Argesul Ortodox Anul XI, Nr. 577 16-25 ianuarie 2013

z Anul XI z nr. 575 z 16-25 decembrie 2012 z 8 pagini

Sãptãmânal teologic, bisericesc ºi de atitudine al Arhiepiscopiei Argeºului ºi Muscelului

De la apa sfinþitã la Pocãinþã ocmai de aceea ºi nu întâmplãtor, Dumnezeu lumineazã ºi mintea savanþilor pentru a descoperi tainele Sale ºi celor care n-au înþeles sau înþeleg mai puþin rosturile miraculoase ale apei. umnezeu cel Atotînþelept a folosit, în planul Sãu mântuitor, pentru noi, elementele cele mai potrivite, vitale pentru viaþa noastrã: grâul pentru pâinea cea de toate zilele ºi prescura, precum ºi viþa de vie pentru vinul care, prin binecuvântarea ºi rugãciunea preotului ºi a arhiereului, se transformã în Taina Sfintei Împãrtãºanii, în Trupul ºi Sângele lui Hristos. Tot astfel apa, elementul primordial în viaþa omului, prin sfinþire, este folositã pentru a ne boteza în numele Sfintei Treimi, devenind fii ai Bisericii lui Hristos. ºa pãstrãm rânduiala în Biserica noastrã dreptmãritoare de la Iisus, Fiul lui Dumnezeu ºi Fiul Omului.

Sfinþirea Aghiazmei Mari stfel, vom arãta mai departe, cã pentru Botezul Domnului Iisus Hristos rugãciunea de invocare a Duhului Sfânt se aratã diferite trebuinþe din viaþa noastrã se e câte ori privim cerul înstelat în miez de astfel: „ªi acum trimite harul Preasfântului ºi de sfinþeºte apa de cãtre preot ºi arhiereu. noapte seninã, sufletul ºi întreaga fiinþã ni viaþã-fãcãtorului Tãu Duh, care sfinþeºte toate, ºi se umplu – fãrã voia noastrã – de vibraþia unor „Trimite nouã binecuvântarea Ta, sfinþeºte apa aceasta! ªi, prin gustarea ºi stropirea amintiri foarte vechi. Aºadar, atunci când ne care spalã întinãciunea patimilor“ cu apa aceasta, trimite nouã binecuvântarea Ta, uitãm la stele sufletul nostru face cãlãtorii care spalã întinãciunea patimilor.” (Idem, p. 196) cosmice. n rânduiala din Molitfelnic care se face la avantul japonez Masaru Emoto ne întreabã: nsã atunci când se sãvârºeºte slujba femeia care a nãscut prunc, în a opta zi, se „Aveþi vreodatã senzaþia cã plutiþi în Aghiasmei celei Mari, la Botezul Domnului invocã Duhul Sfânt la sfinþirea apei, astfel: cosmos, ca o planetã? Este absolut normal ca „Dumnezeule cel cu nume mare, Care faci nostru Iisus Hrisos, rânduiala este mult mai mare cerurile sã fie, pentru toþi oamenii din toate minuni fãrã numãr, vino, Stãpâne, la robii Tãi, ca ºi cuprindere a ecteniilor, citirilor din Sfânta timpurile, o eternã încântare.” (Masaru Emoto, care se roagã Þie, ºi, prin trimiterea Sfântului Tãu Scripturã ºi rugãciunilor ce se rostesc.

Viaþa secretã a apei, Editura Adevãr Divin, nainte de sfinþirea propriu-zisã, sãvârºitorul Duh, sfinþeºte apa aceasta. ªi fã-o, cu puterea Braºov, 2007, pag. 97) Aghiasmei Mari – preotul sau arhiereul – Duhului Sfânt, sã fie robilor Tãi, celor ce vor rostesc rugãciunea Sfântului Sofronie, Patriarhul tim ºi subliniem cã în naturã nimic nu este gusta din ea, sau o vor lua, sau se vor stropi, spre Ierusalimului, prin care cer iertarea de pãcate, în alinarea durerilor, spre iertarea pãcatelor, spre întâmplãtor. Tot ce existã este un plan public: „Fie primitã rugãciunea ce se aduce de tainic al lui Dumnezeu, pe care noi, cu greu, îl depãrtarea tuturor relelor, spre tãrie, vindecare ºi mine pentru poporul ce stã înainte. Sã nu sfinþire a caselor.”

(Molitfelnic, Editura înþelegem. De aceea, comportarea noastrã în opreascã pãcatele mele venirea aici a Sfântului acest templu de cristal, care este Pãmântul, se Institutului Biblic ºi de Misiune al Bisericii Tãu Duh. Ci mã iartã, strig cãtre Tine, Prea Ortodoxe Române, Bucureºti, 2006, pag.

11) cere a fi pe mãsurã. Sã pãºim cu sfialã. Sã nu Sfântã Treime.” (Idem, p. 682) tulburãm în niciun fel aceastã Frumuseþe, aceastã - continuare în pagina 3 tunci când se sãvârºeºte sfinþirea cea micã lucrare a lui Dumnezeu, unicã în Univers. a apei, care se face spre toatã trebuinþa ºi e multe ori am fost martori, Cler ºi poporul lui Dumnezeu din România, la oricând va cere credinciosul: acasã, la troiþe, în rãspunsul dat rugãciunilor noastre: „Apa vine pe câmp sau alte locuri, se rosteºte: „Acum a sosit pãmânt ca un rãspuns la rugãciunile noastre; vremea, care sfinþeºte pe toþi, ºi ne aºteaptã acest lucru a rãmas neschimbat pânã în zilele Dreptul Judecãtor; ci te întoarce, suflete, cãtre pocãinþã, ca desfrânata care cu lacrimi striga: Episcop al Argeºului ºi Muscelului noastre.” (Idem, pag. 161) Doamne, miluieºte-mã,” (Idem, pag. 191) iar

T

D

D S

A A

Î

Î Î

ª

D

A

Argeºul Ortodox

Anul omagial Sfinþii Împãraþi Constantin ºi Elena Scurtã introducere Urmare a deciziei Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din ºedinþa de lucru din data de 25 octombrie 2011, la propunerea Prea Fericitului Pãrinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, anul 2013 a fost declarat an omagial al Sfinþilor Împãraþi Constantin ºi Elena la împlinirea a 1700 de ani de la Edictul din anul 313 de la Mediolan (Milano). În cele ce urmeazã vom reda cele 11 puncte din programulcadru din Hotãrârea Sfântului Sinod cu privire la realizarea proiectului liturgic, cultural ºi mediatic intitulat „2013 - Anul omagial al Sfinþilor împãraþi Constantin ºi Elena": I. În primul semestru al anului 2013 tema va fi tratatã sub genericul „Sfinþii împãraþi Constantin ºi Elena, promotori ai libertãþii religioase " ºi prezentatã astfel: 1. Starea Imperiului Roman înaintea Edictului de la Milano (313): a) Criza politicã, militarã ºi socialã (divizarea conducerii tetrarhice, luptele interne pentru putere ºi slãbirea autoritãþii imperiale; rãzboaiele pentru asigurarea stabilitãþii imperiului; diversitatea etnicã ºi culturalã a imperiului, cauze ale instabilitãþii societãþii romane) ºi criza religioasã ºi moralã (confruntarea dintre pãgânism ºi creºtinism; influenþe ale curentelor filozofico-religioase care au condus la degradarea vieþii umane ºi a familiei); b) Persecutarea creºtinilor ºi suferinþa Bisericii creºtine (cauze, forme de manifestare a persecuþiei, Biserica din catacombe, martiriul creºtinilor - dezvoltarea cultului martirilor) ºi manifestãri preconstantiniene de toleranþã relativã faþã de creºtinism (Nerva (96-98), Alexandru Sever (225-235), Filip Arabul (224-249), Gallienus (260-268).

2.Edictul de la Milano (313) - toleranþã ºi libertate pentru Biserica creºtinã: a)Constantin cel Mare (306-337) - convertirea sa la creºtinism (de la pãgânism la creºtinism; rolul ºi importanþa împãrãtesei Elena ºi ale tatãlui sãu Constantius Chlorus, tolerant cu creºtinii, la creºtinarea lui Constantin cel Mare; arãtarea semnului Crucii pe cer, încreºtinarea însemnelor militare (scuturi, steaguri) cu monograma creºtinã, victoria de la Pons Milvius - Podul Vulturului (312); botezul lui Constantin cel Mare; b)Edictul de la Milano (313): înþelegerea de la Milano dintre Constantin ºi Licinius -februarie 313; reînnoirea edictului în Nicomidia - iunie 313 (Eusebiu de Cezareea, Istoria bisericeascã, 10, V, 1-14; Lactantius, Despre morþile persecutorilor, XLVIII, 2-12); Perspective interconfesionale ºi istoriografice actuale referitoare la Edictul de la Milano; c)Urmãrile Edictului de la Milano - Carta libertãþii creºtine ºi a toleranþei religioase: recunoaºterea creºtinismului ca religie oficialã; toleranþã religioasã completã într-o lume încã divizatã între pãgânism ºi creºtinism - apariþia conceptului de libertate de conºtiinþã în materie religioasã în lumea grecoromanã; restabilirea echilibrului politic ºi a pãcii sociale în imperiu; creºterea autoritãþii împãratului în Apus ºi Rãsãrit.

3.Sfinþii împãraþi Constantin ºi Elena, susþinãtori ai Bisericii: a)Politica socialã ºi religioasã a lui Constantin cel Mare ºi relaþiile dintre stat ºi Bisericã: promovarea în demnitãþi publice a creºtinilor cu comportament moral ireproºabil faþã de supuºi; consacrarea duminicii ca zi obligatorie de repaus în imperiu, pentru creºtini ºi pãgâni (321); emiterea de monede cu monograma creºtinã (317); diminuarea rolului vechii capitale (cedarea palatului imperial de la Lateran cãtre episcopul Romei) ºi inaugurarea unei unei noi capitale ºi catedrale creºtine la Byzantion (Constantinopol - 11 mai 330), simbol al renaºterii ºi înnoirii religioase ºi social-politice a Imperiului Roman etc; b)Viaþa bisericeascã în timpul lui Constantin cel Mare: încurajarea Bisericii de a-ºi organiza sinoade pentru apãrarea învãþãturii de credinþã ºi a unitãþii ei: Ancira (314); Neocezareea (314/315); Sinodul I Ecumenic de la Niceea (325); preþuirea demnitãþii sacerdotale prin scutirea clerului de impozite ºi de a îndeplini funcþii cetãþeneºti (municipale) obligatorii; interzicerea accesului în rândul clerului a celor nedemni (320, 326); restituirea cãtre comunitãþile creºtine a bunurilor confiscate în timpul persecuþiilor (pãmânturi, grãdini, capele, cimitire) ºi sprijinirea acestora de a-ºi constitui ºi administra patrimoniul (averea), în vederea

Colegiul de redacþie FONDATOR: † Înalt Preasfinþitul Arhiepiscop CALINIC al Argeºului ºi Muscelului

Adresa: Strada Þepeº Vodã nr. 17 Tel/fax: 0248/217629 e-mail: argesulortodox@yahoo.com

2

asigurãrii educaþiei creºtine ºi a ajutorãrii celor nevoiaºi; înflorirea vieþii monahale.

II. În al doilea semestru al anului 2013, tema va fi tratatã complementar sub genericul „Sfinþii împãraþi Constantin ºi Elena, susþinãtori ai Bisericii" ºi prezentatã astfel: 1. Importanþa Sfinþilor împãraþi Constantin ºi Elena pentru viaþa ºi activitatea Bisericii: a) Dezvoltarea vieþii liturgice, a artei ºi arhitecturii creºtine: mari ctitori de biserici pe întreg cuprinsul imperiului

(Constantinopol, Ierusalim, Antiohia, Tir, Nicomidia, Trier, Roma, în teritoriile Daciei ºi Scythiei); promotori ºi sprijinitori ai pelerinajului creºtin (pelerinajul împãratului Constantin cel Mare la inaugurarea Bisericii învierii de la Ierusalim, în 335; pelerinajul împãrãtesei Elena la Ierusalim pentru aflarea cinstitului lemn al Sfintei Cruci ºi înãlþarea acesteia de cãtre Episcopul Macarie (14 sept. 326); b)Educaþia ºi familia creºtinã: virtuþile creºtine ale Sfinþilor împãraþi Constantin ºi Elena (cumpãtarea, milostenia, evlavia, dreptatea faþã de supuºi, iubirea de familie; fidelitatea conjugalã, postirea, rugãciunea etc); educaþia creºtinã a copiilor (Lactantiu va fi educatorul lui Crispus, fiul cel mare al lui Constantin); cinstirea pãrinþilor (Constantin cel Mare preþuieºte pe împãrãteasa Elena, prin emiterea unei monede cu chipul acesteia); sprijinirea Bisericii ca factor de educaþie creºtinã (confecþionarea a 50 de codici ai Sfintei Scripturi); c)Apãrarea demnitãþii umane prin legi ºi opere de caritate: interzicerea luptelor de gladiatori (325) ºi a pedepselor contrare învãþãturii creºtine (rãstignirea, stigmatizarea, zdrobirea picioarelor); grija Sfinþilor împãraþi Constantin ºi Elena faþã de cei nevoiaºi ºi încurajarea Bisericii de a proteja ºi ajuta pe sãraci, orfani, bolnavi, vãduve; încreºtinarea legislaþiei privitoare la cãsãtorie, celibat, familii farã copii, adulter, avort, interzicerea vinderii copiilor din familiile sãrace prin ajutorarea acestora; sprijinirea femeilor cu scopul de a se dedica familiei; uºurarea situaþiei sclavilor recunoscându-se ºi clerului dreptul de a-i proclama liberi, în bisericã; îmbunãtãþirea tratamentului celor din închisori.

2.Actualitatea politicii religioase, sociale, legislative ºi social-filantropice a Sfinþilor împãraþi Constantin ºi Elena pentru viaþa lumii contemporane: a)Libertatea religioasã într-o lume secularizatã ºi laicizatã.

Rolul statului în recunoaºterea legislaþiei proprii a Bisericii (în lume, în Europa ºi în România); b)Omul politic contemporan ºi creºtinismul (de la indiferentism la mãrturie creºtinã ºi implicare activã în viaþa Bisericii) c)Sãrbãtorirea duminicii ºi a marilor sãrbãtori bisericeºti (prilej de renaºtere moralã ºi educaþie religioasã); d)Construirea de biserici (o necesitate liturgicã, misionarãEditor: Preot Daniel Gligore - consilier cultural Redactor ºef: Pr. Dr. Napoleon Dabu Art designer: ing. Bogdan Nicolae Ciocîrlan

pastoralã ºi cultural-educaþionalã în dezvoltarea ºi viaþa comunitãþilor creºtine urbane ºi rurale ºi pentru cele ortodoxe româneºti din diaspora); e)Sprijinirea de cãtre stat a activitãþilor social-filantropice ºi cultural-educaþionale ale Bisericii (punerea la dispoziþia Bisericii a unor imobile ºi a altor bunuri); f)Restituirea cãtre comunitãþile creºtine a bunurilor confiscate în timpul regimului comunist (un act de dreptate istoricã ºi de sprijinire a Bisericii în dezvoltarea propriilor activitãþi social-filantropice, cultural-educaþionale etc); g)Cercetarea ºi valorificarea trecutului istoric al Bisericii (sprijinul statului pentru susþinerea ºi protejarea monumentelor istorice, de artã ºi arhitecturã creºtinã).

3.Evlavia ºi cinstirea Sfinþilor împãraþi Constantin ºi Elena de cãtre Bisericã: a)Din punct de vedere liturgic (cinstiþi ca Mari împãraþi, întocmai cu Apostolii, prin slujbã în minei, acatist, hramuri de biserici ºi mãnãstiri); b)Din punct de vedere iconografic (Sfântul Constantin cel Mare reprezentat în rândul drepþilor în veºminte împãrãteºti; Sfântul împãrat Constantin stând pe tron în mijlocul adunãrii, la reprezentarea Sinodului I Ecumenic; Sfinþii împãraþi Constantin ºi Elena reprezentaþi împreunã cu Sfânta Cruce în registrul de jos al naosului, în stânga spre altar; Sfinþii împãraþi Constantin ºi Elena conducând ceata împãrãteascã etc.); c) Alte forme de cinstire (topografie, onomasticã, heraldicã, numismaticã, medalisticã, folclor, tradiþii, obiceiuri etc.).

III. Centrul de presã BASILICA al Patriarhiei Române (Radio TRINITAS, TRINITAS TV, ZIARUL LUMINA) va realiza programe ºi emisiuni, filme documentare, materiale publicistice etc. pentru promovarea, în anul 2013, a „Anului omagial al Sfinþilor împãraþi Constantin ºi Elena". În acest scop se va solicita colaborarea centrelor eparhiale pentru identificarea în biserici ºi mãnãstiri, precum ºi în biblioteci, a celor mai frumoase ºi reprezentative fresce, icoane, miniaturi, broderii ºi þesãturi, mozaicuri ºi vitralii, reprezentând pe Sfinþii împãraþi Constantin ºi Elena.

IV. Realizarea de studii, comentarii ºi bibliografii cu conþinut patristic, istoric, dogmatic, liturgic, catehetic, pastoral, social-filantropic ºi ecumenic pentru prezentarea „Anului omagial al Sfinþilor împãraþi Constantin ºi Elena" în cadrele prezentate la punctele I ºi II. V. La nivelul Patriarhiei Române se va organiza un congres internaþional, ale cãrui rezultate vor fi publicate într-un volum academic, iar la nivelul eparhiilor ºi al instituþiilor de învãþãmânt teologic, se vor organiza dezbateri, colocvii ºi seminarii pe tema "Sfinþii împãraþi Constantin ºi Elena, promotori ai libertãþii religioase ºi susþinãtori ai Bisericii".

VI.În cursul anului 2013 se vor organiza expoziþii de icoane, fresce, mozaicuri reprezentând pe Sfinþii împãraþi Constantin ºi Elena.

VII.În cursul anului 2013 se vor organiza pelerinaje la Roma, Milano, Constantinopol, Ierusalim, Niº, precum ºi în alte locuri unde se aflã vestigii ale ctitoriilor Sfinþilor împãraþi Constantin ºi Elena.

VIII.Se va publica un album omagial consacrat „Sfinþilor împãraþi Constantin ºi Elena în evlavia ortodoxã".

IX. Patriarhia Românã va emite o medalie jubiliarã cu Sfinþii împãraþi Constantin ºi Elena.

X. Ca parte a programului-cadru naþional bisericesc, la Conferinþa pastoral-misionarã semestrialã din primãvara anului 2013 se va trata tema „Sfinþii împãraþi Constantin ºi Elena, promotori ai libertãþii religioase ºi susþinãtori ai Bisericii", cu posibilitatea aprofundãrii acesteia la una din conferinþele preoþeºti administrative lunare pe care o va stabili fiecare eparhie.

XI. În luna octombrie din anul 2013 la Palatul Patriarhiei se va organiza o ºedinþã solemnã a Sfântului Sinod cu tema „2013 - Anul omagial al Sfinþilor împãraþi Constantin ºi Elena", precum ºi o expoziþie tematicã cuprinzând cele mai frumoase ºi reprezentative fresce, icoane, miniaturi, broderii ºi þesãturi, mozaicuri, vitralii, fotograme, reprezentând pe Sfinþii împãraþi Constantin ºi Elena, precum ºi biserici ºi mãnãstiri reprezentative cu hramul “Sfinþii împãraþi Constantin ºi Elena”.

Redacþia: preot prof. Cornel Dragoº, preot Florin Iordache, diacon prof. Gabriel Firuþã, asist. univ. drd. Gabriela Safta.

Paginã web: preot Gabriel Grecu

Colaboratori: Dr. Ioan Gheorghe Rotaru, prof. Alexandru Brichiuº, pr. prof. Andrei Cãnuþã, pr. prof. Roberto-Cristian Viºan, Roxana Dragoº, Amalia Cornãþeanu, Amalia Constantinescu, Iuliana Popa.

Responsabilitatea fiecãrui articol publicat îi revine autorului

ISSN: 1583-2643

Argeºul Ortodox pag. 12) etc. acã ne gândim la „pocãinþa” din Vechiul Testament este bine sã avem în vedere Psalmul 50 al profetului David, pe care sã-l rostim întru meditaþie adâncã. Iar locul cel mai grãitor este în cartea lui Iona: „Încã trei zile ºi cetatea Ninive va fi nimicitã” (Iona 3, 4) din cauza pãcatelor. Atunci regele din Ninive a poruncit, zicând: „ Nici oamenii, nici dobitoacele, nici boii, nici oile sã nu guste nimic, nici sã pascã ºi nici apã sã bea!” (Iona 3, 7) e au fãcut locuitorii din cetatea Ninive? „Iar oamenii s-au îmbrãcat în sac, vitele n-au pãscut. ªi Muntele Carantania, dupã 40 de zile de postire, „a început au strigat cu tot dinadinsul cãtre Dumnezeu; ºi s-au întors sã propovãduiascã ºi sã zicã: „Pocãiþi-vã, cã s-a apropiat fiecare din calea lui cea rea ºi de la nedreptatea ce se afla Împãrãþia Cerurilor” (Matei 4, 17). în mâinile lor … Iar Dumnezeu a vãzut faptele lor, cã s-au întors din cãile lor cele rele; ºi I-a pãrut rãu lui Dumnezeu de rãul pe care zisese sã li-l facã; ºi nu l-a fãcut.” (Iona 3, Botezul Pocãinþei pregãtit pentru a pune început bun vieþuirii 10) n Noul Testament îndemnul la Pocãinþã se desprinde noastre din chemarea lui Iisus Hristos, dupã cum se aratã în Sfânta Evanghelie. Sunt numeroase pildele care ne aratã otezul Pocãinþei, sãvârºit mulþimilor de cãtre bucuria care se face în cer pentru un pãcãtos care se Sfântul Ioan, botezul lui Iisus ºi al întregului popor, întoarce din drumul lui plin de ispite, exemplul clasic al în aceleaºi ape ale Iordanului, au fost pregãtirile dinaintea pocãinþei fiind fiul risipitor (Luca 15, 11-24) vestirii imperative pentru toate veacurile ºi pentru noi, toþi oamenii, de a ne întoarce din calea pãcãtoºeniei ºi a pune Calea luminii început bun vieþuirii noastre de fiecare zi. ocãinþa este calea prin care Biserica Mântuitorului acã ne oprim asupra pocãinþei în Scrierile Hristos pune la îndemâna creºtinilor posibilitatea curãþirii de întinãciunea pãcatelor. Mai mult sau mai Pãrinþilor Apostolici vom vedea cã în „Didahia” (Învãþãtura celor 12 Apostoli) se spune: „Mãrturiseºte-þi pãcatele în Bisericã ºi nu te duce cu gând rãu la rugãciune”, iar în Epistola Sfântului Varnava, citim: „Sã-þi mãrturiseºti pãcatele. Sã nu vii la rugãciune cu gând rãu. Aceasta este calea luminii.” fântul Ignatie Teoforul, episcopul Antiohiei, scrie: „Vã înºtiinþez sã vã feriþi de fiarele cu chip omenesc, pe care nu numai cã nu trebuie sã nu-i primiþi, dar dacã e cu putinþã nici sã nu vã întâlniþi cu ei, ci numai sã vã rugaþi pentru ei, poate cumva se vor pocãi, ceea ce este însã mai greu, iar aceasta stã în puterea lui Iisus Hristos, care este viaþa noastrã adevãratã.” (Smirneni 4, 2) lement Alexandrinul (+215) se adreseazã contemporanilor sãi, ca ºi celor de azi: „Vrei tu furule ca fapta sã fie iertatã? Înceteazã de a mai fura. Desfrânatul trebuie sã stingã focurile pasiunii, tâlharul trebuie sã restituie prada ºi sã dea ceva în plus.

Tu, mãrturie mincinoasã, obiºnuieºte-te sã spui adevãrul; tu, sperjurule, nu mai face jurãminte. Striveºte celelalte pasiuni, mânia, pofta. u care eºti mândru, puternic ºi bogat, trebuie sã ai lângã tine un om al lui Dumnezeu, care sã fie ca un stãpân ºi puþin, toþi oamenii pãcãtuim. Iisus Hristos este singura conducãtor al tãu. El va petrece pentru tine nopþi întregi excepþie, iar creaþiunea suspinã din pricina pãcatului fãrã somn, el va face pentru tine rugãciuni cãtre Dumnezeu … ºi se va ruga cu osârdie dacã îl cinsteºti ca (Eclesiast 1, 8; Romani 8, 22-23). oate nemulþumirile noastre ºi neliniºtea conºtiinþei pe un înger al lui Dumnezeu.” atã grija lui Dumnezeu ºi prin sfinþii Sãi ca noi, copiii izvorãsc din greul pãcatelor care apasã asupra Lui, sã ne întoarcem de la pãcate pentru cã fiinþei noastre. Pânã la urmã toþi avem dorinþa de a scãpa de lepra pãcatului ce ne bântuie, iar în suflet se naºte, cu „Dumnezeu nu vrea moartea pãcãtosului, ci sã se întoarcã ºi sã fie viu”. (Iezechiel 33, 11) ajutorul lui Dumnezeu, dorinþa mântuirii. oamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Îþi tunci când rostim cuvântul libertate, trebuie sã mulþumim pentru darul vieþii ºi Te rugãm sã ne dai înþelegem lucrarea ei duhovniceascã, adicã independenþa faþã de patimi, faþã de pofte, faþã de orice sãnãtate ºi spor binecuvântat la pocãinþã adevãratã ºi pãcat, oricât de mare sau mic ar fi. început bun vieþii noastre. ine este liber? Este liber cine are conºtiinþa curatã ºa sã ne ajute Dumnezeu! ºi sufletul nepãtat; iar cine face pãcatul, a zis Iisus Domnul, rob este pãcatului (Ioan 8, 34). Aceasta este cea mai mare robie din câte sunt pe pãmânt. n miezul religiilor lumii staus pocãinþa ºi mãrturisirea pãcatelor. De la babilonieni ne-au rãmas vestiþii „psalmi penitenþiali”. Ideea curãþirii ºi ispãºirii pãcatelor o gãsim ºi în operele vechilor scriitori, dintre care amintim pe Hesiod, Homer, Menandru, Plutarh, Iuvenal, Ovidiu, Virgiliu (Eneida, Cartea a VI, 618-622, trad. N. Pandelea, Episcop al Argeºului ºi Muscelului

De la apa sfinþitã la Pocãinþã - continuare din pagina 1 -

„Ai înnoit prin apã ºi prin Duh firea noastrã cea învechitã de pãcat“ ar atunci, în clipa supremã a slujbei, când cheamã I Duhul Sfânt asupra apei, zice cu glas înalt: „Tu însuþi, dar, Iubitorule de oameni, Împãrate, vino ºi acum, prin pogorârea Sfântului Tãu Duh, care sfinþeºte toate ºi sfinþeºte apa aceasta. ªi-i dã ei harul izbãvirii ºi binecuvântarea Iordanului. Fã-o pe dânsa izvor de nestricãciune, dar de sfinþenie, dezlegare de pãcate, vindecare de boli, diavolilor pieire, îndepãrtarea puterilor celor potrivnice, plinã de putere îngereascã. Ca toþi, cei ce se vor stropi ºi gusta dintr-însa, sã o aibã spre curãþirea sufletelor ºi a trupurilor, spre vindecarea patimilor, spre sfinþirea caselor ºi spre tot folosul de trebuinþã. Cã Tu eºti Dumnezeul nostru, Cel ce ai înnoit prin apã ºi prin Duh firea noastrã cea învechitã de pãcat.” (Idem, pag. 686) ntreaga gamã de rugãciuni ce se face la sfinþirea apei, la toate Î ocaziile, culminând, bineînþeles, cu Aghiasma Mare, la Botezul Domnului Iisus Hristos, scoate în evidenþã cererile pentru iertarea pãcatelor, întoarcerea sufletelor cãtre pocãinþã, spãlarea întinãciunilor pãtimaºe, apa sfinþitã fiind: izvor de nestricãciune, dar de sfinþenie, dezlegare de pãcate, curãþirea sufletelor ºi a trupurilor, vindecarea patimilor. e aceea, Botezul lui Iisus cu tot poporul (Luca 2, 21) în apa Iordanului, apã sfinþitã de Sfânta Treime: Dumnezeu Tatãl din cer glãsuieºte: „Tu eºti Fiul Meu Cel iubit, întru Tine am binevoit” (Luca 3, 22); Dumnezeu Duhul Sfânt S-a pogorât peste El în chip trupesc, ca un porumbel; iar Domnul Iisus Hristos ºi Fiul Omului, primeºte Botezul de cãtre Ioan, stã la temelia tuturor rânduielilor despre care am pomenit mai sus. are dar de preþ ne-a dat Dumnezeu înconjurând Pãmântul cu ape ºi sfinþindu-le pentru viaþa de fiecare zi a oamenilor. ghiasma se poate gusta în fiecare zi, dimineaþa, înainte de a mânca ceva. Ori de câte ori avem orice fel de dureri sã gustãm apa sfinþitã de Dumnezeu, cu harul Sãu. De asemenea, sã ne stropim locurile casei, pe unde nu ajunge preotul care vine cu Boboteaza. În Maramureº, când mergeam pe la casele oamenilor, moroºenii aºezau pe o boldie toate hainele din casã pentru a fi stropite cu Aghiasmã Mare. Se citea pe feþele creºtinilor o bucurie tainicã. Lucrarea lui Dumnezeu se sãvârºeºte, fie cã suntem sau nu suntem vrednici. pa sfinþitã se pãstreazã nealteratã. Nu se stricã, aºa cum se spune mai popular ºi n-are nevoie sã-i pui sare pentru cã are asupra firii ei darul de sfinþire al Duhului Sfânt. În satul meu am vãzut aghiasmã de peste o sutã de ani, cristalinã ºi cu un minunat gust. Când preotul Gheorghe Savin ne dãdea câte-o lacrimã sã gustãm, îi citeam pe faþã o nestãpânitã bucurie, iar noi eram copleºiþi pânã la lacrimi. O pãstra pe Sfânta Masã, lângã Sfânta Împãrtãºanie. upã ce Iisus Hristos a fost botezat în Iordan ºi apele Pãmântului, toate s-au sfinþit, a fost ispitit în

D

M A

A

D

D

C Î

B P

D

S

C

T

T

I

A

D

C

A

Î

3

Argeºul Ortodox

In memoriam: Înaltpreasfinþitul Pãrinte Arhiepiscop Epifanie al Buzãului ºi Vrancei (1932 – 2013)

Frânturi de gânduri ºi sentimente la marea sa trecere…

Iatã cã de douã milenii încoace, adicã de la întemeierea credinþei creºtine, suntem capabili sã ne cinstim ºi sã ne omagiem eroii istoriei sau martirii credinþei precum ºi personalitãþile marcante, universale ºi naþionale, care au amprentat istoria, veacurile ºi locurile cu activitatea, cu viaþa ºi cu învãþãturile ori scrierile lor mult folositoare!... Iatã cã anul acesta, din ziua de 07 ianuarie 2013 – Praznicul Soborului Sfântului Ioan Botezãtorul, ne facem pãrtaºi la naºterea în viaþa cea veºnicã a Împãrãþiei Cerurilor a unui mare cunoscãtor ºi mãrturisitor al istoriei bimilenare româneºti, totodatã ºi propovãduitor al dreptei credinþe creºtine – Arhiepiscopul Epifanie Norocel al Buzãului ºi Vrancei, dupã ce ºi-a purtat cu toatã demnitatea ºi încrederea în Dumnezeu crucea creºtineascã a vieþii, a slujirii ºi pastoraþiei misionare, vreme de foarte mulþi ani… De aceea, pentru noi, din acest moment, vom comemora totdeauna, acest eveniment închinat vrednicului logofãt spiritual al þinuturilor buzoiene ºi vrâncene, a sfârºitului de secol XX ºi începutului de secol XXI – care a pãstorit aceste meleaguri, ca episcop eparhiot vreme de trei decenii, între anii 1982 – 2013, fiindu-i succesor ºi urmaº pururea pomenitului Episcop ºi Mitropolit Dr. Antonie Plãmãdealã, dupã ce a slujit, timp de ºapte ani, ca Episcop Vicar al Tomisului ºi Dunãrii de Jos (1975 – 1982)...

Drept urmare, în iureºul zilei ºi în vârtejul timpului mi-am adus aminte, pentru câteva momente, de Înaltpreasfinþitul Pãrintele nostru Arhiepiscop Epifanie a cãrui plecare o regretãm foarte mult astãzi... De ce acest lucru, pentru cã îi regretãm calitãþile sale, personalitatea sa remarcabilã, abilitãþile sale foarte competente în buna chiverrnisire administrativã ºi în cea pastoral – misionarã, pe care ni le-a cultivat ºi colaboratorilor sãi în orice prilej cu atâta dãruire ºi abnegaþie... El este ºi va rãmâne în continuare, în conºtiinþa discipolilor, profilul organizatorului ºi a omului de culturã ºi autenticã tradiþie, cu deschidere spre istoria acestui neam ºi popor, spre restaurarea ºi reabilitarea bisericilor ºi mãnãstirilor vechi – monument istoric, toate acestea transmise nouã cu foarte multã dãrnicie, generozitate, nobleþe sufleteascã ºi vrednicie... Cu vaste ºi avizate cunoºtinþe în diverse discipline culturale, istorice ºi teologice, Pãrintele Arhiepiscop Epifanie inspira tuturor foarte multã seriozitate, sinceritate, demnitate, mult discernãmânt ºi foarte multã

4

fermitate, tenacitate ºi cuminþenie sufleteascã...

Tocmai din aceastã cauzã era foarte apreciat, foarte admirat ºi probabil, ºi invidiat... El, Arhipãstorul, a fost întotdeauna, consecvent probitãþii sale intelectuale, morale ºi sufleteºti... De aceea, a fost mult iubit de tinerii elevi-seminariºti, studenþiteologi, preoþi ºi cãlugãri, ajutându-i pe foarte mulþi dintre ei prin recomandãrile ºi sfaturile pe care le-a dat fiecãruia în parte, ori de câte ori a fost solicitat...

Colaborator apropiat ºi sfetnic luminat al multor personalitãþi culturale, profesori ºi ierarhi, îndrumãtor a multor seminariºti ºi studenþi buzoieni sau vrânceni, pãstor duhovnicesc a atâtor generaþii de preoþi ºi cãlugãri, membru a foarte multe asociaþii sau fundaþii culturale, naþionale ºi patriotice din þinuturile binecuvântate ale Buzãului ºi Vrancei, am observat cum, la înmormântarea sa lau plâns ºi regretat cu toþii, fiind conºtienþi de marea pierdere ce li s-a pricinuit... A fost o prohodire a unui distins ierarh ºi slujitor al Bisericii la care am participat, ºi care m-a impresionat profund datoritã atmosferei de reculegere, decenþei ºi sobrietãþii în care s-a desfãºurat, ºi la care au participat mulþi ierarhi ai bisericii noastre, foºti seminariºti ºi studenþi – fii duhovniceºti ai Înaltpreasfinþiei Sale, precum ºi foarte mulþi preoþi ºi cãlugãri...

Cuprins fiind de emoþie, respect ºi recunoºtinþã m-am tot gândit, preþ de mai multe zile cum sã-mi pot exprima, cât mai bine, în câteva rânduri, aceste stãri ºi sentimente faþã de Înaltpreasfinþia Sa, acum, la naºterea sa în viaþa cea cereascã, având aici, optzeci de ani de viaþã pãmânteascã, trãiþi în spiritul bunei noastre înþelepciuni ºi cuminþenii tradiþionale ºi autentice a poporului nostru românesc...

Constat, cu oarecare strângere de inimã, cã nu este uºor sã faci un asemenea lucru mai ales pentru unul ca mine care l-am cunoscut de, relativ, puþinã vreme pe cel ce a fost slujitorul ºi arhipãstorul duhovnicesc a preoþilor ºi a credincioºilor, care vieþuiesc în cuprinsul celor douã judeþe – Buzãu ºi Vrancea - ce au aparþinut acestei eparhii... În viziunea, în mintea ºi în inima mea personalitatea prea sfinþiei sale s-a conturat ºi s-a identificat prin câteva trãsãturi ºi calitãþi distincte: ºi anume, în primul rând prin maturitatea ºi bogata experienþã sau înþelepciune pastoralã ºi duhovniceascã, prin ataºamentul faþã de valorile spirituale, perene ale poporului nostru, prin felul sãu

de a fi foarte firesc ºi mai puþin sofisticat sau complicat; dupã aceea prin tenacitatea ºi perseverenþa, prin dispoziþia pe care o avea spre intensificarea eforturilor în vederea rezolvãrii unei probleme, atunci când situaþia o cerea; prin ataºamentul faþã de monumentele istorice ºi de patrimoniu, cultura istoricã ºi nu numai cu care era înzestrat, datoritã muncii ºi tenacitãþii Înaltpreasfinþiei Sale – deoarece a fost un autodidact înnãscut ºi foarte consecvent cu el însuºi de-a lungul întregii sale vieþi; prin luciditatea ºi spiritul critic însoþit de foarte multã înþelegere ºi condescendenþã; pe urmã prin spiritul de disciplinã, în primul rând cu propria lui persoanã, revelat cu fiecare slujire ori cu fiecare predicã sau cuvântare, susþinute într-un mod foarte clar, limpede, concis, coerent dar ºi consistent, în diferite împrejurãri sau cu diferite ocazii!... De asemenea, mai avea ºi calitatea de a fi un om de o sinceritate, discreþie ºi modestie ieºite din comun care îþi inspirã foarte multã încredere, confort sufletesc ºi dragoste faþã de valorile autentice ºi eterne ale spiritualitãþii noastre romãneºti ºi ortodoxe...

Cugetând la activitatea ºi la personalitatea Înaltpreasfinþiei Sale, care este foarte bine conturatã ºi cât se poate de autenticã ºi de fireascã, mã gândesc la darul omului providenþial cu care l-a înzestrat Creatorul ºi Stãpânul nostru al tuturor – Domnul Dumnezeu ºi Mântuitorul nostru Iisus Hristos – pe care prea sfinþia sa l-a cinstit ºi l-a slujit cu toatã sinceritatea, dragostea ºi abnegaþia...

M-aº bucura sã ºtiu, cã atât contemporanii cât ºi posteritatea îi vor acorda, totdeauna, cinstea, recunoºtinþa ºi preþuirea cuvenitã pentru tot ce a fãcut, pentru ceea ce a fost ºi însemnat (sau ar trebui sã însemne) în conºtiinþa ºi în memoria noastrã colectivã, care, mã rog lui Dumnezeu sã nu fie alteratã ºi o spun aceasta cu mare înfrigurare fiindcã, din pãcate, noi cam avem „darul” acesta de a ne uita foarte repede binefãcãtorii ºi înaintaºii noºtri, dar încerc totuºi, sã–mi fac un act de încurajare ºi de optimism ºi sã cred cã ori de câte ori va fi pomenit numele sãu va fi pronunþat cu veneraþie ºi respect pentru tot binele pe care l-a fãcut atâtor oameni ºi care fapte sunt consemnate de cãtre Mântuitorul nostru Iisus Hristos – Arhiereul Cel Veºnic în Împãrãþia Sa cea cereascã ºi veºnicã de care, ne rugãm Lui, sã aibã parte...

Aºadar, sunt încredinþat, cã sunt foarte mulþi oameni de rând, credincioºi ºi slujitori ai Bisericii noastre strãmoºeºti, care se roagã Bunului Dumnezeu, sã-l ierte, sã-l odihneascã ºi sã-i rãsplãteascã pentru faptul cã i-a fãcut pe ei ori pe copiii lor oameni cu ºcoalã teologicã serioasã, ºi pe care, apoi i-a hirotonit preoþi ºi diaconi, dupã care ia instalat în parohiile încredinþate lor spre pãstorirea turmei celei cuvântãtoare, spre Slava lui Dumnezeu – Pãstorul cel Bun ºi Arhiereul cel Veºnic; apoi a târnosit ºi binecuvântat atât de multe biserici ºi lãcaºuri de închinare – fapt care nu poate fi uitat în istoria acestor locuri - marcate de prezenþa ºi activitatea Înaltpreasfinþiei sale, atât de prodigioasã, care s-a desfãºurat pe parcursul atâtor ani; rugãciuni cãrora mã alãtur ºi eu, avându-l permanent în cinstirea ºi preþuirea mea...

Dumnezeu sã-l ierte ºi sã-l odihneascã!

Veºnicã sã-i fie pomenirea! Amin!

Bucureºti – 10.01.2013 Cu aleasã preþuire ºi deosebitã recunoºtinþã, Drd. Stelian Gomboº – Consilier la Secretariatul de Stat pentru Culte din cadrul Guvernului României.

Argeºul Ortodox

Despre spiritualitate ºi materialism Omul contemporan se aflã într-o stare de crizã si soluþia ieºirii din aceastã stare nu poate consta decât în întoarcerea omului la starea lui fireascã.

Criza nu reflectã doar lipsuri materiale diverse ci mai ales neputinþa regãsirii stãrii de echilibru, a stãrii fireºti. Iar starea fireascã a omului este aceea care îl defineºte ca om adevãrat; omul adevãrat este omul iubirii, al comuniunii si al dialogului cu Dumnezeu si cu semenii, omul virtuos, statornic în bine, dovedind tãrie în împotrivirea faþã de pãcat. Starea fireascã a omului constã în preocuparea pentru cele superioare, duhovniceºti, în asumarea responsabilitãþii faþã de el însuºi ºi faþã de semeni, în cultivarea ºi afirmarea demnitãþii fiecãrui om ca persoanã. Starea fireasca a omului este totuna cu starea de har, izvorâtã din conlucrarea liberã a omului cu Dumnezeu Într-o lume secularizatã, suspusã materialitãþii într-un mod excesiv, cum este lumea în care trãim, omul trebuie sa-si caute el singur calea ieºirii din criza spirituala care îl atinge si îl îmbolnãveºte atât pe credincios cat si pe necredincios. Omul credincios nu însã este atât de vulnerabil întrucât pãstreazã legãtura cu Biserica, din care, prin Taine si cuvânt, soarbe puterea de a se împotrivi rãului si a rãmâne in comuniunea credinþei adevãrate.

Totuºi, uneori omul credincios trebuie sa caute el însuºi motivaþii care sa-i poatã susþine credinþa sa mai profunda si rugãciunea sa mai fierbinte, dat fiind ca, in mare mãsura, ele nu mai sunt susþinute de mediul social.

Evenimentele ce se deruleazã cu mare vitezã, ce par sã nu mai impresioneze nici cele mai sensibile suflete, ºtirile de tot felul în care valorile sunt terfelite, modelele morale de viaþã ce sunt omise cu bunã ºtiinþã pot crea imaginea unei societãþi decreºtinate. Cu toate acestea motivaþiile consumismului, materialitatea excesivã, goana dupã bunuri lumeºti nu mai pot fi declamate cu aceeaºi tãrie ca ºi pânã acum, având

în vedere contextul financiar. Totuºi ele induc iluzia unei lumi despiritualizate, în care faptele reprobabile nu sunt sancþionate.

Prin urmare, omul care reuºeºte sa-si întãreascã credinþa si rugãciunea prin motivaþii personale, reflectate, poate deveni el însuºi un focar pentru întãrirea credinþei ºi înnoirea rugãciunii în mediul sãu social. Prin aceasta el poate ajuta societatea sa iasã din viaþa superficialã, saturatã de materialism, care este cauza slãbirii credinþei si a rugãciunii; cu alte cuvinte, el o poate ajuta sã regãseascã un conþinut mai substanþial, sã-ºi întãreascã rãdãcinile adânci înfigându-le într-o mai mare profunzime a vieþii, fãrã de care existenþa umanã este o uniformitate monotonã si lipsitã de semnificaþie.

O trãsãtura caracteristica a acestei societãþi este aceea ca omul se simte in ea tot mai singur, pe mãsura ce se preocupa tot mai puþin de nevoile sale sufleteºti, în goana dupã bunuri materiale pe care adesea nici nu le foloseºte pentru sine, ci doar pentru a hrãni orgoliul personal. Iatã de ce, in dorinþa de a se salva de singurãtatea atât de greu de suportat, credinciosul simte

astãzi nevoia de a plonja în interiorul sufletului sãu, poate chiar mai mult decât in trecut, încercând sã gãseascã acolo resursele necesare depãºirii obstacolelor vieþii si regãseºte prin aceasta comuniunea spre care se simþea chemat. Chiar si cel ce nu s-a rugat niciodatã, daca reuºeºte sa se obiºnuiascã cu rugãciunea recunoaºte cu surprindere ca si-a regãsit echilibrul si a scãpat de împrãºtierea care ii producea suferinþa.

Dar alegerile eronate afecteazã societatea nu numai prin efectele lor directe, rãcind relaþiile intre oameni, ci si indirect, caci ele îl afecteazã mai întâi pe cel ce le sãvârºeºte, iar acesta, la rândul sãu, contribuie la îmbolnãvirea societãþii.

Impasibilitatea, lipsa de reacþie, hedonismul, mercantilismul dezvoltate cu prisosinþã în vremurile pe care le trãim nu vor face decât sã accentueze criza spiritualã la nivel individual ºi în comunitãþi ºi sã lãþeascã tot mai mult criza materialã declanºatã tocmai de neputinþa stãpânirii patimilor.

Pr. prof. Viºan Roberto CRISTIAN

5

Argeºul Ortodox

An nou ºi viaþã nouã!

Sfârºitul unui an, alãturi de începutul celui nou este un timp prilenic care ne invitã pe fiecare dintre noi la o serioasã cugetare, despre cele trecute ºi despre cele viitoare. Acum se poate face bilanþul realizãrilor în toate domeniile vieþii noastre, iar pentru noi este momentul cel mai potrivit pentru a face acelaºi lucru, în mod special pentru viaþa nostrã spiritualã, viaþa noastrã de relaþie cu Dumnezeu.

Privind înapoi la anul trecut, am putea spune ºi noi, plini de mulþumire ºi recunoºtinþã, împreunã cu Sfântul Apostol Pavel: „Mulþumind totdeauna pentru toate întru numele Domnului nostru Iisus Hristos, lui Dumnezeu (ºi) Tatãl.”

(Efes. 5,20), „Binecuvântat fie Dumnezeu ºi Tatãl Domnului nostru Iisus Hristos, Cel ce, întru Hristos, ne-a binecuvântat pe noi, în ceruri, cu toatã binecuvântarea duhovniceascã”. (Efes, 1,3). iar robul Domnului, David, spunea în psalmii sãi: „Binecuvînteazã, suflete al meu, pe Domnul ºi toate cele dinlãuntrul meu, numele cel sfânt al Lui. Binecuvînteazã, suflete al meu, pe Domnul ºi nu uita toate rãsplãtirile Lui. Pe Cel ce curãþeºte toate fãrãdelegile tale, pe Cel ce vindecã toate bolile tale; Pe Cel ce izbãveºte din stricãciune viaþa ta, pe Cel ce te încununeazã cu milã ºi cu îndurãri; Pe Cel ce umple de bunãtãþi pofta ta; înnoi-sevor ca ale vulturului tinereþile tale. Cel ce face milostenie, Domnul, ºi judecatã tuturor celor ce li se face strâmbãtate.” (Psalmii 103, 1-6).

stãm cu viaþa noastrã de credinþã ? Mai purtãm oare ceva nepotrivt în ale credinþei din anul trecut, vreo desagã de neîmplinire, de neîmpãcare, vreun coº cu urã, vreo legãturã de neînþelegere ? Suntem oare tot acei oameni din anul trecut, la fel de vechi, sau dorim sã fim ºi noi oameni noi, pe mãsura timpului cel nou ?

Domnul Iisus Hristos, Mântuitorul nostru, spunea cã: «Nimeni nu pune un petic de postav nou la o hainã veche, cãci peticul acesta, ca umplutura, trage din hainã ºi se face o rupturã ºi mai rea. Nici nu pun oamenii vin nou în burdufuri vechi; alminterea burdufurile crapã: vinul se varsã ºi burdufurile se stricã; ci pun vin nou în burdufuri noi ºi amândouã se pãstreazã împreunã.» (Mat.9.16-17)

Oare ce poate sã facã un an nou cu un om vechi.

Anul nou cu un om vechi îl va învechi ºi mai tare, iar anul nou cu un om nou, îl va înnoi, îl va dezvolta în înnoirea lui. Noi ori suntem vechi, ori suntem noi, nu existã o cale de mijloc. Dumnezeu sã ne ajute sã terminãm cu omul cel vechi ºi sã fim oameni noi. Omul nou se înnoieºte dupã un Model care nu se învecheºte niciodatã, pentru cã Modelul pentru omul cel nou este Iisus Hristos.

Se mai poate oare schimba ceva în viaþa celui care a trãit un anumit numãr de ani într-un anume fel. Atunci când omul este mic, este copil, atunci ºi schimbãrile sunt atât de dese, de frecvente, încât adesea ele denatureazã în instabilitate. Când eºti copil ai anumite probleme. Când eºti matur schimbarea deja este o problemã mult mai mare.

Marea noastrã problemã, a oamenilor, este reyistenþa la schimbare, la orice fel de schimbare, iar Dumnezeu ne spune cã întenþia sa divinã este ca noi sã ne înnoim dupã Chipul sfânt al lui Dumnezeu din zi în zi.

Oare ce fel de þinte spirituale, pentru viaþa de creºtin, neam propus noi pentru anul acesta ? Poate cã ne-am propus sã renunþãm la a mai vorbi de rãu pe alþii, adicã sã renunþãm la bârfã. Foarte bine, dar oare pe câþi oameni am mai fi vorbit noi de rãu doar în noaptea de Anul nou, sau dupã aceea ?

Mai avem oare, acum la început de an, vreo urmã de supãrare în suflet, de neîmpãcare ? Sfânta Scripturã numeºte starea aceasta ca fiind amãrãciune. Mai ducem cu noi în anul acesta rãdãcini de amãrãciune cumva ? Cum stãm cu rodirea cea nouã, cu iubirea faþã de ceilalþi ? Poate este vecinul meu de casã sau de bloc, poate este ºeful meu de la serviciu. Puneti o þintã înaltã pentru acest an ca sã-l iubeºti pe cel care crezi tu cã nu poþi sã-l iubeºti. Vi s-a întâmplat sã nu puteþi iubi pe cineva ? Trebuie mai fãcut ceva, înafarã de a aºtepta sã cadã de undeva dragostea aceea pentru semenul nostru. Cum sã facem ca sã putem iubi ? O problemã serioasã a vremii noastre este secãtuirea noastrã pe interior. Trebuie sã ajungem, în iubirea noastrã faþã de semenii noºtri, care sunt fraþii ºi surorile noastre de credinþã, sã putem fi gata a sacrifica pentru ei, chiar ºi viaþa dacã ar fi trebuincios acest lucru.

Dumnezeu a creat Biserica. Biserica înseamnã, la originea numelui sãu, mulþimea sau comunitatea credincioºilor chemaþi de Dumnezeu din pãcat, apoi învãþaþi de El ºi trimiºi sã trãiascã ºi sã propovãduiascã despre El, prin fapte ºi viu grai. Biserica înseamnã comuniunea credincioºilor împreunã. Biserica nu înseamnã ca credincioºii sã stea acasã, ci Bisericã, pentru ei, înseamnã sã fie împreunã înaintea Domnului în Casa Lui. Acolo la Bisericã, sã înveþe rãbdarea, sã suporte pe ceilalþi, sã se îngãduiascã unii pe alþii, sã se respecte unii pe alþii, sã se sfinþeascã ºi sã se sacrifice unii pentru alþii.

Dacã anul nou a venit ºi timpul s-a înnoit, oare noi cum

6

Dacã vrei ceva nou de la Dumnezeu, pune pe ceva nou.

Dumnezeu nu cârpeºte viaþa noastrã, ci o schimbã. Sfânta Scripturã spune rãspicat: « Deci, dacã este cineva în Hristos, este fãpturã nouã; cele vechi au trecut, iatã toate s-au fãcut noi. » (2 Cor.5,17). Asta este provocarea pe care ne-o lanseazã Dumnezeu, pentru fiecare dintre noi ºi pentru anul acesta. Dumnezeu are nevoie de o fãpturã nouã în fiecare dintre noi. Vorbim despre naºterea din nou, mereu ºi mereu. Suntem noi oare nãscuþi din nou, în Hristos Domnul ? Domnul spune cã El face lucrurile noi. « ªi Cel ce ºedea pe tron a grãit: Iatã, noi le facem pe toate. ªi a zis: Scrie, fiindcã aceste cuvinte sunt vrednice de crezare ºi adevãrate.» (Apoc.21,5).

E nevoie ca sã ne naºtem din nou în anul acesta. Sfântul Apostol Pavel spunea. «Pentru cã a Lui fapturã suntem, zidiþi în Hristos Iisus spre fapte bune, pe care Dumnezeu le-a gãtit mai înainte, ca sã umblãm întru ele.» (Efes.

2,10). ªi pentru acest an Dumnezeu a pregãtit pentru noi fapte bune, ca noi sã umblãm în ele. Dumnezeu nu vrea altceva decât sã umblãm în faptele pe care le-a pregãtit pentru noi, sã trãim viaþa pe care a pregãtit-o pentru noi. El a pregãtit pentru noi doar fapte bune. Sã umblãm deci în ele, în acest an de graþie.

Ultima noastrã zi de pe pãmânt ar trebui sã fie ca prima zi din Împãrãþia lui Dumnezeu. Unii credincioºi spun cã nu se poate, cã nu-i posibil aºa ceva ºi totuºi, Dumnezeu este un ajutor care nu lipseºte niciodatã în nevoi. Cãutaþi-L mai întâi pe Dumnezeu ºi în acest an, puneþi-L pe El mai întâii.

Sã aibã El proritate în orice fel de activitate a acestui an.

Enoh trãia în ficare zi ca în prezenþa lui Dumnezeu ºi pentru cã trãia aºa, într-o zi Dumnezeu L-a luat la El. Ce bine, ce frumos, ce vrednic ar fi sã trãim în anul acesta ca în prezenþa lui Dumnezeu. Cum ar fi viaþa noastrã ºi a celorlalþi trãind aºa. Slujitorii Domnului ar putea lãuda încontinuu pe Dumnezeu, fãrã sã se mai ocupe cu mustrarea celor pãcãtoºi. O Doamne, ce bine ar fi sã trãim ca în prezenþa Ta, aºa ca ºi Enoh, fãrã cuvinte de ocarã, fãrã cuvinte de ruºine, fãrã glume proaste ºi cuvinte

porcoase, fãrã fapte de ruºine, fãrã urã ºi invidie, fãrã rãutate, fãrã gânduri rele. O Doamne, ajutã-ne !.

Noi suntem lucrarea lui Hristos ºi astfel noi ar trebui sã trãim în fiecare zi cu Cuvântul sfânt al lui Dumnezeu, cu manã cereascã, cu aer ceresc, ancoraþi în realitatea de dincolo, în realitatea Împãrãþiei cereºti. Creºtinul adevãrat, omul lui Dumnezeu, trãieºte aici în aºa fel ca sã fie acolo, cu Dumnezeu. Anul nou ne aduce aminte de omul nou ºi dacã cumva am uitat provocarea aceasta a omului nou sã o luãm în serios, cele vechi trebuie sã se ducã. Sã acceptãm noutatea lui Dumnezeu pentru noi în acest an. Iisus Hristos, Modelul nostru sfânt ºi desãvârºit, a încheiat lucrarea ºi a spus «s-a sfârºit ». De unde ºtii ce poate aduce anul acesta. Daca viaþa ta se va sfârºi în anul acesta, þi-ai pus viaþa ta în rânduialã cu Dumnezeu ºi ai fãcut tot ceea ce puteai sã faci ca sã fii cu El în Împãrãþia Lui? În dimineaþa învierii femeile mironosiþele, vin la mormânt ºi gãsec piatrarãsãpturnatã, iar ele nu au fost crezute în mãrturisirea lor. Au venit apoi Sfinþii Apostoli Petru ºi Ioan, au vãzut mormântul gol, s-au uitat ºi au plecat. La mormânt a rãmas Maria sã plângã, sã mediteze, iar ea a fost prima care s-a ºi întâlnit cu Iisus cel înviat. Ce privilegiu sã rãmâi meditând la lucrãrile Domnului, la Crucea Lui pentru pãcatele noastre. Dragul meu, nu te grãbi în anul acesta înaintea Domnului, nu fi gata sã fugi dinaintea Lui. Du-te ºi ascultã cuvântul Domnului, du-te ºi laudã-l prin cântãri ºi rugãciuni. Saturã-te în fiecare zi cu cuvântul lui Dumnezeu, hrãneºte-þi sufletul la Bisericã ºi acasã. Nu fi nepãsãtor la cuvintele care sunt rostite în Casa Domnului ºi nu te grãbi sã fugi de acolo. «Cã mai bunã este o zi în curþile Tale decât mii...» (Ps. 84,10). Timpul petrecut cu Iisus îþi deschide posibilitatea sã te întâlneºti cu El, sã-i vorbeºti ºi sã-þi trimitã rãspuns de la El. În viaþa ta pe acest pãmânt sã înveþi trãieºti cu El, pentru a fi cu El pentru veºnicie.

Visul Domnului nostru Iisus era grija pentru ceilalþi, inclusiv dupã înviere, a mai rãmas încã patruzeci de zile pentru ceilalþi, în mod special pentru ai Sãi, pentru ucenici, pentru a întãri Biserica Lui. Ar putea fi anul acesta ºi pentru tine, anul în care sã porþi grijã pentru ceilalþi ? A trãi o viaþã frumoasã dupã voia Bunului nostru Dumnezeu, este învãþãtura de care avem trebuinþã ca oameni credincioºi ºi în acest an. Viaþa trãitã de un creºtin la întâmplare nu corespunde scopului ei înalt ºi sfânt ºi nici intenþiei Creatorului nostru.

Ce planuri ai pentru noul an, ce te frãmântã, ce te apasã, cum îþi duci zilele tale înainte ? Cui le închini ? E vremea ca omul nou sã preia conducerea vieþii tale ºi anul acesta sã ne putem bucura de o fãpturã nouã în Hristos Domnul nostru. E vremea ca lucrurile vechi sã le dãm la o parte. E vremea sã învãþãm sã petrecem mai mult timp cu Domnul nostru. E vremea ca sã ne petrcem zilele noastre cu El, pentru ca în felul acesta sã trãim pentru cer ºi nu pentru pãmânt. Rugãciunea nostrã ar trebui sã fie : « Învaþã-ne sã socotim bine zilele noastre, ca sã ne îndreptãm inimile spre înþelepciune. » (Psalmii 90,12).

Pentru început de an sã luãm de bun Cuvântul Domnului rostit de cãtre Sfântul Apostol Pavel colosenilor: « Aºadar, dacã aþi înviat împreunã cu Hristos, cãutaþi cele de sus, unde se aflã Hristos, ºezând de-a dreapta lui Dumnezeu; Cugetaþi cele de sus, nu cele de pe pãmânt; Cãci voi aþi murit ºi viaþa voastrã este ascunsã cu Hristos întru Dumnezeu. Iar când Hristos, Care este viaþa voastrã, Se va arãta, atunci ºi voi, împreunã cu El, vã veþi arãta întru slavã. Drept aceea, omorâþi mãdularele voastre, cele pãmânteºti: desfrânarea, necurãþia, patima, pofta rea ºi lãcomia, care este închinare la idoli, Pentru care vine mânia lui Dumnezeu peste fiii neascultãrii, în care pãcate aþi umblat ºi voi odinioarã, pe când trãiaþi în ele. Acum deci vã lepãdaþi ºi voi de toate acestea: mânia, iuþimea, rãutatea, defãimarea, cuvântul de ruºine din gura voastrã. Nu vã minþiþi unul pe altul, fiindcã v-aþi dezbrãcat de omul cel vechi, dimpreunã cu faptele lui, ªi v-aþi îmbrãcat cu cel nou, care se înnoieºte, spre deplina cunoºtinþã, dupã chipul Celui ce l-a zidit. » (Col. 3,1-10). « Aliluia! Lãudaþi pe Domnul cã este bun, cã în veac este mila Lui. » (Psalmii 106,1). Doamne ajutã-ne!

Dr. Ioan-Gheorghe ROTARU

Argeºul Ortodox

Despre poetul, prozatorul ºi publicistul Mihai Eminescu în viziunea Bisericii, despre raportarea sa la învãþãtura creºtinã, precum ºi abordarea vieþii ºi operei sale din perspectiva credinþei creºtine…

Studiul operei eminesciene, ºi când spunem asta nu ne gândim numai la poezie, ci la întreaga producþie literarã pe care o gãsim consemnatã în manuscrisele sale, în articolele apãrute în presa timpului, ne descoperã o personalitate cu o neostoitã sete de cunoaºtere, dornicã de a-ºi însuºi tot ceea ce oferea gândirea omeneascã în cele mai variate domenii de manifestare a spiritului. "Nu e ramurã de ºtiinþã, afirma Ioan Slavici despre Mihai Eminescu, pentru care el n-avea, cum zicea, o "particularã slãbiciune", ºi când se înfigea odatã în vreo chestiune, citea un întreg ºir de cãrþi privitoare la ea…" Ar fi interesant un scurt voiaj prin gândirea lui, cu accent pus pe viziunea sa asupra creºtinismului ºi pe perspectiva din care evalua omul.

de fãptura sa. Textul publicat dã la ivealã familiaritatea autorului cu cãrþile de cult ºi cu slujba pascalã pentru cã articolul debuteazã cu o stihire din canonul Paºtilor: "Sã mânecãm dis-de-dimineaþã ºi în loc de mir cântare sã aducem Stãpânului", încheind cu Slava Laudelor de la Înviere: "Sã ne primim unul pe altul ºi sã zicem fraþi ºi celor ce ne urãsc pe noi…"

Ion Slavici avea dreptate. Cursurile audiate de Mihai Eminescu la Viena ºi Berlin sunt dovada unei preocupãri pentru dobândirea unei culturi enciclopedice. Drept, economie politicã, ºtiinþe financiare, filologie, istorie modernã ºi geografie, fizicã, medicinã ºi filozofie sunt domeniile care pentru Mihai Eminescu prezentau un interes deosebit. Nu degeaba cartea lui Constantin Noica îl prezenta pe cel nãscut la Ipoteºti ca "omul deplin al culturii româneºti".

Nu avem ºtiinþã ca Mihai Eminescu sã fi urmat vreun curs de teologie în anii studiilor în strãinãtate. Avem mãrturie însã cã în primul rând acasã, ºi mai apoi la Cernãuþi, a fãcut cunoºtinþã cu biserica ºi cãrþile liturgice. Ceasloavele, liturghierele, mineiele, sinaxarele, cãrþile de învãþãturã n-au rezistat curiozitãþii tânãrului din Ipoteºti ºi au fost cercetate cu atenþie. Chipul lui Iisus Hristos apare evocat în câteva poezii ºi în articolele publicate în "Timpul". Intuiþiile lui Mihai Eminescu asupra Persoanei Fiului lui Dumnezeu întrupat nu sunt foarte numeroase, dar compenseazã prin profunzimea lor. Cel mai reprezentativ text cu privire la creºtinism este un articol intitulat "ªi iarãºi bat la poartã…", publicat în ziarul "Timpul", datat 12 aprilie anul 1881. Se pare cã este vorba de Vinerea Mare sau chiar Sâmbãta din Sãptãmâna Mare a acelui an, pentru cã autorul scrie: "Astãzi încã Iisus Hristos este în mormânt, mâine se va înãlþa din giulgiul alb ca floarea de crin, ridicându-ºi fruntea sa radioasã la ceruri".

Despre cea mai înaltã formã a existenþei umane Vorbind despre Evanghelie ºi mesajul ei adus lumii, Mihai Eminescu aºazã creºtinismul pe prima treaptã în istoria evenimentelor care au schimbat lumea. În comparaþie cu celelalte învãþãturi religioase apãrute, mai apropiate sau mai depãrtate de venirea lui Iisus Hristos, credinþa creºtinã propune iubirea drept cea mai înaltã formã a existenþei umane: "Sunt douã mii de ani aproape de când ea (Evanghelia) a ridicat popoare din întuneric, le-a constituit pe principiul iubirii aproapelui, douã mii de ani de când biografia fiului lui Dumnezeu e cartea dupã care se creºte omenirea. Învãþãturile lui Buddha, viaþa lui Socrate ºi principiile stoicilor, cãrarea spre virtute a chinezului La-o-tse, deºi asemãnãtoare cu învãþãmintele creºtinismului, n-au avut atâta influenþã, n-au ridicat atâta pe om ca Evanghelia, aceastã simplã ºi popularã biografie a blândului nazarinean a cãrui inimã a fost strãpunsã de cele mai mari dureri morale ºi fizice, ºi nu pentru el, pentru binele ºi mântuirea altora. ªi un stoic ar fi suferit chinurile lui Iisus Hristos, dar le-ar fi suferit cu mândrie ºi dispreþ de semenii lui; ºi Socrate a bãut paharul de venin, dar l-a bãut cu nepãsarea caracteristicã virtuþii civice a Antichitãþii. Nu nepãsare, nu dispreþ: suferinþa ºi amãrãciunea întreagã a morþii au pãtruns inima mielului simþitor ºi, în momentele supreme, au încolþit iubirea în inima lui ºi ºi-au încheiat viaþa pãmânteascã cerând de la tatã-sãu din ceruri iertarea prigonitorilor. Astfel, a se sacrifica pe sine pentru semenii sãi, nu din mândrie, nu din sentiment de datorie civicã, ci din iubire, a rãmas de atunci cea mai înaltã formã a existenþei umane".

Mãreþia Persoanei lui Iisus Hristos nu constã doar în sublimul învãþãturii predicate de El celorlalþi, ci în împlinirea cuvintelor rostite de Iisus în propria Sa viaþã. Mihai Eminescu subliniazã ideea cã o doctrinã, niºte principii abstracte nu vor fi niciodatã de-ajuns pentru a miºca popoarele sã le urmeze. Doar exemplul unei persoane reale, care face vie învãþãtura pe care o propune, aduce cu sine convingerea cã Iisus Hristos este Adevãrul absolut: "E uºoarã credinþa cã prin precepte teoretice de moralã, prin ºtiinþã oarecum, omul se poate face mai bun. Omul trebuie sã aibã înaintea lui un om ca tip de perfecþiune, dupã care sã-ºi modeleze caracterul ºi faptele. Precum arta modernã îºi datoreºte renaºterea modelelor antice, astfel creºterea lumii nouã se datoreºte prototipului omului moral, Iisus Hristos. Dupã el încearcã creºtinul a-ºi modela propria sa viaþã". Întrebãrii retorice de ce Iisus Hristos este aºa de mare, Mihai Eminescu îi dã un rãspuns simplu: "Pentru cã prin iubire el a fãcut cearta între voinþe imposibilã. Când iubirea este, ºi ea este numai când e reciprocã, ºi reciprocã absolut, va sã zicã universalã; când iubirea e, cearta e cu neputinþã" (M. Eminescu, Fragmentarium, Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã, Bucureºti, 1981).

"De aproape douã mii de ani ni se predicã sã ne iubim, iar noi ne sfâºiem…" Într-un articol intitulat "Paºtele", apãrut în ziarul "Timpul" din 16 aprilie anul 1878, Eminescu comenteazã rugãciunea patriarhului Calist al Constantinopolului, rostitã pentru încetarea secetei ºi pune în evidenþã bunãtatea lui Dumnezeu care nu rãsplãteºte rãul cu rãu, ci se milostiveºte

Dar sã revenim la fondul afirmaþiei. Autorul deplânge faptul cã, deºi "aproape de douã mii de ani ni se predicã sã ne iubim, noi ne sfâºiem" ºi cã "în loc de a urma prescripþiunile unei morale aproape tot atât de vechi ca ºi omenirea, în loc de a urma pe Dumnezeu, omenirea necorijabilã nuI urmeazã deloc; ci întemeiatã pe bunãtatea lui, s-aºterne la pãmânt în nevoi mari ºi cerºeºte scãpare" (M. Eminescu, Opere, vol. X, Editura Academiei Republicii Socialiste România, Bucureºti, 1989, p. 78). "Cum suntem vrednici a lua facerile tale de bine? Cã Tu eºti dirept, noi nedirepþi; Tu iubeºti, noi vrãjmãºuim; Tu eºti îndurat, noi neînduraþi; Tu fãcãtor de bine, noi rãpitori! (…) Lesne este mâniei Tale celei atotputernice ca într-o clipealã sã ne piarzã pe noi ºi, cât este despre gândul ºi viaþa noastrã, cu direptul este nouã sã ne dãm pierzãrii, prea direpte judecãtoriule! Dar… îndurãrii cei nebiruite ºi bunãtãþii cei negrãite nu este acest lucru cu totul vrednic, prea iubitorule de oameni stãpâne!" Redactorul ziarului recunoaºte la finalul citãrii sale: "Rar ni sa întâmplat sã vedem ºiruri scrise cu atâta cunoºtinþã de caracterul omenesc: Tu eºti bun, recunoaºtem cã noi suntem rãii-rãilor, dar bagã de seamã cã nu-i vrednic de tine sã-þi rãsplãteºti asupra noastrã pentru cã ai sta în contrazicere cu calitãþile tale de atotbun, îndelung rãbdãtor, lesne iertãtor".

Dacã moartea are ultimul cuvânt, viaþa este lipsitã de sens "Menirea vieþii tale e sã te cauþi pe tine însuºi. Adevãrul este stãpânul nostru, nu noi stãpânii adevãrului. Sucul învietor al gândirii este patima.

Este vorba numai ca aceastã patimã sã aibã un obiect nobil ºi desigur cã cel mai nobil este adevãrul. Adevãrul este în inimã, creierul nu este decât lacheul inimii", exprimã crezul unui neobosit cãlãtor prin scurta viaþã în aflarea sensului existenþei: "Au e sens în lume?

Tu chip zâmbitor Trãit-ai anume ca astfel sã mori?

De e sens într-asta, e-ntors ºi ateu, Pe palida-þi frunte nu-i scris Dumnezeu" (Mortua est, 1871, 1 martie).

Ce vrea sã spunã de fapt poetul în aceste versuri? Zoe Buºulenga observã într-un comentariu al sãu cã condiþionalul dacã, în poezie prezent prin de e, precede definirea sensului de întors ºi ateu. Aºadar, doar dacã moartea ar fi þelul singur al vieþii, atunci viaþa ar primi aceste atribute. Ultimul vers exprimã conºtiinþa cã omului nu-i sunt proprii atributele divine. De altfel, tot Mihai Eminescu nota: "Ideea dumnezeirii s-a nãscut din negaþie, din ceea ce nu este spiritul nostru - atotºtiutor; din ceea ce nu este braþul nostru - atotputernic; din ceea ce nu este viaþa noastrã - infinitã; din aceea ce nu este sufletul nostru - ubiguu". Avem

aici trasatã în linii fine diferenþa între cele douã condiþii, cea divinã, absolutã ºi cea umanã, mãrginitã. Dar pasajul de mai sus poate fi interpretat ºi în cheie apofaticã, a cunoaºterii lui Dumnezeu prin negaþia tuturor limitãrilor omeneºti.

"Omul este oarecum naºterea eternã" Cu toate acestea, Mihai Eminescu are convingerea cã între om ºi Dumnezeu existã afinitãþi care fac posibilã comunicarea între cei doi.

"Dumnezeu. El are predicabiliile câtor trele categorii ale gândirii noastre.

El este pretutindeni - are spaþiul; el e etern - are timpul; El este atotputernic - dispune de întreaga energie a Universului. Omul este dupã asemãnarea Lui: Omul reflectã în mintea lui - in ortum - câteºitrele calitãþile Lui". În studiul sãu antropologic, Mihai Eminescu considerã cã omul nu rãmâne niciodatã la acelaºi nivel, ci în firea lui existã dorinþa unui progres, a unei lupte spre desãvârºire, prin care se încearcã autodepãºirea: "Omul conþine în el o contradicþiune adâncã. Fiecare om are în sine ceea ce numim noi o destinaþiune internã. Facultatea, puterea, voinþa chiar de a dezvolta mereu, de-a produce prin sine însuºi o viaþã nouã. Nu e nici un om mulþãmit de-a rãmânea etern pe acelaºi punct omul e oarecum naºterea eternã. Aceastã devenire eternã aflã în om o putere numai mãrginitã. Din aceastã contradicþiune a puterii mãrginite ºia destinaþiunii nemãrginite rezultã ceea ce numim viaþa omeneascã.

Viaþa este lupta prin care omul traduce destinaþiunea sa, intenþiunile sale în lumea naturei. Aceastã viaþã întrucât are de obiect realizarea scopurilor personalitãþii în obiectele naturii se numeºte lucru. Întreaga viaþã omeneascã este o viaþã a lucrului" (Fragmentarium, p. 153). Împotriva celor ce se declarau liber-cugetãtori, Mihai Eminescu a dat o replicã în "Timpul" din 2 februarie anul 1879: "...a vorbi despre o religie a libereicugetãri este ceea ce se numeºte în logicã o contradictio in adjecto, este ca ºi când ai zice "oþel de lemn"".

Mihai Eminescu a fost în genialitatea sa un om de o modestie greu de întâlnit în lumea contemporanã. Conºtient de darurile cu care fusese înzestrat, atrãgea totuºi atenþia tuturor ca "nimãnui sã nu-i abatã prin minte c-ar fi un geniu. Pãmântul nostru este mai sãrac în genii decât Universul în stele fixe. Homer ºi Shakespeare, Rafael, geniile în arte se nasc o datã la 3, 4 mii de ani, Newton ºi Galilei, Kant ºi geniile în ºtiinþã, o datã la o mie de ani, încât nu ºtiu zãu dacã de la Adam pânã la Papa Leo IX au existat de toþi o duzinã. Încolo, suntem cu toþi niºte bieþi mizerabili cãrora aceºti regi ai cugetãrii ne dau de lucru pentru generaþii înainte" (Fragmentarium, p. 178).

Câteva cuvinte despre „naþionalismul" lui Mihai Eminescu Multã lume ºi-a creat impresia falsã cã Mihai Eminescu ar fi un naþionalist disperat, care detesta existenþa celorlalte popoare, dar ceea ce apãrã el în fapt sunt tradiþia neamului, limba curatã, româneascã ºi credinþa creºtinã: "naþionalismul este un semn rãu la un popor. Nimeni nu þine la esistenþa sa decât acela ce are sã o piardã în curând ºi aceasta se simte instinctiv. Nicãieri nu se manifestã voinþã de viaþã mai tare decât acolo unde viaþa este periclitatã sau prin boalã internã sau prin pericol estern" (Fragmentarium, p. 129). Cosmopolitismului, la modã spre sfârºitul secolului al XIX-lea, veacul constituirii naþiunilor moderne, cosmopolitism pe care Mihai Eminescu îl învinuia cã ar fi introdus în estul Europei "formele costisitoare de culturã ale Apusului", îi opunea cultura naþionalã în adevãratul înþeles al cuvântului. Într-un articol, publicat în ziarul "Timpul" la 22 ianuarie anul 1880, autorul mãrturisea cu nedisimulatã amãrãciune: "În loc de-a merge la bisericã, mergem la Caffé-chantant, unde ne-ntâlnim cu omenirea din toate unghiurile pãmântului, scursã la noi ca prin minune. Ba pentru cã limba noastrã cam veche, cu sintaxa ei frumoasã, dar grea, cu multele ei locuþiuni, îi cam jena pe prietenii noºtri, am dat-o de o parte ºi am primit o ciripiturã de limbã pãsãreascã cu sintaxa cosmopolitã pe care cineva, dacã ºtie niþicã franþuzeascã, o învaþã într-o sãptãmânã de zile. Bietul Varlaam, mitropolitul Moldovei ºi al Sucevei, care în înþelegere cu Domnii de atunci ºi c-un sinod general al bisericei noastre au întemeiat acea admirabilã unitate care-a fãcut ca limba noastrã sã fie aceeaºi în palat, în colibã ºi-n toatã românimea, ºi-ar face cruce creºtinul auzind o pãsãreascã pe care poporul, vorbitorul de cãpetenie ºi pãstrul limbei, n-o mai înþelege".

Legãtura dintre Biserica Ortodoxã ºi neamul românesc Mihai Eminescu o considera a fi fundamentalã pentru dãinuirea în istorie a poporului din care ºi el fãcea parte. Rolul pe care Biserica l-a avut în dezvoltarea culturii ºi identitãþii naþionale este incontestabil ºi aceasta pentru cã "Biserica rãsãriteanã e de optsprezece sute de ani pãstrãtoarea elementului latin de lângã Dunãre. Ea a stabilit ºi unificat limba noastrã într-un mod atât de admirabil, încât suntem singurul popor fãrã dialecte propriu-zise; ea ne-a ferit de înghiþirea prin poloni, unguri, tãtari ºi turci, ea este încã astãzi singura armã de apãrare ºi singurul sprijin al milioanelor de români cari trãiesc dincolo de hotarele noastre. Cine-o combate pe ea ºi ritualele ei poate fi cosmopolit, socialist, nihilist, republican universal ºi orice i-o veni în minte, dar numai român nu e" (M. Eminescu, Opere, vol. X, Editura Academiei Republicii Socialiste România, Bucureºti, 1989, p. 187).

- continuare în numãrul urmãtor -

Drd. Stelian GOMBOª

7

Argeºul Ortodox

Ortosinteze Liturghie Arhiereascã la praznicul Bobotezei Sãrbãtoarea închinatã Botezului Domnului Iisus Hristos a fost cinstitã duminicã, 6 ianuarie, ºi în Eparhia Argeºului ºi Muscelului. Înaltpreasfinþitul Pãrinte Arhiepiscop Calinic a oficiat Sfânta Liturghie Arhiereascã în Catedrala Arhiepiscopalã, împreunã cu un sobor de preoþi ºi diaconi.

Credincioºii veniþi de la primele ore ale dimineþii au aºteptat cu rãbdare momentul cel mai important: sfinþirea Aghiasmei Mari.

Slujba de sfinþire a apei a fost oficiatã de Chiriarhul Eparhiei în baldachinul din faþa catedralei, fiind rostite rugãciunile de invocare a Duhului Sfânt.

Botezul lui Hristos în apa Iordanului sãvârºit de Sf. Prooroc Ioan Botezãtorul, Înaintemergãtorul Domnului, se mai numeºte ºi Teofanie sau Epifanie, adicã Arãtarea Fiului lui Dumnezeu.

La vârsta de 30 de ani, Mântuitorul Iisus Hristos primeºte botezul de la Ioan ºi este arãtat de Dumnezeu Tatãl ca fiind Fiul Sãu cel iubit.

Unul din scopurile pentru care Hristos S-a botezat a fost acela de a Se face model pentru noi, cãci viaþa noastrã duhovniceascã începe prin taina Botezului, aºa cum lucrarea de mântuire a lumii a început prin Botezul lui Hristos, dupã care au urmat toate celelalte, adicã Patimile, Rãstignirea, Învierea ºi Înãlþarea.

OMAGIU MIHAI EMINESCU Biserica piteºteanã „Sfântul Ioan Botezãtorul” ºi-a sãrbãtorit hramul Credincioºii Parohiei „Sf. Ioan Botezãtorul“ din municipiul Piteºti au sãrbãtorit luni, 7 ianuarie, hramul bisericii. Înaltpreasfinþitul Pãrinte Calinic, Arhiepiscopul Argeºului ºi Muscelului, împreunã cu un sobor de preoþi ºi diaconi, a oficiat cu acest prilej Sfânta Liturghie arhiereascã În cuvântul de învãþãturã, Înaltpreasfinþia sa a îndemnat pe cei prezenþi sã împlineascã cuvântul rostit de Sf. Ioan Botezãtorul care ne cere sã ne îndreptãm viaþa pentru cã împãrãþia cerurilor este aproape.

De asemenea Chiriarhul Eparhiei Argeºului ºi Muscelului a mulþumit credincioºilor din municipiul Piteºti pentru grija ºi dragostea pe care o au faþã de Biserica lui Hristos.

Biserica "Sfântul Ioan Botezãtorul" din municipiul Piteºti a fost construitã în anul 1888, în locul unei biserici de lemn din secolul al XVII–lea. Printre ctitorii principali ai acestui sfânt lãcaº de rugãciune se numãrã ºi episcopul Ghenadie al Argeºului.

Pentru a marca împlinirea a 163 de ani de la naºterea marelui poet Mihai Eminescu, Arhiepiscopia Argeºului ºi Muscelului a realizat un album de cântece intitulat "Omagiu. Mihai Eminescu". Acesta a fost prezentat duminicã seara pe scena teatrului Alexandru Davila din municipiul Piteºti, în prezenþa Înaltpreasfinþitului Pãrinte Calinic, care a avut rolul de moderator în cadrul acestei manifestãri culturale.

Spectatorii prezenþi la acest eveniment au avut bucuria de a asculta o parte din cele mai cunoscute poezii ale poetului Mihai Eminescu în interpretarea

Liturghie Arhiereascã la Biserica Domneascã din Piteºti Foarte mulþi locuitori din municipiului Piteºti au avut bucuria de a participa duminicã, 13 ianuarie, la Sfânta Liturghie arhiereascã oficiatã de Înaltpreasfinþitul Pãrinte Calinic, Arhiepiscopul Argeºului ºi Muscelului în Biserica Domneascã închinatã Sf. Mc. Gheorghe.

Chiriarhul Eparhiei a adresat cu aceastã ocazie un cuvânt de învãþãturã, amintind celor prezenþi cât de important este sã punem început bun în viaþa noastrã. Înaltpreasfinþia sa a accentuat mesajul transmis umanitãþii de Mântuitorul Iisus Hristos care ºi-a început activitatea pãmânteascã rostind cuvintele: ,,Pocãiþi-vã ca s-a apropiat împãrãþia cerurilor”. De asemenea a explicat credincioºilor prezenþi cã îndemnul la pocãinþã înseamnã îndreptarea personalã prin îndepãrtarea pãcatelor ºi urmarea lui Hristos.

Biserica Domneascã din municipiul Piteºti a fost construitã în 1656 de domnitorul Constantin ªerban Basarab ºi soþia sa Doamna Bãlaºa. În interior este pictatã de cãtre Gheorghe Stoenescu (în 1876).

Pe vremuri aici a funcþionat ºi o ºcoalã domneascã. Ansamblul a fost restaurat în 1875 ºi în perioada 1966-1968.

maestrului Eusebiu ?tefãnescu, actor la teatrul naþional "I.L. Caragiale" din Bucureºti ºi decan la Facultatea de Arte din cadrul Universitãþii Hyperion. În cadrul acestei manifestãri culturale a fost invitatã ºi renumita actriþã Manuela Golescu care a încântat publicul prin interpretarea deosebitã a poeziilor "Rugãciune" ºi "Luceafãrul", ambele scrise de poetul Mihai Eminescu.

Spectatorii au avut bucuria de a asculta cântecele cuprinse pe

noul album create pe versurile poetului Mihai Eminescu, interpretate în stil bisericesc, psaltic ºi coral de grupul "Brevis Cuartet".

Cele unsprezece creaþii eminesciene prezente pe noul album intitulat "Omagiu. Mihai Eminescu" pot fi accesate ºi de utilizatorii iPhone ºi iPad în cadrul aplicaþiei "Mãnãstirea Curtea de Argeº".

Evenimentul cultural organizat în cinstea marelui poet numit de

Tutor Arghezi "sfântul ghersului românesc" reprezintã continuarea unui proiect mai vechi iniþiat de Chiriarhul Eparhiei Argeºului ºi Muscelului, Înaltpreasfinþitul Pãrinte Calinic, care este Membru al Uniunii Scriitorilor din România ºi un mare iubitor al operelor eminesciene.

Cu privire la aceastã manifestare culturalã, pãrintele consilier Arhid. Caliopie Ichim ne-a declarat: "Trãim într-o lume a vitezei. Oamenii nu mai au rãgaz pentru micile bucurii ale sufletului. Datoria Bisericii este sã propovãduiascã Cuvântul Domnului, indiferent de mijloace. De aceea, nu trebuie sã considerãm tehnologia ca fiind o piedicã, ci sã ne ajutãm de ea.

Mihai Eminescu este mai mult decât un mare poet, el este un simbol naþonal ºi emblema noastrã culturalã. Biserica are datoria moralã de a fi nu numai un locaº cult ci ºi unul de culturã.

De aceea, am încercat sã unim cele douã elemente, religia, prin muzica psalticã ºi harul poetului, prin versurile sale" Biroul de presã al Arhiepiscopiei Argeºului ºi Muscelului