal meu cel ceresc!” Si a incheiat povestea cu un sfat: „numai cu acea corabie sa calatoriti, care are Sfanta Cruce la catarg si pe Hristos la carma. Atunci sigur veti ajunge la destinatie!” De atunci, de cate ori trec prin Muzeul satului pe langa bisericuta din Dretea, o vad ca pe Corabia lui Hristos.
Mai am de propus aici chipuri de tarani, printr- unul anume: Elisabeta Rizea, dintre multi pe care-i port cu dragoste si profund respect in inima si in pomelnicele mele si prin care am avut prilejul sa cunosc finetea borangicului din care Creatorul a tesut sufletul romanesc. Dupa cum spunea marele erudit roman Ilie Badescu: „...omul romanesc a aparut in istorie dintr-o alcatuire de natura cristica.”
Cine vrea sa inteleaga aceasta alcatuire, s-o caute in „Memorialul durerii” al doamnei Hossu-Longin pe Elisabeta Rizea din Nucsoara, cand povesteste ce batai crunte a incasat de la brutele securiste ca sa- si tradeze consatenii. „Si ma rugam” – spune ea in interviu –„Doamne, ajuta-ma sa nu spui. Doamne ajuta-ma sa nu spui. Si n-am spus!”
Pe oul de Pasti e momentul sa conturam acum un locsor special, ca o inimioara, in care fiecare
sa se poata cuibari cu bunicii, parintii, copiii, nepotii, ba chiar si cu stranepotii sai, traditionala familie romaneasca luminata de chipul mamei crestine, prin care Dumnezeu a lucrat destinul etnic al neamului, precum a lucrat si destinul sau cosmic prin preotii, monahii si monahiile pe care aceste mame i-au nascut si i-au afierosit Lui.
Iar semnatura pe lucrarea noastra propun sa o punem cu o rugaciune, pe care am auzit-o rostita la icoana de o dascalita, intr- o casa maruntica, de sub munte, care mi-a ramas in minte pentru cel mai insorit si plin de muscate pridvor vazut vreodata si care suna cam asa: „Doamne, Tu toate le poti, cate le voiesti. Intoarce neamul nostru romanesc la frumusetea lui cea dintai.”
Hristos a Inviat!
Doina JaleaSursa: Revista Viata Ortodoxa
www.viataortodoxa.ro
Intru in Cea Mai Frumoasa Biserica Din Lume Dupa Hagia Sofia1 cu inima jumatate cioburi, jumatate cer. Scot cheile din buzunar si vreau sa ma inchid pe interior. Mi-a intrat, zilele trecute, un crestin, in timpul unei liturghii. L-am alungat. L-am scos afara din biserica, cum alungi un caine strecurat pe sub gard. M-a privit lung, lung, s-a intors pe calcaie, s-a inchinat cuminte si-a plecat acasa. Eu m-am repezit in altar siam plans cu fata ingropata intr-un prosop. De atunci, in fiecare dimineata, dupa ce ma spal pe dinti, imi verific limba. Sa vad de unde incepe sa mi se usuce. Ma trezesc noaptea si ma aud alungandu-l din biserica. Toate celelalte pacate ale vietii mele, deloc putine, palesc pe langa asta. Am devenit ”al drakku”, in cel mai propriu mod.
Cantaretul Nicolae are cartile deschise si nu mi se uita in ochi. Nici unul dintre noi nu mai suntem noi. Ne cautam un ritm, ca intr-o lume straina, ne agatam de cartile alea vechi, cautand un sens, un vector, intr-o biserica goala, rece si inalta.
Miroase a tamaie proaspata, de trandafiri calcati in picioare. Prima evenghelie, de la Ioan citire, a tristetii. N-o mai cant, de la jumatate, o recit, ca si cum as citi o poveste unui copil pregatit sa viseze frumos. Domnul ii spune lui Petru ca se va lepada de trei ori de El, si-mi rasare in minte chipul crestinului pe care l-am dat afara din biserica. Mai trebuie sa-l vand de doua ori.
Cumva, nu stiu cum, terminam. N-a mai ramas mare lucru din mine. Sunt o structura organica pe care sta agatata o reverenda. Care rasufla corect si sportiv intr-o mare de jale, fara valuri si fara rasarit de soare. Hristos e mort, asezat in pestera, mormantul e pecetluit, clopotele au incremenit, Nicolae ma saluta vag din mana si
1 - Biserica Parohiei Ortodoxe din Lusca - Bistrita
pleaca mestecand psalmul 50, ca pe o guma de mestecat cu parfum de paradis. E si el plin de pacate si plin de incapatanare, agatat de poala lui Dumnezeu ca un copil de sanul ma-sii. E batran deja si-l simt ca il apasa un gand. Un anume gand. N-are salariu. Nici eu nu mai am. Suntem ca Pavel, stam sub un cort instelat si speram.
Raman singur in biserica, in Cea Mai Frumoasa... Denia s-a scurs, a ramas in urma ei mirosul de tamaie, ca o brutarie care miroase a coptura, a colaci si-a prescura. Ma invart prin biserica aiurea, cu sferturi de gesturi, oare ce doream sa fac? Ah, da. Sa curat epitaful.
Epitaful e icoana lui Hristos asezat in mormant. Il desfac cu miscari voluntare, ca atunci cand fac noduri pe coarda din pestera; catararea si mantuirea nu functioneaza cu ezitari. Palmele mele se plimba pe epitaf, degetele pipaie trupul Domnului, cautand firimiturile unei liturghii inexistente, si-mi dau deodata seama ca fac confuzie intre epitaf si antimis, intre Hristos pus in mormant si Hristos impartit in liturghie; si stau un timp agatat de gandul asta, mirandu-ma cat de corect e, de fapt. Orice pestera e lumina, orice mormant este Inviere, orice moarte este viata.
Sunt hotarat de mult timp: traversez strada, intru in casa parohiala pe sub drapelul bizantin de deasupra usii si anunt din prima ca noaptea asta voi dormi in biserica, langa epitaf. Noaptea asta voi dormi cu Domnul in mormant. Preoteasa incremeneste cu o lingura in mana, incearca sami bage mintile in cap, dar imi vede ochii si se arde in ei. Si intelege. Mihai ofteaza lung, se intoarce spre Roxana, care e perplexa, si-i zice ”ca sa stii in ce familie te-ai bagat!” Ce-o fi in sufletul fetei asteia, nu stiu. Nu stiu nici ce e in inima mea.
Imi intind sacul de dormit pe mocheta noua, deasupra vulturului paleolog de pe traversa, la picioarele lui Hristos intins pe masa. Lanterna frontala de pestera alaturi. Pe cap, un prosop. Dupa atatia ani de dormit sub pamant, pe maluri de mari transparente si prin varfuri coltoase de munti, stiu ca nimic nu te protejeaza mai bine, noaptea, ca un prosop sub care-ti invarti capul, visurile si cosmarurile. Nici o caciulita nu e la fel de eficienta. Si in timp ce netezesc prosopul, realizez ca e imaginea procovatului care i se pune preotului mort pe fata, in sicriu.
Sting luminile din Cea Mai Frumoasa Biserica Din Lume Dupa Hagia Sofia; doar candela de pe Sfanta Masa palpaie, ca o zi care se stinge. Ma rog un timp, in genunchi, cu fruntea apasata pe epitaf, silabisind rugaciunile din carte, la lumina unei lumanari care paraie, umeda si pusa pe sminteala. Sunt cel mai prost rugator din lume. Nu plutesc, cuvintele mele sunt niste placinte vechi si reci, uitate pe o policioara, mucegaite si respingatoare. Vocea mea e ca sfaraitul unei cafele date in foc, ezitanta, slaba si stravezie. Mi-ar fi placut sa am o voce grava, coplesitoare,
seducatoare, care sa navaleasca peste tine, sa te rapeasca si sa te duca drept in bratele lui Dumnezeu. In schimb am primit asta, ce-am zis. De multe ori imi vad credinciosii alergand, chinuindu-se, sarind sa ajunga la cuvintele mele. Vai de capul meu.
Mi-ar fi placut sa nu dorm deloc, noaptea asta. Sa priveghez, ca la manastiri, cu lumanarea de ceara arzandu-mi degetele si cu ochii in psaltirea veche si scortoasa. Sa fiu stalp de lumina, sa ma rog asa de fierbinte incat sa simt podeaua cum coboara sub mine si cerul cum se asterne pe umerii mei. Sau macar lacrimi sa am, macar. In loc de asta, inchid cartile usor, sa nu faca zgomot, sa nu-L trezesc pe Hristos din somn; nu inca. Mai e un timp de tristete si de tacere, mai e. Inchid fermoarul sacului de dormit si ma ghemuiesc pe podea, la picioarele Domnului, ca soldatii romani care L-au rastignit, i-au jucat camasa la zaruri, L-au aruncat in pestera si pe urma s-au intins sa traga un pui de somn, in asteptarea a ceea ce e de neconceput, de necrezut: Invierea. Sunt ca ei, la fel de pustiu si de departe, la fel de nesimtit. Dorm in post, ca un ticalos ce sunt. Un nemernic plin de gauri care viseaza cerul si Invierea prin care se intra in cer; invierea e gura pesterii, icnesti cu casca in cap, agatat in hamuri, scoti lonja din amaraj, agati blocatorul de capul de put si-ti strecori corpul la suprafata, iesind din pestera la lumina, ca dintr-un somn la trezvie, ca dintr-o noapte la zi.
Si chiar inainte sa dorm, ultimul gand: ”niciodata nu o sa-L mai las singur pe Hristos in mormant, niciodata. Ca daca dorm cu El in mormant, si El va dormi cu mine in mormantul meu, cand va fi. Cand va fi”
Ora 12, adaggio: intru in casa, si Mihai imi spune „te-am visat, tata, te-am visat dormind in biserica, pe jos. Nu erai singur. Era plin de oameni care dormeau cu tine, pe jos...”
Intr-adevar, ingerul pazitor nu ne paraseste niciodata, ca el ramane mereu credincios misiunii pe care Dumnezeu i-a incredintat-o pentru a mantui sufletul, pentru ca el iubeste sufletul incredintat grijii sale, se roaga pentru el si-i sopteste la ureche numai sfaturi bune; el este constiinta noastra buna, care ne duce pe drumul mantuirii, daca il ascultam. El se bucura cu bucurie mare cand il ascultam si plange cand ne prefacem surzi la sfaturile sale.
Fiecare fiinta umana, buna sau rea, isi are ingerul sau pazitor. In clipa in care copilul se naste, ingerul vine la patul lui, trimis de Dumnezeu, ca sa-l invete, sa-l apere de primejdii, de ispitiri, de influentele rele ale diavolului si ale oamnilor rai. Ati observat ca, in clipa in care esti gata sa savarsesti un pacat, o voce launtrica iti sopteste: „Nu face asta.” Cand un pericol necunoscut te pandeste, acelasi inger iti sufla la ureche: „Nu te duce acolo”, sau „Fereste-te de omul acesta” etc.
Daca pastrezi in viata ta macar o mica parte
Inima, biserica de creatie, Fa-te staul de Betleem, Fa-te biserica unde se jertfeste Mielul iertator de blestem. Fa-te mormant al Celui Rastignit Ca sa înviezi cu Cel ce pacatul a biruit.
Iisuse, Cantarea Iubirii dumnezeiesti, Iisuse, vino în inima mea sa liturghisesti, Iisuse, coboara pacea Ta în cele de jos.
Bucura-te, isihie, Taina Liturghiei IUBIRII lui Hristos.
Parintele Ghelasie de la Frasinei
Tu mi-esti robia, tot tu, libertatea!
Tu, moartea mea! Invierea mea, tot tu!
Flamand din tine tind sa ma hranesc
Setos te caut, sa te-ating tanjesc.
Te strig, nebun, in fata lumii-ntregi
Si-apoi din nou mi te pitesc
In taina, singur, mut, sa te iubesc!
Sasha Svet
Tablou pe hartie „Vinerea Mare”
Sfintele Pasti din acest an au fost donate de familia Ionel si Aurica Filip.
Biserica Ortodoxa Romana “Sfintii Petru si Pavel”
CONTACT:
website: www.romanianstpeterandpaul.com.au email - stpeterandpaulparish@gmail.com
CONTACT
Facebook Group: Romanian Orthodox Youth Group Melbourne
Preot Paroh Dumitru Coman mobil: 0408 591 014
Domnul Iuliu Muntean - epitrop mobil: 0411 135 252
Domnul Dan Laurentiu Vatca - secretar si casier
Domnul George Botezatu - casier
Domnul Viorel Cocolea
Domnul Ion Marghidan
Domnul Ion Petromaniant
Domnul Ionel Filip
Cenzori:
Domnul David Vasile
Domnul Leonard Uta
Membri in Adunarea Eparhiala
Domnul Dan Laurentiu Vatca
Domnul Mircea Pop
Toate doamnele parohiei care frecventeaza Biserica si iubesc Biserica lui Hristos.
RUGAM CALDUROS TOTI CREDINCIOSII SA FACA DONATII PENTRU SPRIJINIREA BISERICII NOASTRE:
Detaliile contului bancar al Bisericii sunt:
Account name: Romanian Orthodox Church of Melbourne
BSB: 083170
Account Number: 515 292 049
Va multumim pentru sprijinul acordat pana acum si ne rugam ca Bunul Dumnezeu sa va rasplateasca osteneala si dragostea pentru Biserica!
