z Anul XI z nr. 569 z 126 octombrie - 1 noienbrie 2012 z 8 pagini
Sãptãmânal teologic, bisericesc ºi de atitudine al Arhiepiscopiei Argeºului ºi Muscelului
Neagoe Basarab „Pãrinte adevãrat” În cursul anului 2004, când se împlineau cinci sute de ani, de când ªtefan cel Mare a pãºit în þara de peste veac ºi se fãceau pregãtirile pentru canonizarea sa, ca sfânt, de cãtre Sinodul Bisericii Ortodoxe Române, am scris ºi publicat cartea: Sfântul Voievod ªtefan cel Mare – între cer ºi genune. Trebuie sã mãrturisesc, cã am avut o îndemnare a inimii ºi m-am bucurat sã fiu cu gândul ºi sufletul alãturi de domnia lui biruitoare. N-am crezut, cã peste numai patru ani, în 2008, cel care era urmaº în Þara Româneascã, al gândului ºtefanian, tânãrul domn, Neagoe Vodã Basarab, avea sã-ºi aºeze numele în calendarul creºtin ortodox, alãturi de gloriosul ªtefan. Acelaºi Sinod românesc, binecuvântat de Dumnezeu, împodobea calendarul cinstirii de sfinþi, cu un nou nume, la aproape o jumãtate de mileniu, în persoana evlaviosului principe isihast ºi domn al pãcii, Ioan Neagoe Vodã Basarab. Istoricul Manole Neagoe, - ce alcãtuire de nume!, - avea sã scrie prin 1965, cã în afarã doar de douã articole semnate de Toma Gh. Bulat ºi Al. Nemþiu „n-ar exista în istoriografia noastrã, oricât de paradoxal ar pãrea, nicio altã lucrare care sã ocupe în mod special de aspectele „laice” ale personalitãþii lui Neagoe ºi ale activitãþii sale atât de frumos caracterizate de Haºdeu” (Manole Neagoe, Despre politica externã a lui Neagoe Basarab, comunicare prezentatã la Asociaþia Slaviºtilor din România la 25.01.1965 ºi tipãritã în revista Studii, tom. 19, 1966, p. 745-764). Izvoarele contemporane domnitorului român, ne aratã cã existã suficiente temeiuri spre a vorbi de o politicã externã activã, clarvãzãtoare ºi plinã de înþelepciune a tânãrului domnitor, care pãºea în secolul XVI cu atâta strãlucire. Manole Neagoe, spunea cã Voievodul Neagoe Basarab era „departe de a contempla
cerul cu sfinþii sãi” ºi cã în lumina documentelor era „un atent observator al raportului de forþe pe plan internaþional”. Cum poþi fi atent pe unde trãieºti ºi în ce ipostaze, pânã nu „contempli cerul cu sfinþii sãi” pentru a fi în ºirul gândirii istoricului amintit? Personalitatea istoricã a marelui Neagoe Basarab, s-a impus contemporanilor sãi ºi nouã, pânã astãzi, tocmai prin faptul cã era cu gândul ºi inima în cer cu sfinþii sãi, dar
tot atât de bine cãlcând înþelepþeºte cu picioarele pe pãmânt. Aplecându-ne, cu rãbdare ºi dragoste asupra documentelor ºi analizând situaþia internaþionalã a începutului de secol XVI, se înþelege mai bine de ce domnia ilustrului voievod Neagoe Basarab a fost „o epocã excepþionalã de pace ºi de culturã în mijlocul unei întunecoase furtune de mai mulþi secoli”. Luminatul domn al Þãrii Româneºti, cu remarcabila lui înþelepciune politicã ºi religioasã a ºtiut sã discernã drumul cel mai sigur pentru a salva poporul român ºi þara sa de la catastrofele în care se adâncirã toate popoarele din Peninsula Balcanicã. Cu ceva ani mai târziu, a cãzut chiar ºi regatul maghiar dupã lupta de la Mohaci(1526). Aºa va ajunge, istoricul amintit la concluzia
potrivitã: „Secretul faptului cã, dintre toate þãrile cu care se învecina în momentul acela teritoriul patriei noastre, numai Þãrile Române au reuºit sã-ºi pãstreze, neîntrerupt, existenþa de stat ºi dezvoltarea culturalã de la întemeiere ºi pânã în zilele noastre, trebuie cãutat ºi în aceastã înþelepciune politicã a poporului nostru, al cãrei reprezentant ºi prim teoretician a fost Neagoe Basarab” (Idem, ibidem). Paralel cu grija de fiecare zi a unei gospodãriri înþelepte a Þãrii, Neagoe Vodã, cu toatã râvna se îngrijea ºi de mântuirea sufletului sãu „ºi au chemat patriarhii ºi vlãdicii ºi episcopii ºi egumenii, preoþi, cãlugãri ºi diaconi ºi s-au strâns toþi în scaunul Târgoviºtei ºi au fãcut mir sfânt în sfânta mitropolie. Deci au fãcut Bãsãrab Vodã multe biserici ºi mãnãstiri în Þara Româneascã ºi printre alte þãri ºi multã milostenie la mulþi oameni. ªi mai apoi de toate, aceastã sfântã ºi luminatã ºi înfrumuseþatã mãnãstire ce se cheamã Argeºul” (Letopiseþul Þãrii Româneºti, manuscrisul de la Mãnãstirea Neamþu, asemãnãtor cu versiunea arabã din 1660, a lui Macarie Zaim). Dionisie Fotino, autorul Istoriei vechii Dacii, descrie pe domnitorul Neagoe Vodã, fãcându-i un portret viu: „Acest domn a fost din natura sa generos, filantrop ºi mizericordios (milostiv). În zilele lui au lipsit din þarã rãzboaiele ºi intrigile boierilor… Acest domn judeca drept ºi dupã legi cârmuia þara ca pãrinte adevãrat” (Dionisie Fotino, Istoria vechii Dacii, Viena, 1818, versiune româneascã de G. Sion, Bucureºti, 1859, p. 120).
Arhiepiscop al Argeºului ºi Muscelului
Argeºul Ortodox
Curajul creºtinesc De fiecare datã când nu adãpãm sufletul cu rugãciune cãtre Dumnezeu, de fiecare datã când nu ne ridicãm împotriva vreunei patimi care ne tulburã inima, de fiecare datã când ne cruþãm caloriile, refuzând sã ajutãm pe aproapele, pe scurt, în orice situaþie în care fugim de un oarecare sacrificiu, suntem laºi. Desigur cã bãrbãþia creºtineascã include curajul în accepþiunea lui largã (moderat de dreapta socotealã), însã îl depãºeºte, fiind de fapt una dintre cele mai polimorfe virtuþi. Suprafaþa bãrbãþiei intersecteazã ºi depãºeºte toate urmãtoarele aspecte: îndrãznirea (nu îndrãzneala, cum bine a notat monahul Nicolae de la Rohia, din cauza rãspândirii sensului peiorativ al cuvântului biblic „îndrãznealã” în limba românã modernã), mãrturisirea adevãrului, mãrturisirea lui Hristos, neînfricarea în faþa morþii ºi a pericolului, rãbdarea în suferinþa fizicã sau psihicã, jertfa, înþelepciunea, sinceritatea faþã de sine însuºi, faþã de oameni ºi faþã de Dumnezeu, nãdejdea, stãruinþa în rugãciune, tãria caracterului ºi a credinþei, rezistenþa fizicã ºi moralã la durere ºi nedreptate º.a. Dupã cum se observã, bãrbãþia cuprinde aspecte sufleteºti ºi materiale, direcþii centripete (cãtre sufletului persoanei) ºi centrifuge (cãtre Dumnezeu ºi cãtre celelalte persoane), însã toate au ceva în comun: rezistenþa în faþa unei forme de suferinþã, fie cã are sursã interioarã, când suferã inima din cauza oricãrui tip de patimã din ea, fie cã are sursã exterioarã, când suferã trupul ºi sufletul din cauza durerii de orice tip. De aici se vede valoarea virtuþii bãrbãþiei, cãci „curajul omului îl întãreºte în vreme de suferinþã, iar pe un om lipsit de bãrbãþie, cine-l va ridica ?” (Pilde XVIII, 14). ªi pe bunã dreptate aºa este, cãci cu virtutea bãrbãþiei ne ferim de pãcat ºi tot prin ea ne ridicãm din pãcat, cãtre smerenie ºi cãtre invocarea milei lui Dumnezeu. În cuvintele Avvei Isaia Pustnicul: „bãrbãþia inimii este un ajutor dat sufletului de a fi dupã Dumnezeu, precum lenea este un îndemn spre rãu”. Pentru a cuprinde toate aceste caracteristici, Avva Filimon le-a rezumat în sintagma „bãrbãþie duhovniceascã”, pe de-o parte pentru a o diferenþia de curajul eroilor ºi de obrãznicia mândrilor, pe de altã parte pentru a o încadra corect în câmpul rãzboiului nevãzut. În sufletului omului, bãrbãþia duhovniceascã lucreazã activatã de nãdejdea în Dumnezeu, de pilda dreptului Iov, a Mântuitorului ºi a Sfinþilor Mucenici, de scârba de starea pãcãtoasã ºi de ura faþã de pãcat. Ea dispare însã dacã sufletul se învoieºte cu pãcatul ºi cu plãcerea cu care îl momeºte diavolul pe om. Se ºtie cã nimic nu
Colegiul de redacþie FONDATOR: † Înalt Preasfinþitul Arhiepiscop CALINIC al Argeºului ºi Muscelului
Adresa: Strada Þepeº Vodã nr. 17 Tel/fax: 0248/217629 e-mail: argesulortodox@yahoo.com
2
slãbeºte tãria sufletului ca fumul bãuturii, a plãcerii hedoniste ºi a auto-suficienþei, ºi nimic nu altereazã lucrarea ei ca necunoºtinþa, nepãsarea ºi uitarea. Din punct de vedere patologic, insuficienþa/lipsa ei duce la sfialã, laºitate, fricã, ferire, aspectul „cãldicel”, iar exacerbarea ei dã obrãznicia, nebunia, lipsa de chibzuinþã, ne-înþelepciunea, violenþa ºi mânia. De aceea ea trebuie pãzitã prin practicarea ei ºi trebuie corectatã de dreapta socotealã întru înþelepciune ºi smerenie. Avva Isihie Sinaitul aratã cã funcþia bãrbãþiei
duhovniceºti este „sã cãlãuzeascã cele cinci simþuri ºi sã le pãzeascã sã nu se întineze prin ele omul nostru cel dinlãuntru, care este inima, ºi cel dinafarã, care este trupul”. Putem obiecta aici cã bãrbãþia nu este nici post, nici rugãciune ca sã pãzeascã omul în întregimea alcãtuirii lui; adevãrat, însã bãrbãþia este puterea cu care ne ridicãm la post ºi la rugãciune, ea este tãria cu care þinem în frâu poftele ºi miºcãrile entropice ale fiinþei noastre, în colaborarea ei cu voinþa, ne dã forþa sã facem pravila, sã luptãm cu ispita, sã þinem piept necazurilor ºi nenorocirilor din viaþã, ba chiar îi împuterniceºte pe cei mai avansaþi în rugãciune sã se lupte cu demonii (uneori aievea, vezi Gheron Iosif Isihastul). Este adevãrat cã Hristos, Fiul lui Dumnezeu ºi capul Bisericii noastre, Cel pe care îl urmãm în credinþã ortodoxã ºi cu înfãptuire dreptslãvitoare (adevãrata filozofie practicã), este „blând ºi smerit cu inima” (Matei XI, 29), dar
Editor: Preot Daniel Gligore - consilier cultural Redactor ºef: Pr. Dr. Napoleon Dabu Art designer: ing. Bogdan Nicolae Ciocîrlan
ºi foarte viteaz, dând dovadã de toatã bãrbãþia sufleteascã prin înfruntarea foamei, ostenelii, privegherii, mersului la propovãduire, dar mai ales prin suportarea nedreptãþii, batjocurii ºi morþii pe cruce. Prin pilda vieþii Lui ºi prin cuvintele Lui ne cheamã sã nu fim laºi, cãci porunceºte slãbãnogului adus pe pat: „Îndrãzneºte, fiule! Iertate sunt pãcatele tale!” (Matei IX, 2); o încurajeazã pe femeia cu scurgere de sânge: „Îndrãzneºte, fiicã, credinþa ta te-a mântuit.” (Matei IX, 20-22); îi liniºteºte pe ucenicii care-L vedeau mergând pe mare: „Îndrãzniþi, Eu sunt; nu vã temeþi!” (Matei XIV, 26-27); îi învaþã pe ucenici cã stãruinþa rugãciunii duce la primirea darului spre mântuire, concluzionând cã: „Cereþi ºi vi se va da; cãutaþi ºi veþi afla; bateþi ºi vi se va deschide.” (Luca XI, 5-9); iar în alt loc, îi asigurã de izbânda duhovniceascã, zicând: „În lume necazuri veþi avea; dar îndrãzniþi. Eu am biruit lumea.” (Ioan XVI, 33). Sfinþii Apostoli ºi-au însuºit aceastã virtute ºi au lucrat-o cu harul Duhului Sfânt, aducând Evanghelia ºi Biserica ortodoxã la vrednica slavã de cuvânt ºi respectiv de trup tainic al Mântuitorului. Ei au mãrturisit adevãrul fãrã fricã în faþa celor care ar fi putut avea drept asupra vieþii lor: sinedriul (Fapte IV, 13; 29-31), sinagoga (Fapte XIX, 8) ºi toate adunãrile neamurilor, învãþându-i pe corinteni sã lucreze credinþa cu multã îndrãznealã întru nãdejdea slavei viitoare (II, III, 11-12), arãtându-le efesenilor cã prin Iisus Hristos ºi prin credinþa în El, au dobândit „îndrãznealã ºi apropiere de Dumnezeu, cu deplinã încredere” (III, 11-12); descoperindu-le evreilor cã sãlaºul Fiului lui Dumnezeu este omul „numai dacã þinem pânã la sfârºit cu neclintire, îndrãzneala mãrturisirii ºi lauda nãdejdii noastre” (III, 6), cã sângele lui Iisus dã îndrãzneala intrãrii în Sfânta Sfintelor (X, 19-20), cã „buna îndrãznealã” este cea care îl sfãtuieºte pe om sã cearã ajutorul Domnului (XIII, 5-6). Dacã mai socotim ºi mãrturiile Sfinþilor Mucenici, începând cu Sf. Arhidiacon ªtefan ºi terminând cu Sfinþii mãrturisitori din temniþele comuniste, vedem preþuirea pe care Dumnezeu o pune pe virtutea bãrbãþiei duhovniceºti, dar ºi datoria noastrã de a o dobândi ºi de a o exercita. ªtiind cã nimic din ce e bine nu se face fãrã ajutorul lui Dumnezeu, ne amintim mereu cuvintele Duhului Sfânt rostite prin gura prorocului David: „Aºteaptã pe Domnul, îmbãrbãteazã-te ºi sã se întãreascã inima ta ºi aºteaptã pe Domnul” (Psalm XVI, 20). Pr. Marius COSTACHE
Redacþia: preot prof. Cornel Dragoº, preot Florin Iordache, diacon prof. Gabriel Firuþã, asist. univ. drd. Gabriela Safta. Paginã web: preot Gabriel Grecu
Colaboratori: Dr. Ioan Gheorghe Rotaru, prof. Alexandru Brichiuº, pr. prof. Andrei Cãnuþã, pr. prof. Roberto-Cristian Viºan, Roxana Dragoº, Amalia Cornãþeanu, Amalia Constantinescu, Iuliana Popa.
Responsabilitatea fiecãrui articol publicat îi revine autorului
ISSN: 1583-2643
Argeºul Ortodox
Martin Buber ºi existenþialismul religios
Martin Buber ºi Gabriel Marcel Majoritatea istoricilor filozofiei ºi a exegeþilor operelor lui Martin Buber sunt de acord cã gândirea lui este puternic ancoratã într-un existenþialism religios. Nu întâmplãtor el a legat o strânsã prietenie cu catolicul francez Gabriel Marcel, cu teologii nemþi Rudolf Bultmann, Albert Schweitzer, Rudolf Otto etc. ºi cu iudeo-creºtinul Franz Rosenzweig. Cu cel dintâi a purtat o interesantã corespondenþã legatã de stabilirea exactã a termenilor potriviþi pentru traducerea capodoperei Ich und Du în limba francezã, lucru ce se va realiza într-un final. Ocupându-se de relaþia dintre Martin Buber ºi Gabriel Marcel, Emmanuel Levinas a evidenþiat cu acurateþe atât premisele culturale care stau la baza acestei relaþii, cât ºi convergenþele filosofico-religioase ale operelor celor doi, fãcând o paralelã între Ich un Du ºi Journal Metaphisique (Emmanuel Levinas, Martin Buber, Gabriel Marcel el la Philosophie în Revue Internationale de Philosophie, No 126/1978, p. 492511). Voi încerca sã rezum în câteva puncte articolul lui Emmanuel Levinas Martin Buber, Gabriel Marcel et la Philosophie, articol ce reproduce textul unei comunicãri susþinutã la Colocviul cansacrat lui Buber la Universitatea Ben Gurion (David Ben Gurion, pe numele sãu David Gryn, nãscut în Plonsk, la graniþa polono-rusã,sionist ºi socialist, fondator al Partidului Muncitorilor din Israel, primul prim-ministru al Israelului (vezi Jacob Neusner, Iudaismul în timpurile moderne, p. 265-273) din Beer-Sheva ºi organizat de profesorul Yochanam Bloch în ianuarie 197833 idem. a. Levinas pune faþã în faþã relaþiile Eu-Tu ºi EuAcela. Eu-Tu la Gabriel Marcel evocã originalitatea sociabilitãþii, unde Eu este omul care intrã în relaþie cu alþi oameni sau cu Dumnezeu, pe când la Buber EuAcela este raportul care defineºte relaþia socialã, unde omul ca subiect îºi asumã sau împropriazã pe cel de lângã el drept obiect. Eu-Tu desemneazã la Buber relaþia dintre douã persoane capabile de reciprocitate, culminând cu relaþia Eu-Tu etern, la fel cum la Marcel este relaþia Eu-Tu (Dumnezeu). „Existã între Gabriel Marcel ºi Martin Buber o remarcabilã comunitate în cadrul vederilor esenþiale: relaþia Eu-Tu descrisã în originalitatea sa în raport cu ceea ce Buber desemneazã prin Eu-Acela: originalitatea socialitãþii în raport cu structura subiect-obiect, aceasta nefiind nici mãcar necesarã pe fundamentul aceleia: Tu prin excelenþã invocat în Dumnezeu, pe care Buber îl denumeºte Tu etern ºi care pentru Marcel ar fi deja lipsit dacã l-am apela la persoana a III-a; invocarea sau interpelarea în Dumnezeu a unui Tu etern creionând dimensiunea care redã doar posibilã întâlnirea dintre un tu uman (umanul ar trebui sã se lase tratat ºi în obiect); ºi astfel fundamentul într-o religie originarã a oricãrei relaþii cu adevãrat interpersonale” (ibidem, p. 492). b. Prima observaþie majorã pe care o face Levinas este aceea cã cei doi filosofi sunt amândoi religioºi: Buber este filosof iudeu, iar Marcel este filosof creºtin. Aceastã religiozitate i-a ajutat sã exprime cu claritate raportul dintre Eu ºi Tu drept o relaþie interpersonalã: „Elle consiste à affirmer que la spiritualité de l’humain – ou sa religiosité – est dans le fait pour l’homme d’être auprès de l’homme, ni perdu dans la masse, ni abandoné dans sa solitude. Ce qui signifierait sourtout et la portée religieuse des rapports inter-humains et, inversement, la possibilité originaire et l’accomplissement du rapport-àDieu – de ce rapport à l’Invisibile, au Non-donné – dans l’approche par l’homme de l’autre homme interpellé comme toi” (ibidem, p. 493). O relaþie în cadrul cãreia eu spun tu, în aceeaºi mãsurã în care tu eºti un eu capabil sã îmi rãspunzi ca tu. Levinas preia de fapt o observaþie mai veche a altui Emmanuel, Mounier, care subliniazã cã „…pentru un Buber sau un Gabriel Marcel, experienþa introduce unei comunicãrii subiecte, dialog, întâlnire autenticã, în care nu tratez pe altul ca naturã, ci ca libertate, ºi mai mult, la aceastã comunicare eu colaborez cu libertatea sa aºa cum ºi el colaboreazã cu libertatea mea” (Emmanuel Mounier, op. cit., p. 129). c. Gabriel Marcel ºi Martin Buber denumesc relaþia dintre Eu-Tu drept între. În Journal Metaphizique, Marcel defineºte legãtura dintre douã persoane capabile
de relaþie ca entre-le-deux, care este un „mode d’etre: la co-presence, le co-esse” (Emmanuel Levinas, op. cit., p. 494). ªi Buber în Ich und Du defineºte relaþia ca un între (Zwischen, Between), acel interval care nu aparþine nici numai lui Eu ºi nici numai lui Tu, ci lui EuTu. Acest interval este cuvântul relaþiei dialogice. „Marcel a consacrée a Buber dans l’ouvrage collectif de 1963, il semble confirmer son accord sur ce point et écrit: dans toutes les situations, le rencontre ne se joue en aucune façon dans l’un ou dans l’autre participant ou dans une unité neutre qui les embrasse tous les deux, mais, au sens le plus vrai, entre-les-deux dans une dimension qui n’est accessible qu’à eux” (idem). d. Levinas confirmã cã ambii gânditori, de pe
fundamentul religiozitãþii îmbinatã cu atitudinea specificã oricãrui adept al filosofiei existenþei, resping pretenþia raþiunii de a conceptualiza sau resping orice iniþiativã a „obiectivismului intelectualist” de a cunoaºte sau de a atinge demnitatea actului spiritual. (idem) „Buber et Marcel rejoignent cellui-ci dans la recherche d-une plenitude extatique de l’existence tout entière et d’une présence qui, dans l’obiectivité des choses a connaître, se limite et se déforme – ce qui permet à ces philosophes d’élever au rang de catégories – d’existentiaux comme depuis Heidegger on le dit – des termes concrets a résonance antropologique qui, jusqu’alors, n’apparaissaient qu’en psychologie. Mais pour les philosophes de la coexistance, l’extase autour de laquelle la plenitude humaine concrete se ressemble, est non pas l’intentionnalite thematisante de l’experience, mais l’interpretation d’autrui, relation de personne a personne, celle qui aboutit au pronom tu. Ce n’est pas la verite qui serait la signification ultime de cette relation, mais la socialite ireductibile au savoir et a la verite.” (ibidem, p. 494-495). e. Între Buber ºi Marcel existã, însã, ºi deosebiri. Prima deosebire este cea legatã de esenþa Relaþiei. Astfel, Levinas observã cã la Buber „lumea concretã sub care aceastã Relaþie se îndeplineºte este limbajul – care ajunge astfel pînã în apropierea divinitãþii. Dialogul nu
este aici o metaforã. În analizele sale, Buber insistã pe miºcarea inerentã cuvântului care nu poate fi reþinut în cel care îl enunþã ºi se face înþeleas deja de cel care ascultã sau este primit de el ºi îl transformã rãspunzând. Cuvântul este între-cei-doi (entre-les-deux) prin excelenþã. Dialogul funcþioneazã nu ca o sintezã a relaþiei, ci ca o desfãºurare în sine. Dincolo de esenþa imediatã a întâlnirii, împlinirea în entre-les-deux a cuvântului nu se mai poate reþine ceea ce nu este deja recul, raportat la limbaj, ºi ceea ce nu se depãrteazã de prezenþã, de relaþia vie. Relaþia prin intermediul limbajului este gânditã ca o transcendenþã ireductibilã la imanenþã. Ontologia - de vreme ce ontologia existã totuºi – care se contureazã astfel, þine de aceastã transcendenþã ireductibilã, prin toatã semnificaþia ei” (ibidem, p. 496). Gabriel Marcel este de acord cu Buber pânã la un anumit punct, de la care el se întreabã: cum poate limbajul sã exprime relaþia, fãrã sã o altereze? „Fãrã îndoialã, spune Marcel, intuiþia fundamentalã a lui Buber rãmâne în ochii mei, indubitabil valabilã, dar întrebarea care se pune este cum ea poate sã se transpunã pe un plan al limbajului fãrã sã degenereze prin acesta. Cãci aceastã transpunere ridicã mari dificultãþi” (ibidem, p. 497). Limbajul este, dupã Marcel, incapabil sã exprime viaþa interioarã „trãitã ca imediatitatea însãºi a coprezenþei”. Aceasta este deasupra cuvintelor ºi deasupra dialogului. Singurul care poate sã rezolve aceastã problemã este trupul omenesc, pe care filosoful existenþialist creºtin îl numeºte mediator. Noþiunea întrupãrii este în viziunea lui Marcel „axul central al metafizicii”. Levinas interpreteazã întruparea marcelianã astfel: „Eu încarnat (întrupat) nu este, în propria sa conºtiinþã de sine, numai pentru el însuºi; el existã de maniera de a avea ceva impenetrabil în el. Nu un corp strãin! Fiinþa sa pentru sine este dintr-o datã o expoziþie pentru ceilalþi, în acest sens, el este luiºi obscuritate” (ibidem, p. 497). Trebuie subliniat cã prin introducerea noþiunii de trup sau corp, Marcel nu produce o dihotmoie nici în sens ontologic þi nici antropologic. Pentru el corpul este mediatorul: „Le corps serait essentiellement médiateur, mais irréductibile à toute médiation formelle ou dialectique; il serait la médiation absolute ou originaire de l’ètre: <<en ce sens-là, c’est moi-même, car je ne puis m’en distinguer qu’à condition de la convertir en object, c’est-à-dire de cesser de la traiter comme médiateur absolu>>” (ibidem, p. 498). f. Atunci când Gabriel Marcel a întreprins traducerea în limba francezã a lui Ich und Du, Buber a purtat cu acesta o corespondenþã pe tema traducerii lui Beziehung (relaþie) cu Begegnung (întâlnire). Pornind de la aceastã corespondenþã, se poate înþelege modalitatea în care Buber vedea raportul dintre Relaþie ºi Întâlnire, afirmând cã Relaþia se stabileºte mai întâi, dupã care urmeazã Întâlnirea. ªi Gabriel Marcel este de acord cã termenul din limba francezã care redã cel mai clar relaþia dialogicã este Rencontre, iar nu Relation. E. Levinas greºeºte considerând cã Marcel s-ar opune lui Buber, atunci când în opera lui defineºte raportul Je-Tu drept Rencontre. ªi Pamela Vermes observã aceasta, afirmând cã „Relaþia nu mai este – aºa cum pãreau sã creadã unii (Diamond1515 A se vedea Martin Buber Jewish Existentialist, Malcolm Diamond, apãrutã la Oxford University Press în 1958 la Princeston-New York ºi în 1960 la Oxford University Press. ºi Levinas) – realizarea unei întâlniri, ea nu este fondatã pe o întâlnire, corolarul fiind cã întâlnirea precede (cum ar pãrea normal) relaþia. Este exact opusul: relaþia vine prima. Acest lucru ar putea pãrea ciudat, dacã considerãm cã întâlnirea reprezintã punctul culminant al unei vieþi relaþionale, strãlucirea iluminând deodatã drumul” (Pamela Vermes, Martin Buber, p. 93). Relaþia dintre Buber ºi Marcel nu a fost aºadar numai o relaþie de prietenie, ci, mai mult decât atât, a fost o convergenþã de gândire pe drumul filozofie existenþiale. Demersurile lor în problema limbajului ontologic, ca ºi în cea a stabilirii cu claritate a tipologiei relaþionale, precum ºi readucerea în prim-planul gândirii încrizate contemporane a legãturii dintre transcendent ºi imanent, îi impune în istoria filosofiei ca gânditori paradigmatici. Pr. dr. Nicolae Napoleon DABU
3
Argeºul Ortodox
Preotul tãmâiazã în timpul Doxologiei mari? Dacã da, de ce? Jertfa de tãmâie, la vremea Doxologiei mari, nu este prevãzutã clar de tipic, însã este pãstratã de mulþi preoþi din tradiþie, nu numai la praznicele împãrãteºti, ci ºi la Liturghiile obiºnuite. Ca sã vedem dacã practica aceasta este corectã sau nu, vom face o micã incursiune în vechea practicã, comparând-o cu poziþia de astãzi a Doxologiei mari, dupã unirea Dumnezeieºtii Liturghii cu slujba Utreniei. Aºa cum este ºtiut, Doxologia mare este ultima parte a slujbei Utreniei, care se încheie cu troparul: „Astãzi mântuirea...”, sau „Înviat-ai din mormânt...", în Duminici, ºi troparul sãrbãtorii sau al sfântului în celelalte zile. Astãzi, la bisericile de parohie urmeazã imediat: „Binecuvântatã este împãrãþia”, adicã se vesteºte începutul Dumnezeieºtii Liturghii, însã, între aceste douã rânduieli separate cu desãvârºire, aºa cum am scris ºi altã datã, existã anumite rugãciuni diaconeºti ºi preoþeºti care încheie Utrenia ºi alte rânduieli pregãtitoare pentru Dumnezeiasca Liturghie. Astfel, din Utrenie s-a sãrit ultima ectenie, cererile, rugãciunea plecãrii capetelor ºi Apolisul. Din partea pregãtitoare a Dumnezeieºtii Liturghii s-a omis Psalmul 50, „Împãrate ceresc...”, „Slavã întru cei de sus lui Dumnezeu...”, „Doamne, buzele mele vei deschide...” ºi dialogul dintre preot ºi diacon, în cazul în care la Dumnezeiasca Liturghie ia parte ºi diaconul. Toate acestea, în afarã de Psalmul 50, care nu se mai spune, au fost concentrate ºi rostite în tainã de cãtre preot, în timpul Doxologiei mari, care din pricina lungimii ºi a poziþiei ei, a fost consideratã ºi timpul cel mai potrivit ca sã se spunã „tainic” cele pe care evoluþia cultului liturgic le-a rânduit sã nu se spunã „cu glas tare”. Acestea au legãturã ºi cu aducerea jertfei de tãmâie de care este legatã chestiunea noastrã. Ar trebui sã recunoaºtem în aceasta, dacã tradiþia are fundament, un element al sfârºitului Utreniei sau unul pregãtitor pentru Dumnezeiasca Liturghie. În situaþia tãmâierii se întâmplã al doilea
lucru. Conform cu vechile mãrturii, înainte sã înceapã Dumnezeiasca Liturghie, preotul tãmâiazã altarul, toatã biserica ºi din nou altarul. Aceasta ne
harismelor lui Dumnezeu cãtre sfinþi ºi prin sfinþi cãtre ceilalþi, cãci vedem pe unii tãmâind ºi toatã biserica ºi poporul întotdeauna... ºi, din nou urcând în altar, deoarece Dumnezeu este începutul ºi sfârºitul bunãtãþilor, al cãrui tron ºi loc este altarul. Aceasta aratã harul pogorât din cer, vãrsându-se în dar lumii prin Iisus Hristos ºi, buna mireasmã a Duhului, urcându-se din nou cãtre ceruri prin El. ªi aceasta ne vine întotodeauna prin Iisus Hristos" {Dialoguri, cap. 96). ªi în Constituþia lui Filotei al Constantinopolului, care codificã vechea practicã liturgicã, diaconul, dupã Apolisul Proscomidiei, „cântã Miluieºte-mã, Dumnezeule ºi tãmâiazã cruciº Sfânta Masã, Proscomidiarul, întregul Altar, ca ºi întreaga Bisericã, începând din partea de nord”. Dupã tãmâiere urmeazã trei metanii: „Împãrate ceresc..., Slavã întru cei de sus...,, ºi celelalte. Reminiscenþa acestei practici este tãmâierea, prevãzutã de Liturghiere, a Sfântului Altar, dupã apolisul proscomidiei, zicând troparele: „În mormânt cu trupul...”, „Ca un purtãtor de viaþã...” ºi „Iosif cel cu bun chip...”. Aici tãmâierea a fost consideratã unitã cu slujba Proscomidiei, mai ales cu Sfânta Liturghie. Dar practica veche s-a pãstrat mai exact în sfintele mãnãstiri. În timpul slujbei Ceasului al ºaselea, cu care se uneºte Sfânta Liturghie, preotul tãmâiazã altarul ºi Biserica. Tradiþia s-a pãstrat mai clar la Liturghia Darurilor mai înainte sfinþite, înainte de care se aducea jertfa, de tãmâie, fãrã nici o legãturã cu Proscomidia, la vremea în care se cântau Fericirile, în legãturã directã cu Dumnezeiasca Liturghie care urma. mãrturisesc scrierile puse pe seama sfântului Deci, putem sã tragem concluzia cã tãmâierea la Dionisie Areopagitul (Despre ierarhia vremea Doxologiei mari nu este antitipiconalã, ci Bisericeascã) ºi ale Sfântului Simeon al absolut în conformitate cu vechea practicã Tesalonicului. liturgicã, de vreme ce pãstreazã cu exactitate Ultimul ne spune cã, înainte de Dumnezeiasca aducerea jertfei de tãmâie înainte de Sfânta Liturghie, preotul „tãmâiazã în chipul crucii Liturghie(apud Ioannis Foundoulis, Dialoguri Proscomidiarul ºi Sfânta Masã, apoi întregul altar, Liturgice, vol. I, p. 44- 46). apoi ºi pe preoþi, arãtând prima transmitere a Diacon Prof. Gabriel FIRUÞÃ
Viaþa Maicii Domnului, dupã sfântul Maxim Mãrturisitorul
Fragment din epilog O, comoarã a tuturor bunãvoirilor! O, dãruitoare mai înaltã decât firea! O, floare cu toate miresmele! O,faimã a firii omeneºti, dragostea noastrã, viaþa noastrã ºi pacea noastrã, biruinþa noastrã, înþelepciunea noastrã! O, domnie care strângi toate bunãtãþile pe care nici o limbã nu le poate rosti ºi nici un gând nu e în stare sã le atingã ºi nici o întindere a vremii nu le poate învechi! O, dar dumnezeiesc fãcut oamenilor
4
ºi închinare a oamenilor cãtre Dumnezeu! O, cea plinã de har ºi de slava Sfintei Treimi, sãlaº al bunãtãþilor Lui, miresã nenuntitã, Maicã a lui Dumnezeu Imanuel! Sãlaº al Duhului Sfânt, Împãrãtesã a toate, vas de aur ce porþi mana, toiag înflorit din rãdãcina lui Iesei, Sfeºnic al Luminii, pat al Împãratului (Cântarea Cântãrilor 3,7), masã a Vieþii, templu al Luminii, chivot al Sfinþeniei, izvor al Nemuririi, ri înþelegãtor, nor de luminã, stâlp de strãlucire negrãitã, potir al Pâinii vieþii, uºã a lui
Dumnezeu, pe care El singur o strãbate ºi rãmâne închisã (Iezechiel, 44,2), munte cu totul sfânt, Eden al celui deal doilea Adam, cer ºi tron înãlþat ºi ridicat, rug nears, chivot al sfinþeniei, odihnã a Domnului, cum spune David: Înalþã-te, Doamne, întru odihna Ta (Psalm 131,8), ºi orice alt nume cu care te-au numit proorocii în chipuri ºi asemãnãri. Cine va înþelege multele tale numiri ºi nu se va minuna? Dar numele tãu scurt ºi adevãrat este de Maicã a lui Dumnezeu, Fecioarã fãrã prihanã, Nãscãtoare de Dumnezeu, Preabinecuvântatã, Marie PurureaFecioarã ...
Argeºul Ortodox
Chemarea lui Dumnezeu Apostolii au ascultat de Hristos, proorocii au ascultat, cerul ascultã, pãmântul ascultã, roua ascultã, stelele ascultã, toatã natura ascultã ºi omul trebuie sã asculte. Dumnezeu cheamã popoarele pãmântului la pocãintã prin toate cele sfinte lãsate nouã, prin Biserica Sa, preoþi, învãþãtori, dar ºi prin încercãri, pentru a ne întãri, a putea birui ºi a ne bucura. Ne cheamã Dumnezeu ºi prin stihii, ºi prin cutremure ºi prin secetã; ne cheamã prin boli ºi prin necazuri, prin toate ne cheamã la El, ca noi sã cunoaºtem cã este un Tatã Atotputernic, un Pãrinte care le-a creat pe toate cele ce sunt în cer ºi pe pãmânt, aºa cum voieºte. Ne cheamã Dumnezeu prin glasul Sfintei Scripturi: ,,Veniþi, binecuvântaþii Tatãlui Meu, moºteniþi împãrãþia cea pregãtitã vouã de la întemeierea lumii”(Matei 25,34), pentru a primi cheile împãrãþiei fericirii veºnice. Ne cheamã Domnul prin glasul zidirii: „Cerurile spun slava lui Dumnezeu ºi facerea mâinilor Lui o vesteºte tãria” (Psalmi 18,1); „Cele nevãzute ale Lui se vãd de la facerea lumii, înþelegându-se din fãpturi, adicã veºnica Lui putere ºi dumnezeire, aºa ca ei sã fie fãrã cuvânt de apãrare” (Romani 1,20), toate sunt pãrticicã din dumnezeire. Ne cheamã prin Biserica Sa: „Cã unde sunt doi sau trei, adunaþi în numele Meu, acolo sunt ºi Eu în mijlocul lor” (Matei 18,20), ca o mamã iubitoare ne primeºte pe toþi ºi drepþi ºi pãcãtoºi, pentru a ne curãþi haina sufletului nostru. Ne cheamã prin glasul preoþilor Sãi: „Tu eºti Preot în veac, dupã rânduiala lui Melchisedec” (Evrei 7,17); „Sã ascultaþi glasul Meu, ºi Eu voi fi Dumnezeul vostru, iar voi Îmi veþi fi poporul Meu, ºi sã umblaþi pe toatã calea pe care vã poruncesc Eu, ca sã vã fie bine” (Ieremia 7,23). Ne cheamã prin glasul sufletului, prin conºtiinþã, prin toate ne mustrã conºtiinþa când greºim. Ea este glasul lui Dumnezeu care ne cheamã la El: „În numele lui Hristos, aºadar, ne înfãþiºãm ca mijlocitori, ca ºi cum Însuºi Dumnezeu v-ar îndemna prin noi. Vã rugãm, în numele
lui Hristos, împãcaþi-vã cu Dumnezeu!”(II Corinteni 5,20). Ne cheamã la sfinþenie: „Bisericii lui Dumnezeu care este în Corint, celor sfinþiþi în Iisus Hristos, celor numiþi
sfinþi, împreunã cu toþi cei ce cheamã numele Domnului nostru Iisus Hristos în tot locul…” (I Corinteni 1,2), Dumnezeu vrea ca toþi sã ajungem la sfinþenie la îndumnezeire. Ne cheamã de la întuneric la luminã : „Iar voi sunteþi seminþie aleasã, preoþie împãrãteascã, neam sfânt, popor agonisit de Dumnezeu, ca sã vestiþi în lume bunãtãþile Celui ce v-a chemat din întuneric, la lumina Sa cea minunatã.” (I Petru 2,9), cãci Hristos Lumina lumii ne emanã prin razele dumnezeirii Sale iubirea ºi cãldura
sufleteascã pentru întãrire ºi binecuvântare. Ne cheamã la moºtenirea slavei : „ªi sã vã lumineze ochii inimii, ca sã pricepeþi care este nãdejdea la care v-a chemat, care este bogãþia slavei moºtenirii Lui, în cei sfinþi.”(Efeseni 1,18), pentru a cunoaºte adevãrata bucurie. Ne cheamã la împãrãþia slavei : „ªi v-am rugat cu stãruinþã sã umblaþi cum se cuvine înaintea lui Dumnezeu, Celui ce vã cheamã la împãrãþia ºi la slava Sa”(I Tesaloniceni 2,12). Cei ce refuzã chemarea lui Dumnezeu, ajung la orbire spiritualã: „Cãci inima acestui popor s-a învârtoºat ºi cu urechile greu au auzit ºi ochii lor i-au închis. Ca nu cumva sã vadã cu ochii ºi sã audã cu urechile ºi cu inima sã înþeleagã ºi sã se întoarcã ºi Eu sã-l vindec” (Fapte 28,27) ºi îi vor aºtepta pedepse, deoarece mila Domnului nu mai este asupra lor ci cad pradã durerii: „Pe toþi vã voi da în ascuþiºul sabiei ºi junghierii vã veþi pleca, pentru cã am strigat cãtre voi ºi nu Mi-aþi rãspuns, am grãit ºi nu M-aþi auzit, ci aþi fãcut cele rele în ochii Mei ºi ceea ce nu am binevoit aþi ales” (Isaia 65,12) ºi de nu se vor pocãi vor ajunge la osânda veºnicã: „Cine Mã nesocoteºte pe Mine ºi nu primeºte cuvintele Mele are judecãtor ca sã-l judece: cuvântul pe care l-am spus acela îl va judeca în ziua cea de apoi”(Ioan 12,48). Iisus Hristos Mântuitorul lumii ne cheamã pe toþi la Cina Sa cea mare, ne cheamã la ospãþul credinþei adevãrate, sã nu ne împotrivim nici unul, nici sã pãrãseascã cineva Biserica Ortodoxã, mama noastrã care ne hrãneºte din învãþãtura dreptei credinþe, sã nu ne lãsãm înºelaþi. Ne cheamã Hristos la ospãþul pocãinþei, la masa mântuirii. Sã nu amânãm pocãinþa, rugãciunea, milostenia, Sfânta Împãrtãºanie, în fiecare sãrbãtoare auzim toaca, clopotele bisericilor ºi preoþii care ne cheamã la cina cea mare a Sfintei Liturghii. Sã avem sufletul deschis pentru a primi chemarea lui Dumnezeu, pentru a vieþui întru iubirea sa veºnicã. Pr. Robert NICOLAE
Sfântul Dimitrie Basarabov Sfântul Dimitrie Basarabov s-a nãscut la începutul veacului al XIII- lea, într-o familie de þãrani. De mic copil a încercat sã-ºi însuºeascã o viaþã cât mai înaltã. Astfel, se istoriseºte cã, mergând cu vacile la pãscut, nu a vãzut în cale un cuib de pãsãri cu puiºori în el ºi a cãlcat în el, omorând puii. Pentru aceastã faptã ºi-a pedepsit piciorul cu care a omorât puiºorii ca vreme de trei ani sã umble cu el desculþ, indiferent de anotimp. Dupã ceva vreme s-a aºezat într-o mãnãstire, iar dupã ce s-a îndeletnicit cu ascultarea vreme îndelungatã ºi râvnind la o viaþã mai înaltã, s-a retras într-o peºterã de pe lângã râul
Lom, unde a trãit neºtiut de nimeni. Cunoscându- ºi sfârºitul mai dinainte, s-a aºezat între douã lespezi de piatrã ºi ºi-a dat duhul în mâinile lui Dumnezeu. Vremea a trecut, ºi peste trei secole s-a întâmplat o inundaþie mare, încât apa ajuns pânã la peºtera Sfântului
Dimitrie. Curentul a ridicat lespezile de piatrã ºi purta trupul neputrezit al Sfântului Cuvios Dimitrie. Dupã alþi o sutã de ani, se arãtã în vis unei fetiþe demonizate ºi îi spuse locul unde îl gãseºte. Auzind pãrinþii, ºi apoi întreg satul dimpreunã cu preoþii, s-au dus la malul unui râu, au sãpat ºi au gãsit trupul nestricat al Sfântului Dimitrie. Fata s-a vindecat pe loc, iar sfintele sale moaºte au fost aduse în satul Basarabov. Domnitorul Ungro-Vlahiei, auzind despre gãsirea sfintelor moaºte, a vrut sã aducã la Bucureºti moaºtele sale. A trimis oameni care sã le ia, dar când au ajuns la o fântânã în Rusia, boii nu au vrut sub nicio formã sã meargã mai departe. Au înjugat
alþi boi, care sã nu ºtie de jug, iar sfântul s-a întors înapoi în satul Basarabov. Auzind domnitorul de aceasta, a poruncit ca pe cheltuiala sa sã se ridice în acel sat o bisericã, iar sfântul a fãcut acolo nenumãrate minuni. Spre sfârºitul rãzboiului ruso-turc, generalul Piotr Saltikov, vrând sã salveze sfintele moaºte de profanare, a vrut sã le ducã în Rusia, dar când a ajuns la Bucureºti, s-a întâlnit cu Hagi Dimitrie ºi a cerut ca moaºtele sã fie lãsate la Bucureºti. Acest lucru s-a ºi întâmplat, ºi generalul Piotr Saltikov a luat numai o mânã pe care a trimis-o la Lavra Pecerska de la Kiev. Moaºtele Sfântului Dimitrie sau aºezat în Catedrala Patriarhalã în timpul Mitropolitului Chir Grigorie. De atunci, în fiecare an, la 27 octombrie, mii de pelerini aleargã la Sfântul Cuvios Dimitrie pentru a cere ajutorul sãu. Pr. Florin IORDACHE
5
Argeºul Ortodox
Interviu cu pãrintele Arhim. Vartolomeu Androni - Stareþul Mãnãstirii Cozia „Sã ºtiþi cã trebuie identificat ºi delimitat foarte bine sensul vieþii duhovniceºti“ – Dialog spiritual ºi cultural cu Preacuviosul Pãrinte Arhimandrit Dr. Vartolomeu Androni - stareþul Mãnãstirii Cozia ºi Exarh al mãnãstirilor din Arhiepiscopia Râmnicului… Fiind de o þinutã spiritualã ºi monumentalã deosebitã, aparte, Mãnãstirea Cozia – ce are hramul Sfânta Treime rãmâne una dintre cele mai autentice valori ale arhitecturii bisericeºti, o adevãratã perlã a Oltului, ce dãinuie de peste 600 de ani pe pãmânt românesc. În locul acesta mirific, unde pelerini de pretutindeni ajung în orice anotimp al anului, în aceastã vatrã monahalã a Olteniei, se pare cã cerul a coborât pe pãmânt, iar cei care ajung aici trãiesc sentimentul opririi în loc a timpului în care trãim. Preacuviosul Pãrinte Arhimandrit Vartolomeu Androni - Stareþul Mãnãstirii Cozia ºi Exarh al Mãnãstirilor din Eparhia Râmnicului, trudeºte de ani de zile la pãstrarea ºi conservarea a ceea ce strãmoºii ºi strãbunii noºtri au lãsat cu mãrinimie în aceastã zonã. În acest context ºi pe acest subiect sau temã a avut dragostea, disponibilitatea ºi generozitatea sã ne rãspundã Sfinþia Sa la câteva întrebãri… - Preacuvioase Pãrinte Arhimandrit, Stareþ ºi Exarh, ca orice pelerin care ajunge la Mãnãstirea Cozia, aº vrea sã ºtiu dacã involuntar de voinþa noastrã nu tulburãm în vreun fel sacralitatea mãnãstirilor? - Nu trebuie sã vã faceþi atâtea griji, toate cu rânduiala lor. Majoritatea celor care ajung la Cozia sunt atraºi de aceastã oazã de frumuseþe ºi spiritualitate, dar fiecare îºi are propria trãire, propria chemare. Cu toþii trãiesc bucuria de a pãºi în acest spaþiu sacru, pentru ca mai apoi sã se poatã închina la mormântul lui Mircea cel Bãtrân, ctitorul acestei mãnãstiri. Se creeazã astfel o punte spiritualã între cei care se roagã ºi duhul strãmoºilor, care le dã sentimentul de sporire a rugãciunii ºi ancestralã temeinicie. Cu siguranþã cã acest tumult de vizitatori este uneori în detrimentul vieþii cãlugãreºti, pentru cã, oricât ai fi de riguros ºi de puternic, sunt lucruri care, involuntar, ispitesc. Liniºtea aceea de care monahul are nevoie este destul de greu de atins la Cozia, tocmai datoritã acestor vizitatori, care de multe ori insistã cu întrebãri nevinovate ºi-n felul acesta, fãrã voia lor, te tulburã. Ca monah însã trebuie sã fii întãrit duhovniceºte, de aceea aº zice cã nu este un martiraj, iar obºtea noastrã are o rânduialã care îi dã consecvenþã în ascultare. - Eu, personal, cred cã nimic nu este mai înãlþãtor decât sã adormi în dangãt de clopot ºi sã te trezeascã toaca, atunci când cheamã la rugãciune. Cum puteþi veni în ajutorul pelerinilor, astfel încât sã le puteþi dãrui bucuria unei nopþi de slujbã la mãnãstire? - Mãnãstirile de pretutindeni sunt deschise pentru toatã lumea doritoare de astfel de lãcaºuri de închinãciune. Ca exarh al mãnãstirilor din spaþiul monastic ºi monahal vâlcean, vã pot spune cã noi am fãcut eforturi sã rezolvãm problema celor care vin aici pentru rugãciune ºi reculegere, sau chiar într-un circuit turistic. La Mãnãstirea Cozia am reuºit sã realizãm un spaþiu care sã asigure cazarea celor care vin din diferite locuri ºi colþuri ale þãrii. În termeni cãlugãreºti, noi considerãm cã este arhondaric, fãrã a avea pretenþiile unui hotel, dar dispune de toate utilitãþile, de un ambient confortabil, care sã le întreþinã starea de spirit, conferitã de un spaþiu monahal. Aceasta am gândit-o ca pe o acþiune caritativã, în primul rând pentru copiii care vin în excursie la Mãnãstirea Cozia. Putem sã le asigurãm o noapte sau douã de cazare ºi masã, dar nu mai mult, pentru cã solicitãrile sunt foarte mari ºi facem tot ceea ce ne stã în putinþã pentru a mulþumi pe toatã lumea. - Preacuvioase Pãrinte Stareþ, mulþi dintre cei care au fost astãzi la slujbã aºteptau sã se spovedeascã. Am stat de vorbã cu câþiva credincioºi ºi am fost cutremurat de ceea ce pot trãi semenii noºtri, care nu reuºesc sã-ºi gãseascã un duhovnic. Multã lume vã cautã pentru harul duhovnicesc, dar ºi pentru profunzimea ºi implicarea în esenþa suferinþei umane. Cum reuºiþi sã-i întãriþi sufleteºte pe cei care vin sã se mãrturiseascã? [RTF bookmark start: }_GoBack[RTF bookmark end: }_GoBack- Problema duhovniceascã joacã un rol foarte
6
important nu numai pentru cei din mãnãstiri, ci pentru toatã lumea. Trebuie identificat ºi delimitat foarte bine sensul vieþii duhovniceºti. Aceastã parte duhovniceascã nu-nseamnã numai credulitate, numai obscurantism, înseamnã de fapt o nevoie logicã de a afla, cu ajutorul duhovnicului, cum sã te mântuieºti. Cei care vin de la parohii spre a se spovedi la mãnãstire cautã de fapt ceea ce nu gãsesc ei, ca nevoie sufleteascã. Din acest motiv aleargã la mãnãstire, dar, atenþie, nu toþi care au primit harul preoþiei au ºi darul duhovniciei. Este extrem de important ca cel care-i este duhovnic sã nu-l pãgubeascã pe om ºi mai bine sã-l trimitã la un altul mai iscusit decât el. Pe lângã dezlegare, duhovnicul trebuie sã-i dea celui care se spovedeºte ºi o întãrire, ºi un rãspuns, ºi-o siguranþã în cel pe care ºi l-a ales ca pãrinte spiritual. Este adevãrat, cu toþii trecem printr-o perioadã mai grea, dar nu trebuie sã uitãm cã dintotdeauna au existat astfel de perioade, mai bune sau mai grele. Eu am convingerea cã întotdeauna se vor gãsi pãrinþi duhovnici care sã le fie de folos celor care aleargã la mãnãstiri, ca ºi la bisericile de enorie sau parohie. - În altã ordine de idei, Preacuvioase Pãrinte Stareþ, dacã tot am ajuns la Mãnãstirea Cozia, nu am putut rezista ispitei de a urca (ºi) la Bisericuþa Bolniþã. Am gãsit acolo o liniºte parcã uitatã de lume ºi un tãrâm al artei, pe care cu mare bucurie l-am explorat. Aþi vrea sã ne spuneþi câte ceva (ºi) despre aceastã bijuterie a Mãnãstirii Cozia? - Aºa dupã cum se ºtie, Mãnãstirea Cozia a fost ctitoritã de Mircea cel Bãtrân, la anul 1386, pãmântul mãnãstirii aflându-se de ambele pãrþi ale ºoselei care leagã municipiul Râmnicu Vâlcea de municipiul Sibiu. Dupã ani de zile, un alt mare ctitor, Radu Paisie sau Petru Voievod, a þinut ca la Cozia sã ridice un edificiu unde sã se adãposteascã cei bolnavi, dar ºi o capelã în care preotul sã facã slujbe ºi sã se roage pentru ei. Între anii 15421543, acesta a ridicat bisericuþa bolniþã, care impresioneazã ºi astãzi pe cei mai exigenþi vizitatori, ajunºi aici de pe toate meridianele lumii. Stilul architectonic este cu certitudine autohton, fiind expresie a stilului muntenesc. Bisericuþa are o formã treflatã, iar pereþii exteriori erau înconjuraþi de ocniþe ºi rozete de piatrã, pe care cineva, din pãcate, le-a dat jos. Bisericii îi lipseºte pronaosul, astfel cã din pridvorul închis se intrã direct în naos. Pictura nu a suferit renovãri fundamentale, a mai fost doar consolidatã, ca suport, pentru a nu se dezlipi fresca de perete ºi-n felul acesta pictura ºi-a pãstrat prospeþimea ºi expresivitatea. Cum spuneam, bisericuþa bolniþã rãmâne o bijuterie de netãgãduit, într-o deosebitã armonie arhitecturalã. Mulþi au apreciat-o ca pe o “prinþesã ori domniºoarã”, pentru zvelteþea ºi eleganþa ei. ªi vizitatorii din alte confesiuni sunt impresionaþi de valoarea artisticã. În bisericuþa bolniþã se oficiazã doar Sfânta ºi Dumnezeiasca Liturghie, în ziua hramului “Sfinþii Apostoli”, sau slujbe ocazionale de înmormântare. Pentru noi este o mare bucurie cã aceastã bolniþã existã ºi cã a ajuns pânã în zilele noastre. Din pãcate, multe astfel de ctitorii au dispãrut. - Preacuvioase Pãrinte Exarh, trebuie sã recunoaºteþi cã vã ascundeþi cu greu nostalgia, cred cã mult mai bine ar fi sã detaliem starea de fapt a acestui aºezãmânt. ªi pentru cã lumea de azi traverseazã o perioadã grea, în care suferinþa ºi bolile îi copleºesc pe cei sãrmani, vã gândiþi cumva la revigorarea bolniþei de la Mãnãstirea Cozia? - Dacã este sã ne gândim la faptul cã bolniþa a fost realizatã într-o perioadã în care lumea trãia într-o mare suferinþã, este evident faptul cã era nevoie ca aceasta sã serveascã ºi la tãmãduirea bolilor trupeºti, dar ºi sufleteºti. Eu consider cã este într-adevãr nevoie de o revigorare. Bolniþele mãnãstireºti erau de fapt mici spitale pentru cãlugãrii bãtrâni ºi, în acelaºi timp, aziluri pentru bãtrânii ºi bolnavii din împrejurimi. Pe lângã tãmãduirea trupeascã, monahii aveau menirea de a asigura ºi un suport spiritual celor bolnavi, astfel încât slujbele din bisericuþã erau ca un balsam pentru cei aflaþi în suferinþã. Eu consider cã nu este deloc rãu ºi ar trebui
ca în viitorul apropiat sã reactivãm aceste bolniþe, pentru cã acest lucru este posibil. Numai cã acele case care au fost ridicate atunci de voievozii vremii trebuie consolidate, reamenajate, ca sã corespundã cel puþin din perspectiva funcþionalã a unui spital. ªi la Mãnãstirea Cozia, dacã Dumnezeu va ajuta, s-ar putea ca pe lângã bisericuþa bolniþã, care este o frumuseþe ºi care trebuie pãstratã, pentru cã ºtiþi cum este, când dezvolþi ceva trebuie sã ai grijã sã nu distrugi altceva, eu consider cã la Mãnãstirea Cozia ar fi posibilã o revigorare a acelei bolniþe ºi ca bisericã, ºi ca vieþuire. Dumnezeu ne-a învrednicit ca sfânta mãnãstire sã se afle pe un pãmânt binecuvântat, astfel încât avem la îndemânã ºi ape minerale, ºi alte resurse balneare, dar ºi un aer proaspãt de brad, care face bine plãmânilor ºi psihicului. Deci, posibilitãþile terapeutice sunt multiple. - Deºi toatã lumea ºtie cã sunteþi principalul sacrificat al obºtei, în sensul cã tot ceea ce aþi realizat aici aþi fãcuto cu preþul multor drumuri ºi al multor nopþi nedormite, aº vrea sã vã rog sã ne spuneþi dacã programul slujbelor de la Mãnãstirea Cozia a fost afectat din punct de vedere canonic? - În anul 2000, dupã trecerea la cele veºnice a Pãrintelui Arhimandrit ºi Stareþ Gamaliil Vaida, Dumnezeu aºa a rânduit, sã ajung stareþ. De atunci mi-am propus ca acest program liturgic sã nu lipseascã din viaþa monahului. La noi în mãnãstire obligaþia fundamentalã este aceea de a ajunge la slujbã, mai întâi biserica ºi dupã aceea alte trebuinþe. Cei care au rezistat la Mãnãstirea Cozia au reuºit sã ajungã la o mulþumire sufleteascã desãvârºitã. În fiecare zi avem slujbã tipic mãnãstireascã: dimineaþa avem Acatistul, Ceasurile, Sfânta ºi Dumnezeiasca Liturghie zilnic, este extraordinar de îmbucurãtor pentru noi. Dupã aceea avem ºi un program de lucru, pentru cã în monahismul românesc funcþioneazã foarte bine “roagã-te ºi munceºte”, lucru care se îmbinã, chiar dacã uneori este acuzatã aceastã sintagmã cã ar þine numai de perioada comunistã. Ea a existat de când lumea. Aºa cã cine vrea sã se înhame la jugul monahal de la Mãnãstirea Cozia are parte de întreg programul acesta monastic, ce se continuã cu Vecernia de la ora 17:00, urmatã de Utrenie. Slujba de Utrenie am coborât-o de la miezul nopþii la ora 19:30, ºi asta din motive practice, pentru cã monahul care stã noaptea douã ore la slujbã, a doua zi cu greu îºi mai face ascultarea. Mãnãstirea este mare, are nevoi speciale, iar noi nu suntem aºa de mulþi. În felul acesta, programul slujbelor nu suferã din punct de vedere canonic, liturgic se desfãºoarã normal, iar ascultãrile toate sunt acoperite. Aºa cã pentru cei care îºi doresc cu adevãrat viaþã monahalã, o spun cu toatã sinceritatea cã este o bucurie sã se afle la Mãnãstirea Cozia. - ªtiu cã Pãrintele Gamaliil Vaida a plecat la Domnul cu durerea de a nu fi putut ridica o clopotniþã a mãnãstirii. Înainte de a ne despãrþi, aº vrea sã ºtiu dacã îi veþi duce visul la bun sfârºit? - O, Doamne, dacã ar depinde numai de mine! Eu v-am mai spus cã nimic din tot ceea ce s-a fãcut la Mãnãstirea Cozia nu am fãcut singur. Dacã nu exista obºtea, fãrã îndoialã cã n-aº fi reuºit mai nimic din toate astea. Dar ca ºi stareþ, a þinut de obligaþia mea. Eu am iubit întotdeauna Mãnãstirea Cozia cu toatã fiinþa mea ºi am iubit istoria, ºi am iubit fiinþa asta a poporului român, atât de greu încercat de-a lungul vremii. M-am implicat atât la Mãnãstirea Cozia, cât ºi la alte mãnãstiri, care sunt într-o stare deplorabilã ºi aproape de distrugere. Un astfel de exemplu este Mãnãstirea Berislãveºti, care are o bisericã fãrã turlã, ºi unde, dacã nu am fi intervenit la timp, zidurile se distrugeau în întregime. Ar fi fost mare pãcat, având în vedere cã avem de-a face cu un monument din anul 1956, care se transformase în ruinã ºi pur ºi simplu cãdea sub ochii noºtri. Pe astfel de obiective noi trebuie sã ne mobilizãm, pentru cã aºa ne punctãm istoria. Toate se duc, dispar, dar, dupã cum vedeþi, aceste monumente au rãmas. Trist este cã în toate aceste demersuri întâmpinãm mari probleme cu cei de la monumente, care ar trebui sã dea dovadã de mai multã înþelegere ºi mai mult realism, sã nu alergãm cu anii dupã aprobãri, de multe ori inutile. Vã repet, toþi monahii de-aici m-au ajutat, pentru cã cine poate sã fie mai aproape de un astfel de monument decât cãlugãrii? De-acum, numai Dumnezeu va rândui totul… - Preacuvioase Pãrinte Stareþ, vã multþumim în mod deosebit pentru tot ºi vã dorim sã aveþi parte de mult spor ºi de multe împliniri duhovniceºti!... - Dumnezeu sã ne binecuvinteze pe totþi, în toatã lucrarea cea bunã pe care o sãvârºim!... Interviu realizat de Stelian GOMBOª
Argeยบul Ortodox
7
Argeºul Ortodox
Ortosinteze Moaºtele Sfântului Ierarh Nectarie vindecãtorul de boli, aduse spre închinare la Bucureºti în perioada 24 - 30 octombrie 2012
Bucureºti în perioada 24 – 30 octombrie 2012 de o delegaþie a Bisericii Greciei, condusã de Înaltpreasfinþitul Pãrinte Mitropolit Efrem de Ydra, Eghina, Spetses ºi Kounoupitsa. Ca în fiecare an, la Sãrbãtoarea Moaºtele Sfântului Nectarie Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Taumaturgul au fost depuse Ocrotitorul Bucureºtilor – 27 miercuri, 24 octombrie 2012, în octombrie, cu binecuvântarea baldachinul din apropierea Preafericitului Pãrinte Patriarh Catedralei Patriarhale, împreunã Daniel, Patriarhia Românã a fãcut cu moaºtele Sfântului Dimitrie demersuri pentru aducerea de sfinte cel Nou, Ocrotitorul Bucureºtilor moaºte pãstrate în alte Biserici ºi cu cele ale Sfinþilor Împãraþi Ortodoxe Surori, spre a fi venerate Constantin ºi mama sa Elena la de zecile de mii de pelerini, care finalul procesiunii Calea participã la pelerinajul anual, Sfinþilor. organizat pe Colina Patriarhiei în Este pentru prima oarã când Bucureºti. Moaºtele Sfântului Ierarh Anul acesta, 2012, credincioºii ºi Nectarie sunt aduse în Capitalã pelerinii care vor veni sã se închine cu ocazia pelerinajului organizat la moaºtele Sfântului Cuvios cu prilejul sãrbãtorii Sfântului Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul patriarhale, au posibilitatea sã cinsteascã ºi Bucureºtilor ºi ale Sfinþilor Împãraþi moaºtele Sfântului Ierarh Nectarie de la Cuvios Dimitrie cel Nou. Constantin ºi Elena, Ocrotitorii Catedralei Eghina, vindecãtorul de boli, aduse la
Biroul de Presã al Patriarhiei Române ne informeazã:
Vizita Înaltpreasfinþitului Pãrinte Calinic pe ºantierul Catedralei Arhiepiscopale închinatã Sf. Mc. Filoteia
Înaltpreasfinþitul Pãrinte Calinic, Arhiepiscop al Argeºului ºi Muscelului, s-a aflat vineri, 19 octombrie, în vizitã de lucru la ºantierul deschis în municipiul Curtea de Argeº, pentru noua catedralã închinatã Sfintei Muceniþe Filofteia ºi Sfinþilor Arhangheli Mihail ºi Gavriil. Cu aceastã ocazie a avut loc o întâlnire consultativã între chiriarhul locului ºi domnul Ion Tucã, Directorul Casei Regale, realizându-se un
raport de recepþie pentru toate lucrãrile realizate pânã în prezent. A fost analizat nivelul calitativ de execuþie al lucrãrii, aducând-se câteva modificãri asupra proiectului general. Noua catedralã va adãposti moaºtele Sfintei Muceniþe Filofteia ºi va avea rol de necropolã regalã ºi arhiepiscopalã, fiind rezultatul protocolului încheiat în data de 10 mai 2009, între Arhiepiscopia Argeºului ºi Muscelului ºi Casa Regalã a României. În aceastã zi a fost aºezatã piatra de temelie a noii bisericii, la eveniment fiind prezenþi: Principesa Moºtenitoare Margareta ºi Principele Radu al României. În acest parteneriat încheiat între cele douã instituþii s-a hotãrât ca toate cheltuielile de proiectare sã fie suportate de Casa Regalã, iar cele de construcþie de Eparhia Argeºului ºi Muscelului. Noua construcþie va avea 36 de metri lãþime în zona faþadei, iar înãlþimea maximã a turlei centrale va fi de 21 de metri. La intrare se construieºte un spaþiu destinat necropolei regale, unde sunt
proiectate 16 morminte pentru membrii familiei regale. Responsabilitatea ridicãrii acestei catedrale este încredinþatã Biroului Economic ºi Construcþii din cadrul Eparhiei, coordonat de P.C. Pãrinte Consilier Arhid. Caliopie Cristian Ichim. Biroul de presã al Arhiepiscopiei Argeºului ºi Muscelului