Buletin Parohial Sfintele Pasti 2022, Biserica Sf Apostoli Petru & Pavel Melbourne

P A T R I A R H I A R O M A N A EPISCOPIA ORTODOXA ROMANA A AUSTRALIEI SI NOII ZEELANDE BISERICA ORTODOXA ROMANA “Sfintii Petru si Pavel” 61-63 Queensberry Street, South Carlton, Victoria 3053, Australia Telefon: (03) 9663 5120 www.romanianstpeterandpaul.com.au stpeterandpaulparish@gmail.com

BULETIN PAROHIAL ANUL 21 - NUMARUL 43 - Aprilie 2022

Hristos a Inviat si se bucura ingerii!

Hristos a Inviat si viata vietuieste!

Ca Hristos, inviind din morti, S-a facut inceputul invierii celor adormiti.

A Aceluia este slava si puterea in vecii vecilor!

Sfantul Ioan Gura de Aur

CUPRINS pag 3 pag 11 Pastorala Prea Sfintitului Mihail Tanarul Ortodox pag 6 pag 12 Galeria Marilor Duhovnici Din activitatile Parohiei Ultima lectie de credinta a Parintelui Adrian Fageteanu pag 17 Anunturi Parohiale

pag 10 Poezii

Coperta 1 - Icoana Invierii pictata de Parintele Arsenia Boca, Biserica Draganescu

PASTORALA LA SĂRBĂTOAREA ÎNVIERII DOMNULUI 2021 Domnul Iisus Hristos biruiește moartea prin Înviere iar lumea dobândește viața cea veșnică † MIHAIL CU HARUL LUI DUMNEZEU EPISCOP AL EPISCOPIEI ORTODOXE ROMANE A AUSTRALIEI SI NOII ZEELANDE

Preacucernicilor preoți și tuturor binecredincioșilor creștini din eparhia Noastră Har, milă și pace de la Hristos Domnul nostru, iar de la Noi părintești binecuvântări. “ Dumnezeu L-a înviat dezlegând durerea morții, întrucât nu era cu putință ca El să fie ținut de ea” (Fapte 2,24) Iubiți credincioși și credincioase, Hristos a Înviat!

Sărbătoarea Învierii Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos este cea mai mare sărbătoare a creștinilor, pentru că este sărbătoarea în care se revarsă peste lumea întreagă, lumina și bucuria negrăită, harul și binecuvântarea Domnului.

Astăzi suntem bucuroși pentru că putem spune împreună cu Sfântul Apostol Pavel: “Unde îți este, moarte, biruința, unde îți este iadule, boldul tău” (I Cor.15,55) . Înviind Iisus, iadul a fost învins, moartea a fost biruită și lumii I s-a dăruit viața veșnică.

Pentru aceasta auzim în noaptea Învierii Domnului, la Utrenia pascală, cântarea adresată tuturor: “Să ne apropiem, purtătorilor de lumină, de Hristos, Cel ce a ieșit din mormânt ca un Miel; și să prăznuim împreună cu cetele iubitoare de praznice, Paștile lui Dumnezeu, cele mântuitoare“ (Canonul Învierii, Cântarea a cincea, stihira a treia, în Slujba Învierii, p.30).

Sfântul Ioan Damaschinul meditând la lucrarea mântuitoare a Domnului Iisus Hristos în lume, mărturisește: “nouă însă ne-a răsărit din întuneric lumină, din mormânt a ieșit viață, iar din iad izvorăște înviere, bucurie, voioșie și veselie“ (Pr. Andrew Louth, Ioan

Damaschinul, Tradiție și originalitate în teologia bizantină, trad. Pr.Prof. Ioan Ică sn și Diac.

Ioan Ică Jr., Deisis, Sb, 2010- Cuvânt la Sâmbăta Mare, pg.572).

Totodată, sfântul Părinte ne mai spune: ”Marea taină a Economiei dumnezeiești și recunoscută ca atare nu e cuprinsă în înțelegere, ci numai de credință, și are nevoie de curăție sufletească alcătuită din frică și dor de Dumnezeu. Căci curăția sufletului nu se poate dobândi altfel decât prin frică și dragoste de Dumnezeu, și nu poate primi luminarea dumnezeiască cine nu și-a curățit mai înainte ochiul sufletului” (Pr. Andrew Louth, Ioan

Damaschinul, op. cit, pg.555).

Paștile nestricăciunii, Paștile cele mântuitoare, Paștile cele de taină este Hristos euharistic pe care îl întâlnim în Liturghia Bisericii și care se dăruiește prin harul Sfântului Duh. Astfel, suntem chemați “să bem băutură nouă, nu din piatră stearpă, făcută cu minuni, ci din izvorul nestricăciunii…întru Care ne întărim”. Așadar, suntem chemați să intrăm la Cina Împărăției, căci Hristos Domnul a zis: “Cel ce mănâncă Trupul Meu și cel ce bea Sângele Meu are viață veșnică, și Eu îl voi învia în ziua cea de apoi“( In.6,54). Prin împărtășirea cu Hristos euharistic ne sfințește trupul și sufletul și ne face capabili să ne dăruim și noi lui Dumnezeu, așa cum a făcut El, ca Dumnezeu-Omul. Prin aceasta se stabilește o relație de comuniune, de iubire, de asemănare și unificare cu El, pentru că toți ne-am îmbrăcat în Hristos și suntem “fii

3

ai lui Dumnezeu” și “împreună moștenitori cu Fiul“

(Gal.3,26-29).

Această calitate de fii ai lui Dumnezeu după har o avem și o păstrăm atâta timp cât rămânem în unitate cu Hristos și cu Biserica. Dar ca să rămânem în unitate cu Hristos și cu Biserica, trebuie să viețuim așa cum a viețuit Hristos Iisus, având ca model smerenia Lui, blândețea, jertfelnicia, smerenia, ascultarea și iubirea pe care a avut-o în slujirea Lui. Ca exemple avem pe Sfinții apostoli care au fost următori sau imitatori ai lui Hristos, pe sfinții mucenici care și-au dat viața pentru Evanghelie și avem pilda asceților care trăiau după exemplul Domnului Hristos. În acest sens, Sfântul Nicolae Cabasila, spune: “trebuie să ne ațintim privirea spre Hristos și după El să ne îndreptăm viața“ (Sf. Nicolae Cabasila, Despre viața în Hristos, trad. Teodor Bodogae, Sb. 1946, p.167).

Frați creștini, Învățătura Evangheliei este o chemare la viața dumnezeiască și sfântă. Mântuitorul, în timpul activității mesianice nu a venit cu argumente logice pentru a demonstra lumii că El este Fiul lui Dumnezeu.

El face minunile și învață, ne poruncește să fim sfinți.

Pentru aceasta este nevoie de voință și nevoință, întrucât în lupta noastră duhovnicească întâlnim doi potrivnici care pun piedică aspirației noastre spre veșnicie: patimile, care cuprind inima noastră, și agonisirea lucrurilor trecătoare care ne îndepărtează de la scopul principal al vieții noastre pământești. Dintre toate patimile pe care avem a le înfrunta, cea mai mare și mai ucigătoare de suflet este trufia sau slava deșartă, care este opusul umilinței. Hristos Domnul vrând să ne dea pildă, a venit de bună voie spre patima Sa, șezând pe mânzul asinei și așa s-a împlinit și cuvântul profetului, care zice: “Spuneți fiicei Sionului: Iată, Împăratul tău vine la tine blând și șezând pe asină, pe mânz, fiul celei de sub jug“ (Mt. 21,4-5 cf. Zah.9,9).

Deși este primit de popor în procesiuni triumfale, cu cântări și osanale, intră în Ierusalim spre Patimă și cunoscând răzbunarea arhiereilor și a învățaților lui Israel, împlinește tradiția iudaică, sărbătorește Paștile împreună cu ucenicii, primește ungerea cu mir de mare preț în casa lui Simon (Mt.26, 6-13) dar se retrage din mijlocul mulțimilor pentru a se ruga mai mult. Înainte de Patimi le vestește ucenicilor Patimie, Moarte și Învierea Sa din morți, după trei zile, spunând: “vă veți întrista dar întristarea voastră se va preface în bucurie” și “nimeni nu va răpi bucuria voastră” (In.16, 20-22) Apoi, le grăiește apostolilor în pilde și le dă ultimele porunci, în special îi învață să se iubească unii pe alții, după care le dă pildă de smerenie, când le spală picioarele. După instituirea Tainei Euharistiei (Mt. 26, 26-29) merge în muntele măslinilor ca să se roage și de acolo îsi începe pătimirile – ocările, bătăile nedrepte, scuipările, condamnarea la moarte. Este răstignit pe cruce la “locul numit Golgota” și în batjocură și chinuri, “Și-a dat duhul” (Mt.27,33-50).

Suferind Patimile și Moartea pe cruce, Domnul

4

Hristos a arătat că scopul vieții Sale a fost ascultarea desăvârșită de voia Tatălui ceresc, dar prin Învierea din morți „Dumnezeu L-a înviat dezlegând durerea morții, întrucât nu era cu putință ca El să fie ținut de ea” (Fapte 2,24). Și astfel, moartea a fost biruită iar lumea a dobândit viața veșnică. Sfântul Ioan Evanghelistul ne descoperă taina pentru care Dumnezeu a rânduit să se împlinească acestea, spunând: “Căci Dumnezeu așa a iubit lumea, încât a dat pe Fiul Său, Cel unul Născut, pentru ca oricine crede El să nu piară, ci să aibă viață veșnică“ (In.3,16).

Sfântul Maxim Mărturisitorul arată că gândul lui Dumnezeu din veșnicie a fost ca să îl îndumnezeiască pe om, așa cum spune și Sfântul Apostol Pavel: “sfatul cel mai înainte de veci pe care El l-a împlinit în Iisus Hristos“ (Ef.3,11), “spre slava noastră“ (1 Cor.2,7).

Iisus Hristos, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, prin Întrupare, a luat chip de rob, unind firea dumnezeiască cu firea omenească în Ipostasul Său, și în ascultare deplină, prin Răstignire, primește moarte de ocară pe Cruce, pe care a biruit-o prin pogorârea la iad și prin Înviere. Astfel a biruit, călcând peste toate obstacolele aflate în calea unirii omului cu Dumnezeu.

Iubiți frați în Domnul Hristos, Suntem chemați să răspundem iubirii lui Dumnezeu, urmând pe Hristos Iisus Fiul Său. Așa cum smerenia lui Hristos a fost deplină, tot așa și urmarea pe care trebuie să o parcurgem noi oamenii, trebuie să fie până la sfârșit, chemând în toată vremea ajutorul Lui în viața noastră, în lucrarea noastră duhovnicească. În ascultare de învățătura Sa sfântă și dumnezeiască, să lepădăm egoismul sau slava deșartă, și să lăsăm grijile lumești care despart pe om de Dumnezeu, pentru a ne dărui viața lui Dumnezeu, concentrandu-ne pe lucrarea duhovnicească pentru a merge cu credință pe calea care ne-a arătat-o Domnul Hristos, ca să dobândim Împărăția Cerurilor.

Pentru aceasta trebuie să ne rugăm mai mult, mai ales în aceste vremuri grele, pentru sănătate dar și pentru pacea și buna așezare a întregii lumi. Apoi, să facem fapte bune de ajutorare a semenilor noștri care au nevoie de sprijinul nostru.

Cunoscând beneficiile rugăciunii, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a proclamat anul 2022, ca: Anul omagial al rugăciunii în viața Bisericii și a creștinului.

Mântuitorul ne îndeamnă zicând: “Privegheați și vă rugați ca să nu cădeți în ispită” (Mt. 26,41 ; Lc.22,40). Astfel, suntem încredințați că rugăciunea este mijlocul de comunicare spiritual cu Dumnezeu și legătura de unire între frații de aceeași credință. Ea este pârghia vieții duhovnicești. Pentru aceasta, Mântuitorul însuși S-a rugat Tatălui pentru El, pentru apostoli și pentru cei care vor crede în El prin predica apostolilor, pe care I-a trimis în lume (In.17,3-22). De asemenea, apostolii s-au rugat în toată vremea.

Locul de rugăciune, în special, este Biserica, întrucât este stâlp și temelia a adevărului (I Tim. 3,15 ). Aici se oficiază Sfânta Liturghie precum și celelalte Sfinte Taine care sfințesc viața creștinului. De asemenea, pentru rugăciunea particulară a creștinului, în casele creștinilor dar și în natură pot fi amenajate locuri potrivite pentru rugăciune.

Să înălțăm rugăciuni de laudă, de adorare și de mulțumire Domnului Dumnezeu. Prin rugăciune și cântări de slavă să preamărim Învierea Domnului Iisus Hristos, care a adus lumii, lumina cunoștinței cea dătătoare de viață și de binecuvântare, ca să auzim și noi

îndemnul Mântuitorului Înviat din morți: “Bucurațivă” (Mt.28,9).

Iar din partea noastră, primiți urări de sănătate și bucurie, pace și liniște sufletească, împreună cu salutul pascal: Hristos a înviat! Adevărat a înviat Domnul!

Al vostru către Domnul rugător, † Episcopul Mihail Al Românilor Ortodocși din Australia și Noua Zeelandă

5

GALERIA MARILOR DUHOVNICI

Ultima lectie de credinta a Parintelui Adrian Fageteanu de Claudiu Tarziu

R

omania crestina se sprijina pe cativa mari duhovnici, ca pe niste stalpi ai lui Dumnezeu.

Ei vin din alt veac si din alta lume, purtati de forta rugaciunii lor. Parintele Adrian Fageteanu (98 de ani), parintele Arsenie Papacioc (96 de ani), parintele Iustin Parvu (92 de ani) si parintele Mina Dobzeu (89 de ani) fac parte dintr-o generatie jertfitoare de romani. Toti au patimit ani grei in temnitele comuniste pentru credinta lor. Si toti marturisesc ca au scapat teferi numai prin mila Domnului. Dumnezeu a ingaduit ca ei sa traiasca si azi, pentru ne fi calauze pe calea mantuirii.

Puhoaie de lume ii cauta si le soarbe cuvintele. Nu doar ce spun, ci mai ales cum spun starneste emotii mari.

Pentru ca in ei cuvantul arde de credinta ca o candela niciodata stinsa. Acesti batrani frumosi coplesesc lumea prin darurile lor. Astfel ca orice intalnire cu unul dintre ei devine de neuitat.

Cel mai in varsta, parintele Adrian, este si cel mai aspru dintre toti. Insa asprimea sa nu trece de dojana parinteasca.

Pronia cereasca a facut sa ne mai bucuram si noi o data “pe viu” de cuvantul sau, cu ceva vreme in urma.

Am ezitat sa scriem despre aceasta intalnire, temandune ca nu vom putea reda nici pe departe ce am trait. Dar pana la urma ne-am zis ca bucuria trebuie impartasita.

Lectia de credinta Pe dinafara pare mai zvelta, dar inauntru biserica e pe jumatate garbovita de vreme, pe jumatate parca incovoiata ocrotitor peste batranul preot. Un abur de lumina, strecurat printr-un ochi de geam, mai degraba ascunde chipul parintelui, care sade in strana din dreapta. De jur-imprejur, crestini incremeniti, ca elevii in banci, dinaintea unui dascal sever. Barbati incheiati pana la ultimul nasture, femei cu baticuri si fuste lungi, nu-si muta ochii de la duhovnic. Nu li se aude nici respiratia. Picturile naive de pe pereti sunt mai neastamparate decat oamenii care il inconjoara pe preot.

E o Duminica obisnuita de vara, dupa Sfanta Liturghie, la Schitul Locurele – la cativa pasi de nevointa

6

mai sus de Manastirea Lainici. Si pentru ca parintele Adrian Fageteanu se simte ceva mai bine, sta de taina cu credinciosii care au urcat muntele pentru sfintia sa.

Rar mai primeste cate unul singur la chilie, din pricina neputintelor sale trupesti. Dar ii place sa stea de vorba cu mai multi o data. Totul urmeaza un tipic.

O tanara citeste din Evanghelie, clar, fara graba, cu intonatie, semn ca nu e prima data cand are aceasta sarcina. La doua, trei fraze, parintele Adrian o opreste protocolar: “Imi dati voie sa va explic?”. Intrebarea e mai degraba o introducere politicoasa decat o interogatie care asteapta vreun raspuns. Totusi, cativa crestini, intrun cor grabit, incuviinteza de fiecare data cu aceleasi cuvinte: “Da, parinte”. Si parintele talmaceste spusele evanghelistului, cu glasul sau usor metalic, aparent istovit, care deodata se ridica intr-o puternica bataie de aripi, infiorand aerul si inlemnindu-i mai mult pe credinciosi. Cuvintele sale, ca niste radacini care cauta lumina, cresc intr-o impletitura halucinanta de istorii personale, pilde de Pateric si interpretari surprinzatoare ale Scripturii.

La un moment dat, parintele se opreste brusc, ca in fata unei vedenii negre. Intreaba apoi: “Imi dati voie sa va ajut?”, cu ochii, despre care stim ca nu mai vad, atintiti catre o femeie imbrobodita, asezata la doi metri in fata sa pe un scaun, picior peste picior. Si apoi: “In biserica nu se sta picior peste picior”. Tace scurt si continua: “Desi sunt orb, vad toate acestea. Sunt dator sa va invat acestea, nu o fac de dragul observatiei”.

Supararea nu trece pe chipul sau bland.

Parintele revine la povestea sa: “Tata m-a intrebat odata: «Mai Alexandre – ca asta era numele meu inainte de calugarie –, pe cine iubesti cel mai mult?» Iar eu i-am spus ca il iubesc pe taran. Tata a fost uimit: «Dar ce ti-a dat tie taranul?». Nu mi-a dat, dar el munceste din zori si pana-n noapte si nimeni nu tine cu el, nimeni nu-i face dreptate – i-am zis. Tata mi-a spus atunci ca trebuie sa ma fac avocat, ca sa-l apar pe taran. Si asa am facut”.

Si parintele continua sa vorbeasca despre credinta taranului roman si despre frumusetea si bunatatea sa.

Iarna sufletelor Cu un gest scurt, indeamna ucenica sa citeasca mai departe.

“Rugati-va sa nu fie fuga voastra iarna, nici sambata”, glasuieste femeia.

Parintele explica: “Nu e vorba de iarna ca anotimp, ci despre vremea cand dragostea crestina se va raci. Va fi atunci un alt fel de iarna peste oameni, un ger cumplit in suflete. Crestinii nu se vor mai iubi ca fratii, ci se vor vinde, se vor uri si se vor ucide”.

Si iarasi femeia: “Caci va fi atunci stramtorare mare, cum n-a fost de la inceputul lumii pana acum si nici nu va mai fi…”

“Stramtorare inseamna prigoana, chinuri multe…

Pe timpul imparatilor romani, cel mai mare chin era sa despici omul in doua de viu. Dar va fi mai rau decat atat, pentru ca vor fi rupte in doua sufletele” – spune parintele, ca unul care a vazut iadul pe pamant.

Avva Adrian lasa capul in jos ingandurat, iar femeia citeste: “Indata dupa stramtorarea acelor zile, soarele se va intuneca, luna nu va mai da lumina ei, iar stelele vor cadea din cer si puterile cerurilor se vor zgudui”.

“Se vor zgudui mai mult decat la rastignirea Mantuitorului” – subliniaza duhovnicul.

“Atunci se va arata pe cer semnul Fiului Omului”.

“Adica, sfanta cruce. Cine poate sa-mi spuna ce intelege prin cruce?” – intreaba deodata parintele Adrian. Tacere. Crestinii nu stiu daca trebuie intr-adevar sa raspunda sau e vreo voluta oratorica a parintelui.

Parintele Adrian curma linistea cu glas ascutit, care creste treptat in sonoritate: “Ce intelegeti prin cuvantul cruce? Ce in-te-le-ge-ti dumneavoastra prin cuvantul cruce? Nimeni nu intelege nimic?”. Asprimea se topeste in bunavointa.

Se dezleaga vreo doua limbi: “Altarul rastignirii lui Hristos” – spune unul.

“Arma impotriva diavolului” – indrazneste altul.

“Biruinta…” – se mai aude timid.

Cu o voce mai joasa, aproape tandra, parintele Adrian isi duce mai departe rolul de invatator: “Imi permiteti sa va explic?”. Si reia episodul in care, inaintea unei batalii decisive, Dumnezeu i-a aratat imparatului Constantin cel Mare crucea pe cer, spunandu-i ca aceasta este biruitoare. “Apusenii sustin ca Dumnezeu a zis: «Sub acest semn vei invinge!» Noi, ortodocsii, credem ca a spus: «Intru aceasta vei invinge!». Caci prin jertfa biruiesti, nu prin semn. Numai jertfa lui Hristos ne-a mantuit, nu crucea de talhari pe care a fost omorat, nu lemnul asezat in forma de cruce”, arata parintele Adrian.

Crucea l-a preocupat mereu si a cautat sa-i invete pe cei care i-au cerut povata tot ce a stiut despre cruce.

Sa nu fii egoist in rugaciune Incalzit de amintirea acestei jertfe rascumparatoare, parintele vorbeste indelung, cu poticniri – poate de lacrimi macinate in sine, poate de teama care trebuie sa te insoteasca atunci cand incerci sa deslusesti Cuvantul –, despre cruce. “Nu exista cruce decat aceea cu bratele egale, e-ga-le. Caci crucea este simbol al desavarsiri, se incadreaza in cerc, care n-are inceput si nici sfarsit – deci e simbolul vesniciei. Cand verticala crucii e mai lunga, este doar pentru ca noi sa avem de ce-o tine.”

Ca si cum n-ar fi sigur ca am inteles, cere un voluntar dintre credinciosi, pentru a exemplifica. Dupa un moment de stinghereala, se ofera un tanar inginer.

Preotul il duce in fata altarului si se inchina impreuna: “In numele Tatalui” – cele trei degete inmanuchiate ating fruntea, “Al Fiului” – mana coboara pana in capul pieptului, “Si-al Sfantului Duh” – traseaza orizontala crucii de la un umar la celalalt, apoi, cu mana pe langa corp, “Amin!”. E multumit de inchinaciunea tanarului: “Foarte bine”.

“Unii pun «Al Fiului» mai jos de coaste, si-i mare greseala. Tatal ceresc a spus Evei: «Vei naste pe Cel ce va zdrobi capul sarpelui». Dar Eva nu-i facuta la buric, nici mai jos, ci din coasta lui Adam. De aceea mana trebuie sa coboare numai pana unde se termina sternul cand spunem «Al Fiului». Invatati-i si pe copiii, si pe vecinii, si pe colegii dumeavoastra cum se face crucea crestina” – ne indeamna.

Parintele se intoarce in scaunul sau si o lasa pe ucenica sa citeasca mai departe despre cum va fi a doua venire a lui Hristos. Un nou prilej pentru duhovnic de a ne invata cum sa ne pregatim pentru Judecata de Apoi, prin curatirea sufletului. “Sa fim buni cu aproapele, sa nu fim lacomi, sa impartim cu cei mai nevoiasi tot ce ne da Dumnezeu. Sa-i dai celui flamind sa manance, celui gol de imbracat… Sau daca nu ai de unde, macar sa-l mangii cu vorba. Si daca nici de aceasta nu ne invrednicim, macar sa ne rugam pentru aproapele: «Doamne, eu nu pot sa-l ajut, ajuta-l Tu!». Rugaciunea n-o faci numai pentru tine…”

Parintele Adrian isi aminteste ca in temnita Aiudului, pe unde a patimit si el din pricina comunistilor, l-a auzit pe un camarad rugandu-se numai pentru sine. “Eram inghesuiti vreo 30 de insi intr-o camera mica, in paturi de fier suprapuse. Si erau cu noi doi oameni cu acelasi nume: Popescu Victor. Unul dintre ei s-a rugat intr-o seara: «Doamne, fie-ti mila, ma asteapta familia, trebuie sa ma intorc acasa, sa o ajut. Ai grija de mine, scapa-ma din inchisoare. Dar Doamne, eu sunt Popescu Victor din patul de jos, nu cel din patul de sus»”.

Asistenta rade usor.”Mantuitorul zice clar: cine vrea sa-si salveze sufletul sau il va pierde, numai cine isi va

7

da sufletul sau pentru altii, acela se va mantui.”

Parintele ii mai ingaduie cititoarei cateva pasaje si apoi ii multumeste. In timp ce ne pregatim sa luam binecuvantare de la Sfintia Sa, parintele ne rezuma intreaga lectie: “Copil fiind, am intrebat-o pe mama mea: la ce spui mata cer? Cateodata spui ca s-a ridicat soarele pe cer, altadata spui ca Dumnezeu este in cer. Care-i adevarul?

Cuvinte de folos de la Parintele Adrian Infranarea Infranarea si puterea rugaciunii le sunt date tuturor oamenilor. Daca vrem sa ne infrinam trupul de la cele necurate si daca vrem sa ne rugam, nu exista „nu pot”.

Rugaciunea Oamenii il cauta pe Dumnezeu numai la necaz, greutati si suferinte. Dumnezeu ne-a spus: „Nu va puneti nadejdea in oameni” si noi ne aducem aminte de aceasta la nevoie. Ii sfatuiesc pe toti crestinii sa nu uite de rugaciune nici cand le este bine. Si sa nu puna pe altii sa se roage pentru ei. Sa se roage ei insisi.

Ascultare In manastire, cel mai greu este de indeplinit ascultarea. In lume, tot ascultarea este cea mai grea, dar ascultarea de Dumnezeu. Ascultarea si implinirea cuvantului Lui. Sa urmam pilda Maicii Domnului, care a spus: „Fie mie dupa cuvantul tau!”

Rostul nostru Chiar si unii crestini ma intreaba care este rostul vietii noastre. N-avem nici o indoiala. Mantuitorul a spus clar: „Cautati imparatia cerurilor”, adica mantuirea.

Mantuire Numai cei care au capacitatea de a se jertfi pentru ceilalti se mantuiesc.

Duhovnicul Se vorbeste de mari duhovnici. Duhovnicul, indiferent de pregatirea lui scolara, nu are nici o putere daca nu o primeste de sus.

Marxism Inainte de venirea comunismului, romanii erau mai credinciosi. Marxismul a reusit sa-l desparta pe om de Dumnezeu. Chiar si multi dintre cei care nu credeau sau nu erau de acord cu marxismul au fost zdruncinati in credinta. Iar cei nascuti in comunism au fost cel mai mult distrusi sufleteste.

8

O viata de jertfa

9

Hristos a Inviat!

VASILE MILITARU

Hristos a Inviat! Ce vorba Sfanta!

Iti simti de lacrimi calde ochii uzi Si-n suflet parca serafimii-ti canta De cate ori crestine o auzi.

Hristos a Inviat in firul ierbii, A inviat Hristos in Adevar; In poienita-n care zburda cerbii, In florile de piersec si de mar.

In stupii de albina fara gres, In vantul care sufla mangaios In ramura-nflorita de cires Dar vai, in suflet ti-anviat Hristos?

Ai cantarit cu mintea ta crestine Cat bine ai facut sub cer umbland, Te simti macar acum pornit spre bine Macar acum te simti mai bun, mai bland?

Simti tu topita-n suflet vechea ura?

Mai vrei pieirea celui plin de Har? Ti-ai pus zavor pe barfitoarea-ti gura?

Iubirea pentru semeni o simti jar?

O, daca-aceste legi de-a pururi sfinte In aur macar azi te-au imbracat Cu serafimii-n suflet imn fierbinte Ai drept sa canti: Hristos a Inviat!

La Pasti

de George Cosbuc Prin pomi e ciripit si cant, Vazduhu-i plin de-un rosu soare, Si salciile-n alba floare E pace-n cer si pe pamant.

Rasuflul cald al primaverii Adus-a zilele-nvierii.

Si cat e de frumos in sat!

Crestinii vin tacuţi din vale Si doi de se-ntalnesc in cale Isi zic: Hristos a inviat!

Si rade-atata sarbatoare Din chipul lor cel ars de soare.

Si-un vant de-abia clatinator Sopteste din vazduh cuvinte: E glasul celor din morminte, E zgomotul zburarii lor!

Si pomii frunţile-si scoboara Ca Duhul Sfant prin aer zboara.

E liniste. Si din altar Cantarea-n stihuri repetate Departe pana-n vai strabate Si clopotele canta rar: Ah, Doamne! Sa le-auzi din vale Cum rad a drag si plang a jale!

Biserica, pe deal mai sus, E plina astazi de lumina, Ca-ntreaga lume este plina De-acelasi gand, din cer adus: In fapta noastra ne e soarta Si viata este tot, nu moartea.

Pe deal se suie-ncetisor Neveste tinere si fete, Batrani cu iarna vieţii-n plete; Si-ncet, in urma tuturor, Vezi sovaind cate-o batrana Cu micul ei nepot de mana.

Ah, iar in minte mi-ai venit Tu, mama micilor copile!

Eu stiu ca si-n aceste zile Tu plangi pe-al tau copil dorit!

La zambet cerul azi ne cheama Sunt Pastele! Nu plange, mama!

10

TANARUL ORTODOX

”Vino in Biserica lui Hristos! Vino sa inveţi ce este inocența si puritatea, ce este blandeţea si ce este iubirea. Vei afla care este rostul tau in lume, care este scopul existenţei noastre. Spre stupoarea ta, vei afla ca viaţa noastra nu sfarseste in moarte, ci in inviere; ca existenţa noastra este spre Hristos si ca lumea nu este doar un moment gol, in care sa stapaneasca neantul.

Vei avea o nadejde si nadejdea te va face tare.

Vei avea o credinţa si credinţa te va mantui.

Vei avea o dragoste si dragostea te va face bun.”

Parintele Gheorghe Calciu - Dumitreasa, in primul dintre cele ”Sapte cuvinte catre tineri”, ținute in biserica manastirii Radu Voda din Bucuresti, incepind cu 8 martie 1978, predici care i-au adus o condamnare de 10 ani de inchisoare politica din partea regimului comunist.

"Inima, biserica de creaţie, Fa-te staul de Betleem, Fa-te biserica unde se jertfeste Mielul iertator de blestem.

Fa-te mormant al Celui Rastignit Ca sa inviezi cu Cel ce pacatul a biruit.

Iisuse, Cantarea Iubirii dumnezeiesti, Iisuse, vino in inima mea sa liturghisesti, Iisuse, coboara pacea Ta in cele de jos.

Bucura-te, isihie, Taina Liturghiei iubirii lui Hristos" Parintele Ghelasie de la Frasinei

11

DIN ACTIVITATILE PAROHIEI

12

13

Duminica Floriilor

14

15

Prohodul Domnului

16

Sfintele Pasti din acest an au fost donate de familia Vasile si Ioana Vancea.

Biserica Ortodoxa Romana “Sfintii Petru si Pavel” CONTACT: website: www.romanianstpeterandpaul.com.au email - stpeterandpaulparish@gmail.com

Romanian Orthodox Youth Group

CONTACT Facebook Group: Romanian Orthodox Youth Group Melbourne

Consiliul Parohial

Comitetul de Doamne

Preot Paroh Dumitru Coman mobil: 0408 591 014 Domnul Iuliu Muntean - epitrop mobil: 0411 135 252 Domnul Dorel Puiu - epitrop Domnul Dan Laurentiu Vatca - secretar si casier Domnul George Botezatu - casier Domnul Viorel Cocolea Domnul Ion Marghidan Domnul Savin Noja Membri supleanti: Domnul Ion Petromaniant Domnul Ionel Filip Cenzori: Domnul David Vasile Domnul Leonard Uta Membri in Adunarea Eparhiala Domnul Dan Laurentiu Vatca Domnul Mircea Pop

Toate doamnele parohiei care frecventeaza Biserica si iubesc Biserica lui Hristos.

RUGAM CALDUROS TOTI CREDINCIOSII SA FACA DONATII PENTRU SPRIJINIREA BISERICII NOASTRE: Detaliile contului bancar al Bisericii sunt: Account name: Romanian Orthodox Church of Melbourne BSB: 083170 Account Number: 515 292 049 Va multumim pentru sprijinul acordat pana acum si ne rugam ca Bunul Dumnezeu sa va rasplateasca osteneala si dragostea pentru Biserica!

17

HRISTOS A INVIAT! Consiliul Parohial impreuna cu Parintele Dumitru Coman si Comitetul de Doamne

Editat de Parohia Bisericii Ortodoxe Romane “Sfintii Petru si Pavel” Melbourne - Australia, Aprilie 2022