Cuvânt Pastoral la Naşterea Domnului nostru Iisus Hristos „Şi Cuvântul s-a făcut Trup şi S-a sălăşluit între noi şi am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr.”1 Preacucernici Părinţi, Slujitori ai Sfintelor Altare, Dreptmăritori Creştini şi Creştine, Iubitori ai Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos,
D
in gândirea lui Dumnezeu, întreaga Creaţie, la plinirea vremii, S-a întrupat prin voinţa lui Dumnezeu şi din iubirea Lui cea veşnică2, într-un spaţiu anume, răsărind ca florile în primăvara vieţii, în această frumuseţe a lumii văzute. Oprindu-ne câteva clipe, din iureşul trepidant al acestei trecătoare vieţi, putem medita şi reflecta cu toată atenţia şi bunăvoinţa, la lucrarea lui Dumnezeu în Universul Sfintei Sale Împărăţii. Este cu totul uimitor atunci când noi auzim citindu-se, la Vecernie, Psalmul 103, numindu-se de tălmăcitori şi Psalmul Creaţiei: „Cât s-au mărit lucrurile Tale Doamne, toate cu înţelepciune le-ai făcut! Umplutu-s-a pământul de zidirea Ta … Toate către Tine aşteaptă ca să le dai lor hrană la bună vreme … Deschizând Tu mâna Ta, toate se vor umplea de bunătăţi, dar întorcându-Ţi Tu faţa Ta, se vor tulbura; lua-vei duhul lor şi se
1 2
Ioan 1, 14 Ieremia 31, 3.
vor sfârşi şi în ţărână se vor întoarce”3, dar Tu Doamne, din iubirea Ta,: „Trimite-vei Duhul Tău şi se vor zidi şi vei înnoi faţa pământului”4. Dacă reflectăm cu grijă, vom vedea măreţia lucrărilor lui Dumnezeu şi vom înţelege că: „Cele nevăzute ale Lui se văd de la facerea lumii, înţelegându-se din făpturi, adică veşnica Lui putere şi dumnezeire, aşa ca ei să fie fără cuvânt de apărare”5. Cercetând, mai cu atenţie, întreaga lucrare a lui Dumnezeu din care facem parte şi noi, laolaltă, nu vom găsi un alt cuvânt de recunoştinţă, decât să preţuim şi să iubim această dumnezeiască lucrare, zicând din adâncul fiinţei noastre: „Fie slava Domnului în veac! Veselise-va Domnul de lucrările Sale!”6 Iubiţi credincioşi,
D
acă „Cerurile spun slava lui Dumnezeu şi facerea mâinilor Lui o vesteşte tăria”7 şi „pământul umplutus-a de zidirea Ta”8 atunci înţelegem, o, Doamne Dumnezeule, marea Ta iubire pentru zidirile mâinilor Tale!, mai ales când citim cuvântul Tău, cuprins în Sfânta Evanghelie, că „Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său, Cel Unul Născut, L-a dat ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică.”9 Când a venit Fiul lui Dumnezeu la noi, aici, pe Pământul care este aşternut picioarelor Sale? Dumnezeiescul Pavel ne spune: „Iar când a venit plinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub Lege. Ca pe cei de sub Lege să-i răscumpere, ca să dobândim înfierea. Şi pentru că sunteţi fii, a 3
Psalmul 103, 23, 29-30. Psalmul 103, 31. 5 Romani 1, 20. 6 Psalmul 103, 32. 7 Psalmul 18, 1. 8 Psalmul 103, 25. 9 Ioan 3, 16. 4
2
trimis Dumnezeu pe Duhul Fiului Său, în inimile noastre, care strigă: Avva, Părinte!”10 Cunoaştem începutul mântuirii noastre prin sărbătoarea Bunei Vestiri pe care o cinstim pe 25 martie în fiecare an, când Arhanghelul Gavriil, vesteşte Fecioarei Maria, că va naşte fiu „şi se va chema numele lui Iisus”11, arătându-i că: „Duhul Sfânt se va pogorî peste dânsa şi puterea Celui Prea Înalt o va umbri, pentru aceea şi Sfântul care se va naşte, Fiul lui Dumnezeu se va chema, iar Maria plină de uimire a zis: Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău!”12 Din clipa aceea, istoria omenirii şi a Universului a luat o nouă întorsătură. Dreptul Iosif şi Fecioara Maria, la porunca Împăratului August, de a se face recensământul în tot imperiul, au mers în Betleemul Iudeii, ei amândoi fiind din seminţia lui David. Ajunşi acolo, n-au aflat loc de găzduire, de aceea au găsit o mică peşteră pe care o foloseau păstorii ca adăpost. Când a venit sorocul naşterii lui Iisus, sâmbătă spre duminică, 25 decembrie, Fecioara Maria aduce pe lumea aceasta pe Fiul Cel Unul Născut, Cuvântul lui Dumnezeu, fără durerile fireşti naşterii de prunci, aşa cum şi de la Duhul Sfânt se zămislise. De aceea, ea L-a înfăşat cu mâinile ei, I s-a închinat Lui, ca lui Dumnezeu, şi L-a aşezat în iesle. S-a închinat lui Iisus şi Dreptul Iosif, precum şi păstorii din împrejurimi, vestiţi despre Naşterea lui Mesia de către un înger al Domnului, auzind şi cântarea corurilor îngereşti: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire!”13 La această minune a Naşterii lui Iisus, se alătură şi înţelepţii lumii de atunci din Răsărit, adică din Persia, Arabia şi Egipt, după cum rosteşte Sfântul Dimitrie al Rostovului, arătându-ne că celor trei magi le-a apărut steaua, necunoscută până atunci, cu nouă luni mai înainte de Naşterea Domnului Iisus Hristos, adică din ziua 10
Galateni 4, 4-6. Luca 1, 28. 12 Luca 1, 31, 35, 38. 13 Luca 2,14 11
3
Bunei Vestiri: Melchior a adus ca dar, aur; Gaşpar a adus tămâie iar Baltazar, smirnă. Magul din Persia i-a reprezentat pe urmaşii lui Iafet (rasa albă); cel din Arabia pe ai lui Sem (semiţii), iar cel din Egipt pe cei ai lui Ham (rasa neagră). Astfel se poate spune că, prin intermediul celor Trei Crai de la Răsărit, întreaga umanitate s-a închinat Domnului Dumnezeu, Iisus Hristos, Întrupat.14 Iubiţi credincioşi,
Ş
tim, că Iisus, Cuvântul lui Dumnezeu, „S-a făcut trup”,15 fiind taină de nepătruns a Sfintei Treimi. Iar naşterea de pe pământ, este taina tainelor de nepătruns a puterii lui Dumnezeu şi a dragostei Lui faţă de omenire. Fără să îndrăznim a iscodi această taină cu mintea noastră mărginită, să ne îndestulăm cu nădejdea, că mântuirea îşi are izvorul în milostivirea lui Dumnezeu şi numai El a trimis în lume pe Iisus, în vatra fiecăruia dintre noi, fiind nădejdea şi bucuria mântuirii noastre. Iubiţi credincioşi,
P
otrivit sfatului Sfintei Treimi, „Iisus Domnul a zis: Ieşit-am de la Tatăl şi am venit în lume”,16 putem să fim pe cele mai înalte culmi ale tainelor dumnezeieşti, când gândim întru sfântă străluminare că, atât de mare a fost milostivirea lui Dumnezeu, şi atât de mare este demnitatea fiinţei umane, încât Însuşi Fiul lui Dumnezeu şi-a revărsat iertarea şi iubirea Sa dumnezeiască, coborând din veşnicele sânuri ale Sfintei Treimi, în săraca peşteră a păstorilor din Betleem, pentru a salva omenirea de la păcat şi a o readuce în Paradisul pierdut. 14
Sfântul Nicolae Velimirovici, Proloagele de la Ohrida, volumul II, iuliedecembrie, p. 830. 15 Ioan 1, 14. 16 Ioan 16, 28.
4
Cel mai drag cuvânt inimii noastre din Evanghelie este: „Că Dumnezeu n-a trimis pe Fiul său în lume ca să judece lumea, ci ca să se mântuiască, prin El, lumea”17, pentru că, zice Domnul Dumnezeu: „Îi iubeam cu dragoste părintească, cu iubire fără de margini. Am fost pentru ei ca unul care le ridică jugul de pe grumaji, şi mă plecam către ei şi-i hrăneam”18, iar mai pe scurt, direct şi declarativ: „Iubitu-v-am pe voi”, zice Domnul.19 Pentru a răspunde cu recunoştinţă iubirii veşnice a Sfintei Treimi, noi, copiii lui Dumnezeu, trebuie să facem o sigură şi statornică ofertă: credinţa, nădejdea şi dragostea noastră, de fii ai Părintelui Ceresc, potrivit cuvântului Sfântului Ioan Evanghelistul: „Cel ce crede în Iisus, nu este judecat, iar cel ce nu crede a şi fost judecat, pentru că nu a crezut în numele Celui Unuia-Născut, Fiul lui Dumnezeu.”20 Despre ce judecată este vorba? „Doar aceasta este judecata, că Lumina Hristos a venit în lume şi oamenii au iubit mai mult întunericul decât Lumina, pentru că faptele lor erau rele.”21 Iubiţi credincioşi,
M
editând cu grijă, fiecare dintre noi, asupra vieţii şi faptelor pe care le-am săvârşit până acum, să le punem pe toate în Lumina lui Hristos, pentru a vedea care dintre ele sunt bune şi care sunt rele, fără a ne cruţa sau justifica în vreun fel, acuzându-ne doar pe noi înşine, fără a cuprinde în ecuaţia vinovăţiei pe nimeni altcineva, că doar singuri ne vom prezenta în faţa judecăţii lui Iisus Hristos, cu desaga noastră! Ştim, de bună seamă, că cei mai mulţi dintre noi avem conştiinţa încărcată cu tot felul de rele, mai mici sau mai mari, 17
Ioan 3, 17. Osea 11, 4. 19 Maleahi 1, 2. 20 Ioan 3, 18. 21 Ioan 3, 19. 18
5
ascunzându-le cu grijă faţă de ochii lumii: „Căci oricine face rele, urăşte Lumina – Hristos şi nu vine la Lumina – Hristos, pentru ca faptele lui să nu se vădească”.22 Se ştie, de către unii dintre noi, că faptele noastre îndoielnice, şi chiar cele nefăcute de noi, dar gândite de alţii şi înfăptuite, într-o bună zi vor da buzna în piaţă şi ne vom face de ocară în faţa oamenilor, şi ei păcătoşi, într-o oarecare măsură, ca şi noi, ca să ne batjocorim unii pe alţii, iar atotrăutăciosul diavol să se veselească de slăbiciunile noastre şi să ne osândim unii pe alţii, uitând că avem acelaşi Tată ceresc şi că vom da seama de comportamentul nostru. Credem că este necesar să ne hotărâm, de îndată, ca fiecare dintre noi, să nu distrugă bucuria aproapelui său! Iubiţi credincioşi,
C
hemarea lui Iisus Hristos către noi toţi, copiii îndurărilor Sale, este de a lucra cât este ziuă, cu grijă mare, la mântuirea sufletelor noastre, alungând de la noi aplecările spre păcatele care ne asaltează fără cruţare. Întărirea în credinţă dreaptă, în nădejde ocrotitoare şi dragoste înflăcărată către Sfânta Treime, toate aceste virtuţi, ne vor elibera grabnic de jugul păcatelor. Salvarea şi şansa noastră mântuitoare este de a nu uita că: „Acela care lucrează adevărul vine la Lumina-Hristos, ca să se arate faptele lui, că în Dumnezeu sunt săvârşite.”23 Să începem de azi o restaurare în Duhul Sfânt a fiinţei noastre, trup şi suflet, templu al Duhului Sfânt24, în care Iisus Cel Întrupat aşteaptă să-L primim, nu doar ca oaspete, ci mai ales ca prieten şi Mântuitor al vieţii noastre, ascultând, în genunchi,
22
Ioan 3, 20. Ioan 3, 21. 24 I Corinteni 3, 16. 23
6
jălania Sfântului Apostol Pavel: „O, copiii mei, pentru care sufăr iarăşi durerile naşterii, până ce Hristos va lua chip în voi!”25 Atunci vom deveni Hristofori, adică purtători de Hristos, bucuria Sfintei Treimi, că lucrarea lui Iisus Domnul a fost săvârşită pentru totdeauna: salvarea şi mântuirea Creaţiei! Să nu uităm, că la Betleem – Casa Pâinii, pe pardoseala peşterii unde S-a născut Domnul Iisus Hristos, stă scris: Aici S-a născut Iisus Hristos, Dumnezeu, Care S-a făcut om, pentru mântuirea lumii. Cu adevărat, fiecare dintre noi putem zice, cu mare nădejde şi cerească bucurie: Îţi mulţumesc, Doamne, că te-ai gândit şi la mântuirea mea şi a fiecăruia dintre noi, în ziua când Te-ai născut Prunc, şi Te-ai făcut om, în peştera din Betleem. Şi cu dreptate, la bucuria aceasta pentru om, Dumnezeu a chemat şi puterile cereşti zicându-le: Bucuraţi-vă împreună cu Mine că am aflat şi am adus acasă, oaia cea pierdută.26 De aceea sărbătoarea Naşterii Domnului Iisus Hristos este considerată Sărbătoarea de tihnă duhovnicească şi speranţă a familiei binecuvântată de Dumnezeu. Să-I mulţumim, aşadar, cu bucurie şi veselie mântuitoare! De la Naşterea sa, aici pe pământ, Iisus Domnul, vine permanent în vatra familiei noastre. El vine cu binecuvântare de pace şi bucurie întru naştere de prunci buni şi sănătoşi; El binecuvintează mamele, pruncii şi părinţii, masa din fiecare zi, sănătatea şi sporul duhovnicesc şi gospodăresc. De aceea, este necesar să chemăm, statornic şi dinamic, pe Iisus Hristos, Domnul, în rugăciunile noastre stăruitoare pentru a ne rezolva problemele mici şi mari pe care le avem, zi de zi, pentru că El: „Poate să mântuiască în chip desăvârşit pe cel ce se apropie de Dumnezeu prin El, pentru că trăieşte pururea ca să mijlocească pentru noi.”27 25
Galateni 4, 19. Cf. Luca 15, 6. 27 Evrei 7, 25. 26
7
E
ste şansa unică a vieţii noastre de aici şi din veşnicia în care vom intra! Să îndrăznim! Cu pace şi bucurie în Duhul Sfânt, Vă îmbrăţişează al vostru frate în Iisus Hristos,
Dată în reşedinţa Arhiepiscopală a Argeşului şi Muscelului - Curtea de Argeş – în anul mântuirii 2012, noiembrie 17.
Însemnare: Rugăm pe Părintele Paroh să citească Pastorala în prima zi de Crăciun, în Parohie, iar a doua zi la filială, unde este cazul. Vă mulţumim din inimă şi vă dorim bucurii şi pace sfântă familiei şi obştii creştine, ce vi s-a încredinţat, de Iisus Hristos spre păstorire!
8