george Coşbuc. Mama

oaste, că izbînda va fi a lui. Şi aşe, pe cuvîntul mîne-sa s-au dus şi au strîns oaste... Şi au purces în jos. Iar turcii, înţelegînd că va să vie Ştefan-Vodă cu oaste jios, au lăsat şi ei cetatea Neamţului de a o mai bate şi au început a fugi spre Dunăre. Iar Ştefan-Vodă au început a-i goni în urmă şi a-i bate, pînă i-au trecut Dunărea...”. Care amănunte din acest fragment, menite a spori veridicitatea întîmplării, nu s-au topit în imaginile poeziei „Muma lui Ştefan cel Mare”? S-ar fi intensifi cat oare nuanţele plastic-afective ale Cuvîntului Mamei către fecior, dacă scriitorul D. Bolintineanu nu punea în gura eroinei sale şi zicerea populară „Pasărea în cuibul său nu piere”? Motivaţi răspunsul. 8. 8. Alcătuiţi planul din citate al poeziei „Muma lui Ştefan cel Mare”. 9. 9. Determinaţi mijloacele artistice folosite de autor în operă. 10. Caracteizaţi eroul central din poezie.

geOrge COŞBUC (1866-1918)

George Coşbuc s-a născut la 8 septembrie 1866 în comuna Hordou de lîngă Năsăud, judeţul Bistriţa. Profund cunoscător al mediului rural şi al folclorului, G. Coşbuc a cîntat în poeziile sale viaţa satului, ţăranul cu grijile şi bucuriile sale. Volumele de poezii „Balade şi idile”, „Fire de tort”, ”Ziarul unui pierde-vară”, „Cîntec de vitejie” conţin remarcabile versuri care exprimă forţa morală sănătoasă a omului din popor, optimismul şi setea lui de libertate. În 1915 pierdu pe unicul său fi u Alexandru în urma unui accident de automobil. Cu sufl etul zdrobit de durere, moare la 8 mai 1918.

MaMa

În vaduri ape repezi curg Şi vuiet dau în cale. Iar plopi în umedul amurg Doinesc eterna jale. Pe malul apei se-mpletesc

Cărări ce duc la moară — Acolo, mamă, te zăresc Pe tine-ntr-o căscioară. Tu torci. Pe vatra veche ard, Pocnind din vreme-n vreme, Trei vreascuri rupte dintr-un gard, Iar flacăra lor geme. Clipeşte-abia din cînd în cînd Cu stingerea-n bătaie, Lumini cu umbre-amestecînd Prin colţuri de odaie. Cu tine două fete stau Şi torc în rînd cu tine; Sînt încă mici şi tată n-au, Şi George nu mai vine. Un basm cu pajuri şi cu zmei Începe-acum o fată, Tu taci ş-asculţi povestea ei Şi stai îngîndurată. Şi firul tău se rupe des, Căci gînduri te frămîntă, Spui şoapte fără de-nţeles, Şi ochii tăi stau ţintă. Scapi fusul jos; nimic nu zici Cînd fusul se desfiră... Te uiţi la el şi nu-1 ridici, Şi fetele se miră. ...O, nu! nu-i drept să te-ndoieşti! La geam tu sari deodată, Prin noapte-afară lung priveşti — — „Ce vezi?” întreab-o fată. —”Nimic... Mi s-a părut aşa!” Şi jalea te răpune, Şi fiecare vorbă-a ta E plîns de-ngropăciune. Într-un tîrziu, neridicînd De jos a ta privire: „Eu simt că voi muri-n curînd, Că nu-mi mai sînt în fire… Mai ştiu şi eu la ce gîndeam?

Aveţi şi voi un frate… Mi s-a părut c-aud la geam Cu degetul cum bate bate. Dar n-a fost el!…Să-l văd venind, Aş mai trăi o viaţă. E dus şi voi muri dorind Să- l văd odată-n faţă. Aşa vrea poate Dumnezeu, Aşa mi-e datul sorţii Să n-am eu pe băiatul meu La cap în ceasul morţii!”

Afară-i vînt şi e-nnorat, Şi noaptea e tîrzie; Copilele ţi s-au culcat — Tu, inimă pustie, Stai tot la vatră-ncet plîngînd; E dus şi nu mai vine! Ş-adormi tîrziu cu mine-n gînd, Ca să visezi de mine!

apLICaţII

1. Recitiţi cu atenţie poezia şi spuneţi ce sentimente încearcă mama, gîndindu-se la fecior. 2. Ce rol joacă circumstanţele la conturarea stării sufleteşti a mamei (flacăra geme, e vînt şi e înnorat, noaptea e tîrzie)? Ce calităţi morale concretizează expresiile: stai îngîndurată; firul se rupe des; prin geam... lung priveşti; spui şoapte fără de-nţeles; ochii stau ţintă? 3. Schiţaţi cîteva trăsături morale ale eroului liric. Care din aceste trăsături sînt specifice mamei? 4. Lămuriţi sensul versurilor: „Dar n-a fost el!.. Să-l văd venind Aş mai trăi o viaţă.” 5. Determinaţi tipul rimei. 6. Atestaţi imaginile poetice (personificare, epitet) şi dezvăluiţi rolul lor în zugrăvirea peisajului, personajelor. 7. Caracterizaţi eroul principal al poeziei. 8. De ce plopii doinesc eterna jale? De ce poetul a inversat epitetul, n-a folosit topica directă — jale eternă. 9. În ultimele două versuri se repetă cuvîntul mine, acesta şi încheind poezia. E un procedeu poetic, menit să evidenţieze imaginea ce o