z Anul XI z nr. 567 z 12-18 octombrie 2012 z 8 pagini
Sãptãmânal teologic, bisericesc ºi de atitudine al Arhiepiscopiei Argeºului ºi Muscelului
ªtefan cel Mare „pedepseºte” pe Basarab cel Tânãr – Þepeluº Este cunoscutã bine istoria românilor din toate timpurile. Deseori ne amintim de ªtefan Vodã al Moldovei, care în timpul domniei sale a avut câteva conflicte, mai ales, cu domnitorii din Þara Româneascã. Cine nu ºtie cã Radu cel Frumos a primit o bunã lecþie de comportament diplomatic? N-a cruþat nici pe Laiota Basarab, dar nici pe Basarab cel Tânãr – Þepeluº, în anul 1481, bãtându-l, la 8 iulie în R. Sãrat ºi alungându-l din scaunul de domnie al Þãrii Româneºti. Întrebarea ºi-au pus-o mulþi: De ce se comporta astfel, ªtefan al Moldovei? Era el dornic de rãzboaie, aºa, doar de dragul luptelor?! sau era un aventurier militar medieval, în sângele cãruia se încruciºau sãbiile? Trebuie sã dãm o lãmurire pentru definirea atitudinii de politicã externã a lui Þepeluº Vodã, cel „pedepsit” de ªtefan cel Mare. Aparent, am înþelege cã domnitorul muntean ar fi fost împotriva lui ªtefan cel Mare ºi în tabãra vrãjmaºã a agarenilor, deci, s-ar crede, împotriva unui domnitor român de neam ºi împotriva creºtinãtãþii. În luna martie 1481, Basarab cel Tânãr – Þepeluº trimite o scrisoare sibienilor din care luãm cunoºtinþã despre ceea ce gândea el „cã noi am fi pentru binele creºtinãtãþii ºi acum suntem bucuroºi ºi ne vom trudi întrucât ne va fi cu putinþã. Dar dintr’asta vine rãul, cãci nu ne pãrãsesc obiceiurile noastre rele, deoarece ne mâncãm creºtinii între noi” (Manole Neagoe, Neagoe Basarab, Ed. ªtiinþificã, Bucureºti, 1971, p. 36). Se vede limpede cã este o aluzie indirectã la ªtefan, dar, mai ales la creºtinii din lume, precum ºi o uºoarã justificare a neputinþei sale diplomatice. Întocmai, acuzau aceeaºi neputinþã: Vlad Cãlugãrul, Radu cel Mare ºi toþi urmaºii sãi. Excepþie face Vlad Þepeº, care, dupã cum ºtim, i-a pãruit cum trebuie pe agareni, ca sã se înveþe minte. Din cele de mai sus înþelegem cã domnii Þãrii Româneºti, gândesc politic la fel. Dar putem admite, independent de voinþa noastrã, cã domnitorii au dus ºi o politicã oportunistã între forþele care se întâlneau ºi ameninþau hotarul þãrilor noastre. Þepeluº Vodã, în faptul dat a dovedit cã judecã cu toatã responsabilitatea ºi luciditate împrejurãrile politice din vremea domniei sale. La aceasta se mai adãuga, desigur, experienþa
Þãrii Româneºti care atârna greu în desfãºurarea evenimentelor. Cine nu-ºi aminteºte de Mircea cel Bãtrân, Dan al II-lea, Vlad Þepeº, care s-au opus turcilor, înfruntând cu succes cea mai mare forþã militarã a Europei? Cum sã comparãm noi bãtãliile slãbãnoage, din lumea feudalã occidentalã, cu marele rãzboaie, care au asigurat autonomia Þãrii ºi independenþa spiritualã, mai ales?
Maturitatea gândirii politice se arãta ºi prin aceia cã nu se putea lupta la infinit, epuizând starea fizicã a þãrii. Aceasta o va înþelege ºi ªtefan cel Mare din greutãþile întâmpinate. Experienþa acumulatã în sute de ani, demonstra cã fãrã sprijinul Transilvaniei, care pendula tot timpul în ceasul istoriei ºi a Regatului maghiar, românii nu puteau birui definitiv pe agarenii dornici mereu de expansiune. Dunãrea oferea înlesniri ca turcii sã facã razii fulgerãtoare pentru a detrona pe domnul Þãrii Româneºti, înainte ca acesta sã prindã de veste pentru a se pregãti de înfruntare. Aºadar, ªtefan cel Mare, supãrat pe domnii din Þara Româneascã, ar fi trebuit sã stea de veghe cu întreaga lui oaste moldoveneascã pentru a aºeza un domn credincios în scaunul de la Târgoviºte.
Practic ºi strategic nu se putea. Domnitorii din Þara Româneascã ºi-au dat seama cã nu pot sã domneascã fãrã asentimentul Înaltei Porþi. De aceea, domnitorii Þãrii Româneºti, din timpul domniei lui ªtefan cel Mare, l-au „trãdat” pentru a-ºi asigura atât domnia lor cât ºi mult dorita liniºte a Þãrii. Se înþelege fenomenul istoric, analizându-l cu grijã ºi puþinã pricepere. Aºa, credem desigur, cã l-a înþeles mai bine ca noi, desigur, ªtefan cel Mare, dupã ani de dramaticã încleºtare, cum n-a mai fost alta în istoria lumii. Se impunea o politicã prudentã. Recunoaºterea teoreticã a suzeranitãþii sultanului, plata haraciului anual care se tot ridica mereu la sume fabuloase, care avea semnificaþia rãscumpãrãrii pãcii pentru a nu se amesteca agarenii în treburile interne ale þãrii, iar aceastã independenþã, la nevoie, trebuia apãratã cu forþa, dupã cum s-a ºi întâmplat. Ca întotdeauna, creºtinii ortodocºi români au înþeles, de fapt, realitatea politicã a timpului ºi s-au mulþumit sã nu mai pretindã domnitorilor mai mult decât aceºtia puteau sã biruie. În acest sens, ªtefan cel Mare, în anul 1499, încheia tratatul de pace cu regele Poloniei, acest tratat fiind garantat de regele Ungariei! Aºa a înþeles sã se lucreze cu prudenþã în politica externã. De asemenea, mai târziu, în 1517, dupã 16 ani, Neagoe Vodã Basarab, în aceleaºi condiþii, încheia tratatul cu regele Ludovic al Ungariei. Iatã o politicã de prudenþã faþã de Imperiul Otoman, care viza direct interesele Þãrii Româneºti. La aceasta se vor adãuga ºi legãturile de familie cu lumea sârbeascã, orientare politicã ºi spiritualã, care va permite Þãrii Româneºti sã joace, în lumea suddunãreanã, un rol de frunte în Orientul ortodox. În acest context de diplomaþie europeanã ºia desfãºurat domnia, în cei 8 ani ºi 8 luni, dupã cum spun istoricii, Sfântul Neagoe Vodã Basarab.
Arhiepiscop al Argeºului ºi Muscelului
Argeºul Ortodox
Blândeþea creºtineascã Bl nde ea este un caz unic printre virtu ile sufletului, fiind polivalentª at t n modul de manifestare, c t ”i n modul de apari ie. ˛n esen ª este o manifestare a iubirii (o roadª a Duhului Sf nt - Galateni V, 22-23), dar se manifestª printrun amestec de virtu i suflete”ti ”i de aspecte duhovnice”ti pozitive sau negative ca defini ie, ce in de via a interioarª ”i de comportamentul social: rugªciunea, credin a, pacea sufletului, teama de a nu rªni pe cineva ”i de a nu strica o anumitª stare de fapte, bunªtatea, milostenia, smerenia, iubirea de oameni ”i de vrªjma”i, rªbdarea, lipsa b rfei, a ironiei, a c rtelii, a rªzbunªrii, a m niei. Pe toate le determinª, pe toate le urmeazª, prin toate se aratª sufletului purtªtor ”i celor din jurul lui. A”a cum m ndria pe toate le fª ªre”te, bl nde ea pe toate le mpline”te. Primul ”i ve”nicul exemplu al bl nde ii este Sf nta Treime, Dumnezeul nostru, fapt reflectat n crea ia Lui, prin bl nde ea naturalª a animalelor fa ª de oameni, primarª sau dob nditª, prin modul cum are grijª de om ”i-l prime”te la Spovedanie ”i la ˛mpªrtª”ire, prin bl nde ea sfin ilor, care cultiv nd acest atribut dumnezeiesc, s-au asemªnat cu Dumnezeu. Prorocii mªrturisesc despre descoperirile lor: Cª Tu, Doamne, bun ”i bl nd e”ti ”i mult-milostiv tuturor celor ce Te cheamª pe Tine (Psalm LXXXV, 4); “i iarª”i ne-am rugat Domnului pentru toate ”i L-am aflat bun ”i bl nd (III Ezdra VIII, 55); Stªp n al puterii cum e”ti, judeci cu bl nde e ”i ne c rmuie”ti cu multª cru are, cª la Tine este puterea, c nd voie”ti (Înþelepciunea lui Solomon XII, 18). ˛nsu”i Hristos, Fiul lui Dumnezeu ”i Dumnezeu adevªrat, prin faptele ”i prin cuvintele Sale ni S-a descoperit a fi, printre toate celelalte demne de urmat, bl nd ”i bun: Lua i jugul Meu asupra voastrª ”i nvª a i-vª de la Mine, cª sunt bl nd ”i smerit cu inima ”i ve i gªsi odihnª sufletelor voastre (Matei XI, 29). Maica Domnului este ntruchiparea bl nde ii, ca Fecioarª Nªscªtoare de Dumnezeu, fapt exemplificat semnificativ prin rªspunsul dat Domnului n fa a ˛ngerului Sªu care i bine-vestise taina prin care ncepea m ntuirea neamului omenesc: Iatª roaba Domnului (Luca I, 38). Despre Moise sa scris cª era cel mai bl nd dintre to i oamenii de pe pªm nt (Numeri XII, 1-8), motiv pentru care Dumnezeu vorbea cu el fa ª cªtre fa ª, nu n ghicitori ”i vise cum fªcea cu ceilal i proroci. Pe l ngª asemªnarea cu Dumnezeu ”i cu sfin ii lui, necesitatea dob ndirii bl nde ii reiese ”i din valoarea pe care Dumnezeu o atribuie sufletului bl nd: Cª n elepciunea ”i nvª ªtura stau n temerea de Domnul, ”i plªcute sunt Lui credin a ”i bl nde ea (Isus Sirah I, 26); Podoaba voastrª sª nu fie cea din afarª: mpletirea pªrului, podoabele de aur ”i mbrªcarea hainelor scumpe, ci sª fie omul cel tainic al inimii, ntru nestricªcioasa podoabª a duhului bl nd ”i lini”tit, care este de mare pre naintea lui Dumnezeu (I Petru III, 34); dar mai ales din cuvintele M ntuitorului, care i ferice”te pe cei bl nzi: Ferici i cei bl nzi, cª aceia vor mo”teni pªm ntul (Matei V, 5). Sf. Ioan Gurª
Colegiul de redacþie FONDATOR: † Înalt Preasfinþitul Arhiepiscop CALINIC al Argeºului ºi Muscelului
Adresa: Strada Þepeº Vodã nr. 17 Tel/fax: 0248/217629 e-mail: argesulortodox@yahoo.com
2
de Aur se ntreabª retoric despre ce pªm nt dat ca rªsplatª se vorbe”te aici. Duhul lumii ne minte cª omul bl nd, care e darnic ”i bun, nu are viclenie, nici goanª dupª avere, nici dorin e de stªp nire, va pierde tot ce are, bunurile sale materiale ”i locul lui ntre oameni. M ntuitorul vine ”i spune, repet nd cuvintele Duhului Sf nt rostite prin gura prorocului David (Psalm XXXVI, 10-11), cª dimpotrivª, omul bl nd va mo”teni tot, lucrurile materiale c t i trebuie, oamenii care sª-l ajute ”i
relevª n experien a asceticª de mai t rziu, c nd se remarcª nvª ªturile Sf. Teodor al Edesei, care arªta cª bl nde ea stinge patimile suflete”ti a”a cum suferin a stinge patimile trupe”ti, recomand nd pentru dob ndirea bl nde ii acestea trei: tªcerea, grija de pªcatele proprii ”i rªbdarea tuturor greutª ilor ”i nedreptª ilor ce vin asupra noastrª. “i rugªciunea izvorª”te din apele lini”tite ale sufletului cuprins de bl nde e, semn pe care unii Sfin i Pªrin i l a”teptau pentru a cunoa”te vremea prielnicª isihiei ”i rugªciunii inimii. Toate aceste sunt efecte ale bl nde ii ca ac iune proprie ei (cu harul lui Dumnezeu), dar ”i prin faptul cª, a”a cum un viciu nu vine niciodatª singur, ci aduce dupª sine alte ”apte duhuri rele, a”a ”i virtutea nu lucreazª singurª ”i devine punte, cauzª ”i partener al celorlalte virtu i. M ndria ”i plªcerea, mpreunª cu uria”ii sufletului (ne”tiin a, nepªsarea ”i uitarea) scot omul din r nduiala fireascª a universului, prin raportarea eronatª la lucruri, prin nchiderea legªturii cu transcendentul; bl nde ea, prin spectrul ei larg de mi”care sufleteascª, l readuce n matcª, n a”a fel nc t sª-l determine pe Sf. Marcu Ascetul sª afirme un fapt At ta adevªr se cutremurªtor:
cuprinde n cuno”tin a fiecªruia, c tª siguran ª i dau bl nde ea, smerenia ”i dragostea .
respectul celorlal i. Primirea acestui pªm nt , spune sf ntul, nu nseamnª pierderea fªgªduin ei ˛mpªrª iei, ”tiut fiind cª Domnul nu dª cu mªsurª, cª raiul poate ncepe din via a aceasta. ntr-adevªr bl nde ea va atrage dupª sine iubirea lui Dumnezeu (Psalm CXLIX, 4) ”i a oamenilor (Isus Sirah III, 17), ocrotirea Lui (Psalm XXIV, 10), m ntuirea n ziua Judecª ii (Psalm LXXV, 8-9), n elep irea (Psalm CXLVI, 6), binecuv ntarea (Pilde XXII, 9), aplanarea conflictelor ”i pacea (Pilde XV, 1), cinstea (Isus Sirah X, 15). Vorbind despre rªzboiul nevªzut, Sf. Antonie cel Mare spunea cª bl nde ea este fericire ”i nªdejde
bunª pentru sufletul oamenilor , pe care l ndumnezeie”te ”i pe care l fere”te de ispite, fiind spaima cea mai mare a demonilor. ˛ndumnezeirea sufletului prin bl nde e se
Editor: Preot Daniel Gligore - consilier cultural Redactor ºef: Pr. Dr. Napoleon Dabu Art designer: ing. Bogdan Nicolae Ciocîrlan
Patologia bl nde ii se referª la modul n care se pierde, la dreapta socotealª a folosirii ei ”i la stªrile suflete”ti care o imitª. Cancerul bl nde ii este tulburarea sufletului, iar tulburarea vine fie din m ndrie, fie din plªcere, ca atare sau prin intermediul m niei nefire”ti. Nu existª nchinªtor la idolul sinelui care, c nd gre”e”ti, sª- i rªspundª cu duhul bl nde ii (Galateni VI, 1), nici hedonist care sª arate, din buna-i purtare, faptele lui, n bl nde ea n elepciunii (Iacov III, 13). Exercitarea judicioasª a bl nde ii se ilustreazª n singularitatea cazurilor legate de dreapta credin ª ”i de nedreptatea ”i suferin a aproapelui, c nd curajul ”i mªrturisirea sunt indicate cu nivel ridicat de eviden ª. La”itatea este principalul imitator al bl nde ii care pªcªle”te nsu”i sufletul afectat, iar nepriceperea ”i necuno”tin ª sunt cameleonii bl nde ii care pªcªlesc pe cei care iau contact cu sufletul afectat. Testul diagnostic suprem este acela”i cu cel al smereniei, ceea ce le vªde”te nrudirea, n cuvintele Sf. Ioan Scªrarul: bl nde ea este a”ezarea nemi”catª a sufletului, care rªm ne acela”i la cinste ”i la necinste . Iar fr na n calea bl nde ii este teama m ndrª din sufletul cum cª ar pierde ceva: chiar dacª din bl nde e renun ªm la vreun lucru material sau imaterial, c ”tigªm iubirea lui Dumnezeu. O spune ”i o aratª M ntuitorul ”i to i cei care I-au urmat n asemªnarea interioarª. Pr. Marius COSTACHE
Redacþia: preot prof. Cornel Dragoº, preot Florin Iordache, diacon prof. Gabriel Firuþã, asist. univ. drd. Gabriela Safta. Paginã web: preot Gabriel Grecu
Colaboratori: Dr. Ioan Gheorghe Rotaru, prof. Alexandru Brichiuº, pr. prof. Andrei Cãnuþã, pr. prof. Roberto-Cristian Viºan, Roxana Dragoº, Amalia Cornãþeanu, Amalia Constantinescu, Iuliana Popa.
Responsabilitatea fiecãrui articol publicat îi revine autorului
ISSN: 1583-2643
Argeºul Ortodox
Existã vreo dispoziþie canonicã, în care se menþioneazã când trebuie sã se sãvârºeascã dezgroparea morþilor? Pentru dezgroparea morþilor nu existã nici o dispoziþie. În vechime, ca ºi astãzi, în multe pãrþi nu se fãcea dezgroparea, ci morþii rãmâneau în mormintele lor pentru totdeauna, ci sã le dezgropãm doar dacã, din motive speciale se impunea mutarea trupurilor, de exemplu: dacã cineva era recunoscut ca sfânt, dacã se fãcea mutarea osemintelor mortului în þara sa sau dacã se depunea un membru al aceleiaºi familii în acel mormânt.
Tradiþia ºi prevederile vechi privitoare la deshumare Chiar ºi astãzi sãpãturile arheologice scot la luminã morminte creºtine care nu s-au deschis niciodatã, chiar dacã au trecut secole de la vremea înmormântãrii celor care au fost aºezaþi în acestea. Mai precis, anumite canoane care pedepsesc profanarea de morminte (vezi în mod special canonul VII al sfântului Grigorie al Nyssei), pare cã se referã la faptul cã nu se permitea obiceiul mutãrii din morminte a osemintelor morþilor. Avem însã ºi situaþii rare, în afarã de excepþiile pe care le-am consemnat mai sus, când se fãcea ºi dezgroparea ºi adunarea oaselor mai multor morþi în „osteofilachii”, aºa cum confirmã ºi studiul arheologic. Desigur cã ar fi lucru minunat sã se odihneascã omul „pânã la învierea de obºte” în mormântul sãu, privind Rãsãritul, conform frumosului simbolism, ºi aºteptând trâmbiþa cea din urmã. Atunci n-am fi avut o imagine atât de lipsitã de frumuseþe a grãmezilor de oase, stivuite în cãmãrile-cimitire, sau depozitarea lor în cutii
macabre, deþinãtoare de oase. Dar dezgroparea s-a impus în mai multe pãrþi, în special în oraºe, din motive de necesitãþi absolut practice. A trebuit ca morþii, din pricina lipsei de spaþiu a cimitirelor, sã cedeze mormintele lor celor care veneau din urmã, pentru cã altfel oraºele morþilor deveneau mai mari decât oraºele celor vii.
În ce condiþii este îngãduitã dezgroparea?
Acum, când se face dezgroparea? Cu siguranþã cã va trebui sã treacã timpul cerut pentru deplina descompunere a trupului. Aceasta depinde de temperamentul mortului, de vârstã, de cauzele morþii, de
felul mormântului, de componenþa solului, de condiþiile climaterice ºi de modul înmormântãrii. În general, conform informaþiilor medicale, perioada de aproape doi ani este suficientã pentru deplina descompunere a trupurilor. Dar, pentru cã s-a impus concepþia care se pãstreazã ºi astãzi, cã nedescompunerea deplinã a trupului „în cele dintru care a fost alcãtuit” este urmarea pãcatelor grele sau a blestemului ºi, în general, se considera ca ceva înfricoºãtor ºi de nedorit, deshumarea s-a amânat, din motive de siguranþã, cât se poate mai mult, încât descompunerea trupului sã fie certificatã cu dovezi. Deoarece numãrul sfânt al Sfintei Treimi, adicã trei, a jucat un rol special în reglementarea detaliilor asupra vieþii, dar ºi a morþii credincioºilor, s-a consacrat obiceiul ca dezgroparea sã aibã loc sau la începutul sau, mai degrabã, dupã împlinirea celor trei ani de la moarte. De altfel ºi Domnul a rãmas trei zile în mormânt. Simbolismul acesta nu a împiedicat diferitele Biserici locale sã rânduiascã, în funcþie de obiceiul fiecãrui loc, dezgroparea sau nedezgroparea trupurilor ºi, în prima situaþie, timpul dezgropãrii. Tragem concluzia cã, în mod special, referitor la timpul dezgropãrii morþilor se aplicã obiceiul locului care, în cea mai mare parte, presupune dezgroparea la trei ani. În orice caz, limita cea mai de jos este cã trebuie sã se þinã doi ani sau cel puþin un an, cât a socotit practica localã cã este de ajuns pentru deplina descompunere a trupului (apud Ioannis Foundoulis, Dialoguri Liturgice, vol. I, p. 184- 186). Diacon Prof. Gabriel FIRUÞÃ
Viaþa Maicii Domnului, dupã sfântul Maxim Mãrturisitorul 20. Mutarea Maicii Domnului cu trupul la ceruri a. Îngroparea cu evlavie Când mãriþii ucenici au ajuns cu sicriul în grãdina Ghetsimani,fiind gata sã aºeze în mormânt trupl cel fãrã de prihanã al Maicii,toþi sfinþii apostoli ºi ceilalþi care-i însoþeau au fost înfricoºaþi ºi n-au îndrãznit sã atingã cu mâinile lor trupul sfânt, cu totul binecuvântat, cãci vedeau lumina care-l acoperea ºi harul lui Dumnezeu ce era peste el. Atunci Petru ºi Pavel, fãrã sã atingã sfântul trup cu mâinile lor, cu multã evlavie, au luat fâºiile ce atârnau ici colo din giulgiu, plini de hotãrâre, au luat fericitul trup din sicriu ºi l-au aºezat în mormânt. Au pecetluit mormântul ºi sfinþii apostoli au rãmas acolo trei zile , ascultând frumoasa psalmodie a sfinþilor îngeri. b. Cum cã întârzierea ºi sosirea lui Toma s-au fãcut dupã Pronie Din adunarea apostolilor la moartea Împãrãtesei, a lipsit, ca oarecând, tot apostolul Toma, tot prin voia proniei, însã de aceastã datã ca sã se constate mutarea fericitului trup al Maicii Domnului la ceruri.
A treia zi a sosit ºi Toma ºi i-a gãsit pe vechii lui prieteni, a auzit minunata ºi dulcea psalmodie a îngerilor ºi i-a rugat pe Sfinþii Apostoli sã deschidã mormântul cinstit ca sã vadã ºi el trupul slãvit al Preasfintei Nãscãtoare de Dumnezeu. Fericiþii Apostoli au ascultat cererea fratelui lor, au deschis mormântul, dar n-au mai gãsit trupul slãvit al sfintei Maici a lui Hristos, cãci fusese mutat acolo unde voise Fiul ºi Dumnezeul ei. Aºadar mormântul a fost gãsit gol. Doar fâºiile ºi giulgiurile în care au aºezat-o le-au aflat, dar trupul Fecioarei nu mai era. Atunci fericiþii apostoli s-au umplut de uimire ºi de bucurie ºi au priceput cã întârzierea unuia dintre ei s-a întâmplat prin voia proniei, pentru cã aºa cum odinioarã Învierea lui Hristos s-a fãcut ºi mai vrednicã de crezare prin Toma, atunci când Domnul a intrat prin uºile încuiate în ziua a opta ºi i-a arãtat lui toate rãnile ºi coasta Sa cea sfântã, tot aºa ºi acum datoritã lui Toma sã se cunoascã mutarea trupului în chip nestricãcios ºi fãrã de prihanã al Sfintei ºi Pururea Slãvitei Nãscãtoare de Dumnezeu ºi Pururea Fecioarei Maria. Pr. prof. Andrei CÃNUÞÃ
3
Argeºul Ortodox
Martin Buber ºi filosofia existenþialã Format în specificul stil multicultural evreiesc, Martin Buber a intrat încã de tânãr în contact cu gândirea modernã. Cum la baza formãrii sale stau puternicele ºi solidele rãdãcini religioase specifice tradiþiei iudaice, raportul lui Buber cu gândirea modernã nu putea sã nu þinã cont de modalitatea în care gânditorii moderni au filtrat religia prin sistemele lor. În Ich und Du, Gottesfinsternis, ca ºi în Ekstatische Konfessionen sau Judäism, Buber dã mãsura gândirii sale existenþialist-religioase, readucând în prim-planul filosofiei contemporane realitatea conform cãreia Dumnezeu nu este nici o idee, ca la Platon sau Cohen, ºi nici o realitate ascunsã ori tãcutã, aºa cum o considerau unii gânditori existenþialiºti, ci Dumnezeu este Tu-ul etern, Persoana care S-a eclipsat, nu în Sine, ci în relaþia cu omul, datoritã omului. Ascunderea lui Dumnezeu, în accepþiunea lui Buber, trebuie înþeleasã ca trasare a unui paravan între om ºi El, ca un parasolar la care omul apeleazã, pentru a-ºi desfãºura dincoace de El întreaga sa libertate de voinþã în sens autonom. Este foarte clar cã atitudinea lui Buber faþã de gândirea contemporanã nu poate fi decât una criticã. El aduce în discuþie cele trei tipuri de existenþialisme conturate în raport cu
divinitatea: existenþialismul ateu (Nietzsche ºi Sartre), agnostic (Heidegger) ºi religios (Rosenzweig). Tot în cazul acestei atitudini critice, Buber se
aratã a fi un fidel urmaº al lui Husserl. El manifestã acelaºi spirit critic la adresa istorismului ºi psihologismului atunci când intrã într-o interesantã polemicã cu C. G. Jung (În februarie 1952 Buber publicã un studiu în revista germanã Merkur, Religion und Modernes Denken (Religion and Modern Thinking – Religia ºi gândirea modernã), care este în fapt o criticã la adresa gândirii lui Nietzsche, Heidegger ºi Sartre, dar ºi o sancþionare a viziuni psihologiste despre Dumnezeu a lui Jung. Studiul lui Buber va fi republicat de cãtre acesta în lucrarea Gottesfinsternis, cap. V ºi în Buber on Psychology and Psychoterapy. Essays, letters and dialogues, în Essays, Buber and Jung (Religion and Modern Thinking, C. G. Jungs replay to Martin Buber, Buber rejoinder to Jung), pg. 34-67. Jung nu s-a lãsat mai prejos ºi în mai 1952, în aceeaºi revistã, îi rãspunde prin Religion und Psihologie). Dar aceasta nu îl împiedicã pe Buber sã îºi manifeste admiraþia faþã de gândirea ºi activitatea celui din urmã, pe care îl considerã liderul psihologilor din zilele noastre ºi, totodatã, cel care a realizat fapte uluitoare, depãºind cu mult cercetãrile psihologice anterioare (Martin Buber, Eclipse du Dieu, p. 80). Pr. dr. Nicolae Napoleon DABU
Lacrimile omului duhovnicesc Despre lacrimi au scris în multe rânduri Sfintii Parinti punându-le în legatura cu pocainta. Când omul cade rob al pacatului, îsi murdareste sufletul, darul lui cel mai de pret si îsi pateaza haina curata a chipului, iar prin pocainta îsi curateste sufletul si prin plânsul duhovnicesc reuseste sa spele petele de pe haina duhovniceasca. Lacrimile duhovnicesti îl întaresc pe credinciosul care le-a dobândit si nu mai simte amenintarea ispitelor ci simte înlauntru harul prealuminos al Duhului Sfânt. Plânsul duhovnicesc este dovada a tariei noastre în lupta împotriva pacatelor si a patimilor. Pocainta îl ajuta pe om sa se înalte spre culmi duhovnicesti neimaginabile, îl va ajuta la descoperirea mântuirii sale si la toate tainele care pot fi întelese si gasite doar prin traire curata. Când sufletul este lasat în pace, neîntesat de cel sortite degradarii, poate sa urce spre Dumnezeu, sa mediteze asupra existentei si sa fie cufundat în plâns. În acatistul Sfântului Nectarie gasim ca plânsul pentru pacate si pocainta noastra este întoarcerea de la cele lumesti la cele
4
dumnezeiesti, de la calea cea larga a patimilor la usa cea strâmta a mântuirii. Ne întoarcem la izvoare, la apa vie, la începuturile noastre înconjurate de frumusetile vesnice, la starea primordiala unde toate erau bune. Constientizarea starii de pacatosenie îl introduce pe om în starea de continua pocainta, angajându-se în lupta contra pacatului si îsi cladeste un mijloc pentru restaurarea legaturii cu Dumnezeu. Plânsul duhovnicesc sta în strânsa legatura cu rugaciunea, picaturile de lacrimi sting vapaia patimilor, iar caldura rugaciunii reaprinde sufletul, îl trezeste. Acum omul se redeschide catre Dumnezeu, se descatuseaza de robia pacatului si redevine ce a fost, chip luminos si asemanare vie. Din rugaciunea udata cu lacrimi vor rasari linistea, pacea, mângâierea si iubirea, o gradina a sufletului frumos încununata cu virtuti si înmiresmata de toate bune. Pr. Robert NICOLAE
Argeºul Ortodox
TREPTE SPRE PÃCAT ªI TREPTE SPRE MÂNTUIRE Pãcatul L-a determinat pe Iisus Hristos sã coboare din cer, pentru mântuirea noastrã. Din cauza pãcatului Iisus a fost rãstignit pe Cruce. Pãcatul a nimicit relaþia bunã dintre Dumnezeu ºi om. Din cauza pãcatului un numãr important de îngeri au devenit demoni, iar pãmântul nu mai este aºa cum a ieºit din mâna Creatorului, respectiv bun ºi desãvârºit. Dupã pãcat pãmântul a devenit purtãtorul blestemului pãcatului, cu spini ºi buruieni ºi cu o muncã istovitoare pentru a culege hrana ºi roadele de la el: „Iar lui Adam i-a zis: "Pentru cã ai ascultat vorba femeii tale ºi ai mâncat din pomul din care þi-am poruncit: "Sã nu mãnânci", blestemat va fi pãmântul pentru tine! Cu ostenealã sã te hrãneºti din el în toate zilele vieþii tale! Spini ºi pãlãmidã îþi va rodi el ºi te vei hrãni cu iarba câmpului! În sudoarea feþei tale îþi vei mânca pâinea ta, pânã te vei întoarce în pãmântul din care eºti luat; cãci pãmânt eºti ºi în pãmânt te vei întoarce.”(Fac. 3, 17-19). 1. Treptele sau paºii care conduc spre pãcat În istoria strãmoaºei noastre Eva, gãsim descrise faptele care constituie, de fapt în orice fel de împrejurare, chiar ºi astãzi, treptele spre pãcat, de la simpla vizualizare sau dorinþã a unui lucru rãu ºi pânã la înfãptuirea lui nu se aflã prea mulþi paºi. Treptele spre pãcat vor urma unele dupã altele. a. Prima treaptã spre pãcat – a vãzut. Noi, ca oameni, avem douã ferestre ale sufletului. Ele sunt ochii noºtri. Prin aceºtia putem fi duºi atât la bine cât ºi la rãu. Ochiul ajunge cã nu se mai saturã de privit, iar apoi privirea duce cãtre celelalte trepte ale pãcatului. Iatã cum descrie Sfânta Scripturã cele întâmplate cu Eva: „ªarpele însã era cel mai ºiret dintre toate fiarele de pe pãmânt, pe care le fãcuse Domnul Dumnezeu. ªi a zis ºarpele cãtre femeie: "Dumnezeu a zis El, oare, sã nu mâncaþi roade din orice pom din rai?" Iar femeia a zis cãtre ºarpe: "Roade din pomii raiului putem sã mâncãm; Numai din rodul pomului celui din mijlocul raiului ne-a zis Dumnezeu: "Sã nu mâncaþi din el, nici sã vã atingeþi de el, ca sã nu muriþi!" Atunci ºarpele a zis cãtre femeie: "Nu, nu veþi muri! Dar Dumnezeu ºtie cã în ziua în care veþi mânca din el vi se vor deschide ochii ºi veþi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele ºi rãul". De aceea femeia, socotind cã rodul pomului este bun de mâncat ºi plãcut ochilor la vedere ºi vrednic de dorit, pentru cã dã ºtiinþã, a luat din el ºi a mâncat ºi a dat bãrbatului sãu ºi a mâncat ºi el.”(Fac. 3, 1-6). Orice pãcat începe cu ceea ce vedem noi mai întâi, iar dacã omul ºi doreºte lucrul rãu pe care-l dupã aceea urmeazã ceilalþi paºi spre pãcat. b. A doua treaptã spre pãcat – a poftit: „De aceea femeia, socotind cã rodul pomului este bun de mâncat ºi plãcut ochilor la vedere ºi vrednic de dorit, pentru cã dã ºtiinþã...,”(Fac, 3,6). Este adevãrat cã Dumnezeu i-a zis lui Adam cã poate sã mãnânce din toþi pomii din grãdinã dupã plãcere, însã sã nu se atingã ºi sã nu mãnânce din pomul cunoºtinþei binelui ºi rãului: „A dat apoi Domnul Dumnezeu lui Adam porunca si i zis: "Din toþi pomii din rai poþi sã mãnânci, Iar din pomul cunoºtinþei binelui ºi rãului sã nu mãnânci, cãci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreºit!” (Fac. 2,16-17). Tot uitându-se la fructul oprit Eva, nu a rezistat, l-a dorit, l-a luat, l-a consumat fãrã sã se gândeascã la consecinþele acestui fapt pe care-l face. Ce bine ar fi fost pentru ea ºi pentru toþi urmaºii ei, dacã ar fi ascultat de glasul Domnului. c. A treia treaptã spre pãcat – a luat: „De aceea femeia, socotind cã rodul pomului este bun de mâncat ºi plãcut ochilor la vedere ºi vrednic de dorit, pentru cã dã ºtiinþã, a luat din el ºi a mâncat ºi a dat bãrbatului sãu ºi a mâncat ºi el.” (Fac. 3,6). Eva, luptându-se cu dorinþa sa, a luat din ceea ce era interzis ºi a mai fãcut astfel un pas spre pãcat, a luat cu intenþia de a mânca din el. d. A patra treaptã spre pãcat - a mâncat: „...a luat din el ºi a mâncat ºi a dat bãrbatului sãu ºi a mâncat ºi el.” (Fac. 3,6). S-a înfruptat din el, a pãcãtuit în mod efectiv A luat ºi a mâncat din el. Oricum pãcatul nu este atât de plãcut de unul singur, ci este mai agreabil în doi, de aceea l-a asociat ºi pe Adam la pãcat. Ce teribil lucru, pãcãtuieºti tu, dar nu-i suficient, însã mai atragi ºi pe alþii la pãcat. Pomul nu era al lor. Domnul le-a spus: sã nu, sã nu..., ca în cele zece porunci. Nu invita ºi pe altul la pãcat împreunã cu tine, nu molipsi ºi pe altul cã vei rãspunde pentru pãcatele lui. Limiteazã rãul ºi consecinþele acestuia. Diavolul este mare specialist în a împacheta în aur otrava. Diavolul s-a prezentat la ei, într-un mod strãlucitor, însã dialogând cu pãcatul a cãzut Eva. e. A cincea treaptã spre pãcat – s-a ascuns: „Atunci li s-au deschis ochii la amândoi ºi au cunoscut cã erau goi, ºi au cusut frunze de smochin ºi ºi-au fãcut acoperãminte. Iar când au auzit glasul Domnului Dumnezeu, Care umbla prin rai, în rãcoarea serii, s-au ascuns Adam ºi femeia lui de faþa Domnului Dumnezeu printre pomii raiului.” ªi a strigat Domnul
Dumnezeu pe Adam ºi i-a zis: "Adame, unde eºti?" Rãspuns-a acesta: "Am auzit glasul Tãu în rai ºi m-am temut, cãci sunt gol, ºi m-am ascuns". (Fac. 3, 7-10). Urmãtorul pas dupã ce omul vede pãcatul, îl doreºte ºi-l înfãptuieºte este sã se ascundã de faptele lui. Omul face tot ce þine de el sã-ºi ascundã pãcatul, sã nu se ºtie. Cum sã te ascunzi de faþa Domnului. Oriunde ai fi ºi ai face Domnul te vede ºi te ºtie. Nu poþi tu sã te ascunzi de El. Agar, roaba Sarei, fugea de stãpâna ei ºi Domnul ºtia lucrul acesta. Iatã ce zice Sfânta Carte: „A zis cãtre Avraam:
"Izgoneºte pe roaba aceasta ºi pe fiul ei, cãci fiul roabei acesteia nu va fi moºtenitor cu fiul meu, Isaac!" ªi s-au pãrut cuvintele acestea lui Avraam foarte grele pentru fiul sau Ismael. Dumnezeu însã a zis cãtre Avraam: "Sã nu þi se parã grele cuvintele cele pentru prunc ºi pentru roabã; toate câte-þi va zice Sarra, ascultã glasul ei; pentru cã numai cei din Isaac se vor chema urmaºii tãi. Dar ºi pe fiul roabei acesteia îl voi face neam mare, pentru cã ºi el este din sãmânþa ta". Atunci s-a sculat Avraam dis-de-dimineaþã; a luat pâine ºi un burduf cu apã ºi le-a dat Agarei; apoi, punându-i pe umeri copilul, a slobozit-o; ºi, plecând ea, a rãtãcit prin pustiul Beer-ªeba. Când însã s-a sfârºit apa din burduf, a lepãdat ea copilul sub un mãrãcine. ªi ducându-se, a ºezut în preajma lui, ca la o bãtaie de arc, cãci îºi zicea: "Nu voiesc sã vãd moartea copilului meu!" ªi, ºezând ea acolo de o parte, ºi-a ridicat glasul ºi a plâns. ªi a auzit Dumnezeu glasul copilului din locul unde era ºi îngerul lui Dumnezeu a strigat din cer cãtre Agar ºi a zis: "Ce e, Agar? Nu te teme, cã a auzit Dumnezeu glasul copilului din locul unde este!” (Fac. 21,10-17). Dumnezeu îþi ºtie ºi firele de pãr din cap: „Ci ºi perii capului vostru, toþi sunt numãraþi. Nu vã temeþi; voi sunteþi mai de preþ decât multe vrãbii.” (Luca 12,7). 2. Treptele sau paºii care conduc spre mântuire a. Prima treaptã, sau pas spre mântuire, este sã doreºti lucrul acesta. Nu poþi sã ajungi acolo unde nu-þi doreºti. Am auzit din Sfintele Scripturi despre istoria vieþii lui Zacheu. Din aceastã istorie a unui vameº, a unui om pãcãtos, putem întrezãri foarte uºor care sunt paºii care trebuie fãcuþi spre mântuire. Iatã cum este descrisã istoria lui Zacheu: „ªi intrând, trecea prin Ierihon. ªi iatã un bãrbat, cu numele Zaheu, ºi acesta era maimarele vameºilor ºi era bogat. ªi cãuta sã vadã cine este Iisus, dar nu putea de mulþime, pentru cã era mic de staturã. ªi alergând el înainte, s-a suit într-un sicomor, ca sã-L vadã, cãci pe acolo avea sa treacã. ªi când a sosit la locul acela, Iisus, privind în sus, a zis cãtre el: Zahee, coboarã-te degrabã, cãci astãzi in casa ta trebuie sã rãmân. ªi a coborât degrabã ºi L-a primit, bucurându-se. ªi vãzând, toþi murmurau, zicând cã a intrat sã gãzduiascã la un om pãcãtos. Iar Zaheu, stând, a zis cãtre Domnul: Iatã, jumãtate din averea mea, Doamne, o dau sãracilor ºi, dacã am nãpãstuit pe cineva cu ceva, întorc împãtrit. ªi a zis cãtre el Iisus: Astãzi s-a fãcut mântuire casei acesteia, cãci ºi acesta este fiu al lui Avraam. Cãci Fiul Omului a venit sã caute ºi sã mântuiascã pe cel pierdut.” (Luca 19,110). Zacheu a dorit din toatã inima lui sã fie salvat. Omul nu poate sã ajungã acolo unde nu-ºi doreºte. Mai sunt ºi astãzi încã oameni care nu doresc sã meargã la Bisericã, sã se roage, sã se închina Domnului, sã citeascã lucrurile sfinte, dar în schimb ar vrea sã intre în Împãrãþia lui Dumnezeu. Imposibil în felul acesta. În calea omului care doreºte sã fie salvat, sã fie mântuit, vor
apãrea ºi piedici. Primele piedici nu sunt la alþii ci chiar la cel ceºi doreºte sã fie mântuit. Zacheu dorea, dar nu putea sã-L vadã pe Iisus, din cauza norodului, deoarece era mic de staturã. Prima piedicã în calea mântuirii era în el, pentru cã era mic, iar al doilea era în alþii, deoarece îl împiedicau sã vadã. Este adevãrat cã în multe situaþii ale vieþii, semenii noºtri ne împiedicã sã vedem pe Domnul nostru Iisus Hristos, însã prima piedicã este întotdeauna la noi, la micimea noastrã spiritualã. Nimeni nu trebuie sã se poticneascã în ce e face unul sau altul. Noi venim la Hristos ºi nu trebuie sã-L privim pe El, prin prisma unuia sau a altuia care este lângã noi. Este drept cã scrie Sfânta Scripturã cã nu este bine sã fim o pricinã de poticnire pentru alþii: „ªi cine va sminti pe unul din aceºtia mici, care cred în Mine, mai bine i-ar fi lui dacã ºi-ar lega de gât o piatrã de moarã ºi sã fie aruncat în mare.”(Luca 9,42); „Fiul Omului merge precum este scris despre El. Vai, însã, acelui om prin care Fiul Omului se vinde! Bine era de omul acela dacã nu se nãºtea.” (Mat. 26,24). „Deci sã nu ne mai judecãm unii pe alþii, ci mai degrabã judecaþi aceasta: Sã nu daþi fratelui prilej de poticnire sau de smintealã.”(Rom. 14,13): b. A doua treaptã, sau pas spre mântuire, este sã faci primii paºi, sã alergi, sã cauþi cu tot dinadinsul mântuirea: Mântuirea este cel mai minunat lucru posibil ºi de dorit s-o caute cu întâietate fiecare om: „Aceastã mântuire au cãutat-o cu stãruinþã ºi au cercetat-o cu de-amãnuntul proorocii, care au proorocit despre harul ce avea sã vinã la voi.” (1 Petru 1,10). Zacheu pentru cã era mic, dar voia sã-L vadã pe Iisus, a alergat ºi s-a urcat într-un pom. Un om din înalta societate cum era el, a fost dispus sã facã orice sacrificii, de dragul de a-L vedea pe Domnul. c. A treia treaptã, sau pas spre mântuire, este sã fii dispus sã suporþi împotrivirea celorlalþi sau chiar ruºinea ºi sã-þi duci crucea în fiecare zi: Unui om din societatea bunã a vremii, cum era Zacheu, nu i-a fost deloc ruºine sã alerge, sã se urce într-un pom. Zacheu era mai marele vameºilor. El s-a expus râsului public ºi s-a pus în discuþia tuturor. Cum arãta un om îmbrãcat bine, cum era el, cocoþat într-un pom ? Dar asta nu conta pentru Zacheu, de dragul cunoaºterii lui Iisus, iar Iisus când cineva îl cautã cu toatã inima nu poate sã-l lase neajutat. Pe Zacheu nu-l interesau ºi nu-l deranjau jignirile celorlalþi. Oamenii ziceau cã Iisus a intrat la un om pãcãtos. Pe el nu-l interesau ce ziceau oamenii, ci ce zicea Hristos. Oamenii spuneau cã Zacheu e un om pãcãtos, însã Hristos a zis: „ªi când a sosit la locul acela, Iisus, privind în sus, a zis cãtre el: Zahee, coboarã-te degrabã, cãci astãzi in casa ta trebuie sã rãmân. ªi a coborât degrabã ºi L-a primit, bucurându-se. ªi vãzând, toþi murmurau, zicând cã a intrat sã gãzduiascã la un om pãcãtos. Iar Zaheu, stând, a zis cãtre Domnul: Iatã, jumãtate din averea mea, Doamne, o dau sãracilor ºi, dacã am nãpãstuit pe cineva cu ceva, întorc împãtrit. ªi a zis cãtre el Iisus: Astãzi s-a fãcut mântuire casei acesteia, cãci ºi acesta este fiu al lui Avraam.” (Luca 19, 5-9). Pentru a-L gãsi pe Iisus Hristos, el ºi-a sacrificat rangul, a acceptat sã fie un om la discreþia râsului lumii ºi a discuþiilor ei. A rezistat la orice fel de jigniri. Iatã ce spunea Mântuitorul nostru Iisus Hristos: „ªi chemând la Sine mulþimea, împreunã cu ucenicii Sãi, le-a zis: Oricine voieºte sã vinã dupã Mine sã se lepede de sine, sã-ºi ia crucea ºi sã-Mi urmeze Mie. Cãci cine va voi sã-ºi scape sufletul îl va pierde, iar cine va pierde sufletul Sãu pentru Mine ºi pentru Evanghelie, acela îl va scãpa. Cãci ce-i foloseºte omului sã câºtige lumea întreagã, dacã-ºi pierde sufletul? Sau ce ar putea sã dea omul, în schimb, pentru sufletul sãu? Cãci de cel ce se va ruºina de Mine ºi de cuvintele Mele, în neamul acesta desfrânat ºi pãcãtos, ºi Fiul Omului Se va ruºina de el, când va veni întru slava Tatãlui sãu cu sfinþii îngeri.” (Marcu 8, 34-38). d. A patra treaptã, sau pas spre mântuire, este acela cã dacã ai nãpãstuit pe cineva, ai nedreptãþit pe cineva în vreun fel, sã dai înapoi ºi sã faci reparaþia necesarã în privinþa rãului sãvârºit.: „Iatã, jumãtate din averea mea, Doamne, o dau sãracilor ºi, dacã am nãpãstuit pe cineva cu ceva, întorc împãtrit” (Luca 19,8). Aºa face un om pocãit ºi iertat, dã înapoi ce a luat pe nedrept de la alþii, reparã lucrurile pe care le-a stricat, face tot ce poate pentru a repara imaginea stricatã a cuiva ºi nu va pregeta sã facã tot ce trebuie pentru a îndrepta relele fãcute. e. A cincea treaptã, sau pas spre mântuire, este acela de a purta cu umilinþã ºi credinþã în inimã, crucea Mântuitorului nostru, crucea vieþii tale. Rãmâi credincios pânã la capãtul vieþii tale: „Nu te teme de cele ce ai sã pãtimeºti. Cã iatã diavolul va sã arunce dintre voi în temniþã, ca sã fiþi ispitiþi, ºi veþi avea necaz zece zile. Fii credincios pânã la moarte ºi îþi voi da cununa vieþii.” (Apoc. 2,10). Doamne ajutã-ne! Dr. Ioan-Gheorghe ROTARU
5
Argeºul Ortodox
In Memoriam: ªapte ani de la trecerea la Iisus Hristos Domnul – Arhiereul cel Veºnic a Înaltpreasfinþitului Sa Dr. Antonie Plãmãdealã – Arhiepiscopul Sibiului ºi Mitropolitul Ardealului, Criºanei ºi Maramureºului... Frânturi de gânduri ºi impresii despre marea sa trecere… De douã milenii încoace, de la întemeierea credinþei creºtine prãznuim, în fiecare an, la 29 August mutarea la cele veºnice a unuia dintre cei mai mari mãrturisitori ai lui Iisus Hristos – Sfântul Ioan Botezãtorul… În anul mântuirii 2005, in aceastã zi de luni spre searã, spre amurg, a trecut un alt mare mãrturisitor ºi apologet al dreptei credinþe creºtine – Mitropolitul Antonie Plãmãdealã de la Sibiu, dupã ce ºi-a purtat cu toatã demnitatea ºi încrederea în Dumnezeu crucea suferinþei vreme de mai mulþi ani… De aceea, pentru noi, din acest an, aceastã zi va comemora cel puþin aceste douã evenimente, aceste douã treceri!... Noi creºtinii ortodocºi români ºi nu numai, am petrecut joi – 1 Septembrie – în Catedrala Mitropolitanã din Sibiu ºi apoi, vineri 2 Septembrie anul 2005 – la Mãnãstirea Sfântul Constantin Brâncoveanu din Localitatea Sâmbãta de Sus – Judeþul Braºov – acolo unde vor aºtepta osemintele sale pãmânteºti pânã la obºteasca înviere, pe unul dintre cei mai mari cãrturari, teologi, ierarhi ºi ctitori de cuget, spiritualitate ºi simþire româneascã ai veacului al XX – lea, cu o largã deschidere ºi recunoaºtere internaþionalã!… Nãscut la 17 Noiembrie anul 1926 la Stolniceni – Lãpuºna în Basarabia, a urmat studii medii seminariale la Chiºinãu ºi din anul 1944, datoritã refugiului, la Seminarul „Nifon Mitropolitul” din Bucureºti, pe care îl absolvã în anul 1945 dupã care urmeazã Facultatea de Teologie Ortodoxã din Bucureºti, pânã în anul 1948 când, datoritã hãrþuielii la care a fost supus din partea puterii politice de atunci, care era prigonitoare a tuturor valorilor spirituale autentice româneºti, a fost nevoit ca ultimul an universitar sã-l facã la Sibiu iar examenele ºi lucrarea de Licenþã sã le susþinã la Institutul Teologic de grad Universitar din Cluj Napoca. În toatã aceastã perioadã a trebuit sã fie un fugar, sã se adãposteascã pe unde a putut datoritã prigonitorilor acestui veac care au fost comuniºtii, în viziunea cãrora tânãrul Leonida Plãmãdealã constituia un real pericol pentru clasa politicã de atunci ºi, mai ales pentru clasa muncitoare de atunci ce se afla în plinã dezvoltare!… A fost prigonit aºa cum au fost atâþia alþii, contemporani ai sãi – mari ºi autentice personalitãþi ai vieþii politice, religioase ºi culturale ºi care aºa au rãmas ºi vor rãmâne în conºtiinþa urmaºilor ºi a posteritãþii!... În acelaºi an – 1949 – va fi tuns în monahism la Mãnãstirea Prislop de cãtre marele Duhovnic Arsenie Boca, naº de cãlugãrie fiindu-i Monahul Daniil – Sandu Tudor – iniþiatorul ºi conducãtorul miºcãrii spirituale – Grupul „Rugul Aprins” de la Mãnãstirea Antim din Bucureºti, grupare din care a fãcut ºi el parte, aceasta fiind ultimul bastion duhovnicesc ce a mai rezistat câþiva ani împotriva ideologiei atee comuniste dar care a fost distrus de cãtre aceºtia, toþi membrii ei fiind închiºi pe motiv cã ar fi constituit o miºcare conspirativã ºi subversivã împotriva noului stat român muncitoresc!... ªi Mitropolitul Antonie a împãrtãºit aceeaºi soartã fiind judecat în contumacie la ºapte ani de temniþã grea, prins ºi arestat în anul 1954 la 14 Octombrie, la Iaºi!… Pânã atunci s-a ascuns pe unde a putut, ºtiind cã este urmãrit de securitate, a peregrinat la Mãnãstirile Crasna – Gorj ºi Slatina – Suceava, unde a fost hirotonit preot în anul 1953, acolo cunoscând câþiva dintre marii duhovnici ai Bisericii noastre cum ar fi Arhimandriþii Ilie Cleopa, Arsenie Papacioc ºi Petroniu Tãnase!… Între timp se înscrie la Cursurile de Doctorat ale Institutului Teologic din Bucureºti, dar va veni cumplitul an 1959 când datoritã Decretului 410 va fi scos ºi din monahism, din cler ºi exmatriculat de la doctorat!… Dupã aceea a fost o perioadã de mai mulþi ani, muncitor necalificat la o întreprindere de mase plastice din Bucureºti, cãci era o persoanã vizatã spre „recuperarea ei” deoarece avea „tinichele de coadã” dar iatã cã va veni izbãvitorul an anul 1968 când Patriarhul de atunci al Bisericii, de pie memorie Iustinian Marina îl va lua sub ocrotirea sa angajându-l secretar la Institutul Teologic din Bucureºti ºi în toamna aceluiaºi an îi va procura o bursã de studii pentru Heytropp College” de la Oxford apoi Londra, unde în anul 1971 va fi declarat Doctor în Teologie, urmând ca în anul 1972 sã-i fie echivalat ºi recunoscut doctoratul ºi la Institutul Teologic de grad Universitar din Bucureºti!… La sfârºitul anului 1970 ºi la începutul lui 1971 va fi numit, respectiv hirotonit de cãtre acelaºi vrednic patriarh, Episcop Vicar Patriarhal cu titlul de Antonie Ploieºteanul, fiind însãrcinat a conduce
6
departamentul relaþii externe bisericeºti, participând în aceastã calitate, la foarte multe conferinþe ºi simpozioane în strãinãtate, fiind membru a numeroase delegaþii ale Bisericii ºi fãcând parte din diferite comisii ºi organisme internaþionale bisericeºti, cãci a fost un pionier al dialogului ºi a miºcãrii ecumenice autentice!... Totodatã, între anii 1971 – 1974 a fost ºi Rector al Institutului Teologic Universitar din Bucureºti… Dupã doi ani de episcopat la Buzãu, între anii 1980 – 1982, iar la 7 Februarie anul 1982 este întronizat la Sibiu – Mitropolit al Transilvaniei ºi Arhiepiscop al Sibiului unde a pãstorit duhovniceºte timp de peste 23 de ani, perioadã în care a scris foarte multe studii, articole ºi mai ales cãrþi de o nepreþuitã valoare, a organizat ºi, mai ales, a dezvoltat
învãþãmântul teologic, a ctitorit ºi rectitorit foarte multe biserici ºi mãnãstiri ºi aici, la loc de frunte trebuie amintitã mãnãstirea dragã inimii sale de la Sâmbãta de Sus – al cãrei cel de-al treilea ctitor este, dupã Domnitorul ºi Sfântul Constantin Brâncoveanu ºi dupã vrednicul înaintaº al sãu pe scaunul de la Sibiu – Mitropolitul Nicolae Bãlan, de la a cãrui moarte s-au împlinit zilele acestea 55 de ani!... În toatã aceastã perioadã a fost foarte activ pe plan teologic ºi ecumenic, contribuind foarte mult la dezvoltarea relaþiilor interbisericeºti, interconfesionale ºi interreligioase!... Datoritã tuturor acestor calitãþi ºi merite, din anul anul 1992 a fost membru al Academiei Române ºi al Academiei Republicii Moldova, de asemenea, la 12 Octombrie anul 1998 a primit Titlul Academic de Doctor Honoris Causa al Universitãþii din Oradea, iar în anul 2002 pe cel al Universitãþii „Lucian Blaga” din Sibiu!... Nu pot sã uit faptul cã, în mare parte, i se datoreazã reînfiinþarea – la 12 Decembrie anul 1992 – (a) Mitropoliei Basarabiei, neuitând, astfel, nici o clipã, locurile sale natale încãrcate de istorie, culturã ºi spiritualitate tot româneascã!... Spicuind doar frânturi, la toate acestea ºi la multe altele, mã gândeam în timpul slujbei înmormântãrii acestui mare ierarh, teolog ºi cãrturar al Bisericii noastre româneºti, promotor ºi apãrãtor al valorilor culturii ºi spiritualitãþii noastre, atât în þarã cât ºi dincolo de graniþele ei… ºi mã uitam cum jumãtate din membrii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în frunte cu preºedintele acestui înalt for bisericesc în persoana Prea Fericitului Pãrinte Teoctist – Patriarhul Bisericii noastre strãmoºeºti, au venit sã-l prohodeascã, alãturi de marea mulþime de credincioºi, oameni de culturã, reprezentanþi ai celorlalte culte ºi, de asemenea, a autoritãþilor civile ºi militare, centrale ºi locale; unii dintre ierarhi i-au fost colegi ºi colaboratori în diferitele comisii ºi structuri ale Bisericii, cum
ar fi chiar Pãrintele Patriarh Teoctist; Mitropoliþii Daniel al Moldovei ºi Bucovinei, actualul Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române; Teofan al Olteniei, actualul Mitropolit al Moldovei ºi Bucovinei; Serafim al Europei Centrale ºi de Nord – care a plecat, în anul 1994 de la Sibiu ºi care i-a fost timp de patru ani, din anul 1990 pânã în anul 1994 Episcop Vicar; Arhiepiscopii ºi Mitropolitul Bartolomeu al Vadului, Feleacului ºi Clujului – ºi el mare cãrturar; Nifon al Târgoviºtei – urmaºul sãu în structurile ecumenice internaþionale, Andrei al Alba Iuliei – în prezent Mitropolit la Cluj; Pimen al Sucevei ºi Rãdãuþilor; Arhiepiscopii: Epifanie – urmaºul sãu la scaunul Episcopiei Buzãului ºi Vrancei; Casian al Dunãrii de Jos – cãruia i-a fost mentor ºi îndrumãtor; Calinic al Argeºului ºi Muºcelului; Gherasim al Râmnicului; Damaschin al Sloboziei ºi Cãlãraºilor, trecut ºi el între timp la viaþa cea veºnicã în luna aprilie anul 2009; Iustinian al Maramureºului ºi Sãtmarului – care i-a fost un sincer ºi apropiat sfetnic în multe împrejurãri ºi situaþii; Laurenþiu al Caransebeºului – Profesor de Teologie Liturgicã la Sibiu ºi deci, un apropiat ºi bun colaborator al rãposatului, în prezent – Decanul Facultãþii de Teologie „Andrei ªaguna” ºi succesor al sãu la scaunul de Arhiepiscop al Sibiului ºi Mitropolit al Ardealului; Ioan al Covasnei ºi Harghitei – pe care l-a susþinut încã de la începutul activitãþii sale pastorale ºi misionare în þinutul carpatic al României; Timotei al Aradului; apoi Episcopii Vicari mai tineri cum ar fi: Visarion Bãlþat Rãºinãreanul – chiar Episcopul sãu Vicar din toamna anului 1997 – anul începerii purtãrii crucii suferinþei de cãtre vrednicul mitropolit, care i-a fost un foarte apropiat, sincer ºi fidel ucenic, în prezent Episcop al Tulcii, Lucian Mic Lugojanul – reprezentatul Mitropoliei Banatului ºi delegatul personal al Mitropolitului Nicolae Corneanu, în prezent Episcop al Caransebeºului; Petroniu Florea Sãlãjanul – reprezentantul Scaunului Episcopal al Oradiei, Bihorului ºi Sãlajului ºi delegatul personal al Preasfinþitului de pie memorie Ioan Mihãlþan, în momentul de faþã Episcop al Sãlajului; Ioachim Bãcãuanul – delegatul Scaunului Moldav al Romanului; Irineu Popa Slãtineanu – Episcopul Vicar al Þinutului Râmnicului, din anul 2008 Mitropolit al Olteniei ºi mulþi alþii, numeroºi profesori de teologie precum ºi decanii Facultãþilor de Teologie de la Sibiu, Cluj ºi Oradea, foarte mulþi preoþi, monahi ºi monahii, stareþi ºi stareþe de mãnãstiri ºi lista ar putea continua dar… ajunge!... Am constatat cã poporul nostru drept credincios dimpreunã cu slujitorii sfintelor altare au ºtiut sã-ºi conducã ºi sã-ºi cinsteascã Pãstorul lor duhovnicesc care le-a purtat grija celor sufleteºti, în aceste þinuturi transilvane, vreme de peste 23 de ani!... Am mai constat faptul, pe parcursul acestor zile, cã acest eveniment nu a fost atât de mediatizat ca altele, deºi ar fi meritat cu prisosinþã dar, mã rog, trecem ºi peste acestea cum am trecut noi ºi peste altele!... Am vãzut multã lume, ºi clericalã ºi laicã, plângându-l pe pãrintele lor, simþindu-se, de acum încolo, vãduviþi, dar convinºi cã Arhiereul Antonie a plecat sã se întâlneascã cu Domnul ºi Mântuitorul nostru Iisus Hristos – Arhiereul Cel Veºnic – pe Care l-a slujit cu atât dragoste ºi devotament întreaga sa viaþã!... Am fost foarte impresionat de liniºtea ºi starea de reculegere în care s-a desfãºurat întreaga slujbã ºi îndeosebi, momentul procesiunii ºi al punerii sale în mormântul anume pregãtit dinainte, unde va fi de acum încolo alãturi de Mitropoliþii Nicolae Bãlan, Nicolae Colan ºi Nicolae Mladin – toþi înaintaºi ai sãi pe Scaunul istoric ºi duhovnicesc al Ardealului!... Am mai constatat cã lumea realizeazã faptul cã nu poate fi scrisã istoria contemporanã a Bisericii Ortodoxe Române fãrã Mitropolitul Antonie Plãmãdealã – care este o adevãratã piatrã de hotar pentru cultura ºi spiritualitatea Bisericii ºi a poporului nostru!... Nãdãjduiesc cã vom ºti, pe mai departe, sã ne cinstim înaintaºii aºa cum se cuvine deºi în aceste vremuri, preþuim mai mult pe alþii de oriunde ºi de aiurea cãci ni se par a fi mai exotici, mai spectaculoºi, mai senzaþionali!... ªi, totuºi, suntem convinºi de faptul cã ce este nobil rãmâne iar ce este ieftin, apune!... Dumnezeu sã-l ierte ºi sã-l odihneascã! Veºnicã sã-i fie pomenirea! Amin! Cu multã preþuire ºi aleasã recunoºtinþã, Stelian Gomboº – Consilier la Secretariatul de Stat pentru Culte din cadrul Guvernului României
Argeºul Ortodox
De la asceþii daci la monahii creºtini Monahismul în spaþiul geografic al actualei Românii are aceeaºi istorie ca ºi creºtinarea dacilor. Trecerea de la asceþii daci la monahii creºtini s-a fãcut lin, fãrã intervenþia brutalã a vreunei autoritãþi. Religia dacicã era cereascã (uranianã), spre deosebire de religiile pãmântene (htoniene) ale altor popoare, dupã cum mãrturisesc istoricii antichitãþii Herodot, Xenofon, Iordanes ºi alþii. Dacii aveau ritualuri precise prin care intrau în legãturã cu Zeul lor. Credinþa în viaþa viitoare, mãrturisitã de Zamolxis ucenicilor sãi, este foarte asemãnãtoare cu mesajul creºtin: „… nici urmaºii lor nu vor muri, ci vor ajunge într-un loc în care vor trãi de-a pururi ºi se vor bucura de o fericire desãvârºitã”. Calea desãvârºitã, în religia dacilor, o urmau doar pustnicii, care se nevoiau în singurãtate, în munþi, peºteri ºi codri, având viaþã asprã de nevoinþã ºi înfrânare, fãrã a se însoþi cu femei. Cu toate acestea, în momente grele, erau sfetnicii de încredere ai conducãtorilor daci. Exemplu în acest sens, transmis de istoricii antici, este supunerea poporului dacic din vremea regelui Burebista, care poruncise nimicirea prin foc a viilor, pentru a se stârpi în acest mod pãcatul beþiei. Sfatul acesta a fost dat regelui de marele preot ºi povãþuitor Deceneu. Primele dovezi materiale ale credinþei geto-dacice le gãsim în munþi. Atât cele trei biserici rupestre din Argeº ºi Muscel – Corbii de Piatrã, Nãmãieºti ºi Cetãþuia Negru Vodã - , foste altare dacice, cât ºi marile sanctuare ale Sarmizegetusei Regia, locurile sacre ale „preacuvioºilor cãlãtori prin nouri” (äåïóåâåÀòôå êáé êáðíïâÜôáò, êôßóôáé, ðïëßóôáß – kapnobatai, kistai, polistai) sunt elocvente în acest sens. Aceºti „preacuvioºi cãlãtori prin nouri” sunt asceþii daci, respectaþi de conducãtorii dar ºi de poporul dac pentru viaþa lor sfântã. Istoricului latin Annaeus Florus, în „Epitome de gestis romanorum”, când a descris rãzboiul lui Cezar Augustus cu dacii, menþiona: „Daci montibus inhaerent” (dacii trãiesc nedezlipiþi de munþii lor). Aceastã legãturã perenã a dacilor ºi a urmaºilor lor cu munþii a fost permanent pãstratã în conºtiinþa locuitorilor. Acesta este ºi motivul pentru care spaþiul s-a numit ºi Muntenia. Pustnicii daci erau binecunoscuþi de greci sub numele de klistai, adicã „despãrþiþi (de lume) ºi feciorelnici (fãrã nicio legãturã cu femeile)”. Aceºti anahoreþi mai erau numiþi polistai sau postitori pentru cã nu consumau niciodatã carne ºi erau veneraþi de popor pentru cã duceau o viaþã moralã. Romanii, dupã cucerirea Daciei, i-au numit pileati, pentru cã purtau, ca ºi nobilii daci, scufii de lânã. Tradiþia a fost continuatã de monahii ºi preoþii
pustniceºti în Munþii Buzãului ºi în alte locuri tainice. Trãiesc în post ºi rugãciune însã sunt fãcliile acestui neam, luminându-ne de-a lungul istoriei noastre bimilenare. Aceste trãiri profunde ale dacilor în religia monoteistã, care propovãduia credinþa într-un Zeu creator ºi conducãtor al lumii, în nemurirea sufletului, fecioria sihaºtrilor, trãirea în virtuþi ºi cumpãtare, renunþarea la ispite ºi ameþeli alcoolice, a fãcut sã ne desãvârºim credinþa primind Evanghelia Mântuitorului nostru Iisus Hristos pe cale armonicã, cu mare uºurinþã ºi bucurie. La noi, monahismul iniþial a fost de tip oriental, monahii, dupã modelul asceþilor daci, trãiau singuri în munþi ºi peºteri. De la nevoitorii din sihãstrii la comunitãþile organizate, viaþa monahalã la noi a fost neîntreruptã ºi foarte bine organizatã. Încã din secolul al IV-lea, dupã cum am arãtat în capitolul precedent, avem dovezi arheologice atât în spaþiul nostru cât ºi mãrturii externe despre participarea ierarhilor ºi a cãlugãrilor sciþi la sinoadele ecumenice ºi la principalele evenimente marcante din istoria Bisericii universale.
Bibliografie
Costumaþia obiºnuitã a unui preot (Pãrintele Gheorghe Negulescu) din Lereºti – Argeº, din 1939. Ilustratã din 1939. creºtini de mai târziu, pânã aproape de zilele noastre. Posidoniu afirma cã „miºii se feresc, din cucernicie, de a mânca vietãþi; ºi iatã deci motivul pentru care nu se ating de carnea din turmele lor. Se hrãnesc însã cu miere, lapte ºi brânzã, ducând un trai liniºtit, pentru care pricinã au fost numiþi theosoli ºi capnobati. Unii traci îºi petrec viaþa fãrã sã aibã legãturi cu femeile, numindu-se ctiºti; ei sunt onoraþi ºi socotiþi sacri, trãind aºadar, feriþi de orice primejdie.” Pe aceeaºi linie s-au înscris monahii creºtini care, încã din secolul al IV-lea, au avut centre monahale
Criºan, I. H., Spiritualitatea geto-dacilor - repere istorice, Bucureºti, Editura Albatros, 1986 Drimba, O., Istoria culturii ºi civilizaþiei, III, Bucureºti, Editura Saeculum I.O., Editura Vestala, 1998 Eliade, M., De la Zalmoxis la Genghis-Han. Studii comparative despre religiile ºi folclorul Daciei ºi Europei Orientale, traducere de Maria ºi Cezar Ivãnescu, Bucureºti, Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã, 1980 Eliade, M., Istoria credinþelor ºi ideilor religioase, traducere de Cezar Baltag, vol. II, Chiºinãu, Editura Chiºinãu Universitas, 1992 Fontes ad Historiam Dacoromaniae pertinentes / Izvoare privind istoria României”, vol. I, editat de Vladimir Iliescu, Virgil C. Popescu, Gheorghe ªtefan, Bucureºti, Editura Academiei, 1964 Iordanes, De origine Getarum sive Gothorum origine et rebus gestis, Stutgart, Ediþia Carol Aug. Closs, 1861 Josephus Flavius, Antiquitas Iudaica – Antichitãþi iudaice, XVIII, 1, 15, 22 Pârvan, V., Getica, Bucureºti, Editura Meridiane, 1982 Popa-Lisseanu, G., Dacia în autori clasici, (Documente revelatorii), Bucureºti, Editura Vestala, 2006. Preot Daniel GLIGORE
Durerea e megafonul cu care Dumnezeu trezeºte o lume surdã „Dumnezeu ne e ºoaptã în plãceri, ne e glas în conºtiinþã, dar þipãt în durere: ea e megafonul cu care El trezeºte o lume surdã.“(C.S. Lewis, Problema durerii) Cã e sau cã nu e Dumnezeu prin preajmã, prea puþin conteazã, câtã vreme avem o viaþã plãcutã. Poþi zice „Mulþumesc lui Dumnezeu cã am de toate“, dar prezenþa Lui e ºoaptã, nu te pãtrunde, ºi nu te miºcã. Somnul e dulce, mâncarea gustoasã, plimbarea încântãtoare, întâlnirea cu prietenii e desfãtare. În momentele când te întorci asupra ta cugetând, Dumnezeu începe a-þi glãsui despre Sine, despre aºezarea Sa îndãrãtul tuturor lururilor, despre cum a aranjat El sã-þi iasã treburile mai bine decât credeai, despre cum te-a întâlnit cu omul pe care vroiai sã-l întâlneºti ºi despre multe altele. Pricepi câte ceva ºi poate gãseºti de cuviinþã sã te aºezi la rugãciune o vreme, cu
sau fãrã tragere de inimã, în funcþie de vreme. În vreme ce te aºezi la dulcea odihnã dupã o zi plinã, pe nepuse masã se iveºte o uºoarã durere de mãsea. E neplãcutã, dar poþi sã-þi vezi de odihnã. Însã durerea uºoarã devine durere grea ºi îþi dai seama cã nu mai e chip sã dormi. Dupã pastile luate în exces, ficatul se supãrã ºi începi a simþi o stare de rãu care nu se mai terminã ºi care parcã te anihileazã ca persoanã. Noaptea de odihnã devine noapte de suferinþã, o suferinþã în toiul cãreia te convingi pe deplin de totala ta lipsã de valoare; vezi cã eºti aproape de nimic ºi nu poþi face nimic. Fãrã sã-þi propui te vezi strigând cu toatã inima: „Doamne, scapãmã!’’ Ceea ce n-a reuºit Dumnezeu prin plãcerile de care þia fãcut parte, prin conºtiinþa pe care o ai fiind Chip al Lui, a reuºit prin durere. Durerea „este megafonul prin care El
trezeºte o lume surdã“ la realitatea cã El este Realitatea ºi Binele, cã orice nu-L are pe El ca scop nu are valoare, cã oricine nu-L are pe El ca interes viu, nu are valoare. Dumnezeu foloseºte megafonul pentru cã El însuºi tânjeºte dupã binele nostru ºi ni se pune la dispoziþie pentru a ne oferi în dar împlinire statornicã. De aceea o durere de mãsea, o dezamãgire din partea unui apropiat, o neregulã gravã la locul de muncã ºi alte asemenea lucruri ce vin sã „împrospãteze“ atmosfera tihnitã sunt evenimente binecuvântate. Sunt impulsuri spre a scoate capul din þãrâna lucrurilor mici care te fac mic la minte ºi la suflet ºi îþi dau impresia cã eºti sau cã poþi ceva ºi fãrã Dumnezeu. Iuliana Gabriela MARICA
7
Argeºul Ortodox
Ortosinteze
Vizitã pastoral administrativã în protopopiatul Topoloveni
Maicii Domnului” Goleºtii-Badii din Protoieria Topoloveni, care se va desfãºura pe parcursul a 36 de luni, este de 7.142.139,18 lei, din care valoarea finanþãrii nerambursabile alocate de MDRT este de 5.535.846,33 lei (98 % din valoarea totalã eligibilã a proiectului). Valoarea totalã a proiectului Consolidare-restaurare ºi valorificarea turisticã a bisericii cu hramul „Sfinþii Arhangheli Mihail ºi Gavriil” Inuri din Topoloveni, care se va desfãsura pe parcursul a 36 de luni, este de 4.570.758,76 lei, din care valoarea finanþãrii nerambursabile alocate de MDRT este de 3.536.642,83 lei (98 % din valoarea totalã eligibilã a proiectului). Biroul de presã al Arhiepiscopiei Argeºului ºi Muscelului
Înaltpreasfinþitul Pãrinte Calinic, Arhiepiscop al Argeºului ºi Muscelului, s-a aflat miercuri, 3 octombrie, în vizitã pastoral-administrativã pe douã ºantiere deschise la douã importante monumente istorice din protopopiatul Topoloveni. În anul 2010 prin implicarea primãriei din acest oraº au fost semnate douã contracte de finanþare prin Programul Operaþional Regional. Prin acestea, în perioada 2010-2013 se vor restaura douã aºezãminte
bisericeºti cu un bogat trecut istoric: biserica cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” din Goleºtii-Badii ºi biserica cu hramul „Sfinþii Arhangheli Mihail ºi Gavriil” din Inuri. Înaltpreasfinþia sa a urmãrit etapele parcurse pânã acum prin analizã atentã asupra calitãþii lucrãrilor executate. Cele douã proiecte vor contribui la dezvoltarea oraºului Topoloveni prin includerea în circuitele turistice din judeþul nostrum ºi judeþele învecinate, precum ºi la valorificarea durabilã a acestor resurse istorice, culturale ºi turistice. Se urmãreºte crearea unor obiective turistice noi în cuprinsul Eparhiei Argeºului ºi Muscelului, monumente istorice ale epocii medievale târzii, aparþinând patrimoniului naþional. Valoarea totalã a proiectului Consolidare-restaurare ºi valorificarea turisticã a bisericii cu hramul „Adormirea
Lansarea aplicaþiei "Mãnãstirea Curtea de Argeº" pentru iPhone ºi iPad Arhiepiscopia Argeºului ºi Muscelului vã invitã, joi 11 octombrie, la lansarea aplicaþiei cu rugãciuni pentru iPhone ºi iPad. Aplicaþia, denumitã „Mãnãstirea Curtea de Argeº“, oferã credincioºilor posibilitatea de a purta cu ei, oriunde s-ar afla, rugãciunile de suflet. În deschiderea evenimentului, începând cu ora 15.00, va avea loc o conferinþã de presã la „Sala Meºterului Manole“ a Arhiepiscopiei. Dupã conferinþã, participanþii vor fi invitaþi sã viziteze sfântul lãcaº, unul dintre cele mai celebre monumente de arhitecturã din România. Vã mulþumim ºi vã aºteptãm cu drag la evenimentul nostru!