Argesul Ortodox Anul XI, Nr. 578, 24-31 ianuarie 2013

z Anul XI z nr. 578 z 24-31 ianuarie 2013 z 8 pagini

Sãptãmânal teologic, bisericesc ºi de atitudine al Arhiepiscopiei Argeºului ºi Muscelului

CÃLDURA HARULUI

Creºtinãtatea româneascã, pe 25 ianuarie, prãznuieºte pe Sfântul Pãrintele nostru Grigorie, de Dumnezeu Cuvântãtorul sau Teologul, arhiepiscop al Constantinopolei.

Prin darul lui Dumnezeu avea sã se nascã, pe vremea împãrãþiei lui Valens (364-378) ºi Teodosie cel Mare (379-395), în cetatea Nazianz din Capadochia, cãtre anul 328, din pãrinþi de bun neam, Nona ºi Grigore, tatãl sãu fiind, pentru vrednicia sa, episcop de Nazianz.

Iubind învãþãtura aleasã, tânãrul Grigorie, ca nimeni altul, a mers la cele mai înalte ºcoli din vremea sa: Cezareea Capadochiei, unde s-a întâlnit cu Sfântul Vasile cel Mare, cu care a legat cea mai trainicã prietenie, Cezareea Palestinei, Alexandria Egiptului ºi Atena, unde funcþiona ºcoala cea mai înaltã de pe vremea aceea, fiind rugat sã rãmânã ca dascãl.

Desãvârºindu-ºi studiile s-a întors acasã la pãrinþi în Cezareea Capadociei pentru a-l ajuta pe tatãl sãu, de acum în vârstã, care îl ºi hirotoneºte preot fãrã voia lui, dorind sã-l punã chiar episcop în locul sãu. Piosul Grigorie, auzind aceasta ºi vrând sã scape de rugãminþile tatãlui sãu, fuge în pustie la prietenul sãu Vasilie, care pânã la urmã îl sfinþeºte episcop pentru cetatea Sasima, tot fãrã voia lui.

Zidindu-ºi o culturã solidã, a devenit un mare orator creºtin împletind fericit filozofia timpului cu învãþãtura dumnezeiascã a Scripturii ºi a Sfinþilor Bãrbaþi Apostolici.

Cu mare bucurie a îmbrãþiºat viaþa duhovniceascã, scriind poezii de înaltã ºtiinþã teologicã, ºtiinþã pe care o împãrtãºea pe înþelesul tuturor.

Pe când învãþãtura cea dreaptã a Bisericii lui Hristos era grav ameninþatã de rãtãcirea lui Arie, Sfântul Grigorie a fost chemat de dreptcredincioºii din cetate, ca sã le fie pãstor.

Sfântul Grigorie rãspunde degrabã acestei chemãri ºi ducându-se la Constantinopole, a adunat pe credincioºi într-o bisericuþã de la marginea oraºului, deschisã într-o casã a uneia dintre rudeniile sale, pe care el a numit-o Biserica Învierii sau Anastasia. În aceastã modestã bisericuþã, Sfântul Grigorie a rostit cele Cinci cuvântãri teologice celebre care i-au ºi adus numirea de mare cuvântãtor al lui Dumnezeu, tãlmãcind pe înþelesul tuturor dreapta învãþãturã despre Sfânta Treime, întorcând pe mulþi la dreapta credinþã întru Hristos Iisus.

Pentru scurtã vreme, Fericitul Pãrinte

Grigorie a ajuns ºi Patriarh al Constantinopolei. În anul 381, binecredinciosul împãrat Teodosie, la rugãmintea Sfântului Grigorie, convoacã al IIlea Sinod Ecumenic pentru a se pune capãt tulburãrilor din Bisericã.

Chiar în toiul lucrãrilor marelui Sinod, din cauza înverºunãrilor, Sfântul a pãrãsit scaunul patriarhicesc al Constantinopolei, retrãgându-se pentru totdeauna în singurãtate.

Aici, în posturi ºi rugãciuni, pânã la sfârºitul vieþii sale, a compus scrieri teologice ºi poeme de viaþã duhovniceascã, bogãþie de aur lãsând Bisericii lui Hristos, pânã în ziua de azi.

Cu bucurie multã, putem spune, cã Bunul Dumnezeu ne-a binecuvântat cu mari teologi, în timpurile cele mai grele din viaþa Bisericii. Vom reaminti aici pe cei trei mari Teologi – troiþa sau treimea de Teologi: Sfântul Ioan Evanghelistul, Sfântul Grigorie de Nazianz ºi Sfântul Simeon Noul Teolog, toþi purtând numele cel adânc de Teologul. Pe scrisul lor se sprijinã întreaga temelie a Bisericii lui Hristos încã dintru începuturile sale.

La numai 61 de ani (328-389), Sfântul Grigorie Teologul, în ziua de 25 ianuarie, în aceeaºi lunã, când a plecat cãtre ceruri ºi sfântul sãu prieten Vasile cel Mare (330-379), aveau sã se întâlneascã pentru totdeauna în Împãrãþia

Iubirii lui Hristos. În Cuvintele de învãþãturã, numite ºi Proloagele, texte alese ºi tipãrite în secolele XVII-XVIII, gãsim pe luna ianuarie, în ziua de douãzeci ºi cinci, dupã istorisirea pe scurt a vieþii Sfântului Grigorie Teologul ºi un cuvânt de folos al unui alt mare Grigorie, numit ºi Dialogul, alt mare scriitor care a ajuns ºi Papã al Romei (+604). Atunci când Biserica lui Hristos era Una, lucrarea creºtineascã ºi duhovniceascã se împletea fericit din Orient pânã în Occident, fãrã poticniri ºi întru curatã ºi fierbinte credinþã, nu ca acum, când ne-am îndepãrtat de râvna cea dintâi.

Iatã un episod minunat, lãsat de Sfântul Grigorie cel Mare despre primirea de strãini, spunând, cã un bogat oarecare slujea cu casa lui la primirea de oaspeþi, pe care îi aducea la masa sa. Într-una din zile a venit ºi un strãin printre cei mulþi care a fost poftit la masã. Dupã obiceiul umilinþei sale, când a vrut sã-i toarne apã ca sã-ºi spele mâinile, întorcându-se sã ia apã cu ibricul, îndatã nu l-a mai vãzut pe acela, mirându-se întru sine, ce poate fi aceasta. Nedumerirea lui primeºte limpezire, cãci în noaptea aceea, ia zis lui Domnul: „În celelalte zile M-ai primit, adicã, prin fraþii mei mai mici, iar în ziua de ieri, pe Mine Însumi M-ai primit.

Deci la judecata cea viitoare, se va zice: Cele ce aþi fãcut unuia din aceºti mai mici ai Mei, acelea Mie le-aþi fãcut” (Matei 25, 40).

Sfântul Grigorie, ne aratã mai departe, cã: „ªi noi, dar, sã nu ne lenevim spre primirea de strãini. Socotiþi, fraþilor, cât de mare este lucrul primirii de strãini. La mesele voastre, pe Hristos primiþi-L, ca ºi voi sã fiþi primiþi de El la ospãþul cel veºnic. Daþi, acum, strãinului Hristos, la primirea de strãini, ca ºi El, pe voi, la Ziua Judecãþii, nu ca pe niºte strãini sã vã ºtie, ci ca pe cei apropiaþi ai Sãi, în Împãrãþia Sa, sã vã primeascã.”

Câtã bucurie citeam pe faþa celor care primeau atenþie ºi prãznuire, dar pe faþa celor care dãruiau în numele lui Hristos! El a spus, pentru a nu uita, noi cei care suntem chemaþi la lucrare de inimã, cã: „E mai fericit a da decât a lua!”

Arhiepiscop al Argeºului ºi Muscelului

Argeºul Ortodox

Sfântul Bretanion, episcopul Tomisului Sfântul Bretanion, episcopul Tomisului, este prãznuit de Biserica Ortodoxã în ziua de 25 ianuarie, împreunã cu Sfântul Grigorie de Nazianz.

Sfântul Bretanion este primul episcop de pe teritoriul þãrii noastre despre care avem date exacte. Se crede cã el a fost unul dintre ucenicii Sfântului Vasile cel Mare ºi a slujit ca episcop al cetãþii Tomis între anii 360381. Originar din Capadocia ºi probabil ucenic al Sfântului Vasile cel Mare, a fost rânduit episcop al cetãþii Tomis (Constanþa).

Episcopul din Tomis era renumit pentru bãrbãþia ºi curajul sãu de a mãrturisi dreapta credinþã înaintea oricui. Teodoret al Cirului aminteºte cã Bretanion strãlucea prin tot felul de virtuþi ºi cã pãstorea ca arhiereu peste cetãþile întregii Sciþii. Marele episcop a apãrat dreapta credinþã ºi a vorbit împãratului cu îndrãznealã despre hotãrârile celor 318 Sfinþi Pãrinti de la Sinodul I Ecumenic de la Niceea (325), þinut împotriva lui Arie, pe care nu le putea cãlca. Întâlnirea episcopului Bretanion cu împãratul arian este relatata de istoricul Teodoret de Cir. Acesta spune cã împãratul Valens, “pãrãsit acolo, a suportat cu greu aceastã infruntare ºi prinzându-l pe Bretanion a poruncit sã fie trimis în

Colegiul de redacþie FONDATOR: † Înalt Preasfinþitul Arhiepiscop CALINIC al Argeºului ºi Muscelului

Adresa: Strada Þepeº Vodã nr. 17 Tel/fax: 0248/217629 e-mail: argesulortodox@yahoo.com

2

exil, dar nu dupã mult timp l-a readus la locul sãu.” Pentru faptul cã era mult iubit de popor, împãratul nu a putut sã îi facã niciun rãu episcopului sfânt. În scrisoarea 165, redactatã de Sfântul Vasile cel Mare, lui Bretanion, episcopul capadocian vorbeºte despre vrednicia episcopului tomitan. Marele ierarh capadocian îl considera pe adresantul scrisorii “un cetãþean al patriei sale, care întocmai ca o creangã înfloritã din rãdãcina nobilã a umplut cu fructele Duhului o þarã îndepãrtatã”.

Sfântul Bretanion este considerat Editor: Preot Daniel Gligore - consilier cultural Redactor ºef: Pr. dr. Napoleon Dabu Art designer: ing. Bogdan Nicolae Ciocîrlan

ºi autorul scrisorii care a însoþit Moaºtele Sfântului Sava Gotul, în drumul lor spre Capadocia.

Din scrisoarea amintitã reiese ºi faptul cã Sfântul Bretanion este cel care a redactat actul martiric al Sfântului Sava Gotul ºi tot el este cel care sa îngrijit de mutarea cinstitelor lui Moaºte în Capadocia, la cererea Sfântului Vasile cel Mare.

“Dar care este realitatea ta cea mai noua? Ai redat patriei sale un martir, care lucra atât de strãlucit în þara barbarã cu tine, oferind ca un grãdinar iscusit, ca rasplatã primele fructe acelora care i-au dat lui sãmânþa.”

Ierarhul Bretanion al Tomisului a dus o viaþã ascetã, plinã de roade duhovniceºti, apãrând dreapta credinþã cu mult curaj. Sinaxarele bizantine nu-l pomenesc pe Sfântul Bretanion, însã “Martirologiul roman” l-a înscris pe acesta în data de 25 Ianuarie; de aici, Biserica Ortodoxã Românã a preluat sãrbãtoarea lui, înscriindu-l în sinaxarele locale, pe aceeaºi datã.

Din dragoste faþã de sfântul tomitan, în localitatea “23 August” , judeþul Constanþa, a fost întemeiatã “Mãnãstirea Sfântul Bretanion”.

Pr. Florin IORDACHE

Redacþia: preot prof. Cornel Dragoº, preot Florin Iordache, diacon prof. Gabriel Firuþã, asist. univ. drd. Gabriela Safta.

Paginã web: preot Gabriel Grecu

Colaboratori: Dr. Ioan Gheorghe Rotaru, prof. Alexandru Brichiuº, pr. prof. Andrei Cãnuþã, pr. prof. Roberto-Cristian Viºan, Roxana Dragoº, Amalia Cornãþeanu, Amalia Constantinescu, Iuliana Popa.

Responsabilitatea fiecãrui articol publicat îi revine autorului

ISSN: 1583-2643

Argeºul Ortodox

Din înþelepciunea duhovniceascã a SFÂNTULUI MAXIM MÃRTURISITORUL · Când auzi Scriptura zicand:«Cã Tu vei rãsplãti fiecãruia dupã faptele lui» sã ºtii cã Dumnezeu nu va rãsplãti cu bine cele fãcute fãrã un scop drept. Cãci judecata lui Dumnezeu nu priveºte la cele fãcute, ci la scopul celor fãcute. · Când patimile îºi înceteazã lucrarea, fie pentru cã se ascund pricinile lor, fie pentru cã se depãrteazã dracii în chip viclean, se strecoarã mândria. · Pentru cinci pricini spun unii cã îngãduie Dumnezeu sã fim rãzboiþi de cãtre draci. Cea dintâi, pentru ca, rãzboiþi fiind ºi rãzboindu-ne în apãrare, sã venim la puterea de-a deosebi virtutea ºi pãcatul. A doua, ca dobândind prin luptã ºi durere virtutea, sã o avem sigurã ºi nestrãmutatã. A treia, ca înaintând în virtute, sã nu ne îngâmfãm, ci sã învãþãm a ne smeri. A patra, ca dupã ce am fost ispitiþi de pãcat sã-l urâm cu urã desãvârºitã. A cincea, care-i mai presus de toate, ca devenind nepãtimaºi, sã nu uitãm slãbiciunea noastrã, nici puterea Celui ce ne-a ajutat. · Iar boldul morþii este pãcatul, pe care primindu-l Adam a fost izgonit ºi de la pomul vieþii ºi din Rai ºi de la Dumnezeu.

Acestei morþi i-a urmat în chip necesar ºi moartea trupului. Cãci viaþa este propriu zis Cel ce a zis: «Eu sunt viaþa». Acesta coborându-se în moarte, l-a adus pe cel omorât iarãºi la viaþã. · «Umbra mortii» este viaþa omeneascã.

Dacã prin urmare cineva este cu Dumnezeu ºi Dumnezeu este cu el, acela poate spune limpede: «Chiar de voi umbla în mijlocul umbrei morþii, nu mã voi teme de rele, cãci Tu cu mine eºti.» · Iubeºte liniºtea ºi singurãtatea (isihia) cel ce nu se împãtimeºte de lucrurile lumii.

Iubeºte pe toþi oamenii cel ce nu iubeºte nimic omenesc. ªi are cunoºtinþa lui Dumnezeu ºi a celor dumnezeieºti cel ce nu se sminteºte de cineva, fie cã greºeºte, fie cã nutreºte gânduri bãnuitoare. · Mulþi sãraci cu duhul are lumea, dar nu cum se cuvine. ªi mulþi care plâng, dar pentru pagube de bani sau pentru pierderi de copii. ªi mulþi blânzi, dar faþã de patimile necurate. Mulþi care flãmânzesc ºi însetoºazã, dar pentru a rãpi cele strãine ºi a câºtiga din nedreptate. Mulþi milostivi, dar faþã de trup ºi cele ale trupului. ªi curaþi cu inima, dar pentru slava deºartã. ªi fãcãtori de pace, dar prin aceea cã supun sufletul trupului. Mulþi prigoniþi, dar fiindcã sunt fãrã rânduialã. Mulþi ocãrâþi, dar pentru pãcate ruºinoase. Fericiþi sunt însã numai aceia care fac ºi pãtimesc acestea pentru Hristos ºi dupã pilda lui Hristos. De ce?

Pentru cã «a lor este împãrãþia cerurilor» ºi pentru cã «aceºtia vor vedea pe Dumnezeu», ºi aºa mai departe. Aºadar nu fiindcã fac acestea ºi le pãtimesc sunt fericiþi cãci ºi cei mai-nainte pomeniþi fac acelaºi lucru. Ci pentru cã fac ºi pãtimesc acestea pentru Hristos ºi dupã pilda lui Hristos. · În toate cele fãcute de noi, Dumnezeu ia seama la scop, cum s-a spus adeseori: de lucrãm pentru El, sau pentru altceva. Când vrem deci sã facem vreun bine, sã avem de scop nu plãcerea oamenilor, ci pe Dumnezeu, ca privind pururea la El toate sã le facem pentru El, ca nu cumva sã rãbdãm ºi oboseala ºi sã pierdem ºi plata. · Precum pãrinþii trupurilor sunt împãtimiþi de dragostea faþa de cei nãscuþi din ei, la fel ºi mintea se alipeºte din fire de cuvintele sale. Si precum celor mai împãtimiþi dintre aceia, copiii lor, chiar de vor fi în toate privinþele cei mai de râs, li se vor pãrea cei mai drãgãlaºi ºi mai frumoºi dintre toþi, la fel minþii nebune îi vor pãrea cuvintele ei, chiar de vor fi cele mai prosteºti, cele mai înþelepte dintre toate. Înþeleptului însã nu-i apar aºa cuvintele sale, ci când i se va pãrea cã e mai sigur cã sunt adevãrate ºi bune, atunci se va încrede mai puþin în judecata lui. El ia pe alþi înþelepþi ca judecãtori ai cuvintelor ºi gândurilor sale, ca «sã nu alerge sau sã nu fi alergat în deºert»; ºi prin ei primeºte întãrirea. · Slava deºartã e alungatã de fãptuirea într-ascuns; iar mândria de voinþa de-a pune pe seama lui Dumnezeu toate isprãvile. · Cunoºtinþa fãrã pasiune a celor

dumnezeieºti încã nu înduplecã mintea sã dispreþuiascã pânã la capãt cele materiale, ci ea se aseamãnã înþelesului simplu al unui lucru ce cade sub simþuri. De aceea se gãsesc mulþi dintre oameni, care au multã cunoºtinþã, dar care se tãvãlesc în patimile trupului ca niºte porci în mocirlã. Cãci curãþindu-se pentru puþinã vreme cu sârguinþã ºi dobândind cunoºtinþã, nemaiavând pe urmã nici o grijã se aseamãnã lui Saul, care învrednicindu-se de împãrãþie dar purtânduse cu nevrednide, a fost lepãdat cu mânie înfricoºatã din ea. · De vrei sã fii cu pãtrundere ºi cu dreaptã mãsurã ºi sã nu slujeºti patimii închipuirii de sine, cautã totdeauna sã cunoºti ce ascund lucrurile bune pentru cunoºtinþa ta. ªi aflând foarte multe ºi felurite cunoºtinþe ascunse de tine, te vei mira de neºtiinþa ta ºiþi vei înfrâna cugetul. Iar cunoscându-te pe tine, vei înþelege multe mari ºi minunate lucruri. Fiindcã socotinþa cã ºtii nu te lasã sã sporeºti în a ºti. · Numai acesta vrea cu dinadinsul sã se mântuiascã, care nu se împotriveºte leacurilor doftoriceºti. Iar acestea sunt durerile ºi întristãrile aduse de diferitele lovituri. Cel ce se împotriveºte însã, nu ºtie ce negustorie se face aici, nici cu ce câºtig va ieºi de aici. · Patru sunt felurile generale ale pãrãsirii: Una din iconomie, cum este la Domnul, ca prin pãruta pãrãsire cei pãrãsiþi sã se mântuiascã. Alta spre dovedire, cum este la Iov ºi Iosif, ca sã se arate unul stâlp al bãrbãþiei, altul al neprihãnirii. A treia spre povãþuire duhovniceascã, cum este la Apostolul, ca, smerindu-se în cugetare, sã pãstreze covârºirea harului. În sfârºit a patra este lepãdarea, ca la iudei, ca pedepsiþi fiind, sã fie încovoiaþi spre pocãinþã. Dar toate felurile sunt mântuitoare ºi pline de bunãtatea ºi de iubirea de oameni a lui Dumnezeu. · Mulþi au spus multe despre dragoste.

Dar numai cãutând-o între ucenicii lui Hristos o vei afla. Cãci numai ei au avut Dragostea adevãratã, ca învãþãtor al dragostei. Ei ziceau despre ea: «De aº avea proorocie ºi de-aº cunoaºte toate tainele ºi toatã cunoºtinþa, iarã dragoste nu am, nimic nu-mi foloseºte». Cel ce a dobândit prin urmare dragostea, a dobândit pe Dumnezeu însuºi, întrucât «Dumnezeu iubire este». A Lui e slava în veci. Amin. (extrase din Filocalia II, Sf. Maxim Marturisitorul, “Capete despre dragoste“, in traducerea si editarea pr. Dumitru Staniloae)

3

Argeºul Ortodox

MORALITATEA ªI ÎNVÃÞÃTURA BIBLICÃ Cuvinte pentru tineri ºi pentru orice creºtin Binecuvântãm cu tot sufletul lucrarea Domnului Marin-Marius Truiculescu ºi-L rugãm pe Dumnezeu ca ea sã rodeascã în sufletele tinerilor virtuþi alese. Tare am dori ca tinerilor cuminþi din România sã li se potriveascã afirmaþia Sfântului Pavel: Sã fiþi fãrã de prihanã ºi curaþi, fii ai lui Dumnezeu neîntinaþi, în mijlocul unui neam rãu ºi stricat ºi întru care strãluciþi ca niºte luminãtori în lume.

(Filipeni 2, 15) 1. DESPRE LIPSA DE EDUCAÞIE A COPIILOR ºI TINERILOR Nivelul de moralitate al unui popor este determinat de religia lui.

Dintre toate religiile, cea mai bunã este religia creºtinã fiindcã a fost întemeiatã de Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, ºi rãspânditã în lume de Apostolii Lui, cu preþul vieþii lor.

Putem spune cã poporul român s-a nãscut creºtin pentru cã, în timpul formãrii lui, el a fost încreºtinat de Sfântul Apostol Andrei, primul apostol al lui Hristos.

Moralitatea poporului nostru a fost însã grav afectatã mai ales în perioada comunismului ateu, care a durat aproape cincizeci de ani, timp în care s-a format o generaþie dezorientatã.

Spunem cã suntem creºtini, dar fãrã practicarea moralei creºtine nu ne putem numi creºtini adevãraþi. Înainte de a ne referi la învãþãturile din Noul Testament, vom descrie pe scurt decãderea moralã îngrijorãtoare, mai ales a tinerilor, din cauza lipsei de educaþie din familie ºi din ºcoalã.

Vãzând grava decãdere moralã a poporului nostru (3.707.703 de avorturi în þara noastrã numai în perioada anilor 1995-2009, alãturi de alte multe abateri morale grave), considerãm cã ar trebui sã se ia mãsuri hotãrâte pentru îndreptare.

Dintre multele cauze care au condus la acest nivel de imoralitate, cele mai grave sunt: 1. Canalele de televiziune ce difuzeazã multe imoralitãþi (multe scene lascive ºi provocatoare difuzate sub masca „libertãþii”), necontrolate de autoritatea Consiliului Naþional al Audiovizualului, care ar trebui sã colaboreze cu autoritatea de conducere a Bisericii.

2. Pãrinþii needucaþi moral din copilãrie, care, la rândul lor, nu-ºi pot educa moral copiii.

3. Lipsa unui program de viaþã disciplinatã, ordonatã pentru copii, care ar trebui sã cuprindã ºi timpul rezervat lecturilor cu caracter moral; este foarte importantã educaþia primitã în „cei ºapte ani de acasã”.

4. Unii profesori care nu pot constitui modele pentru elevi din punct de vedere moral.

5. Mãsurile de corecþie prea uºoare, aplicate unor elevi nedisciplinaþi, libertini (din ºcolile ciclului I ºi II), fapt care nu îi descurajeazã, ci îi încurajeazã, influenþând astfel ºi pe alþii la libertinaj.

Amintim cã pânã ºi înþeleptul Solomon (fiul împãratului David din Biblie) a spus: „Fiul meu, nu dispreþui certarea Domnului ºi nu simþi scârbã pentru mustrãrile Lui. Cãci Domnul ceartã pe cel pe care-l iubeºte ºi ca un pãrinte pedepseºte pe feciorul care Îi este drag” (Pilde 3, 11-12). „Cine cruþã toiagul sãu îºi urãºte copilul, iar cel care îl iubeºte îl ceartã la vreme” (Pilde 13, 24). „Pedepseºte pe feciorul tãu, cât mai este nãdejde de îndreptare...” (Pilde 19, 18). „Nu cruþa pe feciorul tãu de pedeapsã; chiar dacã îl loveºti cu varga, nu moare. Tu îl baþi cu toiagul, dar scapi sufletul lui din împãrãþia morþii” (Pilde 23, 13-14). Dar, cu privire la duºmani, este bine de reþinut cã tot înþeleptul Solomon a spus: „De flãmânzeºte vrãjmaºul tãu, dã-i sã mãnânce pâine, ºi dacã înseteazã, adapã-l cu apã” (Pilde 25, 21). În Noul Testament, Sfântul Apostol Pavel, actualizând valabilitatea celor spuse mai sus de înþeleptul Solomon (la Pilde 3, 11-12) scrie: „...Fiul meu, nu dispreþui certarea Domnului, nici nu te descuraja când eºti mustrat de El. Cãci pe cine îl iubeºte Domnul îl ceartã ºi biciuieºte pe tot fiul pe care îl primeºte. Rãbdaþi spre înþelepþire [...] Cãci care este fiul pe care tatãl sãu sã nu-l certe?” (Evrei 12, 5-7). Iar în Biblia redactatã ºi adnotatã

4

de Î.P.S. Bartolomeu Valeriu Anania, editatã în anul 2001, este scris cuvântul „bate” în loc de „biciuieºte”.

Existã ºi aforismul „Bãtaia este ruptã din rai”. Iar în tradiþia poporului nostru creºtin a intrat bãþul Sfântului Nicolae pentru copiii neascultãtori. Sã reþinem deci cuvântul „bãþul”, pentru a nu se confunda cu „bâta” pe care o folosesc unii pãrinþi foarte severi. ªi sã mai reþinem cã învãþãturile din Noul Testament se referã la cei adulþi, iar la copii, foarte puþin. Sã nu uitãm nici pedepsirea, pentru minciunã, a soþilor Anania ºi Safira din Noul Testament (Fapte 5, 1-10) ºi pedepsirea vrãjitorului Elimas (Fapte 13, 6-11).

Foarte important este ºi modul de aplicare a mãsurilor de corecþie pentru copii, cu mustrãri verbale sau cu alte mijloace (în funcþie de gravitatea faptelor sãvârºite).

Mãsurile de corecþie nu trebuie sã fie aplicate cu rãutate, ci cu seriozitate sau chiar cu regret (cu durere sufleteascã), dar ele îi vizeazã pe copiii neascultãtori sau pe elevii nerespectuoºi, recalcitranþi, impertinenþi, pentru menþinerea disciplinei atât în familie, cât ºi în ºcoalã.

Pãrinþii copiilor care au propus înlãturarea pedepselor din ºcoli, poate cã sunt oameni prea orgolioºi ºi nu suportã observaþiile (ce se rãspândesc rapid) despre pedepsirea fiilor lor nedisciplinaþi, libertini.

Desigur, orice încercare de îndreptare începe mai întâi cu mustrãri verbale blânde, dar ar fi bine sã se înþeleagã cã nu toþi copiii se pot îndrepta numai cu vorbe blânde. „Pedepsele”, mai mari sau mai mici, aplicate de veacuri în ºcoli, au dat rezultate foarte bune. Însã, de puþinã vreme, de când acestea au fost înlãturate, în ºcoli existã prea mulþi libertini care sfideazã regulile decenþei ºi ale moralei.

S-ar putea sã existe ºi profesori rãi, care aplicã, cu rãutate ºi satisfacþie, mãsuri de corecþie prea aspre unor elevi cu greºeli minore. Aceºti profesori, dacã existã, trebuie sã fie ºi ei sancþionaþi de conducerea ºcolii respective sau de cãtre Ministerul Educaþiei, însã nu credem cã, din cauza lor, este bine sã fie înlãturate din ºcoli pedepsele pentru copiii care le meritã; cei care sfideazã regulile decenþei ºi ale moralei, neþinând cont de învãþãturile morale predate de cãtre profesorii de religie.

Pânã acum circa ºaptezeci de ani (înainte de instaurarea comunismului ateu în þara noastrã), elevii purtau uniforme ºcolare, cu numãr pe mânecã, pentru a putea fi uºor reclamate cazurile de indisciplinã sãvârºite chiar ºi în afara incintei ºcolilor. Mãsurile de corecþie pentru copii, în ºcoli, se aplicau în mod gradat, astfel: mustrãri verbale blânde, punerea în genunchi în faþa colegilor din clasã, trasul de urechi, trasul de perciuni, pedepse cu nuieluºa la palme sau la fund. În felul acesta se formase o disciplinã bunã ºi pãrinþii erau foarte mulþumiþi de cuminþirea copiilor lor, cuminþire pe care dânºii nu reuºiserã sã o realizeze.

Mãsurile de corecþie aplicate în ºcoli, pânã la venirea la putere a comunismului ateu, au dat rezultate foarte bune. Însã regimul comunist le-a cenzurat semnificativ (fãcând sã scadã smerenia creºtineascã ºi sã creascã grandomania omeneascã) ºi, drept urmare, mulþi elevi au ajuns sã fie violenþi, sã se batã în ºcoalã, sã jigneascã ºi chiar sã ameninþe pe profesori, fapte care se produc ºi în prezent.

Dupã cãderea comunismului ateu, religia a fost reintrodusã în ºcoli, dar pedepsirea elevilor nedisciplinaþi a fost interzisã printr-o lege apãrutã în urma intervenþiilor unor pãrinþi prea orgolioºi ºi ca urmare, în unele ºcoli, dezmãþul ºi violenþele au atins cote alarmante.

De aceea, ideal ar fi – deºi este un deziderat greu de atins în contextul actual – ca pãrinþii ai cãror copii fac greºeli repetate în ºcoli sã vinã (în una din urmãtoarele trei zile de la sãvârºirea greºelilor), la chemarea profesorilor, pentru a-ºi pedepsi dânºii copiii (ºi cu... nuieluºa) în faþa colegilor lor, ceea ce ar fi un exemplu de luare aminte ºi pentru alþi copii. Însã unii pãrinþi, probabil din orgoliu, nu vor face aceasta, numãrul violenþelor ºi al dezmãþurilor va creºte mai mult ºi mulþi profesori vor fi în continuare umiliþi.

Copiii obraznici, lãsaþi „de capul lor”, nepedepsiþi la timp, trecând de vârsta copilãriei ºi a adolescenþei ºi ajungând astfel la majorat, în general nu se mai pot îndrepta; unii ajung chiar ºi în închisori pentru comportamentul ºi faptele lor reprobabile. Unii dintre aceºtia devin suporteri ai echipelor mari de fotbal, se bat

cu adversarii ºi aruncã cu pietre ºi petarde pe stadioane sau se dedau la alte manifestãri huliganice pentru susþinerea echipei lor favorite. De asemenea, tot din rândul acestora sunt cei care participã la scandalurile publice de pe strãzi, din baruri ºi din discoteci, iar în timpul manifestãrilor publice se infiltreazã printre manifestanþii paºnici, inflamând spiritele ºi intrând chiar în conflict violent cu jandarmii ce luptã pentru menþinerea ordinii publice.

Iatã unde poate conduce nepedepsirea la timp a copiilor neascultãtori, obraznici, recalcitranþi. Desigur, este uºor sã aruncãm vina numai asupra copiilor needucaþi. Vina este însã ºi a noastrã, a celor indiferenþi, care nu luãm la timpul potrivit o atitudine mai hotãrâtã pentru rezolvarea acestor probleme existente în societatea noastrã. În prezent existã, într-adevãr, pedeapsa exmatriculãrii din ºcoli a elevilor, doar în cazul unor abateri foarte grave de la disciplina ºcolarã, dar nu acesta trebuie sã fie scopul nostru, de a-i arunca din ºcoalã în vâltoarea societãþii, neîndreptaþi. Scopul nostru trebuie sã fie îndreptarea lor prin mãsurile de corecþie aplicate – în mod gradat, în funcþie de greºelile sãvârºite – ºi prin învãþãturile biblice predate în ºcoli de cãtre profesorii de religie.

Faþã de cele relatate mai sus, pãrinþii copiilor care au propus înlãturarea pedepselor din ºcoli ar trebui sã înþeleagã cã ºcolile sunt ale statului ºi cã de problema disciplinei din ºcoli rãspund profesorii. Iar puþinii profesori care au un comportament imoral trebuie destituiþi din funcþia de profesor. Cu privire la ºcolile private, ele ar trebui controlate drastic de Ministerul Educaþiei, pentru a nu permite funcþionarea lor în cazul în care se tolereazã indisciplina, imoralitatea.

Nu suntem împotriva legilor; dorim numai sã ne exprimãm liber ºi democratic opiniile noastre.

Aflându-mã la o vârstã înaintatã, fiind trecut prin multe probleme ale vieþii sociale ºi culturale, cu bucuriile, dar ºi cu necazurile, cursele ºi ispitele ei, doresc sã atrag atenþia asupra problemelor celor mai înºelãtoare, care pândesc din copilãrie pe omul needucat de profesori în cadrul ºcolii sau de pãrinþi în familie (mai ales de pãrinþi, care ar trebui sã ºtie cum sã-ºi educe copiii, însã puþini ºtiu acest lucru, pentru cã nici ei nu au avut un mediu de viaþã mai bun, iar la bisericã, unde ar mai putea învãþa despre moralitate, merg prea rar sau chiar deloc).

Printre multele probleme ale vieþii cu care se confruntã tinerii, se numãrã consecinþele unui trai uºuratic, imoral: desfrânãrile sexuale.

[RTF bookmark start: }_Toc3454167222. DESPRE bookmark end: }_Toc345416722

DESFRÂNARE[RTF

Cu privire la lupta noastrã cu ispitele sexuale, în Noul Testament se spune cã stã în voinþa ºi în libertatea noastrã lãsatã de Dumnezeu, sã alegem a face binele sau rãul, dupã care vom fi judecaþi. Suntem liberi sã alegem fecioria sau necurãþia, cununia sau desfrânarea, împãcarea sau despãrþirea. ªi tot în Noul Testament se mai spune cã ºi cel care ºtie pe cei care fac asemenea pãcate ºi îi tãinuieºte se face pãrtaº cu ei la pãcat. Iar Sfântul Apostol Pavel porunceºte: „nu fiþi pãrtaºi la faptele cele fãrã de roadã ale întunericului, ci mai degrabã osândiþi-le pe faþã. Cãci cele ce se fac întru ascuns de ei, ruºine este a le ºi grãi” (Efeseni 5, 11-12).

Sã mustrãm deci, fãrã rãutate, pe cei care, în comportamentul lor imoral, întrebuinþeazã anticoncepþionale, prezervative, fac avorturi etc. Sfântul Apostol Pavel scrie clar: „fiecare sã-ºi stãpâneascã vasul sãu” (1 Tesaloniceni 4, 4). Deci prin voinþã, paza minþii ºi rugãciune, sã ne stãpânim poftele rele ºi patimile din noi, cãci oamenii desfrânaþi, spre deosebire de celelalte fiinþe de pe pãmânt, nu vor sã-ºi limiteze satisfacerea plãcerilor sexuale numai pentru reproducere. Iar pentru noi, creºtinii, procrearea este binecuvântatã numai dupã sãvârºirea Sfintei Taine a Cununiei.

Cei care vor sã fie cât mai bine documentaþi, din punct de vedere moral, în lupta cu ispitele sexuale, pot gãsi în Noul Testament toate soluþiile la problemele legate de desfrânare ºi de cãsãtorie. Redãm mai jos cele mai importante capitole ºi versete în legãturã cu aceste probleme: Cu privire la desfrânare Iisus a zis: „Aþi auzit cã s-a zis celor de demult: Sã nu sãvârºeºti adulter. Eu însã vã spun vouã cã oricine se uitã la femeie, poftind-o, a ºi sãvârºit adulter cu ea în inima lui” (Matei 5, 27-28); [...] „din inimã ies: gânduri rele, ucideri, adultere, desfrânãri, furtiºaguri, mãrturii mincinoase, hule” (Matei 15, 19; Marcu 7, 21-22).

- continuare în numãrul viitor -

MARIN-MARIUS TRUICULESCU

Argeºul Ortodox

Interviu cu Preacuviosul Pãrinte Arhimandrit Melchisedec Velnic Stareþul Mãnãstirii Putna, despre "Mulþi români care s-au apropiat de Dumnezeu în aceste vremuri grele"…

Preacuviosul Pãrinte Arhim. Melchisedec Velnic s-a nãscut în anul 1961, în comunã Cepleniþa din judeþul Iaºi, primind la botez numele de Mihai. A urmat cursurile Seminarului Teologic de la Mãnãstirea Neamþ în perioada anilor 1979-1984, ºi ale Institutului Teologic de Grad Universitar din Bucureºti, între anii 1985-1989. Urmând chemãrii tainice a lui Dumnezeu, dupã terminarea studiilor, a îmbrãþiºat viaþa monahalã, parcurgând diferitele etape ale nevoinþelor ºi rânduielilor cãlugãreºti, dupã cum urmeazã: la data de 1 iulie 1989 a fost închinoviat la Mãnãstirea Putna, în data de 7 septembrie 1989 a fost tuns în monahism la Mãnãstirea Putna, de cãtre Preacuviosul Pãrinte Arhim. Iachint Unciuleac, cu numele Melchisedec, în ziua de 10 septembrie anul 1989 a fost hirotonit Ierodiacon de Preafericitul Pãrinte Patriarh Teoctist, în data de 15 august anul 1990 a fost hirotonit Ieromonah de cãtre Preafericitul Pãrinte Patriarh Daniel, pe atunci Mitropolit al Moldovei ºi Bucovinei, în data de 7 decembrie anul 1990 a fost hirotesit Protosinghel de cãtre Preasfinþitul Pãrinte Gherasim Putneanul, Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Sucevei ºi Rãdãuþilor din acea vreme, în ziua de 7 decembrie anul 1992, în urma alegerii de cãtre soborul mânãstirii, a fost numit Stareþ al Mãnãstirii Putna de cãtre Înaltpreasfinþitul Pãrinte Pimen, Arhiepiscop al Sucevei ºi Rãdãuþilor, în data 7 martie anul 1993 a fost hirotesit Arhimandrit tot de cãtre IPS Pãrinte Pimen, Arhiepiscopul Sucevei ºi Rãdãuþilor, iar din ziua de 1 mai anul 1997 devine exarh al Arhiepiscopiei Sucevei ºi Rãdãuþilor.

Printre lucrãrile importante realizate de cãtre Preacuviosul Pãrinte Arhim. Melchisedec Velnic la Mãnãstirea Putna, se numãrã înfiinþarea Schitului "Sfântul Prooroc Ilie" din Sãlaº ºi a Schitului "Acoperãmântul Maicii Domnului" din Muntele Doisprezece Apostoli, continuarea ºi definitivarea lucrãrilor de refacerea a schiturilor Sihãstria Putnei, Daniil Sihastru, Pojorâta, redeschise în timpul stãreþiei Pãrintelui Arhim. Iachint Unciuleac, pictarea din nou a bisericii voievodale a mãnãstirii, construirea a douã corpuri de chilii pentru cãlugãrii mãnãstirii, coorganizarea împreunã cu Arhiepiscopia Sucevei ºi Rãdãuþilor ºi cu Consiliul Judeþean Suceava al manifestãrilor din anul omagial „ªtefan 500. 1504-2004”, refacerea arhondaricului „Mitropolit Visarion Puiu” ºi construirea arhondaricului ºi bisericii „Sfântul Nicolae”, înfiinþarea, în anul 2005, a Centrului de Cercetare ºi Documentare „ªtefan cel Mare” ºi organizarea, în cadrul centrului a Simpozionului anual de istorie „Colocviile Putnei”, înfiinþarea, în anul 2006, a Fundaþiei „Credinþã ºi Creaþie” ºi organizarea de ediþii ale Simpozionului anual pe teme umanistice, înfiinþarea de ateliere de picturã, sculpturã, de aurit ºi argintat obiecte de cult, în care lucreazã vieþuitorii mânãstirii, organizarea de tabere de iconografi, invitarea ºi gãzduirea preoþilor, monahilor, elevilor din Basarabia ºi Nordul Bucovinei în pelerinaj la Mãnãstirea Putna, gãzduirea ºi organizarea de tabere creºtine de varã pentru tineret (consfãtuiri naþionale ASCOR), recuperarea obiectelor de patrimoniu luate de la mãnãstire în perioada comunistã ºi recuperarea unor importante proprietãþi ale mãnãstirii confiscate în perioada comunistã.

"Pentru toþi aceºti ani care au trecut din 1992 ºi pânã acum, mai întâi de toate îi sunt recunoscãtor Bunului Dumnezeu, care mi-a cãlãuzit paºii, Maicii Domnului, care m-a chemat în aceastã sfântã mãnãstire ºi mãritului Voievod ªtefan, care m-a primit ca stareþ. De s-a fãcut ceva bun în aceºti 20 de ani, a fost cu mila, cu darul ºi cu ajutorul lui Dumnezeu, iar de s-au fãcut ºi greºeli, acestea sunt ale mele. Toate le-am vãzut ca pe un dar de la Dumnezeu ºi gândul meu se îndreaptã cu recunoºtinþã cãtre toþi cei care mi-au fost alãturi, printre care Înalt Preasfinþitul Arhiepiscop Pimen al Sucevei ºi Rãdãuþilor, Preasfinþitul Episcop-Vicar Gherasim Putneanul, ºi Pãrintele Stareþ Iachint Unciuleac, aceºtia din urmã trecuþi la Domnul, care mi-au cãlãuzit paºii ºi mi-au dat din smerenia ºi din frumuseþea vieþii lor duhovniceºti, chiar dacã eu nu m-am ridicat niciodatã la mãsura lor. Însã atât timp cât voi trãi, nãdãjduiesc sã le urmez exemplul personal pe care l-au lãsat tuturor:de smerenie, de cuminþenie, de ascultare, de slujire a Bisericii ºi de jertfire pentru obºtea monahalã a Putnei, cât ºi pentru obºtea cea întreagã a neamului nostru", a declarat Stareþul Mãnãstirii Putna, cu prilejul împlinirii, la 7 decembrie anul 2012, a douãzeci de ani de stãreþie a vestitei chinovii ºtefaniene…

- Pentru început, aº dori sã vã întreb, Preacuvioase Pãrinte Stareþ, cum se simte zbuciumul lumii româneºti, pe vremuri de crizã, la Mãnãstirea Putna? Ajunge nelinistea lumii pânã aici?

- Ca intotdeauna, în Bisericã, unde Îl avem pe Domnul nostrum Iisus Hristos, sufletul românului poate fi simþit cel mai bine, cu bucuriile ºi cu necazurile lui. Sunt mulþi români care s-au apropiat mult de Dumnezeu în aceste vremuri grele, dupã cum sunt ºi mulþi care s-au înstrãinat de El, unii într-atât de mult, încât ºi-au pus capãt vieþii. Lipsa de credinþã i-a

adus aici. N-au crezut în viaþa de dincolo, pentru care ne pregãtim aici, nu au avut încredere cã Dumnezeu îi poate ajuta, prin pocãinþã ºi rugãciune. S-au gândit cã lumea aceasta este totul ºi, nevãzând altã scãpare, ºi-au luat zilele. Unui credincios, necazul îi dã putere sã se smereascã ºi sã se plece sub scutul puternic al lui Dumnezeu, ºi atunci este salvat. Cine se încrede numai în forþele sale proprii acela se pierde.

Mântuitorul nostru Iisus Hristos ne-a spus foarte ferm, clar ºi limpede cã "Fãrã Mine nu puteþi face nimic", "Eu sunt Calea, Adevãrul ºi Viaþa".

- Preacuvioase Pãerinte Stareþ, ce pot face slujitorii sfintelor altare - preoþii, pentru a-i ajuta ºi pe cei mai slabi în credinþã, atunci când se aflã în momente de grea cumpãnã?

- Mai întâi de toate, clerul trebuie sã-i redea românului nãdejdea cã nu este singur, cã existã Cineva care îi poartã de grijã. Cã dacã omul are credinþã ºi-L are pe Dumnezeu înlãuntrul sãu, are absolut de toate. Sãrãcia materialã nu trebuie sã determine ºi o sãrãcie sufleteascã. Credinþa face minuni. Avem nenumãrate exemple în istorie când, pentru credinþa lor, românii au fost ocrotiþi de Dumnezeu, iar planurile vrãjmaºilor n-au reuºit. Spunea un professor cã "În istorie se aud bubuind paºii lui Dumnezeu". Iar un cronicar, vorbind despre domnul Moldovei, Sfântul Voievod ªtefan cel Mare, scria: "A fost gândul lui Dumnezeu cu el"; aceasta pentru cã ºi gândul lui a fost la Dumnezeu. Cred cã dacã tot poporul ar spune, într-un cuget: "Doamne, ai milã de noi!", Dumnezeu ne-ar rândui conducãtori vrednici, care ar schimba faþa þãrii, chiar ºi faþa lumii. Însã nouã ne este greu sã ne smerim ºi sã ne pocãim. În mândrie, în închipuire ºi în îndreptãþirea de sine, este foarte greu sã te smereºti ºi sã ceri ajutor de Sus. De aceea, este mare nevoie de lucrãtori în via Lui, adicã de un cler care sã arate poporului cã slujeºte unui Dumnezeu Viu, care poartã de grijã turmei Sale. Cãci Dumnezeu nu-ºi pãrãseºte niciodatã turma Sa, dar nici nu o ajutã împotriva voinþei ei. Iar noi refuzãm ajutorul, binecuvântarea, bunãtatea ºi milostivirea Lui, prin modul în care trãim.

- Dintre toate provinciile istorice româneºti, Moldova pare cea mai cuprinsã ºi aprinsã de credinþã. Aici sunt cele mai multe mãnãstiri, bisericile se umplu în fiecare duminicã, de aici pleacã cei mai mulþi credincioºi în pelerinaje, în toatã þara. De unde vine aceastã dragoste de Dumnezeu a moldovenilor?

- Este adevãrat cã multi spun cã în Moldova este mai multã credinþã.

Cred cã este în firea moldoveanului sã fie mai apropiat de Dumnezeu, pentru cã se smereºte, iar întâia faptã a credinþei este smerenia. "Dacã este sã vorbim despre dumnezeire", spune Sfântul Isaac Sirul, "trebuie sã vorbim despre smerenie". Iar model sã ne fie smerenia Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Virtutea smereniei parcã este mai bine aºezatã în sufletul moldoveanului. Cu siguranþã, ºi mãnãstirile au avut o influenþã în aceastã privinþã. Dar nu numai moldovenii au în sânge credinþa, ci toþi românii. La noi credinþa este primitã din moºi-strãmoºi, este o lucrare lãuntricã, interioarã, de sute de ani. Dacã în Muntenia ºi Transilvania se vede mai puþin, este ºi fiindcã acele provincii au fost încercate mai mult în istorie. Ardealul a avut Golgota lui de urcat ºi nu s-a fãcut de râs, ci a dat mulþi sfinþi Bisericii Ortodoxe. Câþi n-au vrut sã îl abatã de la credinþa cea dreaptã, sã i-l scoatã pe Dumnezeu din suflet ºi n-au reuºit? Dacã are cicatrice, nu este de mirare, sunt vitregiile istoriei. Nãdãjduim, cu darul lui Dumnezeu, ca sãmânþa cea bunã se va rãspândi, credinþa se va înmulþi ºi vom fi mai uniþi în Duh ºi în iubirea de Adevar.

- În altã ordine de idei, Preacuvioase Pãrinte Arhimandrit, dupã canonizarea, Voievodului ºi Domnitorului ªtefan cel Mare, din anul 1992, aþi fost ales ºi numit Stareþ al mãnãstirii ºi aþi putut simþi ºi mai bine modul cum se raporteazã românii la Sfântul ªtefan. Aþi simþit cã sa schimbat ceva odatã cu proclamarea canonizãrii oficiale?

- Înainte de anul 1992 accentul cãdea mai mult pe ziua de pomenire a Sfântului Întâi Mucenic ºi Arhidiacon ªtefan, pe 27 decembrie, ocrotitorul Sfântului Voievod ªtefan. În fiecare an, înainte de anul 1992, în a treia zi de Crãciun se fãcea parastas ºi se þineau cuvântãri la mormântul Sfântului Voievod. Din anul 1992 centrul de greutate s-a mutat pe 2 iulie, ziua trecerii la cele veºnice ºi ziua de prãznuire ca sfânt. ªi de la an la an vãd cã poporul nu îl percepe numai ca pe un sfânt oarecare sau ca pe un domnitor important, ci îl percepe ca pe un mãrturisitor al credinþei. Spun aceasta pentru cã vãd cã vin la mormântul Sfântului ªtefan an de an tot mai mulþi români din þarã ºi români ºi ortodocºi din strãinãtate, ca odinioarã primii creºtini la mormintele martirilor. În niciun an nu am trimis invitaþii clericilor ori altcuiva pentru a

participa la sãrbãtoarea din 2 iulie, ci doar ierarhilor. Cu toate acestea, în anul 2012, de exemplu, în zi de luni, au fost mii de credincioºi, iar slujitori la Sfântul Altar au fost nu mai puþin de 106, dintre care patru ierarhi. Au liturghisit împreunã clerici din þara noastrã, din Basarabia, din Italia, din Anglia, din nordul Bucovinei. Au venit un numãr foarte mare de preoþi români, dar ºi ucraineni, monahi ºi monahii din nordul Bucovinei, cãci ei simt sfinþenia voievodului.

Când vezi un creºtin, când vezi un ierarh, un demnitar cã îngenuncheazã în faþa mormântului Sfântului Voievod ªtefan aceasta aratã cã acest popor, cã cei care îngenuncheazã au nevoie de puterea ºi de ajutorul Sfântului Voievod ªtefan. Sunt conºtienþi cã ªtefan a avut o putere deosebitã, cã în el, cã prin el s-a împlinit o lucrare a lui Dumnezeu, ºi cã, într-adevãr, „a fost gândul lui Dumnezeu cu ªtefan”, cum se spune într-o cronicã, adicã a fost o lucrare deosebitã cu acest om hãrãzit, chemat ºi aºezat de Dumnezeu la locul necesar pentru acele vremuri. Iar el a rãspuns chemãrii ºi s-a dovedit pe deplin a fi cu adevãrat omul lui Dumnezeu, cu toate greºelile, cu toate pãcatele sale, cele care au fost, nu cele pe care încearcã unii sã i le punã în cârcã.

– Cum vã explicaþi aceastã polarizare, pe de o parte români care atât de mult îl cinstesc, îl simt ca pãrinte, îl iubesc, îl vãd pe Sfântul Voievod ºi Domnitor ªtefan cel Mare ca sfânt, în timp ce alþii, din contrã, îl vãd nici mãcar ca pe un personaj major al istoriei noastre, darãmite ca pe un mare sfânt?

- Fiecare îl judecã dupã a sa putere, dupã a sa pricepere ºi ale sale simþuri ºi simþãminte. Fiecare îl percepe dupã ceea ce are înlãuntrul lui.

Cei care iubesc valorile, adevãrul, frumosul, binele ºi virtuþile, aceia le gãsesc pe toate acestea în Sfântul ªtefan. Dar cei care sunt stãpâniþi de anumite patimi se agaþã de patimi ºi se opresc la cele ale omului.

Voievodul ªtefan a fost ºi el supus greºelii, ca om de rând, dar a lãsat greºeala ºi pãcatul în spate, le-a pãrãsit, nu s-a oprit la ele, ci ºi-a îndreptat cugetul cãtre Iisus Hristos Domnul, care este modelul nostru desãvârºit, care mereu ne aratã calea ºi ne dã putere. ªi astfel prin el s-a sãvârºit o lucrare a lui Dumnezeu pentru þãrile române ºi pentru întreaga Europã. ªi, fie cã naþia românã este conºtientã sau nu, fie cã naþiile europene sunt conºtiente sau nu, cu el s-a împlinit o lucrare a lui Dumnezeu, lucru dovedit în tot ceea ce au scris istoricii români ºi strãini despre cine a fost Domnitorul ªtefan cel Mare ºi ce a însemnat el pentru neam, pentru þarã, pentru Europa ºi creºtinãtate.

Legat de atribuirea eronatã a mai multor copii, existã un studiu special al istoricului Sorin Iftimi în care se aratã cã nu existã niciun document ferm care sã ateste cã ªtefan ar mai fi avut ºi alþi copii în afarã de Petru Rareº din relaþii nelegitime. Este cunoscutã o singurã astfel de relaþie, cu Maria Rareº, din care, în urma pocãinþei ºi a smereniei pentru greºealã, fãrã îndoialã, s-a nãscut un vrednic vlãstar. Cãci Petru Rareº a fost cel care a ºtiut sã punã stavilã valului de schimbãri în credinþã care veneau din Occident, în urma Renaºterii ºi Reformei, acel duh lumesc care despuia biserica de icoane, ori înlocuia frumoasele fresce bizantine cu chipurile realiste în care se vedea doar omul carnal, nu sfântul, omul îndumnezeit, transfigurat de Duhul cel Preasfânt. Acest fiu al Voievodului ªtefan cel Mare, singurul care este atestat ca nelegitim, a stat în faþa acestui val care venea sã distrugã relaþia omului cu Dumnezeu. ªi iatã chipul la care trebuie sã ajungã omul pe pãmânt, chipul înduhovnicit, pictat la Mãnãstirile Voroneþ, Moldoviþa, Probota, ºi în interior, dar mai ales în exterior. Aici avem Biblia tâlcuitã în imagini, viaþa Bisericii în imagini, pentru a sluji omului în drumul sãu cãtre Dumnezeu. Prin adevãrul ºi frumuseþea lor, aceste fresce au spus în culori cã nu ceea ce se întâmplã în Occident este adevãrat ºi important, ci important este sã te menþii pe verticalã, în strânsã legãturã ºi unire cu Dumnezeu prin sfinþii Lui. - Strãinii care vin la Mãnãstirea Putna pleacã îmbogãþiþi ºi mãrturisesc cã întâlnirea cu Sfântul ªtefan cel Mare, cu epoca sa, este o valoare care îi îmbogãþeºte. Oare statul nu are datoria de a reliefa identitatea ºi valorile româneºti în lume?

- Lipsa de credinþã, lipsa de voinþã bunã ºi curatã, lipsa de dragoste de neam ºi de valorile strãmoºeºti, toate acesta fac ca politicile ºi programele culturale sã nu vorbeascã lumii despre Mãria Sa ªtefan.

Oamenii de culturã care sunt adânc înrãdãcinaþi ºi cunosc foarte bine istoria neamului, oamenii care au o aºezare, un echilibru, cu toþii vor vorbi cu evlavie ºi vor avea cuvinte alese la adresa Mãriei Sale ªtefan Vodã.

Oare de ce Zoe Dumitrescu-Buºulenga, academicianul, a scris în testament sã fie îngropatã la Mãnãstirea Putna, lângã ªtefan ºi Eminescu?

Pentru cã ea a iubit valorile ºi a fost un om de o culturã ºi de o spiritualitate deosebite. Oare un creºtin autentic iubeºte non-valorile? Ea a cunoscut foarte bine valoarea Sfântului ªtefan ºi a lui Eminescu, care, iatã, s-au întâlnit aici, ºi a cerut sã fie ºi ea la streaºina Putnei, lângã ªtefan ºi Eminescu, lângã sfinþii, lângã domnitorii, lângã pãrinþii iubitori de neam ºi de credinþã strãmoºeascã.

- continuare în numãrul viitor Stelian GOMBOª

5

Argeºul Ortodox

Bucuria Domnului, fie tãria noastrã!

Ce minunat sã poþi sã faci în fiecare zi din viaþa ta, un timp de mulþumire, de laudã ºi de recunoºtinþã faþã de Dumnezeu. Lãudaþi pe Domnul, cãci este bun, cãci în veac þine îndurarea Lui. Dupã întoarcerea din robia babilonianã a poporului lui Dumnezeu, din cea vreme, Neemia cheamã poporul sã sãrbãtoreascã împreunã. Luna a ºaptea era plinã de sãrbãtori cu semnificaþii deosebite. Cu ocazia aceea a sãrbãtorilor, guvernatorul Neemia, a adus ºi a deschis pentru popor, Cartea legii: «Atunci s-a adunat tot poporul ca un singur om în piaþa cea din faþa Porþii Apelor ºi a zis lui Ezdra cãrturarul sã aducã el cartea legii lui Moise pe care a dat-o Domnul lui Israel. ªi cãrturarul Ezdra a adus legea înaintea adunãrii, care era alcãtuitã din bãrbaþi ºi din femei ºi din toþi acei ce erau în stare sã înþeleagã. Aceasta s-a fãcut în ziua întâi a lunii a ºaptea. ªi a citit Ezdra din carte de dimineaþã pânã la amiazã în piaþa cea de dinaintea Porþii Apelor, înaintea bãrbaþilor ºi femeilor ºi a celor ce erau în stare sã priceapã ºi tot poporul a fost cu luare-aminte la citirea cãrþii legii. Ezdra cãrturarul stãtea sus pe un podeþ de lemn, fãcut anume pentru acest prilej...ªi a deschis Ezdra cartea înaintea ochilor a tot poporul, cãci el se afla mai sus decât tot poporul ºi când a deschis el cartea, tot poporul stãtea în picioare în piaþã. Mai întâi Ezdra a binecuvântat pe Domnul, marele Dumnezeu ºi tot poporul, ridicându-ºi mâinile, a rãspuns: Amin, Amin! ªi plecându-se, s-a închinat înaintea Domnului pânã la pãmânt.» (Neemia 8,16).

Preotul ºi cãrturarul Ezdra citea Cuvântul Domnului, poporul auzea, într-o adunare sfântã care a durat mai multe ore. Când poporul a auzit cerinþele Domnului, în privinþa purtãrii lor ºi-au dat seama cât de puþin trãiesc ei în armonie cu Cuvântl lui Dumnezeu. Toatã istoria lor zbuciumatã ºi cu multe momente de ne-binecuvântare îºi avea originea în faptul cã ei cãlcau preceptele legii lui Dumnezeu ºi nu ascultau de Cuvântul Lui, care le spunea ce trebuiau sã facã ºi cum sã trãiascã ei. Ca urmare a acestei descoperiri a fost faptul cã tot poporul a început sã plângã, ca o dovadã clarã a faptului cã ei nu trãiau cum spunea Domnul. Era ºi atunci ºi este la fel ºi astãzi posibilitatea ca atunci când cineva ascultã citirea Cuvântului lui Dumnezeu sã se întristeze de faptul cã viaþa lui nu corespunde cerinþelor Domnului, iar aceastã întristare, ce vine ca urmare a ascultãrii Cuvântului Domnului, este dupã voia Domnului, pentru cã ea lucreazã pocãinþa necesarã ºi dorinþa de pãrãsire a pãcatelor. În Cuvântul lui Dumnezeu sunt ºi judecãþi împotriva pãcatelor, iar în acel moment sã simþi cã nu eºti sub protecþia binecuvântatã a Domnului ºi sã te întristezi pentru acest fapt ºi sã te schimbi.

Dupã citirea cuvintelor legii Domnului, preotul ºi cãrturarul Ezdra, vine în faþa poporului, însoþit de guvernator ºi de leviþi :«Atunci Neemia, guvernatorul, Ezdra preotul ºi cãrturarul, ºi leviþii care învãþau poporul au zis cãtre tot poporul: "Ziua aceasta este închinatã Domnului Dumnezeului vostru, sã nu fiþi triºti, nici sã plângeþi! Cãci tot poporul plângea, auzind cuvintele legii. » (Neemia 8,9).

Preotul Ezdra spune cu acea ocazie poporului sã nu plângã.

Oare de ce? În momentul în care poporul Domnului aude Cuvântul sfânt al lui Dumnezeu ºi se hotãrãºte sã stea în ascultare faþã de acest cuvânt, pe care îl încãlcaserã, de cele mai multe ori din neºtiinþã, pentru cã îl uitaserã, le spune sã se bucure, sã se veseleascã de faptul cã Domnul este gata sã le dea iertare ºi ajutor pe mai departe sã trãiascã dupã sfântã voia Sa. Preotul Ezdra spune poporului: astãzi este o zi de bucurie, o zi de laudã. Când poporul lui Dumnezeu aude Cuvântul sfânt ºi-l primeºte cu bucurie ºi este gata sã se aºeze sub flacãra luminoasã ºi caldã a Sfântului Cuvânt, îngãduie sufletului tãu sã se bucure din plin : «Ci mergeþi de mâncaþi carne grasã ºi beþi vin dulce - adãugarã ei - ºi trimiteþi parte ºi celor ce n-au nimic gãtit, cãci ziua aceasta este sfinþitã Domnului nostru. Nu fiþi triºti, cãci bucuria Domnului va fi puterea voastrã". ªi au liniºtit leviþii tot poporul, zicând: "Tãceþi, cãci ziua aceasta este sfântã. Nu fiþi triºti!" ªi tot poporul s-a dus sã mãnânce ºi sã bea ºi sã trimitã pãrþi celor ce nu aveau ºi sã facã veselie mare; cãci înþeleseserã ei cuvintele ce li se tâlcuiserã.» (Neemia 8,1012). Preotul le spune sã se bucure ei ºi sã bucure ºi pe alþii, adicã sã trimitã ºi celor sãraci care nu aveau ceva pregãtit pentru ocazia aceea de praznic. Poporul nu mai ºtia sã se bucure. Dumnezeu doreºte ca zilele pe care I le închinãm Lui sã fie zile de bucurie. Atunci când poporul se întâlnea cu Cuvântul lui Dumnezeu, prima lui reacþie era teama, era supãrarea ºi plânsul. Au ajuns sã creadã cã în felul acesta trebuie mers în faþa Domnului ºi cã acesta ar fi dorinþa Domnului de a-I vedea înaintea Sa. Dacã vrei sã te apropii de Domnul, fii tare, iar tãria ta sã fie bucuria în Domnul. În ce constã oare tãria poporului lui Dumnezeu ? « Nu fiþi triºti, cãci bucuria Domnului va fi puterea voastrã ». (Neemia 8,10). Omul apãsat de povara pãcatului sãu, va încerca sã iasã din starea lui de deznãdejde ºi va accepta cu bucurie ºi cu credinþã «Calea, Adevãrul ºi Viaþa.»

6

Jertfa de ispãºire a pãcatului este foarte aproape de jertfa de mulþumire. Omul lui Dumnezeu, David, când copilul lui era bolnav, sta lângã el, îl plângea, stãtea apãsat de durere, însã dupã moartea copilului se resemneazã ºi cere de mâncare. Acest om al lui Dumnezeu nu rãmâne permanent sub povara acelei nenorociri. El se ridicã ºi începe un nou capitol al vieþii cu Dumnezeu. Pocãinþa ºi credinþa te ridicã, nu te lasã nici în disperare, nici în deznãdejde, ea te înalþã spre Dumnezeu. Când ai încredere într-un Dumnezeu bun, poþi sã-L lauzi ºi sã te bucuri de El. În asta constã tãria noastrã. Dumnezeul nostru este bun, nu este ca dumnezeii celor din culturile pãgâne, rãi ºi rãbunãtori, care nu se implicã în problemele oamenilor ºi care se rãzboiesc între ei.

De aici se naºte puterea poporului lui Dumnezeu ºi motivul de laudã ºi bucurie faþã de El. Iisus Hristos este Bunãtatea lui Dumnezeu.

Sfânta Scripturã ne oferã un tablou interesant în aceastã privinþã. «Dupã aceasta au venit Moabiþii ºi dimpreunã cu ei au venit ºi Amon asupra lui Iosafat cu rãzboi. Atunci au venit unii ºi au spus lui Iosafat, zicând: "Vine o mare mulþime de popor împotriva ta de dincolo de mare, din Siria; ºi iatã-i se aflã la Hataton-Tamar, adicã la Enghedi".

La vestea aceasta s-a înfricoºat Iosafat ºi ºi-a îndreptat faþa sa, ca sã caute pe Domnul fãcând cunoscut tuturor din tot Iuda ca sã posteascã. Deci s-a adunat Iuda ca sã cearã ajutor de la Domnul ºi au venit din toate cetãþile lui Iuda ca sã roage pe Domnul. » (2 Paralipomena sau Cron. 20,1-4).

Oare ce cale alegem noi în reaþie cu Dumnezeu, o cale uºoarã sau o cale grea ? Noi dupã inteligenþa noastrã

întotdeauna o alegem pe cea uºoarã ºi niciodatã pe cea grea.

Peste împãratul Iosafat a venit criza. Cum îi face faþã ? Se bazeazã pe puterea, pe înþelepciunea, pe strategia, pe forþele, pe oamenii sãi sau îl cautã din toatã inima pe Dumnezeu, pentru rezolvarea crizei teribile în care a ajuns.

Rãzboiul acesta venea în primul rând împotriva regelui Iosafat. Cel care trebuia prins nu era omul de rând al þãrii, ci însuºi împãratul. Dacã poporul lupta, scãpa împãratul Iosafat. Dacã scãpa împãratul pierdea poporul. Era o situaþie foarte delicatã. Fiecare conducãtor trece prin situaþii de felul acesta. Împãratul Iosafat recunoaºte cã este slab ºi cã nu poate face faþã acestei situaþii, dar pentru cã este slab el pune problema înaintea lui Dumnezeu. În mintea regelui se putea contura urmãtorul scenariu. El putea gândi cã este pãcãtos ºi el ºi poporul, iar dacã se gândea la meritele sale se putea îndoi ºi mai serios. ªi totuºi oare Domnul îl va ajuta sau nu ? ªi dacã-l va ajuta Domnul pentru ce anume îl va ajuta ?

Regele începe sã se roage ºi îºi aduce aminte de rugãciunea regelui Solomon: « Doamne Dumnezeul pãrinþilor noºtri!

Nu eºti Tu oare Dumnezeu în cer sus, domnind peste toate regatele popoarelor ºi n-ai Tu oare în mâna Ta tãria ºi puterea, încât nimeni nu este sã-þi stea þie împotrivã?

Dumnezeul nostru, oare nu Tu ai izgonit pe locuitorii acestei þãri din faþa poporului Tãu Israel ºi ai dat-o pe veci urmaºilor lui Avraam, pe care îl iubeai? ªi ei s-au aºezat în ea ºi þi-au zidit templu sfânt numelui Tãu, zicând: De va veni vreo nenorocire peste noi, ori sabia care ne pedepsºte, sau vreo boalã molipsitoare, sau foamete, ºi noi vom sta înaintea templului acesta ºi înaintea feþei Tale - cãci numele Tãu este în templul acesta - ºi vom striga în strâmtorarea noastrã, cãtre Tine, Tu sã ne asculþi ºi sã ne izbãveºti. » (2 Cron. 20, 6-9).

Atunci când omul trece prin crizã, Sfânta Scripturã va fi de cel mai mare ajutor. Iosafat îºi aduce aminte de rugãciunea pe care a înãlþat-o Solomon ºi o ºtia atât de bine, de parcã ar fi învãþat-o pe de rost, fapt care aratã cã împãratul studia sulurile sfinte ºi cã era preocupat de

cunoaºterea acestora.Te întreb astãzi pe tine, oare tu mai citeºti cãrþile sfinte ? Îþi mai aduci aminte din ele de ceva ? Îþi mai aminteºti rugãciunile ? Mai înveþi pentru sufletul tãu din Sfânta Scrupturã ? Aduni lucruri sfinte din Sfânta Carte pentru momentele tale de crizã ? David zicea : « Aparã-mã, dupã cuvântul Tãu, ºi mã viazã ºi sã nu-mi dai de ruºine aºteptarea mea. » (Ps. 119,116). La finalul rugãciunii regelui Iosafat, Scriptura consemneazã felul minunat cum a rãspuns Dumnezeu la rugãciunea înãlþatã: «Atunci S-a pogorât Duhul Domnului în mijlocul adunãrii peste Iahaziel, fiul Zahariei, fiul lui Benaia, fiul lui Ieiel, fiul lui Matania, levit dintre fiii lui Asaf. ªi acesta a zis: "Ascultaþi toþi ai lui Iuda ºi locuitorii Ierusalimului, ºi tu rege Iosafat!

Aºa zice Domnul cãtre voi: Sã nu vã temeþi, nici sã vã spãimântaþi de mulþimea aceasta mare, cãci rãzboiul nu este al vostru, ci al lui Dumnezeu. » (2 Cron. 20, 14-15).

Oare calea rãspunsului lui Dumnezeu era uºoarã sau era greu ? Depinde cine lupta. Dacã trebuia sã lupte, regele Iosafat ºi poporul, atunci lupta era grea, dar dacã lupta o purta Dumnezeu, atunci aceasta era uºoarã. Trebuie observat faptul cã cele mai uºoare cãi ale lui Dumnezeu, sunt cele mai chinuitoare ºi mai împovãrãtoare pentru sufletul omenesc. ªi atunci oare de ce ne îngrijorãm noi atât de mult ? Pentru cã noi nu cunoaºtem adevãrata încredere în Dumnezeu, în Cel care este cu adevãrat Bunãtatea Absolutã ºi când nu ºtim cum sã ne încredem în El, ne este teamã. Bunul Dumnezu le dã o lecþie specialã, atât împãratulu cât ºi poporului ºi le spune :« Mâine sã plecaþi împotriva lor; iatã ei urcã coasta tit ºi aveþi sã-i gãsiþi în capãtul vãii din faþa pustiei Ieruel.

Nu voi aveþi sã vã luptaþi de astã datã; dar înºiraþi-vã, staþi ºi priviþi izbãvirea Domnului, pe care o va trimite El vouã.

Iuda ºi Ierusalime! Sã nu vã temeþi, nici sã vã spãimântaþi!

Sã le ieºiþi mâine înainte ºi Domnul va fi cu voi!" » (2 Cron.

20, 14-15). Domnul le aratã toatã desfãºurarea de forþe a vrãjmaºului. Le spune sã ia poziþiile de luptã, însã sã stea acolo ºi sã priveascã izbãvirea Domnului, sã vadã cum va lupta Domnul pentru ei ºi cum le va da biruinþã. Dumnezeu le spune sã stea liniºtitþi cãci Domnul va lupta pentru ei.

Omeneºte acest lucru pare imposibil, însã pentru a accepta acest fapt este nevoie de credinþã. Împãratul prinde ideea ºi prin credinþã face ceva ce nu avea de-a face cu strategia de rãzboi. Împãratul a încurajat poporul ºi le-a zis : « ªi s-au sculat ei de dimineaþã tare ºi au ieºit sã se ducã în pustiul Tecoa; pe când ieºeau ei, a stat Iosafat ºi a zis: "Ascultaþimã Iudeilor, voi, locuitori ai Ierusalimului! Aveþi încredere în Domnul Dumnezeul vostru ºi fiþi tari! Aveþi încredere în proorocii Lui ºi veþi izbuti cu bine!" Apoi s-a sfãtuit el cu poporul ºi a rânduit cântãreþi care sã cânte Domnului, cã, ieºind aceºtia în podoabe sfinte înaintea celor înarmaþi, sã preamãreascã ºi sã zicã: "Slãviþi pe Domnul, cã în veac este mila Lui!" » (2 Cron. 20,20-21). Împãratul iese în întâmpinarea vrãjmaºului cu coruri de cântãreþi, care sunt întodeauna partea cea mai fragilã a unei armate. Cântãreþii cântau întodeauna la finalul luptei, când era asiguratã deja biruinþa. Nimeni nu cânta înaintea luptei, ci la finalul ei ºi doar dacã erau biruitori. În aceastã situaþie oastea era în spatele cântãreþilor. Orice strateg militar ar fi zis cã este o nebunie acest fapt. Ceea ce face regele Iosafat, de a ieºi în întâmpinarea luptei cu cântãreþii, aratã un act de mare credinþã în Dumnezeu. Când Dumnezeu îþi scoate în faþã un drum, du-te pe el cu încredere în Dumnezeu, pentru cã Cel ce te trimite merge El însuºi înaintea ta. Du-te cu curaj, dute cu credinþã.

Laudã ºi slãveºte pe Dumnezeu pentru noua provocare a credinþei tale ºi ve-i vedea izbãvirea Domnului. În ziua aceea poporul n-a fãcut nimic altceva decât i-a mulþumit lui Dumnezeu, iar lupta a purtat-o Domnul, iar poporul a cules biruinþa ºi roadele acesteia. « Dar când au început ei sã scoatã strigãte de laudã ºi sã preamãreascã, Domnul a stârnit neînþelegeri între Amoniþi ºi Moabiþi ºi între locuitorii muntelui Seir, care veniserã în Iuda, ºi au fost bãtuþi; Cãci s-au sculat Amoniþii ºi Moabiþii împotriva locuitorilor muntelui Seir, bãtându-i ºi stârpindu-i; iar când au sfârºit cu locuitorii din Seir, atunci au început sã se ucidã ºi ei unul pe altul. ªi când cei din Iuda au ajuns pe dealul de unde se vedea pustiul ºi s-au uitat la acea mulþime de lume, iatã toþi erau stârvuri cãzute pe pãmânt ºi nici unul nu era teafãr. » (2 Cron. 20,22-24). Când poporul a început sã laude pe Dumnezeu, El a lucrat în favoarea lor spre biruinþã.

Nu uita lucrul acesta. Poate cã în pocãinþa ta plângi, poate cã în disperarea ta te vaieþi pentru pãcatele tale, pentru durerea pe care o ai în suflet. Dumnezeu va începe sã lucreze atunci când tu te vei ridica din starea ta de deznãdejde ºi îþi vei îndrepta privirea spre Dumnezeu ºi ve-i spune: « Doamne de acum încolo am încredere în Tine ». Când îþi pui încrederea în Dumnezeu, El începe sã lucreze pentru tine. Lãudaþi pe Domnul cãci este bun ºi în veac þine îndurarea Lui. Bucuria în Domnul, fie tãria ta ºi azi ºi mâine ºi în fiecare zi.

Doamne ajutã-ne!

Dr. Ioan-Gheorghe ROTARU

Argeºul Ortodox

Despre poetul, prozatorul ºi publicistul Mihai Eminescu în viziunea Bisericii, despre raportarea sa la învãþãtura creºtinã, precum ºi abordarea vieþii ºi operei sale din perspectiva credinþei creºtine… „Moralitatea este pentru suflete identicã cu sãnãtatea pentru trup!“ Pasiunea naþionalã ºi socialã a scriitorului venea din dorinþa de a vedea pe români ieºiþi din starea nenorocitã în care se aflau: „Populaþia ruralã în marea ei majoritate, mai ales cea depãrtatã de târguri, n-are drept hranã zilnicã decât mãmãligã cu oþet ºi cu zarzavaturi, drept bãuturã spirt amestecat cu apã, trãind sub un regim alimentar aºa de mizerabil, þãranul a ajuns la un grad de anemie ºi slãbiciune moralã destul de întristãtoare. Chipul unui þãran român, om de þarã, trãit în aer liber, seamãnã cu al uvrierului stors de puteri din umbra fabricilor.

Cine a umblat prin satele noastre, mai ales prin cele de câmp ºi de baltã, a putut constata cã de-abia din trei în trei case se gãseºte câte o familie care sã aibã un copil, mult doi, ºi aceia slabi, galbeni, lihniþi ºi chinuiþi de friguri permanente".

Educaþia poporului constituia în gândirea eminescianã un pilon de sprijin pentru societatea româneascã. Instrucþia publicã are în vedere ºi integritatea moralã a cetãþenilor pentru cã "moralitatea e pentru suflete identicã cu sãnãtatea pentru trup. Un popor imoral este fizic nesãnãtos sau degenerat". Faþã de calamitãþile fizice cu care se confruntã adeseori þara întreagã, dar care se rãsfrâng mai cu seamã asupra celor sãraci, pericolele pe care le reprezintã oamenii corupþi, vicleni, superficiali sunt mult mai mari ºi descurajatoare pentru contribuabilul român: "Între caracter ºi inteligenþã n-ar trebui sã existe alegere. Inteligenþe se gãsesc foarte adesea, caractere, foarte arare.

Ceea ce trebuie încurajat într-o societate omeneascã sunt oamenii de caracter. Energia centrului lor de gravitate ºi dreapta ascensiune a liniei lor de miºcare trebuie descãrcatã de greutãþi prea mari. Precum Arhimede cerea un punct fix, pentru a ridica cu pârghia lumea din þâþâni, astfel caracterele tari ºi determinate sunt (ilizibil) împrejurul cãreia se-nvârt lucrurile lumii. Este drept cã ele adeseori sunt rezultatul miºcãrii sociale".

Schimbând acum, registrul discuþiei noastre, mã întreb ºi vã întreb: Cum mai este receptat, tratat ºi abordat astãzi Mihai Eminescu? Aºa cum spunea într-un interviu criticul literar Felix Nicolau, Mihai Eminescu este respectat ºi amintit doar de zilele naºterii ºi morþii sale, dar mai rãu decât atât este faptul cã în ultimii ani s-a pus accentul pe omul Mihai Eminescu mai mult decât pe opera sa. Ce mai ºtie generaþia de azi despre cel numit ºablonard "poetul nepereche al literaturii române" ºi "poetul naþional al românilor"? Citeam recent niºte pãreri ale unor tineri prin unele spaþii virtuale de dezbatere deloc de neluat în seamã - potrivit cãrora Mihai Eminescu ar fi mult mai preþuit ca scriitor dacã nu li s-ar bãga "pe gâtul elevilor" prin programa ºcolarã. Dacã ar fi sã luãm de bun faptul cã tot ceea ce este obligatoriu este automat ºi rãu, probabil ar trebui sã trecem tot ce este de învãþat în ºcoalã la capitolul "facultative", cã doar la ce bun atâta efort! Nu pãrerile acestea sunt motiv de îngrijorare, ci rolul dascãlilor.

Cât de fãrã vocaþie trebuie sã fie niºte profesori de limba ºi literatura românã pentru ca Mihai Eminescu sã le devinã indezirabil ºi nesuferit elevilor? Când astfel de profesori nu au ºtiinþa de a provoca dragostea de lecturã la cei tineri, chiar în condiþiile ispitind la a nu citi din lumea de azi, ar fi de preferat ca din mâinile lor sã iasã niºte elevi care sã vorbeascã ºi sã scrie corect în limba românã. Dar ºtim cã nu e chiar aºa. De aceea, trecând peste orice vinã de o parte ori de alta a catedrei, este important ca Eminescu sã fie citit, pentru cã are meritul mai presus de orice de a fi turnat în cele mai frumoase forme limba noastrã.

Prin urmare, altfel, s-ar cãdea sã ne amintim de Mihai Eminescu, nu doar într-un mod ºi într-un cadru festivist, de ziua lui, ci recitindui o poezie pentru a ne da seama de ce este un geniu. Iar dacã, de bine, de rãu, opera sa poeticã încã este cunoscutã, în schimb, articolele de ziar îi sunt ºtiute mai mult de specialiºti, de criticii literari ºi de o mânã de oameni pasionaþi. Interesant ar fi sã mai facem un salt: de la cunoaºterea doar a "Luceafãrului" ºi a "Scrisorii III" la articolele lui de presã. Poate ne va fi mai greu sã facem acest lucru, publicistica sa fiind strânsã în volume uriaºe pe care nu le are oricine în casã, dar cu siguranþã le-am gãsi în orice bibliotecã, iar efortul ne-ar fi rãsplãtit de însãºi lectura textului.

Prezentându-ºi ideile polemic, ca expresie a unui spirit dinamic, Mihai Eminescu aratã o cuprinzãtoare privire de ansamblu asupra lumii, fiind mereu preocupat de evoluþia societãþii moderne româneºti.

Printre tezele fundamentale ale gândirii eminesciene cu privire la naþiunea românã, exprimate în articole de ziar, se aflã chestiunea unirii, situaþia pãturilor sociale în procesul de trecere la o societate modernã, dar ºi evoluþia noastrã istoricã privitã în raport cu aºezarea strãinilor în teritoriile româneºti. Mihai Eminescu a iubit România ºi, ca orice romantic, totdeauna trecutul i-a pãrut mai frumos, mai plin de oameni mari, de figuri aureolate de vitejie ºi eroism. De aceea, vorbind despre poporul român se vede în textele lui totdeauna o undã de durere când se raporteazã la prezent ºi o înflãcãrare când îºi aminteºte de marii bãrbaþi ai istoriei noastre: Mircea cel Bãtrân, ªtefan cel Mare, Mihai Viteazul.

Uimit de vastitatea unei minþi atât de sclipitoare, Nicolae Iorga scria în anul 1934: "Mihai Eminescu stãpânea cu desãvârºire cunoºtinþa trecutului românesc ºi era perfect iniþiat în istoria universalã, nimeni din generaþia lui n-a avut în acest grad instinctul adevãratului înþeles al istoriei, la nimeni pânã la el nu s-a prefãcut întrun element permanent ºi determinant al întregii lui judecãþi".

Trecând acum, într-un alt registru al dezbaterii noastre, vom susþine ºi remarca cã „în cultura lumii, locuim eminescian", spunea profesorul de limba românã Costel Zãgan, iar poetul Mihai Robea ne atenþioneazã cã "vom exista atâta timp cât îl vom apãra pe Mihai Eminescu", subliniind esenþial necesitatea raportãrii noastre identitare ºi la dimensiunea Eminescu. În aceastã dimensiune este

Despre spovedirea ºi împãrtãºirea de la Mãnãstirea Neamþ Tot cercetãtorul Nae Georgescu vorbeºte într-unul din studiile sale despre un episod mai puþin cunoscut de lume din viaþa lui Eminescu, care la rândul lui atestã trãirea în comuniune creºtinã a poetului ºi primirea Sfintelor Taine. Este vorba de anul 1886, când Eminescu se afla la Mãnãstirea Neamþ de Sfinþii Mihail ºi Gavriil, unde a cerut sã fie spovedit ºi împãrtãºit de preot. Consemnarea preotului referitoare la acest moment a fost fãcutã cunoscutã de cãtre profesorul Paul Miron ºi citatã de Nae Georgescu. Iatã ce scria la vremea respectivã preotul: "Pe ziua de Sfinþii Voievozi în anul 1886 m-au chemat la M-rea Neamþu, la bolniþã, ºi l-am spovedit ºi l-am împãrtãºit pe poetul M. Eminescu. ªi au fost acolo Ion Gheorghiþã, din Crãcãoani, care acum este primar. Iar Mihai Eminescu era limpede la minte, numai tare posac ºi trist. ªi mi-au sãrutat mâna ºi mi-au spus: Pãrinte, Sã mã îngropaþi la þãrmurile mãrii ºi sã fie într-o mânãstire de maici, ºi sã ascult în fiecare searã ca la Agafton cum cântã Luminã linã. Iar a doua zi…" Aici textul se întrerupe pentru cã pagina urmãtoare a cãrþii de rugãciuni pe care îºi fãcuse însemnarea preotul s-a pierdut. Au rãmas vii în schimb ecourile vibrante ale trãirilor din mãnãstire ale poetului în sonetul "Rãsai asupra mea", de pe la anul 1879, din zona manuscris a cunoscutei "Rugãciuni", cum spune Nae Georgescu: "Rãsai asupra mea, luminã linã,/ Caân visul meu ceresc dâodinioarã…"

Poetul a gândit serios ºi sincer sã se cãlugãreascã

cuprinsã ºi relaþia marelui poet cu Ortodoxia, cu Biserica, contestându-i-se nejust sau, dimpotrivã, exagerându-i-se deseori legãtura, preocuparea pentru religie, pentru credinþa ortodoxã.

Dincolo de toate aceste opinii, pânã la urmã fireºti când discutãm de un geniu, strãluceºte imperial adevãrul: Mihai Eminescu ºi familia lui au trãit credinþa ortodoxã.

Numai zelul sincer ºi iscoditor al unor cercetãtori responsabili au scos la luminã, dupã lungi ºi multe decenii de ignorare sau interesate omiteri, adevãruri nespuse despre poetul nepereche, scos programatic din conºtiinþa multor generaþii de români. Lor trebuie sã le mulþumim pentru faptul cã astãzi putem afirma, cu probe, cã familia Eminescu a avut dintotdeauna o profundã credinþã ortodoxã ºi o strânsã legãturã cu Biserica neamului, poetul însuºi reflectându-le cu scânteierea geniului în multe din creaþiile sale.

Despre unchii ºi mãtuºile din mãnãstire ale lui Mihai Eminescu Aflãm aºadar din studiile unor eminescologi, precum profesorii Nae Georgescu sau Theodor Codreanu, ca sã-i pomenim acum doar pe cei din ale cãror cercetãri am extras informaþiile ce urmeazã, cã, de pildã, din familia poetului Eminescu au ales drumul slujirii lui Dumnezeu mai mulþi membri. Astfel, doi fraþi ºi trei surori ale mamei poetului, Raluca Eminovici, au intrat în cãlugãrie. Este vorba despre Calinic ºi Jachift, ultimul fiind chiar stareþ, ºi de Fevronia, Olimpiada ºi Sofia, toate cãlugãriþe la Mãnãstirea Agafton, iar o altã sorã a mamei lui Mihai Eminescu, Safta, avea o fiicã, Xenia, care s-a cãlugãrit ºi ea tot la Agafton. De altfel, Mihai Eminescu, în copilãrie, cum aratã profesorul Nae Georgescu, mergea foarte des la Mãnãstirea Agafton, unde rãmânea cu sãptãmânile, participa la viaþa de obºte, asculta poveºti, cântece ºi întâmplãri povestite de cãlugãriþe, iar mãtuºa Fevronia l-a ajutat chiar sã descifreze alfabetul chirilic ºi i-a înlesnit accesul la cãrþile ºi manuscrisele din mãnãstire. La rându-i, maica Olimpiada Juraºcu, stareþa de mai târziu a mãnãstirii, l-a urmãrit aproape toatã viaþa pe poet, interesându-se la un moment dat de cumpãrarea unei case în Botoºani pentru Mihai ºi sora sa Harietta, care îi îngrijea sãnãtatea.

Un alt aspect mai puþin cunoscut de cãtre publicul larg se referã la faptul cã la un moment dat Eminescu pare a fi dorit sincer sã se cãlugãreascã. Despre acest lucru a vorbit cercetãtorul Theodor Codreanu în volumul "Eminescu ºi mistica nebuniei". Aceastã alternativã a mãrturisit-o poetul în perioada epuizantã de la "Timpul", în luna iunie anul 1883, când era "stricat cu toatã lumea", iar Titu Maiorescu ºi Simion cloceau o viitoare internare "salvatoare" a lui Mihai Eminescu. Iatã ce nota criticul referitor la intenþia poetului: "Foarte excitat, sentiment al personalitãþii exagerat (sã înveþe albaneza!), vrea sã se cãlugãreascã, dar sã rãmânã la Bucureºti". De ce dorea el o cãlugãrire la Bucureºti? Ne explicã profesorul Codreanu: pentru cã dorea avantajul "pãstrãrii contactului cu marele centru cultural al þãrii".

De altfel, gândul cãlugãririi l-a mãrturisit ºi lui Zamfir C. Arbore, un confrate de la "Românul", în anul 1882, când Titu Maiorescu nu-i descoperise încã semne de "alienat". "ªtii ce, dragul meu, hai sã demisionãm, tu de la "Românul", eu de la "Timpul", ºi hai sã ne cãlugãrim, cãci nu suntem fãcuþi sã trãim între lupi. La mãnãstire, în chiliile solitare, sã scriem letopiseþe în cari sã înºirãm tot ce îndurã nenorocitul neam românesc, pentru ca sã se ºtie cât amar a suferit românul, cât a trãit pe acest pãmânt", îi spunea poetul. În anul 1884, repetã gândul salvãrii prin cãlugãrire, ecoul lui rãzbãtând într-o scrisoare a lui Petre Missir cãtre Titu Maiorescu, pus însã pe seama nebuniei ºi luat drept glumã. Cã nu putea fi vorba doar de o simplã glumã sau de un semn al alienãrii, o dovedesc eroii sãi din "Sãrmanul Dionis", "Cezara", "Povestea magului cãlãtor în stele", aflaþi în ipostaza cea mai grãitoare, aceea a cãlugãrului, cum susþine profesorul Codreanu. Tatãl poetului, fiu de dascãl, cu bisericã lângã casã Încheiem aceastã succintã prezentare ºi abordare, citându-l ºi pe Corneliu Botez, cel care a avut iniþiativa omagierii lui Mihai Eminescu, pentru prima datã de la moartea sa, la Galaþi. Iatã ce scria acesta despre tatãl lui Eminescu, Gheorghe Eminovici, în lucrarea sa, "Omagiu lui Eminescu", scrisã la 20 de ani de la moartea gânditorului, în anul 1909: "…obijnuia sã-ºi invite rudele ºi prietenii la Ipoteºti, unde-i primea ºi ospãta bine, mai ales la sãrbãtori mari, cum este la Paºti ori la Sfântul Gheorghe, când îºi sãrbãtorea ziua numelui. Îi ducea la bisericã, unde asculta slujba cu multã evlavie, cãci atât dânsul cât ºi mama poetului erau religioºi, nu lipseau duminica ºi în zi de sãrbãtoare de la bisericã ºi se supuneau obiceiurilor religioase în mod strict". Iar Nae Georgescu aminteºte ºi el cã "tatãl poetului avea bisericuþã lângã casã" ºi chiar "cã era fiu de dascãl de bisericã. Iar tatãl sãu, Vasile Eminovici, bunicul patern al poetului, a plecat din Blaj ºi s-a stabilit în Bucovina, la Cãlineºti, prin anul 1802, unde a ridicat o cãsuþã ºi, alãturi, o bisericã din lemn la care a slujit. În Bucureºti, Gheorghe Eminovici trãgea la o adresã din Strada Biserica Enei nr. 1, unde ºi Mihai Eminescu a locuit un timp". Iatã aºadar adevãrul despre modul în care familia Eminescu, poetul însuºi, a trãit relaþia cu Ortodoxia, sincer ºi evlavios, cu speranþã ºi respect, întocmai unor buni creºtini. ªi ca sã nu mai fie nici un dubiu, acest lucru îl mãrturiseºte însuºi Mihai Eminescu, atunci când spune: "Istoria omenirii este desfãºurarea cugetãrii lui Dumnezeu. Nu se miºcã un fir de pãr din capul nostru fãrã ºtirea lui Dumnezeu"…

Drd. Stelian GOMBOª

7

Argeºul Ortodox

Ortosinteze Moaºtele Sfântului Ioanichie cel Nou au fost mutate în Câmpulung Muscel În Arhiepiscopia Argeºului ºi Muscelului credincioºii din protopopiatul Câmpulung Muscel au avut bucuria în duminica recunoºtinþei, a vindecãrii celor zece leproºi, sã se închine la moaºtele Sfântului Cuvios Ioanichie cel Nou de la Muscel care au fost aduse din Valea Chiliilor la mãnãstirea Negru Vodã construitã în vechea cetate a Basarabilor.

Cu acest prilej, Înaltpreasfinþitul Pãrinte Calinic, Arhiepiscopul Argeºului ºi Muscelului, a oficiat Sfânta Liturghie arhiereascã împreunã cu un sobor de preoþi ºi diaconi. În cuvântul de învãþãturã, Chiriarhul Eparhiei a amintit de împlinirea spiritualã a plaiurilor argeºene ºi muscelene prin prezenþa vãzutã a sfinþilor locali: Sfânta Muceniþã Filoteia de la Argeº ºi Sf. Cuv. Ioanichie cel Nou de la Muscel.

Dupã ce au stat 375 de ani în Valea Chiliilor, din aceastã duminicã ele vor rãmâne pentru totdeauna la mãnãstirea Negru Vodã din oraºul Câmpulung Muscel fiind aºezate într-un baldachin special construit în interiorul bisericii.

Mijlocitor al celor care nu pot avea prunci Sfântul Cuvios Ioanichie cel Nou de la Muscel este un renumit schimonah din Valea Chiliilor, din Munþii Fãgãraº, care a pustnicit în primele decenii ale secolului al XVII-lea, iar metanie avea la Mãnãstirea Cetãþuia "Negru Vodã". Timp de 30 de ani s-a nevoit într-o peºterã pe care a sãpat-o singur într-un perete abrupt al muntelui. O singurã datã pe sãptãmânã un ucenic îi aducea sfântului cuvios o pâine ºi puþinã apã, pe care le cobora pânã la gura peºterii cu o frânghie. Din timp în timp, egumenul Mãnãstirii "Negru Vodã" îi trimitea, pe aceeaºi cale, Sfintele Taine. Pentru multa sa nevoinþã ºi rugãciune, Dumnezeu l-a învrednicit sã-ºi cunoascã timpul mutãrii la Domnul, timp pe care la sãpat în piatra de deasupra mormântului, "Ioanichie Schimonah, 1638". Timp de câteva veacuri, sfintele sale moaºte au rãmas în peºterã neºtiute de oameni, fiind totuºi bine pãstrate datoritã unei pânze þesute ca un epitaf de un pãianjen. Moaºtele sfântului au rãmas neatinse pânã în 1944, când arhimandritul Pimen, de la Mãnãstirea "Negru Vodã", sa coborât cu o frânghie în peºterã ºi a descoperit pe un pat de piatrã osemintele întregi, galbene ºi bine mirositoare ale marelui sihastru din Valea Chiliilor. Pânã în 1990, odoarele sfinte au fost pãstrate în biserica rupestrã a Mãnãstirii Cetãþuia ºi de atunci numeroºi credincioºi se duceau sã se roage Sfântului Cuvios Ioanichie cel Nou de la Muscel.

Acest sfânt a devenit pentru credincioºi, mãrturiseºte protosinghelul Modest Ghinea, stareþul Mãnãstirii Cetãþuia „Negru Vodã“, tãmãduitor de boli, fãcãtor de minuni, ocrotitor al familiilor ºi mijlocitor al celor care nu pot avea prunci.

Biroul de presã al Arhiepiscopiei Argeºului ºi Muscelului

Relatarea adormirii Preasfintei Nãscãtoare de Dumnezeu, de cãtre sfântul Ioan Evanghelistul Tradiþia Relatãrii adormirii Preasfintei Nãscãtoare de Dumnezeu de cãtre sfântul Ioan Evanghelistul, cunoscutã ºi sub numele de Adormirea lui ( Pseudo-) Ioan, este cea mai veche adormire ce a cunoscut o pronunþatã prelucrare bizantinã, devenind astfel baza textelor apocrife ce vizeazã ciclul lucrãrilor referitoare la adormirea Maicii Domnului; deci ca importanþã, un echivalent la ceea ce a constituit Protoevanghelia lui Iacov pentru textele ce vizeazã ciclul naºterii ºi copilãriei Maicii Domnului.

Având drept sursã originarã un text iudeo-creºtin din secolul al II-lea, numit ulterior Adormirea lui Iacob, relatarea la care ne referim adicã Adormirea lui (Pseudo) Ioan, a cunoscut o uriaºã difuzare, peste o sutã de manuscrise, fiind ºi singurul apocrif utilizat ca text liturgic.

Dupã versiunea unui manuscris de la Vatican (sec.XI), editat la Paris în 1955 de A. Wenger, redãm elementele textului în rezumat.

Arãtarea îngerului cu ramura de palmier Când Maica Domnului a ajuns în dreptul veºtii cã are sã iasã din trup, a venit la ea marele înger ºi i-a zis: Marie, sculându-te, ia aceastã ramurã de palmier pe care mi-a dat-o Cel ce a sãdit raiul, ºi o dã apostolilor, ca þinând-o ei sã cânte imne înaintea ta, fiindcã dupã trei zile vei lãsa

trupul. ?i voi trimite pe toþi apostolii la tine ºi se vor îngriji de îngropare ºi te vor petrce chiar pânã în locul unde vei fi în slavã.

La întrebarea Preacuratei care îi e numele ºi care este rostul ramurei, îngerul, ca sã dovedescã faptul cã nu-i un înger al minciunii, o asigurã cã numele i-l va descoperi în liniºtea Grãdinii Ghetsimani, cãci puterea lui e atât de mare, încât nu-l pot cunoaºte toþi cei din Ierusalim. Cât despre ramurã, se va confirma originea ei, cã prin ea se vor face multe minuni.

Convorbirea Mariei cu îngerul în Ghetsimani

Atunci Maria s-a dus în Muntele Mãslinilor. Lumina îngerului îi strãlucea înainte, iar ea a þinut în mâna sa ramura primitã. ?i toate plantele muntelui se plecau înaintea sa, ºi se închinau ramurei din mâna ei. Atunci îngerul i-a vestit: Când vei ieºi din trup, voi veni dupã el în ziua a patra, cãci Mântuitorul nostru s-a sculat a treia zi, deci pe tine te va duce sus a patra zi, cu oºtirile îngereºti. Dupã ce îngerul, fãcându-se ca o luminã, s-a urcat la cer, Preasfânta Nãscãtoare de Dumnezeu s-a întors din munte la casa ei ºi îndatã s-a cutremurat casa din pricina slavei ramurii, pe care a pus-o în giulgiul sãu de îngropare. Apoi gãtindu-se în haine alese, a mulþumit Domnului în rugãciune.

Chemarea prietenilor ºi anunþarea sfârºitului Zicând rugãciunea, a ieºit apoi ºi i-a spus slujnicei casei ei: Du-te ºi cheamã rudele ºi cunoscuþii mei. ªi venind mai mulþi, le-a zis Maria apropiaþilor: Iatã, mã vi duce la odihna cea veºnicã. Fiecare din voi sã ia un opaiþ nou ºi sã nu le lãsaþi sã se stingã vreme de trei zile,cât va sã vã spun dorinþele mele înainte de a mã îndepãrta de locul acesta. ?i dupã ce i-a îndemnat la rugãciune au ºezut vorbind lucrurile mari ale lui Dumnezeu ºi semnele pe care le-a fãcut prin Maica Sa.