FĂ-ȚI TIMP

RODICA MARIA BIVOLAN

BATEM… BATEM...

În limba română se ascunde un secret despre natura noastră românească. Noi suntem, prin excelență, niște bătăuși. De exemplu:

- Noi nu parcurgem un drum, noi îl batem. - Chiar și când suntem gânditori, ne bate un gând. - Inima noastră de român nu pompează ci bate! - Pantofii noștri nu ne rod, nu ne sunt mici sau mari, ci scurt - ne bat. - Ca să urezi de bine cuiva îi spui: „Bată-te norocul să te bată!”. - Când pleacă cineva îi urezi: „Cale bătută!” - Unul dintre dansurile tradiționale din zona Moldovei este „Bătuta”. - Laptele nostru nu-i fermentat, ci e bătut. - Noi nu ciocănim, noi batem la ușă. - Și vântul bate pe afară. - În loc de ghinion, ești bătut și de soartă. - Ca să fiu mai credibil, spun: "Să mă bată Dumnezeu!". - În loc să vorbesc degeaba, eu îmi bat gura. - Şi mai este și un proverb românesc: "gura bate fundul". - Când încheiem o afacere noi batem palma. - Dacă vezi ceva special, bate la ochi! - Dacă faci ceva și îi spui să continue, bate fierul cât e cald! - Avem chiar si un fel de a pregati fasolea, fasole bătută! - Cand nu mai avem chef de ceva, nu ne mai batem capul! Când aplaudăm, noi batem din palme! Când vorbești mult și fără rost, noi batem apa-n piuă! Când nu înțelegi, bați șaua să priceapă iapa! Daca spui prostii, bați câmpii! " Ia să nu vă mai bat eu la cap! În anii imediat de după război în plin avânt comunist la Uniunea Scriitorilor a avut loc o şedinţă unde a fost prezentă toată floarea intelectuală scriitoricească din ţară. Subiectul era Octavian Goga. După cum ştiţi Octavian Goga a avut chiar un guvern, extrem de naţionalist. Avea să intre în dizgraţia hahalerelor şi a celor ce nu înţelegeau acel naţionalism adevărat ce nu are legătură cu fascismul, cu xenofobismul, cu tot ce poate fi mai rău propagat de alte forţe ce nu doreau naţii, ci populaţii. Ei bine, Zaharia Stancu a fost cel mai vehement contestatar lovind cu tot ce a putut în distinsul Goga care nu mai putea să se apere. Zaharia Stancu a fost cel mai virulent şi cel mai negativist neaprobând reabilitarea lui Goga. La sfârşitul cuvântării lui Stancu, Tudor Arghezi a cerut să i se acorde câteva minute în a spune şi el ceva. Iată ce a spus: ,,- Eram în iarna anului... la conacul marelui Goga. Depănam amintiri şi multe alte probleme ale timpului. La un moment dat se auziră bătăi la uşa conacului. Goga, s-a dus, a deschis uşa şi văzu un tânăr zgribulit cu nişte manuscrise în mâna. Îl ruga pe maestru să le citească şi dacă se poate să le publice în ziarul ce îl conducea. Goga îl invită înăuntru pe tânăr, luă manuscrisele ce cuprindeau încercările lui poetice. Goga le citi pe îndelete şi concluzia era clară. Tânărul era plin de talent. Îi spuse că nu poate să le publice acum dat fiind că revista era deja la tiparniţă. Însă Goga i-a dat un aconto tânărului cu promisiunea că în numărul viitor al revistei îi vor apare încercările poetice neuitând să menţioneze că sunt pline de talent. Acel tânăr se numea Zaharia Stancu.” Concluzia lui Arghezi a fost colosală şi a intrat în istoria acelui moment. A concluzionat Arghezi spunând ,,Acum iată de ce pe lumea asta sunt scriitori culţi sau... desculţi”. Apropoul era vis a vis de romanul lui Stancu ,,Desculţ”. Arghezi a fost aplaudat de cei din sală, în picioare, minute în şir. Octavian Goga era reabilitat, iar Stancu părăsea sala jenat vădit de adevărul spus de Arghezi”.

GOGA

IOAN CULIȚĂ UȘURELU ȘI PETRACHE PLOPEANU LA TÂRGUL DE CARTE FOCȘANI 2022 ION TĂTARU, IOAN CULIȚĂ UȘURELU, RADU BORCEA ȘI PETRACHE PLOPEANU LA LANSĂRILE DE CARTE ALE EDITURII SALONUL LITERAR, DIN CADRUL TÂRGULUI DE CARTE

TOADER RĂDUȚĂ (STÂNGA), ELENOIRE CHIRILĂ (DREAPTA) ȘI CEI DOI ÎMPREUNĂ CU LUCIA NISTOR (JOS), CEI TREI AUTORI ALE CĂROR CĂRȚI AU FOST LANSATE ÎN CADRUL TÂRGULUI DE CARTE FOCȘANI 2022.

Coperta I Abraham Bosse (1602 - 76): Abraham Bosse Salon de dames, pictat în 1636 . De la aceste saloane feminine, se dezvoltă un fenomen, între 1650 și 1660, care a fost numit „al prețioaselor”. Prețiozitatea a fost înainte de toate o mișcare născută din efortul unei elite de a se distinge de ceea ce era „vulg”. Spiritul „prețios” se manifestă mai întâi în prețiozitatea manierelor care se ilustrează prin căutarea eleganței costumelor și prin folosința rafinată a acestora care de multe ori frizează extravaganța. El se manifestă, de asemenea, prin prețiozitatea sentimentelor și căutarea uneori excesivă, a delicateței acestora. În sfârșit se recunoaște prețiozitatea gustului , care pare să caute o formulă singulară în detrimentul ideii. Se recunoaște în general că în ciuda exceselor incontestabile ale „prețioaselor”, adesea tributare spiritului baroc, ele au contribuit totuși la oferirea unei limbi pure și precise clasicismului, ceea ce va permite dezvoltarea tuturor mecanismelor fine ale analizei psihologice. (trad. http://www.la-litterature.com/dsp/ dsp_display.asp?NomPage=3_17s_016_preciosite) Coperta IV Ducesa de Maine pictată în chip de Cleopatră de François de Troy, în jurul anului 1690. Anne Louise Bénédicte de Bourbon (8 noiembrie 1676 – 23 ianuarie 1753) a fost fiica lui Henric Jules de Bourbon, Prinț de Condé, și a Annei Henriette de Bavaria. Ca membră a curții regale a Casei de Bourbon, ea era prințesă de sânge. Forțată să se căsătorească cu Ducele de Maine, fiul nelegitim al lui Ludovic al XIV-lea și al Doamnei de Montespan, ea s-a manifestat în politică și în artă și a ținut un salon binecunoscut la Hôtel du Maine , ca și la Castelul de Sceaux