pag 3
Pastorala Prea Sfintitului Mihail pag 6 Galeria Marilor Duhovnici IPS Bartolomeu Anania pag 7 Cantare de lauda la Nasterea Domnului pag 8 Predica din iesle Pag 9 Icoana Sfantului Nicolae
pag 10 Tanarul Ortodox pag 12 Speranta, Iubirea si Credinta pag 13 Ruga de Copil Pag 14 Din activitatile Parohiei pag 21 Anunturi Parohiale
În Biserică, prin virtuți, spre împlinirea scopului Nașterii Domnului Iisus Hristos! † MIHAIL
PRIN HARUL LUI DUMNEZEU EPISCOP AL EPISCOPIEI ORTODOXE ROMANE A AUSTRALIEI SI NOII ZEELANDEPreacucernicilor preoți și tuturor binecredincioșilor creștini din eparhia Noastră, har, pace, sănătate și întru toate bunăvoire, cu prilejul Nașterii Domnului, Anului Nou și Bobotezei, iar de la Noi arhierești și părintești binecuvântări.
„Astăzi Hristos în Betleem se naște din Fecioară. Astăzi Cel fără de început Se începe și Cuvântul se întrupează. Puterile cerurilor se bucură și pământul cu oamenii se veselește; magii daruri aduc; păstorii minunea vestesc; iar noi neîncetat strigăm: slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace între oameni bunăvoire!” (slava Laudelor Nașterii Domnului, în Minei, 25 Decembrie) strămoșului Adam și greșelile tuturor oamenilor asupra Lui, ca să mântuiască întreg neamul omenesc din robia păcatului și a morții.
Iubiți frați și surori în Domnul Hristos, Preamărim pe Domnul Dumnezeu, Cel în Treime închinat pentru că ne-a învrednicit și anul acesta să ajungem la sărbătoarea Nașterii după trup a Fiului și Cuvântului lui Dumnezeu Tatăl.
Biserica întreagă sărbătorește cu bucurie deplină pentru că Fiul lui Dumnezeu s-a întrupat și a devenit Fiu al omului, născându-se din Sfânta Fecioară Maria, la plinirea vremii, într-o peșteră săracă și rece din Betleemul Iudeii.
În ciclul liturgic din fiecare an, sărbătorile cu dată fixă, precum este și Praznicul Crăciunului se repetă liturgic ziua nașterii lui Hristos și prin aceasta înfățișează venirea veșniciei în cadrul timpului. Dumnezeu cel veșnic, cel necuprins și fără de sfârșit, se lasă cuprins și ia chip de om ca să viețuiască între oameni, asemenea oamenilor, deși este deosebit de oameni. El ia păcatul
În același timp, Iisus Hristos Domnul nu este numai fiul lui Adam. El este și fiul lui Avraam, a lui Isac și a lui Iacob, „din rădăcina lui Iesei” (Isaia 11,1) și din neamul lui David, vestit de proorocii care așteptau cu nădejde pe Unsul Domnului, pe Mesia sau Mântuitorul lumii, pentru că scopul întrupării Fiului lui Dumnezeu este mântuirea și înnoirea omului, precum zice și Sfântul Atanasie cel Mare: „căci a premers faptei de a se face om trebuința oamenilor, fără de care nu ar fi îmbrăcat trup” (PSB 15, p.290). Astfel, Dumnezeu Fiul se face om pentru că de la început, scopul creării omului a fost, asemănărea cu Dumnezeu.
Desigur, la asemănarea cu Dumnezeu, conform învățăturii noastre de credință, se poate ajunge prin cultivarea virtuților, iar acestea se dobândesc numai prin comuniunea omului cu Dumnezeu
și prin împlinirea voii Lui. Creștinul lucrează împreună cu harul lui Dumnezeu și astfel în sufletul lui rodesc virtuțile: dragostea, bucuria, pacea, smerita cugetare, nepomenirea răului, îngăduința, blândețea, supunerea, răbdarea, hotărârea, îndrăznirea, bărbăția, deosebirea și mustrarea. Sfântul Vasile cel Mare tălmăcind pasajul din Ecclesiastul 3,1: „vremea este pentru fiecare lucru”, spune: “Se cuvine să știm că este vreme potrivită și de smerenie, și de stăpânire; și de mustrare, și de mângâiere; și de sfială și de îndrăzneală; și de bunătate și de asprime; și în general pentru orice lucru. Așa încât uneori se cuvine să arătăm cele ale cugetului smerit...iar alteori să folosim autoritatea pe care a dat-o Domnul spre zidire și nu spre dărâmare, când trebuința cere îndrăzneală”(Regulile Mici, 113; PSB 18, p. 365)
Astfel, urmând îndemnul amintit, credincioșii și cu atât mai mult păstorii sufletești sunt datori să fie îngăduitori cu aproapele, însă nu trebuie să accepte nedreptatea, fără a protesta. Îngăduința se deosebește de lașitate și îndrăzneala de obrăznicie. Cultivând virtuțile, credincioșii devin părtași la biruința lui Hristos asupra puterilor potrivnice ale celui viclean și totodată devin părtași la slava lui Hristos.
Iubiți credincioși și credincioase,
Nașterea Domnului Hristos ne descoperă multe învățături. Mai întâi ne învață că Fiul lui
Dumnezeu – Cuvântul născut din veci din Tatăl, s-a făcut om. Apoi învățăm că Sfânta Fecioară Maria este Născătoare de Dumnezeu, fapt pentru care o cinstim mai presus decât pe toți sfinții. În noaptea sfântă cerurile se deschid și îngerii cântă în cor: „Mărire întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, între oameni bunăvoire” (Lc. 2,14). Păstorii merg călăuziți de îngeri până la Betleem și se închină Pruncului, steaua luminează și călăuzește pe magi, care aduc daruri alese: aur, smirnă și tămâie, pe care le așează la picioarele Celui ce S-a născut pentru mântuirea lumii (Mt.2,2-11). Prin Întrupare, Hristos Domnul S-a deșertat de slava dumnezeiască, a luat chipul nostru făcându-se „asemenea nouă, afară de păcat” (Evrei 4,15). Prin El a răsărit lumii lumina dumnezeiască care s-a revărsat peste lumea văzută și cea nevăzută și toate s-au umplut de bucurie. Putem spune că prin venirea lui Hristos în lume, Împărăția lui Dumnezeu s-a deschis lumii, și pentru toți oamenii care trăiesc în lume ca „fii ai luminii și fii ai zilei” (I Tesaloniceni 5,5) , “ziua Domnului nu va veni spre judecată, pentru că ei deja se află și trăiesc în Împărăția lui Dumnezeu”, așa cum spune Sfântul Simeon Noul Teolog în (Scrieri I, Discursuri teologice și etice, ed. Deisis, Sibiu, 1998, p. 268). Este important de subliniat că Împărăția lui Dumnezeu se trăiește în Biserică. Pentru aceasta Sfântul Apostol Pavel cheamă pe cei credincioși să se ”lepede de lucrurile întunericului și să se îmbrace cu armele luminii” (Romani 13,12). Biserica este corabia iubirii și a vieții, este zidirea cea nouă în care dobândim mântuirea și unde are loc înnoirea lumii (II Cor. 5,17), pentru că Ea
își are obârșia în Dumnezeu și calea Ei este spre Dumnezeu.
Viziunea autonomă asupra lumii aduce multă înșelăciune și îl distruge pe om. Uneori și unii creștini, influențați de duhul lumii secularizate și necatehizați, încearcă să devieze prin polemici și interpretări greșite, calea Bisericii, rolul Ei sfințitor și mântuitor. Atenționăm pe aceștia că din moment ce nu văd nimic dincolo de lume și de cele trecătoare, se fac robi lumii și se supun legii morții. În felul acesta trupul le devine mormânt al sufletului, iar lumea li se face temniță. Eliberarea de legea morții – (și aici este vorba de moartea sufletească), se face în Biserică pentru că aici, prin Sfintele Taine omul se înnoiește și dobândește viața veșnică.
Pentru aceasta este nevoie de multă rugăciune, care este o faptă a libertății. Prin rugăciune omul intră în comuniune cu Dumnezeu și se unește cu El. Rugăciunea din biserică, care se face în cadrul cultului public trebuie continuată sau prelungită în familie și în chilia personală. Pentru a arăta importanța rugăciunii pentru noi, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a proclamat anul 2022 ca: Anul omagial al rugăciunii în viața Bisericii și a credinciosului. Cel mai mare privilegiu pe care l-a primit omul de la Dumnezeu este ca omul să poată să devină persoană sau ipostas. Atingerea acestui obiectiv se poate dobândi prin rugăciune înălțată către Dumnezeu. Omul are nevoie de rugăciune întrucât prin rugăciune se înalță către Dumnezeu și primește harul dumnezeiesc. Omul rugător este smerit, nu se cearta cu aproapele, caută dreptatea și pacea, caută liniștea, nu clevetește și vorbește măsurat și în adevăr. Rugăciunea, după învățătura creștină este maica virtuților. Mântuitorul însuși S-a rugat și ne-a dat Rugăciunea Domnească (Mt.6,9-13); pe ucenici îi învăța să se roage stăruitor și necontenit (Lc.18,1-8); apoi tot El ne învață, zicând: „cereți și vi se va da, căutați și veți afla, bateți și vi se va deschide” (Mt.7,7) . Și Sfântul Apostol Pavel îi învăța pe creștinii din Tesalonic, zicând: “Rugați-vă neîncetat” (I Tesaloniceni 5,17). Pentru toate acestea, vă îndemnăm și noi ca fiecare în parte și toți împreună să înălțăm rugăciuni de preamărire a lui Dumnezeu și de mulțumire pentru toate darurile pe care le-am primit în viața noastră, pentru darurile primite în anul pe care îl încheem și pentru darul vieții. Să îl rugăm pe Domnul Hristos să dăruiască lumii pace și credință dreaptă ca să lucrăm cele bineplăcute Lui.
Frați creștini,Anul Nou – 2023 în care vom intra, să îl întâmpinăm cu rugăciune stăruitoare. Din nefericire, Evanghelia Crăciunului se vestește într-o lume neliniștită și îngrijorată de amenințarea armelor, unde neînțelegerile și patimile egoiste de stăpânire și dorința de putere a unora produc conflicte, tensiuni, durere și în unele locuri, moarte. Să ne gândim la copiii și bătrânii care suferă fără a putea să se apere, să ne gândim la toți cei care suferă frigul și foamea, fără locuință și din cauza pericolului sunt nevoiți să lase totul în urmă și să plece în locuri necunoscute din cauza războaielor, a conflictelor și violenței.
Pentru toți să ne rugăm Pruncului Iisus născut în ieslea Betleemului și adăpostit în Peștera săracă și rece, împreună cu Sfânta Sa Maică și cu Dreptul Iosif. După Nașterea Pruncului Iisus, Sfânta Familie ia drumul pribegiei și se refugiază în Egip pentrua proteja viața Pruncului Iisus de amenințarea lui Irod. Pronia cerească le-a purtat de grijă și Mântuitorul Iisus Hristos și-a împlinit misiunea pentru care S-a născut în lume, aducând lumii lumina Evangheliei Sale.
Închinându-ne cu smerenie Mântuitorului nostru, să Îl rugăm să ne ocrotească pe toți, să ne lumineze viața. Plecând genunchii noștri să îl rugăm pe Domnul ca să ne dea putere în lucrarea cea mântuitoare și biruință asupra păcatului, a potrivnicilor și a ispitelor, mărturisind cu credință puternică: „Hristos se naște, slăviți-L! Hristos din ceruri, întâmpinați-L! Hristos pe pământ, înălțațivă!”
Cu prilejul sărbătorilor Nașterii Domnului, Anului Nou și Botezului Domnului Hristos, primiți din partea noastră urări de sănătate și mântuire, bucurie sfântă, pace sufletească, ajutor de la Domnul și împlinirea bunelor dorințe. La mulți și binecuvântați ani!
† Episcopul Mihail
Al Românilor Ortodocși din Australia și Noua Zeelandă
Iubitii mei fii sufletesti,
Traim realitatea unor vremuri, in care si la noi in tara, la fel ca peste tot in lume, se arata foarte devreme, scaldat intr-o uriasa risipa de lumini si culori. Ai crede ca toate jocurile de artificii ale lumii, tasnite-n vazduh si sparte in milioane de jerbe sclipitoare, s-au aninat in copaci, pe balcoane, pe stalpi, prin gradini, pe acoperisurile cladirilor, in ghirlande de vapai sarbatoresti.
Fireste, intaia si marea bucurie e a copiilor. Mos Craciun, pe cat de batran, pe atat de ispititor, surade din desaga si fagaduieste la nesfarsit. Parintii i se supun cu mare lepadare de sine si-i muta sacul sub crengile bradului festiv, coalizati intr-o universala si superba amagire a varstei de cristal.
In nici o alta sarbatoare, traditia nu e atat de strans ingemanata cu izvorul ei religios. Mai inaintea icoanei rituale si a slujbei liturgice, colinda canta la fereastra si-L vesteste pe Dumnezeu-Pruncul. In credinta si datina, copiii sunt inaintemergatorii preotilor si, poate, cei mai autentici ambasadori ai vesnicului Betleem, purtatorii adevaratei traditii a colindelor, care ne ofera o tainica intelegere a sufletului acestei superbe sarbatori.
Cei vechi ai nostri aveau o mai dreapta intelegere a Craciunului decat o avem noi, multi din cei de azi. Coplesiti de atata simt al istoriei, suntem tot mai aplecati sa observam pe un Iisus al ei, care s-a nascut candva cu aproape doua mii de ani in urma, o data pentru totdeauna, a carui intrupare o celebram printr-o amintire liturgica si, eventual, printr-un ospat la care El nu a fost poftit.
Sarbatorile de iarna sunt o superba celebrare a puritatii. Nasterea Domnului din Preacurata Fecioara, prospetimea Anului Nou, apele sfintite ale Bobotezei, ingerescul chip al Sfantului Ioan, colindele, datinile, bradul de Craciun, toate sunt menite sa ne sustraga mizeriilor endemice si sa ne aduca aminte ca, cel putin doua saptamani din an, putem fi mai buni la inima, mai frumosi in gandire si mai curati la suflet.
Din pacate, exista printre noi destui „crestini” care sarbatoresc un Craciun fara Iisus, o Boboteaza fara aghiasma, un Sfant Ion fara Ioan si, mai ales, un An Nou intr-un revelion perpetuu, fara sfarsit, condimentat cu narcotice vaporoase, straie impudice si aburi etilici. Nimic alarmant, daca o astfel de petrecere in lant nu s-ar contura ca mod de viata al multora din tinerii nostri de azi, fara nici o aparare legiuita intr-un mediu din ce in ce mai agresiv si mai dizolvant.
Pornind de la premiza ca planeta noastra este opera lui Dumnezeu, sunt un partizan al miscarilor ecologiste, care nu-si propun altceva decat refacerea si mentinerea pamantului in toata puritatea, frumusetea si rodnicia lui. Nu am auzit insa de un ecologism spiritual, de un curent impotriva poluarii sufletelor tinere, sistematic agresate de libertinajul mediatic, care le altoieste gustul pentru vulgaritate, pornografie, violenta si desfrau.
Or, gustul viciat devine mentalitate, iar mentalitatea deviata rastoarna valorile, consfintind anormalitatea drept normalitate, in interiorul unei libertati prost intelese si rau folosite. Aceasta, insa, nu exclude neputinta de a intelege libertatea in sensul ei profund si adevarat. Cum am inteles-o noi?
Libertatea de a nu mai respecta regulile de circulatie rutiera, libertatea de a devasta adaposturile din statiile de autobuz, libertatea de a fi dezmatati, libertatea televiziunii de a afisa nerusinarea, libertatea presei de a cultiva limbajul mitocanesc, calomnia si asasinatul moral, libertatea copilului de a-si sfida parintii, libertatea mamei de a-si ucide pruncul nenascut, libertatea legii de a consfinti anormalul drept normal, libertatea sindicalistului de a impune legea ciomagului, libertatea patronului de a-si ascunde veniturile, libertatea frontierelor de a instraina bunuri culturale si de a asigura invaziile nocive de tot felul, libertatea insului de a crede ca poate oricand sa faca ce vrea... Nu este liber cel care poate sa faca
si sa spuna ce vrea, ci este liber cel care spune si face ceea ce trebuie si ceea ce este cuviincios.
Avem o lege pentru protectia copilului, dar ea nu se resimte si pe micul ecran, si cu atat mai putin in scolile publice unde functioneaza, obligatoriu, asazisele programe de sanatate care-i invata pe copii cum sa imbatraneasca vertiginos prin depravare planificata. Avem o lege antidrog, dar nu si una antidezmat. Avem o lege anticoruptie, dar nu si una antiseductie.
Avertismentul antialcoolic devine timid si neputincios in vecinatatea imediata a betivului proclamat erou. Ora de religie nu poate face mare lucru daca eforturile Bisericii nu sunt sprijinite de institutiile statului, de societatea civila si, nu in ultimul rand, de presa. Ne intereseaza copiii strazii, dar nu avem dreptul sa-i uitam pe copiii maidanului moral. Astazi suntem intr-o febrila cautare de solutii impotriva crizei si a saraciei, dar nu vom face nimic fara remediile spirituale impotriva acestei crime lente si bine studiate care distruge constiinta tinerilor.
Zadarnic curatim pamantul de gunoaie, daca-l vom lasa populat cu oameni deformati si mutilati sufleteste. Va rog, parintilor, ocrotiti-va copiii! E vorba de viitorul nostru ca neam, popor si patrie. Un gand bun, si copiii nostri vor primi cel mai frumos cadou de Sfintele Sarbatori.
La multi ani!
Fecioara Maria "a nascut pe Fiul sau, Cel Unul-Nascut, L-a infasat si L-a culcat in iesle, caci nu mai era loc de gazduire pentru ei" Luca 2, 7. Inca din acest moment, mai inainte chiar de a cuvanta, Iisus Hristos incepe sa predice lumii, aratand ca, atat la cei pe care-I cauta, cat si la cei care-L cauta, El nu pretuieste nimic mai mult decat smerenia si curatia-duiosia.
Smerenia este atitudinea fireasca a omului, care primeste toate lucrurile in dar, fiind chemat la viata de Dumnezeu, iar curatiaduiosia este acea stare de simtire delicata, care izvoraste din inima omului, ca si smerenia.
Prin modul nasterii Sale, in pestera din Betleem, Cel nascut in iesle ne cheama la smerenie si la mila, la dragoste si la simplitate.
Suntem chemati la smerenie, pentru ca Fiul lui Dumnezeu, nefiind gazduit in casele din Betleem, a primit a se naste intr-o pestera intunecoasa si a fi asezat in ieslea necuvantatoarelor. Astfel, daca Stapanul a toate a primit a se naste in ultimul colt al lumii, lipsit pana si de cele mai modeste conditii, cu atat mai mult suntem datori noi, cei incarcati cu multe pacate, sa nu avem pretentii de la cei de langa noi si sa nu ne plangem de asprimea vietii noastre.
Suntem chemati la mila, pentru ca Maica Domnului, fiind insarcinata, nu a gasit mila in inimile celor din Betleem, care erau mult prea ocupati cu oaspetii cei instariti. Daca, odinioara, locuitorii din Betleem ar fi stiut cine le bate la poarta, cu siguranta le-ar fi oferit cel mai de cinste loc din casa. Noi, cei de astazi, avem cu adevarat mila atunci cand nu cautam la chipul celui care ne intampina, ci la nevoia si la durerea lui.
Ospitalitatea crestina izvoraste din modul intruparii Fiului lui Dumnezeu, Iisus Hristos, care nu se naste in centrul atentiei, ci la marginea societatii, intr-un loc trecut cu vederea de toata lumea. Precum bine stim, Fiul lui Dumnezeu se afla, in chip tainic, in fiecare om sarman si strain, care nu are unde sa-si plece capul.
Sfantul Apostol Pavel ne indeamna la ospitalitate, facand referire la ospitalitatea lui Avraam: "Primirea de oaspeti sa n-o uitati caci, prin aceasta, unii, fara ca sa stie, au primit in gazda ingeri" Evrei 13, 2. Mai mult, insusi Mantuitorul ne spune ca, ori de cate ori primim un om, in numele lui Dumnezeu, pe El il primim, impreuna cu Tatal, zicand: "Cel care primeste pe cel pe care-l voi trimite
Cel ce pune daruri in inimile noastre de copii
“Calugarii si-au facut meserie din rugat pentru ca ei au vazut ca nu poate sa existe meserie mai frumoasa decat sa vorbesti tot timpul cu Dumnezeu.” (9 ani)
“Calugarii nu sunt asa de vorbareti pentru ca, daca Il lasa pe Dumnezeu sa le vorbeasca toata ziua, ei s-au obisnuit sa taca mult, ca sa-L asculte –ca nu pot sa-L intrerupa tocmai pe Dumnezeu.” (8 ani)
“Biserica e sfanta si ramane sfanta, chiar daca intra in ea multi pacatosi, ca biserica de aia e facuta, ca pacatosii care intra sa-si faca acolo antene pentru Dumnezeu.” (12 ani)
“Dumnezeu se intelege mai usor cu copiii mici, ca cei mici au suflet mai incapator. La oamenii mari e o inghesuiala de rele ca nici n-ai unde sa stai.” (10 ani)
“Ingerii nu ne spun cum e in Rai, de unde sunt ei, ca atunci cand mori e ca un fel de ziua ta si primesti cadou Raiul si ei nu pot spune dinainte cum arata cadoul pe care il primesti pentru ca strica toata ziua.” (10 ani)
“Preotii vin in casele oamenilor inainte de Paste si Craciun ca sa sfinteasca toate camerele, ca le curata cu aghiazma care e un foarte bun detergent impotriva dracilor.” (11 ani)
“Postim ca sa nu ne mai gandim numai la gusturi de mancare si sa ne mai gandim si la gustul de Dumnezeu.” (11 ani)
“Cei care nu-L gasesc pe Dumnezeu sunt cei care Il cauta din interes.” (12 ani)
“Milostivul e rar, ca mila n-o gasesti pe toate drumurile, deoarece ea trebuie cultivata.” (14 ani)
“Altarul este partea din biserica unde preotul vorbeste intre patru ochi cu Dumnezeu.” (10 ani)
“Unii oameni nu putrezesc dupa ce mor, pentru ca trupurile lor au fost bagate in pamant cu cerul in ei.” (13 ani)
“Sfintii au aureola rotunda si nu patrata ca sa nu faca vreun rau nici macar din greseala – ca, poate cine stie, cand se ridica la cer, sa nu intepe cu vreun colt o pasare in zbor.” (13 ani)
“Oamenii care cred in Dumnezeu se dezvolta mai repede decat ceilalti oameni, pentru ca ei ajung sa-si dezvolte esentialul.” (15 ani)
“Ne dam seama ca Dumnezeu ii iubeste pe toti oamenii la fel, ca, daca te desparti de El si mai tarziu te intorci la El, nu tine suparare si te ajuta la fel ca si pe cei care au fost tot timpul cu El.” (11 ani)
“Inima bate, bate pana se stinge, ca inima este ca lumanarea si daca tu crezi in Dumnezeu, el ti-o aprinde din nou in Cer.” (9 ani)
“Daca cineva ar insista la usa mea sa-mi schimb credinta, as zice ca nu pot, pentru ca ar fi ca si cand mi-ar cere sa-mi schimb parintii.” (9 ani)
“Limbile vorbite-n iad sunt limbile focului, in rai e pacea fara grai.” (13 ani)
“Numerele sunt la nesfarsit ca Dumnezeu le-a creat ca sa avem noi provizii pentru minte.” (11 ani)
“Indragostitilor le place sa stea mereu singuri in doi, ca ingerii pazitori ai indragostitilor sunt foarte rusinosi.” (14 ani)
“Curcubeul are forma unui pod, ca el e podul peste care trec sfintii cerului.” (12 ani)
“Se spune despre artisti ca umbla cu capul in nori, ca artistul vrea sa-L vada mereu pe Dumnezeu.” (12 ani)
“Daca nu ar exista sfintii, Dumnezeu ar fi prea aglomerat cu treburile gospodaresti.”(11 ani)
“Modelele diferite ale fulgilor de nea reprezinta fiecare un cuvant spus de Dumnezeu.” (11 ani)
“Raiul nu se poate vedea cu ocheanul, din avion sau din satelit, el se vede cu sufletul, cu inima de aici, de pe Pamant.” (12 ani)
“Eu cred in Dumnezeu, deoarece El a facut aceasta planeta atat de frumoasa si El m-a adus prin mama pe lume. Bine, si mai e ceva: El m-a facut asa destept.” (11 ani)
“Exista si oameni care au invatat foarte multa carte toata viata si nu s-au atins de invatatura lui Dumnezeu. Acesti oameni sunt culti, dar analfabeti la suflet.” (14 ani)
“Raufacatorii au ajuns sa duca o viata de rai pe Pamant si tot aici credinciosii duc o viata de iad, dar dupa moarte cu totii vor face schimb de locuinta.” (13 ani)
“Pe Dumnezeu nu poti sa-L vezi niciodata, dar poti sa-L atingi cu rugaciunea.” (11 ani)
“Curcubeul este toboganul ingerilor si atunci trebuie sa fie ca un arc.” (11 ani)
“Icoanele sunt portretele de familie ale lui Dumnezeu.” (13 ani)
“Duhul Sfant este memoria iubirii.” (15 ani)
“Bradul este un copac biblic. El e menționat in Sfanta Scriptura, la ,,concurența" cu molidul: ,,... molizii nu-s ca ramurile lui, nici brazii n-ar putea sa stea alaturi cu crengile lui." ( Iezechiel 31:8, pag 1081).
Ei, dar povestea spune asa: Pe vremea cand virtuțile aveau chipuri de fete, trei dintre ele, Speranța, Iubirea si Credința, au pornit la drum lung in cautarea unui copac care sa le reprezinte: inalt ca Speranța, mare ca Iubirea si trainic percum Credința. Au mers cale lunga, o primavara, o vara si o toamna. Cand Toamna si-a ridicat mantia ruginie, pentru a-i face loc Iernii, intr-o padure, virtuțile au tins sa se adaposteasca de vant si lapovița. Au rugat stejarul sa le fie adapost, insa acesta si-a ridicat ramurile in sus. Carpenul, nici el nu s-a aratat prea prietenos. Fagul si stejarul au inceput sa se vaite ca si ei sunt batuți de vant... Intr-un final, fetele au zarit un copac falnic, inca verde, care nu se plangea de vantul napraznic, ci sta drept si neclintit, cu ramurile mari si puternice.
- Este inalt ca mine! - spuse Speranța, nemailuandusi privirea de la el.
- ... si mare ca mine! - exclama Iubirea fascinata.
- ...iar frunzele le are tot verzi, ceea ce ma face sa simt ca este trainic cum sunt eu, concluziona Credința.
Bradul isi apleca ramurile de jos, le acoperi pe fete protector si acestea s-au adapostit acolo. In sfarsit au gasit copacul mult cautat!
Se spune ca in acea noapte, cele trei virtuți: Speranța, Iubirea si Credința au impodobit minunatul brad cu lumina stelelor si pe fiecare ramura au pus: speranța, iubire si credința, pana sus in varful copacului. Iar acestea au fost transformate in picaturi mari de apa, ca niste globuri albe de lumina.
Atat de mult i-a placut Tatalui Ceresc gestul bradului de ocrotire si felul in care si-au manifestat virtuțile bucuria, impodobind-ul, incat a binecuvantat acest copac menindu-l sa ,,bucure" casele oamenilor in fiecare an, de Sarbatoarea Nasterii Fiului Sau, Iisus Hristos.
Ca bradul este arbore sfant, ca varful sau se indreapta spre inaltul Cerului Dumnezeiesc, iar ramurile sale raman permanent verzi, amintind de viața vesnica.”
Privea tacut spre cerul larg, spre zarea sangeranda Cu lacrimi mari de foc plangand in inima-i plapanda.
- La ce privesti, copil frumos? La ce gandesti tu, suflet?
- Ma rog. Vorbesc acum cu Tatal meu. Caci El mereu m-asculta..
- Si ce ii ceri? Ce vis ai tu? Ce dureri te framanta? Ce-L rogi, cand stati de vorba?
- Ca sa ne ierte, de-o putea... Mai mult decat putem ierta Noi gresitilor nostri…
CONTACT: website: www.romanianstpeterandpaul.com.au email - stpeterandpaulparish@gmail.com
CONTACT
Group: Romanian Orthodox Youth Group
Preot Paroh Dumitru Coman mobil: 0408 591 014
Domnul Iuliu Muntean - epitrop mobil: 0411 135 252
Domnul Dorel Puiu - epitrop
Domnul Dan Laurentiu Vatca - secretar si casier
Domnul George Botezatu - casier
Domnul Viorel Cocolea
Domnul Ion Marghidan
Domnul Savin Noja
Membri supleanti:
Domnul Ion Petromaniant
Domnul Ionel Filip
Cenzori:
Domnul David Vasile
Domnul Leonard Uta
Membri in Adunarea Eparhiala
Domnul Dan Laurentiu Vatca
Domnul Mircea Pop
Toate doamnele parohiei care frecventeaza Biserica si iubesc Biserica lui Hristos.
