NEOLOGISME SPORTIVE

Vom trece în revistă neologisme utilizate în presa scrisă şi orală, ale căror consemnări grafice şi forme sonore corecte, ca şi conţinutul semantic constituie cerinţe de verificare a cunoştinţelor la diferite examene cu probă la limba română. O categorie numeroasă o formează termenii din lumea sportului: FAIR-PLAY (engl.) - acceptare şi respectare loială a regulilor într-un joc, în sport, în afaceri. (pron. fer-plei); HAT-TRIK (engl.) - performanţa unui jucător de fotbal sau de hochei pe gheaţă care înscrie trei goluri sau puncte consecutive în acelaşi meci. (pron. het-tric); OUTSIDER (engl.) - sportiv (sau echipă) fără prea multe şanse într-o competiţie. (pron. autsaider); BRIDGE (engl.) - joc de cărţi care se joacă de patru persoane cu 52 de cărţi. (pron. brigi); CNOCAUT (engl., fr., abrev. K.O., pl.-turi, în silabe: cnoc-aut) – scoaterea din luptă, la box, a adversarului, care este declarat învins dacă nu se ridică de pe podea până ce arbitrul numără până la zece; competiţie în care învinsul este eliminat imediat, se scrie şi knock-out.; CATCH (fr.) - luptă sportivă în care concurenţii pot prinde orice parte a corpului adversarului. (pron. checi). Sunt observabile nuanţe atât la nivel sonor, cât şi la transpunerea grafică (după limba de origine sau după rostirea în limba română), ori în aria semantică (adeseori, disponibilă pentru extrapolări metaforice. Continuăm exemplificarea de neologisme din diferite sporturi: TAIM-AUT (engl. time-out) – scurtă întrerupere regulamentară a jocului (la handbal, baschet, volei), acordată de arbitru la cererea jucătorilor sau a antrenorilor; DIRT-TRACK – întrecere motociclistă care se desfăşoară pe o pistă cu zgură special amenajată, uneori cu obstacole (pron. dărt-trec); GHEM (engl. game) – etapă de joc care constituie o subdiviziune a setului în cadrul unei partide de tenis (pl. ghemuri); RUMMY (engl.) - joc de societate cu cărţi sau plăcuţe prismatice de piatră, de lemn, marcate cu cifre de diferite culor (pron. römi); BOOK-MAKER (engl.) - cel ce se ocupă de 108 / noiembrie 2022 organizarea şi evidenţa pariurilor la curse de cai, meciuri de box etc. (pron. buc-mei-că); ESEU (fr., la rugbi) – aşezarea mingii la sol, dincolo de linia de but a adversarilor (pl. eseuri); TEAM (engl.) - echipă de jucători, echipă sportivă (pron. tim, pl. -muri); SCHI (fr. norv.) - un fel de patină de lemn, aproape ca lungime cu înălţimea omului, cu care se poate merge alunecând pe zăpadă; SCOR (fr. engl. score) – raportul dintre punctele câştigate şi cele pierdute într-o competiţie; SCRIMĂ – a mânui armele albe (spada, floreta), (fr. escrimer); SEMIFINALĂ – fază a unor întreceri sportive care precedă finala jocurilor, fr. demi (jumătate) finale; SMECI – lovitură puternică dată cu racheta la jocul de tenis, pentru a întoarce o minge înaltă, în terenul adversarului (engl. smash); STEEPLE-CHASE (engl. fr. it.) - cursă hipică cu obstacole naturale şi artificiale (pron. stiplceis); STROKE (engl., în canotaj) – numărul de lovituri de vâslă pe minut; ritmul canotorului (pron. strouc), scris şi stroc; SURFING (engl. fr. it.) - sport constând în plutirea pe crestele valurilor cu ajutorul unor scânduri speciale (planşe) sau ambarcaţii asemănătoare unor canoe pe care se stă în picioare (surf – creastă de val), pron. să-fin; SUMO – luptă japoneză care se desfăşoară pe un ring special şi în care este declarat învins adversarul care cade primul pe podea, atinge podeaua cu mâna sau scoate în afara ringului unul sau ambele picioare (jap. sumo); TACKLING (engl.) - mijloc dur de deposedare a adversarului de minge, la fotbal; blocare a mingii cu talpa sau cu partea interioară a bocancului (pron. teclin); ŞALANGER (scris şi challanger, engl.) - concurent (sau echipă) cu care un campion (sau echipa campioană) îşi dispută locul întâi în cadrul unei întreceri.

Președintele Academiei Române, prof.univ. Ioan Aurel Pop, a spus că Ștefan cel Mare a fost cel mai mare conducător politic și militar pe care românii l-au avut în Evul Mediu și potrivit unor documente găsite rece nt, ace sta e ste „restauratorul Daciei”, fiind Domn al Moldovei, Domn al Țării Românești și conte al Transilvaniei, cu un secol înainte de Mihai Viteazul. Astfel, profesorul Ioan Aurel Pop a reiterat ceea ce a spus în aprilie a.c., atunci când în cadrul serialului „100 de adevăruri istorice” de la Trinitas TV a declarat că Ștefan cel Mare a fost primul care a încercat unirea tuturor teritoriilor românești. „Ștefan al III-lea, cel Mare, și-a numit țara căreia îi zicem azi Moldova, Țara Românească. În scrisoarea trimisă Senatului Veneției la 1477, marele domn se plânge „că cealaltă Valahie” nu e statornică în alianța contra turcilor și că el trebuie să intervină mereu cu oastea acolo ca să pună domn vrednic și anti-otoman. Cealaltă Valahie era pentru el Țara Românească pentru că prima Valahie era pentru el Moldova. Prin urmare, adevărata Valahie pentru marele domn, pentru domnul de la Suceava, era Moldova”, a spus Ioan Aurel Pop într-o prelegere cu prilejul sesiunii speciale a Academiei Române organizate la Suceava cu prilejul împlinirii a o sută de ani de la unirea Bucovinei cu Țara, informează NewsBucovina. Rectorul Universității din Cluj-Napoca a subliniat că Ștefan cel Mare a fost un unificator al românilor, ante-litteram. „El a adus țara de la sudul Carpaților sub ascultarea sa de mai multe ori și timp de 16 ani și opt luni a fost numit domn al Valahiei propriu-zise. Adică al Munteniei. De curând a ieșit la iveală că a fost numit conte sau guvernator al Transilvaniei. A stăpânit peste 100 de sate, târguri și cetăți în Transilvania, fiind cel mai bogat feudal din această țară. A creat episcopie, ajunsă la scurtă vreme mitropolie românească la câțiva kilometri de Cluj, în satul Feleacu, a pus stema Moldovei peste tot, de pe Târnave până în regiunea Dejului se văd și astăzi frumoasele încrustații în piatră cu bourul Moldovei”, a precizat președintele Academiei Române. Președintele Academiei Române a mai declarat că, recent, un tânăr cercetător de la Cluj a descoperit în arhivele de stat din Milano un document tulburător din 1459 prin care domnul Moldovei Ștefan cel Mare e numit „Re de Dacia”, adică regele Daciei, cu mai mult de 100 de ani înainte ca Mihai Viteazu să primească același titlu și cu mai mult de o sută de ani înainte ca unii principi maghiari ai Transilvaniei să se intituleze așa. El a mai arătat că Dacia figurează în mărturii venețiene din epoca lui Ștefan cel Mare pentru câteva decenii de la Ștefan până la fiul său Petru Rareș, ca principal aliat al Occidentului în lupa antiotomană. „Prin urmare, Ștefan cel Mare este „restitutio Daciae”, cel care a refăcut Dacia, fiind domn al Moldovei, domn al Țării Românești și conte al Transilvaniei, cu un secol înainte de Mihai Viteazu”, a spus Ioan Aurel Pop. Potrivit acestuia, Ștefan cel Mare nu este un simbol al moldovenismului, ci un simbol al daco-românismului așa cum s-a manifestat acesta prin epoca modernă a României, iar Ștefan cel Mare, prin asta, este un om modern. „Cel mai important conducător politic și militar pe care l-au avut românii în Evul Mediu, unul de talie europeană, singurul român de obârșie și român politic, pe care Papa de la Roma l-a recunoscut drept atlet al lui Hristos, adică luptător în prim plan alături de toată Europa în lupa de stăvilire a avansării Semilunii spre centrul continentului”, a mai spus Ioan Aurel Pop (https:// www.activenews.ro/autori/Andrei-Nicolae-170)