104 Mai ales noaptea poveştile au farmec. Povestea se spune înainte de culcare, pentru un somn adînc şi liniştit, în care copilul să crească mare şi sănătos, familiei şi ţării de folos. Se mai spune povestea noaptea şi pentru că omul se vede îndatorat înainte de somn să se cureţe sufleteşte, ca să nu-i fie ruşine a doua zi să privească la soare. Chiar Soarele este în poveşti judecătorul cel drept al faptelor omeneşti. Iar la fapte bune îl îndeamnă pe om numai sufletul său curat. Culegerile de poveşti ale fiecărei ţări sînt mîndria poporului ei, fondul de aur al culturii, care se păstrează şi se transmite cu sfinţenie din generaţie în generaţie. Apărute în decursul istoriei îndelungate, ele reflectă diferite aspecte ale realităţii. În timpurile îndepărtate, cînd în faţa omului stăteau probleme grele de luptă cu stihiile, idealul poporului era voinicul în stare să biruie puterile duşmănoase ale naturii. El izbăvea pămîntul de monştrii îngrozitori, pornea apa izvoarelor, făcea să se reverse asupra gliei lumina binefăcătoare a soarelui. A fost odată ca niciodată... De cîte ori această spusă magică ţi-a deschis, copile drag, uşile tainice ale basmului cel atît de vechi şi veşnic atît de nou! Te chemăm, deci, la o întîlnire cu cîteva poveşti ale lumii, scrise de astădată nu de pana unui unic povestitor, ci plămădite din mintea şi inima altor popoare. În zborul lor neobosit, iată-le poposind pe măsuţa ta şi vorbindu-ţi în grai moldovenesc, spre a putea să guşti şi tu din dulceaţa acestui minunat şi necesar izvor al poveştilor lumii.
preaFrUMOaSa VaSILISa (Poveste populară rusă) Într-o ţară frumoasă fără de hotare trăia odată un negustor. Doisprezece ani a ţinut el căsnicie cu soţia lui şi a avut numai o singură fată, pe care o chema Preafrumoasa Vasilisa. De la opt ani fata a rămas fără mamă. În ceasul morţii soaţa şi-a chemat fiica la căpătîi, a scos de sub saltea o păpuşică, i-a întins-o şi i-a spus: Vasilisa, draga mamei, ţine minte ce-ţi spun şi să faci taman aşa cum auzi. Mi-a bătut ceasul cel din urmă şi te binecuvîntez părinteşte să fii cuminte, înţeleaptă. Îţi las drpet amintire păpuşa aceasta: păstreaz-o întotdeauna la tine şi fereşte-o de ochii lumii. Iar cînd te vei afla la grea cumpănă, dă-i ceva de mîncare şi cere-i sfatul. Păpuşa o să te pună la cale, cum să ieşi din necaz. Apoi a sărutat fiica şi a închis ochii pentru totdeauna. Durerea şi amarul negustorului a ţinut cît a ţinut, dar de la o vreme a prins şi el a se gîndi dacă n-ar trebui să se mai însoare o dată. Era un om blajin la inima lui, iar dacă e vorba de mirese, avea de unde alege, însă cel mai pe plac
