Revista CARIERE no. 275

Page 1

Jurnal de leadership Decembrie 2021 | Apariție bimestrială | anul 19 | numărul 275 | 20 lei|

Scanează codul QR pentru a te abona la revistă

Călătoria către o versiune mai bună Abilitățile liderului post-Covid



EDITORIAL

Turnul de fildeș s-a dărâmat

L

La începutul carierei mele (în cretacicul timpuriu, așa cum chicotesc acum mai tinerii colegi), pentru câțiva ani, am lucrat în două mari întreprinderi de stat. Fabrici cu mii de angajați, a căror singură misiune era să realizeze planul. O organizare complexă, dar rigidă, un amestec funcțional, dar eterogen, care stratifica clar două lumi diferite, nemiscibile: lumea de jos, șaiba, și lumea de sus, direcțiunea. Ca exponent al lumii de jos, în afara șefului direct, care te cunoștea îndeaproape, cu bune și rele, nivelul de conducere la care aveai acces era, cel mult, șeful de secție. La „birouri” ajungeai rar și părea, mai degrabă, o aventură. Pentru că, în lumea aceea, sediile centrale erau adevărate turnuri de fildeș, la care doar priveai cu jind ori teamă. Îmi amintesc, în puținele cazuri în care vreunul dintre muncitori trebuia să ajungă la sediu, se pregătea ca de sărbătoare, deși, mai mult de paznic, casieră ori doamnele de la Personal, rar avea ocazia să vorbească și cu altcineva. Directorul general ... ehei!, era norocos dacă îl zărea prin curte, fugitiv, de regulă când urca sau cobora din mașină. Oricum pentru directori exista o altă intrare/ieșire. În 1993, când marile întreprinderi au început să se năruie una câta una, m-am trezit dintr-odată în afara acestui amestec, în care, oricum, nu-mi găsisem nici locul, nici rostul. Aveam doar un dosar cu șină în mână (în care erau frumos rânduite câteva adeverințe și o diplomă de inginer), și foarte, foarte multe frici și întrebări în minte. Încotro?! Din pură întâmplare, am aflat că se fac angajări în învățământ. Am intrat în inspectorat cu mult curaj și speranța că acolo îmi voi găsi sensul. Examene, cursuri, repartiții, am străbătut un adevărat labirint de procese și proceduri până am ajuns la clasă. În interiorul ei, îmi trăiam visul și îi ajutam cu toată puterea pe cei mici să și-l construiască pe al lor. Dincolo de pereții școlii însă, aceeași acreală, aceeași

superioritate, același amestec eterogen dintre lumea de jos, a dascălilor, și lumea intangilibă a lor, a inspectorilor. Îmi amintesc, când suna centralista că de la inspectorat au plecat în teritoriu mai multe mașini, și sigur una e pe ruta noastră, toată cancelaria paraliza. Tot corpul profesoral intra într-o vrie, domolită deseori cu multe pastile de extraveral. După 4 ani, am părăsit dezamăgită sistemul, dar conștientă că nu-mi abandonez nici profesia (încă o consider cea mai frumoasă etapă a carierei mele), nici echipa, ci modul absurd și rece CATI LUPAȘCU în care sistemul era condus. Redactor-șef Iată-mă, așadar, din nou, afară, în mână Era însă un adevărat curent, pe care îl cu același dosar cu șină, doar ceva mai percepeam prin tot mai multe companii. voluminos, întrebându-mă: încotro?! Ei bine, tot întâmplarea a făcut să ajung Tot mai mulți directori începuseră, cumva, într-o nouă poveste, jurnalismul. La primul să deschidă ușa turnului de fildeș, să post de radio la care am lucrat nu mi-am coboare mai des printre oameni, dar și întâlnit niciodată patronul, dar îi știam să-i lase pe aceștia să ajungă mai ușor în numele, la primul ziar, n-am aflat niciodată lumea de sus. În citadela managementului cine era, de fapt, în spatele editorului șef, apăruseră primele fisuri. cel mai înalt din scara ierharhică la care La acel mijloc de ani 2000, era redacția a avut acces. directorului rece și distant, care urmărea, Ani întregi în care am făcut teren, gestiona și controla totul de undeva de am avut tot felul de șefi, mai buni, mai sus, din spatele unui uriaș perete de sticlă, răi, majoritatea însă interesați doar de începuse să apună! Iar în birourile cu ușile impactul subiectului adus și calitatea larg deschise au început să se strecoare scrierii. Dar am și intervievat sute de liderii. directori ori patroni, primii preocupați Acum, pandemia a desferecat și cele mai mult de propria funcție, ceilalalți mai rezistente uși, a rupt bariere, a șters de profit. Rar am întâlnit, în anii aceia, granițe și distanțe și a obligat, deopotrivă, oameni cu putere de decizie dispuși să oameni și lideri să-și deschidă inclusiv ușile pună în prim plan echipa și angajatul. propriilor case. În plin „război” Covid, Eu, de exemplu, pentru prima dată am chiar și ultimele turnuri de fildeș nu șisimțit că lucrez cu lideri, nu cu șefi, prin au mai găsit rostul, au căzut unul după 2004. Pentru prima dată am avut superiori altul. Lumile s-au amestecat, „soldați” și pe care îi interesau și cât timp lucrez, și „generali” împreună construind, umăr lângă în ce condiții, și ce sacrificii fac pentru a umăr, scut lângă scut, o adevărată centură aduce un articol de prima pagină. De la de siguranță în jurul companiei. Un „scut ei am învățat enorm. Printre multe altele, lângă scut” ce va trebui menținut mulți cel mai important lucru, pe care l-am și ani de aici înainte. Cum? Ei bine, aceasta respectat cu sfințenie după ce am fost la mi se pare cea mai importantă provocare rându-mi promovată – ușa Redactorului- a liderului post-Covid. Să-și țină oamenii șef să fie în permanență larg deschisă. umăr lângă umăr și împreună centură de siguranță în jurul businessului.  Pentru oricine. |3


SUMAR

SUMAR

56. MOVE ON

„Ambiția trebuie prețuită atunci când e conținută în sticluțe mici cu esențe tari”

3. EDITORIAL

58. NEW WORK

Turnul de fildeș s-a dărâmat

6. ORGANIZATIONAL DEVELOPMENT

Madi Rădulescu - Epoca VUCA: Leadership bazat pe scop, aspirație și valori comune, nu pe proximitate, control și prezență

9. WORK LIFE CHOICES

Alexandra Cârstea și misiunea ei (im)posibilă de a legaliza canabisul în scop medical

16. RESILIENT ORGANIZATIONS

Liderul își motivează oamenii și își ia energie din încrederea și optimismul lor

19. COVER STORY

Între rațiune și misiune, pasiunea motivează și generează succesul

38. CRISIS LEADERSHIP

SuperLiderii și forța lor inimaginabilă de a se adapta schimbării

42. LEADER PROFILE

Fiecare fereastră de oportunitate care se deschide în carieră merită puțină atenție

46. RESILIENT LEADERS

49. ORGANIZATIONAL TRANSFORMATIONS

#MakeHistory. Mândria de a construi împreună viitorul

54. ORGANIZATIONAL VALUES

„Ceea ce ne unește cel mai mult ca echipă este pasiunea pentru inovație”

Prepress: CPC, tel.: 021.224.16.15 Publicaţia este auditată de Biroul Român de Audit al Tirajelor – 2018. CARIERE este membră European PWN Romania şi susţine diversitatea de gen. Nicio parte a revistei nu poate fi reprodusă, parţial sau integral, text sau imagini, fără acordul scris al editorilor.

4 |

62. E-COMMERCE

Oamenii eMAG, energia ce transformă Black Friday într-o adevărată sărbătoare

66. ORGANIZATIONAL CHALLENGES Călătoria în Lumea Carrefour, o experiență unică și o oportunitate de dezvoltare

72. ADEVĂR SAU PROVOCARE

Adrian Stanciu - Liderul de pace și liderul de război

74. LEADER BEHAVIOR

Mihaela Feodorof - Să crezi, să faci, să fii

76. PSIHOLOGIE ORGANIZAȚIONALĂ Andrei Ion - Când liderii dau sens schimbării și înțeleg nevoia de a vorbi

78. BRAIN STORY

Cum conduce un lider rezilient

TIPAR: ART GROUP PUBLISHING www.artdesign.ro

Călătoria Agile: obiective ambițioase, experiențe mai bune pentru clienți și angajați

Lavinia Rașcă - Agonia șefilor

36. NEW LEADERSHIP

ADRESA: Str. Brezoianu Ion - Actor, Nr. 51, Sc A, Et 3, Ap. 14, Interfon 114C, sector 1, Bucureşti, tel: 021 410 83 58 e-mail: cariere@cariereonline.ro web: www.revistacariere.ro ISSN: 1583-5804

60. EMPLOYER BRANDING

70. LEADERSHIP STRATEGIC

Abilitățile liderului post‑Covid

Jurnal de leadership

Urmărim să fim toți acolo când se strigă: Toate pânzele sus!

REDACTOR-ȘEF Cati LUPAŞCU cati.lupascu@cariereonline.ro EDITOR Marilena ISPAS

marilena.ispas@cariereonline.ro Florentina CARAIMAN redactia@cariereonline.ro SECRETAR DE REDACȚIE Viviana ȘERBAN viviana.serban@cariereonline.ro GRAFICA ȘI DTP Silvia FURNEA, Paragraph Agency silviafurnea@gmail.com

Andrei C. Miu - O pledoarie științifică pentru recunoștință

81. KIDS MANAGEMENT

Goșa Carmen Dolores - Bunătate, acceptare, iubire

83. LIFESTYLE

FĂRĂ RISIPĂ! De la concept la stil de viață

MANAGER PUBLICITATE Adriana GHEŢA adriana.gheta@cariereonline.ro Loredana CÎRLAN loredana.cirlan@cariereonline.ro MANAGER EVENIMENTE Andra ZIKOV andra.zikov@cariereonline.ro Doina COŞOI doina.cosoi@cariereonline.ro DIRECTOR EXECUTIV Dorin Valeriu COZMA dorin.cozma@cariereonlinero DIRECTOR DEZVOLTARE Liliana MUNTEANU liliana.munteanu@cariereonline.ro

DIRECTOR FINANCIAR Cătălina SEFER catalina.sefer@cariereonline.ro DIRECTOR GENERAL

Monica NEUMORNI monica.neumorni@cariereonline.ro Cititorii se pot abona pe site-ul www.revistacariere.ro/abonamente la tel. 0728.901.905, la e-mail dorin.cozma@cariereonline.ro și prin: Manpres Distribution la abonamente@manpres.ro, Top Seven West la office@abonamente-presa.ro, Arca Press la abonamente@arcapress.ro Revista apare bimestrial.



ORGANIZATIONAL DEVELOPMENT

Epoca VUCA Leadership bazat pe scop, aspirație și valori comune, nu pe proximitate, control și prezență

e

de MADI RĂDULESCU

Era post-Covid: deși încă nu avem claritate asupra unei frontiere de timp pe care să o înțelegem în legătură cu pandemia, organizațiile încearcă să contureze un profil de leadership pe care să-l poată antrena și cultiva de pe acum. Este nevoie să treacă în siguranță atât peste efectele economice ale pandemiei și ale schimbării regulilor de joc la nivel global, cât și peste aspectele emoționale și legate de sănătatea fizică și mentală a oamenilor. Inclusiv a liderilor. Lucrurile se schimbă de pe-o zi pe alta. Suntem afectați de decizii care se iau în alte țări în legătură cu posibilitatea noastră de a ne deplasa, marile proiecte ale digitalizării schimbă modul de lucru, iar munca hibridă se permanentizează. Nu mai vorbim despre conceptul VUCA, ci despre epoca VUCA.

6|

Asociate pandemiei, sunt efecte care justifică eforturile de a defini un nou model de leadership. Poate nu fundamental diferit față de ce vehiculam în ultimii 5-10 ani, însă completat cu aspecte care, altădată, nu erau luate în serios atât de mult. Încerc să observ cu atenție preocupările liderilor pe care îi întâlnesc în diverse workshop-uri și proiecte de coaching. Fac asta pentru a pune în oglindă experiența locală cu ceea ce citim în studiile făcute la nivel internațional. Ce pot spune este că leadershipul în mediul privat în România are provocări similare cu cele ale leadershipului de pe alte meleaguri. Și asta este o veste bună: înseamnă că putem ține cont și putem învăța din toate aceste studii și de ceea ce ne spun „cifrele mari” care indică tendințe comportamentale și de transformare. Acestea ne pot ajuta să anticipăm și să ne pregătim mai bine pentru viitor.


ORGANIZATIONAL DEVELOPMENT

Care sunt cerințele pe care le accentuează pandemia și care vor fi necesare în era post Covid? „Demisia în masă” sau fenomenul „The great resignation” despre care vorbea McKinsey capătă viață. Fenomenul care se prevedea la începutul acestui an, când a fost făcut studiul, deja se întâmplă: un foarte mare număr de angajați (cca 40%), obosiți după cei doi ani de pandemie, restricții, schimbare a stilului de muncă și de viață, de observare a felului în care liderii lor s-au adaptat și au creat un mediu de lucru în care să țină cont și de ei ca ființe umane, nu doar de rezultatele companiei, încep deja să facă alegeri. Dacă, înainte de pandemie, felul în care era gândit spațiul de lucru sau diverse aplicații erau elemente de atragere a tinerei generații și a talentelor, toate acestea sunt devalorizate astăzi, pentru că munca hibridă și munca preponderant de acasă a făcut irelevant biroul, iar aplicațiile au devenit obișnuite și un instrument de lucru banal în viața de zi cu zi. În acest moment, resimțim mai degrabă oboseala, ritmul de învățare accelerat din perspectiva digitală, distanțarea și efectele ei. Beneficiile tind deja să pice pe locul doi. Primordial a devenit felul în care liderul este capabil să canalizeze atenția, efortul celor din echipă, să țină conectați și să echilibreze beneficiile lucrului de acasă cu toate limitările pe care acesta le implică. Pentru majoritatea liderilor, coordonarea unei echipe în munca hibridă este un element de noutate și ideea de permanentizare a acestui mod de lucru încă îi sperie pe mulți. Un alt element accentuat de pandemie este capacitatea liderului de a lucra în condiții de ambiguitate și incertitudine. Regulile de lucru s-au schimbat și de la o zi la alta: organizarea schimburilor de lucru și a activităților de proiect, posibilitatea de întâlnire fizică redusă, nevoia de a reorganiza anumite procese și fluxuri de lucru pentru care nu există experiența anterioară, toate acestea cer liderilor să își pună sub lupă propriile temeri în legătură cu controlul pe care îl pot avea asupra obiectivelor, propriul

disconfort de adaptare și propria capacitate de învățare rapidă, continuă și din mers. Se vorbește de câțiva ani buni de flexibilitate cognitivă și învățare continua. Pandemia a făcut ca această flexibilitate să fie testată zilnic și învățarea continuă să însemne un obicei care trebuie antrenat și ancorat în felul de a fi al celor ce conduc. Noțiunea de „mindset de creștere – growth mindset” e aici cu noi, nu doar în cărți. Cititul despre leadership și despre oameni, urmărirea unor tendințe în legătură cu dezvoltarea organizațională și transformarea pe care o induce perioada pandemiei și digitalizarea necesită un timp în agenda zilnică a oricărui lider. #smartleadership – sau leaderul capabil emoțional este un alt aspect pe care pandemia ne cere să ni-l însușim cu atenție. Auzeam în trecut comentarii de genul: „și ce pot face, să fiu psihologul lor?!?”. Ei bine, pandemia a dovedit că orice lider de echipă e bine să înțeleagă elemente de psihologie, să înțeleagă diferența între nevoie și motivație, să își înțeleagă propriile emoții și să facă pace cu ele, să accepte că noțiunea de vulnerabilitate nu este o slăbiciune, ci un mod de a putea fi aproape de oameni. Și un ultim aspect despre care vorbeam și înainte de pandemie, însă care nu era pe deplin ancorat în majoritatea organizațiilor: rolul de coach al fiecărui manager, rolul de dezvoltare a oamenilor care, de multe ori, nu este încă prins nici în sistemul de evaluare a performanțelor. Conversațiile cu caracter de coaching mai au nevoie de mult antrenament până când vor deveni un mod curent de conversație.

Madi Rădulescu Managing Partner MMM Consulting Intl, PCC Executive and Team Coach, facilitator. Este unul dintre cei 5 Master Traineri pentru câteva dintre metodologiile Persona Global. A locuit în România și Bulgaria, a lucrat în 11 state europene, cu participanți din 14 țări

Care sunt cerințele relativ noi și pentru care trebuie să ne pregătim? Agilitatea ca mindset – până la pandemie se spune că marile organizații experimentau în privința digitalizării și a transformării agile. Organizația agilă este, în sine, un paradox, pentru că pune în antiteză nevoia de structură, stabilitate și control a unui organism masiv, cu cerința de reacție din mers.

| 7


ORGANIZATIONAL DEVELOPMENT

Trecem printr-o devenire în leadership, ceva mult mai profund decât antrenamentul clasic pentru creșterea abilităților.

Modul de gândire agil, capacitatea de a privi pozitiv, de a re-cadra situații dificile, capacitatea de a găsi soluții rapide și de a fi confortabili cu noțiunea de „good enough”, nu în sensul compromisului de calitate, ci în sensul de blocare a unei situații și avansării către o soluție. Inversarea paradigmei în legătură cu lucrul în echipă și rezultate - dacă, în mod tradițional, organizația pornește de la obiective și apoi asociază competența oamenilor cu procesele care conduc la rezultate, în epoca post pandemică avem un element nou care va modela felul de a genera rezultate: liderii vor trebui să fie capabili să țină cont de oameni în ansamblul lor, cu viețile lor private integrate în felul în care se muncește, într-un mod mult mai personal, apropiat și autentic. Acest lucru nu poate fi surprins în procesele companiei sub forma unor pași logici, el trebuie să existe în modul de a fi al liderilor. Aș îndrăzni să spun că, după pandemie, trecem printr-o devenire în leadership, ceva mult mai profund decât antrenamentul clasic pentru creșterea abilităților. Este mult mai mult astăzi despre „a fi” decât despre „a face”. Leadershipul devine cu adevărat despre relație și nu despre ierarhie. Câștigarea încrederii de la distanță – felul în care reușim să ne conectăm cu oamenii din echipă, pe care-i cunoaștem mai mult sau mai puțin; felul în care reușim să ne conectăm cu cei nou veniți în echipă, cu care nu avem o istorie și nu avem familiaritate personală sau profesională. Astfel, leadershipul pe bază de încredere, traducerea noțiunii de încredere în comportamente specifice în viața de zi cu zi, capătă o greutate care nu mai poate fi neglijată. Focusul liderului se mută complet pe omul din fața lui și are șansa de a deveni un parteneriat real.

Care sunt elementele de tranziție fără de care nu vom putea avansa și nu ne vom putea dezvolta sustenabil? Sunt și câteva elemente de tranziție până la transformarea culturală pe care o implică cele de mai sus. Când spun elemente de tranziție, spun că fără acesta nu se va putea crea o nouă mentalitate de leadership adaptată vremurilor pe care le trăim. Liderul care va reuși post pandemie va avea abilități digitale bine antrenate. Va fi capabil să simplifice și să poată lucra în complexitatea nouă a organizațiilor, mizând pe capacitatea de auto organizare a echipei sale. Și nu în ultimul rând, extrem de important, liderul va fi cu adevărat capabil să conducă pe bază de scop, aspirație și valori comune, nu pe bază de proximitate, control și prezență. 8|


WORK LIFE

Choices Întâlnirea cu ei este definitorie. Sunt oameni cu o misiune și un mesaj. Sunt cei care și‑au pus în practică visul, ne uimesc cu talentul lor, cu energia lor, sunt cei care schimbă lumea. Acțiunile lor nasc cea mai importantă reacţie în ceilalți: înţelegerea faptului că se poate, că visurile pot deveni realitate. Poate că unul dintre aceste portrete vă inspiră să faceți și voi alegerea care vă împlinește. Rubrică recomandată de

Ilustrație realizată de Dan Perjovschi


WORK LIFE CHOICES

ALEXANDRA CÂRSTEA și misiunea ei (im)posibilă de a legaliza canabisul în scop medical

AVOCATA DURERII de CATI LUPAȘCU

O lege izvorâtă din iubire și durere, devenită stindard în lupta bolnavilor de cancer și care a primit un nume dintr‑o poveste de viață reală – Victoria. Așa a numit‑o presa, Legea VICTORIA, nume care, prin forța lui emoțională, nu aduce aminte doar de numele unei mame, ci și de o reală victorie a pacienților din România. Inițiatoarea acestui demers legislativ este Alexandra Cârstea. De profesie avocat, ea este cea care, în urmă cu 4 ani, a pornit o adevărată cruciadă online pentru a scoate de sub stigmatul rușinii și al decăderii canabisul și a aduce în atenția opiniei publice beneficiile utilizării lui în scop medical.

Repetabila povară Când a descoperit canabisul, Alexandra avea deja în spate ani de frământări, de căutări disperate. Tratamentul clasic administrat în formele grave de cancer, boala dură și istovitoare cu care mama sa fusese diagnosticată în 2015, nu mai dădea niciun rezultat, cocktailul de medicamente pe care i‑l administra doar îi amorțea simțurile, ținând‑o captivă în lumea himerelor. A acceptat greu că tocmai un drog ar putea să ușureze calvarul, cu atât mai mult cu provenea dintr‑o familie cu pregătire juridică, în care respectarea legii nu era negociabilă. În plus, despre canabis credea exact ce cred astăzi cei care tratează subiectul cu superficialitate și preconcepții. Doar suferința și disperarea au forțat‑o să meargă mai departe. A studiat sute de pagini de concluzii și rapoarte, s‑a consultat cu zeci de medici din străinătate, a participat la dezbateri, iar, în final, a decis 10 |

să îi administreze mamei sale canabis, sub formă de ulei. A fost o decizie luată cu multe frici și vinovății. Dar, după câteva săptămâni infernale, în care a introdus treptat canabisul și tot treptat a redus dozele vechii medicații, au apărut și primele rezultate optimiste. Starea mamei sale s‑a îmbunătățit vizibil. Iar bucuria aceasta a îndemnat‑o să‑și împărtășească gândurile, sentimentele și informațiile cu oricine părea interesat de subiect, în lumea reală, dar, mai ales, în mediul virtual.

Să nu vorbim, te rog! A dedicat subiectului o pagină de Facebook și spera, ca într‑un vis, că toată lumea o să fie deschisă și surprinsă de informațiile uluitoare pe care le descoperise, că va găsi susținere într‑atât încât accesul la tratament să fie posibil cât mai curând și în România. Reacțiile însă au luat‑o complet pe nepregătite. În ciuda informațiilor clare, documentate din concluziile a zeci de mii de studii elaborate în Europa, SUA sau Canada, care confirmau efectele benefice ale canabisului medicinal, lobby‑ul ei a fost întâmpinat cu multe rețineri: „Să nu vorbim despre acest subiect ilegal, te rog!” sau „la noi în țară nu avem această mentalitate și viziune liberă ca să fie posibil așa ceva” sau „nu e nici o șansă și nu merită să încerci să schimbi nimic”. La început a fost dezamăgită, apoi frustrată, i se părea totul foarte superficial în acele răspunsuri, superficial și deloc fondat pe cunoștințe certe. Dar, încurajată de mama ei, care a crezut până în ultima

clipă în beneficiile acestui tratament, a continuat să vorbească și să spere că va reuși să genereze o susținere populară atât de mare, încât să dea un semnal de alarmă decidenților.

Victoria Mea În ciuda debutului anevoios, a reacțiilor negative sau ideilor preconcepute, Alexandra nu și‑a pierdut nici focusul, nici încrederea. Cu pași mici dar siguri, și‑a continuat misiunea. A alimentat constant pagina, iar în paralel a inițiat și o petiție online prin care a cerut legalizarea utilizării canabisului în scop medical. Petiția a strâns până astăzi aproape 26.000 de semnături, iar unele mesaje care însoțesc semnăturile sunt de‑a dreptul copleșitoare. La începutul anului 2019, mama Alexandrei a pierdut lupta cu cancerul. A fost un moment greu pentru Alexandra, dar care a motivat‑o mai mult ca oricând să lupte și să ducă „moștenirea” mamei sale mai departe. A înființat asociația „Victoria Mea”, prin intermediul căreia a inițiat mai multe demersuri de informare și pregătire a personalului medical, interesat să administreze canabis medicinal (atunci când va fi posibil). Cursurile au avut ca lectori medici specialiști din Malta și Marea Britanie. Tot prin asociație a organizat și dezbateri și conferințe internaționale, la care au participat reputați oameni de știință, medici și specialiști în canabis medicinal din întreaga lume. Și tot prin „Victoria Mea” a ajutat pacienții români să se trateze în străinătate, acolo unde este legal tratamentul.


WORK LIFE CHOICES

În linie dreaptă În iulie 2019, la doar câteva luni după decesul mamei, Cristina Dumitrache, deputat în Parlamentul României, a reușit să strângă suficiente semnături din partea colegilor parlamentari și a depus o inițiativă legislativă, transformând visul Alexandrei în realitate. Ajuns pe masa parlamentarilor, proiectul de lege a căpătat o altă importanță, inclusiv în ochii presei, cea care, simbolic, i‑a dat numele mamei Alexandrei, VICTORIA. Evident, chiar și după atâta timp, legea mai are încă pași de parcurs (deocamdată a trecut tacit de Senat, iar în prezent se află la Camera Deputaților, camera decizională), de învins mentalități (opinia publică e divizată încă pro și contra), dar, mai ales, de convins principalul opozant, Ministerul Sănătății (MS). Acesta a trimis deja Guvernului un punct de vedere

negativ, un moment dezamăgitor pentru susținătorii legii. Pentru că, în acest aviz negativ, explică Alexandra, Ministerul a exclus total argumentele științifice, oferind, în schimb, argumente perimate sau denaturate asupra subiectului. În plus, mai spune ea, comportamentul acesta a lăsat pacienților impresia că tocmai instituția care ar fi trebuit să acorde cea mai mare încredere și suport refuză să dea un sprijin real unui proiect de lege care le dă speranță. Oricum, demersul a intrat deja în linie dreaptă, e doar o chestiune de timp până la definitivarea lui. Un timp însă extrem de prețios pentru bolnavi, dar care „pare că e folosit fără milă de cei care au decizia în puterea lor”. Alexandra însă speră că „foarte curând” vor avea „înțelepciunea să vadă toate beneficiile pe care le‑ar aduce această lege”.

Și... vești bune! În tot acest timp de așteptare și de frustrări acumulate, există însă și vești bune. În România, tot mai mulți parlamentari își manifestă deschiderea de a susține acest proiect de lege, iar în lume, tot mai multe state încep să adopte o poziție mai flexibilă în ceea ce privește recunoașterea utilității canabisului în scop medical. Mai mult, Organul executiv pentru politica de droguri a Națiunilor Unite, în care au reprezentanți 53 de state, a hotărât deja, cu o majoritate simplă, să retragă canabisul din Anexa IV la Convenția din 1961 privind drogurile. În acest fel, este admisă în mod oficial utilitatea medicală a acestei plante.

| 11


WORK LIFE CHOICES

Alexandra Cârstea, avocata care a reușit să-și metamorfozeze dragostea și durerea într-o adevărată mișcare populară, creierul și inima acestei legi, este astăzi invitata rubricii Work Life Choices interviuri speciale cu oameni speciali - un proiect susținut de Ascendis și Revista CARIERE. Ca avocat, ai emoții privind forma finală a legii, știut fiind că unii parlamentari au făcut o adevărată „pasiune” din a „masacra” paragrafe întregi pe parcursul procesului de legiferare? Așa cum e scris acum, dar și cu amendamentele pe care le-am citit și le-am depus din partea asociației mele, ar putea fi un proiect de lege bun, curat și transparent. Mă îngrijorează însă metodologia de implementare, care va ține de Ministerul Sănătății, în condițiile în care, opinia lor a fost până acum una negativă și nefavorabilă oricărui demers serios care privește accesul la acest tratament. Pe lângă dubiile mele privind cunoștințele temeinice pe care le au în acest domeniu unii funcționari, rămâne și opacitatea și șabloanele de care s-au prevalat și în punctul de vedere trimis Guvernului României, formulând un text perimat, care a ocolit adevărul, prin omisiunea unor detalii importante privitoare la studii și cercetări în domeniu, dar și prin utilizarea unor argumente care

duc în derizoriu un demers eminamente uman și umanitar, plasând discuția științifică în zona obscurității și ilegalității. De timpul petrecut acolo, la Minister, mi-e mai teamă decât de orice alt timp pierdut acum prin comisiile Parlamentare. Ce v-ar putea fi de ajutor în acest stadiu? Poate ideea înființării unui consiliu de consultare, format cu adevărat din oameni care știu care sunt proprietățile canabisului, ar fi una bună și înțeleaptă. Dar nu nominalizări de persoane care figurează în funcții cheie, publice, dar statice și fără o perspectivă reală asupra subiectului și importanței acestuia. Și o implicare activă a societății civile care și-a arătat utilitatea și perseverența. Căci, dacă nu era lupta și durerea personală, când oare am fi „simțit” nevoia unei asemenea legiferări în România? Durerea personală... nu e un preț prea scump plătit? Se spune că totul în viață se întâmplă cu un motiv și chiar dacă nu îl vedem atunci când trăim o suferință intens, el se revelează în cele mai uimitoare feluri. Așa a fost și pentru noi. Debutul anului 2015 a fost un punct de cotitură al vieții familiei noastre. Mama a primit un diagnostic cumplit peste noapte, într-un moment în care niciunul dintre noi nu s-ar fi așteptat la așa ceva. Un control de rutină și apoi un diagnostic care spunea implacabil că

Alexandra și Victoria Cârstea

12 |

mai are doar câteva luni de trăit împreună cu noi. Am simțit atunci și prăpastia care s-a surpat sub picioarele mele și senzația de sufocare care însoțește un atac de panică. Și am știut că viețile ni s-au schimbat definitiv. Și eu, și mama am trecut prin diverse stări până am ajuns să luptăm și să ne punem credința cu adevărat în valoare. Mama a trecut de la disperarea, frica, durerea și deznădejdea cu care și-a luat la revedere de la cei apropiați, așteptând doar un final decis de diagnostic, la speranța, schimbarea stilului de viață, sondarea propriei ființe, schimbarea unor mentalități și bucuria de a trăi fiecare clipă din viață alături de noi. Eu am făcut un salt de conștiință și am simțit o maturizare grăbită care, însă, mi-a trezit toate resursele latente de supraviețuire. Și așa a fost 4 ani și jumătate. Ani căpătați într-o altă viață, cu alte drumuri începute, pe care, deși mama nu mai este lângă mine, fizic, le continui, cu toată convingerea, dedicația și iubirea pentru o cauză care poate ajuta enorm un om deja aflat în suferință și care, poate, nu își găsește resursele să lupte cum a făcut-o mama mea. Cât din femeia luptătoare care ești acum i se datorează mamei? Din cea mai mare suferință, din durerea de a-mi vedea părintele în dureri de nerostit în cuvinte, s-a născut și forța cu care m-am zbătut de atâția ani ca legea privind canabisul folosit în scop medical în România să devină o realitate. Și ca oamenii să își deschidă mințile și sufletele, să primească informații valoroase, reale și dovedite fără echivoc despre această plantă, care are puterea să ajute într-o multitudine de afecțiuni, deși atâția ani a fost prezentată ca un drog, stigmatizată și adusă în derizoriu sau chiar teamă și scârbă de simpla asociere cu numele ei. Vreau să contribui la normalitate și la redarea puterii oamenilor, prin alegerile asumate și informate pe care le iau pentru viața lor. Și asta e doar o parte din „moștenirea” bogată pe care mi-a lăsat-o mama și pe care am datoria de a o transmite mai departe.


Millions discover their favorite reads on issuu every month.

Give your content the digital home it deserves. Get it to any device in seconds.