Issuu on Google+

z Anul XI z nr. 570 z 10 - 17 noienbrie 2012 z 8 pagini

Sãptãmânal teologic, bisericesc ºi de atitudine al Arhiepiscopiei Argeºului ºi Muscelului

Îngerul nostru pãzitor are îmi este bucuria când se aduce vorba despre Îngeri! Este o desfãtare a inimii numai sã auzi pomenindu-se M despre aceste creaturi. Imediat mintea ne zboarã la frumuseþi negrãite, la dumbrãvi minunate, la întâmplãri deosebite din povestirile pentru copii. ªi parcã tot gândindu-te, auzi paºi de îngeri ºi bãtãi de aripi în jurul tãu. Totul se lumineazã ºi aerul din jur este proaspãt ºi-n inimã coboarã bucuriile care nu se mai terminã. u ani în urmã, prin 1992, m-a fascinat o carte scrisã de Principesa Ileana a României, Maica Alexandra de mai târziu, carte intitulatã Sfinþii Îngeri! Iatã ce mãrturiseºte chiar pe prima paginã, dupã foaia de gardã: „Într-o zi, dis-de-dimineaþã, când aveam ºapte ani, am vãzut îngerii! Sunt tot atât de sigurã azi cum am fost ºi atunci …aceastã întâmplare — propria-mi experienþã — stã atât la începutul, cât ºi la sfârºitul acestei cãrþi … îngerii au o miraculoasã realitate. Activitatea lor printre noi a devenit pentru mine o realitate vitalã, pozitivã.” piscopul Irineu Bistriþeanul de la Cluj, traducãtorul acestei cãrþi unice despre Sfinþii Îngeri, în cuvântul prefaþator, nu ezita sã spunã: „Aceastã carte a Maicii Alexandra este o expresie a sufletului ei curat, un suflet care l-a cãutat pe Dumnezeu în toatã viaþa ei, condus de îngerul copilãriei. Îngerii supuºi lui Dumnezeu sunt vãzuþi numai de aceia care sunt disponibili, curaþi cu inima, precum inima de copil este curatã.” m vãzut-o pe Maica Alexandra la Curtea de Argeº, când ne-a pus la inimã dorinþa sa de suflet de a pune o lespede de marmurã pe mormântul mamei sale, Regina Maria, asemenea cu a regelui Ferdinand. Am vãzut-o, în mãreþia ei princiarã, acum cu voal de monahie, îmbrãþiºând în rugãciune sufletul mamei sale. Am împlinit dorinþa de testament ºi azi pisania scrisã cu mâna sa, cum ar trebui sãpatã pe marmurã, dã mãrturie celor ce trec prin Catedrala Argeºului. i-acum când scriu despre îngeri, rãspunzând la întrebãri puse tot de îngeri, îmi aduc aminte cu dor de cei care au trãit viaþã îngereascã pe acest pãmânt, ca ºi Maica Alexandra, stareþa Mãnãstirii Ortodoxe Schimbarea la Faþã din America, fosta Principesã Ileana a României, o mare scriitoare ºi cunoscãtoare a tainelor lui Dumnezeu! ecent a apãrut cartea Despre Îngeri a lui Andrei Pleºu, într-o viziune proprie modului sãu de gândire, precum ºi cartea Iacob ºi îngerul a lui Teodor Baconski, din 1996, de asemenea scrisã într-o manierã originalã. Acestea trebuie citite negreºit pentru îmbogãþirea viziunii despre Îngeri! i acum ceea ce putem ºti despre Îngeri este cã noi încã dintru începuturi am fost înºtiinþaþi de prezenþa lor în lumea existentã ºi de ajutorul dat de ei oamenilor în decursul timpului. nger înseamnã în traducere trimis. Cetele îngereºti, deºi spirite, sunt create ca ºi noi: „Pentru cã întru El au fost fãcute toate, cele din ceruri ºi cele de pe pãmânt, cele vãzute ºi cele nevãzute”, cum citim în Epistola cãtre Coloseni a Sfântului Apostol Pavel (Coloseni 1, 16). ngerul are personalitate, individualitate ºi o voinþã proprie, aºa cum avem ºi noi; dar pe de altã parte nu ne seamãnã, cum spune Maica Alexandra. Sfântul Vasile cel Mare spune cã: „Substanþa lor este o suflare de aer sau un foc nemuritor ºi de aceea sunt localizaþi ori devin vizibili în forma propriilor lor trupuri acelora care sunt demni sã-i vadã!” ºadar, Sfinþii Îngeri, de la începutul lor, sunt fiinþe complete, dar fãrã formã materialã; ºi din bunãtatea nemãrginitã a lui Dumnezeu ei fac parte din viaþa noastrã, iar în marile momente ale istoriei au fost ºi vor fi mesageri pentru noi, conducându-ne cu grijã paºii de la naºtere pânã la mormânt. Iezechiel a avut vedenii dumnezeieºti: „ªi fãpturile vii însã când alergam înainte ºi înapoi, ca scãpãrile de fulger!” (1, 14). ai pe înþeles, profetul David, inspirat de Duhul Sfânt, ne aratã negrãita perfecþiune individualã a îngerilor: „Cel ce faci pe îngerii Tãi duhuri ºi pe slugile Tale parã de foc!” (Psalmi 103, 4). fânta Scripturã ne aratã desluºit cã toate cetele îngereºti sau coruri îngereºti, cum li se mai spune, au luat de la început parte la împlinirea voinþei lui Dumnezeu. Cele nouã

C

Coruri Îngereºti sunt: Serafimii (Isaia 6, 2), Heruvimii (Iezechiel 10, 1), Scaunele (Coloseni 1, 16), Domniile (Coloseni 1, 16), Stãpâniile (I Petru 3, 22), Puterile (Coloseni 1, 16 ºi Efeseni 3, 10), Începãtoriile (Coloseni 1, 16), Arhanghelii (I Tesaloniceni 4, 16) ºi Îngerii de care este plinã Biblia. Maica Alexandra a numãrat cam vreo douã sute de locuri unde se vorbeºte despre Îngeri! Sã numãrãm ºi noi, citind Biblia! Aºa ne vom putea întâlni într-o zi, aievea, cu îngerul nostru pãzitor! ele nouã Coruri de Îngeri sunt în ascultarea Lui Dumnezeu pentru a împlini lucrãrile Sale: „Lãudaþi-L pe El toþi îngerii Lui, lãudaþi-L pe El toate puterile Lui… Sã laude

C

A

ª

S

R ª

Î

A

M S

O

C

E

Î

rai. Gavril, care se tâlcuieºte Omul lui Dumnezeu, îngerul despre care ºtim din episodul biblic al Bunei-Vestiri. Rafail, care înseamnã Vindecãtorul lui Dumnezeu, conducãtorul îngerilor pãzitori ºi cel ce duce rugãciunile noastre în faþa lui Dumnezeu. Uriil, numindu-se în tâlcuire Focul lui Dumnezeu, interpretul profeþiilor, Egudiil, Varahiil ºi Salatiil. definiþie mai clarã despre îngeri ne dã tot Dionisie Areopagitul, când zice: „Un înger este un chip al lui Dumnezeu, o manifestare a lumii nevãzute, o oglindã arzãtoare, luminoasã, neîntinatã, fãrã patã, nici cusur, primind (dacã-mi este îngãduit sã spun aºa) toatã frumuseþea absolutei bunãtãþi dumnezeieºti ºi aprinzând în ea însãºi, ca o iradiere nestricãcioasã, bunãtatea tãcerii tainice” (De divinis Nominibus, IV, 1957, pag. 246–247). u acest prilej trebuie sã aruncãm o privire foarte sumarã ºi asupra „îngerilor cãzuþi”. ªtim cã Dumnezeu a acordat o libertate absolutã întregii zidiri, dorind sã fie iubit în mod cu totul liber, fãrã constrângere. Aºa stând lucrurile, Lucifer, „prins de frumuseþea de netãgãduit, de perfecþiune, de bunãtatea propriei sale arãtãri angelice, pe deplin înþeleasã, Lucifer a îndrãgit-o. Aceasta era aºa cum trebuie sã fie, dar dragostea lui a refuzat sã facã încã un pas dincolo de ea, a refuzat sã priveascã dincolo de perfecþiunea angelicã, la sursa ei divinã; a insistat sã rãmânã în aceastã frumuseþe, ca sã gãseascã aici deplinãtatea fericirii sã-ºi fie suficient sie însuºi. Dupã modul de manifestare al orgoliului, Lucifer s-a izolat pe sine chiar de Dumnezeu… Pãcatul lui Lucifer a constat în a se iubi pe sine. Pãcatul sãu a fost pãcatul unei rãutãþi pure”. Isaia Proorocul, în urma viziunii cereºti, spune: „Cum ai cãzut tu din ceruri, stea strãlucitoare (Lucifer), fecior al dimineþii! Cum ai fost aruncat la pãmânt, tu, biruitor de neamuri. Tu care ziceai în cugetul tãu: Ridica-mã-voi în ceruri ºi mai presus de stelele Dumnezeului celui puternic voi aºeza jilþul meu! Iar muntele cel sfânt voi pune sãlaºul meu în pãrþile laturei celei de miazãnoapte. Sui-mã-voi deasupra norilor ºi asemenea cu Cel Preaînalt voi fi. ªi acum, tu te cobori în iad, în cele de mai jos ale adâncului!” (Isaia 14, 12–15). atana, adversarul nostru, ºtie ce face fãrã a comite erori ºi puterea lui este inferioarã puterii lui Dumnezeu, el ducând mereu bãtãlii cu oºtile cereºti conduse de Sfântul Arhanghel Mihail: „ªi s-a fãcut rãzboi în cer: Mihail ºi îngerii lui au pornit rãzboi cu Balaurul. ªi se rãzboia ºi balaurul ºi îngerii lui. ªi n-a izbãvit el, nici nu s-a mai gãsit loc pentru ei în cer. ªi a fost aruncat balaurul cel mare, ºarpele cel de demult, care se cheamã diavol ºi satana, cel ce înºealã toatã lumea, aruncat a fost pe pãmânt ºi îngerii lui au fost aruncaþi cu el… Bucuraþi-vã ceruri ºi cei ce locuiþi în ele. Vai vouã, pãmântule ºi mare, fiindcã diavolul a coborât la voi având mânie mare, cãci ºtie cã timpul lui este scurt!” (Apocalipsa 17, 7–12). uhurile rele sunt destinate focului veºnic pregãtit pentru ele; potrivit Scripturii: „Au fost aruncaþi în Adânc unde stau înconjuraþi de întuneric, legaþi în lanþuri ºi pãstraþi pentru judecatã” (II Petru 2, 4), pentru cã: „nu ºi-au pãstrat vrednicia, ºi ºi-au pãrãsit locuinþa” (Iuda 6). e spune cã Satana este tare supãrat cã acum puterea lui este limitatã, manifestându-se doar pe pãmânt; iar atunci când lumea noastrã nu va mai fi, va înceta ºi puterea lui de a amãgi lumea — într-un cuvânt, mai hazliu, îºi va pierde obiectul muncii! ât ne priveºte pe noi, pe fiecare, timpul Satanei este ºi mai scurt, cãci dibãcia lui de a ne înhãþa este mãrginitã la scurta viaþã care ne-a fost dãruitã pe acest pãmânt; ºi mai primeºte ºi plesne peste nas prin cuminþenia ºi tãria în rugãciuni, prin postul ºi spovedania creºtinilor luptãtori, care cred fierbinte în Dumnezeul Luminilor! - continuare în pagina 3 -

numele Domnului, cã El a zis ºi s-au fãcut, El a poruncit ºi s-au zidit!” (Psalmi 148, 2 ºi 5). nspiratul Profet continuã: „Domnul în Cer a gãtit scaunul Sãu ºi împãrãþia Lui peste tot stãpâneºte. Binecuvântaþi pe Domnul toþi îngerii Lui, cei tare la vârtute, care faceþi cuvântul Lui ºi auziþi glasul cuvintelor Lui. Binecuvântaþi pe Domnul toate puterile Lui, slugile Lui, care faceþi voia Lui. Binecuvântaþi pe Domnul toate lucrurile Lui, în tot locul stãpânirii Lui, binecuvânteazã suflete al meu pe Domnul!” (Psalmi 102, 19–22). fântul Dionisie Areopagitul, în Ierarhiile cereºti, ne aratã cã toatã oastea cereascã este în permanenþã în veºnic cânt ºi laudã de mulþumire cãtre Cel Preaînalt. În aceastã lucrare, cetele sau corurile îngereºti sunt aºezate: Serafimii, Heruvimii ºi Scaunele. Aceºtia sunt sfetnicii ºi nu au nici o legãturã cu oamenii, ei fiind pururi cufundaþi într-o nesfârºitã iubire ºi adorare a lui Dumnezeu. Vin apoi: Domniile, Stãpâniile ºi Puterile, care sunt conducãtorii spaþiului, ai galaxiilor ºi ai stelelor, iar în cele din urmã vine a treia triadã: Începãtoriile, Arhanghelii ºi Îngerii, adicã „proletarii”, cum ar zice unii, cu un uºor zâmbet în colþul gurii. Aceºtia se vor îndeletnici cu grija pentru Planeta Pãmânt, fiind împlinitorii voinþei ºi iubirii lui Dumnezeu! ând citim în Sfânta Scripturã, gãsim numele a patru dintre cei ºapte Arhangheli. Mihail, care se tâlcuieºte Cine este Dumnezeu? El l-a învins pe Lucifer ºi l-a alungat din

I

S

C

D S

C

Arhiepiscop al Argeºului ºi Muscelului


Argeºul Ortodox

Viaþa Sfântului Nectarie Taumaturgul La vârsta de douãzeci de ani, tânãrul Anastasie se stabileºte în insula Hios, povãþuit de Duhul Sfânt, unde predã religia la o ºcoalã de copii. Apoi, fiind chemat de

Hristos, intrã în nevoinþa monahalã în vestita chinovie, numitã „Noua Mânãstire”, primind tunderea monahiceascã la ºapte noiembrie 1876, sub numele de Lazãr. Mai târziu, la tunderea în marele ºi îngerescul chip al schimniciei, avea sã primeascã numele de Nectarie, pe care l-a purtat tot restul vieþii. Dupã ce terminã studiile teologice la Atena, în anul 1885, Nectarie a fost luat de patriarhul Sofronie ca ucenic la Alexandria, fiind hirotonit preot ºi apoi mitropolit de Pentapole, o veche eparhie ortodoxã din Libia superioarã. Mai mulþi ani evlaviosul mitropolit a slujit ca secretar al patriarhiei, predicator la biserica Sfântul Nicolae din Cairo, capitala Egiptului, devenind un iscusit slujitor ºi povãþuitor de suflete, fiind dãruit de Dumnezeu cu multã rãbdare, smerenie ºi blândeþe. De aceea era mult cãutat de credincioºi ºi iubit de toþi. Vãzând diavolul cã nu-l poate birui cu mândria ºi iubirea de sine a încercat sã-l loveascã pe fericitul ierarh Nectarie cu altã armã tot aºa de periculoasã, adicã cu invidia ºi gelozia din partea celorlalþi ierarhi ºi slujitori ai Bisericii de Alexandria, vorbindu-l de rãu cãtre patriarh, cum cã doreºte sã-i ia locul. Aceasta a tulburat pe toþi ºi a fãcut sã fie eliberat din slujirea arhiereascã în care se afla. Cerându-ºi iertare de la toþi, a dat slavã lui Dumnezeu, cãci ºi cu dânsul s-a împlinit cuvântul Mântuitorului, Care zice: Fericiþi veþi fi când vã vor ocãrî ºi vã vor prigoni ºi vor zice tot cuvântul rãu împotriva voastrã, minþind din pricina Mea (Matei V,11). Apoi s-a retras la Atena, în anul 1891, sãrac, defãimat de ai sãi ºi nebãgat în seamã, având toatã nãdejdea numai în Dumnezeu ºi în rugãciunile Maicii Domnului. Aici a fost câþiva ani predicator, profesor ºi director al unei ºcoli teologice pentru preoþi, pânã în anul 1894, reuºind sã formeze duhovniceºte mulþi tineri iubitori de Hristos, pe care îi hrãnea cu cuvintele Sfintei Evanghelii ºi cu scrierile Sfinþilor Pãrinþi. Apoi fãcea slujbe misionare în parohiile din jurul Atenei.

Colegiul de redacþie FONDATOR: † Înalt Preasfinþitul Arhiepiscop CALINIC al Argeºului ºi Muscelului

Adresa: Strada Þepeº Vodã nr. 17 Tel/fax: 0248/217629 e-mail: argesulortodox@yahoo.com

2

În taina inimii sale, fericitul Ierarh Nectarie era un adevãrat isihast ºi un mare lucrãtor al rugãciunii lui Iisus, care îi dãdea multã pace, bucurie, blândeþe ºi îndelungã rãbdare. Cu aceste arme el biruia neîncetat pe diavoli, creºtea duhovniceºte pe cei din jurul sãu ºi avea întotdeauna pace ºi bucurie în Hristos, nebãgând în seamã defãimarea ºi osândirea celor din jurul sãu. Dorind la bãtrâneþe sã se retragã la mai multã liniºte, a construit între anii 1904-1907, cu ajutorul multor credincioºi ºi ucenici, o frumoasã mânãstire de cãlugãriþe în insula Eghina din apropiere, rânduind aici viaþã desãvârºitã de obºte, dupã tradiþia Sfinþilor Pãrinþi. Apoi se retrage definitiv în aceastã mânãstire ºi duce o viaþã înaltã de smerenie ºi slujire, de dãruire totalã ºi rugãciune neadormitã, arzând cu duhul pentru Hristos, Mântuitorul lumii ºi pentru toþi care veneau ºi îi cereau binecuvântare, rugãciune ºi cuvânt de folos sufletesc. Pentru viaþa sa înaltã, Dumnezeu l-a învrednicit pe Cuviosul Nectarie de Harul Duhului Sfânt. Pentru aceasta mulþi bolnavi ºi sãraci alergau la biserica mânãstirii din Eghina ºi cereau ajutorul lui. Mai ales dupã primul rãzboi mondial, numeroºi sãraci ºi bolnavi, lipsiþi de orice ajutor, veneau la el ca la pãrintele lor sufletesc. Iar Sfântul Nectarie a dat poruncã maicilor ce se nevoiau în mânãstirea sa sã împartã la cei lipsiþi orice fel de alimente ºi sã nu pãstreze nimic pentru ele, cãci Dumnezeu, prin mila Sa, îi hrãnea ºi pe unii ºi pe alþii. Dar ºi cei bolnavi se vindecau cu rugãciunile fericitului Nectarie, cãci se învrednicise de darul facerii de minuni. Într-o varã, fiind mare secetã în insula Eghina, cu rugãciunile Sfântului Nectarie a venit ploaie din belºug ºi au rodit þarinile, încât toþi s-au îndestulat de hranã. De aceea, toþi - mireni ºi cãlugãri, sãraci ºi bogaþi - cinsteau pe Sfântul Nectarie, ca pe pãstor ºi un vas ales al Duhului Sfânt ºi urmau întru toate cuvântul lui. Astfel, el era totul

pentru toþi, cãci putea toate prin Hristos, Care locuia în el. Apoi era foarte smerit ºi blând ºi nu cãuta cinste de la nimeni. Iar în timpul liber lucra la grãdina mânãstirii, îmbrãcat într-o hainã simplã, încât toþi se foloseau de tãcerea ºi smerenia lui. Pe lângã multele sale ocupaþii duhovniceºti, Sfântul Nectarie a scris ºi a redactat mai multe scrieri teologice de moralã ºi de istorie a Bisericii, întãrind tradiþia Sfin��ilor Pãrinþi în patria sa, împotriva influenþelor occidentale care asaltau þãrile ortodoxe. Pentru toate acestea, diavolul a ridicat asupra Sfântului Nectarie numeroase ispite, cãutând sã-l biruiascã. Astfel, numeroºi slujitori ºi ierarhi ai Bisericii din Grecia s-au ridicat cu invidie asupra fericitului, fãcându-i multe ispite. Dar Dumnezeu îl izbãvea din toate necazurile. Trãind ca un înger în trup, ºi iubind neîncetata rugãciune, tãcerea, smerenia, postul ºi milostenia, Sfântul Editor: Preot Daniel Gligore - consilier cultural Redactor ºef: Pr. Dr. Napoleon Dabu Art designer: ing. Bogdan Nicolae Ciocîrlan

Nectarie trãgea pe mulþi la Hristos, revãrsând în jurul lui, pacea, bucuria ºi lumina cea necreatã a Duhului Sfânt, prin care mângâia ºi odihnea pe toþi care veneau la chilia

lui. Din aceastã cauzã, diavolul, nerãbdând nevoinþa lui, pânã la sfârºitul vieþii sale a ridicat împotriva Sfântului multe calomnii ºi vorbe rele din partea multor clerici ºi ierarhi greci, care, din cauza invidiei, îl cleveteau ºi îl acuzau, atât pe el, cât ºi mânãstirea lui. Dar fericitul Nectarie le rãbda pe toate, în numele lui Hristos, Care locuia în inima sa. Simþindu-ºi sfârºitul aproape, pe când fãcea un pelerinaj cu icoana Maicii Domnului în insula Eghina, Sfântul Nectarie a descoperit ucenicilor sãi cã în curând va pleca la Hristos. Apoi, îmbolnãvindu-se, a fost dus la un spital din Atena. Dar el rãbda cu tãrie toatã boala ºi ispita, aºteptând cu bucurie ceasul ieºirii sale din aceastã viaþã. Dupã aproape douã luni de suferinþã, Sfântul Nectarie ºi-a dat sufletul cu pace în mâinile lui Hristos, la 8 noiembrie 1920, izbãvindu-se de toate ispitele acestei vieþi, pentru care s-a învrednicit sã se numere în ceata sfinþilor lui Dumnezeu. Ucenicii sãi, dupã ce l-au plâns mult, l-au înmormântat, dupã rânduialã în biserica ziditã de el, fãcând multe minuni de vindecare cu cei bolnavi, care alergau cu credinþã la ajutorul lui. Trecând mai bine de douãzeci de ani, trupul sãu s-a aflat în mormânt întreg ºi nestricat, rãspândind multã mireasmã. La trei septembrie 1953, sfintele sale moaºte au fost scoase din mormânt ºi aºezate în biserica mânãstirii din Eghina, pentru cinstire ºi binecuvântare. Iar în anul 1961, Sinodul Bisericii din Grecia, vãzând numeroasele minuni care se fãceau la moaºtele sale, l-au declarat sfânt, cu zi de prãznuire la nouã noiembrie, devenind astfel cel mai venerat sfânt din aceastã binecuvântatã þarã ortodoxã. Zilnic credincioºii se închinã la moaºtele Sfântului Nectarie ºi la mormântul sãu, fãcând din mânãstirea sa din insula Eghina cel mai iubit loc de pelerinaj din toatã Grecia. (material preluat dupã site-ul Mãnãstirii Radu Vodã din Bucureºti). Pr.Florin IORDACHE

Redacþia: preot prof. Cornel Dragoº, preot Florin Iordache, diacon prof. Gabriel Firuþã, asist. univ. drd. Gabriela Safta. Paginã web: preot Gabriel Grecu

Colaboratori: Dr. Ioan Gheorghe Rotaru, prof. Alexandru Brichiuº, pr. prof. Andrei Cãnuþã, pr. prof. Roberto-Cristian Viºan, Roxana Dragoº, Amalia Cornãþeanu, Amalia Constantinescu, Iuliana Popa.

Responsabilitatea fiecãrui articol publicat îi revine autorului

ISSN: 1583-2643


Argeºul Ortodox

Martin Buber ºi Franz Rosenzweig Asimilaþionism ºi disimulare footnote text;Asimilaþionism, Disimilare ºi Sionism. Dorinþa de libertate a poporului evreu este fiinþialã. Realitatea aceasta strãbate ca un fir roºu întreaga istorie a urmaºilor lui Iacob-Israel, o adevãratã istorie a înstrãinãrii ºi persecuþiei. În Germania sfârºitului de secol XIX ºi începutului de secol XX, amintirea „pãmântului pãrinþilor” a dat naºtere miºcãrii Sioniste, ce-l avea în frunte pe Theodore Hertzel. Influenþat de acesta, Buber îmbrãþiºeazã miºcarea sionistã, iar mai târziu, în urma criticii aduse politicii antisemite a lui Hitler, va pleca sã locuiascã în Palestina mult visatã, având aici o intensã activitate socioculturalã. Lucrarea A Land of Two Peoples (O þarã a douã popoare) prezintã viziunea politicã a lui Buber asupra coexistenþei pe pãmântul Palestinei a celor douã popoare, arab ºi iudeu. Rosenzweig, deºi venea dintr-o familie aproape asimilatã, ajunge sã simpatizeze idealurile sionismului ca o aversiune faþã de perspectiva asimilaþionistã conturatã în acea vreme în rândurile intelighenþiei evreieºti din Germania. „Rosenzweig va numi disimilare, în Jurnal, miºcarea subsecventã acestei aspiraþii ºi va cãuta sã recupereze, împotriva istorismului, latura metaistoricã a istoriei evreilor, afirmând iudaismul”11 Andrei Marga, Introducere în filosofia contemporanã, p. 195 . De altfel, este notorie atitudinea lui Rosenzweig faþã de controversa Herman Cohen – Martin Buber cu privire la iudaism. El îºi va renega maestrul, Herman Cohen, reprezentantul tendinþei liberale în iudaismul german, pentru a se alãtura fãrã ezitare viziunii lui Buber asupra „sionismului spiritual” ca „ideal de independenþã al evreilor în raport cu naþionalismul statelor în care trãiau”22 Stephan Moses, Sistem ºi Revelaþie, p. 265 . Mai târziu, însã, viziunea sionistã a lui Buber o va considera eminamente politicã, de vreme ce ea pornea de la acelaºi naþionalism ce determinase criza europeanã (de altfel sionismul lui Buber se va metamorfoza odatã cu plecarea în Palestina într-un socialism, lucru despre care chiar el a vorbit în cadrul conferinþelor þinute la Praga – a se vedea Judaisme33 Martin Buber, Judaisme, p. 62-63 ). Rosenzweig contureazã în Der Stern der Elösung o nouã viziune spiritualã, metaistoricã, asupra izbãvirii iudaismului. Dacã pentru Buber Izbãvirea naþiunii iudaice are o conotaþie spaþio-temporalã (revenirea în Locurile Sfinte), pentru Rosenzweig Izbãvirea transcede spaþiul ºi timpul, este transistoricã. De aceea Stephan Moses sesizeazã întemeierea Izbãvirii iudaismului la Rosenzweig pe „dublul refuz al asimilãrii ºi al sionismului”. Dumnezeu. Iudaismul, creºtinismul apusean ºi hegelianismul îl ascunseserã pe Dumnezeu în transcendenþa Sa. Existenþialismul ateu îi decretase de facto moartea. Statul ºi omul îºi autoafirmaserã atotputernicia, obnubilându-se reciproc. Era nevoie de un restauratio, de o techuva, de o metanoia, de o viziunea calmã care sã salvgardeze criza europeanã apãrutã prin destrucþia fundamentului iudeo-creºtin. Rosenzweig ºi Buber ºi-au dat seama de necesitatea prezenþei lui Dumnezeu în lume, de imanentizarea Lui. Pentru aceasta, fiecare va porni în acest demers de pe poziþii diferite. Rosenzweig apeleazã la dogmatica scolasticii Occidentului, de cealaltã parte Buber gãseºte în hasidismul Orientului germenii reconversiei europene. Cu toate acestea la ambii se observã dorinþa de restaurare a fundamentelor iudeocreºtine ale Europei. Rosenzweig îl va coborî pe Dumnezeu în lume prin deconstrucþia operatã totalitãþii hegeliene. Dumnezeu, lumea, omul sunt

realitãþi distincte interrelaþionale, iar nu o totalitate idealã indestructibilã, aºa cum o gândise Hegel. În introducerea la Sistem ºi Revelaþie, Stephan Moses sintetizeazã viziunea lui Rosenzweig asupra importanþei destrucþiei asupra totalitãþii hegeliene, în vederea readucerii prezenþei lui Dumnezeu în lume prin dubla ieºire în afarã de Sine: „Împotriva acestei tradiþii filosofice, care culmineazã cu idealismul german, Rosenzweig se referã la un alt sistem de reprezentãri, care, deoarece îi apare ca mai direct înrãdãcinat în concretul experienþei, dã mai fidel seamã decât filosofia clasicã asupra realitãþii lumii ºi a omului: acela al gândirii religioase aºa cum a fost ea exprimatã mai întâi în viziunea asupra lumii a Antichitãþii greceºti, apoi în categoriile iudaismului ºi creºtinismului. Gândirea miticã a sesizat în mod direct realitatea sub cele trei forme elementare ale sale: omul, lumea ºi Dumnezeu. Categoriile sale, care traduc realitatea imediatã a prezenþei omului în lume, continuã sã susþinã conºtiinþa iudeo-creºtinã, care rãmâne graþie lor înrãdãcinatã în real. Dar, în acelaºi timp, iudaismul ºi creºtinismul opereazã o adevãratã rãsturnare a categoriilor pãgânismului, permiþând punerea în relaþie a celor trei realitãþi elementare, pe care conºtiinþa miticã nu le sesizeazã decât în separarea lor originarã: dubla ieºire în afarã de sine a lui Dumnezeu cãtre lume, care este Creaþie, ºi cãtre om, care e Revelaþie; miºcarea omului cãtre lume, care e Izbãvire. Acestea sunt trei relaþii care, pentru Rosenzweig, constituie urzeala profundã a experienþei umane. Creaþia înseamnã evidenþa faptului cã lumea e bine sã existe; Revelaþia constã în experienþa rugãciunii ºi a ritului; Izbãvirea – aspiraþia cãtre utopicul care subîntinde toate activitãþile umane”44 Stephan Moses, op. cit., p. 21-22 . Dacã Rosenzweig rezolvã problema imanenþei prin dubla ieºire în afarã de Sine a lui Dumnezeu în Creaþie ºi Revelaþie, Buber va opera ºi el o criticã sistemelor filosofice contemporane, dar ºi juridismului iudeocreºtin, în vederea restabilirii lui Dumnezeu ca Persoanã, ca Tu etern, pe de o parte, iar pe altã parte a evidenþierii imanenþei Sale, pornind de la revelarea perpetuã de Sine a lui Dumnezeu în existenþialitatea mundanã. În Gottesfinsternis Buber criticã tendinþele istoriste ºi psihologiste ce fãceau din Dumnezeu o idee, un concept, un principiu sau o exudare a imaginaþiei. Iatã ce spune el despre viziunea asupra lui Dumnezeu în epoca în care trãia: „Adevãrata faþã a unei epoci se recunoºtea în modul cel mai sigur prin raportul care domneºte între religie ºi realitate. În unele epoci în ceea ce cred oamenii ca fiind ceva cu totul independent de ei înºiºi ºi existând în sine este o realitate cu care ei au relaþie realã ºi despre care ei ºtiu sigur cã nu pot sã-ºi facã decât o idee insuficient de completã. În alte epoci, din contrã, se substituie acestei realitãþi reprezentarea corespondentã – reprezentare care în mod precis existã ºi care se poate folosi – ca o simplã abstracþie: conceptul cãruia nu-i mai rãmân decât urme vagi din imaginea de altãdatã. Oamenii, care în astfel de epoci sunt religioºi nu remarcã în cea mai mare parte a timpului cã ceea ce ei iau drept religios nu mai este un raport stabilit între ei ºi o realitate independentã, ci un raport care nu este decât interior spiritului lor, între ei ºi imaginile sau idele presupuse a fi independente. Atunci apare o categorie nouã de oameni care afirmã mai mult sau mai puþin deschis cã aceastã interiorizare este legitimã. Niciodatã dupã ei religia nu fusese altceva decât un proces din interiorul sufletului, în care imaginile sunt proiectate pe un plan, fictiv în sine, dar cãruia

sufletul îi atribuie o anumitã realitate. Ei pretind cã pot distinge epocile diferite ale culturii dupã forþa imaginaþiei cu care se produce aceastã proiecþie. Rezultã de aici cã

omul putând accede la claritatea cunoaºterii, trebuie sã recunoascã faptul cã orice dialog presupus cu divinitatea nu a fost decât o solilocvie sau mai precis o conversaþie între diverse straturi ale eului. Nu mai rãmâne atunci, cum a fãcut un reprezentant al acestei categorii de oameni, decât sã anunþi cã Dumnezeu este mort. Dar în realitate, printr-un astfel de anunþ, nu se spune nimic altceva decât cã omul a devenit incapabil de a recepta o realitate radical independentã de el ºi de a întreþine o relaþie cu ea. Omul ar fi chiar în incapacitatea de a-ºi face o reprezentare a divinitãþii ºi de a-i conferi o putere de sugestie a imaginilor, care au luat locul unei realitãþi ce se situeazã dincolo de orice observaþie. Deoarece marile reprezentãri religioase ale speciei umane nu provin din imaginaþie, ci din întâlniri reale cu puterea ºi mãreþia divinã. Aºa cum se atrofiazã capacitatea de a întâlni o realitate total independentã de noi – chiar dacã ea rãmâne accesibilã aptitudinii noastre de convertire ºi consacrare lui Dumnezeu – tot astfel se paralizeazã forþele umane cu ajutorul cãrora noi îl percepem pe Dumnezeu cu ajutorul unor imagini pãrtinitoare. Ceea ce a fost spus nu trebuie în nici un caz înþeles ca ºi cum un concept despre Dumnezeu sau o concepþie conturatã a divinului aºa cum existã, ar trebui sã aducã prejudicii raportului religios concret. Totul depinde de mãsura în care conceptul despre Dumnezeu astfel înþeles este capabil sã fie la înãlþimea eficacitãþii aºa cum este ea conceputã ºi sã i se facã dreptate. Cu cât abstracþia conceptului despre Dumnezeu este mai înaltã, cu atât ea trebuie sã fie compensatã prin mãrturia experienþei vii, cãreia îi este asociatã nu numai în sistemul gândirii, ci ºi în esenþa ei însãºi. Cu cât conceptul pare sã se depãrteze de orice antropomorfism, cu atât el are nevoie de un complement organic care îi este dat de expresia nemijlocitului, ca ºi expresia proximitãþii carnale care i se întâmplã omului ca urmare a întâlnirii sale cu divinitatea, Care ia forma unei ameninþãri, care binecuvinteazã sau mai simplu care aratã calea. Este adevãrat cã orice antropomorfism este în strânsã legãturã cu nevoia noastrã de a pãstra caracterul concret al întâlnirii, ceea ce se manifestã în ea ca o mãrturie fãrã sã fie în aceasta mereu rãdãcina veritabilã. În întâlnirea

în sine ni se impune ineluctabil ceva antropomorfic: un TU care cere reciprocitate, un Tu absolut original. Acesta valoreazã pentru fiecare din momentele noastre obiºnuite în care noi devenim conºtienþi de o realitate total independentã de noi, pe care noi o percepem dupã puterea sau dupã mãreþia sa. Aceastã exigenþã de reciprocitate, acest Tu n-a apãrut mai puþin în aceste experienþe limitate, decât în orele marilor revelaþii în care noua încercare ne-a parvenit. Gãsim un exemplu de o importanþã fundamentalã ºi care ilustreazã necesitatea pentru un concept autentic despre divinitate de a fi completat de o interpretare a experienþei umane. Acest exemplu nu aparþine lumii contemporane, dar cãruia nu îi este strãin: îl gãsim în învãþãturile lui Spinoza. Eu consider concepþia despre atributele divine drept cel mai mare efort anti-antropomorfist al spiritului uman. El stabileºte cã numãrul atributelor substanþei divine este infinit, dar el nu dã un nume decât pentru douã dintre ele: Extensia ºi faptul de a gândi, sau cu alte cuvinte, cosmosul ºi spiritul. Tot ceea ce ne este dat atât în noi cât ºi în afara noastrã, nu reprezintã decât douã din nenumãratele atribute ale lui Dumnezeu. Aceastã declaraþie a lui Spinoza poate fi consideratã cel puþin ca un avertisment pentru cei care ar dori sã reducã pe Dumnezeu la un principiu spiritual – ceea ce considerã epoca noastrã cu o insistenþã din ce în ce mai mare. Spiritul în sine nu este decât una dintre figurile angelice prin intermediul cãrora se manifestã Dumnezeu. Dar înainte de toate, aici este grandoarea lui Dumnezeu pe care nici o abstracþie nu o poate cuprinde care este exprimatã intuitiv prin concepþia spinozistã. Totuºi acest concept foarte înalt despre Dumnezeu ar fi rãmas închis în sfera gândirii discursive ºi separatã de conceptul religios, dacã Spinoza nu ar fi introdus în doctrina sa un element care, oricât de intelectual ar pãrea, se fondeazã totuºi de o manierã necesarã pe experienþa graþie cãreia omul se elibereazã conform naturii sale de gândirea raþionalistã ºi instaureazã o gândire efectivã cu realitatea: un astfel de element este iubirea”55 Martin Buber, Eclipse de Dieu, p. 16 . Am uzat de acest citat mai amplu din Eclipsa lui Dumnezeu, pentru a evidenþia faptul cã Buber este un adevãrat teolog fundamental, un continuator fidel al lui Maimonide, un adevãrat „profet modern” ce pune în centrul preocupãrilor sale importanþa afirmãrii lui Dumnezeu ca Persoanã Spiritualã, ca Tu etern. La fel cum Maimonide aducea o criticã întemeiatã antropomorfismelor din Tora, apelând la omonimie ºi amfibologie, Buber readuce în prim plan problema existenþei lui Dumnezeu, a esenþei ºi a atributelor Sale. Acesta este plusul pe care Buber îl are faþã de Rosenzweig. În privinþa rezolvãrii imanenþei lui Dumnezeu, Buber ca ºi Rosenzweig apeleazã la mistica iudaicã, mai exact la teoria tsim-tsum-ului, potrivit cãreia scântei din divinitate s-au revãrsat în lume. Pe împrãºtierea scânteilor divine în lume se întemeiazã panenteismul filosofiei lui Buber, potrivit cãruia Dumnezeu nu este nici cu totul în afara lumii, dar nici cu totul în lume, ci cã lumea este în Dumnezeu. Printre alte puncte de contact între Buber ºi Rosenzweig mai amintim: distincþia operatã între individ ºi persoanã, iubirea ca fundament al Izbãvirii, ternaritatea relaþiei etc. Pr. dr. Nicolae Napoleon DABU

3


Argeºul Ortodox

Sfinþii Mucenici Claudiu, Castor, Sempronian ºi Nicostrat (9 Noiembrie) Cel din urmã dintre marii împãraþi pãgâni a fost Diocleþian (284-305). Cu toate cã se ridicase de jos, fiind un viteaz mânuitor de arme ºi un dibaci conducãtor de popoare, totuºi în loc sã fie pãtruns de învãþãturile mântuitoare ale credinþei creºtine, care pe atunci ajunsese sã se rãspândeascã în cele mai multe din cetãþile ºi þinuturile stãpânite de el, s-a lãsat robit de credinþele deºarte ale regilor persani ºi ale faraonilor egipteni. Aceºtia socoteau cã puterea împãrãteascã se trage de la zei. Astfel în cei treizeci de ani cât a stat la cârma imperiului, Diocleþian cerea tuturor supuºilor sã se plece pânã la pãmânt înaintea lui ºi sã-l cinsteascã întocmai ca pe un zeu. Închistat în aceastã rãtãcire, el a cãutat sã adune în strãlucitul sãu palat din cetatea Salonae (Splitul de azi), de pe malul Mãrii Adriatice, unde se retrãsese, tot felul de pietre preþioase ºi de statui din marmura cea mai scumpã, între altele, un chip al „Regelui Soare” înalt de 25 de (picioare, apoi stâlpi ºi capiteluri, împodobiþi cu cele mai variate frunze ºi fructe ca ºi nesfârºite plãsmuiri în marmurã: „victorii, amoraºi, lei, vulturi, cerbi ºi alte obiecte de petrecere”. Scriitorul creºtin Lactanþiu, care trãia pe vremea aceea, povesteºte cã în goana lui dupã astfel de podoabe, împãratul Diocleþian dovedea o adevãratã patimã. Aºa se face cã paºii lui au ajuns pânã la Sirmium, în apropierea cãruia se afla un vestit ºantier de cioplitori ºi de sculptori în marmurã, care era condus de patru meºteri neîntrecuþi, toþi patru creºtini: Claudiu, Castor, Sempronian ºi Nicostrat. Ei conduceau lucrãrile ca niºte adevãraþi ingineri: preluau comenzile, plãsmuiau modelele ºi controlau întreaga desfãºurare a muncii de aici.

Împãratul era mândru cã are meºteri atât de dibaci. Dar, dintre cei peste 600 de lucrãtori, mulþi erau pãgâni, care nu vedeau cu ochi buni mulþumirea ºi rãsplata pe care le-o arãta acestor creºtini de frunte bãtrânul împãrat. În ultimii trei ani,

cerut, ziserã cioplitorii ºi câþiva „filosofi” pãgâni, cãci de câte ori neaþi vizitat ºi aþi cerut sã sculpteze chipul zeului Asclepios, ei totdeauna au terminat celelalte lucrãri, dar statuia zeului vindecãtor nu vor s-o facã”.

cei patru meºteri primiserã Botezul din mâinile episcopului Chiril din Antiohia, surghiunit în þinutul Iliricului. Ei obiºnuiserã ºi pe mulþi alþi lucrãtori sã-ºi facã semnul crucii de câte ori începeau ºi terminau vreo lucrare, fiind convinºi cã numai prin ajutorul ºi puterea lui Dumnezeu au fost în stare sa facã tot ceea ce realizaserã pânã atunci. Vãzându-le credinþa, ºi un al cincilea meºter, Simpliciu, a trecut de partea lor. Numaidecât cei invidioºi i-au pârât la împãrat, declarând cã meºterii aceºtia conduc lucrãrile numai prin superstiþie ºi magie, cã nu vor sã ºtie decât de credinþa lor în Hristos. „Cu atât mai bine, rãspunse împãratul, numai sã se isprãveascã bine lucrãrile pe care li le-am încredinþat”. - „Da, dar tocmai acest lucru nu vor sã-l împlineascã aºa cum aþi

- „E adevãrat acest lucru?”, întrebã împãratul pe cel dinþii dintre ei, pe Claudiu. - „În toate ne-am arãtat ascultãtori, împãrate, afirmã el, dar chipul acestui zeu nu vrem ºi nu putem sã-l facem”. Cercetând toate celelalte lucrãri ieºite din mâna celor cinci meºteri ºi mirându-se de mãiestria cu care au fost lucrate, împãratul nu ºi-a pierdut cumpãtul ºi a trecut cu vederea ºi de astã datã neascultarea lor, spunând cã nu-i pasã cine va isprãvi-o, dar statuia lui Asclepios, zeul medicinei, trebuie fãcutã. ªi într-adevãr, ea a fost terminatã, dar cei care o executaserã n-au fost cei cinci meºteri, ci unii dintre oamenii „filosofilor” pãgâni. Când a venit din nou împãratul ºi a vãzut isprãvitã statuia zeului a crezut cã între timp totuºi cei cinci s-au rãzgândit ºi i-au împlinit dorinþa, dar

partida celorlalþi s-a nãpustit cu urã asupra lor, pârându-i în cuvinte duºmãnoase. Obosit de încurcãtura la care s-a ajuns, acesta a încredinþat unui dregãtor cu numele Lampadie sã facã cercetãri ºi sã liniºteascã lucrurile. Asmuþind mulþimile asupra celor cinci meºteri, care n-au vrut nici sã audã de porunca dregãtorului de a aduce cinstire ºi jertfe zeilor, acesta i-a aruncat în temniþã. Duºmanii lor nu s-au mulþumit numai cu atât. Au urmat bãtãi ºi rãscoale ale partidei pãgâne, mai ales dupã ce în decursul întemniþãrii însuºi Lampadie a cãzut mort „ca lovit de un duh rãu”. Când împãratul a înþeles cã rudele mortului ameninþau sã provoace o rãscoalã generalã, a hotãrât sã termine cu cei cinci ºi astfel, din ordinul lui, au fost închiºi de vii în sicrie de plumb ºi aruncaþi în apa fluviului Sava. La auzul acestei veºti, moare de supãrare ºi episcopul Chiril, care fusese ºi el închis în temniþã. Dupã câteva zile, un creºtin cu numele de Nicodim a scos din apã sicriele ºi a purtat grijã de înmormântarea osemintelor sfinþilor (1). Calendarul roman din anul 354 aminteºte de pomenirea lor la data de 9 noiembrie. Pr. Prof. Dr. Teodor Bodogae 1. Textul „pãtimirii” se pãstreazã în Acta Sanctorum, volumul III, pe luna noiembrie, Paris, 1910, p. 705779. Vezi ºi Bibliotheca hagiographica graeca, ed. F. Halkin, vol. II, Bruxelles, 1959, p. 225. Sursa: Patriarhia Bisericii Ortodoxe Române, Sfinþi români ºi apãrãtori ai Legii strãmoºeºti, E.I.B.M.B.O.R., Bucureºti, 1987, p. 205-207, Sfinþii Mucenici Claudiu, Castor, Sempronian ºi Nicostat. Pr. Florin IORDACHE

GREUTATEA PÃCATELOR Trecând prin sat, un preot s-a întâlnit cu un tãran care nu prea venea pe la bisericã. Oprindul i-a zis: -Fiule, de ce nu ai venit ieri la slujbã? Ai avut vreun necaz? Pot sã te ajut cu ceva? -Pãrinte, nu am avut vreme, m-am luat cu una, cu alta si... -Vai, fiule, nu se poate sã nu-ti faci timp sã vii la bisericã, sã aprinzi o lumânare si sã spui o rugãciune...! Dacã tu nu te gândesti la Dumnezeu si nu cauti ajutorul Sãu, cum ai vrea sã-ti poarte El de grijã? Orice probleme ai avea, chiar dacã nu le poti rezolva singur, chiar dacã nimeni nu ar fi în stare sã te ajute, Dumnezeu poate. El îti dã sãnãtate, liniste si spor în casã. Însã dacã alegi sã faci pãcate, mai meriti oare ajutorul Sãu? -Dar, pãrinte, ce pãcate am eu? -zise omul cu nedumerire. Nu am decât pãcate mici. Sunt

4

acestea atât de grave? -Fiule - i-a mai spus preotul- orice pãcat este grav, fiindcã pãcatul, oricât de mic, îti strecoarã în suflet rãutate. Poate nu par pãcatele tale prea mari, dar... ia adu-ti aminte, ieri a plouat? -Da, pãrinte, a plouat ceva, dar nu prea mult. -Si azi, de ce ai putut sã iesi din casã? -E, pãrinte, pentru cã de dimineatã a iesit soarele si pãmântul s-a uscat repede. -Pãi, vezi, fiule? Anul trecut tii minte când au fost inundatiile? A plouat 3 zile în sir. Am mai putut noi sã iesim atunci din case? Pãcatul, fiule, este la fel ca picãtura de apã. Asa micã ai impresia cã nici nu-ti poate face rãu. Dacã ai ceva pãcate, dar cauti sã le îndrepti prin cãintã si bunãtate, prin rugãciune în sfânta bisericã, atunci imediat apare dragostea lui Dumnezeu, care aduce iar liniste sufletului, la fel ca si cãldura si lumina soarelui, dupã o zi cu

ploaie. Dar, atunci când ploile se adunã si curg unele dupã altele, când mii si mii de picãturi, ce par fãrã putere, se strâng laolaltã, atunci nimic nu mai le poate sta în cale. Tot astfel, dacã se adunã pãcate peste pãcate în sufletele noastre, nu le mai putem sta în cale si devenim tot mai rãi si mai egoisti. Intrã în bisericã, fiule, cât mai des. Roagã-te si închinã-te în fata icoanelor si, atunci, sufletul tãu nu va fi chinuit de greutatea pãcatelor si viata ta va fi un exemplu pentru cei din jur. "Nu se poate ca Dumnezeu sã nu asculte rugãciunile omului, dacã omul ascultã poruncile Domnului" (Avva Isaia)


Argeºul Ortodox

Unirea cu Hristos Lucrarea de rãscumpãrare a Mântuitorului a adus bucurie ºi nãdejde pentru cei aflaþi în durere ºi care doreau o restaurare capitalã a fiinþei lor. Jertfa cea unicã a Fiului, îl uneºte pe om cu El însuºi, dar ºi cu Tatãl ridicând firea umanã la comuniune cu dumnezeirea într-un mod ipostatic, ºi cu Sfântul Duh, cãci dupã înãlþarea Sa la cer, Mântuitorul întemeiazã modalitatea prin care omul poate conlucra cu harul în Bisericã. Îndreptarea omului, deschiderea sa spre dumnezeire, prin har, poate realiza cu puterea lui Hristos unirea celor douã firi, se reface astfel competenþa umanului de a renaºte prin divin, dar ºi dumnezeirii de a se revãrsa spre omul devenit vas ales. Comuniunea cu Hristos înseamnã ºi un proces complex de lucrãri interioare, cãci omul care

suferise sufleteºte din cauza primul rând prin întruparea Sa, spre apropiaþi ºi tot ce-l înconjoarã, dezbinãrii creatã de pãcat, trebuie când i-a chip de rob, dar ºi prin redevine o referinþã, un îndemn, un sprijin, îºi recontureazã adevãrata valoare. Dacã pânã acum lumina Soarelui divin nu putea pãtrunde în totalitate spre sufletul omului, din cauza norilor pãcatului, de acum pe cerul sufletului poate strãluci ºi încãlzi. Ajuns în faþa Sfântului Altar, omul împãrtãºindu-se cu Trupul ºi Sângele Domnului se uneºte cu El pânã la ultima celulã. Prin jertfã Mântuitorul desãvârºeºte firea umanã, o sfinþeºte ºi o schimbã prin Sfântul Duh, fiind început vieþii, ajungând astfel sã simtã, sã creadã ºi sã spunã asemenea sã reînvieze buna colaborare dorirea Lui ca omul sã devinã un Sfântului Apostol Pavel : ,,… nu eu interioarã. Picãtura dumnezeiascã întreg, pentru ca sufletul ºi trupul mai trãiesc, ci Hristos trãieºte în presãratã peste om îi restaureazã sã fie într-o unire armonioasã. mine…” (Galateni 2,20). sufletul, mintea, pe el tot, astfel Împãcându-se cu sine, omul se Pr.Robert NICOLAE Hristos aratã valoarea omului, în deschide luminos ºi spre exterior,

Izvoare: Protoevanghelia lui Iacob Introducere Una din formele evlaviei faþã de Maica Domnului, încã din zorii creºtinismului, a fost apariþia evangheliilor apocrife ce ofereau detalii despre începutul sau sfârºitul vieþii Fecioarei Maria. Aceste texte apocrife pot fi grupate în douã vaste cicluri: ciclul naºterii ºi al copilãriei, ºi respectiv, ciclul adormirii. Ciclul naºerii ºi al copilãriei are ca bazã ºi ca sursã principalã de inspiraþie pentru prelucrãrile ulterioare bizantine, faimoasa Protoevanghelie a lui Iacob, descoperitã într-un papirus copiat în secolul al III-lea; creaþie datatã prin anii 130. Scopul Protoevangheliei lui Iacob pare sã fi fost acela de a demonstra fecioria Mariei înainte (capitolul XVI, proba apei), în timpul (capitolele XIX – XX, verificarea de cãtre Salomeea) ºi dupã naºtere (explicarea expresiei fraþii Domnului). Capitolul I. Întristarea lui Ioachim. Survine în momentul în care nu i se primeºte jertfa la templu. Cei din seminþia lui Ruben ºi-au revendicat prioritatea ºi iau reproºat: Nu-þi este îngãduit sã aduci primul darurile tale pentru cã n-ai fãcut sãmânþã în Israel. ªi s-a întristat Ioachim foarte ºi ºi-a adus aminte de patriarhul Avraam, cum cã în ultimele lui zile i-a dat Domnul un fiu. S-a dus direct în pustie, ºi-a întins cort acolo ºi a postit patruzeci de zile ºi patruzeci de nopþi, zicând în sine: Nu mã voi coborî la casa mea pânã ce nu mã va auzi Domnul, rugãciunea mea va fi mâncarea ºi bãutura mea. Capitolele II – III. Tânguirea Anei. Neºtiind hotãrârea soþului ei, Ana ridica douã tânguiri de jale ºi se lovea cu douã lovituri zicând: Voi lovi vãduvia mea ºi voi lovi stârpiciunea mea!

ªi coborându-se în grãdina ei s-a aºezat sub un dafin ºi a vãzut în el un cuib de vrãbiuþe ºi se ruga zicând: Dumnezeule, binecuvinteazã-mã precum pe maica Sarra cãreia i-ai dat fiu pe Isaac. Vai mie cã nu m-am asemãnat nici mãcar zburãtoarelor cerului, cã pânã ºi ele se prãsesc înaintea Ta, Doamne! Capitolul IV. Vestea bunã a îngerilor.

ªi un înger al Domnului a stat zicând: Ana, Ana, a auzit Domnul cererea ta. Vei zãmisli ºi vei naºte ºi de sãmânþa ta se va vorbi în lumea întreagã! ªi a zis Ana: Viu este Domnul Dumnezeu! Fie parte bãrbãteascã, fie parte femeiascã, îl voi aduce dar Domnului Dumnezeului meu ºi va fi slujindu-I în toate zilele vieþii lui! ªi au venit doi îngeri zicându-i: Iatã, Ioachim bãrbatul tãu vine cu turmele lui! Cãci un înger se coborâse la el vestindu-i ºi lui: Ioachime, Ioachime, a auzit Domnul cererea ta. Coboarã de aici.Cã iatã, femeia ta a luat în pântece! Mare le-a fost bucuria revederii. Ioachim venea cu jertfã pregãtitã: zece mieluºele, doisprezece viþei blânzi pentru preoþi ºi bãtrânii poporului ºi o sutã de iezi pentru tot poporul. ªi Ana a alergat ºi s-a prin de gâtul lui îmbrãþiºându-l ºi zicând: Acum ºtiu cã Domnul Dumnezeu ne-a binecuvântat! Capitolul V. Naºterea Mariei În ziua urmãtoare Ioachim îºi mâna darurile la Templu, mânat însuºi de un gând drept semn de izbãvire: Dacã Domnul Dumnezeu mi S-a fãcut ispãºire, îmi va face arãtat petalonul preotului (Ieºire 28,36=lamã de aur prinsã de mitra marelui preot al evreilor, pe care se aflau scrise cele patru litere IHWH, ale Numelui sacru al lui Dumnezeu). ªi semnul s-a împlinit dupã gândul sãu ºi aºa Ioachim a coborât de la Templul Domnului îndreptat ºi a venit la casa lui. Iar lunile Anei s-au împlinit în sarcina ei numai ºase, iar în luna a ºaptea a ºi nãscut o fatã, a culcat-o în leagãn, a alãptat-o ºi i-a pus numele Maria. Pr. prof. Andrei CÃNUÞÃ

5


Argeºul Ortodox

Despre duhovnicescul folos al sãvârºrii Sfintei Taine a Nunþii sau Cãsãtoriei în dialog, de suflet ziditor, cu pãrintele Vasile Gavrilã – Parohul Bisericii „Sfântul Nicolae – Rusã” din centrul Bucureºtiului… Potrivit hotãrârii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, anul 2011 a fost “Anul omagial al Sfântului Botez ºi al Sfintei Cununii în Patriarhia Românã”. De aceea, în cele ce urmeazã, Pãrintele Vasile Gavrilã - Parohul Bisericii “Sfântul Nicolae” Paraclis universitar din capitalã, autorul unei teze de doctorat despre Taina Cununiei, ne vorbeºte despre ce înseamnã Taina Nunþii, despre prima Cununie, despre modelul ce stã la baza acestei taine, dar ºi despre sensul ºi scopul final ale Cãsãtoriei. De asemenea, Pãrintele Vasile Gavrilã – care este ºi coordonatorul spiritual ºi pãrintele sau îndrumãtorul duhovnicesc al ASCOR, ne vorbeºte despre criza familiei de astãzi, dar ºi despre modalitãþile prin care putem salva instituþia familiei. - Preacucernice Pãrinte Vasile Gavrilã, de ce Cãsãtoria este o Tainã, Taina Nunþii? - Cãsãtoria este tainã pentru cã angajeazã o comunitate ºi o comuniune de persoane. Aºadar, nu este o lucrare simplã ºi pur omeneascã, ci angajeazã o comuniune de persoane, ºi anume: persoanele Preasfintei Treimi ºi persoanele celor care se unesc pentru totdeauna în Iisus Hristos, mirele ºi mireasa. ªi atât timp cât Preasfânta Treime este o tainã, atât timp cât omul este o tainã, cele ce se împlinesc în Iisus Hristos cu omul devin taine. Deci, unirea celor doi, a mirelui ºi miresei, în Iisus Hristos nu se poate face, nu se poate împlini decât numai într-o tainã. Mai mult decât atât, aºa cum se exprimã Sfântul Ignatie Teoforul, unul dintre primii mari pãrinþi ai Bisericii, “iar noi ne unim nu doar dupã trup, ci în Hristos”; ºi ceea ce se uneºte în Iisus Hristos devine tainã. Cu alte cuvinte, pe de o parte, ascunde taina lui Dumnezeu cu omul, întâlnirea omului cu Dumnezeu ºi, pe de altã parte, ascunde “nepãtrunsul” întâlnirii mirelui cu mireasa, care se împlinesc în Iisus Hristos. (De)sigur, este una din cele ºapte taine ale Bisericii, ºi toate tainele lui Dumnezeu în Bisericã definesc tainicul întâlnirii omului cu Dumnezeu. - Preacucernice Pãrinte, dragostea dintre mire ºi mireasã ºi acordul lor comun sunt suficiente pentru a deveni Cãsãtoria Tainã? De ce mai este nevoie? - Dragostea dintre mire ºi mireasã este condiþie sine qua non, foarte clar ºi limpede, pentru cã ei se unesc în iubire, cum, de altfel, condiþie pentru a fi în comuniune cu Dumnezeu este tot iubirea. Deci este condiþie absolut necesarã, însã dragostea nu este suficientã nici numai pentru unirea lor, nu doar pentru a deveni tainã. De ce? Pentru cã dragostea lor este finitã, este redusã ºi ca sã se uneascã desãvârºit este nevoie de dragostea lui Dumnezeu, care transformã dragostea, iubirea aceasta dintre noi, oamenii, într-o iubire infinitã. Dar, mai mult, pentru a deveni tainã, este nevoie de binecuvântarea lui Dumnezeu. Cã, de fapt, ce este în afara slujbei, în afara Tainei din Bisericã, unirea celor doi, nu numai cã nu este tainã, este pãcat. ªi de ce este pãcat cã se face fãrã acordul, învoiala ºi binecuvântarea lui Dumnezeu? Pentru cã Dumnezeu este cel care a creat toate, Dumnezeu este Cel care proniazã toate ºi, deci, în cosmosul acesta, toate trebuie fãcute cu binecuvântarea lui Dumnezeu ca sã fie bune. Cã aºa se spune, cã “l-a fãcut Dumnezeu pe om ºi toatã creaþia, erau bune foarte”. ªi atunci, ca sã fie bunã foarte, unirea dintre mire ºi mireasã trebuie sã aibã binecuvântarea lui Dumnezeu. - Cina la care se desãvârºeºte timpul, Taina Sfintei Cununii, este Taina care intrã cel mai mult în tangenþã cu viaþa creºtinilor. De ce? - Din foarte multe motive. Întâi de toate, pentru cã aici îºi are omul originea ºi obârºia, aici se naºte omul. Apoi, Taina Cununiei este taina care ne defineºte pe noi ca persoane încã din naºterea noastrã. În familie ne naºtem, în familie ne naºtem viaþa în Iisus Hristos, adicã devenim creºtini, în familie creºtem, în familie ne desãvârºim ºi în familie dobândim mântuirea, pentru cã ºi cei care nu se cãsãtoresc, spre exemplu, monahii, ºi ei formeazã o familie, pentru cã la rândul lui monahul ºi el dã naºtere, dar o naºtere duhovniceascã fiilor lui. Mai mult decât atât, cum sã nu intre în tangenþã cu fiecare dintre noi când Iisus Hristos a sãvârºit prima minune la Nunta din Cana Galileii? - De ce acolo? - Pentru cã trebuia restauratã unirea dintre bãrbat ºi femeie ºi sã ajungã din nou la statura omului, a lui Adam cel dintâi, care era unul singur. Bãrbatul ºi femeia se regãsesc în unitatea nezdruncinatã ºi deci trebuia refãcutã comuniunea, unirea, unitatea dintre bãrbat ºi femeie, ca de aici sã se nascã omul nou în Iisus Hristos. - Preacucernice Pãrinte Vasile, care este modelul ce stã la baza, la temelia Tainei Cãsãtoriei? - Avem un model pe care noi îl numim icoanã. Deci, cãsãtoria, cununia, unirea dintre bãrbat ºi femeie, dintre mire ºi mireasã, a fost gânditã de Dumnezeu ºi împlinitã de Dumnezeu având o icoanã, un

6

prototip ºi, de asemenea, familia, cununia este chematã sã devinã o icoanã ºi cum anume? În primul rând, atunci când Dumnezeu a zis “sã facem om dupã chipul ºi spre asemãnarea noastrã”. ªi l-a fãcut, spune, bãrbat ºi femeie, care a fost icoana Tatãlui? Fiul. Pentru familie, care a fost icoana pe care a avut-o Dumnezeu? Icoana a fost unirea dintre Hristos ºi Bisericã ce avea sã se împlineascã în timp, dar la Dumnezeu aceasta deja exista, era. Dumnezeu vede înainte, pentru cã, repet, este în afara timpului ºi spaþiului. La Dumnezeu, timpul este un Astãzi continuu. ªi astfel, pentru familie, icoana unirii lui Iisus Hristos cu Biserica devine icoanã de împlinit, adicã noi, la rândul nostru, trebuie sã împlinim icoana aceasta în viaþa noastrã, adicã o avem ºi model. Unirea dintre Iisus Hristos ºi Bisericã a fost ºi prototip, ºi pentru noi devine model. Cum se încheie Apocalipsa? Sau cum se încheie istoria noastrã? Se spune în Apocalipsã cã din cer coboarã Mireasa lui Iisus Hristos, Biserica, gãtitã de Dumnezeu. Pentru ce? Pentru a se întâlni ºi a se uni cu Mirele Iisus Hristos, la cea de-a doua venire a Sa. ªi încã un aspect. Se încheie timpul cu o fericire. Mântuitorul a spus nouã fericiri. În Apocalipsã gãsim cea de-a zecea fericire: Fericiþi cei chemaþi la cina Nunþii Mielului! Vedeþi, acolo se împlinesc toate, acolo se desãvârºeºte timpul, în comuniunea de la Cina Nunþii Mielului. Cu cine face Mielul nunta ºi Cina? Cu Biserica, cu Mireasa Lui. - Preacucernice Pãrinte Vasile Gavrilã, de ce binecuvântarea lui Dumnezeu datã lui Adam ºi Evei când i-a aºezat în Rai nu poate fi consideratã prima cununie? - Pentru cã trebuia sã fie desãvârºitã ºi nu s-a desãvârºit, ci a ajuns la crizã, adicã la rupturã, la separare. ªi vine Fiul Lui Dumnezeu sã restaureze, ºi aceasta o face în tainã la Nunta din Cana Galileii, iar acum cãsãtoria din Vechiul Testament, din Eden, devine tainã. - “Secretul” ieºirii familiei din crizã este Cãsãtoria - ca legãturã naturalã pe viaþã între un bãrbat ºi o femeie, se întemeiazã, spunea Pãrintele Profesor Dumitru Stãniloae, pe faptul cã bãrbatul ºi femeia numai împreunã alcãtuiesc umanitatea completã. Mai înþeleg creºtinii societãþii moderne sensul adevãrat, sensul creºtin al cãsãtoriei? - Astãzi, lumea înþelege mult prea puþin, chiar ºi creºtinii înþeleg foarte puþin din sensul creºtin al cãsãtoriei. Din pãcate, egoismul, individualismul care fãrâmiþeazã toatã societatea, a atins ºi Taina Cãsãtoriei. Mai mult decât atât, duhul acesta secularizant care dominã societatea de astãzi atinge foarte puternic cãsãtoria. Egoismul ne face ca noi sã înþelegem cãsãtoria ca un loc în care sã ne împlinim din punct de vedere material, din punct de vedere trupesc ºi sã ne satisfacem patimile ºi pornirile, ºi nimic mai mult. Iar în momentul în care cel de lângã mine nu mai corespunde ºi nu-l mai pot avea ca un instrument, o unealtã în care eu sã-mi rezolv problemele mele egoiste, mã despart de el. ªi ajungem astãzi catastrofal la proporþia de 60-70% din familii care ajung la divorþ. Iar duhul acesta secularist ºi secularizant a atins familia în sensul cã a încremenit ºi încremeneºte familia într-un scop pur terestru. Nu mai are nici o perspectivã duhovniceascã, nici o perspectivã a eternitãþii. - În acest context, Pãrinte Vasile Gavrilã, care sunt soluþiile de salvare a instituþiei familiei? Cum pot face soþii faþã problemelor inerente vremurilor în care trãim? - Oamenii ajung foarte repede la plictisealã, la banalitate, la tocire. De ce? Pentru faptul cã ei nu mai devin noi, unul faþã de celãlalt, dar, dacã ne-am hrãni din iubirea lui Iisus Hristos care este infinitã, fiecare dintre noi ar deveni infinit ºi ar deveni noutate absolutã în fiecare zi ºi s-ar împãrtãºi celuilalt ca o noutate. Mai mult decât atât, dacã simt cã eu m-am prãbuºit, dacã eu mã prãbuºesc sub porniri, sub toate acestea, cum mã restaurez, cum mã ridic? Mã ridic în Iisus Hristos. ªi atunci din nou mã înnoiesc prin ceea ce noi numim Tainele Bisericii, prin Taina Spovedaniei, a pocãinþei pe care noi am putea-o numi, ca s-o înþelegem foarte bine, înnoirea minþii, a mentalitãþii, a gândirii, a bogãþiei mele spirituale lãuntrice ºi interioare. Iar, în al doilea rând, dacã ne-am hrãni din Iisus Hristos, Sfânta ºi Dumnezeiasca Euharistie, am deveni ºi noi noutatea absolutã cum însuºi Iisus Hristos este. Dacã noi, preoþii, dacã noi, mirii, ne-am raporta numai la acest amãnunt fundamental, ne-am raporta la Euharistie, aºa cum Nunta din Cana Galileii este raportatã la minunea transformãrii apei în vin, atunci am salva cãsãtoria. ªi am salva omenirea, pentru cã trebuie sã înþelegem: Taina Cãsãtoriei, Familia, nu este banala “celulã a societãþii” în care ne naºtem ºi în care creºtem, aºa cum a fost ea definitã de sociologi, psihologi ºi de unii teologi, din pãcate. Da, este “celula vie a Bisericii”, a trupului lui Iisus Hristos, pentru cã Biserica este trupul tainic al lui Iisus Hristos, este una din celulele lui Iisus Hristos, deci este încorporatã în trupul lui Iisus Hristos. ªi dacã vom reuºi sã facem lucrul acesta, am salvat cãsãtoria, am salvat familia ºi am salvat ºi societatea. - Pãrinte Vasile, acestea pot fi îndeplinite de cei apropiaþi de Bisericã, care sunt în comuniune cu Biserica lui Iisus Hristos, este evident, dar ce este de fãcut în cazul celor care absolutizeazã relaþia pânã la idolatrizare, iar “caracterul privat” înlocuieºte dimensiunea eclesialã? Da, într-adevãr, este foarte greu ºi dficil, însã Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, s-a întrupat, a fost rãstignit, s-a jertfit, a murit ºi a

înviat pentru întregul cosmos. Deci, provocarea este fãcutã ºi pentru ei, chemarea este ºi cãtre ei. Va gãsi Iisus Hristos, va gãsi Dumnezeu o cale prin care sã-i aducã. Iar Biserica trebuie sã lucreze. ªi cum se va întâmpla? Fie printr-o cercetare, Dumnezeu îi va cerceta, pentru cã trebuie sã ºtim cã fiecare dintre noi avem un moment în viaþa noastrã precum Pavel pe Drumul Damascului. Fiecare dintre noi are un astfel de strigãt din partea lui Iisus Hristos. - Însã trebuie sã-l audã! - Da, aºa este. Condiþia este ca omul sã audã strigãtul lui Iisus Hristos. Mai mult decât atât, pentru cã spune Mântuitorul Iisus Hristos, cã el n-a venit sã judece lumea, ci a venit ca lumea sã se mântuiascã prin el, Dumnezeu în iubirea lui nemãrginitã va cuprinde întreaga lume. Dar foarte adevãrat, omul trebuie sã rãspundã. De va fi un glas al lui Dumnezeu, trebuie sã fie un glas al Bisericii permanent. De asemenea, trebuie sã fie ºi o implicare, dar, când am spus cã trebuie sã fie ºi un glas al Bisericii, mã gândesc la întreaga comunitate umanã în care acei oameni, acei fii trãiesc mai izolaþi, mai îndepãrtaþi. Dar în orice moment trebuie strigat ºi trebuie fãcut cunoscut sau trebuie fãcutã bucuria întâlnirii lor cu Iisus Hristos, întâlnirii noastre cu Iisus Hristos, cã atunci când oamenii vor descoperi aceastã bucurie se vor îndrãgosti pur ºi simplu de Iisus Hristos ºi nu-L vor mai pãrãsi. Aºadar, noi, practic, trebuie sã împãrtãºim acestea celor care vor sã ne asculte ºi atunci lumea va fi salvatã. Dar altfel, dacã Biserica nu va striga, dacã oamenii nu vor auzi, oamenii vor rãmâne, într-adevãr, izolaþi în acest egoism ºi individualism deosebit de pãgubitor ºi, pânã la urmã, ucigaº, pentru cã omul va simþi, chiar ºi în iubirea lui egoistã, la un moment dat, un gol spiritual, un gol sufletesc ºi el atunci va striga. Biserica trebuie sã fie pregãtitã sã rãspundã în orice moment. Trebuie sã fie deschisã în orice moment al zilei, în orice moment al existenþei ei. - Pentru cã, dacã nu este acolo sã rãspundã, atunci când Iisus Hristos strigã, cel care aude îºi poate pierde elanul ºi entuziasmul. - Exact, tocmai aici este lucrarea ºi aici este menirea pãstorilor. Tatãl meu, un om de la þarã, m-a întrebat odatã: de ce crezi cã duce lumea astãzi lipsã? I-am spus cã eu mã gândesc la multe, dar rãspunde-mi mata cu gândul matale de om de la þarã. ªi mi-a zis aºa: lumea are astãzi nevoie de pãstori. Altfel spus, este nevoie de pãstori, este nevoie de pãrinþi, în adevãratul sens al cuvântului, în cel mai profund sens al cuvântului. Trebuie sã conºtientizãm cã noi suntem chemaþi sã fim pãrinþii, pãstorii, pentru toþi de oriunde ar fi, indiferent în orice zonã ar trãi, în orice stare ar fi. - Nunta dintre mire ºi mireasã, o lucrare a lui Dumnezeu Evanghelia stã la baza tuturor Tainelor Bisericii. Care sunt reperele fundamentale pe care ni le prezintã Evanghelia în ceea ce priveºte Cãsãtoria? - Întâi de toate sunt modelul ºi lucrarea, prezenþa Mântuitorului Iisus Hristos la Nunta din Cana Galileii, pentru cã la Nunta din Cana Galileii se descoperã sau se împlinesc tainele ºi lucrarea Domnului ºi Mântuitorului nostru Iisus Hristos ce avea sã le împlineascã pentru noi, spre mântuirea noastrã. ªi anume: Este prezent Mântuitorul nostru Iisus Hristos cel prin care s-au creat toate. Este prezentã Maica Domnului care simbolizeazã întreaga Bisericã, este Maica noastrã a tuturor. La Nunta din Cana Galileii avem vinul euharistic, pentru cã apa pe care o transformã Domnul Iisus Hristos în vin este de fapt vinul euharistic care se va împlini în jertfa Mântuitorului Iisus Hristos. Tot la Nunta din Cana Galileii avem Mirele ºi Mireasa, iar mirele este cel în care Iisus Hristos n-a gãsit vicleºug. Îi spune lui Natanaiel cã mai mari minuni decât aceasta vei vedea, ºi spune Evanghelia, “iar în ziua a treia S-a fãcut nuntã în Cana Galileii ºi au fost chemaþi la nuntã ºi Iisus ºi ucenicii Sãi”. Nu întâmplãtor, atenþie, în ziua a treia. Când înviazã Mântuitorul nostru Iisus Hristos din morþi? În a treia zi. Aºadar, nunta din Cana Galileii este o icoanã a întregii lucrãri sãvârºite de Mântuitorul Iisus Hristos pe pãmânt pentru mântuirea neamului omenesc. Din acest motiv, prima minune pe care o sãvârºeºte Domnul nostru Iisus Hristos are loc aici. De asemenea, tot în Sfânta Evanghelie, Mântuitorul nostru Iisus Hristos ne vorbeºte despre comuniunea sau unirea care a fost pusã de Dumnezeu prin actul creator. Actul creãrii lui Adam ºi Eva, pe care i-a unit, este continuat de Mântuitorul Iisus Hristos acum în Noul Testament, care spune cã “ceea ce a unit Dumnezeu omul sã nu despartã”. Aici avem douã aspecte fundamentale cã Nunta dintre mire ºi mireasã nu este o lucrare a omului, ci o lucrare a lui Dumnezeu. Dumnezeu a unit, Dumnezeu a sãvârºit, a creat, iar omul, deci umanul, nu trebuie sã intervinã cu nimic în lucrarea divinã, doar trebuie sã desãvârºeascã. ªi, de asemenea, nu avem în Sfânta Evanghelie, dar avem în Epistola cãtre Efeseni a Sfântului Apostol Pavel, care creioneazã practic o icoanã a unirii dintre bãrbat ºi femeie, între mire ºi mireasã, în Bisericã, a unirii în Bisericã ºi în care mirele are drept icoanã pe Iisus Hristos, mirele Bisericii, iar Biserica are drept icoanã Biserica, Mireasa lui Iisus Hristos. În concluzie, Cãsãtoria nu este o lucrare simplã ºi pur omeneascã, ci angajeazã o comuniune de persoane, ºi anume: persoanele Preasfintei Treimi ºi persoanele celor care se unesc pentru totdeauna în Iisus Hristos, mirele ºi mireasa. ªi atât timp cât Preasfânta Treime este o tainã, atât timp cât omul este o tainã, cele ce se împlinesc în Iisus Hristos cu omul devin taine…” Stelian GOMBOª


Argeºul Ortodox

Oferta lui Dumnezeu ºi oferta lumii sau a Babilonului - continuare din numãrul anterior 3. Locul al treilea în împãrãþie. Aceasta era cea de-a treia ofertã a Babilonului de altã datã. Aceastã ofertã este la fel de actualã ºi astãzi în lumea sau « Babilonul » zilelor noastre. De ce oare însã Babilonul oferã doar locul al treilea ? În vremea aceea, a Babilonului din timpul lui Daniel, situaþia era astfel. Locul întâi în împãrãþie îl ocupa Nabonid, tatãl lui Belºaþar. Locul al doilea îl ocupa chiar Belºaþar, fiul împaratului, dar care era coregent cu tatãl sãu. Diponibil era doar locul al treilea în împãrãþie. Aceastã ofertã este semnificativã ºi pentru astãzi ºi anume pentru ceea ce ne poate oferi Babilonul modern ºi contemporan. Oricãruia dintre oameni, care aduce servicii lumii sau « Babilonului », oricât ar fi acestea de multe ºi de însemnate, nu i se poate oferi mai mult decât locul acesta, al treilea. Oare de ce ? Lumea sau Babilonul nu poate oferi decât locul al treilea pentru simplul fapt cã locul întâi îi aparþine “împãratului Babilonului“ modern, respectiv diavolului. În Cartea Proorocului Isaia avem descrisã o interesantã paralelã între împãratul Babilonului ºi diavolul : “Tu vei cânta cântecul acesta de ocarã împotriva împãratului Babilonului ºi vei zice: "Cum s-a sfârºit cu asupritorul ºi cum a încetat chinul nostru! Domnul a zdrobit toiagul celor farã de lege, sceptrul rãilor apasatori! Iatã pe cel care lovea popoarele farã încetare cu mânia lui ºi care în întãrâtarea lui punea neamurile sub stãpânirea lui, supunându-le fãrã cruþare! În iad s-a pogorât mãrirea ta în cântecul harfelor tale. Sub tine se vor aºterne viermii ºi viermii vor fi acoperãmântul tãu. Cum ai cãzut tu din ceruri, stea strãlucitoare, fecior al dimineþii! Cum ai fost aruncat la pãmânt, tu, biruitor de neamuri! Tu care ziceai în cugetul tãu: "Ridica-mã-voi în ceruri ºi mai presus de stelele Dumnezeului celui puternic voi aºeza jilþul meu! În muntele cel sfânt voi pune sãlaºul meu, în fundurile laturei celei de miazãnoapte. Sui-mã-voi deasupra norilor ºi asemenea cu Cel Preaînalt voi fi"... Oare acesta este cel ce prefãcea lumea în pustiu ºi cetãþile le dobora ºi nu da drumul robilor sãi?" "Eu Mã voi scula împotriva lor, zice Domnul Savaot, ºi voi nimici numele Babilonului ºi pe cei care au mai rãmas: ºi mugurii ºi mlãdiþele, zice Domnul. “ (Isa. 14, 4-6.11-14.17.22). Locul al doilea este rezervat slujitorilor diavolului, adicã îngerilor lui, demonilor care lucreazã cu el ºi pentru el. Liber rãmâne doar locul al treilea, unde se oferã tot felul de poziþii omeneºti, unor oameni fãrã de Dumnezeu, a unor oameni care nu se mai închinã Domnului, dar care sunt supravegheaþi din umbrã de “împãratul Babilonului” ºi de slujitorii lui. Câte poziþii mai mici sau mai înalte nu sunt în lumea noastrã ocupate de persoane, care slujesc mai degrabã diavolului decât Domnului ? Oferta Babilonului, fie de ieri, fie de astãzi constã într-un veºmânt purpuriu sau o hainã mânjitã a unui caracter pãcãtos, înrobire prin lucrurile ºi ofertele lumii ºi un loc marginal în ierarhia societãþii, de unde poþi sã fii permanent supravegheat ºi manipulat. Diavolul spunea Domnului nostru Iisus Hristos cu ocazia ispitirii Sale, cã-I oferã toate împãrãþiile pãmântului :“Din nou diavolul L-a dus pe un munte foarte înalt ºi I-a arãtat toate împãrãþiile lumii ºi slava lor. ªi I-a zis Lui: Acestea toate Þi le voi da Þie, dacã vei cãdea înaintea mea ºi Te vei închina mie. Atunci Iisus i-a zis: Piei, satano, cãci scris este: "Domnului Dumnezeului tãu sã te închini ºi Lui singur sã-I slujesti". (Mat. 4,8-10). O mare minciunã din partea diavolului, deoarece Biblia spune cã : “al Domnului este pâmântul ºi plinirea lui; lumea ºi toþi cei ce locuiesc în ea. “ (Ps. 24,1). Cum putea da diavolul ce nu era al lui ? La fel procedeazã ºi astãzi, promite din ce nu-i al lui ºi în final nu dã nimic. “Cãci ce-i foloseºte omului sã câºtige lumea întreagã, dacã-ºi pierde sufletul? “ (Marcu 8, 36). Daniel îi tâlcuieºte împãratului scrisul de mânã: “O, rege! Dumnezeu cel Preaînalt a dat lui Nabucodonosor, tatãl tãu, regatul, mãrirea, cinstea ºi strãlucirea. Iar din pricina puterii pe care El i-o dãduse, toate popoarele, neamurile ºi limbile erau înfricoºate ºi tremurau înaintea lui; el omora pe cine voia ºi lãsa în viaþã pe cine voia, înãlþa pe cine voia ºi cobora pe cine voia. ªi pentru cã inima lui se trufise ºi duhul lui se împietrise pânã la mândrie, a fost coborât de pe scaunul regatului sãu ºi vrednicia lui i-a fost luatã; ªi a fost izgonit din neamul omenesc, iar inima i s-a fãcut asemenea dobitoacelor, ºi a locuit cu asinii sãlbatici, mâncând

iarbã ca boii ºi ºi-a udat trupul din roua cerului pânã a recunoscut cã Dumnezeu cel Preainalt are putere peste împãrãþia oamenilor ºi aºazã peste ea pe cine vrea. ªi tu, fiul sãu, Belºaþar, tu nu eºti smerit cu inima, mãcar cã tu ºtii toate acestea. ªi te-ai ridicat împotriva Stãpânului cerului ºi ai adus vasele templului Sãu înaintea ta, ºi ai bãut vin din ele, tu ºi dregãtorii tãi, femeile tale ºi concubinele tale, ºi ai preamãrit dumnezei de argint, de aur, de aramã, de fier, de lemn ºi de piatrã, dumnezei care nu vãd, nici nu aud ºi nici nu cunosc nimic, iar pe Dumnezeul în mâna Cãruia este suflarea ta ºi toate cãile tale, nu L-ai cinstit. Atunci a trimis El vârful mâinii care a scris aceste cuvinte. Iata inscripþia care a fost scrisã: Mene, mene, techel ufarsin. Aceasta este tâlcuirea cuvântului mene: Dumnezeu a numãrat zilele regatului tãu ºi i-a pus capãt. Techel: l-a cântãrit în cântar ºi l-a gãsit uºor. Peres: a împãrþit regatul tãu ºi 1-a dat Mezilor ºi Perºilor.“ (Dan. 5,18-28). Dupã

tâlcuirea scrisului de pe perete, de cãtre proorocul Daniel, Belºaþar organizeazã o ceremonie pe loc, în cadrul cãreia îl îmbracã pe Daniel cu veºmântul de purpurã, îi pune lanþul de aur la gât ºi anunþã cã el va deþine locul al treilea în cârmuirea împãrãþiei. Belºaþar a înþeles mesajul cerului, însã a încercat sã caute în ultima clipã bunãvoinþa cerului. În noaptea aceea, însã care a fost ultima pentru istoria unui mare imperiu, cel babilonian, toatã strãlucirea acestuia, împreunã cu împãratul Belºaþar s-a prãbuºit definitiv, cãzând în mâinile armatelor persane ale lui Cir. Proorocul Daniel a refuzat oferta Babilonului pentru cã exista o ofertã mult mai atrãgãtoare ºi infinit mai valoroasã din partea unui alt Împãrat, Cel care iarãºi va sã vinã cu mãrire, “Împãratul împãraþilor ºi Domnul domnilor” (Apoc. 19, 16). Iatã ºi oferta Lui: “Te sfãtuiesc sã cumperi de la Mine aur lãmurit în foc, ca sã te îmbogãþeºti, ºi veºminte albe ca sã te îmbraci ºi sã nu se dea pe faþã ruºinea goliciunii tale, ºi alifie de ochi ca sã-þi ungi ochii ºi sã vezi.“ (Apoc. 3,18). 1. Aurul oferit de Domnul Iisus Hristos este curãþit prin foc. Acest lucru înseamnã cã aurul este curat, pur ºi de mare valoare. Aurul acesta nu înlãnþuie gâtul nimãnui, pentru cã Dumnezeu respectã libertatea deplinã de alegere a fiecãruia. Domnul nostru Iisus Hristos vrea sã fim bogaþi, însã nu vrea sã fim robi ai bogãþiei; El vrea sã fim puternici, însã nu robi ai puterii. Mântuitorul nostru, “Împãratul împãraþilor ºi Domnul domnilor“, ne oferã adevãrata bogãþie cereascã ºi adevãratele valori veºnice, care nu înrobesc pe nimeni, acele bogãþii, constituite din fapte bune ºi de milostenie, care nu le poate deteriora nimic, ºi care vor fi o « comoarã în cer ». 2. Veºminte sau haine albe, nu roºii ca purpura. Veºmintele sau hainele albe sunt în Sfânta Scripturã simbolul unui caracter curat ºi sfânt, un caracter dupã Modelul lui Iisus Hristos ºi lucrat de El. “Sã ne bucurãm ºi sã ne veselim ºi sã-I dãm slavã, cãci a venit nunta Mielului ºi mireasa Lui s-a pregãtit, ªi i s-a dat ei sã se înveºmânteze cu vison curat, luminos, cãci visonul sunt faptele cele drepte ale sfinþilor.“ (Apoc. 19,7-8). Acest caracter curat ºi neprihãnit este singurul care ne poate trece dincolo în

Împãrãþia lui Dumnezeu, haina aceea de nuntã, oferitã de Împãrat ºi fãrã de care nu poþi la masa Lui. 3. Domnul ºi Mântuitorul nostru ne oferã nu doar locul al treilea, ca in cazul “împãratului Babilonului”, ci propriul Sãu tron, adicã ne oferã primul loc: “Celui ce biruieºte îi voi da sã ºadã cu Mine pe scaunul Meu, precum ºi Eu am biruit ºi am ºezut cu Tatãl Meu pe scaunul Lui. “ (Apoc. 3, 21). El îi va urca atunci pe fiii Sãi ºi pe fiicele Sale, rãscumpãraþi prin Crucea Golgotei, pe însuþi tronul Sãu de slavã, pentru a putea privi de acolo, însã dintr-o cu totul alta perspectivã, mãreaþa operã de salvare a neamului omenesc. 4. O ofertã în plus - alifia pentru ochi. Existã din partea lui Dumnezeu ºi o ofertã în plus, ofertã care lipseºte celeilalte parti, adicã lumii sau « Babilonului » ºi anume “alifia pentru ochi”. Aceasta este un dar pe care numai Iisus Hristos îl poate oferi. Lumea sau « Babilonul » nu va oferi niciodatã aºa ceva, pentru cã el nu are interes ca supuºii sãi sã vadã prea departe sau mai departe decât momentul “acum” ºi “aici”. Lumea sau « Babilonul » nu are nici un fel de interes ca supuºii sãi sã deosebeascã binele de rãu ºi adevãrul de minciunã. Diavolul nu doreºte ca omul sã vadã mai departe în viitor. El ne îndeamnã sã folosim doar momentul. Numai Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Cel care este “Calea, Adevrul ºi Viaþa”(Ioan 14,6) , e dornic sã ne ofere prin Jertfa Crucii Sale, spiritul de discernãmânt, spiritul care ne ajutã sã alegem partea cea bunã, sã luãm de fiecare datã cele mai bune decizii de partea lui Dumnezeu. În cãlãtoria noastrã spre Împãrãþia lui Dumnezeu, suntem confruntaþi în fiecare zi cu ispitele ºi tentaþiile “Babilonului” modern. Snta Scripturã spuen clar cã zilele Babilonului sunt numãrate. Sentinþa divinã va dispune în curând: “ªi un al doilea înger a venit, zicând: A cãzut, a cãzut Babilonul, cetatea cea mare, care a adãpat toate neamurile din vinul furiei desfrânãrii sale.“(Apoc. 14,8); “Dupã acestea, am vãzut un alt înger, pogorându-se din cer, având putere mare, ºi pãmântul s-a luminat de slava lui, ªi a strigat cu glas puternic ºi a zis: A cãzut! A cãzut Babilonul cel mare ºi a ajuns locaº demonilor, închisoare tuturor duhurilor necurate, ºi închisoare tuturor pãsãrilor spurcate ºi urate.“ (Apoc. 18, 1-2). Diavolul, care pretinde în mod nelegitim pretenþia de stãpânire a acestui pãmânt ºi care nu are nimic comun cu Domnul ºi Mântuitorul nostru, precum zicea El : “Nu voi mai vorbi multe cu voi, cãci vine stãpânitorul acestei lumi ºi el nu are nimic în Mine.“ (Ioan 14, 30); “Acum este judecata acestei lumi; acum stãpânitorul lumii acesteia va fi aruncat afarã. “ (Ioan 12, 31). Ce se va întâmpla atunci cu toate ofertele « Babilonului » ºi cu cei care sau lãsat vrãjiþi de farmecul ºi strãlucirea lor ? Iatã ce zice Bunul Dumnezeu prin Sfânta Carte : “Nu iubiþi lumea, nici lucrurile din lume. Dacã iubeºte cineva lumea, dragostea Tatãlui nu este în El. Cãci tot ce este în lume: pofta firii pãmânteºti, pofta ochilor ºi lãudãroºia vieþii, nu este dela Tatãl, ci din lume. ªi lumea ºi pofta ei trece; dar cine face voia lui Dumnezeu, rãmâne în veac.“ (1 Ioan 2, 15-17). Trebuie sã þinem minte cã ceea ce ne poate oferi « Babilonul » sau lumea aceasta, este trecãtor. Bogãþia lumii noastre este trecãtoare ºi ea ºi ne ºi înrobeºte, iar caracterele care sunt clãdite prin metode omeneºti sunt murdãrite de pãcat ºi nu conferã dreptul de a intra în Împãrãþia lui Dumnezeu, iar eventualele avantaje de ordin politic, social sau de orice altã naturã nu ne vor oferi adevãrata libertate de care avem trebuinþã. Dimpotrivã, toate aceste oferte ale lumii, sunt simple vrãjeli, care ne vor domina viaþa ºi ne vor manipula dupã voia “stãpânitorului acestei lumi” (Ioan 12, 31; 14, 30 ) Iatã de ce ar fi înþelept sã ne gândim, sã chibzuim bine atunci când suntem puºi în faþa unei alegeri. Dumnezeu sau lumea ? Sunt ºi astãzi tentaþii asemãnãtoare Babilonului de altã datã. Douã oferte, douã posibilitãþi, vor fi mereu pânã la finalul istoriei acestui pãmânt. Iisus Hristos, Mântuitorul nostru aºteaptã sã facem alegerea cea bunã. Indiferent care va fi alegerea noastrã, El o va respecta. Poate cã evenimentele întâmplate în acea noapte istoricã de 12 oct. 539 î.Hr. va fi o învãþãturã folositoare pentru noi. Doamne ajutã !. Dr. Ion ROTARU

7


Argeºul Ortodox

Ortosinteze

Universitatea din Piteºti la 50 de ani de la înfiinþare Din anul 1996 a devenit director al Institutului de Studii Ecumenice "San Bernardino" din Veneþia, încorporat în Facultatea de Teologie a Universitãþii Pontificale "Antonianum" din Roma. În data de 19 septembrie 2005, Facultatea de Teologie "Sf Mc. Filoteia" din Piteºti a încheiat un parteneriat cu institutul veneþian. Astfel, pãrintele Roberto Giraldo, în perioada 2008-2012, a þinut În cadrul manifestãrilor prilejuite de împlinirea a 50 de ani de la înfiinþarea Universitãþii din municipiul Piteºti, joi, 1 noiembrie 2012, senatul universitar a oferit titlul de Doctor Honoris Causa pãrintelui arhimandrit Roberto Giraldo, rectorul Institutului Ecumenic "San Bernardino" din Veneþia. La acest eveniment a participat ºi Întâistãtãtorul Eparhiei Argeºului ºi Muscelului, Înaltpreasfinþitul Pãrinte Calinic. Pãrintele profesor Dr. Roberto Giraldo s-a nãscut în 9 august 1944. Dorind sã îºi dedice viaþa Bisericii, cercetãrii teologice ºi ecumenismului, a îmbrãþiºat viaþa monahalã în cadrul Ordinului Franciscan, fiind hirotonit preot în 14 iunie 1970.

diferite cursuri studenþilor ºi masteranzilor teologi piteºteni, fiind abordate teme de actualitate privind relaþiile între biserici ºi dialogul ecumenic. De asemenea, în anul 2007, trei licenþiaþi ai Facultãþii de Teologie din Piteºti au fost acceptaþi pentru studii de masterat la Institutul "San Bernardino" din Veneþia. Au urmat frumoase ºi apreciate manifestãri ºtiinþifice de dialog teologic care s-au desfãºurat în Arhiepiscopia Argeºului ºi Muscelului. În final cei prezenþi la acest eveniment au asistat la un program oferit de studenþii Facultãþii de Teologie „Sf. Mc. Filoteia" din Piteºti.

Slujbã Cercetarea ºi îngrijirea bolnavilor, responsabilitate sfântã a Bisericii Arhiereascã

În perioada 1-13 noiembrie 2012, în Arhiepiscopia Argeºului ºi Muscelului se desfãºoarã conferinþele pastoral misionare semestriale de toamnã, organizate în cele ºase protopopiate ale Eparhiei. Având ca temã principalã "Cercetarea ºi îngrijirea bolnavilor, responsabilitate sfântã a Bisericii", conferinþa de astãzi, 2 noiembrie 2012, s-a desfãºurat în sala arhiepiscopalã din incinta protoieriei Piteºti, în prezenþa Înaltpreasfinþitului Pãrinte Calinic, Arhiepiscop al Argeºului ºi Muscelului. Conferinþa a fost precedatã de Sfânta

L i t u r g h i e arhiereascã oficiatã de Întâistãtãtorul Eparhiei în biserica Sf. Vineri din municipiul Piteºti. Lucrãrile prezentate au urmãrit trei teme importante: - catehizarea credincioºilor cu privire la sãnãtatea ca dar al lui Dumnezeu ºi responsabilitate umanã;

la Curtea de Argeº

- lucrarea pastoralã a Bisericii ºi a slujitorilor ei pentru îngrijirea bolnavilor; - lucrarea social-filantropicã ºi medicalã a Bisericii ºi slujitorilor ei; În sãptãmânile urmãtoare vor fii organizate conferinþe ºi în protopopiatele Mioveni, Topoloveni, Costeºti ºi Câmpulung Muscel. Biroul de presã al Arhiepiscopiei Argeºului ºi Muscelului

În Duminica a XXII-a dupã Rusalii, Înaltpreasfinþitul Pãrinte Calinic, Arhiepiscop al Argeºului ºi Muscelului, a oficiat Sfânta Liturghie în catedrala arhiepiscopalã din municipiul Curtea de Argeº. Cu aceastã ocazie, Chiriarhul eparhiei a adresat celor prezenþi un cuvânt de învãþãturã. Rãspunsurile în timpul Sfintei Liturghii au fost date de corul catedralei arhiepiscopale. Catedrala arhiepiscopalã din Curtea de Argeº este ctitoria Sfântului Voievod Neagoe Basarab, fiind ridicatã între anii 1512-1517.


Argesul Ortodox Anul XI, Nr. 571 10 - 17 noiembrie 2012