75 I. Druţă este autorul romanelor „Biserica Albă”, „Clopotniţa”, autorul pieselor de teatru „Casa mare”, „Păsările tinereţii noastre”, „Horia” ş.a. Pentru copii, I. Druţă a creat frumoasele povestiri „Trofimaş”, „Povestea furnicii”, „Balada celor cinci motănaşi”ş.a. I. Druţă este unul dintre cei mai populari scriitori moldoveni. Operele lui au fost traduse în mai multe limbi.
VÎNĂtOrII De raţe În lunga lui viaţă moş Trofim a dus-o şi mai bine, şi mai rău, dar păsări a ţinut pe lîngă casă mai totdeauna, şi cînd îi zicea babei să facă o zamă, în casa lor se lumina şi mirosea a zamă. Le-a plăcut, la neam de neamul lor, zama de pasăre. „Zamă” au şi fost porecliţi, şi nu se supărau de această poreclă, hotărîţi s-o ducă cu demnitate pînă la sfîrşitul vieţii, dar iată că porecla a rămas, iar păsări prin ogradă tot mai puţine, apoi mai că nu se aud defel. Rămas numai cu porecla, moş Trofim s-a simţit deodată istovit, singuratic, părăsit de toată lumea şi, întristat cum nu se mai poate, a prins a tînji. Rar cînd se arăta pe cîmp, prin sat, rămînînd mai mult pe lîngă casă, mai mult pe prispă, mai mult pe cuptor. Se plîngea că-1 împunge ceva sub coastă — şi tot aşa din vară în vară, din an în an. Pesemne, ar fi dat demult ortul popii, de n-ar fi avut noroc de-o babă harnică, stăruitoare, care îşi ţinea cu munca şi casa, şi masa, şi mult întristatul său moşneag. Cu vremea moş Trofim Zamă s-a obişnuit a o duce şi fără zamă, însă rămînea veşnic abătut, gîndindu-se în sinea lui: halal de-o aşa viaţă; cînd veneau duminicile şi zilele de sărbătoare, chiar că nu-şi putea afla locul. Amintirile marilor petreceri îl înghesuiau din toate părţile, auzea ciocnindu-se pahare, auzea cîntînd mesenii, ba chiar la un moment dat pornea a dibui primprejur în căutarea unui pai să-şi scobească dinţii şi i se părea că va crăpa fierea într-însul, de nu va găsi un pai curăţel şi nu va porni a umbla cu el printre puţinii dinţii ce i-au rămas. Nenorocirile însă se ţineau scai de dînsul şi iată că într-o zi, pe cînd l-au podidit pîrdalnicele de amintiri, se apleacă să ridice de jos un pai, dar nu mai avea în ograda aceea a lui nici măcar paie. — Cum, nici aceasta să nu mai fie? Trăind la marginea satului, hat în hat cu cîmpurile, moş Trofim iese prin portiţă şi tot căutînd ba ici, ba colo — s-a îndepărtat de sat şi ba mai urcă un deluşor, ba mai coboară într-o vîlcică. Cam pe la amiază, coborînd în Valea celor Trei Iazuri, a găsit un pai tocmai bun pentru ceea ce îi trebuia lui. Totuşi, oricum ai întoarce valul amintirilor, fără o frumoasă masă, cu zamă de găină şi cu răcituri, scobitul dinţilor nu mai are nici un haz. A oftat deci moş Trofim Zamă, s-a aşezat la umbra unui copăcel să-şi mai hodinească picioarele înainte de-a fi pornit înapoi spre casă
