Argesul Ortodox Anul XI, Nr. 573, 23-30 noiembrie 2012

l Anul XI l nr. 573 l 23-30 noiembrie 2012 l 8 pagini

Sãptãmânal teologic, bisericesc ºi de atitudine al Arhiepiscopiei Argeºului ºi Muscelului

Îngerul nostru pãzitor Mare îmi este bucuria când se aduce vorba despre Îngeri!

Este o desfãtare a inimii numai sã auzi pomenindu-se despre aceste creaturi. Imediat mintea ne zboarã la frumuseþi negrãite, la dumbrãvi minunate, la întâmplãri deosebite din povestirile pentru copii. ªi parcã tot gândindu-te, auzi paºi de îngeri ºi bãtãi de aripi în jurul tãu. Totul se lumineazã ºi aerul din jur este proaspãt ºi-n inimã coboarã bucuriile care nu se mai terminã.

Cu ani în urmã, prin 1992, m-a fascinat o carte scrisã de Principesa Ileana a României, Maica Alexandra de mai târziu, carte intitulatã Sfinþii Îngeri! Iatã ce mãrturiseºte chiar pe prima paginã, dupã foaia de gardã: „Într-o zi, dis-de-dimineaþã, când aveam ºapte ani, am vãzut îngerii! Sunt tot atât de sigurã azi cum am fost ºi atunci …aceastã întâmplare — propria-mi experienþã — stã atât la începutul, cât ºi la sfârºitul acestei cãrþi … îngerii au o miraculoasã realitate. Activitatea lor printre noi a devenit pentru mine o realitate vitalã, pozitivã.”

Episcopul Irineu Bistriþeanul de la Cluj, traducãtorul acestei cãrþi unice despre Sfinþii Îngeri, în cuvântul prefaþator, nu ezita sã spunã: „Aceastã carte a Maicii Alexandra este o expresie a sufletului ei curat, un suflet care l-a cãutat pe Dumnezeu în toatã viaþa ei, condus de îngerul copilãriei. Îngerii supuºi lui Dumnezeu sunt vãzuþi numai de aceia care sunt disponibili, curaþi cu inima, precum inima de copil este curatã.”

Am vãzut-o pe Maica Alexandra la Curtea de Argeº, când ne-a pus la inimã dorinþa sa de suflet de a pune o lespede de marmurã pe mormântul mamei sale, Regina Maria, asemenea cu a regelui Ferdinand. Am vãzut-o, în mãreþia ei princiarã, acum cu voal de monahie, îmbrãþiºând în rugãciune sufletul mamei sale. Am împlinit dorinþa de testament ºi azi pisania scrisã cu mâna sa, cum ar trebui sãpatã pe marmurã, dã mãrturie celor ce trec prin Catedrala Argeºului. ªi-acum când scriu despre îngeri, rãspunzând la întrebãri puse tot de îngeri, îmi aduc aminte cu dor de cei care au trãit viaþã îngereascã pe acest pãmânt, ca ºi Maica Alexandra, stareþa Mãnãstirii Ortodoxe Schimbarea la Faþã din America, fosta Principesã Ileana a României, o mare scriitoare ºi cunoscãtoare a tainelor lui Dumnezeu!

Recent a apãrut cartea Despre Îngeri a lui Andrei Pleºu, într-o viziune proprie modului sãu de gândire, precum ºi cartea Iacob ºi îngerul a lui Teodor Baconski, din 1996, de asemenea scrisã într-o manierã originalã. Acestea trebuie citite negreºit pentru îmbogãþirea viziunii despre Îngeri! ªi acum ceea ce putem ºti despre Îngeri este cã noi încã dintru începuturi am fost înºtiinþaþi de prezenþa lor în lumea existentã ºi de ajutorul dat de ei oamenilor în decursul timpului. Înger înseamnã în traducere trimis. Cetele îngereºti, deºi spirite, sunt create ca ºi noi: „Pentru cã întru El au fost fãcute toate, cele din ceruri ºi cele de pe pãmânt, cele vãzute ºi cele nevãzute”, cum citim în Epistola cãtre Coloseni a Sfântului Apostol Pavel (Coloseni 1, 16). Îngerul are personalitate, individualitate ºi o voinþã proprie, aºa cum avem ºi noi; dar pe de altã parte nu ne seamãnã, cum spune Maica Alexandra. Sfântul Vasile cel Mare spune cã: „Substanþa lor este o suflare de aer sau un foc nemuritor ºi de aceea sunt localizaþi ori devin vizibili în forma propriilor lor trupuri acelora care sunt demni sã-i vadã!”

Aºadar, Sfinþii Îngeri, de la începutul lor, sunt fiinþe complete, dar fãrã formã materialã; ºi din bunãtatea nemãrginitã a lui Dumnezeu ei fac parte din viaþa noastrã, iar în marile momente ale istoriei au fost ºi vor fi mesageri pentru noi, conducându-ne cu grijã paºii de la naºtere pânã la mormânt.

Iezechiel a avut vedenii dumnezeieºti: „ªi fãpturile vii însã când alergam înainte ºi înapoi, ca scãpãrile de fulger!” (1, 14).

Mai pe înþeles, profetul David, inspirat de Duhul Sfânt, ne aratã negrãita perfecþiune individualã a îngerilor: „Cel ce faci pe îngerii Tãi duhuri ºi pe slugile Tale parã de foc!” (Psalmi 103, 4).

Sfânta Scripturã ne aratã desluºit cã toate cetele îngereºti sau coruri îngereºti, cum li se mai spune, au luat de la început parte la împlinirea voinþei lui Dumnezeu. Cele nouã Coruri Îngereºti sunt: Serafimii (Isaia 6, 2), Heruvimii (Iezechiel 10, 1), Scaunele (Coloseni 1, 16), Domniile (Coloseni 1, 16), Stãpâniile (I Petru 3, 22), Puterile (Coloseni 1, 16 ºi Efeseni 3, 10), Începãtoriile (Coloseni 1, 16), Arhanghelii (I Tesaloniceni

4, 16) ºi Îngerii de care este plinã Biblia. Maica Alexandra a numãrat cam vreo douã sute de locuri unde se vorbeºte despre Îngeri! Sã numãrãm ºi noi, citind Biblia! Aºa ne vom putea întâlni într-o zi, aevea, cu îngerul nostru pãzitor!

Cele nouã Coruri de Îngeri sunt în ascultarea Lui Dumnezeu pentru a împlini lucrãrile Sale: „Lãudaþi-L pe El toþi îngerii Lui, lãudaþi-L pe El toate puterile Lui… Sã laude numele Domnului, cã El a zis ºi s-au fãcut, El a poruncit ºi s-au zidit!” (Psalmi 148, 2 ºi 5).

Inspiratul Profet continuã: „Domnul în Cer a gãtit scaunul Sãu ºi împãrãþia Lui peste tot stãpâneºte. Binecuvântaþi pe Domnul toþi îngerii Lui, cei tare la vârtute, care faceþi cuvântul Lui ºi auziþi glasul cuvintelor Lui. Binecuvântaþi pe Domnul

toate puterile Lui, slugile Lui, care faceþi voia Lui. Binecuvântaþi pe Domnul toate lucrurile Lui, în tot locul stãpânirii Lui, binecuvinteazã suflete al meu pe Domnul!”

(Psalmi 102, 19–22).

Sfântul Dionisie Areopagitul, în Ierarhiile cereºti, ne aratã cã toatã oastea cereascã este în permanenþã în veºnic cânt ºi laudã de mulþumire cãtre Cel Preaînalt. În aceastã lucrare, cetele sau corurile îngereºti sunt aºezate: Serafimii, Heruvimii ºi Scaunele. Aceºtia sunt sfetnicii ºi nu au nici o legãturã cu oamenii, ei fiind pururi cufundaþi într-o nesfârºitã iubire ºi adorare a lui Dumnezeu. Vin apoi: Domniile, Stãpâniile ºi Puterile, care sunt conducãtorii spaþiului, ai galaxiilor ºi ai stelelor, iar în cele din urmã vine a treia triadã: Începãtoriile, Arhanghelii ºi Îngerii, adicã „proletarii”, cum ar zice unii, cu un uºor zâmbet în colþul gurii. Aceºtia se vor îndeletnici cu grija pentru Planeta Pãmânt, fiind împlinitorii voinþei ºi iubirii lui Dumnezeu!

Când citim în Sfânta Scripturã, gãsim numele a patru dintre cei ºapte Arhangheli. Mihail, care se tâlcuieºte Cine este Dumnezeu? El l-a învins pe Lucifer ºi l-a alungat din rai.

Gavril, care se tâlcuieºte Omul lui Dumnezeu, îngerul despre care ºtim din episodul biblic al Bunei-Vestiri. Rafail, care înseamnã Vindecãtorul lui Dumnezeu, conducãtorul îngerilor pãzitori ºi cel ce duce rugãciunile noastre în faþa lui Dumnezeu.

Uriil, numindu-se în tâlcuire Focul lui Dumnezeu, interpretul profeþiilor, Egudiil, Varahiil ºi Salatiil.

O definiþie mai clarã despre îngeri ne dã tot Dionisie Areopagitul, când zice: „Un înger este un chip al lui Dumnezeu, o manifestare a lumii nevãzute, o oglindã arzãtoare, luminoasã, neîntinatã, fãrã patã, nici cusur, primind (dacã-mi este îngãduit

sã spun aºa) toatã frumuseþea absolutei bunãtãþi dumnezeieºti ºi aprinzând în ea însãºi, ca o iradiere nestricãcioasã, bunãtatea tãcerii tainice” (De divinis Nominibus, IV, 1957, pp. 246–247).

Cu acest prilej trebuie sã aruncãm o privire foarte sumarã ºi asupra „îngerilor cãzuþi”. ªtim cã Dumnezeu a acordat o libertate absolutã întregii zidiri, dorind sã fie iubit în mod cu totul liber, fãrã constrângere. Aºa stând lucrurile, Lucifer, „prins de frumuseþea de netãgãduit, de perfecþiune, de bunãtatea propriei sale arãtãri angelice, pe deplin înþeleasã, Lucifer a îndrãgit-o. Aceasta era aºa cum trebuie sã fie, dar dragostea lui a refuzat sã facã încã un pas dincolo de ea, a refuzat sã priveascã dincolo de perfecþiunea angelicã, la sursa ei divinã; a insistat sã rãmânã în aceastã frumuseþe, ca sã gãseascã aici deplinãtatea fericirii sã-ºi fie suficient sie însuºi. Dupã modul de manifestare al orgoliului, Lucifer s-a izolat pe sine chiar de Dumnezeu… Pãcatul lui Lucifer a constat în a se iubi pe sine. Pãcatul sãu a fost pãcatul unei rãutãþi pure”.

Isaia Proorocul, în urma viziunii cereºti, spune: „Cum ai cãzut tu din ceruri, stea strãlucitoare (Lucifer), fecior al dimineþii! Cum ai fost aruncat la pãmânt, tu, biruitor de neamuri. Tu care ziceai în cugetul tãu: Ridica-mã-voi în ceruri ºi mai presus de stelele Dumnezeului celui puternic voi aºeza jilþul meu! Iar muntele cel sfânt voi pune sãlaºul meu în pãrþile laturei celei de miazãnoapte. Sui-mã-voi deasupra norilor ºi asemenea cu Cel Preaînalt voi fi. ªi acum, tu te cobori în iad, în cele de mai jos ale adâncului!” (Isaia 14, 12–15).

Satana, adversarul nostru, ºtie ce face fãrã a comite erori ºi puterea lui este inferioarã puterii lui Dumnezeu, el ducând mereu bãtãlii cu oºtile cereºti conduse de Sfântul Arhanghel Mihail: „ªi s-a fãcut rãzboi în cer: Mihail ºi îngerii lui au pornit rãzboi cu Balaurul. ªi se rãzboia ºi balaurul ºi îngerii lui. ªi n-a izbãvit el, nici nu s-a mai gãsit loc pentru ei în cer. ªi a fost aruncat balaurul cel mare, ºarpele cel de demult, care se cheamã diavol ºi satana, cel ce înºealã toatã lumea, aruncat a fost pe pãmânt ºi îngerii lui au fost aruncaþi cu el… Bucuraþi-vã ceruri ºi cei ce locuiþi în ele. Vai vouã, pãmântule ºi mare, fiindcã diavolul a coborât la voi având mânie mare, cãci ºtie cã timpul lui este scurt!” (Apocalipsa 17, 7–12).

Duhurile rele sunt destinate focului veºnic pregãtit pentru ele; potrivit Scripturii: „Au fost aruncaþi în Adânc unde stau înconjuraþi de întuneric, legaþi în lanþuri ºi pãstraþi pentru judecatã” (II Petru 2, 4), pentru cã: „nu ºiau pãstrat vrednicia, ºi ºi-au pãrãsit locuinþa” (Iuda 6).

Se spune cã Satana este tare supãrat cã acum puterea lui este limitatã, manifestându-se doar pe pãmânt; iar atunci când lumea noastrã nu va mai fi, va înceta ºi puterea lui de a amãgi lumea — într-un cuvânt, mai hazliu, îºi va pierde obiectul muncii!

Cât ne priveºte pe noi, pe fiecare, timpul Satanei este ºi mai scurt, cãci dibãcia lui de a ne înhãþa este mãrginitã la scurta viaþã care ne-a fost dãruitã pe acest pãmânt; ºi mai primeºte ºi plesne peste nas prin cuminþenia ºi tãria în rugãciuni, prin postul ºi spovedania creºtinilor luptãtori, care cred fierbinte în Dumnezeul Luminilor!

Acum vã voi aduce la cunoºtinþã câteva exemplificãri prin care se aratã cum lucreazã îngerii la porunca lui Dumnezeu.

Sigur cã este o temã de mare întindere ºi este greu sã comprimi.

Cu toate acestea, vom face o scurtã enumerare pentru bucuria noastrã.

Subliniem cã omul, atunci când a cãzut, nu ºi-a pierdut libertatea ºi dreptul de a alege între bine ºi rãu; drumul spre Rai rãmâne mereu deschis, iar satana face eforturi sã opreascã omenirea sã se întoarcã. Noi avem mereu doi îngeri care ne asalteazã: îngerul pãzitor ºi îngerul ispititor, în noi dându-se o mare înfruntare spiritualã.

- continuare în pagina 3 -

Episcop al Argeºului ºi Muscelului

Argeºul Ortodox

DESPRE POST Preotul: Aºa þi se pare dumitale, dar deloc nu este aºa. Iarãºi ai adus un citat din Sfânta Scripturã prin care voieºti a te justifica în faþa postului. Zici cã postul pe nimeni nu face mai plãcut lui Dumnezeu. Cine te-a învãþat astfel de erezii? Cine a fãcut pe niniviteni sã nu piarã ºi sã întoarcã hotãrârea cea dreaptã a lui Dumnezeu spre milã, dacã nu postul? Aºadar postul ºi pocãinþa au fãcut pe Dumnezeu sã Se milostiveascã ºi sã nu piardã pe cei peste 120.000 de oameni care au postit împreunã cu vitele lor ºi cu împãratul lor ºi boierii lui (Iona 3, 5; 4, 11). Au nu cu postul ºi cu rugãciunea a bineplãcut David, împãratul ºi proorocul lui Dumnezeu, dupã cãderea lui în desfrânare ºi ucidere? Auzi ce zice: Genunchii mei au slãbit de post (Ps. 18, 23) ºi iarãºi: Cã cenuºã ca pâinea am mâncat (Ps. 101, 10). ªi în alt loc: Iar eu, când mã supãrau aceia, m-am îmbrãcat în sac ºi mi-am smerit cu post sufletul meu (Ps. 34, 12–13). Au nu cu postul au plãcut cei trei tineri lui Dumnezeu ºi nu i-a ars cuptorul Babilonului (Daniel 1, 8; 3, 25–26)? Au nu cu postul a închis Daniel gurile leilor în groapã (Daniel 6, 23–24)? Dar nu ajunge vremea ºi nici nu este aici locul a-þi arãta câþi dintre oameni s-au fãcut plãcuþi lui Dumnezeu cu postul; ºi mai zici cã pe nimeni postul nu-l face mai plãcut lui Dumnezeu.

Apoi sã ºtii cã amândouã aceste citate pe care le-ai adus aici ca mãrturie împotriva postului nu se referã deloc la oprirea de a posti, ci la oprirea de mâncare de carne jertfitã idolilor (vezi contextul ambelor citate: I Cor. 8, 10; 10, 25–27). Vezi acolo cã cei ce s-au scandalizat de mâncarea celor jertfite la idoli erau iudeo-creºtinii, care încã þineau cu mare stricteþe la Legile Vechiului Testament cu privire la mâncãruri (Lev. c. 11; Deut. c.

14). Aceºtia nu mâncau carne jertfitã idolilor ºi voiau sã opreascã ºi pe creºtinii proveniþi dintre pãgâni de la acest lucru; cu acest prilej marele Apostol Pavel a scris cele de mai sus, pe care dumneata ca ºi toþi sectarii le tâlcuieºti sucit ºi rãu.

Sectarul: Nici postirea nu este folositoare ºi nici nepostirea nu este vreun pãcat; pentru aceasta cei ce postesc nu trebuie sã osândeascã pe cei ce nu postesc, dupã cuvântul apostolului: Cel ce mãnâncã, sã nu dispreþuiascã pe cel ce nu mãnâncã; iar cel ce nu mãnâncã, sã nu judece pe cel ce mãnâncã, fiindcã Dumnezeu l-a primit.

Cine eºti tu, ca sã judeci pe sluga altuia?… ªi cel ce mãnâncã, pentru Domnul mãnâncã, pentru cã mulþumeºte lui Dumnezeu; ºi cel ce nu mãnâncã, tot pentru Domnul nu mãnâncã ºi mulþumeºte ºi el lui Dumnezeu (Rom. 14, 3–6). Nimeni deci sã nu vã judece pentru mâncare sau bãuturã, sau cu privire la vreo sãrbãtoare sau la lunã nouã sau la sâmbete, care sunt umbrã celor viitoare, iar trupul, al lui Hristos (Col. 2, 16–17). Astfel, nici ortodocºii nu sunt îndreptãþiþi a aduce vreo învinuire celor cãrora legea lor – bazatã pe cuvântul apostolului – nu-i obligã sã posteascã, ºi nici a-i condamna, aºa cum fac ortodocºii care se þin a fi drepþi.

Preotul: ªi în citatele acestea, ca ºi în celelalte de mai sus, dumneata nu ai nici un fel de dreptate ºi înþelegere; întâiul citat, ca ºi cele pe care le-ai invocat mai înainte, nu opreºte ºi nu anuleazã postul. El vorbeºte numai despre deosebirea dintre mâncãruri oprite ºi neoprite, sau curate ºi necurate, potrivit rânduielilor – acum desfiinþate – ale Vechiului

La începutul postului Crãciunului, la 20 noiembrie se sãrbãtore?te sfântul Grigorie Decapolitul. Sfântul Grigorie, ale cãrui moaºte se pãstreazã întregi la Mãnãstirea Bistriþa, din judeþul Vâlcea, s-a nãscut în jurul anului 780, în Isauria - Asia Micã, din pãrinþi ortodocºi devotaþi, anume Serghie ºi Mãria, ºi a copilãrit în una din cele zece cetãþi ale Isauriei, Irinopolis, din care cauzã se numeºte pânã astãzi "Decapolitul".

Bizanþul fiind lovit atunci de eresul iconoclast, fericitul Grigorie, dupã terminarea studiilor, renunþã la nuntã ºi intrã în nevoinþa monahalã, ostenindu-se mult pentru apãrarea Ortodoxiei ºi cinstirea sfintelor icoane în Constantinopol, în Asia Micã, la Roma ºi în Macedonia. Nevoindu-se mult cu postul ºi rugãciunea, a biruit toate cursele nevãzuþilor diavoli ºi s-a învrednicit de darul facerii de minuni ºi al înaintevederii. În ultimii ani ai vieþii s-a ostenit în Mãnãstirea

Sfântul Grigorie Decapolitul 20 noiembrie Sfântul Mina, aproape de Tesalonic, învrednicindu-se de harul preoþiei. ªi aici a fãcut multe minuni ºi vindecãri de boli, vestind cele viitoare. Renumit în tot Bizanþul pentru sfinþenia vieþii lui, la bãtrâneþe, Sfântul Grigorie Decapolitul se îmbolnãveºte de hidropicã ºi se mutã la Hristos, la 20 noiembrie, anul 842, fiind înmormântat la o mãnãstire din Constantinopol.

Acest mare cuvios ºi mãrturisitor al lui Hristos era cinstit ca sfânt ºi fãcãtor de minuni încã din viaþã. Dar ºi dupã moarte se vindecau bolnavii la mormântul lui.

Vãzând aceasta, monahii acelei mãnãstiri i-au scos sfintele sale moaºte din pãmânt ºi le-au pus în bisericã

Colegiul de redacþie FONDATOR: † Înalt Preasfinþitul Arhiepiscop CAliNiC al Argeºului ºi Muscelului

Adresa: Strada Þepeº Vodã nr. 17 Tel/fax: 0248/217629 e-mail: argesulortodox@yahoo.com

2

Testament. Iar în citatul al doilea se combate pãrerea iudeo-creºtinilor care învinuiau pe cei dintre pãgâno-creºtini cã mãnâncã din carnea cea jertfitã idolilor; iar marele Apostol Pavel le aratã cã de acum înainte sã nu se mai facã deosebire între mâncãruri, deoarece pentru mântuire acest lucru nu mai are nici o însemnãtate, ºtiut fiind cã în Noul Testament nu mai existã nimic necurat. Deci chestiunea în cauzã era de a aplana ºi a liniºti tulburãrile, neînþelegerile ºi conflictele care se iviserã între iudeocreºtini ºi pãgâno-creºtini, în special în privinþa mâncãrii ºi în general în problema obligativitãþii ºi a neobligativitãþii Legii Mozaice în creºtinism.

Contextul ºi textele paralele lãmuresc îndeajuns despre ce este vorba în cele invocate de dumneata.

Dacã voi sectanþii aþi citi Sfânta Scripturã cu atenþie, totdeauna, din analiza contextelor – fãcutã cu chibzuinþã duhovniceascã – aþi înþelege clar ºi textele care sunt în legãturã cu ele ºi nu v-aþi rãtãci. Dar voi citiþi numai textul singur ºi vã mulþumiþi cu pãrerea ºi înþelegerea voastrã despre el, ºi de aici vã vine vouã tot eresul ºi rãtãcirea pe care apoi o semãnaþi în urechile altora, ºi vai de cei ce vã ascultã, cãci împreunã cu voi vor merge în Gheena.

Sectarul: Postul adevãrat este numai cel zis «negru», care constã în

reþinerea totalã – pe un timp determinat – de la orice mâncare ºi bãuturã.

Iar acest post se þine dupã libera alegere, dupã împrejurãri ºi dupã posibilitatea fiecãruia, dar nicidecum în zile rânduite de alþii sau în anumite rãstimpuri ale anului, aºa cum faceþi voi, ortodocºii.

Preotul: Nici Biserica noastrã nu osândeºte postul «negru»; dimpotrivã, îl recomandã ca având bune temeiuri biblice. Dar, fiindcã acest fel de post este foarte greu ºi nu fiecare om îl poate practica – din diferite motive fizice ºi igienice –, Biserica a rânduit ca numai celãlalt fel de post, care de asemenea are temeiuri biblice, sã fie obligatoriu pentru fiecare creºtin.

Sectarul: Ce mãrturii ºi temeiuri biblice are postul vostru, al ortodocºilor? Deoarece voi aþi pus o mulþime de posturi în diferite vremi ale anului ºi prin aceasta aþi împovãrat cu grele sarcini poporul creºtin care, dacã ar þine atâtea posturi – rânduite de conducãtorii Bisericii –, apoi ar trebui aproape tot timpul anului sã posteascã. Dar acest lucru l-aþi pus numai pe popor, cãci voi – preoþii ºi arhiereii voºtri – sunteþi fariseii ºi cãrturarii de altã datã, cã puneþi poveri grele ºi nici cu degetul vostru nu le ridicaþi, fiindcã voi nu faceþi din cele ce ziceþi; ºtim noi cã popii ºi cei mai mari ca ei nu postesc, dar pe umerii poporului pun sarcini cu anevoie de purtat (Matei 23, 3).

Preotul: Nu sunt deloc fãrã temeiuri scripturistice ºi tradiþionale posturile rânduite nouã de Bisericã. Dimpotrivã, noi avem temeiuri foarte bune ºi numeroase în Sfânta Scripturã ºi în Sfânta Tradiþie despre sfintele noastre posturi. Dumneata citeºte ºi vezi în Sfânta Scripturã cã ºi în Vechiul Testament exista o anumitã rânduialã în ceea ce priveºte vremea posturilor, cãci erau anumite rãstimpuri de peste an în care se fãceau diferite posturi.

Astfel: 1. Se postea de douã ori pe sãptãmânã (joia ºi lunea) în amintirea suirii ºi coborârii lui Moise de pe Muntele Sinai cu Tablele Legii. Fariseul din pilda Mântuitorului se lãuda de asemenea cã posteºte de douã ori pe sãptãmânã (Luca 18, 12), vrând sã spunã prin aceasta cã el þine cu stricteþe rânduiala privitoare la þinerea postului ºi cã, prin aceasta, e plãcut lui Dumnezeu. Postul lui era însã numai trupesc, deoarece sufletul lui era plin de mândrie, fapt pentru care postul lui trupesc nu-i era lui de nici un folos; 2. Se postea în ziua împãcãrii (în 10 ale lunii Tiºiri) dupã cum Însuºi Dumnezeu a rânduit: ªi aceasta sã vã fie vouã lege veºnicã: în luna a ºaptea, în ziua a zecea a lunii, sã postiþi ºi sã nu sãvârºiþi nici un fel de muncã…, cãci în aceastã zi se va face pentru voi ispãºire, ca sã vã spãlaþi de toate pãcatele voastre ºi sã fiþi curaþi înaintea Domnului (Lev. 16, 29–30). Acest post este amintit ºi în Noul Testament (Fapte 27, 9); 3. Mai existau apoi ºi alte zile sau rãstimpuri fixe la care era rânduit post dupã cuvântul Domnului prin proorocul: Aºa zice Domnul Atotþiitorul: Postul din luna a patra, a cincea, a ºaptea ºi a zecea sã fie pentru neamul lui Iuda, zile de bucurie ºi veselie ºi sãrbãtori luminate…

(Zah. 8, 19).

Aºadar ca ºi în Vechiul Testament, ºi în cel Nou, Sfânta Bisericã a rânduit anumite rãstimpuri ºi zile în care postul sã fie obligatoriu pentru toþi creºtinii, ca astfel ºi în privinþa aceasta sã fie o bunã rânduialã dupã cuvântul apostolului: Toate sã se facã cu bunã rânduialã ºi cu bunã cuviinþã (I Cor. 14, 40), cãci Dumnezeu nu este Dumnezeul neorânduielii (I Cor. 14, 33).

Iar cât priveºte cele ce ai zis dumneata, cã preoþii ºi arhiereii noºtri nu postesc, acesta nu este lucrul nostru de a-i judeca, cã scris este: Nu judecaþi ºi nu veþi fi judecaþi (Matei 7, 1; Luca 12, 14; I Cor. 4, 5). Noi avem poruncã de la Hristos sã facem cele ce spun conducãtorii Bisericii, dacã vrem sã ne mântuim (Matei 23, 2).

spre închinare ºi ajutorul tuturor. În anul 1453, cãzând Bizanþul sub turci, moaºtele Sfântului Grigorie sunt duse în pãrþile Dunãrii, ajungând în mâinile unui dregãtor turc. Auzind de minunile ce se fãceau la aceste moaºte, banul Þãrii Româneºti, Barbu Craiovescu, le cumpãrã cu mulþi bani, prin anul 1498, ºi le duce la Mãnãstirea Bistriþa Râmnicu-Vâlcea, ctitoria sa, unde se aflã ºi astãzi.

Racla de argint, în care se pãstreazã cu sfinþenie acest odor de mare preþ, a fost lucratã la Braºov, în anul 1656.

Pr. Florin IORDACHE

Editor: Preot Daniel Gligore - consilier cultural Redactor ºef: Pr. Dr. Napoleon Dabu Art designer: ing. Bogdan Nicolae Ciocîrlan

Redacþia: preot prof. Cornel Dragoº, preot Florin Iordache, diacon prof. Gabriel Firuþã, asist. univ. drd. Gabriela Safta.

Paginã web: preot Gabriel Grecu

Colaboratori: Dr. Ioan Gheorghe Rotaru, prof. Alexandru Brichiuº, pr. prof. Andrei Cãnuþã, pr. prof. Roberto-Cristian Viºan, Roxana Dragoº, Amalia Cornãþeanu, Amalia Constantinescu, Iuliana Popa.

Responsabilitatea fiecãrui articol publicat îi revine autorului

ISSN: 1583-2643

Argeºul Ortodox

Îngerul nostru pãzitor - continuare din pagina 1 Tragedia! Adam ºi Eva au fost izgoniþi din Rai. Biblia ne aratã pentru prima datã cum îngerii, pãzitorii spirituali, au fost puºi sã pãzeascã un principiu: „Domnul Dumnezeu a pus heruvimi cu sabie de flãcãri vâlvâitoare sã pãzeascã drumul cãtre pomul vieþii” (Facerea 3, 24), sabia de foc fiind unul dintre cei ºapte arhangheli, pe nume Jofiel, provenit din verbul ebraic „a arde”.

Sfânta întâlnire dintre Cei trei Îngeri ºi Avraam cu soþia lui Sara este prima prezenþã a lui Dumnezeu Întreit în Persoane, la stejarul din Mamvri; deci putem consemna un dialog al lui Avraam cu îngerii, cum citim în cartea Facerea 18.

De asemenea, Domnul a trimis doi îngeri la oraºele Sodoma ºi Gomora pentru a-l salva pe Lot ºi a distruge cele douã locuri rãu famate, îngerii fiind ei înºiºi atacaþi de locuitorii decãzuþi, loviþi cu orbirea. Lot a fost salvat de îngerii pãzitori la rugãmintea lui Avraam, datoritã propriilor sale virtuþi, ºi de aici puterea rugãciunii celui ce intervine: „Cãci mult poate rugãciunea stãruitoare a dreptului” (Iacob 5, 16). S-a împlinit ºi promisiunea fãcutã lui Avraam ºi Sarei cã vor naºte un prunc la adânci bãtrâneþe: „ªi a pus Avraam fiului sãu, pe care i-l nãscuse Sara, numele Isaac” (Facerea 21, 3). Îngerul Domnului a avut grijã de Agar în pustie, dupã cum citim în cartea Facerii 21, 15–19! Tot îngerul Domnului a oprit mâna lui Avraam sã-l jertfeascã pe fiul sãu, Isaac, pasaj întâlnit în aceeaºi carte a Facerii 22, 1–12! Când slujitorul lui Avraam este trimis sã-i gãseascã soþie lui Isaac, era, cum este ºi firesc, întru teamã, dar Avraam îi spune sã nu aibã grijã, pentru cã Dumnezeu vegheazã ºi „va trimite pe îngerul Sãu înaintea ta ºi vei lua femeia feciorului meu de acolo” (Facerea 24, 7).

Vom arãta, desigur, vedenia lui Iacob cu scara uriaºã care unea cerul cu pãmântul ºi pe care coborau ºi urcau îngeri, care ni se înfãþiºeazã drept prima imagine clarã datã omului despre oºtile cereºti (Facerea 28). Iar atunci când bãtrânul Iacov i-a binecuvântat pe fiii lui Iosif, nu l-a confundat pe Dumnezeu cu îngerul sãu:

„Dumnezeu înaintea Cãruia au umblat pãrinþii mei Avraam ºi Isaac, Dumnezeul Cel Ce m-a cãlãuzit de când sunt ºi pânã în ziua aceasta; îngerul care m-a izbãvit pe mine de tot rãul sã binecuvinteze pe pruncii aceºtia” (Facerea 48, 15–16).

Lui Moise i se trimite înger ca sã-l ajute: „Iatã, Eu trimit înaintea ta pe îngerul Meu, sã te pãzeascã în cale ºi sã te ducã la pãmântul acela pe care l-am pregãtit pentru tine. Ia aminte la tine însuþi; sã-l asculþi ºi sã nu fii necredincios, cã nu te va ierta, pentru cã numele Meu este în el” (Exod 23, 20–21). În cartea Judecãtori (capitolul 13) citim despre naºterea lui Samson; aici existã pasaje pline de prospeþime, în care îngerul Domnului este trimis sã aducã vestea cea mare lui Manoe: cã soþia îi va naºte un fiu care va izbãvi poporul lui Israel din robia filistenilor.

Ghedeon, judecãtorul, cel cu delicateþe de sfânt, atunci când îngerul Domnului a atins jertfa cu toiagul ºi a ieºit foc din piatrã ºi a mistuit carnea ºi azimile, a zis: „Vai de mine, Stãpâne Doamne, cã am vãzut pe Îngerul Domnului, faþã cãtre faþã!” (Judecãtori 6, 1–24).

Dar ce sã mai spunem despre Valaam ºi asinul sãu din cartea Numerii, la capitolul 22? Despre Ilie profetul de foc ce vom spune, când i-a adus îngerul de mâncare ºi l-a încurajat la luptã împotriva idolilor (I Regi 19, 5–6)? Dar despre Iosia, Iezechiel, Daniel, Zaharia, Ezdra, Iov sau David, care în Psalmii sãi zice: „Sãracul a strigat ºi Domnul l-a auzit pe el …Strãjui-va îngerul Domnului împrejurul celor ce se tem de el ºi-i va izbãvi pe ei” (Psalmi 36, 6–7)?

Mãrturiile din Vechiul Testament sunt impresionante ºi ai o mare bucurie când le citeºti ºi simþi cum îngerii stau în preajmã veselindu-se! Aºadar, noi am vãzut pânã acum cã rolul îngerilor este deosebit de important ºi-i putem numi: „mesageri” (Facerea 27, 7); „Fiii lui Dumnezeu” (Iov 1, 6); „Duhuri” (Psalmi 103, 5); „Cei sfinþi” (Daniil 4, 14); „Oºtile Domnului” (Iosua 5, 14); iar numãrul lor este de miriade. În Noul Testament, îngerii îl slujesc ºi-L adorã pe Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Care este Regele lor,

IV. Izvoare: Protoevanghelia lui Iacob Capitolul X. Maria þese catapeteasma Templului Când preoþii au fãcut sfat pentru a face o catapeteasmã templului, au hotãrât ca ea sã fie fãcutã de fecioare înþelepte din seminþia lui David. ªi au chemat-o la lucru ºi pe Maria, cãci era neîntinatã pentru Dumnezeu. ªi când sa tras la sorþi sã se vadã cine va coase aurul, cine amiantul, cine fibra de byssos, cine mãtasea, cine purpura violetã, Mariei i-a revenit lucrul cu purpura stacojie ºi cu purpura adevãratã.

Capitolul XI. Bunavestire. ªi Maria torcea purpura. ªi când a luat ulciorul sã iasã la apã, tot auzea un glas: Bucurã-te cea plinã de har! Domnul este cu tine! Binecuvântatã eºti tu între femei! ªi Fecioara se uita de jur împrejur, în sus ºi în jos sã bage de seamã de unde venea glasul. ªi cutremuratã, a intrata în casa ei, a lãsat ulciorul ºi a ºezut la torsul purpurei. ªi atunci i s-a arãtat arhanghelul Gavriil ºi i-a binevestit toate cele dupã cum le ºtim din scripturã. Iar ea, dupã ce a cercetat toate, smeritã a zis: Fie mie dupã cuvântul tãu!

Capitolul XII. Vizita la Elisabeta.

Dupã Bunavestire a terminat de þesut purpura ºi a aduso la templu, binecuvântând-o ºi arhiereul.

iar odatã cu venirea lui Iisus pe pãmânt Sfinþii Îngeri slujesc pe Iisus ºi pe oameni, arãtându-se limpede cã fiecare dintre noi are propriul sãu înger pãzitor ºi cã aceºtia fac parte integrantã din viaþa noastrã de zi cu zi.

Cunoaºtem cu toþii rolul îngerilor care au binevestit Naºterea lui Iisus, naºterea Sfântului Ioan Botezãtorul, Fuga în Egipt ºi plecarea din Egipt spre Galileea neamurilor! Îngerii au avut un rol deosebit în slujirea ºi învãþãtura Domnului Iisus. Luând un copil în braþe, a zis: „Vedeþi sã nu dispreþuiþi pe vreunul din aceºtia mici, cã zic vouã: cã îngerii lor, în ceruri, pururea vãd faþa Tatãlui Meu, Care este în ceruri” (Matei 18, 10).

Iatã dovada faptului cã fiecare are un înger pãzitor, dat de Dumnezeu de cum venim pe lumea aceasta; iar tot despre noi, dupã ce vom pleca în Þara de peste veac, Iisus spune: „Cã nu vom putea muri, cãci vom fi ca îngerii ºi vom fi fiii lui Dumnezeu, fiind fii ai învierii!”

(Luca 20, 36). Îngerii se îndepãrteazã de noi — mã înfricoºeazã sã folosesc cuvântul a pãrãsi. Vai de noi când ne pãrãseºte îngerul nostru pãzitor! El se îndepãrteazã atunci când nu mai poate suporta mizeria ºi pãcatele din viaþa noastrã trupeascã ºi sufleteascã. Din pricina libertãþii prost înþelese, ne croim viaþa cu propriile noastre mâini ºi atunci îngerul este izgonit din lucrarea cea adevãratã ºi suntem lãsaþi liberi sã ne manifestãm.

Robia ºi neghiobia nu se aflã ca termeni în Dicþionarul Sacru!

Omul este opera lui Dumnezeu, operã de culme, iar atunci când vom înþelege aceasta ne vom comporta în consecinþã ºi îngerul pãzitor nu ne va mai pãrãsi niciodatã!

Dumnezeu sã ne mângâie inimile ºi sã ne întãreascã în orice lucru ºi cuvânt bun!

Episcop al Argeºului ºi Muscelului

Apoi, bucuroasã, s-a dus într-un suflet la ruda ei, Elisabeta, care a binecuvântat-o ºi ea dupã cum ºtim. ªi Maria cãuta la cer ºi cugeta de ce este preamãritã. ªi a stat trei luni la ruda ei, iar pântecele a început sã i se cunoascã. ªi era de ºaisprezece ani când i s-au fãcut aceste taine.

Capitolul XIII. Tulburarea lui Iosif ªi când era în luna a ºasea, a venit ºi Iosif de la construcþiile lui, ºi când a intrat în casã l-a surprins pântecele ei. Atunci s-a lovit peste faþã, s-a aruncat pe sac ºi plângea cu amar zicând: Cu ce faþã voi privi spre Domnul Dumnezeu? Ce mã voi ruga pentru ea? Cãci fecioarã am luat-o din templul Domnului ºi n-am pãzit-o (...) Oare nu s-a repetat ºi cu mine istoria lui Adam? Cãci aºa cum Adam era la ceasul doxologiei lui, ºi a venit ºarpele ºi a gãsit-o pe Eva singurã, a amãgit-o ºi a întinato, aºa mi s-a întâmplat ºi mie. ªi apoi a întrebat-o: De ce ai fãcut aceasta? De ce ai înjosit sufletul tãu, tu, cea pregãtitã lui Dumnezeu, tu, care ai fost hrãnitã în Sfânta Sfintelor de la înger? ªi ea plângând cu amar, a rãspuns: Viu este Domnul Dumnezeu! Sunt curatã ºi nu cunosc bãrbat.

Capitolul XIV. Îngerul i se aratã lui Iosif.

Tulburat foarte, Iosif se frãmânta gândind: Dacã ascund pãcatul ei, mã voi afla luptând cu legea Domnului.

(Deuteronom 22, 13-24). Dacã o vãdesc fiilor lui Israel, mi-e fricã sã nu fie sãmânþã cereascã într-ânsa ºi sã mã aflu predând sânge nevinovat la judecatã de moarte. Ce voi face deci cu ea? O voi lãsa în ascuns.

Dar noaptea îngerul Domnului i s-a arãtat în vis liniºtindu-l, cum cã de la Duhul Sfânt a zãmislit Fecioara. ªi a slãvit Iosif pe Dumnezeu, Care i-a dat har, ºi a pãstrat ºi a pãzit pe Fecioara.

3

Argeºul Ortodox

Martin Buber si Friederich Nietzsche 2. „De la Nietzsche Buber a învãþat cã omul nu este o fiinþã netã ºi precisã, ci o fiinþã problematicã, situatã în centrul reflecþiilor despre lume. Omul susþine Nietzsche, este un embrion al omului ce va veni, al omului veritabil, acela care trebuie creat din substanþa omului de astãzi. Bineînþeles teza de bazã a filosofului german – omul ca agent al voinþei de putere, ca simplã promisiune de Ubermensch – este de neacceptat pentru Buber”. (Prefaþã de ªt.

Augustin Doinaº la Martin Buber, Eu ºi Tu, p. 20) Bun cunoscãtor al culturii antice grecoromane, Nietzsche nu scapã din vedere posibilitatea de a-l recupera pe om ca întreg dihotomic ºi de a lansa o criticã la adresa unui Socrate sau Platon care îl ciuntiserã, reducându-l numai la suflet. De altfel, întreaga antropologie nietzscheanã este fundamentatã pe omul polisului grec, ºlefuit de epicurei ºi renascentiºti, dar cristalizat în opoziþie cu idealismul filosofic, cu progresul tehnico-ºtiinþific ºi creºtinismul.

Prin decretarea „Morþii lui Dumnezeu”, Nietzsche întemeiazã o antropologie autonomã. În centrul ei troneazã nu omul condiþionat, dependent de o metafizicã religioasã, ci omul care trebuie sã se producã ºi sã se depãºeascã pe sine.

Acesta este omul ca Supraom, omul chemat sã-ºi actualizeze prin voinþa de putere Supraomul din sine. „Ca subiect care se vrea nebuneºte pe sine însuºi, Supraomul legifereazã cã el trebuie sã legifereze, el îºi porunceºte sã porunceascã, el se vrea voind: aceasta este propria-i fasonare de sine”. (Prefaþã de ªt. Augustin Doinaº la Fr. Nietzsche, Aºa grãit-a Zarathustra, p. 21) Omul tradiþional trebuie sã lase locul Supraomului, care se produce ºi se depãºeºte pe sine prin voinþa de putere, susþinutã de veºnica reîntoarce a identicului. Se poate vorbi aici de o inautenticitate a omului produsã de asumarea unui sistem de valori idealist, asumare care a dus la o ascundere a persoanei în spatele naturii.

Nietzsche, ca ºi Kierkegaard, recupereazã omul ca existenþã individualã, ca persoanã care îºi încordeazã întreaga fiinþã pentru a-ºi asuma existenþa mundanã. Omul nietzschean este obligat sã recupereze douã realitãþi: trupul ºi Pãmântul.

Ambele, în concepþia lui Nietzsche, fuseserã stigmatizate de idealism ºi de Bisericã, prin viziunea lor dualistã cu accente maniheice. Numai cã, gânditorul german reabiliteazã trupul uman într-o manierã extremistã, apelând la epicureism ºi hedonism, iar Pãmântului îi taie legãtura cu Cerul, transferându-l într-o adevãratã împãrãþie imanentã a cerurilor.

Fidel formaþiei sale iudaice ºi puternic influenþat de hasidism, Buber nu poate concepe nihilismul ºi producerea autonomã a omului. Fondul sãu spiritual nu-i permite o astfel de abordare. El este de acord cu Nietzsche în privinþa recuperãrii omului ca totalitate existenþialã, ca persoanã ce trebuie sã-ºi trãiascã viaþa hic et nunc. Dar, distrugerea fundamentului transcendent al antropologiei ºi promovarea autonomiei umane, în persoana Supraomului, este de neacceptat. De altfel, Supraomul lui Nietzsche este prototipul singularului, al individului care se vrea pe sine în totalã singurãtate, el este Eu-ul ca Acela, sau individul pentru care nu existã altcineva.

Omul lui Buber nu este în opoziþie cu Dumnezeu, nu constatã moartea Acestuia pentru a putea sã-ºi asume existenþa. El este în relaþie „purã” ºi

4

personalã cu Dumnezeu, pe care îl numeºte Tu-ul etern. De asemenea, omul lui Buber nu atinge desãvârºirea prin supunerea sau dominarea Celuilalt, fie el semen sau naturã, ci prin relaþie iubitoare, la baza cãreia stau „graþia ºi voinþa”.

La Nietzsche pãmântul, natura ori semenul

universul Celuilalt ca Tu, cãruia sã-i rosteascã din toatã fiinþa cuvântul fundamental Eu-Tu. Alteritatea umanã la Buber se întemeiazã pe acel între relaþional, sufletesc. Buber a constatat cã Nietzsche a pierdut din vedere sufletul uman, pervertindu-l sau ascunzându-l dupã trup. Buber îl recupereazã, dar, introduce aceastã paradigmaticã distincþie: sufletul se naºte mai întâi între Eu ºi Tu (Martin Buber, Eu ºi Tu, p.

109), în aceeaºi manierã în care cuvântul se formeazã între douã fiinþe ce comunicã ºi se comunicã una alteia în actul dialogului. În lucrarea sa Martin Buber’s I and Thou, Practicing Livind Dialogue, Keneth Paul Kramer, unul dintre cei mai bine cotaþi exegeþi ai operei lui Martin Buber, afirmã: „Într-un fragmant din 1925 Drama ºi teatrul, inclus în Arãtând drumul, Buber scria cã drama îºi are originea ºi este ancoratã în impulsul esenþial de a comunica dincolo de bariere prin vorbire – a sãri prin transformare dincolo de abis între Eu ºi Tu, adicã a crea un pod prin comunicare.

Drama este prin urmare formarea cuvântului ca ceva care se miºcã între fiinþe, misterul cuvântului ºi rãspunsul. Esenþial pentru acesta este faptul tensiunii între cuvânt ºi rãspuns; mai precis faptul cã doi oameni nu înþeleg niciodatã aceleaºi lucruri prin cuvintele care le folosesc; cã nu existã prin urmare nici un rãspuns în stare purã. Cã în fiecare moment al conversaþiei, prin urmare, înþelegerea ºi neînþelegerea sunt întrepãtrunse. De unde vine apoi, interrelaþionarea între deschidere ºi închidere, expresie ºi rezervã (63).

Teatrul dramatiza pentru Buber tensiunile vii între diverºii actori, care dãdeau viaþã personajelor lor, ca ºi între înþelegere ºi neînþelegere, deschidere ºi închidere, expresie ºi rezervã. În povestea lui Buber, Viena, el vorbea despre teatru într-o manierã mult mai intimã: Era cuvântul, cuvântul uman spus cum trebuie pe care îl primeam în sinele meu, în sensul cel mai trebuie dominate, stãpânite, folosite în vederea real. Ceea ce-l afecta pe Buber mai puternic în satisfacerii ºi întãririi voinþei de putere. La Buber teatru, era actualitatea adevãratã a spiritului între. orice uz sau folosire a aproapelui, duce inevitabil la Spirit a rãmas întotdeauna o parte centralã a muncii o postare a omului în sfera relaþiei Eu-Acela, adicã de o viaþã a lui Buber. În Eu ºi Tu, spirit (Geist) este la o declasare a acestuia ºi o trecere în numit ca un element esenþial al întâlnirilor persoanã individualitate. Individul este un alienat, un cu persoanã. La începutul pãrþii a doua, de exemplu, Buber sugereazã: componenta relaþiilor interînstrãinat al fiinþei.

Pe când omul ca persoanã, ca fiinþã capabilã sã personale, care adesea rãmâne ascunsã sau trece rosteascã celui din faþa sa cuvântul fundamental Eu- neobservatã, este spiritul. Spirit, denumit în Biblia Tu, pune la temelia legãturii sale omul ca totalitate, Regelui Iacob, Suflul vieþii, este legatã foarte adânc trup ºi suflet (cu ale sale raþiune, voinþã ºi sentiment) de limba vorbitã de adresare ºi rãspuns. În urmãtorul ce se bucurã de iubire, reciprocitate, empatie, graþie pasaj, Buber vorbeºte despre a rãspunde creativ unei ºi voinþã, fãrã nici cea mai micã urmã de reificare a alte persoane – prin idei, prin artã, prin purã acþiune partenerului, într-un cuvânt vorbim despre Relaþie. – prin intermediul spiritului. În manifestarea sa Privit prin prisma tipologiei relaþiei buberiene, umanã, spritul animã calitatea rãspunsurilor noastre raportul antropologic Buber – Nietzsche este unul de cãtre ceilalþi. […]

Analog graþiei (într-adevãr expresia în sine a tipul Eu-Tu versus Eu-Acela, sau persoanã-individ.

Unde persoana nu este capabilã sã reifice, iar graþiei) spiritul existã mai întâi între persoane ºi apoi în persoane. Într-adevãr, în concordanþã cu individul este incapabil sã intre în relaþie.

Supraomul lui Nietzsche suferã de absenþa Buber, spiritul genereazã energia relaþiilor pure. Nu alteritãþii, el uzând de voinþa de putere pentru a se asemenea sângelui, ci asemenea aerului pe care îl depãºi pe sine permanent. El rãmâne totdeauna un respirãm, spiritul apare dintr-o situaþie vie. În acest Eu din relaþia Eu-Acela, pentru cã, aºa cum spune sens spiritul nu poate deveni mai puþin decât Buber, cel care uzeazã ºi foloseºte este incapabil sã prezentul unic”. (Keneth Paul Kramer, Martin rosteascã cu toatã fiinþa cuvântul fundamental Eu- Buber’s I and Thou, Practicing Living Dialogue, p.

58-59).

Tu. Eu-ul lui Buber nu poate sã fiinþeze decât dacã îºi Pr. dr. Nicolae Napoleon DABU manifestã alteritatea, dacã în faþa lui se deschide

Argeºul Ortodox

Sã iubeºti pe aproapele tãu ca pe tine însuþi... În urma parteneriatului strategic al Arhiepiscopiei Argeºului ºi Muscelului cu DGASPC Argeº, în cadrul cãruia se doreºte incluziunea socialã atât a tinerilor din centrele de plasament, cât ºi a persoanelor marginalizate social, a fost înfiinþatã o cantinã socialã în municipiul Piteºti, în incinta Parohiei Aºezãmântul Sfinþii Împãraþi Constantin ºi Elena, care sã desãvârºeascã grupurile defavorizate.

Deoarece se doreºte consilierea ºi responsabilizarea persoanelor fãrã adãpost, s-a înfiinþat în cadrul Aºezãmântului, un birou de consiliere cu

numeroase parteneriate, atât cu instituþiile statului, cât ºi cu ONG-uri. În urma acestor parteneriate, în data de 13 noiembrie 2012, le-au fost oferite costume unui numãr de ºaizeci de peroane defavorizate, pe care sã le îmbrace vineri, 16 noiembrie, când a fost organizatã Bursa locurilor de munca, în special pentru oamenii strãzii ºi tinerii care au pãrãsit un sistem de protecþie. Aceºtia, au completat CV-uri ºi au purtat discuþii cu angajatorii. Persoanele participante, în prealabil au fost consiliaþi, iar 20 dintre ei, au participat la acest eveniment, reuºind

„E o bursã specialã, cea de-a 8-a din acest an. Am organizat-o pentru cei care au pãrãsit centrele de plasament din Argeº ºi pentru oamenii strãzii. Mã bucur de prezenþa celor de la centrele de plasament, 16 persoane, dar ºi de cei 20 de oameni ai strãzii. Le mulþumesc ºi angajatorilor, 8 la numãr, care sînt aici.

Ei pun la dispoziþia doritorilor 34 de locuri de muncã. Se cautã ajutori de bucãtar, cofetari, patiseri, croitori, mecanici de întreþinere, dar ºi muncitori necalificaþi“, a declarat Iulian Nicolae, directorul AJOFM Argeº.

sã se angajeze un numãr de ºapte persoane, urmând ca de luni, 19 noiembrie, sã înceapã prima zi de muncã.

Dupã spusele Mântuitorului Iisus Hristos: „Întrucât aþi fãcut unora dintre aceºti fraþi mai mici ai Mei, Mie Mi-aþi fãcut” (Matei 25, 40), încercãm ºi noi sã dãm consistenþã proiectelor noastre, având credinþa cã vom putea, cu resursele proprii, sã creãm o lume mai bunã, mai demna ºi mai responsabilã faþã de nevoile ºi suferinþele aproapelui.

Pr. Decebal Marius FLOROAICA

„Eu am 25 de ani, am 5 clase. Am fost într-un cãmin, dar nu mi-era foarte bine. Eram ajutaþi, însã nu-mi plãcea, pentru cã erau alþii mai mari ºi ne comandau ce sã facem. Aºa am ales sã stau pe stradã. Nu vorbesc de rãu nici de familia mea, care m-a primit de atîtea ori, dar am plecat de acasã nemotivat... Am ºi fost nevoit, însã mi-a ºi plãcut pe stradã. Vreau sã mã angajez în construcþii. Sã-mi ajute Dumnezeu sã-mi fac ºi eu, astfel, un rost în viaþã, sã-mi sprijin familia. Dacã nu, oriunde, numai sã iau un ban, sã-mi cîºtig ºi eu existenþa, altfel nu fac nimic!“, a spus Eugen Dinu.

5

Argeºul Ortodox

Calea de la o închinare formalã la o închinare adevãratã - continuare din numãrul anterior Aºa a procedat ºi tânãrul rege Iosia, mânat din dorinþa de ascultare faþã de Dumnezeu ºi din râvnã faþã de templul ºi poporul Domnului, din dorinþa sincerã de a-I fi credincios Domnului, ca David. Astfel la vârsta de 20 de ani (al 12-lea an al domniei) împãratul Iosia cu râvnã pentru Dumnezeu a îndepãrtat înãlþimile, idolii Astarteei, chipurile cioplite ºi chipurile turnate, adicã a îndepãrtat toate lucrurile ce þineau de închinarea pãgânã. Apoi a dãrâmat toate altarele închinate Baalilor ºi stîlpii închinaþi soarelui pe care le-a transformat în praf ºi cenuºã ºi a presarat praful acesta pe mormintele celor ce le aduseserã jertfe. Atât în capitalã, în Ierusalim, dar ºi în toatã þara, împãratul Iosia a ars oasele preoþilor ce au condus poporul la o închinare plinã de pãgânism: „iar în anul al doisprezecelea a început sã cureþe Iuda ºi Ierusalimul de locurile înalte, de Aºere, de idolii ciopliþi ºi de idolii turnaþi. A sfãrâmat în faþa lui jertfelnicele baalilor ºi idolii de pe ele; a tãiat Aºerele ºi a prefãcut în praf idolii ciopliþi ºi idolii turnaþi ºi praful l-a risipit pe mormintele celor ce le aduseserã jertfe; A ars oasele preoþilor pe jertfelnicele lor ºi a curãþit Iuda ºi Ierusalimul. De asemenea ºi cetãþile lui Manase, ale lui Efraim, ale lui Simeon, ba ºi pe ale seminþiei lui Neftali ºi locurile pustiite dimprejurul lor. Sfãrâmând jertfelnicele ºi stricând Aºerele, fãcând chipurile cioplite praf ºi sfãrâmând toþi idolii din tot pãmântul lui Israel s-a întors la Ierusalim.” (2 Cron. 33, 3-7); „ªi a alungat Iosia toate urâciunile, din toate þinuturile, cãrora se închinau fiii lui Israel; ºi a poruncit tuturor celor care se aflau în pãmântul lui Israel sã slujeascã Domnului Dumnezeului lor. ªi în toate zilele vieþii lui nu s-au abãtut ei de la Domnul Dumnezeul pãrinþilor lor.”(2 Cron. 34, 33).

3. Închinarea adevãratã înseamnã sã te ocupi nu numai de treburile sau de interesele tale spirituale sau materiale, ci ºi de Casa Domnului, de templul Domnului, de Biserica Domnului. Un om al lui Dumnezeu nu poate fi mulþumit doar cu faptul cã ºi-a mãrturisit pãcatele ºi cã viaþa lui spiritualã este în bunã rânduialã. Nu poate fi mulþumit nicidecum omul lui Dumnezeu, ca propria lui casã sã fie în ordine ºi curatã, iar Casa sau templul Domnului sã lase de dorit.

Omul credincios, cu râvnã pentru Domnul va dori sã facã tot ce poate ºi pentru Casa Domnului.

Regele Iosia, dupã ce a curãþit þara în acest fel, a început curãþirea ºi renovarea sau restaurarea Casei Domnului sau a Templului. A scos afarã din Templu toate vasele folosite în slujba Baalilor, toþi idolii ºi a izgonit pe preoþii idolilor, a dãrâmat altarele pãgâne ºi a pustiit toate înãlþimile unde (2 Imp. 23:1-15). Împãratul Iosia nu s-a mulþumit doar sã cureþe casa Domnului de idolatrie, ci a fost preocupat ºi de renovarea ei, de restaurarea ei : „În anul al optsprezecelea al domniei sale, dupã curãþirea þãrii ºi a templului lui Dumnezeu, el a trimis pe ªafan, fiul lui Atalia, pe Maaseia, cãpetenia cetãþii ºi pe Ioab, fiul lui Ioahaz, cronicarul, ca sã înnoiascã templul Domnului Dumnezeului sãu. Aceºtia au venit la Hilchia arhiereul ºi i-au dat argintul care se adusese în templul lui Dumnezeu ºi pe care leviþii cei ce stãteau de pazã la uºi îl adunaserã din mâinile seminþiilor lui Manase ºi ale lui Efraim ºi ale tuturor celorlalþi Israeliþi, de la toþi cei din Iuda ºi Veniamin ºi de la locuitorii Ierusalimului ªi l-au dat în mâinile meºterilor de lucrãri care erau tocmiþi la templul Domnului, ca sã-l împartã lucrãtorilor, care lucrau la templul Domnului, la repararea ºi consolidarea lui. ªi ei l-au împãrþit la dulgheri ºi la zidari, ca sã cumpere pietre cioplite, bârne pentru legãturi ºi pentru pus la acoperiºul clãdirilor pe care le stricaserã regii lui Iuda. Oamenii aceºtia au lucrat cinstit la lucrare ºi au avut ca supraveghetori peste ei pe Iahat ºi pe Obadia care erau leviþi dintre fiii lui Merari; pe Zaharia ºi pe Mesulam, care erau dintre fiii lui Cahat, precum ºi pe toþi leviþii care ºtiau sã cânte cu instrumente muzicale. Toþi aceºtia erau puºi ºi peste salahori ºi supravegheau pe toþi lucrãtorii la fiecare lucru; ºi dintre leviþi erau scriitori, judecãtori ºi portari.” ( 2 Cron 34:8-13).

Luând în considerare exemplul lui Iosia, putem spune cã închinarea adevãratã este precedatã de o lucrare de curãþire profundã în viaþa personalã, apoi continuatã în cea colectivã, de grup. ªi astãzi avem trebuinþã sã înlãturãm din viaþa noastrã, prin mãrturisire ºi pãrãsire, pãcatele vieþii noastre, « aluatul cel vechi ». Iatã cum ne povãþuieºte Sfântul Apostol Pavel: „Curãþiþi aluatul cel vechi, ca sã fiþi frãmântãtura nouã, precum ºi sunteþi fãrã aluat; cãci Paºtile nostru Hristos S-a jertfit pentru noi. De aceea sã prãznuim nu cu aluatul cel vechi,

6

nici cu aluatul rãutãþii ºi al vicleºugului, ci cu azimele curãþiei ºi ale adevãrului.” (1 Cor.5:7-8).

4. Adevãrata închinare se va baza întodeauna pe Cuvântul sfânt al lui Dumnezeu. Împãratul Iosia, am putea spune cã putea sã fie mulþumit cu tot ceea ce a fãcut pânã atunci, deoarece el l-a cautat pe Dumnezeu din toatã inima lui, a curãþit þara de toate spurcãciunile idolatriei ºi pãgânismului, a curãþit ºi restaurat ºi Templul Domnului. Însã, în timp ce se fãceau lucrãrile pentru renovarea templului, în momentul în care au scos afarã argintul din Templu au fãcut o mare descoperire ºi anume au gãsit « Cartea legii », care fusese pierduta, iar cei din poporul lui Iuda nici mãcar nu-ºi mai aduceau aminte de ea : „Când au luat ei argintul care se adusese în templul Domnului, atunci Hilchia preotul a gãsit cartea legii Domnului care fusese datã prin mâinile lui Moise. ºi a început Hilchia sã grãiascã ºi a zis cãtre ªafan scriitorul: "Am gãsit cartea legii în templul Domnului!" ªi Hilchia a dat acea carte lui ªafan.” (2 Cron. 34, 14-15). Este interesat de

observat faptul cã scrierea sfântã - Cartea legii - a fost pierdutã chiar în templu, acolo unde trebuia sa fie folositã. Este posibil cã cineva dintre slujitorii Templului, cu bunã intenþie de altfel, sã fi ascuns pentru protecþie sulurile sfinte în locul unde se adaposteau valorile templului, adicã în visteria templului ºi au rãmas astfel acolo, uitându-se de ele. Sulurile sfinte au fost acoperite apoi de argintul dãruit pentru Casa Domnului. Timp de cel puþin 57 de ani preoþii au slujit fãrã sã sã poatã folosi Cartea legii, Cuvântul lui Dumnezeu, iar poporul s-a închinat fãrã sã ºtie sau sã împlineascã ceea ce poruncise Domnul.

Descoperirea sulurilor sfinte a fost o mare surprizã ºi pentru preotul Hilchia, care dupã ce au fost descoperite a fãcut ca ele sã ajungã la împãrat ºi sã i se citeascã din ele, iar apoi prin preoþi ºi leviþi sã ajungã Cuvântul ºi la cunoºtinþa poporului. Închinarea adevãratã vine întotdeauna din cel mai curat ºi sfânt izvor, adicã din Cuvântul lui Dumnezeu. „ªi a trimis regele ºi a adunat pe toþi bãtrânii lui Iuda ºi ai Ierusalimului, ªi s-a dus regele la templul Domnului ºi, împreunã cu el, tot luda ºi locuitorii Ierusalimului, preoþii, leviþii ºi tot poporul de la mic pânã la mare; ºi el le-a citit în auzul lor toate cuvintele cãrþii legãmântului care s-a gãsit în templul Domnului. ªi a stat regele la locul lui ºi a fãcut legãmânt în faþa Domnului, ca sã urmeze Domnului ºi sã pãzeascã poruncile Lui, descoperirile ºi rânduielile Lui, cu toatã inimã ºi cu tot sufletul lor, ca sã împlineascã cuvintele legãmântului, care sunt scrise în cartea aceasta. Apoi a poruncit regele ca acest legãmânt sã aibã tãrie pentru toþi cei ce se aflã în Ierusalim ºi în toatã þara lui Veniamin; ºi au început locuitorii Ierusalimului sã se poarte dupã legãmântul Domnului Dumnezeului pãrinþilor lor.” (2 Cron. 34, 29-32). Astfel poporul a intrat într-un legãmânt de credinþã ºi ascultare faþã de Dumnezeu. Toate schimbãrile fãcute de împãratul Iosia pânã atunci erau niºte reforme exterioare, acum însã prin descoperirea Cuvântului Domnului, sau a Cãrþii legii, au început schimbãrile interioare, îndreptându-se cãtre Dumnezeu cu credinþã ºi pocãinþã ºi cu dorinþa de a-I sluji doar Lui. În felul acesta se pregãteau sã se închine Domnului, în sfintele sãrbãtori, ca un popor sfinþit prin Cvuântul Lui. Se pregãteau de marea sãrbãtoare a Paºtilor.

5. Închinarea adevãratã cheamã ºi aduce ºi pe alþii la sfântã închinare. Astfel, dupã ce poporul a ascultat, citindu-se Cartea legii sau Cuvântul lui Dumnezeu, au fost pregãtiþi pentru sãrbãtoarea Domnului. Marea sãrbãtorire a Paºtelui a fost pentru ei expresia închinãrii adevãrate înaintea lui Dumnezeu :„În vremea aceea a sãrbãtorit Iosia Paºtile

Domnului în Ierusalim ºi a junghiat mielul Paºtilor în ziua a paisprezecea a lunii întâi. A aºezat pe preoþi la locul lor ºi i-a obligat sã slujeascã în templul Domnului; Iar leviþilor, care învãþau pe toþi Israeliþii ºi care erau sfinþiþi pentru Domnul, lea zis: "Puneþi chivotul cel sfânt în templul pe care l-a zidit Solomon, fiul lui David, regele lui Israel; nu mai aveþi nevoie sã-l mai purtaþi pe umeri, ci slujiþi acum Domnului Dumnezeului vostru ºi poporului Sãu Israel ªi vã rânduiþi dupã neamurile voastre pãrinteºti ºi dupã cetele voastre, cum a scris David, regele lui Israel ºi cum a scris Solomon, fiul lui; Aºezaþi-vã în locaºul sfânt dupã cetele voastre între fiii poporului, fraþii voºtri, ºi dupã cetele în care sunt împãrþiþi leviþii, dupã neamurile lor. Junghiaþi mielul Paºtilor ºi vã sfinþiþi ºi-l pregãtiþi pentru fraþii voºtri, ca sã facã ei dupã cuvântul Domnului care s-a dat prin Moise".2 Cron. 35,1-6).

Pentru marea sãrbãtoatre au contrinuit toþi, de la împãart ºi pânã la ultimul din popor. Preoþii, leviþii, uºierii ºi cîntãreþii toþi ºi-au reluat slujbele înaintea Domnului, îndeplinindule cu multã responsabilitate. În þarã nu se mai fãceau tãmâieri pentru idolii pãgâni, pentru Baali ºi Aºere, ci doar pentru Bunul Dumnezeu, poporul fãcuse paºi semnificativi pentru închinarea adevãratã. ªi regele ºi cãpeteniile ºi oamenii bogaþi au dãruit pentru Domnul ºi pentru preoþi, slujitorii Domnului, pentru toate nevoile ºi trebuinþele sfintei sãrbãtori: „Dupã aceea a dat Iosia ca dar fiilor poporului, tuturor care se aflau acolo, tot pentru jertfa Paºtilor, din vite mãrunte un numãr de treizeci de mii de miei ºi de þapi tineri ºi trei mii de boi. Acestea erau din averea regelui. Cãpeteniile lui au fãcut de bunã voie un dar poporului, preoþilor ºi leviþilor: Hilchia, Zaharia ºi Iehiel, cãpeteniile templului lui Dumnezeu, au dat preoþilor pentru jertfa Paºtilor, douã mii ºase sute de oi, miei ºi þapi, ºi trei sute de boi; Conania, ªemaia ºi Natanael fraþii lui, ºi Hasabia, Ieiel ºi Iozabad, cãpeteniile leviþilor, au dãruit leviþilor pentru jertfa Paºtilor cinci mii de oi ºi cinci sute de boi. Aºa s-a înjghebat slujba: preoþii s-au aºezat la locul lor ºi leviþii dupã cetele lor ºi dupã porunca regelui; ªi au junghiat mielul Paºtilor ºi au stropit preoþii cu sânge, luându-l din mâinile leviþilor; iar leviþii jupuiau pielea de pe animalele de jertfã. Apoi au rânduit cele gãtite pentru arderile de tot, ca sã le impartã poporului, cum era acesta împãrþit în cete dupã familii, ca ei sã le aducã Domnului, cum este scris în cartea lui Moise. Tot aºa au fãcut ei ºi cu boii. ªi au fript mielul Paºtilor pe foc, dupã rânduiala; ºi jertfele cele sfinte le-au fiert în cãldãri, în oale ºi în tigãi ºi le-au împãrþit fãrã multã trudã la tot poporul, Iar pentru ei ºi pentru preoþi au gãtit dupã aceasta, cãci preoþii, fiii lui Aaron, au fost ocupaþi cu aducerea de jertfe ºi de grãsimi pânã noaptea; ºi de aceea leviþii au gãtit ºi pentru ei ºi pentru preoþi, fiii lui Aaron. ªi cântãreþii, fiii lui Asaf, au stat la locurile lor, dupã rânduiala lui David, a lui Asaf, a lui Heman ºi a lui Iedutun, vãzãtorii regelui, asemenea ºi portarii au stat la fiecare poartã; ºi ei nici nu aveau nevoie sã lipseascã de la slujba lor, fiindcã leviþii, fraþii lor, gãteau pentru ei. Aºa s-a gãtit în acea zi toatã slujba care a fost pentru Domnul, ca sã se sãrbãtoreascã Paºtile ºi sã se aducã arderile de tot pe jertfelnicul Domnului, dupã porunca regelui Iosia." (2 Cron.

35,7-16). ªi astãzi mai marii poporului ºi oamenii avuþi trebuie sã fie primii care sã aducã ºi sã închine Domnului daruri, daruri din toatã inima, pentru nevoile templului, ale Bisericii ºi ale slujitorilor Bisericii, care trebuie sã trãiascã de la Templu, pentru cã cine slujeºte la templu, trãieºte de la templu : „Preoþii, care îºi þin bine dregãtoria, sã se învredniceascã de îndoitã cinste, mai ales cei care se ostenesc cu cuvântul ºi cu învãþãtura. Pentru cã Scriptura zice: "Sã nu legi gura boului care treierã", ºi: "Vrednic este lucrãtorul de plata sa". (1 Tim. 5, 17-18). Poporul a putut constata cu multã bucurie în urma sfintei sãrbãtori cã :„Paºti ca acestea însã nu mai fuseserã sãrbãtorite în Israel din zilele lui Samuel proorocul; nici unul dintre regii lui Israel n-a sãrbãtorit Paºtile aºa cum a sãrbãtorit Iosia cu preoþii ºi leviþii, cu tot Iuda ºi Israelul care se aflau acolo, ºi cu locuitorii Ierusalimului.".2 Cron. 35,18).

Doamne ajutã-ne, ca ºi în Bisericile noastre, la þarã sau la oraº, la orice sfântã sãrbãtoare, sã se poatã afirma din toatã inima, atât preoþii cât ºi poporul, cã sãrbãtoare ca aceea de mult nu a mai fost. Ajutã-ne Doamne sã ne înnoim pe noi înºine întru credinþã ºi slujirea noastrã adusã Þie sã fie din toatã inima noastrã. Binecuvinteazã-ne Pãrinte !

Dr. Ioan-Gheorghe ROTARU

Argeºul Ortodox

Eveniment editorial

Învãþãturile lui Neagoe Basarab cãtre fiul sãu Theodosie Versiunea româneascã de la Curtea de Argeº - secolul al XVII-lea Împlinirea a 500 de ani (15122012) de la urcarea pe tronul Þãrii Româneºti a Sfântului Voievod Neagoe Basarab a fost ºi este marcatã în toatã România de diferite manifestãri. În Cetatea Basarabilor, cu binecuvântarea ºi purtarea de grijã a Înaltpreasfinþitului Pãrinte Calinic, Arhiepiscop al Argeºului ºi Muscelului, alãturi de simpozionul ºi slujbele dedicate ctitorului actualei Catedrale Arhiepiscopale, a fost retipãritã versiunea româneascã de la Curtea de Argeº, din secolul al XVIIlea, a Învãþãturilor lui Neagoe Basarab cãtre fiul sãu Theodosie.

Actualitatea lui Neagoe Basarab este sintetizatã în materialul Pãrintelui Patriarh Daniel, Neagoe Basarab, un principe pedagog creºtin, care prefaþeazã prezentul volum: „…Neagoe Basarab a avut o viziune largã, respectând moºtenirea bizantinã, ceea ce reprezenta trecutul, dar totodatã este principele vremii sale, înnoitor prin legãturile cu noua culturã a Renaºterii. Fãrã sã fie luptãtor cu armele, ca Sfântul ªtefan cel Mare, Neagoe Basarab - prin toatã aceastã bogatã ºi continuã activitate ºi preocupare a sa pentru lumea creºtinã, din Orient ºi Balcani apare ca un luptãtor al spiritului, sprijinind cultura europeanã, moºtenire a strãlucitului Bizanþ.” (p.

X).

Pentru cã mesajul Evangheliei are dimensiuni universale, iar Sfântul Neagoe Basarab este ancorat în Cuvântul lui Dumnezeu, Învãþãturile au fost traduse ºi tipãrite în limba englezã, în premierã, având titlul Neagoe Basarab's teaching to his son Theodosie: the Romanian version of Curtea de Argeº, from 17th century.

Traducerea a fost fãcutã de lector univ. drd. Florentina Bucuroiu, de la Universitatea Piteºti, împreunã cu Mãicuþa Cecilia de la Sfânta Mãnãstirea Aninoasa – Argeº. „Cuprins de bucurie sfântã pentru darurile fãcute de Dumnezeu, m-am gândit sã fac accesibile Învãþãturile lui Neagoe Basarab cãtre fiul sãu Theodosie, prin traducerea în limba englezã, pentru ca ºi creºtinii ºi oamenii de culturã din alte þãri sã aibã acces la aceastã mare carte a credinþei ºi culturii mondiale”, menþioneazã în Argumentul cãrþii Arhiepiscopul Calinic, vrednicul ierarh cãrturar care lucreazã neîncetat la redarea frumuseþii Catedralei Sfântului Neagoe dar ºi la mãrturisirea credinþei ºi a scrierilor sfinþilor în toate zãrile. Învãþãturile au fost scrise în ultima parte a vieþii de Sfântul Neagoe Basarab, în limba slavonã, avându-l destinatar pe fiul sãu, Theodosie, ºi pe toþi fiii sãi duhovniceºti. Potrivit datelor existente la ora actualã, manuscrisul slavon (222 pagini

pãstrate – care au fost tipãrite în premierã tot de Editura Arhiepiscopiei Argeºului ºi Muscelului, în 2009, anul proclamãrii locale a Sfântului Neagoe - în facsimil, tehnoredactat în slavonã

sã fi fost ºi limba Curþii de Argeº în acele depãrtate secole”.

Prin conþinutul biblic ºi patristic, structura ºi forma sa literarã, cartea reveleazã viaþa spiritualã ºi moralã a

ºi cu traducerea în limba românã unui popor nãscut creºtin, ancorat în fãcutã de Academicianul Gheorghe Dumnezeu, dreptate, bunãtate, adevãr, Mihãilã) n-a circulat în multe dragoste faþã de semeni ºi preþuire faþã manuscrise. O copie apropiatã – dacã de tot ceea ce-l înconjoara. Sfântul nu acest manuscris – a fost utilizat la Neagoe Basarab a intrat în istorie ºi în traducerea în româneºte, fãcutã în veºnicie, fiind canonizat de urmaºii timpul lui Matei Basarab, în jurul sãi, prin credinþa ortodoxã curatã anului 1635. Dovadã este o modificare trãitã ºi mãrturisitã, prin ajutoare marginalã de la fila 16v trecutã în acordate creºtinilor ºi necreºtinilor, versiunea româneascã. Altã copie a prin ctitorii sfinte monumentale care stat la baza traducerii greceºti, depãºesc în plan spiritual operele cunoscutã pânã nu demult într-un unic renaºterii Occidentale.

Preþuirea fiilor duhovniceºti ai manuscris, la Muntele Athos Sfântului Neagoe este permanentã, (Mãnãstirea Dionisiu, nr. 221). peste secole, pentru cã neamul nostru Traducerea de la Curtea de Argeº, românesc, cunoaºte din creºtinismul pe care am reprodus-o în prezenta sãu popular, de sorginte apostolicã, cã ediþie ºi care a fost fãcutã accesibilã binecuvântarea lui Dumnezeu se întregii lumi, prin traducerea în limba pogoarã peste cei care-ºi cinstesc englezã, a fost apreciatã de scriitorulstilist Emanoil Bucuþa drept pãrinþii ºi înaintaºii lor. Învãþãturile traducerea „fãcutã nu numai cu lui Neagoe Basarab cãtre fiul sãu pricepere, dar cu adevãratã evlavie, în Theodosie, consideratã de profesorul limba cãrþilor bisericeºti, care trebuie dr. Dan Zamfirescu „marea carte a identitãþii româneºti în Europa

renaºterii ºi în cultura universalã”, „produsul primului mare scriitor român în deplinul înþeles al cuvântului”, sunt rodul învãþãturii creºtin-ortodoxã într-un Dumnezeu prezent permanent în creaþie prin energiile divine necreate ºi accesibil oamenilor prin rugãciune. Cele douã volume (în românã ºi în limba englezã) editate anul acesta sunt omagiul pe care urmaºii spirituali din Arhiepiscopia Argeºului ºi Muscelului îl aduc acestui „Marc Aureliu al Þãrii Româneºti, principe, artist ºi filosof”, dupã cum îl numea Bogdan Petriceicu Hasdeu; acestui „domn cu apucãturi împãrãteºti”, aºa cum sintetiza Nicolae Iorga.

Prin Învãþãturi „vorbeºte gura strãmoºilor, care ne însoþesc pas cu pas …” iar autorul lor „nu este numai un stãpânitor de þarã, dar ºi un filosof.

Dã învãþãturi pentru tot poporul ºi pentru toate secolele. Sã ne plecãm genunchii!”

(Emanoil Bocuþa, conferinþa „Un voievod filosof” rostitã la radio în data de 23 februarie 1943) Citind cartea Sfântului Neagoe eºti într-o stare de rugãciune. Stãrile de bucurie, de pace lãuntricã dar ºi de tristeþe ºi neliniºte sunt plinite de lucrarea ºi prezenþa lui Dumnezeu care se roagã împreunã cu noi cu suspine negrite ºi plineºte neputinþele noastre. Îl rugãm ºi noi pe Sfântul Voievod Neagoe Basarab sã mijloceascã la Bunul Dumnezeu ca Neamul Românesc sã dãinuiascã, prin vâltoarea vremurilor, în dreapta credinþã ºi sã mãrturiseascã la toate neamurile cã singura cale spre viaþa veºnicã fericitã este în comuniunea lui Iisus Hristos, Dumnezeu-Omul.

Sfântul Neagoe a învãþat ºcoala rugãciunii, a bunãtãþii, a urmãrii lui Hristos, apoi ne-a dat-o ºi nouã. Din acest motiv este asemãnãtor Pãrintelui Ceresc, dupã cum consemna Gavrii Protul: „…în toate laturile de la Rãsãrit pânã la Apus ºi de la Amiazãzi pânã la Amiazã-noapte, toate sfintele biserici le hrãnea ºi cu multã milã pretutindeni da. ªi nu numai creºtinilor fu bun, ci ºi pãgânilor, ºi fu tuturor tatã milostiv, asemãnându-se Domnului ceresc, care strãluceºte soarele sãu ºi ploaia ºi peste cei buni ºi peste cei rãi, cum aratã Sfânta Evanghelie”. Voievodul Basarab este un model pentru toate timpurile ºi neamurile ºi dovedeºte cã atât slujitorul cât ºi voievodul pot fi bineplãcuþi lui Dumnezeu.

Recomandãm „întâia mare carte a culturii româneºti”, dupã cum o numea Constantin Noica, atât clerului, studenþilor, dreptmãritorilor creºtini dar ºi persoanelor care încã mai cautã calea spre luminã, credinþã ºi viaþã.

Preot Daniel GLIGORE

7

Argeºul Ortodox

Ortosinteze

Biserica Sfântul Ierarh Nicolae din Bãdeºti

a împlinit 110 ani de existenþã

Credincioºii parohiei Bãdeºti din comuna Pietroºani, judeþul Argeº, au îmbrãcat duminicã, 11 noiembrie 2012, haine de sãrbãtoare.

Biserica satului ocrotitã de Sf. Ierarh Nicolae, Sf. Mc. Filoteia ºi Sf. Cuv. Parascheva, a împlinit 110 ani de existenþã, fiind sfinþitã în ziua de 10 noiembrie 1902.

Biserica din parohia Bãdeºti a fost construitã în perioada 1896-1902 de preotul Ioan Serafimescu ajutat de preotul Ion Petrescu, care au depus eforturi deosebite împreunã cu enoriaºii pentru realizarea acestei lucrãri.

Un ajutor deosebit a venit atunci din partea industriaºului Gheorghe Anastase, din comuna Rucãr, care a avut o contribuºie însemnatã la definitivarea lucrãrilor începute. Pictura de pe faþada exterioarã ºi cea din interior este opera pictorului polonez Valentin Wieniava Blendovski, realizatã într-un stil neobizantin ce impresioneazã pe cei care viziteazã acest sfânt

locaº de rugãciune.

Slujba de sfinþire a bisericii a fost oficiatã în urmã cu 110 ani de Preasfinþitul Gherasim Timuº, episcopul Argeºului.

Sãrbãtoarea a avut o valoare deosebitã datoritã faptului cã pe lângã aniversarea bisericii, localitatea Bãdeºti a împlinit 660 de ani de existenþã, fiind socotitã printre cele mai vechi aºezãri omeneºti din sudul României.

La aceastã mare sãrbãtoare, Înaltpreasfinþitul Pãrinte Calinic, Arhiepiscopul Argeºului ºi Muscelului, a oficiat sfânta liturghie arhiereascã, înconjurat de un sobor de preoþi ºi diaconi.

Cu acest prilej a adresat celor prezenþi un cuvânt de învãþãturã, amintind de cei care s-au ostenit sã ridice frumoasa bisericã din Bãdeºtii Muscelului. De asemnea, Înaltpreasfinþia sa a apreciat eforturile depuse în prezent de comunitatea acestui sat strãvechi pentru restaurarea ºi înfrumuseþarea bisericii.

Dupã oficierea sfintei liturghii a fost sãvârºitã slujba parastasului pentru ctitorii principali ai bisericii: preotul Ioan Serafimescu ºi preoteasa Elena, Gheorghe Anastase ºi Ana, din Rucãr, preotul Ion Petrescu ºi preoteasa Elisabeta. De asemenea au fost pomeniþi ºi descendenþii ctitorului principal: preoþii Alexe ºi Ionel Serafimescu, împreunã cu preotesele lor, Aurelia ºi Lucreþia.

Pentru aceastã zi aniversarã a fost tipãritã noua monografie a bisericii Sf. Ierarh Nicolae din parohia Bãdeºti, lucrare realizatã prin implicarea profesorului Ion ªtefan, fiu al stului, ºi a preotului paroh Necula Petre Ciprian.

Autorul monografiei, reprezentanþii primãriei locale ºi membrii consiliului parohial au primit din partea Arhiepiscopiei Argeºului ºi Muscelului diplome de vrednicie. De asemenea, Chiriarhul Eparhiei Argeºului ºi Muscelului, a primit din partea parohiei Bãdeºti o icoanã cu patronii spirituali ai parohiei, noua

monografie, o înregistrare audio realizatã în urmã cu 20 de ani, atunci când Înaltpreasfinþia sa a adresat bãdeºtenilor un cuvânt de învãþãturã despre post ºi spovedanie, ºi diferite materiale promoþionale realizate cu aceastã ocazie.

Din partea Consiliului Parohial a primit o machetã a bisericii realizatã în sticlã, metalex ºi lemn de nuc, cu un mesaj de mulþumire pentru grija arhiereascã arãtatã bisericii din Bãdeºti.

Pentru implicarea în lucrãrile de restaurare ºi înfrumuseþare executate în ultimii patru ani, preotul paroh Necula Petre Ciprian, a primit distincþia de iconom stavrofor.

Vizite pastoral administrative în protopopiatul Câmpulung Muscel Înaltpreasfinţitul Părinte Calinic, Arhiepiscopul Argeşului şi Muscelului, a efectuat luni, 19 noiembrie, o vizită pastoral administrativă în protopopiatul Câmpulung Muscel.

Cu această ocazie, Chiriarhul Eparhiei a verificat calitatea lucrărilor executate pe diferite şantiere deschise în zona Muscelului. În această acţiune, Înaltpreasfinţia sa a fost însoţit de P.C. Arhid. Caliopie Ichim, consilier Economic şi Construcţii, şi de părintele protoiereu Eugen Matei. Au fost vizitate următoarele obiective: biserica satului Namăieşti - Sf. Ierarh Nicolae, Mănăstirea Nămaieşti, biserica din Rucaru de jos, biserica Piatra, biserica din Stoeneşti, biserica din Coteneşti şi biserica din Laicăi închinată Sf. Cuv. Paraschiva.

Biroul de presă al Arhiepiscopiei Argeşului şi Muscelului