SORIN FRANCU, SLUJBAȘ LA CURTEA THALIEI

„V-am dat teatru, vi-l păziți ca pe-un lăcaș de muze, prin el curând veți fi vestiți, prin vești departe duse.” Îmi răsună și acum în minte acest celebru citat din Ienăchiță Văcărescu rostit pe suportul muzical al celebrei „Rapsodie in blue” a lui George Gerswin, de către Vasile Onesciuc Cernăuțeanu, promotorul și catalizatorul vieți teatrale focșănene din efervescenta perioada a anilor 80. Fiecare reprezentație din Stagiunea Teatrală a Elevilor Focșăneni avea această copertă sonoră drept îndemn și obligație, ca un valoare artistică, întrunind sufragiile publicului local și impresionând juriile festivalurilor de gen, înregistrând succes după succes, garnisind vitrina urbei cu diplome, trofee și distincții. Cutremurele din 1986 și 1990 au stricat minunata lucrare a maiorului Gheorghe Pastia, eleganta clădire a teatrului construit de arhitectul Constantin C.

Ciugolea iar trupa a plecat în pribegie. Ba pe la cealaltă clădire a lui Pastia, la Ateneu, ba pe la Casa de Cultura a Sindicatelor păstrând tradiția, ținând vie flacăra artei teatrale aprinsă pe la anul 1850. A fost, spuneam, o perioadă încărcată de o profundă efervescență creatoare în care niciun efort nu era prea mare, timpul nu avea limite și pasiunea fiecărui actant făcea scena să vibreze. Unde mai pui că promovarea proletcultismului, cultul personalității lui

imbold pentru educație prin frumos întru frumos. Dar nu vreau să continui în această notă fiindcă se vor găsi mulți care să-mi reproșeze faptul că sunt ” nostalgic ”. Ce să fac, am și vârsta… Așadar ucenicia s-a desfășurat la Teatrul Popular Focșani, instituție fără personalitate juridică, ce își desfășura activitatea în cadrul Case de Cultură a Municipiului Focșani. Din 1975 până în 1994 o trupă de entuziaști, iubitori de teatru, neremunerați (câte un premiu pe cincinal) au realizat spectacole de teatru de o reală 108 / noiembrie 2022 SALONUL LITERAR / 15

Ceaușescu solicitat de potentații vremii ( aveau și ei ordine ca și cei de azi ) ofereau prilejul unei competiții, riscante ce-i drept, în a introduce expresii, tonuri, replici a căror ambiguitate stârnea râsul și te trimiteau cu gândul la ridicolul și penibilitatea celor pe care trebuia să le clamezi. Vântul schimbării care a măturat Europa anilor 90 a făcut și în România modificări esențiale, având

ca finalitate ceea ce, în mod elegant, numim astăzi instalarea democrației capitaliste. În mod firesc, tot se fredona melodia monarhiei, slujitorii Thaliei au solicitat înființarea unei instituții profesioniste de teatru în Focșani care să deservească urbea, comunitatea celor care apreciau arta în general și teatrul în special. Astfel în 1994, în primăvară, anotimpul începuturilor, ia ființă instituția Teatrul Municipal Focșani, teatru profesionist. Sediul instituției la Ateneul Popular „Maior Gh. Pastia”, acolo unde funcționa și Casa de Cultură a Municipiului. A fost un pas important, din nefericirea prea mic pentru ceea ce trupa și-ar fi dorit, și cred că ar fi meritat. Imaginați-vă un deținut flămând căruia îi pui dinainte blidul cu mâncare dar nu-i dezlegi mâinile. Cam așa era situația trupei, cu un buget total insuficient, fără personal, fără regizori, și fără actori profesioniști. La un anume moment dat, unul dintre cei care a condus instituția a angajat o întreagă promoție a Facultății de teatru de la Iași dar, lipsa logisticii, a sălii proprii de spectacole, a locuințelor de serviciu și alte vicii au determinat plecarea actorilor, rând pe rând, spectacolele proprii desfășurându-se din ce în ce mai rar și mai mult cu distribuții locale. Ziceam la început despre Stagiunea Elevilor, o importantă pepiniera din care s-au desprins și dezvoltat talente autentice, actori și regizori care per-

formează cu succes în țară și străinătate. A fost o rampă de lansare pentru mulți tineri talentați și pasionați de teatru. Unii au făcut studii de specialitate, s-au întors acasă pentru o stagiune sau două și au plecat. Visul de a face la Focșani un al doilea Piatra Neamț, cunoscute fiind performanțele teatrului moldav în anii 70-‘80realizate cu absolvenții I.A.T.C. București, s-a spulberat încet. Bugetul insuficient, salariile foarte mici, lipsa de perspectivă i-au împins pe tinerii actori de la Pastia către București, capitala țării unde nivelul de dezvoltare era mult evoluat și oportunitățile mult mai numeroase. Ne bucurăm din tot

sufletul pentru faptul că cei mai mulți dintre ei au reușit, unii sunt adevărate vedete și că reușesc să trăiască decent din această miraculoasă meserie care, din păcate, tinde să își piardă aura nobilă de artă și să se cantoneze în zona de, folosesc un cuvânt de împrumut care o definește cu eleganță, entertainment. De la înființare și până în 2004 trupa a cam umblat cu traista-n băț, ba la Ateneu, ba la Casa de Cultură a Sindicatelor dar a păstrat constantă calitatea producțiilor, respectând partiturile dramatice, morala, decența într-u cuvânt PUBLICUL, cel pentru care merită să face orice sacrificiu. Anul 2004 are pentru clădirea teatrului focșănean aproape aceeași importanță cu anul 1913, căci dacă în 1913 sau aprins pentru prima oară luminile și s-a ridicat pentru prima dată cortina, în 2004, conducerea Consiliului Județean de la acea dată reușește să finalizeze reabilitarea bijuteriei arhitectonice a Focșaniului și să redea circuitului cultural național acest monument de cultură și civilizație. Din anul 2004 și până astăzi Teatrul Municipal „Mr. Gh. Pastia” Focșani, căci intre timp, la solicitarea managementului, a fost introdus, în semn de respect și recunoștință, numele maiorului Pastia în denumirea instituției, trupa de actori ( 5 angajați + colaboratori ) și restul personalului ( 13 salariați ) s-au concentrat pe îndeplinirea misiunii de a impune în conștiința publicului teatrul focșănean, de a fi utili comunității focșănene în folosul educării și emancipării spirituale a membrilor ei. Sigur, instituția s-a constituit și într-o inter față profesională în vederea realizării manifestărilor culturale de evocare istorică, componente a unor evenimente din sfera economică dar și de divertisment, manifestări de importanță locală, județeană și națională. Activitatea teatrului în ultimii ani a fost dificilă și datorită situației generate de pandemia Covid-19, dar cu ingeniozitate și dăruire din partea angajaților, am reușit să realizăm spectacole acceptabile care au întrunit sufragiile publicului, celui tânăr mai ales. Economii, exploatarea tuturor resurselor existente, a bunăvoinței colaboratorilor și multă muncă! Vorbind de modernitate rămân în vigoare cele trebuincioase și până acum fiindcă spectacolul este un produs care trebuie vândut, iar fără promovare nu se pot atinge standardele pe care le dorim, și pe care le-am putea avea dacă am investi în publicitate. Spectacolele noastre sunt susținute în primul rând de valoarea interpretativă, a textului și regiei. Dacă ar avea și haine ” de firmă ” am putea intra în competiții, vizibilitatea instituției la nivel național ar crește și, implicit,

cota municipiului Focșani pe harta culturală a României. Nădejdea e la Dumnezeu, ne rugăm să dea gând bun guvernanților, naționali și locali, să putem pune în practică proiectele care așteaptă finanțare. Iată că prin noua lege... putem să ne aplecăm asupra proiectului „VranThalia” ce are o componentă literară prin care putem promova la nivel spectacular literatura contemporană împletind într-un mod fericit arta scrisului cu muzica, recitarea, interpretarea dramatică și dansul. Perioada estivală a fost impregnată cultural in fiecare sfârșit de săptămână cu spectacole de divertisment care au bucurat publicul focșănean și care s-au desfășurat sub titlul „August artistic ”. Statistic, de la înființarea instituției Teatrul Municipal „Mr. Gh. Pastia” Focșani s-au realizat 49 de premiere și peste cinci sute de reprezentații la sediu și în turnee precum și numeroase coproducții împreună cu celelalte instituții de cultură din municipiu și județ. Pregătim sărbătoarea împlinirii a 109 ani de la inaugurarea clădirii, în 21 noiembrie cu spectacole de teatru dar și cu surprize muzicale. Trupa de la „Pastia” se străduiește să mențină teatrul la nivel de artă și totodată să ofere publicului divertismentul de care are nevoie. De asemeni teatrul face tot ce e posibil ca sub auspiciile sale să se întrepătrundă într-un mod fericit toate mijloacele de exprimare artistică pentru a satisface gustul pentru frumos al majorității celor care respira în urbea unirii. Interesul pentru actul artistic teatral, precum și apariția în

peisajul educațional local a specialității arta actorului a generat ideea propunerii pentru viitorul apropiat a unui festival de teatru care să se adreseze întregii bresle din Romania și care să aibă drept particularitate spectacolul în trei personaje. Se va numi „TriThaliaFest” și va avea caracter național. Nu va fi un festival cu un clasament 1,2, 3 ci vor fi premii pentru cel mai bun spectacol, cea mai bună regie, interpretare feminină / masculină, scenografie, costume, ilustraţie muzicală, light design. constitutive ale spectacolului de teatru. Toate acestea vor duce la punerea în lumină a Teatrului Municipal Focşani. În fine, că vorba multă sărăcia omului, vă invit la teatru să vă îmbogățiți, spiritual firește căci e singura bogăție perenă, ea nu se pierde ci se face zid de apărare și mod de rezolvare a ceea ce viața ne așterne dinainte în fiecare zi.

VIVAT, CRESCAT, FLOREAT!

Ne propunem prin acest festival să punem în lumină texte valoroase, atragerea unui număr mai mare de public prin diversitatea ofertei, prin caracterul lui competitiv și prin incitarea la performanță artistică pe toate palierele

„Psihoterapeutul și scriitorul german avea 93 de ani, este cunoscut în întreaga lume pentru crearea metodei terapeutice "Constelația familială".

A lăsat acest text minunat:

BERT HELLINGER UN MESAJ PROFUND, ADEVĂRAT, LĂSAT DE BERT HELLINGER (pentru cine nu știe, a decedat pe data de 19/9/19)

„Viața te dezamăgește să nu mai trăiești cu iluzii și să vezi realitatea. Viața distruge tot ce este de prisos până când rămâne doar ce este important. Viața nu-ți dă pace, să încetezi să te învinovățești pe tine însuți și să accepți tot ce nu poti schimba. Viața îți va retrage ceea ce ai, până când nu te vei mai plânge și vei începe să mulțumești. Viața trimite oameni contradictorii să te vindece, așa că nu te mai uiți afară și începi să reflectezi cine ești în interior. Viața îți permite să cazi iar și iar, până când decizi să înveți lecția. Viața te ia din drum și îți prezintă răscrucea, până când încetezi să vrei să controlezi totul și să curgi ca un râu. Viața îți pune dușmanii in cale, până nu mai "reacționezi". Viața te sperie și te va speria de câte ori este nevoie, până îți vei pierde frica și îți vei recăpăta credința. Viața te distanțează de oamenii pe care îi iubești, până când înțelegi că nu suntem acel trup, ci sufletul pe care îl conține. Viața râde de tine de multe și multe ori, până când nu mai iei totul atât de în serios și poți râde de tine. Viața te rupe în câte părți sunt necesare, pentru ca lumina să te pătrundă. Viața se confruntă cu voi rebelii, până când încetați să încercați să o controlați. Viața repetă același mesaj, dacă este cazul cu țipete și lacrimi, până când în sfârșit îl auzi. Viața trimite fulgere și furtuni, ca să te trezească. Viața te umilește și uneori te învinge iar și iar până când decizi să-ți lași ego-ul să moară. Viaţa îţi neagă bunurile şi măreţia până când nu mai vrei bunuri şi măreţie şi începi să serveşti. Viața îți taie aripile și îți taie rădăcinile, până când nu ai nevoie de aripi sau rădăcini, doar dispari în forme și ființa ta zboară”. Viața îți neagă miracole, până când înțelegi că totul este un miracol. Viața îți scurtează timpul, ca să te grăbești să înveți să trăiești. Viața te ridiculizează până când devii nimic, nimeni, pentru ca atunci devii totul. Viața nu îți oferă ceea ce îți dorești, ci ceea ce ai nevoie pentru a evolua. Viața te doare și te chinuie până când renunți la capricii și istericale și îți apreciezi respirația. Viața îți ascunde comori până când înveți să ieși la suprafață și să le cauți. Viața ti-l neagă pe Dumnezeu, până când îl vezi în toți și în toate. Viața te trezește, te taie, te rupe, te dezamăgește... dar crede-mă, asta e ca Sinele tău cel mai bun să se manifeste... până când doar iubirea rămâne în tine ".