Rjhm 9 (4) 2015

ANUL III / NR. 9(4) / 2015

DIN SUMAR...

www.healthmanager.msc-ro.com

HEALTH & FINANCE m Surse de finanţare pentru activităţile medicale prin câteva linii de finanţare europeană m Nu lăsați medicina de familie să dispară!

Discriminarea dăunează grav sănătății sociale!

HEALTH & PRIVATE MANAGEMENT Dr. Dana Jianu, despre medicina regenerativă: “Deocamdată nu putem vorbi de profit!”

REVISTĂ DEDICATĂ MANAGERILOR DIN SISTEMUL SANITAR ROMÂNESC

,,DUPĂ TRAGEDIA DE LA COLECTIV, SĂ NE COMPORTĂM ȘI NOI O DATĂ NEMȚEȘTE!” CRISTIAN NIŢESCU, DIRECTOR MEDICAL INTERIMAR AL SPITALULUI DE ARȘI www.msc-ro.com

Editorial Anul 3 - Nr. 9(4)/2015 Editorial Manager Alexandra Mănăilă Senior Editor Dr. Vasile Ciurchea Comitet editorial Prof. Dr. Marian Vladimir Constantinescu Prof. Dr. Radu Vlădăreanu Prof. Dr. Romeo Călărașu Prof. Dr. Carmen Domnariu Prof. Dr. Florin Mihălțan Prof. Dr. Cătălina Poiană Prof. Dr. Mircea Ioan Popa Conf .Dr. Adela Cojan Conf. Dr. Violeta Frâncu Conf. Dr. Gabriel Popescu Șef lucr. Mădălina Georgescu Șef lucr. Dr. Florentina Furtunescu Șef lucr. Dr. Ioana Soare Șef lucr. Dr. Mircea Lupuşoru Șef lucr. Dr. Vlad Budu

Asist. Univ. Dr. Mara-Laura Carsote Asist. Univ. Dr. Mihai Mitran Asist. Univ. Dr. Maria Silvia Trandafir Dr. Loredana Mitran Dr. Aurelian Udriștioiu

CEO Alina NICOLEANU Sales Manager Ionuţ NICOLEANU Communication Manager Alexandra MĂNĂILĂ Administrative Manager Andreea BANEA Editorial & Events Assistant Valentin MIROIU Abonamente Telefon: 031-100.01.88 E-mail: office@msc-ro.com

Adresa: S.C. MEDIA SYSTEMS COMMUNICATION S.R.L. Electromagnetica Business Park Calea Rahovei nr. 266-268, Corp 2, Etaj 2, Sector 5, Bucureşti Telefon: 031 - 1000 188 E-mail: office@msc-ro.com www.msc-ro.com Copyright © 2015 MEDIA SYSTEMS COMMUNICATION S.R.L. Drepturile de autor pentru articolele şi fotografiile publicate aparţin exclusiv MEDIA SYSTEMS COMMUNICATION S.R.L. Reproducerea, totală sau parţială, şi sub orice formă, tipărită sau electronică, sau distribuţia materialelor publicate se face numai cu acordul scris al Editurii.

ISSN 2344 – 6625 ISSN -L 2344 – 6625 Responsabilitatea asupra conţinutului original al materialelor aparţine în întregime autorilor. Persoanele intervievate răspund de conţinutul declaraţiilor lor, iar utilizatorii spaţiului publicitar, de informaţiile incluse în machete.

Foto Shutterstock & Fotolia

Alexandra MĂNĂILĂ Editorial Manager

Cât de sigure mai sunt joburile din Sănătate...

Orice angajat în orice domeniu lucrează, are aceleași dorințe legate de locul său de muncă, care se traduc printr-un job sigur, și la propriu și la figurat. Dorința angajatului la propriu este aceea de-a avea condiții de muncă optime, astfel încât să poată să-și presteze activitatea, fără să-i fie pusă în pericol în vreun fel sănătatea sau și mai mult viața. Desigur există și așa zisele meserii periculoase, pe care le practică cei care adoră adrenalina și care își asumă anumite riscuri. Dar amatorii de senzații tari aleg în cunoștință de cauză, de exemplu acrobații de la circ mersul pe sârmă, piloții de formula 1 cascadoriile la volan sau parașutiștii salturile mortale. Un job sigur nu înseamnă doar securitate asigurată la loc de muncă. După anii 90 încoace „sigur’’ la figurat a devenit de fapt stabil, fiindcă odată cu moartea sistemului comunist a decedat și ideea de a avea un loc de muncă asigurat până la pensie. Dacă ar fi să dăm crezare specialiștilor în Human Resources (HR) generaţiile tinere, în special cei născuţi după 1980, vor schimba cel puţin şapte joburi pe parcursul carierei.

Alți experți din Occident chiar îi sfătuiesc pe angajați ca odată la doi-trei ani să-și schimbe actualul loc de muncă. Este adevărat că numărul de joburi pe care este bine să-l schimbe un candidat de-a lungul carierei diferă în funcţie de industria în care lucrează sau pe care o ţinteşte. Și tot la fel de adevărat e că profesioniștii din sănătate din România nu-și schimbă joburile atât de des precum șosetele, dar trebuie să admitem că migrație de la un loc de muncă la altul există pe piața medicală. În acest context, nici un loc de muncă, fie el la stat și în domeniul medical, nu-i mai conferă angajatului stabilitate maximă. Oricând se poate închide un spital, așa cum s-a întâmplat în 2010, când din cauza crizei au fost închise 61 de spitale, și angajații unității sanitare să rămână pe drumuri. Nici personalul medical care lucrează în ambulatorii de specialitate, policlinici, dispensare, centre de sănătate, sanatorii balneare, unităţi medico–sociale, centre de diagnostic şi tratament, cabinete medicale, laboratoare medicale nu este scutit de emoții. De aceea, dorința angajatului din sănătate la figurat rămâne stabilitatea locului de muncă. Evenimentele petrecute în anul 2015 au reliefat că nu sunt puține unitățile sanitare din România care are nu au autorizație de securitate la incendiu, care vor cădea la primul cutremur mai serios, care colcăie de infecții nozocomiale și care au de-a face cu pacienți și aparținători recalcitranți ce agresează personalul medical. În mai 2015, Colegiul Medicilor din Municipiul București (CMMB) împreună cu Fundația CMMB au făcut publice rezultatele „Studiului pilot privind expunerea la agresiune a medicilor din București”, date pe care le-am publicat și noi în numărul 2 din acest an al revistei Romanian Journal of Health Manager. Din cei 541 de medici, reprezentând 39 specialități medicale, care au completat chestionarele, 85% s-au confruntat cu agresiuni verbale, iar 10.2 % cu agresiuni fizice. 48 % dintre cei care au fost victime ale violenței la locul de muncă nu au depus însă un raport oficial al evenimentului pentru a semnala violența fizică sau abuzul verbal. Dar aceste cifre, deși scoteau la iveală starea de fapt a medicilor din București, nu au mișcat autoritățile să facă ceva. Și dacă mă întrebați ce, o să vă răspund că orice, dar să-i fie mai bine personalului medical, orice dar să fie un mediu mai sigur pentru medicii și asistenții medicali care lucrează în stres și frică, orice ca angajații plătiți să salveze vieți să se simtă protejați și apreciați, să nu mai fie înjunghiați, bătuți, scuipați și înjurați. Indiferența autorităților, a forurilor profesionale și în definitiv a societății duce la perpetuarea acestor episoade de agresiune, un fenomen care se ascunde sub preș și nu e deloc bine. Ultimul incident și cel mai vocal în presă a fost cel petrecut în luna decembrie 2015 la Spitalul Elias, în care un pacient de meserie polițist, internat pe secția de neurologie a agresat trei asistente medicale. Pe cea care încerca să-i facă bine, să-i administreze tratamentul a strâns-o de gât și i-a rupt piciorul, provocându-i fractură de tibie, victima necesitând operație. Celelalte două asistente, care au sărit să-și apere colega au fost și ele pălmuite. Ei bine, poate veți da din umeri și veți întreba ce ar fi putut face conducerea acelui spital pentru a evita o asemenea întâmplare nefericită? Dragi manageri, puneți-vă în situația celor de la Elias! Va fi un exercițiu pe care merită să-l faceți, fiindcă nu se știe când vă veți confrunta cu ceva similar și dacă aveți temele bine făcute, veți ști cum să reacționați. În prezent, în România nu există un sistem de monitorizare privind agresiunile personalului medical din partea pacienților, nici mecanisme unitare de raportare sau proceduri scrise pentru a manageria acest tip de incidente. Dar nu ducem lipsă de reticență, este foarte multă reticență din partea victimelor de a raporta un incident în anumite situații. Nu ducem lipsă nici de personal medical stresat și epuizat (36.8 %), o cauză fiind tocmai creșterea numărului de incidente, frecvența dar și severitatea impactului agresiunii la locul de muncă.

Dacă angajații din Sănătate și-au pus măcar două dorințe legate de locuri de muncă sigure și managerii pot avea cel puțin tot atâtea...

Dați-mi voie să mai adaug și eu câteva în șiragul dorințelor lui 2016: realizarea unui profit cât mai mare, îndeplinirea tuturor indicilor de management, bifarea tuturor obiectivelor pe care vi le-ați propus în Noul An, personal fidel, dedicat și mulțumit și nu în ultimul rând un mediu de lucru sigur și prietenos, la fel de primitor ca cel de acasă.

SUMAR NEWS 6

Actualitatea Internă

8

Companiile sub lupă

HEALTH & EVENT 10

Comunicarea medic-pacient, abordare multidisciplinară

12

Prevenția infecției cu HPV, discutată la simpozionul dedicat vaccinurilor și terapiilor antivirale medicamentoase moderne

HEALTH & FINANCE 15

Nu lăsați medicina de familie să dispară! Discriminarea dăunează grav sănătății sociale!

19

Surse de finanţare pentru activităţile medicale prin câteva linii de finanţare europeană

24

Cât costă îngrijirea paliativă?

HEALTH & QUALITY MANAGEMENT 27

Siguranța medicală și managementul riscului în îngrijirea pacienților

34

Concluziile studiului: Analiza diferențelor de gen privind profesiile, cariera, veniturile și a segregării de gen în sectorul sanitar din Regiunea Sud-Est

HEALTH & PUBLIC MANAGEMENT 46

Cristian Niţescu, director medical interimar al Spitalului de Arși: ,,După tragedia de la Colectiv, să ne comportăm și noi o dată nemțește!”

HEALTH & PHARMA MARKET 54

Piața farmaceutică, scădere semnificativă după reducerea prețurilor la medicamentele pe bază de prescripție

HEALTH & PRIVATE MANAGEMENT 60

Dr. Dana Jianu, despre medicina regenerativă: “Deocamdată nu putem vorbi de profit!”

64

Cabinetul este a doua mea casă!

Finanțare prin Banca Transilvania, Divizia pentru Medici – studiu de caz În 2014, doamna doctor Carmen Badiu, specialist în obstetrică ginecologie, a luat o decizie importantă: a înființat un Cabinet Medical Individual, asemenea multor alți colegi, hotărâţi să înceapă o nouă viaţă profesională în mediul privat.

După o carieră îndelungată într-un spital public, decizia nu a fost probabil ușoară. Dr. Carmen Badiu a lucrat până în 2014 în cadrul Spitalului orăşenesc “Dr. Căiuş Tiberiu Sparchez-Zărneşti”, jud. Braşov, având o vechime de cinci ani în specialitate și competențe în colposcopie şi ultrasonografie obstetricală şi ginecologică. Înfiinţarea unui CMI este însă un prim pas, necesar, dar nu suficient. În etapa imediat următoare, pentru începerea efectivă a activității este nevoie de un sediu şi de o serie de dotări. Dacă sediul poate fi închiriat, dotările cu echipamente necesită o investiție considerabilă, greu de susţinut din surse proprii. În această etapă, dr. Carmen Badiu a apelat la Banca Transilvania, Divizia pentru Medici, pentru obținerea unei finanţări în vederea dotării cu aparatură a propriului cabinet: ecograf Doppler color, masă de examinare ginecologică, aparat de sigilat pungi, aspirator medical, video-colposcop, lampă examinare, cardiotocograf, electrocauter, autoclav.

După analizarea dosarului, proiectul a fost evaluat la 100.250 lei, iar structura de finanţare a fost următoarea: 20% aport propriu, 80% (80.200 lei) credit.

Proiectul a acoperit lista de bază a echipamentelor/aparaturii necesare pentru deschiderea unui cabinet de Obstetrică-Ginecologie. Astfel, cu ajutorul Băncii Transilvania, un medic ambiţios îşi poate îndeplini planurile antreprenoriale, iar locuitorii oraşului Săcele au acces la servicii medicale de calitate.

Actualitate Internă CMR A INVALIDAT ALEGERILE ÎN 35 DE JUDEȚE Colegiul Medicilor din România a invalidat alegerile pentru o nouă conducere în 35 de județe.

Mărul discordiei: limitarea numărului de mandate și modificarea legiuitorului în acest sens, care a eliminat-o, astfel că principala controversă a alegerilor a fost regulamentul de organizare. În momentul terminării depunerii candidaturilor era în vigoare vechea lege, cea nouă aflându-se spre promulgare la Președinție.La acel moment, conducerea CMR emitea o notă internă prin care aducea la cunoștință membrilor că legea este în curs promulgare, motiv pentru care recomandă înscrierea candidaților aflați în incompatibilitate şi care doreau un al treilea mandat. Așa că unele județe au mers pe legea încă în vigoare, iar altele s-au grăbit s-o adopte pe noua care încă nu era aplicabilă. ,,Este adevărat că opinia noastră a fost că putem cu toți candida și în mod legitim am dori să o facem. Opinia exprimată de noi aici a fost împărtășită în județe cu largă majoritate. Comisia electorală centrală a primit mandat să organizeze și să vegheze la legalitatea alegerilor, însă nu a împărtășit opinia noastră, astfel încât a invalidat parțial alegerile”, a spus dr.

Gheorghe Borcean, președintele Colegiului Medicilor din România. Colegiul Medicilor din Municipiul București a fost însă primul din țară unde alegerile au fost validate fără probleme, fiind aleasă în funcția de președinte CMMB prof. dr. Cătălina Poiană. Noii vicepreședinți sunt: prof. dr. Bogdan Ovidiu Popescu, conf. dr. Lucian Negreanu și conf. dr. Horia Bumbea, iar în poziția de secretar dr. Adriana Mihalaș. În județele în care s-au anulat alegerile, vor fi organizate din nou o altă rundă.

10 PAȘI SPRE O CARIERĂ MEDICALĂ DE SUCCES 160 de studenți de la Universitatea de Medicină și Farmacie ”Carol Davila” din București au finalizat stagiile de pregătire practică, cursurile de malpraxis și comunicare și au fost consiliați în carieră în

6

cadrul proiectului ”10 pași spre o carieră medicală de succes”. Proiectul a fost derulat de Spitalul Universitar de Urgență Elias, în parteneriat cu Universitatea de Medicină și Farmacie ”Carol Davila” din București pe o perioadă de 6 luni (iulie-decembrie 2015), timp în care studenți din anii II, III, IV și V au făcut stagii în cadrul a opt clinici din specialitățile: Obstretică-Ginecologie, Neonatologie, Chirurgie Generală, ORL, Cardiologie, ATI, Oncologie și Medicină de recuperare. Valoarea proiectului s-a ridicat la aproximativ 1,8 milioane lei, iar 30 de studenți, cei mai buni, au primit premii în valoare de 2500 lei. ,,Ne-am dorit de la început să oferim studenților o perspectivă globală atât asupra celor opt specialități, dar și a ceea ce înseamnă să fii medic. Studenții au trecut prin toate cele opt clinici, fiecare grupă de 16 studenți fiind supravegheată și îndrumată de un tutore, medic din spitalul nostru.

Pentru a descoperi ceea ce li se potrivește, studenții trebuie să experimenteze cât mai mult, iar stagiile organizate și supravegheate de tutori îi ajută foarte mult. Din acest motiv, am încheiat un parteneriat cu Universitatea de Medicină și Farmacie ”Carol Davila” și vom continua stagiile de practică și în anii următori”, a declarat dr. Simona Vlădăreanu, managerul proiectului.

Acest proiect a fost cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013, axa prioritară 2 „Corelarea învăţării pe tot parcursul vieţii cu piaţa muncii”, domeniul major de intervenţie 2.1 „Tranziţia de la şcoală la viaţa activă”. Nicoleta Fotea, reprezentanta studenților premiați a precizat că practica medicală este cea mai grea etapă pentru mediciniști. ,,Este o mare diferență între ghidurile pe care le învățăm și punerea lor în practică.Beneficiul pentru mine a fost că m-a pus în fața bolnavului, să gândesc, să acționez, repede și eficient”, a afirmat Nicoleta Fotea. Chiar dacă studenții nu vor mai beneficia de aceste subvenții, care au fost acordate în cadrul proiectului, vor putea face și în 2016 practică într-un cadru organizat la spitalul Elias.

Anul III / Nr. 9(4) / 2015

UN MANAGER DE SPITAL, MINISTRU AL SĂNĂTĂȚII Din noiembrie, Sănătatea are un nou șef. Patriciu Achimaș-Cadariu, în vârstă de 39 de ani este actualul ministru al Sănătății, având experiență în management spitalicesc. Din februarie 2012 și până la numirea în noua funcție a ocupat fotoliul de director al Institutului Oncologic “Prof. Dr. I Chiricuță” din Cluj-Napoca.

ARPIM PROPUNE UN NOU MECANISM DE CALCUL A PREȚURILOR LA MEDICAMENTE Asociaţia Română a Producătorilor Internaţionali de Medicamente (ARPIM) atrage atenţia asupra necesităţii continuării reformelor din domeniul sănătăţii discutate pe parcursul anului 2015 cu reprezentanţii autorităţilor din domeniu. Doar aşa este posibilă implementarea unor soluţii constructive care să răspundă nevoilor sistemului de sănătate şi ale pacienţilor români, în condiţiile schimbărilor de la nivelul conducerii Ministerului Sănătății. Producătorii internaţionali de medicamente atrag atenţia asupra necesității schimbării actualei metodologii a prețurilor cu un nou mecanism de calcul. Propunerea ARPIM în acest sens vizează media țărilor cu cele mai mici 5 prețuri din coşul de referință precum şi calcularea prețului în RON prin utilizarea unui curs de schimb mediu realizat. Un alt aspect asupra căruia membrii ARPIM atrag atenția se referă la Art. 81 din Ordinul MS nr.

703/2015 prin care ar urma ca preţul medicamentelor inovatoare să fie stabilit în funcţie de preţul de referinţă al medicamentelor generice echivalente. „În contextul în care în România se aplică deja regula prețului minim european al medicamentelor de uz uman, stabilirea unui nou nivel minim care devine preţ de referinţă pentru alte state membre, expune pacienţii români la riscuri foarte mari. Disponibilitatea terapiilor inovatoare pe piaţa locală poate fi afectată şi poate duce chiar la dispariţia anumitor

Anul III / Nr. 9(4) / 2015

medicamente prin încurajarea comerţului paralel”, a declarat Călin Gălăşeanu, preşedintele ARPIM. Nu în ultimul rând, ARPIM consideră necesară instituirea unui cadru legislativ, previzibil și echitabil, care să garanteze continuitatea actualizării listei de medicamente compensate, respectiv accesul la inovaţie al pacienţilor români. „Medicamentele noi salvează vieți: pot prelungi viața unor pacienți, pot îmbunătăți calitatea vieții acestora şi pot contribui la creşterea speranței de viață. Anul trecut au fost introduse aproximativ 40 de terapii de ultimă generație pe lista de medicamente compensate, dar de unele dintre acestea pacienţii nu beneficiază nici în prezent, întrucât nu au fost definitivate protocoalele terapeutice. Peste 100 de medicamente se află încă în aşteptare de la cea mai recentă actualizare din luna octombrie a acestui an când au fost introduse 13 noi terapii”, a mai precizat Călin Gălăşeanu.

4,2% DIN PIB ALOCAT SĂNĂTĂŢII, PRIVIT CU NEÎNCREDERE DE ALIANŢA MEDICILOR Alianţa Medicilor pentru Modernizarea Sistemului Medical a trimis o scrisoare deschisă noului PrimMinistru, Dacian Cioloș prin care își exprimă neîncrederea privind alocarea a 4,2% din PIB Sănătăţii, faţă de 4% cât este în prezent. ,,Dorim să vă informăm că, printre revendicările noastre, s-a numărat finanţarea sistemului cu 6% din PIB, nivel pe care îl considerăm necesar pentru a remedia deficienţele existente după o lungă perioadă de subfinanţare. (…) În situaţia actuală, cu o propunere de 4,2%, Alianţa Medicilor pentru Modernizarea Sistemului Medical consideră drept imposibilă realizarea unei reforme profunde, care să ducă la soluţionarea problemelor pe termen lung, atât în ceea ce priveşte veniturile personalului medical, reducerea migraţiei acestuia, dar şi la oferirea unui serviciu medical responsabil şi de calitate”, scrie dr. Bogdan Tănase, Preşedintele Alianţei Medicilor în scrisoare.

7

News BRISTOL-MYERS SQUIBB, SINGURA COMPANIE CU PRIX GALIEN USA PENTRU DOUĂ PRODUSE IMUNO-ONCOLOGICE

Compania farmaceutică Bristol-Myers Squibb a primit distincţia Prix Galien USA 2015, “Cel mai bun Produs Biotehnologic”, pentru medicamentul Opdivo (nivolumab), inhibitorul PD-1. Decernarea a avut loc în timpul celei de-a noua ediţii anuale a Prix Galien USA din 27 octombrie 2015, la New York. Acest premiu este acordat de către o comisie ştiinţifică de elită, care include laureaţi ai premiului Nobel şi recunoaşte rezultate remarcabile obţinute pentru dezvoltarea unor terapii inovative pentru îmbunătăţirea vieţii oamenilor.

Distincţia Prix Galien USA de anul acesta este cel de-al doilea titlu decernat companiei pentru categoria “Cel mai bun Produs Biotehnologic”, Bristol-Myers Squibb fiind astfel singura companie care primeşte acest premiu pentru două produse imuno-oncologice. În 2012 premiul a fost acordat medicamentului Yervoy în urma aprobării iniţiale a acestuia pentru melanom nerezecabil sau avansat.

KYPROLIS DE LA AMGEN, APROBAT ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ PENTRU MIELOMUL MULTIPLU

Comisia Europeană (CE) a decis să acorde autorizaţia de punere pe piaţă pentru Kyprolis® (carfilzomib) în asociere cu lenalidomidă şi dexametazonă pentru tratamentul pacienţilor adulţi cu mielom multiplu, care au primit cel puţin o terapie anterioară.

Kyprolis este primul inhibitor proteazomal ireversibil aprobat în Uniunea Europeană pentru tratamentul pacienţilor cu mielom multiplu recidivat. ,,Aprobarea pentru comercializarea medicamentului Kyprolis oferă medicilor şi pacienţilor din întreaga Europă o nouă şi importantă opţiune de tratament pentru mielomul multiplu recidivat și contribuie la remedierea unei necesităţi reale, încă nesoluţionate, a pacienților care suferă de această formă rară de cancer al sângelui,” a afirmat dr. Sean E. Harper, vicepreşedinte executiv al departamentului de Cercetare şi Dezvoltare din cadrul

8

Amgen. Mielomul multiplu este o formă incurabilă de cancer al sângelui, caracterizată printr-un tipar recurent de remisiune, urmată de recădere. Este o boală orfană rară şi foarte agresivă, reprezentând aproximativ un procent dintre toate tipurile de cancer. Aproximativ 39.000 de pacienţi sunt diagnosticaţi cu mielom multiplu în fiecare an, în Europa şi anual sunt raportate 24.000 de decese. “În studiile clinice, aproximativ unul din trei pacienţi au obţinut răspuns terapeutic complet sau mai bun de trei ori mai frecvent în braţul de tratament cu Kyprolis în asociere cu lenalidomidă şi dexametazonă decât în braţul de tratament cu lenalidomidă şi dexametazonă,” a afirmat prof. dr. Meletios A. Dimopoulos, Departamentul de Terapeutică Clinică, Universitatea Naţională şi Kapodistriană din Atena, Şcoala de Medicină. Comisia Europeană a aprobat Kyprolis pe baza datelor din studiul pivot de fază 3 ASPIRE (CArfilzomib, Lenalidomide, and DexamethSone versus Lenalidomide and Dexamethasone for the treatment of PatIents with Relapsed Multiple MyEloma – carfilzomib, lenalidomidă şi dexametazonă versus lenalidomidă şi dexametazonă pentru tratamentul pacienţilor cu mielom multiplu recidivat).

Kyprolis este în prezent aprobat în Statele Unite în asociere cu lenalidomida şi dexametazona pentru tratarea pacienţilor cu mielom multiplu care au primit una până la trei linii de terapie anterioare. Kyprolis este aprobat pentru comercializare, de asemenea, în Argentina, Israel, Kuwait, Mexic, Tailanda şi Columbia. Alte cereri de autorizare pentru Kyprolis sunt în derulare şi au fost depuse către autorităţi sanitare din întreaga lume. Medicamentul este produs de compania Onyx Pharmaceuticals, Inc. Onyx Pharmaceuticals este o filială a companiei Amgen şi deţine drepturile de dezvoltare şi comercializare pentru Kyprolis la nivel mondial, cu excepţia Japoniei.

SOLUȚIONAREA UNOR CAZURI MEDICALE GRAVE PRIN FUNDAȚIA POLISANO

La începutul lunii decembrie 2015 s-a lansat fundația Polisano, o organizație umanitară, care are ca scop rezolvarea unor cazuri complexe ale pacienților aflați

Anul III / Nr. 9(4) / 2015

în situații sociale deosebite. Fundația beneficiază de o rețea de parteneri de renume mondial în domeniul medical, care include peste 20 de medici și asistenți medicali din 5 țări: Franța, Suedia, Irlanda, Anglia și Statele Unite ale Americii. ,,Misiunea Fundației Polisano este de a promova spiritul de solidaritate și intrajutorare umană prin sprijinirea celor care au nevoie de noi. Crearea unei astfel de fundații, care să faciliteze accesul la îngrijiri medicale de calitate a fost dorința regretatului medic Ilie Vonica, fondatorul Grupului Polisano, iar faptul că fundația poartă numele Polisano este modul nostru de a-i aduce un omagiu și de a-i recunoaște simțul personal de ajutorare a oamenilor, așa cum l-au cunoscut sibienii”, a declarat Cătălina Costache (foto), directorul executiv al Fundației Polisano. Prin intermediul fundației, cazurile medicale cu situații sociale dificile beneficiază de sprijinirea finanțării intervențiilor atât parțial, cât și total, în funcție de specificitatea fiecărui caz și de fondurile disponibile. Fundația are deja în lucru primele cazuri grave de malformații ale inimii.

CAZ „INOPERABIL”, REZOLVAT CU SUCCES LA CENTRUL DE NEUROCHIRURGIE SPINALĂ ȘI CEREBRALĂ NEUROLIFE O echipă medicală a Centrului de Neurochirurgie Spinală și Cerebrală NeuroLife, centru de excelență în domeniul neurochirurgiei ce aparține Sistemului

Anul III / Nr. 9(4) / 2015

Medical MedLife, a efectuat în luna decembrie o intervenție de îndepărtare a unei tumori cerebrale unui pacient de 60 de ani. Pacientul a fost diagnosticat cu meningiom cerebral atipic recidivat, localizat fronto-parietal, pe partea stângă. Înainte de a fi preluat de medicii centrului NeuroLife, pacientul a suferit trei intervenții chirurgicale de îndepărtare a tumorii, însă în ciuda operațiilor, a tratamentelor de tip radioterapie și a controalelor periodice, aceasta recidivă mereu în alte zone ale creierului. La sfârșitul anului 2014, un nou meningiom i-a apărut la baza craniului, urmat de încă două meningioame mai mici, în zona frontală, ce i-au afectat mișcările din jumătatea dreaptă a corpului, în special mâna, pe care ajunsese să n-o mai poată folosi deloc. În acest stadiu, după ce mai mulți medici din România au calificat acest caz ca fiind „inoperabil”, singurii medici care au acceptat să preia cazul fac parte din echipa medicală coordonată de dr. Dan Șuiaga, medic specialist neurochirurgie în cadrul NeuroLife și cei de la International Neuroscience Institute (INI) din Hanovra. „La primul consult la centrul NeuroLife, cu o săptămână înainte de intervenție, pacientul avea o hemipareză dreaptă predominant brahială și o afazie motorie. În ziua anterioară operației era deja complet hemiplegic pe partea dreaptă și cu o afazie mixtă (motorie și senzitivă).

După intervențiile efectuate în cadrul centrului nostru, pacientul a avut o evoluție neașteptat de bună, acesta și-a recuperat o parte însemnată din abilitățile afectate, abilități locomotorii, de memorie și de vorbire, iar după o lună, evoluția favorabilă i-a permis să își reia activitățile obișnuite”, a declarat dr. Dan Șuiaga. Centrul de Neurochirurgie Spinală și Cerebrală NeuroLife este găzduit de Spitalul de Ortopedie MedLife și este coordonat de prof. dr. Ștefan Mindea, medic primar neurochirurgie, și dr.

Dan Șuiaga, medic specialist neurochirurgie, doi dintre cei mai experimentați neurochirurgi români la ora actuală.

9

Health & Events

Comunicarea medic-pacient, abordare multidisciplinară Nicoleta Calomfirescu Preşedintele Asociaţiei Române pentru Dezvoltarea Educaţiei în Sănătate

Fiecare dintre noi a experimentat cel puţin o dată în viaţă o întâlnire cu un medic, chiar şi doar pentru banalul vaccin în copilărie. Întâlnirea medic-pacient poate avea loc pentru un eveniment acut, o afecţiune cronică şi/sau un examen profilactic, aşa cum este cel amintit anterior. Motivul prezentării la medic şi soluţia medicală oferită de acesta cântăreşte desigur mult în determinismul acestei relaţii, dar şi modul cum ne tratează, vorbeşte, ne priveşte sau nu medicul din faţa noastră, contează.

Agenda publică titrează pe primele pagini despre cele mai performante soluţii medicale, pilule sau operaţii ori despre spitale în care plouă şi în egală măsură despre plecarea medicilor din România sau despre condiționarea actului medical. Şi totuşi, întro agendă atât de plină, ne-am gândit, că împreună cu o echipă de tineri psihologi entuziaşti să abordăm un subiect “banal”, dar atât de important comunicarea medic-pacient. Ideea unei abordări multidisciplinare a venit de la sine. Simpozionul cu tema „Comunicarea medic pacient-abordare multidisciplinară” a fost organizat de Asociaţia Română pentru Dezvoltarea Educaţiei în Sănătate (ARDES), în data de 12 noiembrie la Institutul Naţional de Statistică, Sala Albastră şi a fost creditat de Colegiul Medicilor.

ARDES-ul este un ONG înfiinţat în 2006, care îşi propune creşterea gradului de educare/informare a populaţiei referitor la teme medicale. ARDES a organizat de-a lungul timpului atât cursuri de educaţie medicală continuă la distanţă, cât şi simpozioane şi/ sau cursuri de tip hands on, cât şi realizarea de materiale educaţionale pentru pacienţi, cel mai cunoscut fiind site-ul educaţional www.cardioconsult.ro, acreditat Honcode.

Exact aşa cum reiese din titlu, speakerii invitaţi au abordat pe rând, comunicarea medic-pacient prin prisma abordării psihologice, a inteligenţei

10

emoţionale, cât şi prin prisma modelului social care este există în România şi nu în ultimul rând din perspectiva juridică sau ca şi imagine publică în presă.

Alianţa terapeutică

Am aflat de la doctorul Dan Ghenea - medic primar psihiatru, că primele 5 minute din întâlnire sunt esenţiale pentru stabilirea unei alianţe terapeutice şi a unui plan de diagnostic şi tratament.

Abilităţile medicului sunt esenţiale în obţinerea unor informaţii de calitate legate de suferinţa reală a pacientului. Elementele de bază ale comunicării eficiente sunt ascultarea activă, empatia, asertivitatea, feedback-ul. Atât psihologul Elvira Alexandrescu, cât şi Sandra O’Connor au continuat cu exemplificarea noţiunilor teoretice anterioare în cazuri clinice cu care ne întâlnim frecvent în practica medicală. A fost punctată ideea că percepţia pacientului se face atât în plan cognitiv (modul în care pacientul înţelege limbajul medical), cât şi afectiv (comunicarea non-verbală medic-pacient).

Alianţa terapeutică este cea pe care s-a centrat şi psihologul Seramis Sas, propunându-ne o gândire şi reflexie critică asupra subiectului. Această alianţă terapeutică poate fi împiedicată de nonaderența intenţionată, care apare atunci când pacientul are percepţia că dezavantajele unei anumite terapii depăşesc beneficiile ei. Frecvent, această percepţie

Anul III / Nr. 9(4) / 2015

este construită prin prisma informaţiilor primite din mediul familial, anturajul de la job şi de ce nu, de la doctor Google. Acest mecanism al nonaderenței se regăseşte frecvent la fumători, aşa cum excelent a exemplificat doamna psiholog Bogdana Bursuc.

Informaţia medicală găsită pe internet

Doctor Google este prezent în viaţa noastră fie că ne place sau nu, aşa încât e important să învăţăm să selectăm informaţia de calitate, respectiv avantajele sistemelor de automonitorizare oferite de acesta.

Valoarea informaţiei medicale găsite pe net a fost exemplificată de mine prin descrierea certificării Honcode a site-urilor medicale.

Sistemele de monitorizare la distanţă a tensiunii şi /sau pulsului, cât şi monitorizarea acitivității fizice sunt alte aspecte ce merită să fie luate în seamă când ne gândim la creşterea aderenţei la terapie. Şi nu în ultimul rând, tehnici cognitiv comportamentale, care pot ajuta pacientul să îşi schimbe comportamentele inadecvate, respectiv, stilul de viaţă.

E bine să nu uităm că un stil de viaţă sănătos este la fel de important ca şi terapiile costisitoare. Raluca Matei, doctorant în psihologie, ne-a prezent succint diferenţa între sedentarism şi inactivitate fizică, dar mai ales, un set de 10 tips-uri, prin noi toţi, putem să ne formăm obiceuri sănătoase.

Dincolo de motivaţie, capabilitate, şi oportunitate este important să creem obiceuri sănătoase.

Mass-media, alianţă strategică cu lumea medicală Aşa cum spuneam în debutul prezentării, mai degrabă veştile negative ţin prima pagină a ziarelor, deşi jurnalista Alexandra Mănăilă, prin studiul pe care l-a făcut prin analiza articolelor scrise în perioada 31 august-6 septembrie 2015, a încercat să ne arate că situaţia este echilibrată. Doamna doctor Mihaela Oros, medic primar pediatru, ne-a adus multiple argumente prin care media, atât televiziunile, radio, cât şi presa scrisă, pot forma o alianţă strategică cu lumea medicală, pentru a ajuta la implementarea unor măsuri/metode medicale spre

Anul III / Nr. 9(4) / 2015

binele pacientului. Efectul Angelina Jolie este poate cel mai celebru caz, în care o persoană publică a promovat o intervenţie potenţial traumatizantă din perspectiva psihologică a feminităţii, dar cu beneficii certe pentru anumite forme de cancer.

Una din cele mai interesante prezentări a fost a sociologului Bogdan Voicu, care a relevat ideea că omul a depăşit etapa în care medicina era centrată doar pe reperarea unor probleme fiziologice /anatomice şi/sau uşurarea durerilor de natură fizică.

Aşa încât în perioada de post-modernitate culturală care caracterizează secolul XXI, este de aşteptat că întreaga relaţie medic-pacient să capete alt sens, percepţie, aşteptare. Totuşi, să nu uităm că relaţia medic-pacient este reglementată din punct de vedere juridic şi că o continuă formare medicală din această perspectivă ne poate fi utilă, în evitarea unor situaţii neplăcute din perspectiva legală.

Chiar dacă tot ceea ce facem pentru pacient este corect din punct de vedere medical, uneori o comunicare defectuoasă şi /sau nepotrivită între părţi poate isca conflicte cu implicaţii legale. Participanţii la eveniment au evaluat, în marea lor majoritate (80%), ca bune şi foarte bune prezentările audiate, dar mai ales au arătat că au găsit informaţii utile în practica medicală de zi cu zi. Dintre cei prezenţi, marea majoritate (60%) au fost medici, atât din Bucureşti, cât şi din alte oraşe din ţară (Ploieşti, Slatina), spre surpriza noastră plăcută.

Evenimentul a fost unul la graniţa dintre specialităţi şi din feedback-ul participanţilor am reuşit să nu avem subiecte redundante, dar şi să folosim un limbaj nu foarte tehnic, astfel încât nimeni din auditoriu să nu se simtă exclus. Pornind de la premisa că starea generală de sănătate a pacientului este în centrul preocupărilor noastre, ne-am propus să organizăm şi o a doua ediţie a evenimentului cu o gamă mai extinsă de subiecte, desigur.

Vă aşteptăm, deopotrivă, participanţi şi sponsori să fiţi alături de noi la ediţia 2016!

11

Health & Events

Prevenția infecției cu HPV, discutată la simpozionul dedicat vaccinurilor și terapiilor antivirale medicamentoase moderne Nicoleta Calomfirescu

Articol de Alexandra Mănăilă

Simpozionul interdisciplinar “Vaccinurile și terapiile antivirale medicamentoase moderne - de la testare la includerea în programe naționale de sănătate publică” a fost organizat de două societăți medicale: Societatea Română de Human Papillomavirus (SR-HPV) și Societatea Română de Microbiologie și de către compania Media Systems Communication.

Așadar, pe 30 octombrie 2015, specialiști ginecologi, neonatologi, oreliști, microbiologi, infecționiști, medici de familie au venit pentru a afla cât mai multe despre vaccinuri și vaccinare.

Co-președinții simpozionului au fost două nume sonore în lumea medicală românească: Prof. Dr. Radu Vlădăreanu (președintele SR-HPV) și Prof. Dr. Alexandru Rafila (președintele SRM).

12

Anul III / Nr. 9(4) / 2015

Din cei 12 lectori invitați să-și susțină lucrările, 4 au fost ginecologi, 3 neonatologi, 2 infecționiști, 2 oreliști și un microbiolog. Iată câteva dintre opiniile unora dintre speakeri, împărtășite în cadrul acestui eveniment.

În România, 150.000 de fete și femei - vaccinate împotriva HPV

“Programul din 2008 a fost probabil cel mai răsunător eșec al unui program de imunizări ce a existat în vreo țară, nu doar europeană, cu o acoperire vaccinală de doar 2, 57% după introducerea unui vaccin care a fost și deosebit de scump. În urma campaniei s-a ajuns la o creștere de 9%. Să ne comparăm cu europenii, unde acoperirea vaccinală variază între 35-85% cu o medie de 50-55%... O acoperire de 50% ar fi satisfăcătoare cu o condiție, programul să aibă continuitate și să poată fi vaccinate fetele între 10-14 ani, așa cum am propus. Screeningul cancerului de col a inclus aproape 500.000 de femei la nivel național, dar spre deosebire de vaccinare poate să scadă incidența și mortalitatea prin cancer de col uterin foarte rapid.

Vaccinul își manifestă efectul într-un interval mai lung de timp, 10-20 de ani, prevenind o infecție. În ceea ce privește screeningul cancerului de col uterin, sunt probleme organizatorice, număr de cabinete și de medici anatomopatologi scăzut. Sunt zone în țară unde funcționează foarte bine, mă refer la Cluj. Lucrurile s-au îmbunătățit și la București, dar mai sunt lucruri de făcut. În sud funcționează foarte prost. Mai e un element, trebuie repetat periodic screeningul”, a declarat Prof. Dr. Alexandru Rafila, microbiolog

Infecțiile HPV în sfera ORL vor ajunge la nivelul celor din sfera ginecologică

„Infecția HPV există în populație până la 75% fără a fi o boală, doar infecție asimptomatică. La un anumit moment infecția devine activă, când imunitatea scade și populația României este cu imunitate destul de scăzută și ne așteptăm să apară mai mult.

Există în nas papiloame inversate, am un studiu

PROF. DR. ALEXANDRU RAFILA, (PREȘEDINTELE SRM) “Nu cred că a fost idee foarte bună să se introducă un program de prevenție specifică cum e vaccinarea în cadrul programului național de oncologie. Sigur e foarte bine să introduci screeningul de cancer de col uterin în programul de oncologie și vaccinul HPV, dar sub coordonarea unor persoane care știu să facă acest lucru și în general aceștia sunt epidemiologi.”

Anul III / Nr. 9(4) / 2015

ȘEF LUCRĂRI DR. VLAD BUDU, MEDIC ORL “Din nefericire, România nu are studii, statistici vizavi de infecția HPV la nivel de ORL. Toată lumea știe că este în sfera ginecologică, totuși infecția HPV e foarte importantă în sfera ORL și în studiile pe care le-am văzut în America m-am speriat, văzând că infecțiile din sfera ORL o să ajungă cel puțin la nivelul celor din sfera ginecologică în următorii 5-10 ani, toate cu riscul transformării maligne. ” pe care l-am publicat în străinătate cu 170 de cazuri, un număr foarte mare în 10 ani în România în clinica Institutului Panduri. În zona laringiană sunt frecvente la copii, dar din fericire pacienții ajung la pediatrie. Este recidivantă și sunt copii care ajung să facă 3-5 operații pe an, de aceea mi-e greu să dau o statistică, fiindcă sunt foarte mulți. În schimb, papiloamele laringiene sunt în jur de 20-30 de cazuri pe an, cele care ajung la mine, ceea ce e foarte mult, iar riscul transformării maligne e mare. Mai mult de 20% se transformă, e un semnal de alarmă ce trebuie tras! În sfera amigdaliană avem infecție papilomatoasă în oro-faringe, cu riscuri de 50% de-a se transforma în malign. Mai trebuie spus că și personalul medical este supus riscurilor, în special cei care fac intervenții chirurgicale cu vaporizare laser în papilomatoza laringiană. Sunt studii, nu la noi în țară, care arată că în momentul vaporizării în atmosfera pe care o respirăm există ADN-uri, resturi papilomatoase pe care inhalându-le se pot transforma în papiloame. Riscul ajunge până la 10% în anumite studii clinice din SUA, de aceea prevenția e mult mai bună. Prin urmare, în orice sală de operație cu laser care tratează papiloame să se facă protecție pentru tot personalul”, e de părere Șef lucrări Dr. Vlad Budu, medic ORL

Mortalitatea prin cancerul de col în România, mare pentru că pacientele vin în stadii avansate

Oamenii încep din ce în ce mai mult să refuze săși vaccineze copiii cu vaccinurile obligatorii, astfel că a crescut incidența bolilor pe care până acum le consideram eradicate, spre exemplu poliomielita.

La fel se întâmplă și cu vaccinarea HPV. E normal ca noi să aplicăm tratament chirurgical când apare o leziune, când apare o infecție cu HPV și să încercăm prin diverse modalități, deși nu există tratament țintit pentru virusul papiloma, dar prin tratamente care să crească imunitatea sau prin topice locale, să eradicăm acest virus. Dar cea mai bună metodă este profilaxia, iar profilaxia poți s-o faci prin vaccin. Și eu am încercat printr-o campanie împotriva

13

Health & Events

ȘEF LUCRĂRI DR. ELVIRA BRĂTILĂ, NEONATOLOG „Ideea conferințelor despre virusul papiloma este foarte bună, pentru că este principalul factor patogen incriminat în apariția cancerelor genitale și în special a cancerului de col, iar tema vaccinării contra infecției cu HPV a fost o idee care trebuie promovată și în conferințele ulterioare către medicii de mai multe specialități, în special către medicii de medicină primară pentru că ei sunt principalii care vin în contact cu pacienții și pot să-i sfătuiască să aplice acest mod de profilaxie a infecției cu HPV. ” cancerului de col să informez femeile și să le dau informații cât mai corecte, nu pe cele pe care le iau din diverse surse pe internet și am mers pe ideea de profilaxie. Tipajul HPV, deși e o analiză destul de costisitoare, se face și la noi și încercăm prin tot felul de programe să obținem vouchere, dar și astea au un discount de 10%. Dacă tipajul este negativ, pentru următorii 3 ani e o garanție că nu va apărea o leziune cervicală și femeia poate să nu-și mai facă testul PapaNicolau, mai ales dacă partenerul este stabil”, a precizat Șef lucrări Dr. Elvira Brătilă, neonatolog.

În Olanda, screening-ul prin Papanicolau începe la 30 ani, la noi - la 25 ani

„Scrinarea nu se face așa cum ar trebui din cauza faptului că pe de o parte pacienta nu vine la control, pe de altă parte pacienta nu este suficient de informată despre utilitatea efectuării acestui test și despre faptul că este gratuit prin medicul de

14

familie. O altă problemă foarte amplă este că acest cancer de col nu doare, nu dă simptome. Când au apărut simptomele, e clar că e deja o formă avansată în care nu screeningul de col reprezintă soluția, ci biopsia, cura chirurgicală și tratamentul accesoriu. Problema e că femeile nu se adresează medicului de familie, solicitând acest test. Când vorbesc cu pacientele mele le întreb, cum de o dată pe lună mergeți la coafor, la tratamente corporale, la manichiură, pedichiură și odată pe an nu aveți timp pentru un test PapaNicolau gratuit? De aceea, eu le-aș recomanda medicilor de familie ca în momentul în care orice pacientă se prezintă în cabinetul lor pentru orice altă problemă medicală legată de patologia generală, să-i recomande și să-i dea bilet de trimitere pentru efectuarea testului Papanicolau, chiar dacă acea pacientă în decursul unui an de zile îi intră în cabinet pentru orice altă patologie”, a subliniat Conf. Dr. Monica Cârstoiu, ginecolog.

CONF. DR. MONICA CÂRSTOIU, GINECOLOG “La noi screeningul de cancer de col, așa cum am precizat și în prezentarea mea, este perceput în scripte la 25 ani, dar nu se realizează faptic. Categoric că olandezii stau foarte bine. În România nu se întâmplă nimic cu o femeie care deși ar trebui să beneficieze de această analiză, ea n-o face și dezvoltă ulterior cancer de col. Ar trebui obligate pacientele să își facă scrinarea. Dacă punem o întrebare în masa largă de femei, câte din 10 femei au făcut în ultimul an testul Papanicolau o să vedeți ce răspunsuri avem: două-maxim trei. ”

Anul III / Nr. 9(4) / 2015

Health & finance

Federaţia Naţională a Patronatelor Medicilor de Familie (FNPMF) Str. Ionel Perlea nr. 10, sector 1, Bucureşti Fax +40213149571 Societatea Naţională de Medicina Familiei (SNMF) Str. Ionel Perlea 10, sector 1, Bucureşti Fax +40213154656

Nr. 156/ 10.12.2015

Nu lăsați medicina de familie să dispară!

Discriminarea dăunează grav sănătății sociale!

d-lui Klaus Johannis – Președintele României d-lui Dacian Cioloș - Prim-Ministru d-lui Patriciu Achimaș-Cadariu - Ministrul Sănătății d-nei Anca Dragu - Ministrul Finanțelor Publice d-lui Vasile Ciurchea – Președinte CNAS d-lui Corneliu-Florin Buicu - Preşedinte Comisia pentru sănătate şi familie - Camera Deputaţilor d-lui Ion Luchian - Preşedinte Comisia pentru sănătate publică - Senat În atenția Fondul Monetar Internaţional (FMI) Banca Mondială (BM) Comisia Europeană de Buget (CE)

SNMF şi FNPMF apreciază eforturile Guvernului de creştere a nivelului de trai al cetăţenilor români. Apreciem şi intenţia, nedemonstrată încă, de a acorda o atenţie sporită sănătăţii. Începutul este însă de rău augur! Conform bugetului aprobat de Guvern, s-a preconizat o suplimentare financiară în anul 2016, EXCLUSIV pentru spitalele publice, după ce la finalul acestui an s-a acordat deja o creștere salarială cu 25% EXCLUSIV LA BUGETARI, adică la personalul medical salariat, omițând și atunci restul personalului medical din sistem!

Ne bucurăm şi apreciem această creştere, dar dorim ca ea să nu constituie o cauză pentru disensiuni în sânul breslei medicale. Menţionăm că în spitalele publice lucrează aproximativ 30-35% din personalul medical din România. Dar restul personalului medical, adică majoritatea, nu contează?

S-a afirmat că se doreşte că medicii şi asistentele să nu mai emigreze, ca ruralul să fie protejat. Cum? Să înţelegem că cei aproape 70% dintre medici şi asistente, care nu lucrează în spital, sunt invitaţi să plece? Precizăm totodată: CNAS plăteşte servicii medicale, nu salarii. Din aceeaşi sursă bugetară sunt

Anul III / Nr. 9(4) / 2015

finanţate şi spitalele şi cabinetele de medicină de familie şi ambulatorul de specialitate, investigațiile paraclinice, îngrijirile la domiciliu etc. Pentru medicina de familie şi ceilalţi furnizori din ambulator însă sumele alocate în proiectul de buget pentru 2016 sunt identice sau chiar ceva mai mici decât în 2015.

Am dorit să atragem atenția asupra acestui lucru, însă dezbaterea publică pe proiectul de buget s-a desfășurat DUPĂ aprobarea acestuia în Guvern!

Stimați decidenți, cum intenționați să gestionați o astfel de discriminare? Oare cei 65-70% din personalul medical (medici, asistente etc.) nu au dreptul

15

Health & finance

la acelaşi respect? În condiţiile preconizate, nici un cabinet de medicină de familie nu va putea asigura, după achitarea costurilor de funcţionare venituri similare colegilor din spital, nici pentru medic, nici pentru asistente. Banca Mondială, FMI, NICE au atras atenţia de multe ori că ponderea îngrijirilor trebuie să fie mai mare în ambulatoriu şi mai ales în asistența medicală primară, unde de altfel se desfășoară cea mai mare parte a evenimentelor medicale ale populației (consultație inclusiv preventivă, diagnostic clinic, paraclinic, diferențial, tratament, monitorizare). E de presupus că nu se dorește distrugerea cabinetelor de medicină de familie, cu toate acestea, prin măsura luată se procedează exact invers, adâncind prăpastia! Deși CNAS prezintă ca având alocat 8% din FNUASS, după ce se scad cheltuielile cu programele (CARE??) și altele, în acest moment medicina de familie “beneficiază” în mod real doar de 6,8% din FNUASS total. EXTREM de puţin și complet insuficient față de scopul teoretic și declarat al asistenței medicale primare! Conform pro-iectului de buget, în care doar spitalele vor beneficia de mărire a fondului alocat, discrepanța va fi şi mai mare. Se va ajunge la mai puţin de 6% din FNUASS total pentru medicina de familie, care trebuie să acopere costurile de funcţionare a cabinetelor şi plata pentru un sfert din personalul medical al ţării.

Afirmăm cu toată responsabilitatea că NU ACESTA este normalul!

De ani de zile creşterea costurilor de funcţionare, parţial din cauza condiţiilor impuse de CNAS abia sunt acoperite de finanţarea cabinetelor, la limita superioară a suportabilităţii.

Sarcinile, mai ales cele administrative impuse cabinetelor sunt din ce în ce mai mari şi implică costuri din ce în ce mai mari. Mai mult, în 2016 va intra în vigoare un nou Cod Fiscal, care loveşte dur cabinetele medicilor de familie, organizate în proporţie de peste 90% ca PFA-uri (Cabinete medicale individuale, cabinete medicale grupate, cabinete medicale asociate, Societăţi civile medicale). Se vorbeşte de relaxare fiscală, dar la noi taxarea va fi mult mai mare! salar minim brut = Coef.

1.050 lei salariu medic asistent registrator medical contabil îngrijitor curățenie

normă

coef. gr. prof

3,7 2,89 2,49 3,5

100,00% 1,13 100,00% 1,13 100,00% 1 25,00% 1 25,00% 1 1 total cheltuieli salariale

Dorim să precizăm că am luat în considerare la calcul coeficienții minimi de bază la fiecare categorie, după cum este prevăzut în noua lege de salarizare a perso-

16

Sistemele informatice ale CNAS lovesc şi ele TOT sistemul medical. Invalidarea zilnică a serviciilor acordate pacienţilor noştri datorită multiplelor intervale de timp în care elementele PIAS nu funcționează (toate sau pe rând!), afectând grav atât pacienții, cât și cabinetele. “Erorile informatice” repetate realizează evidente beneficii pentru CNAS şi reduc obligaţiile de decontare către furnizori, realizând pierderi constante pentru cabinete. Nimeni nu este făcut răspunzător pentru erori, pentru nefuncţionare, pentru timpul pierdut de pacienţi când nu putem să le oferim serviciile necesare, pentru pierderile financiare constante ale cabinetelor, pentru riscurile de a ni se imputa ulterior reţete, trimiteri etc. Ba mai mult, toate aceste probleme pe care le semnalăm de ani de zile sunt constant ignorate sau catalogate de reprezentații CNAS drept minciuni ale medicilor!

În acest context, considerăm ca triplă lovitură:

malocarea minimalistă de fonduri bugetare, mfiscalizare mult exagerată în noul cod fiscal începând cu 2016 și merorile constante ale sistemelor informatice, aplicate în acest moment cabinetelor de medicina familiei înseamnă, indiferent de intenții, distrugerea rețelei de asistență medicală primară!

Menţionăm că asistența primară este adesea singura pusă la dispoziţia pacienţilor, mai ales în mediul rural, un procent impresionant din pacienții României neavând alt acces în sistemul medical în afara accesului la medicul de familie, acolo unde acesta există încă!

Reamintim un adevăr, de asemenea cunoscut: Asistența Medicală Primară este oricum cea care poate rezolva ieftin și economic problemele medicale uzuale ale pacienţilor.

Vă vom demonstra cu precizie matematică faptul că afirmațiile noastre sunt susținute, astfel: aplicând coeficienţii de ierarhizare la salariul minim şi adăugând cheltuielile fiscal datorate de angajator, un cabinet medical va avea în medie următoarele cheltuieli salariale:

salariu angajator brut 4.390,05 lei 1.097,51 lei 3.428,99 lei 857,25 lei 2.614,50 lei 653,63 lei 918,75 lei 229,69 lei 262,50 lei 65,63 lei

salariu total

salariu net

5.487,56 lei 4.286,23 lei 3.268,13 lei 1.148,44 lei 328,13 lei 14.518,48 lei

3.073,04 lei 2.400,29 lei 1.830,15 lei 643,13 lei 183,75 lei 8.130,35 lei

nalului medical. Pentru buna funcționare a unui cabinet medical, la aceste cheltuieli salariale trebuie adăugate și cheltuielile de întreținere:

Anul III / Nr. 9(4) / 2015

cheltuieli întreținere (medie) curent electric

150 lei

telefonie+internet

150 lei

soft med+semn. digitală+întreț. IT

200 lei

încălzire+ACM

250 lei

apă rece+canal

100 lei

chirie/redevență/rată

1.000 lei

mașină (întreținere+combustibil)

750 lei

taxe și impozite

500 lei

asigurări (căldire+personal+auto)

150 lei

deșeuri medicale

50 lei

materiale igienă, curățenie, dezinfecție

100 lei

consumabile medicale

150 lei

birotică

100 lei

întreținere

101 lei

evaluare+CMR

50 lei

EMC, cărți specialitate, cotizații

200 lei

protecția muncii + PSI

50 lei

fond investiții/reparații

600 lei

total cheltuieli întreținere

4.651,00 lei

Astfel, necesarul minim lunar al unui cabinet medical este de: venit lunar minim/cabinet 19.169,48 lei Situația Cabinetelor de Medicina Familiei la momentul actual este următoarea: Număr de asigurați pe lista de pacienți

Procent medici

Venit/lună

Cheltuieli funcționare

Venit brut medic

500

2,31

6.328

7.801

- 1.473

1.000

12,75

7.756

7.801

- 45

1.500

33,29

9.184

7.801

1.383

2.000

30,99

10.612

7.801

2.811

2.200

7,57

11.183

7.801

2.500

7,29

12.040

7.801

3.000

4,28

13.469

7.801

3.500

1,21

14.897

7.801

4.000

1,32

16.325

7.801

*Calcul al veniturilor unui cabinet: medic specialist MF, 20 zile lucrătoare/lună, 20 consultații/zi și 1 domiciliu/zi. Valoarea punctului PC 4,18 si SM 1,96 (cât a fost în trim III 2015)Total cheltuieli funcționare pe cabinet medical: 7.801 lei.

Asistent – net plus dări (brut 1.500) Contabil - contract Îngrijitor – ½ normă la salariul minim

1.850 600 700

TOTAL

3.150 Total cheltuieli funcționare pe cabinet medical: 7.801 lei.

Anul III / Nr. 9(4) / 2015

17

Health & finance

CONCLUZII:

fond minim CP

m16% din cabinetele MF (până în 1.500 asigurați) nu se pot întreține numai din veniturile contractate cu casa de asigurări! m33% din medicii de familie rămân cu 1.300 lei/ lună venit brut din care se plătește impozit 16%, sănătate și pensie medic m31% din medicii de familie au un venit brut de 2.800 lei din care se plătește impozit 16%, sănătate și pensie medic mși doar cca 20% aduc medicului un venit brut mai mare de 2.800 lei. Aceste ultime cabinete au cheltuieli de funcționare mai mari pentru că plătesc asistenta cu norma întreagă sau pot avea chiar mai mulți asistenți medicali și medici angajați (sunt mai ales situații în rural, unde există puncte de lucru dispersate în mai multe sate și există personal angajat, mai multe sedii, fiecare cu utilitățile sale).

În condițiile în care Pachetul Minim Bazal se adresează doar persoanelor neasigurate, considerăm că fondurile pentru asigurarea serviciilor medicale trebuie alocate din bugetul Ministerului Sănătății și nu din cel al Casei Nationale de Asigurări Sociale.

La un tarif de 40 lei/serviciu și o medie de 1/serviciu/zi obținem un total cost mediu lunar de 800 lei / cabinet medical.

Necesarul pentru totalul cabinetelor de medicina familiei din România pentru asigurarea Pachetului Minim Bazal:

Nu trebuie neglijat și sporul derizoriu pentru lucru în zone rurale și condiții izolate și nici neimplicarea cvasitotală a consiliilor locale în asistența medicală a propriilor lor comunități!

Buget minim Medicina de Familie 3.241.373.096 lei

Luând în considerare un număr de aproximativ 11.000 de cabinete medicale de medici de familie din România: fond minim AMP

2.530.371.525 lei

În cadrul bugetului alocat asistenței medicale primare sunt cuprinse și sumele alocate pentru funcționarea Centrelor de Permanență, finanțate din fondurile Ministerului Sănătății.

La calculul fondurilor necesare funcționării CP trebuie luat în considerare tariful orar al personalului care le deservește în conformitate cu prevederile legale. Astfel: plecând de la salariul minim, ajustat cu coeficienții de ierahizare și gradul profesional: salariu brut

oră

medic

4.390,05 lei

39,20 lei

asistentă

3.428,99 lei

26,79 lei

total cheltuieli personal/ora

65,99 lei

La aceasta se adaugă cheltuielile administrative de 6,50 lei/oră și obținem un cost orar în cuantum de: 72,49 lei/oră Considerând un număr mediu de 580 ore de gardă/ lună obținem: total cost lunar/CP

42.041,78 lei

La un necesar de 1.200 de Centre de Permanență; adica un CP la o populație medie de 15.000 de locuitori avem un necesar de:

18

fond minim PMB

605.401.571,25 lei

105.600.000,00 lei

Însumând cele 3 fonduri care constituie bugetul alocat ASISTENȚEI MEDICALE PRIMARE obținem:

La un buget de cheltuieli al CNAS, în 2015, de 26.352.161 mii lei, cheltuielile cu AMP de 3.241.373.096 lei ar reprezenta doar 12,30% din fond, la limita inferioară a intervalului de 12-15% cât se acordă în țări membre UE, unde asistența medicală primară reprezintă baza sistemului de sănătate. În același timp, ar corespunde angajamentelor pe care România și le-a asumat în fața forurilor europene… În încheiere, dorim să subliniem că ne revoltăm împotriva acestei brutale discriminări. Dorim să subliniem și faptul demonstrat că un act medical de calitate și în condiții de siguranță și profesionalism acordat la nivelul medicinei primare generează economii în eșaloanele medicale superioare, ambulatoriu și spital, cu mult mai mari decât sumele investite in medicina de familie.

Sperăm că demersul nostru va fi înțeles și veți aloca aceasta sumă minimă Asistenței Medicale Primare pentru ca actul medical la nivelul cabinetelor de medina familiei să se poată desfășura atât în condiții legale precum și de siguranță și calitate pentru pacienții noștri care de fapt sunt cetățenii României, cei care vă votează pe dumneavoastră!

Discriminarea şi umilirea noastră continuă de către statul român trebuie să înceteze. Colegii noştri din toată ţara, atât medici cât şi asistente, au ajuns la limita răbdării. Ne revoltăm împotriva acestui tratament şi ne pregătim să ripostăm împotriva medievalizării sistemului de sănătate.

Cu stimă, Preşedinte FNPMF Dr. Doina Mihăilă

Preşedinte SNMF Dr. Rodica Tănăsescu

Anul III / Nr. 9(4) / 2015

Surse de finanţare pentru activităţile medicale prin câteva linii de finanţare europeană Raul Giurgiu Consultant pentru Accesarea Fondurilor Europene CEO ConstruimProiecte.ro e-mail: raulgiurgiu@construimproiecte.ro www.construimproiecte.ro

Finanţarea activităţilor medicale din fonduri europene este posibilă prin Programul Naţional de Dezvoltare Regională (PNDR 2014- 2020) şi prin Programul Operaţional Regional (POR 2014-2020).

Vei afla din acest articol: Care sunt oportunităţile de finanţare a activităţilor medicale, prin fonduri europene din perioada 2014-2020?

Care sunt activităţile finanţate din fonduri europene, sub ce coduri CAEN trebuie să desfăşori activitatea pentru a fi eligibil?

Ce condiţii trebuie să îndeplineşti pentru a accesa fondurile nerambursabile?

Care sunt investiţiile, cheltuielile eligibile şi neeligibile?

Când se vor putea depune proiecte pentru finanţare?

Care sunt oportunităţile de finanţare a activităţilor medicale, prin fonduri europene în perioada 2014-2020?

Finanţarea activităţilor medicale din fonduri europene este posibilă prin Programul Naţional de Dezvoltare Regională (PNDR 2014- 2020) şi prin Programul Operaţional Regional (POR 2014-2020).

Prin PNDR se finanţează proiectele din spaţiul rural, iar prin POR cele din spaţiul urban.

Oportunităţile care stau la îndemâna medicilor din

Anul III / Nr. 9(4) / 2015

mediul rural, prin PNDR, se pot concretiza în cadrul a două linii de finanţare, denumite: mSubMăsura 6.2 - Sprijin pentru înfiinţarea de activităţi neagricole în zone rurale mSubMăsura 6.4 -Sprijin pentru investiţii în crearea şi dezvoltarea de activităţi neagricole În spaţiul urban există o linie de finanţare în cadrul căreia se pot depune proiecte. Este denumită Axa prioritară 2 – Îmbunătăţirea competitivităţii întreprinderilor mici şi mijlocii.

19

Health & finance

Codurile CAEN eligibile pentru finanţare, atât în mediul urban (POR), cât şi în mediul rural (PNDR) sunt următoarele: Cod CAEN

Denumirea activităţii

8621

Activităţi de asistență medicală generală

PNDR (Submăsura 6.2, 6.4)

8622

Activităţi de asistență medicală specializată

PNDR (Submăsura 6.2, 6.4)

8623

Activităţi de asistență stomatologică

PNDR (Submăsura 6.2, 6.4)

Alte activităţi referitoare la sănătatea umană

PNDR (Submăsura 6.2, 6.4) Nu sunt eligibile pentru finanțare laboratoarele de radiologie şi transportul pacienţilor cu avionul.

8690

Care sunt activităţile finanţate din fonduri europene, sub ce coduri CAEN trebuie să desfăşori activitate pentru a fi eligibil?

A. Mediul urban

Axa prioritară 2 – Îmbunătăţirea competitivităţii întreprinderilor mici şi mijlocii Beneficiul acestei linii de finanţare o reprezintă faptul că ajutorul financiar nerambursabil pentru microîntreprinderi este de 100%, mai exact investiţiile efectuate vor putea fi realizate fără contribuţie proprie.

Valoarea eligibilă a proiectului trebuie să fie cuprinsă între 25.000 euro şi 200.000 de euro. În cazul în care proiectul are o valoare de peste 200.000 de euro, beneficiarul va suporta integral diferenţa.

Care sunt condiţiile pe care trebuie să le îndeplineşti pentru a accesa fondurile nerambursabile prin această axă prioritară?

Condiţiile minime obligatorii pentru acordarea sprijinului sunt: mCabinetul medical este constituit ca o Societate Comercială cu Răspundere Limitată – SRL şi trebuie să fie încadrat în categoria microintreprinderilor (are cel mult 9 angajaţi la momentul depunerii proiectului). Cabinetele Medicale Individuale nu pot depune proiecte mTrebuie să aibă, neapărat, înregistrat codul CAEN: 8690-Alte activităţi referitoare la sănătatea umană, acesta fiind singurul pentru care se poate solicita finanţare mSocietatea are cel puţin un an fiscal integral, cu Bilanţ Contabil încheiat şi depus; Societatea a înregistrat profit din exploatare în ultimul an;

20

Programul de finanţare

POR

mSocietatea nu este în stare de faliment, insolvență, dificultate; mSocietatea nu are datorii restanţe către bugetele locale şi consolidate, la momentul depunerii proiectului.

Ce activităţi include codul CAEN 8690 - Alte activităţi referitoare la sănătatea umană? n activităţi referitoare la sănătatea umană, ce nu sunt efectuate în spitale sau de către medici sau dentişti cum sunt: n activităţi ale infirmierelor, moaşelor, fizioterapeuţilor sau a altor paramedici în domeniul optometriei, hidroterapiei, masajului medical, ergoterapiei, logopediei, homeopatiei, chiropracticii, acupuncturii etc.

Aceste activităţi pot fi efectuate în clinici medicale, de tipul celor ataşate întreprinderilor, şcolilor, azilelor de bătrâni, sindicatelor şi confederaţiilor sindicale şi în centre de sănătate, altele decât spitalele, precum şi în cabinete particulare sau la domiciliul pacienţilor.

Această clasă include de asemenea: n activităţi ale personalului paramedical stomatologic cum sunt specialiştii în terapie dentară, infirmiere dentare din şcoli şi personalul paramedical de igienă dentară, care pot activa independent de medicul stomatolog, dar sunt periodic supravegheaţi de către acesta. n activităţi ale laboratoarelor medicale cum ar fi: laboratoare de radiologie şi alte centre de diagnostic similare n laboratoare de analiză a sângelui n activităţi ale băncilor de sânge, băncilor de spermă, băncilor de organe pentru transplant etc. transportul pacienţilor, cu ambulanţă, inclusiv avioane.

Anul III / Nr. 9(4) / 2015

Aceste servicii sunt asigurate adesea în timpul urgenţelor medicale. Această clasă exclude: n fabricarea de dinţi artificiali, proteze şi dispozitive protetice executate de laboratoarele dentare n transferul pacienţilor, fără echipament de salvare sau personal medical n analizele de laborator altele decât cele medicale n activităţi de testare în domeniul igienei alimentare n activităţi de asistență spitalicească n activităţi de asistență medicală şi stomatologică n activităţi ale centrelor de îngrijire medicală la domiciliu.

Ce tip de activităţi şi cheltuieli pot fi finanţate? mAchiziţia de echipamente şi tehnologii noi, moderne mRealizarea lucrărilor de construcţie, extindere, modernizare, recompartimentare mAchiziţionarea de sisteme IT (hardware şi/sau software) mMontajul echipamentelor mInvestiții în realizarea de website-uri pentru prezentarea activităţii, a serviciilor proprii, inclusiv instrumente de comercializare on-line. mCheltuielile cu consultanţă sunt eligibile până la un procent de cel mult 7% din valoarea eligibilă a proiectului.

Ele includ: n elaborarea documentaţiilor necesare obţinerii acordurilor, avizelor şi autorizaţiilor n managementul proiectului şi dirigenţie de şantier n elaborarea cererii de finanțare/a planului de afaceri n elaborarea procedurii de atribuire a contractelor de achiziţie.

Anul III / Nr. 9(4) / 2015

Cheltuielile cu publicitatea şi informarea aferente proiectului sunt eligibile până la o valoare maximă de 5.000 de lei. Mai jos sunt enumerate activităţile şi cheltuielile care NU sunt eligibile: n achiziţionarea de terenuri sau/şi construcţii n costuri cu personalul n costuri administrative n cheltuieli financiare, respectiv prime de asigurare, taxe, comisioane, rata şi dobânzi aferente creditelor n contribuţia în natură n amortizarea n activităţi de audit financiar extern n cheltuieli cu achiziţionarea autovehiculelor şi a mijloacelor de transport.

Proiectele depuse trebuie să îndeplinească un anumit punctaj. Punctajul maxim este de 100 de puncte.

Este adevărat faptul că este puţin mai greu în cazul achizițiilor medicale de îndeplinit un punctaj mare, pentru că este încurajată prin această axă producţia.

Posibilitatea finanţării depinde mult de numărul proiectelor depuse şi de punctajul acestora. Merită încercat şi depus un proiect care are minim 75 de puncte.

B. Mediul rural

Spaţiul rural oferă oportunitatea finanţării proiectelor destinate investiţiilor şi achiziţiilor din ramură medicală, prin două submăsuri: mPrima submăsură: SubMăsura 6.2 - Sprijin pentru înfiinţarea de activităţi neagricole în zone rurale Scopul investiţiilor din cadrul acestei submăsuri este de a sprijinii facilitarea diversificării activităţilor din mediul rural prin înfiinţarea şi dezvoltarea de

21

Health & finance

microîntreprinderi şi întreprinderi mici în sectorul non-agricol.

Sprijinul financiar nerambursabil este de 100%, iar în cazul acestei măsuri suma este de 70.000 euro.

Nu pot fi accesate alte sume, mai mici sau mai mari.

Această sumă se va acorda sub formă de primă în două tranşe: - 70% din cuantumul sprijinului după semnarea Contractului de Finanţare - 30% din cuantumul sprijinului se va acorda cu condiţia respectării şi implementării conforme cu Planul de Afaceri. Prima cerere de plată se poate depune în maximum 10 zile de la data semnării Contractului de Finanţare şi reprezintă 70% din valoarea sprijinului acordat. lata acesteia se va face în maxim 90 de zile de la data declarării conformităţii Cererii de Plată. Important de reţinut este faptul că pentru a solicita cea de a doua tranşă de plată, beneficiarul se obligă să facă dovada creşterii performanţelor economice ale întreprinderii, prin prestarea serviciului în procent de minimum 30% din valoarea primei tranşe de plată.

Care sunt condiţiile pe care trebuie să le îndeplineşti pentru a accesa fondurile nerambursabile prin această Sub-Măsură? mTrebuie să fii constituit sub formă de microintreprindere (sunt eligibile şi cele noi înfiinţate, startupurile, SRL-D-ul este eligibil) sau întreprindere mică înfiinţată în acel an, este posibilă şi o întreprindere cu o vechime de 3 ani fiscali consecutivi, dar e nevoie să nu fi avut activitate în cei 3 ani mSediul social, cât şi punctual de lucru (dacă există unul) trebuie să fie în mediul rural mSă prezinţi un plan de afaceri Implementarea planului de afaceri trebuie să înceapă în cel mult 9 luni de la data deciziei de acordare a sprijinului.

Care sunt investiţiile, cheltuielile eligibile şi neeligibile?

Aproximativ toate cheltuielile propuse în Planul de Afaceri, inclusiv capitalul de lucru şi capitalizarea întreprinderii precum şi activităţile relevante pentru implementarea corectă a planului de afaceri, pot fi eligibile, indiferent de natura acestora. Achiziţia de teren construit sau neconstruit este eligibil în cadrul

22

acestei linii de finanţare cu condiţia ca acesta să fie utilizat în scopul desfăşurării activităţii medicale.

Important e de reţinut care sunt cheltuielile şi tipurile de activităţi neeligibile: mCheltuieli cu achiziţionarea de bunuri şi echipamente second-hand mTVA, cu excepţia cazului în care solicitantul este neplătitor de TVA mCheltuielile efectuate înaintea semnării contractului de finanţare mDubla finanţare mCheltuieli cu achiziţia mijloacelor de transport pentru transport persoane şi uz personal. mDepartajarea proiectelor mDepartajarea proiectelor se face conform ghidului solicitantului.

Se acordă un punctaj suplimentar proiectelor care vizează diversificarea activităţilor agricole a fermierilor / membrilor gospodăriei agricole către activităţi non-agricole.

SubMăsura 6.4 - Sprijin pentru investiţii în crearea şi dezvoltarea de activităţi neagricole Scopul acestei sub-măsuri este de a oferi sprijin pentru microîntreprinderi şi întreprinderi mici din mediul rural, care îşi creează sau dezvoltă activităţi non-agricole.

Ajutorul financiar nerambursabil pentru activităţile medicale este de 90%. Restul de 10% reprezintă contribuţia solicitantului. Suma maximă nerambursabilă, care poate fi accesată este de 200.000 euro.

Care sunt condiţiile pe care trebuie să le îndeplineşti pentru a accesa fondurile nerambursabile prin Sub-Măsura 6.4? mTrebuie să fii constituit sub forma de microîntreprindere sau întreprindere mică (start-up-urile şi SRL-D-ul sunt eligibile) mPoţi să fii autorizat şi ca medic uman cu drept de liberă practică care este organizat şi funcţionează în cadrul unui cabinet medical individual în conformitate cu Ordonanţa Guvernului nr.124/1998 privind organizarea şi funcţionarea cabinetelor medicale mSediul social şi punctul/punctele de lucru trebuie să fie situate şi să îşi desfăşoare activitatea în mediul rural

Anul III / Nr. 9(4) / 2015

mSă demonstrezi capacitatea de a asigura co-finantarea investiţiei.

Care sunt investiţiile, cheltuielile eligibile şi neeligibile pentru M 6.4?

Investiţiile sunt eligibile în conformitate cu codul CAEN sub care desfăşori activitatea.

Astfel, investiţiile legate de furnizarea serviciilor medicale sunt eligibile pentru codul CAEN utilizat în activitatea desfăşurată.

Costurile eligibile specifice sunt: mConstrucţia, extinderea şi/sau modernizarea şi dotarea clădirilor mAchiziţionarea şi costurile de instalare, inclusiv în leasing de utilaje, instalaţii şi echipamente noi Investiții intangibile: achiziţionarea de softuri.

Activităţile şi cheltuielile neeligibile ale acestei submăsuri sunt: mCheltuieli cu achiziţionarea de bunuri şi echipamente second-hand mCheltuieli efectuate înainte de semnarea contractului de finanţare mCheltuieli cu achiziţia mijloacelor de transport pentru uz personal şi pentru transport persoane mCheltuieli care fac obiectul unei duble finanţări mDobânzi debitoare mAchiziţia de terenuri construite şi neconstruite TVA, cu excepţia cazului în care eşti neplătitor de TVA În cazul contractelor de leasing, celelalte costuri

Anul III / Nr. 9(4) / 2015

legate de contractele de leasing, cum ar fi marja locatorului, costurile de refinanțare a dobânzilor, cheltuielile generale și cheltuielile de asigurare. mCosturi specifice de înfiinţare şi funcţionare a întreprinderilor.

De reţinut! Cabinetele medicale individuale pot solicita fonduri doar pentru investiţii de modernizare, deoarece se au în vedere condiţiile de autorizare ca şi cabinet medical individual.

Dacă desfăşori activitate sub forma unui SRL, spre exemplu, atunci se pot face achiziţii de echipamente medicale.

Capitalul trebuie să fie 100% privat. La fel ca şi în cazul submăsurii 6.2 şi pe această submăsură se pune accentul pe finanţarea întreprinderilor care desfăşoară activităţi de producţie, dar se poate cumula şi pentru activitățile medicale un punctaj cu care se vor finanţa proiecte. Se încurajează pe această linie de finanţare dezvoltarea activităţii firmelor cu istoric, mergându-se pe principiul derulării activităţilor anterioare ca activitate generală de management a firmei, pentru o mai bună gestionare a activităţii economice.

De aceea, întreprinderile care au desfăşurat activitate fără o perioadă de întrerupere pentru cel puţin 2 şi 3 ani şi au profit operaţional, câştigă puncte semnificative.

23

Health & finance

Cât costă îngrijirea paliativă?

Dr. Marinela Olăroiu medic geriatrie-gerontologie, specializare în îngrijire nursing home, doctor în ştiinţe medicale, redactor șef al PALIAŢIA, Olanda

Introducere

De la începutul acestui mileniu, organismele internaţionale care elaborează recomandări în politicile de sănătate, calitatea vieţii şi drepturile omului s-au preocupat pentru iniţierea, organizarea şi dezvoltarea îngrijirii paliative. Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) şi ulterior EAPC (European Association for Palliative Care) au definit acest tip de îngrijire ceea ce a avut un efect unificator asupra mişcărilor şi organizaţiilor de îngrijiri paliative din multe ţări europene.

Astfel: “Îngrijirea paliativă este îngrijirea activă, totală a pacienţilor a căror boală nu răspunde la tratament curativ. Este esenţial controlul durerii, al altor simptome şi al problemelor sociale, psihologice şi spirituale. Îngrijirea paliativă este interdisciplinară şi cuprinde pacientul, familia şi comunitatea. Într-un anumit sens, îngrijirea paliativă se orientează după conceptul de bază al îngrijirii – acela de a satisface nevoile pacienţilor, indiferent de locul în care aceştia sunt îngrijiţi – la domiciliu sau în spital. Îngrijirea paliativă susţine viaţa şi consideră moartea un proces normal; aceasta nici nu grăbeşte, nici nu amână moartea. Îngrijirea paliativă îşi propune să menţină calitatea optimă a vieţii până la momentul morţii.” (1) Dacă la început îngrijirea paliativă a fost destinată în special bolnavilor de cancer, ulterior acest tip de îngrijiri s-a extins şi la cei cu alte boli incurabile (insuficienţe de organ, demenţe, boli neurologice, ereditare, SIDA, s.a.). În fază terminală, bolnavii cronici incurabili prezintă simptome şi sindroame incontrolabile, care reduc semnificativ calitatea la sfârșitul vieţii şi a decesului, si nu răspund la tratamentele uzuale, necesitând intervenţii şi manevre paliative.

Obiectivul principal al îngrijirii paliative este menţinerea la un nivel cât mai ridicat a calităţii vieţii pacienţilor, până în ultimele momente. În acest context este esenţială comunicarea deschisă şi pe înţeles de informaţii referitoare la starea pacientului şi opţiunile terapeutice, precum şi pregătirea pacientului şi familiei pentru deces şi perioadă de doliu. În Europa şi în România, îngrijirea paliativă

24

Prof. Dr. Wim JA van den Heuvel Președinte al Comitetului Internaţional al revistei PALIAŢIA; Membru de Onoare al Academiei de Științe Medicale, România; Profesor Emerit la Universitatea din Maastricht și la Universitatea din Groningen, Olanda

este acordată cu precădere bolnavilor de cancer în stadiu avansat. Aproape 80% din pacienţii cu cancer au nevoie de îngrijiri terminale (2). Pacienţii cu afecţiuni non-oncologice au acces mult mai limitat la îngrijirile paliative decât cei cu cancer, deşi au aceleaşi nevoi de îngrijire, în primul rând din cauza lipsei de resurse şi de servicii.

Estimarea nevoilor de îngrijiri paliative în România este dificil de făcut deoarece lipsesc datele specifice şi unele cauze de deces sunt subestimate, de exemplu, demenţele.

O apreciere grosieră, după diverşi autori, ar ridica numărul celor care au nevoie de îngrijiri paliative la aproximativ 150.000 pe an, dintre care în jur de 60.000 sunt bolnavii de cancer (2,3). Distribuția pe județe a furnizorilor de servicii este neomogenă, existând încă 17 județe fără nici un serviciu de paliație, 11 județe cu un singur serviciu, 6 județe cu câte 2 servicii, 3 județe cu câte 3 servicii, 1 județ cu 4 servicii și 4 județe și municipiul București cu peste 5 servicii. Comparând nevoia estimată de servicii la nivel de țară cu numărul total de pacienți (oncologici și non-oncologici) asistați în serviciile menționate, observăm o acoperire generală de 5,4 % (3).

Costul pe ziua de internare în unităţi de paliație cu paturi a fost apreciat - în studii efectuate între 20082012 de Hospice Casa Sperantei din Brașov - la 325 RON/zi, iar o consultaţie de paliație la domiciliu în jur de 100 RON. Pe pacient pentru o lună costul a fost de 3.069 lei în îngrijire paliativă acordată la domiciliu (inclusiv medicamente, materiale sanitare și investigații) şi de 9.900 lei pentru îngrijirea paliativă în regim de internare în unitate cu paturi (4).

Costurile îngrijirii medicale la sfârșitul vieţii

Procesul de îmbătrânire demografică şi progresele înregistrate în tehnologia medicală au determinat în toată lumea creşterea costurilor din sănătate.

Nevoile de îngrijiri paliative au crescut semnificativ, în timp ce scad resursele disponibile, datorită strategiei de reducere a costurilor în unităţile cu paturi.

Numeroase studii efectuate în ultimii ani în ţări diferite au arătat faptul că cele mai mari costuri

Anul III / Nr. 9(4) / 2015

DR. MARINELA OLĂROIU, MEDIC GERIATRIE-GERONTOLOGIE, SPECIALIZARE ÎN ÎNGRIJIRE NURSING HOME, DOCTOR ÎN ŞTIINŢE MEDICALE, REDACTOR ȘEF AL PALIAŢIA, OLANDA Îngrijirea paliativă se acordă pacienţilor de toate vârstele, de preferat în echipă multidisciplinară, la domiciliu sau în unităţi cu paturi (spitale cu secţii de paliatie, instituții de îngrijire de lungă durată a bolnavilor cronici, în hospice-uri). Faza paliativă a acordării îngrijirilor medicale poate dura de la câţiva ani la câteva luni sau zile şi începe din momentul în care o afecţiune ameninţătoare de viaţă nu mai reacţionează la tratamentul curativ. Ultima sa perioadă o constituie îngrijirile terminale, când devin evidente semnele prevestitoare ale decesului. După survenirea decesului, familia sau cei apropiaţi pacientului intră în perioada de doliu şi, în funcţie de situaţie, poate fi necesară menţinerea comunicării şi consilierea acestora (2).

se înregistrează în ultimul an de viaţă (5). Despre aceasta, agenţia de ştiri CNN menţiona în 2009, la “breaking news”: Patients’Last Two Months of Life Cost Medicare $50 Billion Last Year. Cei $50 miliarde pe an înseamnă plata medicului şi a spitalizării pacienţilor în ultimele luni de viaţă. În Statele Unite ale Americii s-a calculat că 30% din costurile alocate sănătăţii sunt utilizate de 5% dintre pacienţi (6), majoritatea nou-născuţi şi vârstnici cu boli severe ameninţătoare de viaţă.

Costurile legate de îngrijirea medicală din ultima parte a vieţii variază în funcţie de diagnostic şi de locul decesului, cel mai scump loc pentru a înceta din viaţă fiind spitalul. În Canada, costurile medicale legate de deces variază de la 9.000 €, în caz de moarte subită şi până la 30.000 € pentru un pacient cu boală obstructivă pulmonară sau cancer (7). În Țările de Jos, costurile medii de îngrijire a sănătății pe persoană sunt 1.100 €, dar pentru ultimul an de viață aceste costuri cresc semnificativ la aproximativ 15.000 € pe persoană (5).

Cercetările indică că motivele care generează costuri ridicate din ultimul an de viață sunt mai ales legate de tratarea “agresivă” a bolilor ameninţătoare de viaţă (8), de aşa numitul “tratament inutil”. Acest concept este relativ nou şi a fost impus după 1988 de contextul socio-politic, în special bazându-se pe raţionalizarea resurselor, creşterea autorităţii pacientului şi a deciziilor acestuia privind sănătatea şi viaţa sa. Tratamentul medical inutil la sfârşitul vieţii câştigă din ce în ce mai multă relevanţă datorită creşterii constante a mortalităţii şi îmbătrânirii populaţiei pe tot globul. Şi în cazul îngrijirii paliative se folosesc uneori nejustificat tratamente scumpe, cum ar fi antibiotice pe cale intravenoasă, imagistică şi examene de laborator în scop diagnostic, fiind omise îngrijirile care satisfac nevoile practice ale pacienţilor, de obicei, cu accent pe ameliorarea durerii şi controlul simptomelor. De aceea, există o anumită convingere referitor la costurile de îngrijire din ultimul an de viață: ele sunt atât de ridi-

Anul III / Nr. 9(4) / 2015

cate, deoarece îngrijirea paliativă adecvată nu este disponibilă.

O întrebare frecvenţă este dacă şi cât este de “rentabilă” îngrijirea paliativă? Bazați pe experienţa noastră de analişti şi profesionişti în domeniul sănătăţii, putem afirma că îngrijirea paliativă este cost-efectivă. Cu toate acestea se poate afirma că există suficiente dovezi științifice?

Ce arată studiile despre cost-eficiența îngrijirii paliative?

Pentru a analiza dovezile de cost-eficiență în îngrijirea paliativă, am căutat informaţii ştiinţifice din baza de date PubMed şi am efectuat o revizie de literatură, alegând studii în care s-a făcut o comparație între efectele serviciului de îngrijiri paliative și “îngrijirea, acordată ca de obicei”, pacienţilor incurabili, aflați în fază terminală. În două studii (9,10) s-a abordat îngrijirea paliativă la domiciliu, acordată de o echipă multidisciplinară cu medic generalist cu competenţa în paliație, asistent medical, asistent social și psiholog pentru sprijinirea pacientului și familiei. Costurile pentru îngrijirea paliativă la domiciliu au fost semnificativ mai mici - o economisire de peste 30% pentru pacienții care au primit îngrijiri paliative, în comparație cu cei care au primit “îngrijirea, acordată ca de obicei”. Aceste costuri mai mici s-au datorat în principal faptului că aceşti pacienţi nu au mai fost internaţi în secțiile de spital, ci în cele de paliație, iar economia la buget la fost de 10% pe zi/pe pacient.

Cinci studii retrospective au comparat costurile, modelul de externare și/sau durata șederii pacienților în unități de îngrijiri paliative, comparativ cu internarea lor în alte secţii de spital. Costurile medicale ale pacienţilor fără speranţă de vindecare din unităţile de îngrijire paliativă au fost semnificativ mai mici (între 10-30%) decât pentru același tip de pacienți internați în alte secţii de spital. De asemenea, pacienţii fără speranţă de vindecare preluaţi de secțiile de îngrijire paliativă au primit mai puține

25

Health & finance

intervenţii, mai puține teste de laborator și au fost mai puţin internaţi la terapie intensivă în comparație cu pacienţii de acelaşi tip internaţi în alte secţii de spital (11,12,13,14).

Discuţii

Deși studiile sunt puţine şi heterogene, din analiza noastră se poate concluziona că îngrijirea paliativă este cost-efectivă. Toate modalităţile de acordare de îngrijiri paliative, la domiciliu, în spital și în hospice, contribuie la o mai bună calitate a vieții în rândul pacienților cu boli grave, incurabile, în fază terminală. De asemenea, îngrijirile paliative sunt semnificativ mai puțin costisitoare și mai eficiente decât îngrijirea acordată de obicei acestor pacienţi.

Pe baza studiilor am analizat şi estimăm că, în medie, pe an, 20% din costurile de îngrijire a sănătăţii ar putea fi salvate. Aceste constatări clare ridică o altă întrebare: de ce nu este îngrijirea paliativă puternic stimulată în sistemele de sănătate, cum ar fi cel din România?

Se poate argumenta, că majoritatea studiilor publicate până în prezent referitoare la rentabilitatea îngrijirii paliative sunt retrospective și pot varia în calitate. În plus, studii privind beneficiile îngrijirii paliative la domiciliu, de multe ori văzută ca cea mai bună abordare în acest domeniu, sunt rare. Dar, pe de altă parte, cele câteva studii privind îngrijirile paliative la domiciliu arată o mulţime de beneficii pentru pacient şi pentru sistemul de sănătate.

Organizația Mondială a Sănătății (OMS) și diferite studii (cum ar fi Indicele de calitate a morții în 2015) (15) au demonstrat necesitatea din ce în ce mai mare pentru îngrijiri paliative la nivel mondial. Și beneficiile nu sunt doar bani, ci, de asemenea, o mai bună calitate a vieții pentru pacienţii incurabili, aflaţi în faza de sfârșit a vieţii și o mai bună calitate a îngriji-

rii înaintea și în momentul morții. Acest lucru ridică din nou o întrebare: “de ce dezvoltarea îngrijirilor paliative nu este puternic stimulată în sistemele de îngrijire a sănătății?”, nu este stimulată în regim de urgenţă?

OMS, Consiliul Europei, experţi în domeniu (7, 15) afirmă că “dezinteresul” manifestat de autorităţi şi politicieni este legat de faptul că îngrijirea paliativă nu este încă o parte integrantă a sistemelor de sănătate. De asemenea, lipsa de conștientizare a publicului, dar şi a profesioniştilor din sănătate cu privire la beneficiile îngrijirilor paliative și la schimbarea pattern-ului morbidităţii din cauza îmbătrânirii populației joacă un rol, precum și lobby-ul grupurilor de interese din domeniul sănătăţii şi al furnizorilor de asistenţă medicală.

Concluzii

În Europa de Vest, îngrijirea paliativă devine din ce în ce mai mult o parte integrantă a sistemului de sănătate și expertiza în îngrijiri paliative este în creștere, precum și conștientizarea publicului. Acest lucru nu se întâmplă însă în majoritatea țărilor central şi est-europene. Țări precum Bulgaria, România, Ucraina au o lipsă considerabilă în disponibilitatea, expertiza și calitatea îngrijirilor paliative (15). În țările cu o rată accelerată de îmbătrânire, cu bugete de sănătate reduse, responsabilii şi managerii din sănătate, asigurătorii și furnizorii de servicii medicale ar trebui să ofere cea mai mare prioritate îngrijirilor paliative! În ultimii zece ani, în România scăderea dramatică a natalităţii, îmbătrânirea populaţiei, cea mai rapidă din UE şi creşterea numărului de bolnavi cronici a dus la sporirea nevoii de îngrijiri specifice de lungă durată şi paliative şi încă nu este prea târziu pentru reorientarea politicilor din sănătate.

BIBLIOGRAFIE 1. European Journal of Palliative Care 2009; 16(6): 278–289 and 2010; 17(1): 22-33. [Disponibil la: http://www.eapcnet.eu/LinkClick.aspx?fileticket=uW_JGKKvpZI%3d&tabid=167]. Accesat la 29.05.2015.

2. OlăroiuM, sub redacţia. Tratat de îngrijiri paliative la domiciliu.

Bucureşti: Editură Etna.2015.

3. Programul Naţional de Îngrijiri Paliative. [Disponibil la: http:// www.studiipaliative.ro/.].Accesat la 29.10. 2015.

4. Catalog servicii de ingrijri paliative. [Disponibil la : http://www. anip.ro/wp-content/uploads/2013/08/Catalog-servicii-ingrijiri-paliative-RO-2012.pdf]. Accesat la 10.11.2015.

5. Riley GF, Lubitz JD. Long-term trends in medicare payments in the last year of life. Health Serv Res. 2010; 45(2): 565–576.

6. Barnato AE, MccIellan MB, Kagay CR, Garber AM. Trends in inpatient treatment intensity among medicare beneficiaries at the end of life. Health Serv Res. 2004 Apr; 39(2): 363–376.

7. Hodgson C. Cost-effectiveness of palliative care. A review of the literature. Canadian Hospice Palliative Care Association. Report 78 pages, 2013 8. Mcgrath L, Foote DG, Frith KH, Hall WM Cost Effectiveness of a Palliative Care Program in a Rural Community Hospital. Nurs Econ. 2013; 31(4):176-183.

26

9. Brumley Enguidano Jamison et al. Increased satisfaction with care and lower costs: results of a randomized trial of in-home palliative care. J Am Geri Soc 2007; 55(7):993-1000.

10. Tamir Singer Shvartzman .Taking care of terminally-ill patients at home - the economic perspective revisited. Palliat Med. 2007; 21(6):537-541.

11. Brody AA, Ciemins E, Newman J, Harrington C.The effects of an inpatient palliative care team on discharge disposition. J Palliat Med. 2010; 13(5):541-548.

12. Jung HM, Kim J, Heo DS, Baek SK. Health economics of a palliative care unit for terminal cancer patients: a retrospective cohort study. Support Care Cancer. 2012; 20(1):29-37.

13. Lim T, Nam SH, Kim MS, Yoon KS, Kim BS. Comparison of medical expenditure according to types of hospice care in patients with terminal cancer. Am J Hosp Palliat Care. 2013; 30(1):50-52.

14. Albanese TH, Radwany SM, Mason H, Gayomali C, Dieter K. Assessing the financial impact of an inpatient acute palliative care unit in a tertiary care teaching hospital.J Palliat Med. 2013; 16(3):289-294.

15. Heuvel van den WJA. Does quality of palliative care improve in Europe? PALIAŢIA 2015;8(4);4-9.

Anul III / Nr. 9(4) / 2015

Health & Quality Management

Locul Congresului, Palatul Schönbrunn din Viena

Siguranța medicală și managementul riscului în îngrijirea pacienților Dr. Aurelian Udriștioiu General Chemical Pathology, EuSpLM, Spitalul Județean de Urgență Târgu Jiu aurelianu2007@yahoo.com

Al 4-lea Congres Mondial de Medicină Preventivă și Securitate Clinică Medicală a avut loc în Viena, Austria, (Site-ul Congresului: http://www.iarmm.org/4WCCS/), cu tema “Managementul Clinic de Supraveghere a Sănătății în Situații de Risc”, la Palatul Schonbrunn, organizat de Asociația Internațională de Management al Riscului în Medicină (IARMM), în zilele de 28-30 septembrie 2015. Acest Congres a fost organizat de către IARMM cu scopul de a îmbunătăți și de a promova știința și tehnologia în gestionarea riscurilor și a managementul de îngrijire a bolnavilor din unitățile sanitare.

Anul III / Nr. 9(4) / 2015

27

Health & Quality Management

Un medic român în Comitetul Internațional de Organizare În Comitetul Internațional de Organizare, printre membrii, Donald Berwick (Prof. Emerit, MD, Universitatea Harvard, Fondatorul, Institutului de Sănătate, Îmbunătățirea Medicală, Boston, SUA), Allen J. Vaida, (Dr. Executiv, vicepreședinte, Institutul de Siguranță a Practicii Medicale SUA), Aidan Halligan (Prof. MD, Colegiul Imperial din Londra, Brighton și Sussex, Marea Britanie), s-a numărat și Aurelian Udriștioiu (Dr. Spitalul Județean de Urgență Târgu-Jiu, România).

Congresul a acoperit o gamă largă de subiecte, cum ar fi siguranța medicală a pacienților, siguranța medicației administrate într-un spital, prevenirea izbucnirii focarelor de boli infecțioase în unitățile medicale cu paturi, precum și alte subiecte conexe. În trăsătura esențială a tuturor lucrărilor a fost inclusă noțiunea de risc medical. S-a subliniat faptul că riscul medical nu este un concept simplu. În managementul calității și al sistemelor, “riscul este definit ca un efect de incertitudine”. La conferințele congresului s-au evidențiat activitățile compartimentelor de vigilență medicală și monitorizare a alertelor clinice, incluse în releele informatice din secțiile medicale, din majoritatea țărilor din întreaga lume. În încheierea congresului, în cadrul conferințelor, prezentărilor orale, atelierelor științifice și a studiilor educaționale de învățământ, a fost accentuată ideea generală că reducerea erorilor medicale, cu un impact pozitiv pentru pacienți ar avea și un impact economic și social benefic. În acest an, organizatorii majori ai Congresului au fost Prof. Ryoji Sakai, Președintele IARMM, (Dr. med.

Hon. Prof. SU, fostul TWU Profs., EPFL, USM, etc.), Japonia și Co-președintele, Prof. Dr. Med. Ruprecht-Karls, Universitatea Heidelberg, Germania.

Ca în fiecare an, congresul a înregistrat numeroși participanți din 51 de țări de pe cele cinci continente.

Mecanismele moleculare ale factorilor plasmatici au contribuit la reînnoirea mai rapidă a osului dentar

Lucrarea de cercetare „Mecanismele Moleculare de Reconstrucție Osoasă în Noua Tehnologie a Implantului Dentar” - autori Aurelian Udriștioiu¹, Staniloiu Mihail¹, Manole Cojocaru², ¹Spitalul Județean de Urgență Târgu-Jiu și Universitatea UCB, ²Universitatea Titu Maiorescu, Facultatea de Medicină, Departamentul de Fiziologie, București - a investigat rolul potențial al factorilor plasmatici în remodelarea celulelor osoase (osteoblaste și osteoclaste), într-o nouă tehnică de implant dentar. Sângele periferic (PB) în starea de echilibru a fost colectat la pacienții potențiali sănătoși, care au urmat o nouă tehnică de implant dentar, după recomandările medi-

28

cale ale departamentelor de Biologie Celulară și Neuroștiințe din diferite țări. Un total de 10 pacienți (8 bărbați și 2 femei) între 50 și 65 de ani (vârsta medie 57,5 ani) au fost informați corespunzător și după aceea le-a fost recoltată o cantitate mică de sânge.

Plasma livrată în vacuette uscate de biochimie a fost ținută timp de 30 de minute, într-un termostat la 37 grade C*, pentru a obține fibrină auto-omoloagă pentru a fi utilizată ca sigiliu la locul alveolar după extracție. Pacienții, după 24 de săptămâni de la extracție cu sigilarea alveolei, au făcut scanare CT pentru evaluarea densității osoase, regenerată și în toate cazurile retracția gingivală, împreună cu resorbția osoasă a osului maxilar au fost împiedicate.

Aceste rezultate oferă dovezi puternice pentru un mecanism fiziologic secvențial prin care mecanismele moleculare ale factorilor plasmatici ca Factorul de Creștere Beta (TGF-beta) au contribuit la reînnoirea mai rapidă a osului dentar.

Riscul medical nu este un concept simplu

Pe parcursul congresului cercetătorii din diferite țări au înfățișat importanța informaticii în suprave-

Mecanismele Moleculare de Reconstrucție Osoasă în Noua Tehnologie a Implantului Dentar din România La acest Congres a participat dr. Aurelian Udriștioiu, cu o lucrare specifică de cercetare „Mecanismele Moleculare de Reconstrucție Osoasă în Noua Tehnologie a Implantului Dentar” – autori: Aurelian Udriștioiu¹, Staniloiu Mihail¹, Manole Cojocaru²,

¹Spitalul Județean de Urgenta Târgu Jiu și Universitatea UCB, ²Universitatea Titu Maiorescu, Facultatea de Medicină, Departamentul de Fiziologie, București.

Anul III / Nr. 9(4) / 2015

Vedere din Viena

gherea pacienților din compartimente speciale de securitate și sănătate și s-au prezentat tehnicile noi în domeniul îngrijirii sănătății bolnavilor, din majoritatea țărilor dezvoltate. Riscul medical nu este un concept simplu. În managementul calității și al sistemelor, riscul este definit ca „efectul de incertitudine”. Termenul incertitudine „este clarificat ca o lipsă de informație sau cunoștință despre un eveniment care poate fi exprimat în termeni de probabilitatea de apariție și descrie în continuare o posibilitate de deviere de la așteptat”, fie ea pozitivă, fie negativă.

Riscul poate fi descris ca produs al probabilității de deteriorare {Pd} și gradul de deteriorare (Ad).

Când combinăm aceste două dimensiuni în tabelul de risc, 2x2, se va ajunge la o situație de mare risc atunci când ambele Pd, (de multe ori se întâmplă) și Ad sunt ridicate (pierderi de vieți omenești).

O situație de risc scăzut va avea ca rezultat, atunci când Pd este mare, dar Ad este scăzut. În primul rând, siguranța clinică reflectă percepția de risc. În al doilea rând, consecințele de gestionare a riscurilor vor depinde de percepția individuală [Prof.

Porzsold F, Germania). În fiecare spital din țările dezvoltate occidentale, este pus în aplicare un compartiment de vigilență medicală și monitorizare a alertelor clinice, cuplat la releele informatice din secțiile medicale, în special din secțiile ATI. În acest departament funcționează permanent, non stop o echipă formată din asistente medicale, informaticieni, economiști care calculează pierderile financiare al deteriorării clinice ale bolnavului și care primește

semnale de alertă de la personalul medical, cu parametri clinici de alertă ca: hipertensiunea sau hipotensiunea arterială, instalate brusc la pacienții internați sau la fel, scăderea sau creșterea bruscă a parametrilor sângelui: hemoglobina, glucoză, pierderea de sânge etc. Fiecare departament medical al spitalului își stabilește parametri de alertă pentru fiecare boală specifică. Aceste aspecte sunt transmise echipei de siguranță care anunță rapid medicii de strictă specialitate, pentru a ajunge rapid la cazul semnalat, pentru a rezolva problema medicală foarte repede, în specialitatea respectivă, alături de doctorii de gardă din secția medicală respectivă.

Participarea la acest proces a asistentelor medicale aflate în îngrijirea bolnavului este esențială pentru siguranța pacienților, asigurând comunicarea între pacienți și membrii echipei de asistență medicală, în cazul urgenței ivite pe neașteptat.

Monitorizarea prin software a infecțiilor nosocomiale

Infecțiile nosocomiale, intraspitalicești (INS) reprezintă un risc frecvent pentru pacienții internați în orice secție medicală și de multe ori o complicație severă care afectează spitalizarea specială în secția de terapie intensivă (ATI). Monitorizarea prin software a infecțiilor nosocomiale cu identificări automate sau monitorizarea și raportarea infecțiilor asociate contactate în terapie intensivă ne ajută la detectarea rapidă și prevenirea răspândirii a INS. [Prof anticipate. Blacky A & Co, Austria]. Activitățile

Invitație la Spitale inteligente Viitorul Congres, WCCS - 5th, care promovează o știință avansată, ridicată, în siguranța pacientului, siguranța medicației, siguranța și controlul bolilor infecțioase, în caz de un dezastru când este afectată sănătatea și siguranța mediului, va avea loc la Universitatea Harvard, Boston, SUA, septembrie 2016, sub un cuvântul cheie „Spitale inteligente și îngrijirea sănătății bolnavilor”.

Sunteți bine veniți!

Anul III / Nr. 9(4) / 2015

29

Health & Quality Management 30

de a reduce erorile de medicație din farmaciile spitalelor sau din secțiile medicale în diferite țări sunt conduse de organizații inovatoare care doresc să ofere o soluție mai bună pentru pacienții lor [Prof.

Nahser O, & Co, Marea Britanie]. Minimizarea erorilor de administrare de medicație sunt asigurate prin medicamentele omologate și administrate personalizat bolnavului și sunt stabilite scheme și protocoale de retragere a produselor inadecvate prin utilizarea standardelor globale [Prof. Snioch T, U Kreysa, Belgia]. Markerii Tumorali™ sunt în prezent disponibili, în esență, într-o foarte mare măsură în practica clinică. Studiile medicale au arătat un procent ridicat de prescriere necorespunzătoare a TM, din partea medicilor, din aproape toate specialitățile clinice. Utilizarea necorespunzătoare MT poate provoca testări inutile și dăunătoare pentru pacienți prin suspectarea lor neadecvată de cancer, (42% TM pozitive de la pacienții fără patologie tumorală).

Pentru acest lucru se recomandă prescrierea adecvată de analize ce cuprind markerii tumorali, în condiții de siguranță pentru reducerea riscurilor de alertă neadecvată a pacienților aflați în practica medicală de îngrijire (Prof. Campoy EEV, Spania). Înainte de utilizare, celulele stem trebuie să fie manipulate astfel încât să aibă caracteristicile necesare pentru diferențiere, creștere, transplant și acceptarea grefei.Această regulă de „manipulare minimă” a devenit punctul central de reglementare în utilizarea de celule stem în SUA. Terapiile celulare stem sunt reglementate prin controale biologice și sunt supuse aprobării în cadrul premarketului de produse celulare. În general, terapia cu celule stem rămâne o speranță pentru viitor, mai degrabă decât o realitate imediată, cu foarte puține excepții, în cazul bolilor maligne sanguine, [Dr. Valdova V, SUA]. În încheierea congresului, în cadrul conferințelor, prezentărilor orale, atelierelor științifice și a studiilor educaționale de învățământ a fost accentuată ideea generală că reducerea erorilor medicale, cu un impact pozitiv pentru pacienți, ar avea și un impact economic și social benefic. Este deosebit de important să se cuantifice acest cost al Managementului Riscului în Îngrijirea Pacienților, prin decizii în dezvoltarea de strategii de prevenire a consecințelor riscului medical la nivel global, în domeniul siguranței pacientului [Prof. Înger M & Co, Spania]. Lucrările Congresului s-au încheiat într-un acord perfect, nu numai științific dar și muzical, pe un concert de vioară, susținut de o singură interpretă a partiturilor marelui maestru muzician, Wolfgang Amadeus Mozart, care și-a compus simfoniile, pe meleagurile natale, în orașul Salzburg, nu departe de Viena.

Exemplele de mai sus ar putea fi o provocare în primul rând pentru toate unitățile medicale de urgență, din țara noastră, pentru a implementa funcționarea compartimentelor de vigilență medicală și de monitorizare a alertelor clinice.

Câteva date despre dr. Aurelian Udriștioiu Autorul acestui articol lucrează la Spitalul Județean de Urgență Târgu-Jiu, Medic Primar, Medicină de Laborator, General Chemical Pathology, EuSpLM. Este membru al Academiei Naționale de Biochimie Clinică (NACB), Washington D.C., USA, doctorand în Biologie Moleculară, Universitatea Titu Maiorescu, Facultatea de Medicină Generală, București. A fost declarat Omul Anului 2015 în Medicină, Certificat, Centrul International Bibliografic, IBC, Cambridge, UK. Lista lucrărilor de cercetare ISI cuprinde: - Biophysical Journal’s impact factor for 2009 = 4.39, two article published, Full Author Aurelian Udriștioiu.

- LabMedicine, Impact Factor ISI, IF = 2.853, 18 Index Copernicus Journals Master List 2006 = 2 works published = 2 x 2.853 =5.706, Full Author Aurelian Udriștioiu.

- Farmacia University of Medicine and Pharmacy “Carol Davila”, Bucharest 2010; (57); 3: 420-427, Imp act Factor ISI Thomson = 0.144, 2 works published, as co-author, Aurelian UdriȘtioiu - Magnesium Research 2011; 24 (1): 22-6. ISI, Impact Factor = 0.40, one article, Full Author Aurelian Udristioiu.

TOTAL IMPACT FACTOR: = 15.126 International Project In Tech Publishing Group, Web: http://www.intechweb.org/ , Book title: Renal Diseases / Book 2’ “Chapter title: Variability of Biological Parameters in Blood Samples between Two Consecutive Schedules of Hemodyalsis “ Current step: 1st Proof ; Deadline: Aug 11, 2011 Required action: Our Technical Editor will adjust your paper to InTech’s book format. Upon acceptance of your full chapter you are also asked to: 1. accept electronically our Copyright Agreement, and 2. confirm your data upon receiving the invoice or make the necessary changes through your Author Panel Personal H-Index : - CITATION in Journal: “International Journal of Cancer” - USA, in the work of research” Cyclic nucleotide phosphodiesterase 7B mRNA: an unfavorable characteristic in chronic lymphocytic leukemia” . Author: Zhang, Lingzhi; University of California, San Diego, and all: Murray, Fiona; University of California, San Diego. Rassenti, Laura; University of California, San Diego. Lingzhi Zhang1, Article first published online: 11 FEB 2011.

Wiley - Manuscript type: Early Detection and Diagnosis.

Reference 1: Udristioiu A. and Co. “Chronic lymphocytic leukemia (CLL) Anul III / Nr. 9(4) / 2015

2nd EDITION OF INNOVATION IN HEALTH AWARDS Vineri 8 aprilie 2016, ora 19.00, Bucureşti

Eveniment de premiere organizat cu ocazia Zilei Mondiale a Sănătăţii

Innovation is change that creates value.

Anul III / Nr. 9(4) / 2015

Doug Williams

WWW.INNOVATIONINHEALTH.RO

31

CATEGORIILE DE PREMIERE INNOVATION IN HEALTH & PUBLIC MANAGEMENT

La această categorie vor fi nominalizate instituţiile/companiile publice, precum şi profesioniştii din domeniu care s-au remarcat prin rezultate deosebite prin: 4 Atragerea de fonduri pentru modernizarea anumitor secţii, spitale şi clinici publice; 4 Implementarea de programe naţionale pentru diferite afecțiuni în beneficiul pacienţilor; 4 Dezvoltarea educaţiei medicale a specialiştilor prin diverse programe/ acţiuni ştiinţifice; 4 Rezultate medicale excepționale: transplanturi, intervenții chirurgicale etc.

INNOVATION IN HEALTH & PRIVATE MANAGEMENT:

La această categorie vor fi nominalizate instituţiile/companiile private, precum şi profesioniştii din domeniu care şi-au adus un aport deosebit prin: investiţii în aparatură, echipamente şi tehnologii de ultima oră, atragere de fonduri prin care au dezvoltat centre de excelenţă, spitale şi clinici la standarde internaţionale, contribuind astfel la dezvoltarea economiei şi la creşterea calitătii actului medical, în beneficiul pacientului.

INNOVATION IN HEALTH & INTERNATIONAL MANAGEMENT La această categorie vor fi nominalizate instituţiile/companiile private, precum şi profesioniştii din domeniu care îşi aduc un aport deosebit prin parteneriate cu alte ţări, prin intermediul reţelelor proprii de servicii, oferindu-le pacienţilor posibilitatea de a beneficia de tratamente, servicii şi asistenţă medicale inovatoare, la standarde internaţionale.

INNOVATION IN HEALTH & PHARMA MARKET

La această categorie vor fi nominalizate instituţiile/companiile care şi-au adus un aport deosebit prin: 4 Eforturile financiare realizate pentru susţinerea cercetării şi descoperirea de noi molecule (pipeline); 4 Susţinerea infrastructurii sistemului sanitar (investiţii, donaţii și oferirea de echipamente medicale, dispozitive, medicamente, consumabile în instituţiile publice sanitare).

32

Anul III / Nr. 9(4) / 2015

INNOVATION IN HEALTH & MEDICAL THERAPIES

La această categorie vor fi nominalizate instituţiile/companiile, precum şi profesioniştii care au iniţiat, dezvoltat şi implementat: 4 Tratamente medicamentoase (molecule); 4 Metode terapeutice inovatoare (chirurgie, chirurgie non-invazivă, laserterapie, oxigenoterapie, medicină hiperbară etc.); 4 Nanotehnologie.

INNOVATION IN HEALTH & IT & SOFTWARE

La această categorie vor fi nominalizate instituţiile/companiile care au dezvoltat şi implementat soluţii de IT&Soft-uri medicale în beneficiul pacienţilor.

INNOVATION IN HEALTH & FINANCE

La această categorie vor fi nominalizate instituţiile/companiile care au dezvoltat programe de finanţare pentru domeniul medical, având la bază criterii de acordare corelate cu recunoaşterea profesională a celor care activează în sistemul sanitar din România.

INNOVATION IN HEALTH & TECHNOLOGY

La această categorie vor fi nominalizate instituţiile/companiile care au dezvoltat şi implementat soluţii tehnologice medicale inovatoare.

INNOVATION IN HEALTH & TOURISM

La această categorie vor fi nominalizate instituţiile/companiile ce îşi aduc un aport deosebit prin parteneriate cu alte ţări, prin oferirea de servicii medicale de ultimă oră, la standarde internaţionale, pacienţilor din străinătate, contribuind la dezvoltarea economică şi turistică a României.

INNOVATION IN HEALTH & HUMAN RESOURCE

La această categorie vor fi nominalizate instituţiile/companiile care s-au remarcat prin: crearea de locuri de muncă, prin atragerea personalului medical din străinătate şi relocarea acestora în România, precum şi motivarea şi creşterea imaginii personalului medical, farmaceutic şi de asistenţă de a rămâne în ţară.

INNOVATION IN HEALTH & VETERINARY

La această categorie vor fi nominalizate instituţiile/companiile şi profesioniştii care şi-au adus un aport deosebit în dezvoltarea cercetării şi a educaţiei medicale a profesioniştilor din domeniul veterinar, precum şi pentru iniţierea și dezvoltarea curentului de medicină felină din România.

Anul III / Nr. 9(4) / 2015

WWW.INNOVATIONINHEALTH.RO

33

Health & Quality Management 34

Concluziile studiului: Analiza diferențelor de gen privind profesiile, cariera, veniturile și a segregării de gen în sectorul sanitar din Regiunea Sud-Est Proiect cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013 Investește în oameni!

Introducere

Sănătatea este cel mai feminizat sector de activitate, la nivel național ponderea persoanelor de gen feminine fiind în anul 2014, conform datelor Institutului Național de Statistică (în continuare INS) de 83,8%. Regiunea Sud-Est, în cadrul căreia au fost desfășurate cercetările, nu face excepție din această perspectivă, feminizarea activităților din domeniul sănătății fiind chiar mai accentuată decât la nivel național (ponderea persoanelor de gen feminin din totalul personalului fiind de 86%). Cercetările care fac obiectul prezentului studiu au ținut cont de această particularitate, investigând problemele existente în funcție de acest context. Ele au fost orientate în special către explorarea percepției salariaților din Sănătate asupra unor teme relevante pe tema egalității de șanse și de gen. În condițiile în care sectorul sanitar este caracterizat de ponderea foarte crescută a persoanelor de gen feminin putem în mod îndreptățit prezuma faptul că problemele acestuia tind să se repercuteze într-un mod semnificativ asupra acestei categorii de personal. În acest context, continuăm într-o oarecare măsură seria de abordări ale problemelor de gen deschisă în contextul crizei economice, ce tratează problemele sectoarelor feminizate ca fiind, implicit, probleme de gen, identificând câteva teme specifice. Alături de discriminările salariale sistemice am luat în considerare și faptul că unele variabile derivate din mentalitatea tradiționalistă tind să amplifice efectele, cea mai evidentă situație fiind în cazul repartiției sarcinilor în gospodărie raportat la timpul de lucru. Cu alte cuvinte, dintr-o perspectivă generală situația tinde să afecteze profund echili-

brul dintre viața profesională și viața de familie mai ales în cazul persoanelor de gen feminin.

Considerăm că importanța cercetărilor desfășurate trebuie privită și din perspectiva unui interes social mai amplu, pornind de la ipoteza: în condițiile în care vorbim de o problemă semnificativă a discriminării salariatelor/salariaților ea semnifică un grad ridicat de toleranță față de discriminare, respectiv o cultură a discriminării, ce se poate repercuta și asupra pacienților. Deși cercetările noastre nu s-au centrat pe problema discriminării pacienților, în cadrul lor am inclus, cu caracter explorator, evaluarea câtorva dintre variabilele care au oferit unele informații în acest sens.

Studiul nu-și propune să răspundă la întrebări devenite clasice în literatura de specialitate, cum ar fi „De ce anumite specializări sunt considerate potrivite femeilor (cum ar fi asistență medicală, infirmieră etc.), în timp ce altele sunt mai potrivite bărbaților (ex. chirurg, brancardier etc.)?”, rezumându-se la investigarea situației și la prezentarea datelor din această perspectivă. Credem că unele dintre aceste abordări tind către exagerări, considerând diferențele ca fiind determinate exclusiv de factori culturali și ideologici, fiind raportare la idealuri ce suportă o investigare atentă (uneori având, la rându-le, un caracter ideologic). Preferăm, astfel, să ne raportăm la nivelul de respectare a prevederilor legale și a conceptelor fundamentale pentru egalitatea de șanse.

Chiar dacă în cadrul cercetărilor a fost evidențiat un grad de segregare pe criterii de gen în ocuparea funcțiilor de conducere, în favoarea persoanelor de gen masculin într-un sector feminizat, ne-am abținut

Anul III / Nr. 9(4) / 2015

de la tradiționale explicații ale literaturii de specialitate din două motive: pe de o parte, aceste abordări sunt frecvente, doritorii putând apela la ele în calitate de explicații posibile, iar pe de altă parte am introdus ipoteza intervenției numirilor politice ca explicație posibilă pentru această segregare. Cu alte cuvine, fără a nega relevanța ipotezelor consacrate, am introdus o altă ipoteză explicativă, încercând astfel să sugerăm necesitatea diversificării perspectivelor de abordare.

Cercetările analizate în cadrul studiului au indicat faptul că discriminările salariale, în sensul tradițional al termenului în cadrul studiilor de gen, nu constituie o problemă importantă a sectorului sanitar. În același timp însă, în sensul afectării sistemice a unui număr foarte mare de salariate, discriminările salariale constituie o problemă gravă a sistemului, ele devenind relevante din perspectiva egalității de gen și de șanse datorită ponderii foarte mari a persoanelor de gen feminin în sectorul sanitar. Putem considera chiar că acest al doilea sens al discriminărilor salariale este de fapt unul consacrat în rândul salariatelor, tinzând să-l acopere pe primul. Ținând cont de această situație, în completarea prezentului studiu am elaborat un articol pe tema acestor discriminări salariale, ce este publicat într-un volum colectiv ce-și propune promovarea câtorva soluții la problemele sesizate în cadrul cercetărilor.

Considerând că analiza și prezentarea datelor rezultate din cercetări, în urma prelucrării lor, oferă în sine un bun suport cognitiv privind temele abordate, nu vom abuza de concluzii, lăsând posibilitatea celor interesați la propriile concluzii având ca suport informațiile prezentate. Credem că este vorba de-o abordare prudentă a acestui domeniu, sensibil atât la abordări de factură ideologică cât și la cele tradiționaliste. Studiul este desfășurat în cadrul proiectului Egalitate de gen și acces în sănătate (EGAS) - Formare, cercetare și conștientizare pentru dezvoltarea și promovarea principiului egalității de șanse și de gen în sectorul sanitar din Regiunea Sud-Est, Contract nr. POSDRU/146/6.3/G/128685; COD SMIS 50936, având ca beneficiar Federația „Solidaritatea Sanitară” din România, și este elaborat în cadrul Centrului de Cercetare și Dezvoltare Socială „Solidaritatea”.

Putem considera că există o „ierarhie a criteriilor de discriminare” cărora le sunt victime respondenții din Sănătate. Pe primele 3 locuri se situează, în ordine ierarhică (începând cu ponderea cea mai mare), următoarele criterii de discriminare: vârsta, starea de sănătate și apartenența sindicală; pe ultimele 3 locuri sunt situate: culoarea pielii, naționalitatea și orientarea religioasă. Discriminarea pe criterii de gen are o pondere medie, fiind devansată de o serie de alte criterii.

Nu se semnalează o evidentă atitudine discriminatorie din partea respondenților în privința capacității de conducere a persoanelor de gen feminin. Circa 8,5% dintre respondenți au indicat un motiv pentru care femeile nu sunt potrivite în funcții de conducere, fapt care reflectă dimensiunea relativ redusă a unei mentalități propice segregării pe verticală.

Pentru clarificarea situației reluăm analiza acestei problema în cea de-a doua cercetare. Într-o „ierarhie a inegalităților de gen” raportat la câteva dimensiuni ale activității profesionale, putem observa că pe primele locuri se situează: tratamentul general la locul de muncă, nivelul de salarizare și acordarea altor beneficii. Ponderea pe care-o dețin fiecare dintre aceste criterii este semnificativă, însă fără a sesiza existența unui fenomen de masă.

Deoarece accesul la promovare tinde să afecteze majoritatea salariaților, fără diferențieri de gen, el înregistrează ponderea cea mai mare a nonrăspunsurilor.

Discriminările salariale

Circa 50% dintre respondenți indică existența discriminărilor salariale la locul de muncă. Având în vedere faptul că doar circa 20% dintre respondenți sunt de părere că există o legătură între salariu și gen, discriminările par să țină mai curând de alte criterii. Analiza pe categorii de personal arată faptul că asistentele medicale constituie proporția cea mai mare a respondenților care indică discriminări salariale (raportat la cei care nu le indică), pe primul loc situându-se asistentele medicale absolvente de postliceală (fapt pe care tindem să-l interpretăm ca fiind determinat de nerespectarea principiului la muncă egală salariu egal). Avansarea profesională este departe de a se înscrie în evoluțiile așteptate,

Concluziile cercetării privind discriminarea de gen

Respectarea principiului egalității de șanse în cadrul criteriilor de angajare a întrunit ponderea cea mai mare de răspunsuri afirmative, respectiv 45,2% (și cel mai mic nivel al răspunsurilor negative – 26,5%) sugerând că abordările în domeniu au cel mai mare nivel de reușită. Însă raportarea la dezideratele egalității de șanse indică existența unei probleme semnificative, mai ales dacă o privim din perspectiva ponderii răspunsurilor negative.

Anul III / Nr. 9(4) / 2015

35

Health & Quality Management

doar circa 30% dintre respondenți indicând faptul că nu resimt bariere în acest sens. Așa cum anticipat, preocuparea pentru avansare este invers proporțională cu vârsta; persoanele de gen feminin indică într-o proporție mai mare existența unor bariere în avansare decât cele de gen masculin; persoanele necăsătorite sau divorțate într-un procent mai mare decât cele căsătorite; respondenții care indică existența discriminărilor salariale indică întro mai mare măsură și existența barierelor în calea avansării profesionale. În ordinea încrederii de care se bucură instituțiile ce pot acționa în domeniul egalității de șanse, pe primul loc se situează organizațiile sindicale, care reușesc că întrunească încrederea potențială a circa 32% (peste 36% cumulat) dintre respondenți. Sindicatele sunt urmate de avocat și abia apoi de o instituție a statutului responsabilă cu egalitatea de tratament. Se remarcă faptul că circa 14% dintre respondenți nu pot indica un eventual sprijin pentru apărarea împotriva inegalității.

Strategiile privind combaterea discriminării

Având în vedere că existența unei politici/strategii privind combaterea discriminării a fost indicată doar de 22,3% dintre subiecți, suntem îndreptățiți să considerăm că probabilitatea mai mare este ca aceasta să fie cauza unora dintre problemele identificate. Interpretarea este confirmată de faptul că numai 15,6% dintre respondenți au indicat existența unei proceduri clare la nivelul unității privind gestionarea situațiilor de discriminare. Doar circa 18% dintre respondenți au indicat existența unei strategii privind adaptarea la nevoile specifice ale femeilor. Cca. 61% dintre respondenți au indicat faptul că nu au fost informați de către angajator cu privire la interzicerea discriminării în unitate;

36

doar circa 31% dintre subiecți au indicat existența informării. Distribuția răspunsurilor tinde să indice fie absența unei proceduri privind discriminarea la nivelul unităților, fie absența unui informări în acest sens (sau cel puțin a unei informări eficiente). În acest context, devine evidentă necesitatea unei strategii cadru privind combaterea discriminării (incluzând dimensiunea de comunicare către salariați), ce trebuie implementată la nivelul unităților sanitare.

Ca perspectivă de ansamblu putem considera că absența unor reglementări clare și coerente în organizarea activităților profesionale generează un acut sentiment de discriminare în rândul salariatelor, generat de raporturile ierarhice ce implică evaluarea personalului, repartiția sarcinilor de muncă și a beneficiilor.

Discriminarea pacienților

Abordarea discriminării pacienților vizează identificarea, „la distanță”, a unei mentalități a discriminării, ce poate afecta și tratamentul salariaților la locul de muncă. Acest tip de abordare se încadrează în preocuparea noastră pentru stabilirea relației dintre calitatea vieții profesionale și calitatea serviciilor medicale.

Analiza răspunsurilor sugerează existența unei „ierarhii a criteriilor de discriminare a pacienților”, care evidențiază o serie de probleme. O vom aborda în funcție de „locurile” mai importante, respectiv primele și ultimele locuri: a) Primele locuri ale ierarhiei discriminării pacienților sunt ocupate de: mPlățile informale, acestea fiind indicate de cca.

24% dintre respondenți pentru categoriile Mereu/ foarte des/des și de cca. 47% dacă luăm în considerare toate variantele de frecvență.

Anul III / Nr. 9(4) / 2015

mEtnia ocupă locul secundar, cu 19% respectiv 53% dintre respondenți. m„Apartenența socială” exprimată fie prin intermediul nivelului veniturilor fie prin aspectul vestimentar ocupă cel de-al treilea loc. mVârsta și dizabilitățile se situează la un nivel relativ egal. b) Ultimele locuri ale ierarhiei criteriilor de discriminare a pacienților sunt ocupate, în ordinea inversă frecvenței, de: mOrientarea religioasă, înregistrează cel mai scăzut nivel (cca. 20% cumulând toate frecvențele); mNaționalitatea, genul, orientările sexuale și statutul marital au o pondere relativ egală, ocupând același loc. c) Două criterii cunosc o distribuție anormală, căreia vom încerca să-i furnizăm o explicație: mStatutul social are o pondere anormală de nonrăspunsuri. Considerăm că ea este determinată de dificultatea înțelegerii acestui concept, respondenții preferând să nu riște o interpretare eronată. Având în vedere distribuția răspunsurilor la criteriile vestimentație și nivelul veniturilor considerăm evident faptul că statutul social poate fi încadrat în categoria criteriilor importante de discriminare a pacienților mIntervenția unei persoane cunoscute înregistrează de asemenea o pondere anormală de non-răspunsuri. Considerăm că aceasta este determinată de ambiguitatea formulării, ratânduse ceea ce am dorit să investigăm, respectiv traficul de influență.

Armonizarea vieții profesionale cu viața de familie:

Activitățile casnice împreună cu cele de îngrijire și de educare a copiilor au frecvențe foarte ridicate, sugerând un nivel foarte mare de ocupare a respondentelor, în acord cu perspectiva tradiționalistă asupra familiei.

Munca peste timpul normal de lucru este indicată de peste 30% dintre respondente ca având o

Anul III / Nr. 9(4) / 2015

frecvență foarte mare. Cca. 14% dintre respondenți au un al doilea loc de muncă, pentru a-și completa veniturile. Doar 60% dintre respondenți nu au indicat existența unui al doilea loc de muncă.

Tabloul general sugerează un nivel foarte ridicat de ocupare, care lasă foarte puțin timp pentru activitățile recreative (doar cca 36% dintre respondenți le-au indicat ca fiind frecvente), pentru vacanțe și ieșiri în aer liber (doar cca. 13% dintre respondenți au indicat că au frecvent parte de ele, în timp ce majoritatea (cca. 64%) a indicat că are parte rar și foarte rar de ele și pentru reuniunile de familie (cca. 26% dintre respondenți au indicat că au o frecvență ridicată). Este evident că activitățile la locul de muncă, dublate de cele casnice și de al doilea loc de muncă conduc la situația reducerii timpului disponibil pentru viața de familie, fiind în situația unui grav dezechilibru între viața profesională și viața de familie.

Supraaglomerarea ce caracterizează viața profesională a salariaților împreună cu viața personală este accentuată în cazul asistentelor medicale de ciclurile foarte lungi, redundante, de formare, care accentuează impactul negativ asupra armonizarea vieții profesionale cu viața de familie.

Privirea de ansamblu dezvăluie un impact negativ mediu al vieții profesionale asupra vieții de familie și unul foarte redus al vieții de familie asupra vieții profesionale. a) Impactul negativ al vieții profesionale asupra vieții de familie este determinat de: mImplicarea emoțională în activitățile profesionale (cca. cca. 35% din cazuri); mMunca suplimentară determină reducerea timpului petrecut cu familia (cca. 35% dintre respondenți); mEfectuarea turelor de noapte (în cca. 30% din cazuri); b) Impactul vieții de familie asupra vieții profesionale este semnalat în cca. 11% din cazuri.

Distribuția activităților casnice pe profesie reflectă tendința de a fi invers proporțională cu locul ocu-

37

Health & Quality Management 38

pat în ierarhie profesională. Faptul că distribuția muncii peste programul normal de lucru este direct proporțională cu locul ocupat în ierarhia profesională poate constitui explicația principală pentru distribuția activităților casnice. Principala cauză ar putea s-o constituie deficitul de personal, urmată de programul de lucru specific medicilor.

Evaluarea făcută de respondenți asupra câtorva indicatori ai nivelului armonizării vieții profesionale cu viața de familie indică următoarea situație: mCca. 35% dintre respondenți indică un dezechilibru mare între viața profesională și viața de familie, în defavoarea celei din urmă. mÎn cca. 32% dintre cazuri acest conflict constituie o importantă sursă de stres asupra salariaților, afectându-le semnificativ calitatea vieții profesionale. mÎn cca. 32% din cazuri cumularea sarcinilor din gospodărie cu supra-încărcarea cu sarcini se serviciu determină semnificative efecte negative asupra calității vieții profesionale. mCca.72% dintre respondenți reclamă lipsa flexibilității timpului de lucru; situația constituie un impediment major asupra armonizării vieții profesionale cu viața de familie. mCca. 28% dintre respondenți consideră că funcțiile de conducere accentuează impactul negativ asupra vieții de familie.

Nu a fost identificată existența unor canale de informații specializate pe tema discriminării care să se adreseze acestei categorii de salariate, fapt evidențiat de nivelul diferit de cunoaștere a conceptelor fundamentale pentru discriminare.

Profesia/funcția deținută este deseori considerată un indicator exclusiv al statutului social în colectiv, remarcându-se adevărate praguri de trecere/rupturi între diferitele categorii de personal.

O astfel de observație sugerează necesitatea unei analize a altor tipuri de discriminare percepute de salariate, multe dintre ele determinate de statutul social.

Absența unor criterii clare în distribuirea sarcinilor de serviciu induce salariatelor un sentiment de tratament preferențial nejustificat în cazul unora dintre colege. Este evidentă absența unei strategii împotriva discriminării la nivelul angajatorilor, care să conducă la introducerea unor proceduri clare, transparente și construite pe principiile egalității de șanse, în aspectele esențiale ale vieții profesionale.

Nerespectarea principiilor egalității de șanse conduce uneori la situații conflictuale.

Este evidentă totodată o segregare a personalului, bazată pe statutul profesional, în domeniul relațiilor profesionale, ce conduce atât la aspecte susceptibile de a intra în sfera discriminării, cât și la o ruptură semnificativă a spiritului de echipă ce ar trebui să guverneze aceste relații, condiție esențială pentru furnizarea unor servicii medicale de calitate.

Perspectiva generală sugerează o stare de teamă a salariatelor față de luarea unor măsuri pentru

eliminarea situațiilor pe care le consideră discriminatorii. Ea poate fi generată de lipsa unei culturi a dialogului la nivelul unităților sanitare, respectiv de absența unei preocupări pentru calitatea vieții profesionale a acestora. Efectele negative sunt amplificate, tinzând să genereze un sentiment cvasi-general de frustrare a salariatelor, în condițiile în care unele dintre situațiile invocate fie țin de o raportare strict subiectivă la anumite aspecte ale activității profesionale (putând fi eliminate prin intermediul explicațiilor adecvate) fie nu constituie situații de discriminare, fiind induse de diferite alte nemulțumiri.

Principala întrebare care se pune credem că este următoarea: Autorii discriminării sunt conștienți de calificarea juridică ce poate fi acordată gesturilor pe care le fac?

De răspunsurile la aceste întrebări depind două elemente esențiale pentru orice strategie de intervenție în domeniu: mEficiența campaniilor de informare și de conștientizare în remedierea problemelor. mRespectiv alegerea grupului țintă pentru astfel de demersuri.

Analiza de ansamblu sugerează că ambele direcții de acțiune trebuie accesate, apelând însă la mesaje diferite.

A doua întrebare relevantă este: în condițiile în care legislația muncii are prevederi cu caracter prohibitoriu la adresa discriminării, cum se ajunge la astfel de situații? Explicația la îndemână o constituie distanța mare dintre idealul formulat de actele normative și deficiențele intervenite în realizarea lui. Implementarea instituțională a prevederilor actelor normative în domeniu depinde întro măsură semnificativă de măsura în care acestea sunt transpuse în procedurile specifice desfășurării activității, acestea din urmă având la rândul lor o pondere semnificativă în structurarea mentalității organizației. Nu credem că unitățile sanitare întrețin o mentalitate a discriminării. Ele au însă, în bună măsură, un grad de indiferență față de majoritatea aspectelor discriminării, efectele negative întâlnite fiind determinate de faptul că strategiile anti-discriminare depind considerabil de intervențiile proactive în domeniu.

Concluziile cercetării privind segregarea de gen și hărțuirea sexuală

Analiza datelor indică o discretă diferență (indicată de cca. 18% dintre respondente) între persoanele de gen feminin și cele de gen masculin în alocarea sarcinilor de serviciu, primei categorii alocândui-se mai curând sarcini dificile și cele care presupun muncă intelectuală, în timp ce a doua categorie are parte mai des de sarcini fizice și, într-o mai mică măsură, de sarcini intelectuale. Egalitatea se constată doar în privința nivelului de salarizare, însă dominanta evidentă o constituie faptul că nici una

Anul III / Nr. 9(4) / 2015

dintre cele două categorii nu are un nivel ridicat de salarizare (o egalizare „în jos”). Persoanele de gen feminin indică posibilități de promovare și de instruire mai mari decât cele de gen masculin. Dacă interpretăm implicit faptul că programul rigid de muncă nu corespunde nici uneia dintre categorii atunci putem presupune existența unui program flexibil de muncă în cca. 28% dintre cazuri.

Se remarcă o discretă corelație directă între nivelul de studii și indicare existenței stereotipurilor de gen, fapt care ar putea sugera o capacitate mai mare de a le sesiza sau reducerea toleranței față de astfel de situații odată cu creșterea nivelului de studii.

Tendința de migrație

Pentru a evalua nivelul presiunii de la locul de muncă, luând în considerare că segregarea, însoțită de discriminare, poate face parte din cauzele migrației (intrând în factorii de tip push), am investigat și tendința de migrație a acestei categorii de personal. Perspectiva de ansamblu indică o intenție de migrație estimată la cca. 66% din cazuri, ea având o incidență mai mare în cazul persoanelor de gen feminin. Dacă avem în vedere negarea intenției de plecare, estimarea intenției de migrație înregistrează un nivel chiar mai ridicat, doar cca.

20% dintre respondente considerând că nu este cazul.

Nu am constatat diferențe majore între persoanele de gen feminin și cele de gen masculin în privința cauzelor migrației, respondenții indicând că acestea determină în majoritatea cazurilor în mod egal plecările.

Diferențele sunt semnalate în cca. 25% dintre cazuri. În acest sens, reținem următoarele: a) Pe primele locuri ale ierarhiei cauzelor care determină mai mult persoanele de gen feminin să plece:

Anul III / Nr. 9(4) / 2015

mSalariile mai mari din străinătate mNemulțumirea față de veniturile actuale mNevoile legate de întreținerea familiei mDorința de realizare profesională b) Pe primele locuri ale ierarhiei cauzelor inaplicabile: mUrmarea soțului/soției plecat/e; mStatutul social mai ridicat în statele de destinație și nivelul de civilizație mai ridicat; Dorința de realizare profesională (probabil este vorba de persoane aflate la sfârșitul carierei profesionale); c) În cazul persoanelor de gen masculin se observă o incidență mai mare în următoarele cazuri: mNevoile legate de întreținerea familiei; mDorința de realizare profesională.

Hărțuirea sexuală

Cca. 6% dintre respondente au fost victima hărțuirii sexuale. Ținând cont de gravitatea fenomenului procentul este unul semnificativ. Doar cca. 71% dintre respondenți au indicat faptul că au fost informate (la locul de muncă/de către angajator) privind hărțuirea sexuală. Însă, întrebările de control privind nivelul de informare al respondentelor pe tema hărțuirii sexuale evidențiază că doar cca. 42% dintre ele afirmă informarea clară privind interzicerea hărțuirii; de reținut este și faptul că doar în 36% dintre cazuri este indicată existența unor sancțiuni disciplinare în Regulamentul unității pentru hărțuirea la locul de muncă. Dat fiind nivelul redus de informare nu ne putem pronunța în mod obiectiv în privința existenței sau absenței acestor prevederi. Însă, nivelul de informare constituie un indiciu suficient privind nivelul redus de îndeplinire a acestor obligații legale.

Am constatat un nivel relativ redus de informare/ cunoaștere a procedurilor. Plângerea către conducerea unității este prima în ierarhia măsurilor la care

39

Health & Quality Management

ar apela respondentele dacă s-ar afla într-o situație de discriminare, fiind indicată de cca. 60% dintre ele. Este urmată de o mențiune cu caracter general, respectiv adresarea la o instituție de specialitate (58%). Adresabilitatea sindicatului este situată la nivelul de cca. 40%. Încercările de rezolvare prin dialog a situațiilor sunt indicate de cca. 37% dintre respondente, iar apelul la instanța de judecată de cca. 31% dintre respondent.

Diferențe de tratament

Indicarea diferențelor de tratament corelează pozitiv cu nivelul de studii (direct proporțional), probabil datorită creșterii nivelului de conștientizare a acesteia proporțional cu nivelul de pregătire. Dat fiind ponderea mare a respondenților (din prima cercetare) care au indicat existența discriminărilor salariale considerăm ca aceasta fiind cauza cu probabilitatea cea mai mare.

Analiza comparativă indică o discretă corelație (direct proporțională) între bifarea ocupării funcțiilor de conducere de către persoanele de gen masculin și nivelul de studii, locul ocupat în ierarhia profesională (foarte vizibilă în cazul medicilor), nivelul de venituri. Se înregistrează o distribuție egală pe cele două genuri (raportat la numărul total al fiecărui gen) a răspunsurilor la cele trei variante. Respondenții care lucrează în chirurgie au cel mai ridicat procent (raportat la numărul lor total) al răspunsurilor pentru varianta mai mulți bărbați, fapt care confirmă ipoteza masculinizării acestor locuri de muncă.

Evaluarea impactului negativ al ocupării funcțiilor de conducere de către cele două genuri evidențiază percepția respondenților privind primele trei domenii care ar suferi un astfel de impact, respectiv crearea unor situații conflictuale, dificultățile în organizarea muncii și, cea mai importantă, scăderea calității serviciilor medicale oferite.

Segregarea de gen

Segregarea bazată pe gen este semnalată de cca.

22% dintre respondenți. Analiza corelațiilor indică relația direct proporțională între nivelul de studii, vârstă, locul ocupat în ierarhia profesională, venituri și segregarea bazată pe gen. Având în vedere faptul că este vorba de un sector feminizat, considerăm că nivelul redus al percepției segregării ar putea fi determinat de asocierea acesteia cu discriminarea, fapt confirmat parțial de răspunsurile următoare, care înregistrează procente destul de apropiate.

Un procent relativ apropiat (26%) este înregistrat și de tratamentele diferite pe criterii de gen în cursul perioadei de formare. Corelează cu o incidență mai crescută în cazul grupei de vârstă 15-20 de ani.

Raportarea la ponderea salariaților pe gen în sectorul sanitar din regiune ne indică faptul că bărbații ocupă funcții de conducere la nivelul dublului procentului pe care-l reprezintă din totalul salariaților.

40

Având însă în vedere faptul că o bună parte din funcțiile de conducere sunt reprezentate de șeful de secție, raportarea pentru acestea nu trebuie făcută la întregul personal, ci la medici, aceștia fiind singurii care pot ocupa astfel de funcții. Din totalul medicilor, 70% sunt de gen feminin. În acest context datele nu sunt concludente. Ținând cont de faptul că funcțiile de șef de secție și de asistentă șefă sunt distribuite în mod egal, dacă vom considera că toate funcțiile de asistentă șefă sunt ocupate de persoane de gen feminin atunci am putea vorbi în mod întemeiat de prevalența bărbaților pe funcțiile de conducere (raportat la procentul lor din totalul salariaților), ceea ce ar deschide posibilitatea discuțiilor privind egalitatea de șanse.

Din perspectiva corelațiilor, medicii, indiferent de nivelul profesional, persoanele de gen masculin, secțiile de chirurgie, compartimentele administrative indică într-un procent semnificativ mai mare faptul că au un șef o persoană de gen masculin. Nu se înregistrează diferențe semnificative în funcție de tipul de unitate, modul de proprietate, etnie sau alte variabile. Se remarcă un procent mai mare al medicilor și al persoanelor de gen masculin, care consideră că profesia lor este mai potrivită persoanelor de gen masculin; persoanele care au calificarea infirmieră, cele care lucrează în medicina generală au indicat profesia lor ca fiind potrivită persoanelor de gen feminin. Se înregistrează o variație semnificativă în funcție de tipul general de activitate.

Dacă ne raportăm la ipoteza unei egale distribuiri pe gen a locurilor de muncă putem constata următoarele: a) Înregistrează valorile cele mai mari din perspectiva absenței diferențelor următoarele variabile: mCunoștințele de specialitate (cca. 60%); mLucrul în echipă (cca. 49%); mDevotamentul față de profesie (cca. 78%); mReferințele personale (cca. 48%); mMoralitatea și etica profesională (47%); mExperiența profesională (cca. 46%). b) Înregistrează valorile cele mai mari din perspectiva prezenței diferențelor următoarele variabile: b1) În funcție de valoarea cumulată a tuturor aspectelor care indică existența diferențelor: mAtenția la detalii (cca. 69%); mRezistența la stres (cca. 67%); mStăpânirea de sine (cca. 63%); mAsumarea riscurilor (cca. 61%) mAbilitățile de comunicare (cca. 60%) b2) În funcție de valorile Foarte mare și mare: mAtenția la detalii mRezistența la stres mAsumarea riscurilor mResponsabilitatea mStăpânirea de sine Considerăm că aceste rezultate trebuie interpretate în sensul unei cercetări exploratorii având drept

Anul III / Nr. 9(4) / 2015

obiectiv identificarea diferențelor firești între cele două genuri, respectiva a celor care reflectă o mentalitate inadecvată raportat la principiul egalității de șanse.

Un procent semnificativ al respondenților (cca. 26%) consideră că femeile sunt mai expuse riscului de concediere decât bărbații; salariatele din domeniul Suport medical se simt mai amenințate decât restul respondenților. Deoarece nu am investigat în cursul cercetărilor existența unor dovezi pe această temă, precizăm că este vorba de percepția salariaților. Ținând cont de ponderea persoanelor de gen feminin, putem constata faptul că femeile sunt mai dezavantajate decât bărbații la toate criteriile menționate, pe primele locuri situându-se ironizarea (27,3%), îngrădirea posibilităților de exprimare (26,8%) și nerecunoașterea meritelor profesionale (26,5%). Două întrebări de control indică necesitatea abordării cu prudență a răspunsurilor: mLucrul în condiții ce reprezintă un pericol pentru sănătate cunosc de fapt o distribuție proporțională cu cea de gen. Răspunsurile tind să indice faptul că trebuie să luăm în considerare influența percepției subiective asupra răspunsurilor ce vizează distribuția pe categorii de gen. mPersoanele de gen feminin sunt mai avantajate în situațiile de malpraxis.

Stereotipurile de gen

Existența stereotipurilor bazate pe gen constituie o problemă, fiind sesizată de 23% dintre respondenți.

Procentul semnificativ al persoanelor care au răspuns „Nu știu” poate fi generat de neînțelegerea semnificației termenului stereotip. Se remarcă o discretă corelație directă între nivelul de studii și in-

Anul III / Nr. 9(4) / 2015

dicarea existenței stereotipurilor de gen, fapt care ar putea sugera o capacitate mai mare de a le sesiza sau o toleranță mai redusă odată cu creșterea nivelului de studii. Situația este identică în cazul veniturilor familiei. De asemenea, corelațiile indică un nivel discret mai redus al indicării existenței stereotipurilor la grupa de vârstă 45-54 de ani. Interesant este faptul că persoanele de gen masculin indică existența sau absența stereotipurilor într-o pondere egală cu cele de gen feminin.

Putem vorbi în mod cert de existența unor stereotipuri de gen în mentalitatea lucrătorilor din sănătate, aceasta evidențiindu-se și în cazul estimărilor de gen privind unele posturi din sistem. Astfel, din perspectiva posturilor mai potrivite pentru persoanele de gen feminin, raportat la specialitățile indicate, se remarcă: mPediatria (cca. 54%) mGeriatria (cca. 46%) mGinecologia (cca. 39%) mMedicina paliativă (cca. 37%) mEndocrinologia (cca. 34%) Din perspectiva posturilor cu cel mai mare nivel al distribuției egale pe criterii de gen se remarcă următoarele specializări: mORL-ul (cca. 80%) mGastroenterologia (76%) mMedicina generală (cca. 76%) mBolile infecțioase (cca. 76%) mNeurologia (cca. 75%) mOftalmologia (cca. 75%) Din perspectiva specializărilor pentru care respondentele consideră că persoanele de gen masculin sunt mai potrivite se remarcă: mChirurgia (52%), aceasta tinzând să fie o specializare

41

Health & Quality Management 42

în care persoanele de gen masculin sunt majoritare; mMedicina fizică și reabilitarea (cca. 28%) mPsihiatria (cca. 25%) mUrologia (cca. 23%) Dată fiind distribuția persoanelor de gen feminin în totalul numărului de salariați probabilitatea ca respondenții să fi asociat specializările cu medicii care ocupă aceste specializări este ridicată, tinzând să reflecte distribuția la nivelul acestei categorii profesionale.

Din perspectiva posturilor mai potrivite pentru persoanele de gen feminin, raportat la categoriile de personal din sistemul sanitar, se remarcă: mMoașă (84%) mAsistentă medicală (cca. 67%) mRegistrator (cca. 62%) mPuericultor (cca. 59%) mAsistent social (57%) mPsiholog (cca. 56%) mFarmacist (cca. 55%) Locurile de muncă apreciate ca fiind specifice bărbaților sunt următoarele: mAmbulanțier (cca. 87%) mBrancardier (77,5%) mGipsar și autopsier (cca. 75%). În privința posturilor cu o distribuție egală pe criterii de gen pot fi observate: mMedicii (cca. 66%) mDentiștii (cca. 57%) mȘefii de secție (cca. 49%) mDirectorii (42,5%) mTehnicienii dentari (42,5%) mCercetătorii științifici (cca. 41%) mPersonalul auxiliar (cca. 41%).

Locurile de muncă multiple

Chiar dacă asumarea mai multor locuri de muncă de către un salariat/o salariată face parte în primul rând din strategia de supraviețuire în contextul unor venituri insuficiente, și această situație necesită investigare din perspectiva segregării de gen.

Cea mai semnificativă informație o constituie indicarea de către 50% din respondenți a faptului că angajații din sănătate își desfășoară activitatea și la un alt loc de muncă, situație care are ca efect o reducere semnificativă a timpului liber. Ponderând informația atât cu procentul răspunsurilor privitoare la veniturile suplimentare cât și cu datele din cercetarea anterioară, estimăm la cca. 40% procentul salariaților care își desfășoară activitatea și la un alt loc de muncă sau și-au desfășurat-o anterior. Dacă luăm în considerare atât distribuția pe genuri cât și faptul că persoanele de gen feminin sunt mai ocupate cu activitățile casnice decât cele de gen masculin, este evident că în cazul primei categorii impactul este cu atât mai mare. Deși procentul persoanelor de gen feminin care lucrează și la un alt loc de muncă este de cca. 4 ori mai mare decât al celor de gen masculin, realizarea veniturilor suplimentare este înregistrează doar un raport de cca. 1,5/1. Se constată indicarea unei diferențe de gen în privința condiționării actului medical. O evaluare implicită a plăților informale arată faptul că acestea au fost indicate de cca. 13% dintre respondente.

Distribuția pe gen a respondenților care indică faptul că lucrează și la un alt loc de muncă este relativ egală. Dată fiind ponderea persoanelor de gen feminin în total personalului, este evident că în cifre absolute această categorie de personal este cea mai afectată de reducerea timpului liber. Problema este

Anul III / Nr. 9(4) / 2015

accentuată suplimentar de încărcarea suplimentară cu sarcini de familie. În privința distribuției pe categorii de personal a locurilor de muncă multiple ea se situează la cel mai mare nivel în cazul medicilor (60,4%) urmați de asistentele medicale (49,5%), aceasta scăzând direct proporțional cu locul ocupat în ierarhie, respectiv cu nivelul de pregătire profesională.

Principala motivație a lucrului în mai multe unități pare s-o constituie dorința de creștere a veniturilor.

Din această perspectivă se remarcă două categorii de salariați: mSalariații cu venituri până în 200 euro, cu un procent foarte redus al celor care au mai multe locuri de muncă (63% nu au un alt loc de muncă). Ponderea de gen este uniform distribuită; procentul cel mai mare de persoane care au trei copii (62,5%), însă ele reprezintă doar 4% din total. În 34% dintre cazuri este unicul venit al familiei. Tabloul sugerează un nivel semnificativ al persoanelor care fie sunt resemnate cu un venit mic, fie nu au alte oportunități.

Nivelul veniturilor sugerează faptul că este vorba de sărăcie salarială. m62% dintre persoanele care au un venit peste 1400 euro nu au un alt loc de muncă.

Acesta ar putea fi un nivel de referință al satisfacției salariale.

Persoanele divorțate sau văduve tind să asume întro pondere mai mare locuri de muncă suplimentare decât cele căsătorite.

Concluzii generale

Segregarea pe orizontală Cercetarea indică în mod clar existența segregării pe orizontală, sectorul sanitar din regiunea studiată având caracteristici asemănătoare celui național. În principiu, două profesii generează ponderea cea mai mare a femeilor: asistentele medicale și infirmierele.

Segregarea pe verticală Având în vedere instrumentele de cercetare folosite, datele sunt relativ neconcludente în privința existenței segregării pe verticală. Totuși, chiar dacă ele nu pot oferi o evaluare obiectivă, sunt suficiente pentru a evalua mentalitățile din această perspectivă.

Putem vorbi doar în mică măsură de existența unui „plafon de sticlă” în privința avansării persoanelor de gen feminin pe scară ierarhică, determinată de evidențierea unei distribuții mai mari a persoanelor de gen masculin pe funcțiile de conducere din unitățile sanitare, raportat la procentul pe care-l dețin în totalul salariaților. Situația trebuie privită cu prudență în privința posturilor din managementul unităților sanitare deoarece ocuparea acestora este influențată de-o altă variabilă, care tulbură dezvoltarea firească a carierelor profesionale, respectiv dependența acestor funcții de decizia politică, deseori arbitrară. Cu alte cuvinte, în măsura în care

Anul III / Nr. 9(4) / 2015

există o segregare la acest nivel ea este dependentă nu de îmbunătățirea mediului de dezvoltare a carierei, ci de permeabilitatea politicului pentru persoanele de gen feminin.

Una din problemele cele mai semnificative din perspectiva discriminării o constituie discriminarea salarială. Chiar dacă discriminarea salarială suportă câteva controverse privind încadrarea ei în pro-blema egalității de gen, în condițiile în care este evident faptul că ponderea persoanelor de gen feminin este de cca. 86% din totalul personalului, am asumat clasificarea ei ca discriminare ce afectează în special această categorie, tratând-o ca o problemă semnificativă a sistemului sanitar. În acest sens, rezultatele cercetării au fost dublate de câteva soluții juridice pentru eliminarea discriminărilor salariale, ce fac obiectul unui volum colectiv de articole publicate în continuarea acestui studiu.1 Nu am constatat discriminări salariale pe criterii de gen între angajații din unitățile sanitare. Două informații importante ne oferă evaluarea veniturilor din cele două cercetări (ca medie a rezultatelor2): a) cca. 13% dintre respondenți se află în situația de sărăcie salarială (după cum am putut observa, acesta nu este determinată de discriminarea de gen, ci mai curând de una sistemică) raportat la veniturile proprii (și cca. 6,5% raportat la veniturile per/familie); b) media veniturilor personale este situată în intervalul 200-400 euro. În condițiile în care cercetările s-au limitat la statutul de angajați ale respondenților, rezultatele nu oferă informații privind eventuale segregări de gen în ocuparea funcțiilor de conducere în organismele/ instituțiile conexe activităților profesionale, cum ar fi organismele profesionale și organizațiile sindicale.

Chiar dacă nu ne putem pronunța în absența datelor, cu titlul de ipoteză de cercetare credem că ar trebui investigată dependența segregării de cultura organizațională a acestor organisme, ea putând fi considerată o variabilă independentă de cea a unităților sanitare.3 Punctul de vedere al Oanei Bălăuță privind tripla afectare a persoanelor de gen feminin din sectorul sanitar, derivată din tripla lor calitate (de lucrătoare ale sistemului, de paciente - într-un moment sau altul - și de persoane responsabile de îngrijirea în familie),4 îl considerăm corect în principiu, necesitând însă două amendamente: a) deficitul de personal, ce caracterizează sistemul sanitar, dublat de preferința pentru a avea mai multe locuri de muncă în vederea completării câștigurilor, determină apariția unei a patra perturbări semnificative, respectiv reducerea semnificativă a timpului petrecut în afara locului de muncă; b) responsabilitatea îngrijirilor de sănătate în familie este parțial atenuată atât datorită accesului mai ridicat la serviciile medicale ca formă de tratament pentru membrii familiei (o afectare pozitivă) cât

43

Health & Quality Management

și datorită reducerii timpului disponibil (afectare negativă). În consecință, raportându-ne la propunerea de-a aplica această interpretare pentru analiza situației din Sănătate,5 tripla afectare poate fi luată în considerare în calitate de ipoteză privind situația de ansamblu a persoanelor de gen feminin din România, ea cunoscând însă anumite particularități în privința angajatelor din sistemul sanitar românesc.

Segregarea de gen, evidentă în sistemul sanitar, este asociată de cca. 20% dintre respondente cu discriminarea. Nu au fost identificate restricții instituționale evidente în calea accesului persoanelor de gen masculin la formele de pregătire și la locurile de muncă considerate specifice persoanelor de gen feminin și nici în calea accesului persoanelor de gen feminin la funcțiile de conducere sau la locurile de muncă considerate specifice persoanelor de gen masculin.

Măsurile privind armonizarea vieții profesionale cu viața de familie considerăm că au un caracter urgent, acestea lipsind în sistemul sanitar. Sunt deosebit de afectate trei categorii de persoane: medicii, din cauza programului de lucru cu mult peste limitele legale,6 persoanele de gen feminin, din cauza încărcării suplimentare cu atribuții de familie și asistentele medicale absolvente de postliceală, din cauza obligării la reluarea formării profesionale inițiale drept condiție de avansare profesională.7 Demnă de remarcat este corelația invers proporțională între mărimea venitului și plata

atențiilor, care sugerează posibilitatea diminuării plăților informale proporțional cu creșterea veniturilor. Analiza corelațiilor evidențiază tendința generală de creștere a situațiilor de discriminare indicate direct proporțional cu nivelul de studii.

Excepția de la această regulă o constituie absolventele de postliceală, majoritatea indicând faptul că au asistat la o situație de discriminare.

Operăm cu două ipoteze explicative, pe care încercăm să le lămurim pe traseu: a) sentimentul discriminării ar putea fi generat de problema echivalării; b) este posibil ca acesta să fie categoria profesională cea mai discriminată.

Analiza pe categorii de personal a indicat faptul că absolventele de postliceală constituie proporția cea mai mare a respondenților care indică discriminări salariale, cca. 60% dintre ele aflându-se în această situație.

Considerăm că acest fapt este determinat de nerespectarea principiului la muncă egală salariu egal, în discuție fiind așa numită problemă a echivalării.

Profilul dominant al discriminărilor salariale este următorul: asistentă medicală, absolventă de postliceală, lucrează într-un spital județean, grupa de vârstă 35-44 de ani, peste 10 ani experiență, un copil în întreținere, venitul personal între 200 și 400 euro, venitul familiei între 200 și 700 euro.

Expert cercetare, Conf. univ. dr. Viorel ROTILĂ

BIBLIOGRAFIE 1. Viorel Rotilă și colab., Unele forme de discriminare ale salariaților din sănătate; abordări conceptuale și soluții juridice. Ghid de bune practici, Editura Sodalitas, Galați, 2015.

2. De observat că diferențele dintre cele două cercetări sunt în limitele marjei de eroare.

3 Unul dintre argumentele în acest sens îl reprezintă faptul că lucrarea Segregarea de gen în sectorul medical românesc. Raport de cercetare (Laura Grünberg și colab. Segregarea de gen în sectorul medical românesc. Raport de cercetare, Asociaţia „Centrul Român de Iniţiative”, 2012), care a desfășurat cercetarea în cadrul Federației „Sanitas”, indică o pondere a persoanelor de gen feminin în organele de conducere ale sindicatelor membre de 20%, în timp ce în cadrul evaluării desfășurată de noi în cadrul Federației „Solidaritatea Sanitară” din România această pondere este de 46%.

44

4. http://centrulfilia.ro/publicatii/Impactul-Crizei-Economice-Asupra-Femeilor.pdf , p. 23.

5. Laura Grünberg și colab. Segregarea de gen în sectorul medical românesc. Raport de cercetare, Asociaţia „Centrul Român de Iniţiative”, 2012, p.10 http://www.profeminantrep.ro/uploads/STUDIU_PRIVIND_SEGREGAREA_DE_GEN_PE_PIATA_MUNCII.pdf 6. Problema am evidențiat-o în Viorel Rotilă, Studiu asupra timpului de munca in sectorul sanitar din Romania.

Analiza de caz: garzile medicilor, Editura Sodalitas, Galați, 2013.

7. Problema o tratăm în cadrul articolului O argumentație juridică privind eliminarea discriminărilor salariale în sectorul sanitar, din cadrul volumului Unele forme de discriminare ale salariaților din sănătate; abordări conceptuale și soluții juridice. Ghid de bune practici, Editura Sodalitas, Galați, 2015.

Anul III / Nr. 9(4) / 2015

Anul III / Nr. 9(4) / 2015

45

Health & Public Management

CRISTIAN NIŢESCU, DIRECTOR MEDICAL INTERIMAR AL SPITALULUI DE ARȘI

,,După tragedia de la Colectiv, să ne comportăm și noi o dată nemțește!”

Interviu și foto de Alexandra Mănăilă

46

Anul III / Nr. 9(4) / 2015

În istoria României, în istoria medicinei, în special a chirurgiei plastice și reparatorii, în istoria spitalelor bucureștene va rămâne scrisă pentru totdeauna noaptea fatidică de 30 octombrie 2015. La Clubul Colectiv din Capitală, unde avea loc în acea seară un concert, izbucnise un incendiu care s-a dovedit a fi catastrofal. 30 de persoane au murit pe loc, iar peste 180 de tineri au fost răniți la momentul respectiv. La orele 22.30, în urma apelurilor disperate la 112, a început operațiunea de salvare a victimelor, fiind implicate atunci la fața locului 28 de ambulanțe de la Serviciul de Ambulanță București-Ilfov, două echipaje de la descarcerare, 11 mașini de pompieri și peste 30 de alte mașini de transport victime. În acea noapte, 13 spitale bucureștene au lucrat în condiții de război, fiind asaltate de numărul mare de persoane care fuseseră la Colectiv. Victimele incendiului au ajuns în acea noapte la: Spitalul Floreasca, Spitalul de Arși, Elias, Spitalul Militar, Sf. Pantelimon, Spitalul Județean Ilfov, Sf. Ioan, Bagdasar, Spitalul Municipal, Spitalul Colțea, Budimex, Spitalul SRI și Spitalul Grigore Alexandrescu. Toți cei care au fost de gardă în acea noapte au fost puși în situația de a lucra la foc continuu. Au operat pe bandă rulantă, mulți dintre medici și asistente venind special de acasă, după ce au aflat de tragedie. Au trecut aproape două luni de la tragedia de la Colectiv, iar bilanțul arată sumbru: 62 de victime au murit în urma incendiului și sute de pacienți, majoritatea tineri, s-au ales cu arsuri, traumatisme, fiind spitalizați și având nevoie de o lungă perioadă de recuperare.

Cele mai multe victime au fost duse în vinerea neagră (cum a numit-o presa și personalul medical) la Spitalul de Urgență Floreasca, cea mai mare unitate de urgență din țară. Pe locul doi a fost Spitalul Clinic de Urgență Chirurgie Plastică, Reparatorie și Arsuri din Capitală (spitalul de Arși cum e cunoscut de toată lumea), singurul din țară care are în momentul de față o secție de terapie intensivă dedicată marilor arși. Dr. Cristian Niţescu, medic primar chirurgie plastică şi doctor în ştiinţe medicale, director medical interimar al Spitalului de Arși era de gardă în acea vineri. Despre felul în care a gestionat cazurile de la Colectiv din ipostaza de

Anul III / Nr. 9(4) / 2015

medic, dar și de director medical, despre urmările acestui dezastru (cum i-a afectat pe pacienți, dar și pe medicii și asistenții medicali din spital această nenorocire) și despre măsurile care ar trebui intreprinse pe viitor în sistemul medical, am discutat pe larg cu dr. Cristian Niţescu.

Ce a însemnat pentru Spitalul Clinic de Urgență Chirurgie Plastică, Reparatorie și Arsuri din Capitală experiența de la Colectiv?

Noi suntem un spital care tratăm arși dintotdeauna.

Am funcționat în alte clădiri cu mulți ani în urmă, în această clădire suntem din 1993 și am avut în

47

Health & Public Management 48

decursul timpului nenumărate accidente colective, sigur niciunul de o asemenea anvergură. Dar aveam experiența necesară și logistica și tehnologia pentru a trata arși, având în vedere că noi avem singura secție de ATI arși pentru marele ars din țară.

Proporțiile tragediei ne-au depășit posibilitățile, era evident pentru că noi am avut doar 34 de prezentări la camera de gardă, după care am luat legătura cu ambulanța București și le-am spus că ne depășesc capacitățile de cazare în primul rând, iar pacienții au fost redirecționați la alte spitale. Nimic nu părea să anunțe, cel puțin atunci în minutele acelea, proporția dezastrului și nu mi-aș fi imaginat, dacă mi-ar fi spus cineva cu 10 minute mai devreme că sunt câteva sute de răniți. Ca experiență a fost diferită de tot ce a fost până atunci, pentru că oamenii care se ard, pacienții noștri obișnuiți sunt în general fie bătrâni, fie cu probleme de sănătate majore, neasistați de către familie sau social, singuri, cu epilepsie, cu Alzheimer, cu diverse alte boli asociate, o categorie de pacienți mai defavorizați. Întotdeauna când apar accidente colective și am mai avut câteva, sunt alte tipologii umane.

Aici marea tragedie a fost și ca număr, dar și ca vârstă. Persoanele care au fost implicate în această tragedie erau oameni școliți, tineri, ce a făcut ca proporțiile tragediei umane să fie foarte mari, exceptând leziunea de arsură cu care noi eram obișnuiți, fie că era mare ars sau era ars intermediar sau mai mic.

Otrăvirea suplimentară cu compuși neprevăzuți a făcut ca numărul deceselor să sporească?

S-a vorbit mult de intoxicații, de combinații chimice.

Lucrurile sunt parțiale. Cei care s-au prăpădit atunci, la momentul respectiv, au pățit aceste lucruri probabil din cauza acestor factori combinați. Ulterior însă, după ce majoritatea dintre ei au fost oxigenați, intubați, din punct de vedere al intoxicațiilor lucrurile se rezolvaseră o dată cu oxigenoterapia. E adevărat că s-au produs niște leziuni ireversibile la unii la nivelul aparatului respirator și în special al plămânului, iar acest lucru a contribuit decisiv la decesul unor arși din această tragedie în următoarele zile.

Câți dintre pacienții de la Colectiv pe care i-ați avut s-au confruntat cu plămânul de șoc, mai precis cu sindromul de detresă respiratorie?

Avem 11 paturi la ATI și la momentul tragediei am putut să primim 10 pacienți, toți erau cu plămân de șoc. Am mai creat un salon adiacent de TI, pe care am încercat să-l transformăm ad-hoc în salon de TI, ca să se ocupe asistentele și medicii de la TI de cazurile respective, având în vedere că erau niște pacienți gravi, dar totuși stabili și a căror stare se puteau înrăutăți în timp.

Am avut inițial 10 pacienți grav, intubați toți și 3 stabili. Din aceștia, practic au scăpat 3. Da, o parte dintre ei au decedat. Procentul deceselor în plămânul

Anul III / Nr. 9(4) / 2015

“Noi am funcționat cel puțin 10 zile de la tragedie la foc continuu. Practic, nu mai era o zi de muncă obișnuită, ci erau niște zile pline. În funcție de cazuri și de fiecare coleg, unii plecau seara târziu, alții nu mai plecau deloc.” de șoc este foarte mare… Da, este undeva peste 80%, noi am avut un procent bun. A fost o perioadă extrem de dificilă după ce i-am primit, pentru că era un volum de muncă imens. Munca de la terapie intensivă a fost titanică. Noi ne-am mai întâlnit cu situații în care toată secția de TI este plină, dar nu întotdeauna este vorba de pacienți intubați cu toții sau atât de grav în același timp. Astăzi secția de TI este plină, dar sunt pacienți și de o săptămână și de două săptămâni și de ieri, ceea ce înseamnă că volumul de muncă se împarte.

Cum v-ați mobilizat atunci în vinerea neagră?

A fost o mobilizare fără precedent, a fost un lucru extraordinar. O solidaritate extraordinară. Ca și societatea civilă, colegii noștri, doctorii în general l-au privit ca un dezastru și au venit la spital. Eu eram de gardă, prin prisma funcției pot să nu fac nicio gardă, dar am ales să fac măcar o gardă pe lună pentru că sunt medic de formație, nu director medical și nu vreau să fiu departe de actul medical și de pacient.

Deci revenind, eram de gardă și îmi aduc aminte că inițial s-a anunțat că o să vină niște arși de la un club,

Anul III / Nr. 9(4) / 2015

că s-a întâmplat un dezastru. Nu am știut amploarea acestei tragedii. Au fost însă foarte mulți colegi care nu au mai dat telefon să întrebe dacă e cazul să vină sau nu, ci pur și simplu au venit la spital. Am avut și situații în care au sunat alți colegi la un moment dat și le-am spus: dacă vreți să veniți nu este niciun fel de problemă, dar nu mai este necesar că noi avem 4 săli de operație, echipe de câte 3 chirurgi în fiecare sală și cu 12 chirurgi am reușit să rezolvăm.

Mai mult nu avea sens, era un exces de zel. Era un medic anestezist de gardă, au mai venit încă doi colegi și în maxim 4 ore de când au început să vină primii pacienți lucrurile erau rezolvate din punct de vedere al intubării unora, al prinderii unor linii venoase, al unor incizii de decompresiune care s-au făcut atunci la membre inferioare, superioare. Deci tot ce trebuia făcut în urgență se făcuse până la ora 3 și jumătate dimineața.

În plus, ca director medical ați luat în calcul că aveați nevoie de personal odihnit a doua zi?

Sigur că da, a doua zi au venit și alți colegi care și-au oferit ajutorul și au zis să preia pacienți, a doua zi

49

Health & Public Management 50

Este medic primar chirurgie plastică şi doctor în ştiinţe medicale, având o experienţă profesională de peste 20 de ani. Este membru a numeroase societăţi ştiinţifice naţionale şi internaţionale și de un an și jumătate deține funcția de director medical interimar la Spitalul Clinic de Urgență Chirurgie Plastică, Reparatorie și Arsuri din Capitală, dar a mai fost director medical în aceeași unitate sanitară în perioada 2006-2010.

Ați declarat la un moment dat că spitalul are suficiente medicamente, materiale sanitare.

Ați fost asaltați de donații?

fiind sâmbătă, apoi duminică. Mi-aduc aminte că în sâmbăta aceea, de după gardă, am stat în continuare până pe la orele 16-17, apoi am revenit a doua zi dimineața și am stat până seara deși era duminică, la fel luni, marți, miercuri veneam dimineața și plecam seara târziu. E adevărat că s-a acumulat și oboseală la un moment dat. A fost destul de șocogen, cu toate că suntem niște oameni echilibrați, obișnuiți să nu ne impresioneze anumite lucruri pentru că dăunează meseriei în sine, actului medical, dar am fost și noi, medicii și asistentele, doborâți emoțional de această tragedie. Trebuia să facem față și unui arsenal din afară. Au fost zile foarte grele: aparținători care veneau și aveau dreptate și care se interesau, de aceea a fost o chestie concertată cu aparținătorii celor de pe TI, erau chemați după amiaza și li se explica la fiecare în parte. În cazul celorlalți pacienți care erau mai puțini grav și erau pe secția de arsuri, li s-a permis la un moment dat accesul la cei dragi, sigur îmbrăcați în halat, dar ei au putut să vorbească și să ia informații mai la cald. Ceilalți din ATI au fost mult mai sever triați și lăsați doar 1-2 minute cu aparținătorii, îmbărcați în halat, cu bonetă, mască, pentru a-și vedea ruda, dar doar atât.

Practic, ați creat o strategie ad-hoc de comunicare…

Așa este, am creat o strategie ad-hoc. Din păcate, la nivelul spitalelor în general nu există un departament de comunicare. Administrațiile unor spitale din afară, din țările civilizate, sunt formate din foarte multe tipuri de departamente, inclusiv acest departament de comunicare care se ocupă doar de acest lucru. Noi a trebui să facem și acest lucru.

Au fost firme, persoane care și-au oferit serviciile pentru donații de tot felul de la materiale sanitare, mâncare pentru personal, a fost o mobilizare exemplară și la nivelul țării. Cam toată țara a vibrat în aceste momente. În ceea ce privește redirecționarea către UNIFARM, a venit din partea autorităților pentru că erau foarte multe presiuni direct pe spitale, inclusiv pe spitalul nostru, în care cineva vroia să facă o donație. Multe erau donații medicale, iar marea majoritate a medicilor noștri erau implicați în actul medical și cineva trebuia să vadă ce se donează, pentru ce, e nevoie sau nu. Vă spun cu sinceritate, foarte multe din lucrurile donate nu erau neapărat inutile, dar nu erau pentru cazurile respective. Era o solidaritate copleșitoare și oamenii de rând donau ce credeau ei de cuviință.

Era important să fie triate aceste lucruri și au fost triate până la urmă, dar îți era foarte greu când vedeai un om care avea toată bunăvoința și deschiderea să doneze ceva ce credea că este important, să vii să-i spui: știți aceste lucruri nu sunt neapărat necesare. S-a făcut un triaj mai grosier. Este adevărat că nu au venit lucruri complet inutile, dar nici nu erau de actualitate pentru cazurile respective. Noi le-am acceptat, fiind donații, în ideea în care mai târziu le vom folosi.

Ce a însemnat Colectiv din punct de vedere al cheltuielilor pentru spital?

Au fost niște cheltuieli foarte mari pe care Ministerul Sănătății le-a primit, ni le-au cerut la un moment dat și le-am trimis către Minister și urmează să primim și acești bani. La o săptămână - opt zile de la tragedie erau câteva miliarde de lei vechi pentru materiale și ce luasem noi de urgență de pe piața medicală, fiind într-o cantitate foarte mare într-un timp foarte scurt. Este vorba doar de tifon, anumite valve pentru aparate, lucruri consumabile, pe care altfel le luam la un anumit moment când stocurile se epuizau.

Anul III / Nr. 9(4) / 2015

Ați cerut public un nou spital pentru arși, mai bine zis o nouă clădire. În contextul în care Guvernul Cioloș discută despre spitale regionale, despre un program național pentru arși, investiții în patru centre de profil la Iași, Târgu Mureș, Timișoara și București toate în 2016, care este cea mai bună soluție: spitale de arși separate sau centre de arși integrate în spitale regionale?

Noi suntem spital de chirurgie plastică reparatorie și arsuri, un spital monoprofil. La noi funcționează de aproape 60 de ani această secție de arsuri cu secția de terapie intensivă a marelui ars, singura din țară și cea mai veche. Este bine ca un astfel de spital să funcționeze în apropierea unui spital cu mai multe specialități, chiar și regional, dar după părerea mea ar trebui un spital de sine stătător pentru arși, pentru că specificul acestor pacienți este foarte diferit.

Chiar dacă ai alocate două etaje într-un centru regional, este foarte dificil cu accesul acestor pacienți și tot ce înseamnă logistica. În general, marele ars trebuie să rămână în salonul lui, deci cu atât mai mult cu cât într-un spital regional există un foarte mare flux de pacienți și marii arși trebuie să fie foarte bine izolați, să aibă filtre foarte bine făcute.

Nu trebuie ca blocul operator să fie la etajul 2 și secția de mare ars la etajul 7. Nu este normal să fie așa, pentru că secția de mari arși trebuie să aibă sălile de operație la același nivel și aproape de saloanele pacienților. Este vorba despre niște stan-

Anul III / Nr. 9(4) / 2015

darde internaționale care s-au schimbat de mulți ani, observându-se aceste mișcări de du-te-vino, de schimbarea locului, de scoaterea pacientului și atunci s-a hotărât că marele ars are nevoie să fie singur în salon. Are nevoie de tot ce i se poate asigura ca tratament în acel salon, are nevoie de o nursă, asistentă medicală, infirmieră în acel salon, toate dedicate pentru a trata un ars la acel nivel.

Medicul care vine și care are mai mulți pacienți are niște filtre în care se echipează ca în sala de operație, cu echipamente sterile, papuci, bonetă, după care intră în salon, face ce trebuie să facă și iese pe altă parte.

Asta înseamnă infecții nozocomiale mai reduse pentru că nu mai e această mișcare a personalului medical, a aparținătorilor, a altor pacienți. Noi avem acum rezerve pentru 2 pacienți, ceea ce la nivel de România este maxim, dar nu trebuie uitat că e un pacient care se contaminează azi și îl poate contamina și pe celălalt la un moment dat. E foarte bine ca fiecare pacient să aibă arealul lui și să nu existe nici măcar suspiciunea că ar fi putut lua de la cel de lângă el. Salonul trebuie să fie cu geamuri mari ca aparținătorul să-l poată vedea fără să intre, nu trebuie neapărat să pătrundă în salon, să aibă o cadă terapeutică fiecare pacient.

Presa spunea că aveți în spital o singură cadă. Cât de scumpă e?

Era vorba de cadă terapeutică, foarte multă lume a înțeles că pacienții sunt băgați la duș sau la o baie comună. Nu are nici un fel de legătură. Este vorba

51

Health & Public Management

Bilanțul de la Colectiv La închiderea acestui număr al revistei Romanian Journal of Health Manager, 34 de răniți în incendiul de la Colectiv se mai aflau internați în spitalele din țară și din străinătate. În spitalele din București erau internate 12 victime ale incendiului din data de 30 octombrie 2015, după cum urmează la Spitalul Bagdasar Arseni – 1 pacient, la Spitalul Grigore Alexandrescu –3 pacienţi internați, la Spitalul Elias - 1 pacient, la Spitalul Militar Central - 4 pacienți internați, la Spitalul de Urgență din București - 2 pacienți internați, la Spitalul CC Iliescu – 1 pacient internat. Din cei 12, unul se afla în stare critică. Au fost externate 68 de persoane care au primit îngrijiri medicale în unitățile sanitare din țară, iar 39 de persoane au fost transferate în unități sanitare din străinătate. În spitalele din afara granițelor se află internați 22 de răniți în incendiul de la Colectiv, dintre care un cetățean german. În Austria sunt 2 persoane internate, în Belgia 8 persoane internate, în Olanda 4 persoane internate, în Germania 2 persoane internate, în Marea Britanie 4 persoane, iar în Israel 2 persoane internate, toate în stare stabilă. De asemenea, alți 4 pacienți au fost externați și se află în tratament în ambulatoriu, în spitalele din străinătate. Numărul persoanelor decedate în incendiul din 30 octombrie 2015 a ajuns la 62, dintre care 27 de persoane au murit în incendiu, 24 în spitalele din țară și 11 dintre răniții transferați în străinătate.

de o cadă terapeutică.

Aceasta este un device medical, este destul de scumpă, în jur de 3.000-4.000 de euro, dar nu asta ar fi o problemă deosebită, ci problema gândirii și coordonării tuturor factorilor respectivi să fie ceva foarte corect funcțional și în standarde.

Vedeți realizabil în România un astfel de centru dedicat marilor arși?

Este foarte greu, chiar dacă există și voință politică pentru așa ceva, este extrem de greu de susținut financiar un centru pentru arși. Există centre de arși în străinătate, unde pentru arșii mari sunt alocate 7 paturi sau 10-12 paturi, puține deoarece costurile sunt imense. Există și perioade mari în care nu sunt decât unul, doi arși sau niciunul, dar centrul trebuie să funcționeze tot timpul. Oricum, în alte țări sunt mai multe centre de arși, chiar și într-o țară mică trebuie să fie cel puțin două, nu mai vorbim de o țară de anvergura Germaniei, Marii Britanii, Franței, unde sunt 4-5 centre. Noi ar trebui să avem măcar 2-3 la nivel național și să fie răspândite geografic.

Și problema personalului există?

Da, este un deficit. Noi stăm destul de bine, dar spitalul primește anumiți bani, nu poți să angajezi câți vrei tu…

Arșii de la Colectiv au fost tratați după protocoale sau nu?

Noi avem aceste protocoale terapeutice făcute de Ministerul Sănătății. Din câte știu eu în țara noastră sunt câteva protocoale făcute pentru câteva boli mari și atât. Noi avem tradiție în acest spital și marea majoritate a medicilor din acest spital au văzut de când erau rezidenți aceste lucruri, au fost și în străinătate și au văzut ce se întâmplă în alte spitale, nu avem niciun fel de problemă. Sunt niște pași de literatură, nu trebuie să-i spun eu unui coleg acum să-l operezi, acum să vedem analizele, toate acestea fac parte din rutina de zi cu zi. Noi asta facem și chiar în aceste cazuri nu a fost nimic nelalocul

52

lui, special sau după ureche. Să nu se uite că noi am avut nenumărate alte tragedii: minerii de la Petrila, cazuri de la fabrica de armament, cazurile unor oameni care s-au dus să stingă anumite incendii și din nefericire au rămas blocați acolo și s-au ars pe suprafețe mari. Noi ne-am mai confruntat cu aceste lucruri. Tratamentul modern al marelui ars noi îl cunoaștem. În acest spital ne preocupăm ca pacienții să aibă cele mai bune condiții de tratament, cele mai bune unguente și materiale pentru arși. Noi suntem la curent cu tot ce apare nou pe piață și ne zbatem pentru aceste lucruri.

Incendiul a reușit să reconstruiască imaginea Spitalului de Arși, zguduită anul trecut de scandalul silicoanelor pe bani publici?

Nu știu dacă ne-a reconstruit-o, așa ar fi fost normal. Noi care nu ascundem nimic din activitatea medicală, am declarat prin colegul meu dr.

Stănculea că am avut și infecții nozocomiale. Nu am descoperit acum America cu aceste infecții. Ele au fost raportate la noi în spital de nici nu mai țin minte când…

Nu au fost subraportate?

Nu. Este normal să le raportezi atâta vreme cât ele există. Este foarte important să spui adevărul în speranța că factorii decizionali de deasupra noastră nu îți dau în cap, ci te ajută ca să faci ceva în acest sens: să le limitezi cât mai mult, poate la un moment dat să nu mai existe, deși în toată lumea civilizată ele există. Toată lumea luptă împotriva lor.

Totuși de ce managerii spitalelor din România se feresc să raporteze infecțiiile nozocomiale?

Nu știu exact, fiecare manager se gândește la planul lui de management și acolo în plan probabil că ți se scad puncte dacă raportezi infecții nozocomiale. Și noi avem o gândire greșită, învechită că nu e curățenie, nu s-a făcut dezinfecție. Se știe că infecțiile nozocomiale ca să le ții sub control, în afară de filtre, curățenie, spitale moderne, îți trebuie

Anul III / Nr. 9(4) / 2015

să ai în secțiile cu probleme cum e ATI-ul arsului, un epidemiolog care să fie acolo. Noi avem un epidemiolog, dar cu jumătate de normă. Nu e apreciată epidemiologia la adevărata ei valoare. Sunt mituri care se propagă de la an la an, de la o structură la alta și ar trebui rezolvate lucrurile și pe acest palier.

După tragedia de la Colectiv, să ne comportăm și noi o dată nemțește, adică să măsurăm de 10 ori și să tăiem o singură dată, nu să facem lucruri că trebuie să le facem, pentru că am promis, pentru că lumea așteaptă de la noi oricum orice, dar să fie acum. Mai bine întârzii 2-3-5 luni de zile cu luarea unei decizii, dar s-o iei corect.

Ce a însemnat pentru dvs. noaptea dezastrului de la Colectiv?

A fost o mare provocare, cred că cea mai mare provocare a vieții mele de până acum și ca medic, dar și ca director medical, pentru că a trebuit să îmbin cele două calități ale mele în acest spital. Pur și simplu am fost interfața dintre colegii mei și restul lumii: presa, aparținători și pe mine m-a marcat foarte mult. Am rămas și cu o stare de surmenaj. Eu sunt un om foarte echilibrat, dar am rămas cu o emoție deosebită după această tragedie.

Ea este umană, normală, dar ca medic e bine să fie la un nivel foarte jos ca să te ocupi la rece, echilibrat de situațiile medicale cu care te confrunți. Pe mine personal m-a marcat acest eveniment din toate punctele de vedere. Anumite comunicări cu presa nu au fost bine gestionate și mi-a dat un sentiment de dezamăgire. Orice ai face, oricât suflet ai pune,

Anul III / Nr. 9(4) / 2015

„Personalul ar trebui să aibă un alt spor pentru că ATIul arsului e mult diferit de ATI-ul general.”

ai senzația că nu faci bine, pentru că alții te judecă greșit.

Dacă ați avea puterea să schimbați ceva în sistemul medical, ce anume ați schimba?

În sistemul sanitar este foarte greu să schimbi niște lucruri, fără să ai finanțare, chiar dacă ți-ai dori.

E foarte dificil să-ți faci un plan de management întrun spital greu ca acesta, în condițiile în care nu poți de exemplu la ATI să angajezi 30 de oameni, doar 10 din cauza resurselor financiare ale spitalului. Sunt niște restricții organice peste care nu poți să treci, chiar dacă ai vrea să faci în plus. De exemplu, dacă vrei ca să fie o asistentă la salonul cu două rezerve, ar însemna dublu sau triplul de personal față de acum. Într-o secție foarte grea ar trebui și recompensa materială să fie mult mai mare. Sunt niște sporuri de ATI, dar nu de ATI arși. La noi nu se mai duc pe secții decât dacă trăiesc, pot sta pe ATI și 2-3 luni și salonul trebuie reigienizat, curățat, să ai spații să-i muți. Se știe că marele ars de când a venit, atâta timp cât stă în ATI, e între viață și moarte.

Dacă a trecut de acest prag, merge pe secție, dar se poate întâmpla uneori după o lună, două, trei.

Dumnezeu să ne ajute și pe noi și pe ei să scape!

53

Health & Pharma Market

Piața farmaceutică, scădere semnificativă după reducerea prețurilor la medicamentele pe bază de prescripție CEGEDIM ROMÂNIA

Conform rezultatelor studiului Pharma & Hospital Report, Cegedim estimează că valoarea medicamentelor eliberate către pacienţi în România a atins nivelul de 2,74 miliarde lei la preţ de distribuție în al treilea trimestru al anului 2015, în scădere cu 9,9% comparativ cu trimestrul 3 al anului 2014. Pharma & Hospital Report, studiu de referință în analiza pieței farmaceutice, este realizat în România începând din 1996.

54

Anul III / Nr. 9(4) / 2015

Petru CRĂCIUN Director general, Cegedim România “Reducerea prețurilor aplicată la 1 iulie pentru medicamentele pe bază de prescripție a determinat o scădere semnificativă a acestui segment (-16,2% în valoare pentru -1,9% în volum), care este cel mai important din piață, atât ca valoare, cât și ca importanță terapeutică. Efectele acestui tip de măsuri se fac deja simțite, multe medicamente găsindu-se cu dificultate, însă efectele majore se vor face simțite anul viitor” Piaţa totală – Trim. 3/2015

Valoarea totală a medicamentelor eliberate către pacienți în trimestrul 3 din 2015 s-a ridicat la 2,74 miliarde lei, în scădere cu 9,9% față de trimestrul 3 din 2014. Medicamentele pe bază de reţetă (Rx) din farmacii au atins o valoare de 1,85 miliarde lei, în

scădere cu 16,2%.

Medicamentele fără prescripţie (OTC) au atins o valoare de 0,54 miliarde lei, în creștere cu 11,6%, iar segmentul de spital a atins 0,36 miliarde lei, în scădere cu 0,3% față de trimestrul 3 din anul precedent.

PIAȚA TOTALĂ - TRIMESTRUL 3 2015

Comparativ cu evoluțiile din ultimele 5 trimestre, în trimestrul 3, 2015 se remarcă o tendință de scădere mai accentuată prin rate de creştere negative, atât în unităţi (-1,4%) cât şi în valoare, în lei (-9,9%) sau în euro (-10,2%).

PIAȚA TOTALĂ - YTD 2015 (IANUARIE-SEPTEMBRIE)

La nivelul ultimelor 9 luni (ianuarie – septembrie 2015) valoarea totală a pieţei a fost de 8,84 miliarde lei, în scădere cu 1,2% faţă de perioada corespunzătoare a anului precedent (ianuarie – septembrie 2014); pe segmente, ratele de creştere în RON au fost de -6,7% pentru Rx în farmacii, 18,1% pentru OTC şi 7,1% pentru spitale.

Anul III / Nr. 9(4) / 2015

55

Health & Pharma Market

PIAȚA TOTALĂ - MAT 3/2015 (OCTOMBRIE 2014-SEPTEMBRIE 2015)

La nivelul ultimelor 12 luni valoarea totală a pieţei a fost de 12,18 miliarde lei, în creştere cu 2,1% faţă de perioada corespunzătoare a anului precedent (octombrie 2013-septembrie 2014).

Pe segmente, ratele de creştere în RON au fost de -2,7% pentru Rx în farmacii, 18,4% pentru OTC şi 8,8% pentru spitale.

GRUPE TERAPEUTICE MARI - MAT 3/2015 (OCTOMBRIE 2014 - SEPTEMBRIE 2015)

În privința evoluției principalelor grupe terapeutice, în ultimele 12 luni se evidențiază creșteri în volum peste media pieței în cazul medicamentelor pentru sistemul respirator (12,0%), pentru anti-neoplazice și imunomodulatoare (7,5%) și pentru sistemul digestiv și metabolism (6,6%); în valoare, creșterea medicamentelor pentru sistemul respirator (14,4%), pentru sistemul digestiv și metabolism (8,0%) și pentru sânge și organe hematopoietice (7,4%) este superioară celorlalte grupe.

56

Anul III / Nr. 9(4) / 2015

TOP 20 VALOARE CORPORAȚII - MAT 3/2015 (OCTOMBRIE 2014 - SEPTEMBRIE 2015) Componența principalelor 10 corporaţii din punct de vedere al valorii pentru ultimele 12 luni nu se modifică în comparație cu trimestrul anterior, pe primul loc fiind Sanofi (inclusiv Zentiva) cu 853,8 mil. lei, urmată de Hoffmann La Roche cu vânzări de 698,5 mil. lei și Novartis (inclusiv Sandoz)

cu 679,5 mil. lei. Topul primilor 10 jucători este completat de Servier (inclusiv Egis) cu 644,3 mil. lei, Pfizer (568,2 mil. lei), Sun Pharma (531,7 mil. lei), GlaxoSmithKline (514,1 mil. lei), AstraZeneca (475,5 mil. lei), Merck & Co (375,0 mil. lei) și Krka (355,1 mil. lei).

În volume, componența principalelor 10 corporaţii pentru ultimele 12 luni nu se modifică în comparație cu trimestrul anterior, pe primul loc fiind Sanofi (inclusiv Zentiva) cu 61,0 mil. unități, urmată de Sun Pharma (inclusiv Terapia) cu vânzări de 47,8 mil. unități și Servier (inclusiv Egis) cu 31,4 mil. unități.

Topul primilor 10 jucători este completat de Alvogen (inclusiv Labormed) cu 29,9 mil. unități, Antibiotice (29,9 mil. unități), Novartis (inclusiv Sandoz) cu 26,2 mil. unități, GlaxoSmithKline (25,1 mil. unități), Krka (23,5 mil. unități), Biofarm (20,4 mil. unități) și Gedeon Richter (19,5 mil. unități).

Anul III / Nr. 9(4) / 2015

57

Health & Pharma Market

TOP 20 VOLUM CORPORAȚII - MAT 3/2015 (OCTOMBRIE 2014 - SEPTEMBRIE 2015)

NB: Aceste date estimează ieşirile de produse din farmacii către pacienţi; compararea ieşirilor produselor cu intrările acestora în farmacii sau cu cele privind importul/producţia locală a acestora este parţial incorectă (calculul valorilor şi cotelor de piaţă de mai sus este efectuat în preţuri de achiziţie in farmacie, iar valorile de import sau producţie disponibile din alte surse sunt exprimate în general la preţuri de producător).

58

Anul III / Nr. 9(4) / 2015

Anul III / Nr. 9(4) / 2015

59

Health & Private Management

Dr. Dana Jianu, despre medicina regenerativă: “Deocamdată nu putem vorbi de profit!”

Interviu de Alexandra Mănăilă Foto: arhiva ProEstetica

60

Anul III / Nr. 9(4) / 2015

Când rostești numele Dana Jianu, gândul te duce la chirurgie plastică, frumusețe, tinerețe, reîntinerire. Chirurg plastician cu vastă experiență, fiind cunoscută nu doar în România, ci și în străinătate, grație activității sale profesionale, specialista româncă însumează peste 5000 de operații (atât la Spitalul de Chirurgie Plastică și Reparatorie și la Spitalul Bagdasar, unde a lucrat, cât și la cabinetul particular ProEstetica, unde activează din 1997 până în prezent). Invitată pentru demonstrații practice în Arabia Saudită și Olanda, dr. Dana Jianu este Profesor Asociat la Universitatea de Medicină „Carol Davila” București și membră a mai multor societăți de profil: vicepreședinte al Societății Române de Chirurgie Estetică, membru corespondent al Asociației Americane a Chirurgilor Plasticieni (2001), membru fondator al Societății Naționale de Chirurgie Plastică, Reconstructivă și Arsuri, membru fondator al Societății Naționale de Chirurgie Estetică, Secretar național ISAPS. Ambițioasă din fire și mereu mânată de dorința de a fi cea mai bună, dr. Jianu și-a propus să practice o chirurgie de vârf, revoluționară, fără incizii și bisturiu. Așa a ajuns să acumuleze o experiență de peste 200 de cazuri folosind tehnica AdipoLASER reJuvenation, iar mai nou tratamentul PRP („Platelet Rich Plasma” sau Plasmă Îmbogăţită cu Plachete/Plăcuțe Sangvine). Clinica ProEstetica a devenit faimoasă în rândul pacienţilor, datorită doctoriţei Jianu.

Ca un adevărat profesor care se respectă, Dana Jianu a făcut din clinica sa o adevărată școală pentru tinerii medici pasionaţi de chirurgia regenerativă. Iar anul acesta a mers mai departe, propunându-şi să organizeze în România primul congres de medicină regenerativă. A reușit, dovadă cei peste 300 de cercetători, medici clinicieni şi studenţi medicinişti care au participat la lucrările primului Congres al Societăţii de Medicină şi Chirurgie Regenerativă (SIMCR), desfăşurat la Bucureşti, în mai 2015.

nume sonore ale lumii medicale româneşti: prof.

Alexandru Ispas, prof. Irinel Popescu, prof. Virgil Păunescu, prof. Ioanel Sinescu, prof. Vlad Tica, prof.

Vasile Astărăstoaie, Acad. Mircea Ifrim, prof. Gabriel Predoi, prof. Teodor Stamate, prof. Octavian Dontu, prof. Toma Mugea, prof. Laurenţiu Mogoanta, prof. Alecu Mihail, conf. Andreea Didilescu, assist. prof. Ruxandra Sinescu, dr. Alina Constantin, dr.

Bianca Galateanu, dr. Victor Clătici şi drd. Sorina Dinescu. Dintre membrii Comitetul Ştiinţific străin menţionăm profesionişti cu renume în specialităţile

De ce România gazda primului congres de medicină regenerativă?

Pentru că în România s-a înfiinţat SIMCR având iniţial ca membri fondatori pe prof. asoc. Dana Jianu, prof. Adrian Streinu-Cercel, acad. Maya Simionescu, prof. Blidaru, prof. Maria Dorobanţu, prof. Andra Bălănescu, prof. Marieta Costache, prof. Oana Coman, prof. Mugurel Rusu, dr. Ştefan Jianu, Dr. Dan Jinga, dr. Carmen Orban, dr. Cătălina Poiană, dr.

Anca Streinu-Cercel, dr. Oana Sandulescu (Streinu -Cercel), dr. Mihai Săndulescu, dr. Alina Daniela Tănase, iar din străinătate prof. Eckhard Alt – profesor al Centrului Medical Rechts der Isar - Universitatea Tehnică din Munchen, Germania şi al Universităţii Tulane, New Orleans. Dintre membrii Comitetului Ştiinţific român fac parte, de asemenea,

Anul III / Nr. 9(4) / 2015

61

în care profesează: prof. Valerio Cervelli (University Tor Vergata, Roma, Italia), prof. Dennis Orgill (Harvard University, Boston,UŞA), prof. Friedrich Paulsen (University Heidelberg, Germany), prof. Norbert Pallua (University of Aachen), prof. Tom Biggs (Baylor College of Medicine, Houston, Texas, assoc. prof.

Dan Simionescu (Clemson University, USA), assist. prof. Agneta Simionescu (Clemson University, USA), dr. Sydney Coleman (New York). Pe parcurs s-au alăturat Societăţii, Comitetelor Ştiinţifice şi alte personalităţi de renume: prof. William Futrell, prof.

Edvin Turkof, prof. Yilin Cao, prof. David Daehwan Park, prof. Lina Badimon, prof. Yoshiaki Hosaka, prof. Claudio Calabresse, prof. Mario Pelle Ceravolo, prof. Ştefan Constantinescu, prof. Paul Botez, prof. Viorica Scutariu, prof. Norina Forna, prof.

Monica Hancianu, prof. Doina Azoicăi, prof. Marcel Costuleanu, prof. Petru Cianga, prof. Dragoş Pieptu, prof. Liliana Verestiuc, prof. Florin Munteanu, assoc. prof. Ghenadie Contu, assoc. prof. Oleg Contu, assoc. prof. Igor Mahovici, assoc. prof. Eduard Bernaz, assoc. prof. Alexandru Ferdohleb, assoc. prof. Anatol Calistru, assoc. prof. Igor Stefanet, assoc. prof.

Dumitru Sârbu, assoc. prof. Țurcan Stela, assist prof. Albert Wu, conf. Daciana Brănişteanu, conf.

Daniel Boda, dr. Ramon Llull, dr Hirotaro Fukuoka, dr. Khusrow Niazi, dr. Luminiţa Simion Labusca, dr.

Moscalenco Daniel, dr. Octavian Cirimpei, dr. Sergiu Bălan, dr. Viorel Cotea, dr. Sorin Pasa, dr. Victor Ţăran, dr. Natalia Botnariuc, dr. Igor Maxim, dr. Serghei Grati, dr. Daniel Brănişteanu, dr. Bobu Simionescu, ing. Adrian Stoica.

Câţi specialişti în medicina regenerativă sunt la ora actuală în România?

Nu există specialişti în medicina regenerativă, aceasta neexistând în nomenclatura de specialităţi medicale. Ea trebuie privită ca un ansamblu de cunoştinţe şi tehnici la îndemâna tuturor specialităţilor.

Poate fi medicina regenerativă o afacere profitabilă în România?

Deocamdată nu putem vorbi de profit. Ca orice tehnică nouă, este la început costisitoare, greu de implementat, cu numeroase întârzieri în aplicaţiile practice. Profitul va fi însă de partea pacientului şi

62

a sistemului de sănătate, care vor economisi antiinflamatoare costisitoare, proteze, servicii medicale costisitoare. Oamenii nu vor mai trebui să stea în concedii medicale şi deci să împovăreze statul. Şi starea de sănătate a populaţiei afectată de artroze se va îmbunătăţi prin aceste tratamente aproape cu riscuri aproape minime. Este o procedură care implică investiţii importante, mijloace fixe (lasere), echipamente foarte avansate tehnologic şi pentru CSDA consumabilele (Matrase), kiturile şi echipamentul pentru PRP (liftingul vampirilor).

În următorii cinci ani americanii cred că prin medicina regenerativă se vor rezolva cel puțin un sfert din problemele nerezolvate ale medicinei. În cât timp se va întâmpla acest lucru în România?

Terapiile regenerative sunt încă foarte noi şi probabil că va fi necesară etapa de studii clinice până să se implementeze şi să devină rutină medicală.

Dar este cert că au un potenţial enorm de a ajuta în boli degenerative, mai blând şi eficient. Sau în bolile degenerative neuromusculare în care soluţiile terapeutice sunt puţine sau deloc. Dar va depinde şi de politicile de sănătate.

Medicina regenerativă are aplicaţii în hematologie, neurologie, cardiologie şi ortopedie. Care din aceste specialităţi folosește actualmente în România terapia cu celule stem recoltate din țesutul adipos propriu?

Cel mai indicat este să consultaţi un medic din aceste specialităţi sau din Societatea noastră. Se folosesc în chirurgia plastică care în mod obişnuit foloseşte ţesut adipos ce conţine şi celule regeneratoare şi vor avea aplicaţii în ortopedie. Cu siguranţă, în medicina veterinară.

Când ar putea deveni o practică frecventă folosirea celulelor stem din ţesut adipos în diferite afecţiuni în România?

După ce se va trece de faza de studii clinice se vor putea formula concluzii care să ducă la extinderea acestor terapii, mai repede în sistemul privat, care este mai flexibil. În sistemul de stat, pe măsură ce se

Anul III / Nr. 9(4) / 2015

va achiziţiona aparatura, se va face specializarea cadrelor medicale şi informarea corectă a pacienţilor asupra acestor tratamente.

Cât de des se face în România rejuvenare cervicofacială cu transplant autolog de ţesut adipos îmbogăţit?

Putem spune că ProEstetica Hospital este printre puţinele clinici care efectuează acest tip de intervenţii în România. În clinica noastră se efectuează astfel de intervenţii săptămânal.

Are indicaţii medicale precise, de exemplu după chirurgia bariatrică?

Indicaţiile sunt multiple. Regenerarea tisulară corectează îmbătrânirea tegumentului, cearcănele, pierderea volumelor feţei, laxitatea anumitor zone, modificări pe care le putem întâlni şi după chirurgia bariatrică.

Care este profilul pacientului care poate apela la liftingul vampirului, corecţia facială după slăbire?

Beneficiază de PRP pacienţii cu probleme de aspect al tenului, cearcănelor, sechelelor post-acnee, hiper sau hipopigmentări sau pentru vergeturi, cicatrice situate în diferite părţi ale corpului.

„Liftingul vampirilor” sau terapia cu PRP Terapia cu PRP este una din cele mai noi proceduri folosite în medicină şi chirurgia estetică pentru regenerarea pielii.

Consacrată deja sub denumirea de „Liftingul vampirilor”, procedura presupune recoltarea unei mici cantităţi din sângele pacientului într-o eprubetă specială, care apoi este centrifugată. În final, se extrage fracţia activată de plăcuțe sangvine, alături de factori de creştere şi regenerare tisulară.

Dr. Dana Jianu foloseşte acest tratament pentru: întinerirea şi regenerarea pielii, diminuarea ridurilor fine, umplerea ridurilor profunde, augmentarea buzelor, refacerea fermităţii şi îmbunătăţirea aspectului gâtului, decolteului, mâinilor,etc.

Anul III / Nr. 9(4) / 2015

Workshop-ul dinaintea SIMCR La workshop-ul intitulat “Noi frontiere în medicină şi chirurgia regenerativă.

Interdisciplinaritate, cercetare şi aplicaţii clinice”, care a avut loc înaintea SIMCR s-au înscris aproximativ 50 de medici - chirurgi plasticieni, medici de chirurgie generală interesaţi în chirurgia sânului.

Cât costă în România intervenţia, în clinica dvs. şi câte intervenţii de acest tip aţi făcut până acum?

Tratamentele regenerative pot costa între 200-300 de euro (PRP) şi până la câteva mii. Putem spune că astfel de intervenţii de regenerare cervico-facială complete se bazează pe tehnologie avansată, kituri speciale, echipamente sofisticate care sunt costisitoare, dar care produc regenerare tisulară, adică ţesuturi mai tinere, mai tonifiate, mai strălucitoare.

Având în vedere că liftingul vampirului este o metodă mai puţin invazivă decât liftingul clasic credeţi că românii se vor înghesui s-o facă?

Termenul de lifting poate induce o idee falsă că efectele tratamentului cu PRP sunt similare liftingului chirurgical, clasic, cu incizii. “Liftingul vampirilor” se adresează pacienţilor cu bune rezerve regenerative şi cu nevoie de reintegrare socială rapidă, care caută o tuşă de refresh, de strălucire, de aspect mai tonic al ţesutului, o remodelare tisulară, a colagenului şi fibroblastilor cu impulsionarea metabolismului celular.

Tehnica Vampir necesită mai multe şedinţe (3-4 şedinţe) la intervale variabile de timp, între 2 și 4 săptămâni (în raport cu scopul urmărit). Ce se întâmplă dacă pacienta nu îşi permite mai multe şedinţe, efectul va fi compromis?

Efectul nu va fi compromis. Desigur, repetarea tratamentului poate duce la rezultate mai bune, dar orice şedinţă este mai bună decât nimic.

Terapia Vampir este în acest moment cunoscută în lumea actorilor, vedetelor din media şi showbiz.

Pacienţii care apelează la clinica dvs. sunt doar din România?

Pacienţii noştri nu sunt împărţiţi în categorii socioprofesionale.

Criteriul de alegere a acestui gen de tratament este utilitatea lui în cazul respectiv. La noi în clinică au fost trataţi de-a lungul timpului numeroşi pacienţi din străinătate ca şi oameni din profesii diferite şi vom fi deschişi în continuare tuturor pacienţilor.

63

Health & Private Management

Cabinetul este a doua mea casă!

Dr. Emilia Codreanu medic de familie

Medicul de familie nu a fost învăţat în şcoală să facă managementul cabinetului său, dimpotrivă, a fost nevoit să înveţe totul din mers.

Prin urmare, lună de lună luptă cu cheltuielile din cabinet, cele mai mari fiind salariile personalului, apoi chiria.

Luptă și cu raportările și birocrația care-i consumă aproape tot timpul.

64

Anul III / Nr. 9(4) / 2015

„Indiferent de vad sau de dotarea cabinetului, nu este etic să iei pacienţi de la un alt coleg din dispensarul în care lucrezi!” dr. Emilia Codreanu, medic de familie București

În cazul cabinetului meu, situat în București, pe Str. Nada Florilor nr. 1A până acum doi ani chiria era 1 euro/metru pătrat, iar acum a crescut la 50 de euro.

Plătim la 6 luni 5.000 ron la primărie pentru un spaţiu de 17 metri pătrați.

Eu am cabinetul din anul 1991, iar din 1998 am CMI. A fost bine că am avut pacienţi, pe atunci erau repartizaţi pe străzi și pot spune că în proporţie de 98% sunt aceiaşi și astăzi.

Acum însă este foarte greu să faci numărul minim de 800, fiindcă pacienţii au deja câte un medic de familie.

Am luptat mult să avem cabinetele noastre

Am investit relativ puţini bani pentru modernizarea clădirii şi a cabinetului. Fiecare dintre colegii mei au contribuit într-un fel sau altul, suntem un colectiv unitar.

Am cumpărat un electrocardiograf, ce-i drept la mâna a doua, am cumpărat două maşini pentru deplasarea la domiciliul pacienţilor, evident că a trebuit să fac un împrumut. Dar sunt singură în cabinetul meu.

Am luptat mult să avem cabinetele noastre. Eu, personal, am fost la primărie şi cu ajutorul unui administrator am reuşit ca în 2-3 ani, fiecare din cei zece colegi ai mei să aibă cabinetul lui, să nu avem tură contra tură.

Mai mult, mi-am dotat cabinetul cu tot ce este necesar unui medic de familie, de la termometru de ultimă generaţie până la imprimantă. Au costat destul, dar ştiţi vorba aceea: „Omul sfinţeşte locul”, iar cabinetul este a doua mea casă.

Am o vârstă şi probabil că voi angaja un medic mai tânăr cu competenţe în ecografie. Voi cumpăra la un moment dat şi un ecograf. Încă nu am fost nevoită să vin cu bani de acasă ca să susţin cabinetul, dar probabil că li s-a întâmplat medicilor de familie cu mai puţini pacienţi înscrişi pe listă.

Dar un lucru este cert, cu noul sistem cu carduri dacă nu avem pacienţi, nu avem consultaţii și nu vom avea nici venit.

Birocrația ocupă foarte mult timp

Primele 10 zile din lună sunt cele mai grele pentru mine, fiindcă se blochează sistemul, sunt şi mai mulţi pacienţi la începutul lunii care vin pentru reţete, învăţaţi de pe vremea când nu ajungeau fondurile pentru medicamente.

Așadar, raportarea şi toată birocraţia îmi mănâncă destul timp. Lucrez cu Pharmec de doi ani, nu am

Anul III / Nr. 9(4) / 2015

avut mari probleme cu el, înainte am lucrat şi cu SIUI şi într-adevăr chiar erau probleme.

Dar pot spune că am avut destul de multe probleme cu citirea cardurilor, la începutul lunii aprilie 2015 când se mai bloca SIUI-ul.

Nu am avut probleme cu validarea în ultimele 5 luni, numai că în septembrie 2015 nu a mers SIUI-ul 2-3 zile și nu s-au validat consultaţiile şi nici nu s-au plătit.

Mai bine să fii tu, propriul patron

Cred că cel mai greu lucru în activitatea de manageriat este să-ţi gestionezi foarte bine timpul, cheltuielile și să-ţi poţi satisface nevoile tale şi a celor din jur.

După ce am plătit salariile (eu am angajaţi la momentul actual o asistentă şi un contabil, de restul sarcinilor mă ocup personal), redevenţa (impozit, cheltuieli cabinet), câştigul meu lunar este de cca 3000-4000 ron, depinde de consultaţiile din luna respectivă.

Au tot existat dispute privind SRL versus PFA, ce e mai bine pentru medicul de familie. În contextul actual este mai bine să ai cabinetul tău.

Din câte am auzit se pregăteşte ceva în legătură cu noul cod fiscal şi atunci se pare că este mai bine să ai SRL. Mai mult, din perspectiva medicilor de familie care sunt angajaţi comparativ cu a celor care au cabinetul propriu, evident este mai bine să fii propriul tău patron. În ceea ce-i privește pe colegii mai tineri, care abia acum îşi deschid cabinet de medicină de familie, este greu de dat sfaturi.

Nu vreau să descurajez sau să dau speranţe deşarte, dar nu cred că au mari şanse să deschidă un cabinet singuri dacă nu cumpără PRAXIS (obligatoriu 800 pacienţi pentru contractul CASMB). În privința pericolului care îi amenință pe medicii de familie care au propriile lor cabinete, respectiv falimentul, acesta depinde de numărul de pacienţi, de ce ne pregăteşte guvernul, de seriozitatea medicilor, de taxe şi chirii.

Dacă va exista o creştere a taxelor şi impozitelor în ceea ce ne priveşte pe noi, probabil că mulţi medici de familie vor falimenta, dacă nu se va mări punctul.

Dacă ar fi după mine, aş anula sau aş reduce cu mult taxa pe sănătate a cadrelor medicale şi nu numai.

Statul ar trebui să scadă redevenţa şi să crească punctul ca business-ul medicului de familie să fie profitabil.

65

TALON DE ABONAMENT Revista creditată de CMR cu 5 credite EMC pentru abonamentele plătite

Doresc să mă abonez la revista q Abonament pentru 1 an 4 numere ale revistei q Abonament pentru 2 ani 8 numere ale revistei

100 RON 190 RON

Nume:................................................................................... Prenume: ...............................................................................

Dna Dl Dra Adresă domiciliu: .....................................................................................................................................................................

Municipiu: ........................................................................ Sect.: ................ Judeţ:............................................................

Oraş:................................................................. Comună: ......................................................................................................

Cod poştal: ............................................... Telefon: ...............................................................................................................

Specialitate ................................................................................................................................................................................ student rezident medic specialist medic primar Competenţă ............................................................................... Denumire instituţie: .......................................................

Domeniu de activitate: Privat Public Secţie: ................................................................................................. Funcţie: ......................................................................

Specialitate: ................................................................. Adresă instituţie: ............................................................................ .................................................... Municipiu: ....................................................Sect.: ........... Judeţ:.................................

Oraş:................................................................. Comună: ......................................................................................................

Cod poştal: ............................................... Telefon: .......................................... Mobil: ......................................................

E-mail: ........................................................................ Web: ...................................................................................................

CUI instituţie: da nu Plătitor de TVA: Factură - vă rugăm să completaţi cu coordonatele necesare emiterii facturii: Denumire persoană: ...................................................... Denumire instituţie: ..................................................................

Adresa pentru primirea revistelor MEDIA SYSTEMS COMMUNICATION: Domiciliu Instituţie Data:

/

/

Semnătură:…..………….….......…

După completare, vă rugăm să trimiteţi talonul însoţit de dovada efectuării plăţii la adresa: MEDIA SYSTEMS COMMUNICATION S.R.L., Calea Rahovei nr. 266-268, corp 2, etaj 2, camerele 22-23, Sector 5, Bucureşti, cod poştal 050912, sau scanate prin e-mail la office@msc-ro.com. Mulţumim!

Plata abonamentului se va efectua prin mandat poştal sau prin ordin de plată pe coordonatele: MEDIA SYSTEMS COMMUNICATION S.R.L., Calea Rahovei nr. 266-268, corp 2, etaj 2, camerele 22-23, Sector 5, Bucureşti, cod poştal 050912, CUI RO31922876, J40/8111/2013.

Cont RON IBAN: RO05BACX0000000912742000, deschis la Unicredit Țiriac Bank, Sucursala Rahova.

Doresc să primesc o copie a facturii abonamentului: q Da, la adresa de e-mail: .....................................................................

SC MEDIA SYSTEMS COMMUNICATION cu sediul în Bucureşti, Calea Rahovei nr. 266-268 corp 2 etaj 2, camerele 22-23, CUI RO31922876, J40/8111/2013 prelucrează datele cu caracter personal furnizate de dumneavoastră prin acest document în scopul actualizării bazei de date.

Pe viitor, datele menţionate ne permit să vă ţinem la curent cu activitatea noastră. În cazul în care nu doriţi această informare, bifaţi

NU

!

Conform Legii nr. 677/2001, beneficiaţi de dreptul de acces, de intervenţie asupra datelor, dreptul de a nu fi supus unei decizii individuale.

Aveţi dreptul să vă opuneţi prelucrării datelor personale care vă privesc şi să solicitaţi ştergerea datelor. Pentru exercitarea acestor drepturi, vă puteţi adresa cu o cerere scrisă, datată şi semnată la sediul social din Calea Rahovei nr. 266-268, corp 2, etaj 2, camerele 22-23, Bucureşti.

De asemenea, vă este recunoscut dreptul de a vă adresa justiţiei. Media Systems Communication este înregistrată la Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal sub numărul 29878/7.11.2013