Argesul Ortodox Anul XI, Nr. 565, 27septembrie - 3 octombrie 2012

z Anul XI z nr. 565 z 27septembrie - 3 octombrie 2012 z 8 pagini

Sãptãmânal teologic, bisericesc ºi de atitudine al Arhiepiscopiei Argeºului ºi Muscelului

De când a început „a fi” Neagoe Basarab?

Când ªtefan cel Mare ºi Sfânt era în puterea vârstei, în anul 1482, se nãºtea Neagoe, viitorul domn al Þãrii Româneºti; iar când ªtefan al Moldovei, pleca în Þara de peste veac, în 1504, Neagoe, fecior mare acum, de 22 de ani, se însura cu Miliþa, fecioara ºi nepoata Mitropolitului Maxim Brancovici. Acesta a venit în Þara Româneascã, fost despot al Serbiei ºi fratele lui Iovan Brancovici, despotul, tatãl Miliþei.

Mergând pe firul istoriei românilor, citim cã în anul 1481, iulie 8, ªtefan cel Mare, a biruit la Râmnic pe Basarab cel Tânãr, numit Þepeluº, domnul Þãrii Româneºti, „pedepsindu-l” pentru faptul cã nu se þinea „tare” în lupta antiotomanã, prinzându-l întru hicleanã trãdare. Înfrânt de ªtefan cel Mare „fugise în Oltenia pentru a obþine ajutorul boierilor din familia influentã ºi puternicã a Craioveºtilor: Barbu, Pârvul, Danciu ºi Radu, fiii bãtrânului Neagoe, de la Craiova, mare ban, dregãtorie în care va rãmâne, cu scurte intervale de timp, pânã la începutul domniei lui Vlad Cãlugãrul.

Cei patru fii ajung în mari dregãtorii; Barbu, mare Ban, dregãtorie þinutã pânã la cãlugãrirea sa din 1520, sub numele de Pahomie; Pârvul, mare vornic pânã în pragul anului 1512, când apare într-un document din Cancelaria lui Neagoe Vodã Basarab ca „fost vornic”; Danciu, comis pe timpul domniei lui Vlad Cãlugãrul ºi Radu cel Mare, spãtar, în anul 1505, în 1508, mare armaº, iar în 1510, mare vornic, iar Radu, cel mai mic dintre fraþi, postelnic pânã în 1507, când „a pierit la Tinoasa în oastea lui Radu Vodã cel Bun” (I.C. Filitti, Banatul Olteniei ºi Craioveºtii, în Arhivele Olteniei, XI, 1932, p.

23-45).

Aceºti patru fraþi, boieri cu putere multã în Bãnia Craiovei, au ascultat rugarea ºi dorinþa lui Basarab cel Tânãr, zis Þepeluº, spre sfârºitul lunii iulie 1481, de a fi ajutat sã biruie pe Vlad Cãlugãrul, pus pe scaunul domnesc al Þãrii Româneºti de ªtefan cel Mare al Moldovei.

Este probabil ca în vremea aceasta, cât a fost în familia boierilor Craioveºti, lui Basarab cel Tânãr, privirea ºi inima i-ar fi cãzut asupra Neagãi, probabil o fiicã de boier local, necãsãtoritã.

Cu o oarecare naivitate ºi decenþã moralã, unii istorici considerã cã ar fi exclusã o asemenea aventurã, mai ales cã Basarab cel Tânãr venise sã primeascã sprijin: „Or, în asemenea împrejurãri, în care domnul solicita sprijinul Craioveºtilor, este greu de crezut cã ºia îngãduit o aventurã sentimentalã cu una dintre soþiile celor patru fraþi” (Manole Neagoe, Neagoe Basarab, Editura ªtiinþificã, Bucureºti, 1971, p. 17). Într-adevãr, istoricul Manole Neagoe, are mare dreptate când susþine un neamestec erotic în familia boierilor Craioveºti.

Cu toate acestea, Basarab cel Tânãr Þepeluº a avut legãturã cu o tânãrã boieroaicã, pe nume Neaga, probabil în perioada de dupã 8 iulie 1481, când domnul fugãrit de ªtefan cel Mare se

afla la Bãnia Craiovei pentru a cere ajutor armat, în vederea reluãrii domniei.

Dupã afirmaþiile academicianului Gheorghe Mihãilã, care s-a ocupat de viaþa ºi activitatea celebrului domn Neagoe Vodã Basarab, a publicat în anii 1970 – 1971 studii

pertinente în care dovedeºte cã Þepeluº Vodã a dat „carte de despãrþire” soþiei sale care era ostaticã în Transilvania. Spre susþinerea acestei ipostaze, se aflã o scrisoare a lui Basarab cel Tânãr cãtre soþia sa, unde-i dã dezlegare sã-ºi rostuiascã viaþa în Transilvania, spunându-i printre altele: „te iert ºi tu sã mã ierþi”.

Aºa stând lucrurile, Basarab cel Tânãr – Þepeluº era dezlegat în faþa conºtiinþei sale ºi poate în faþa lui Dumnezeu, aºa încât, întâlnirea cu Neaga în 1481, avea sã producã în anul 1482, naºterea pruncului Neagoe. În cursul anului 1482, domnitorul Basarab cel Tânãr – Þepeluº va fi asasinat.

Astfel n-a mai putut sã ducã la bun sfârºit cãsãtoria cu viitoarea sa soþie Neaga. Între timp, Pârvul Craiovescu se cãsãtoreºte cu Neaga. Pruncul avea sã se nascã în 1482, în marea familie a Craioveºtilor ºi avea sã primeascã numele bunicului dupã tatã, de Neagoe, marele Ban al Craiovei.

Poate cã ei s-au bucurat de aceastã naºtere a pruncului Neagoe, din os domnesc, mai ales cã Pârvul Craiovescu, tatãl adoptiv, a dorit cu tot dinadinsul sã poarte numele tatãlui sãu.

Or, numele acesta, prin tradiþie, nu se dãdea decât dacã, cel nãscut era demn sã facã parte din familia lor.

Pruncuþul Neagoe nu avea sã-ºi cunoascã niciodatã tatãl, pe domnitorul Basarab cel Tânãr, care spre toamna anului 1482 avea sã-ºi termine cãlãtoria pe acest pãmânt. Înainte de a fi asasinat Basarab cel Tânãr - Þepeluº, revenind în scaunul domnesc, boierii Craioveºti vor avea o ascensiune spectaculoasã. ªi aceasta se explicã: „ Din moment ce însuºi Neagoe Basarab, ca domn, a menþionat în toate documentele scrise în timpul domniei sale, cã este fiul Basarab cel Tânãr – Þepeluº, însemna o recunoaºtere clarã a legãturilor pe care le avusese cu mama sa Neaga, înainte de a se cãsãtori cu Pârvul Craiovescu.

Aºa se explicã de ce Þepeluº Vodã, îl ridicã pe Neagoe, socrul Neagãi, la rangul de Ban. Pãcatul era ispãºit, deci prin dãrnicia excesivã a lui Þepeluº faþã de Craioveºti, dãrnicie materializatã prin privilegii ºi întãrit prin ridicarea acestora pe treptele cele mai înalte ale ierarhiei feudale din Þara Româneascã” (Ibidem, p. 16).

Pruncul Neagoe, va creºte lipsit de griji ºi în iubirea cea mare a mamei sale Neaga. În familia ambiþioasã a Craioveºtilor, va învãþa carte înaltã, limbi strãine ºi arta militarã, dupã rânduiala familiilor mari din Evul Mediu. În primãvara vieþii, când nu avea mai mult de 6 ani, 1488, Banul Barbu Craiovescu, zidind ctitorie slãvitã la Bistriþa Vâlcii, tânãrul fiu de domn îºi va petrece timpul cu folos, o bunã parte din anii cei frumoºi ai tinereþii.

Cât de mult avea sã-l impresioneze alaiul de pelerini care însoþeau racla cu moaºtele Sfântului Grigore Decapolitul, aduse de ctitorul Barbu Craiovescu ºi de soþia sa de neam sârbesc, Neagoslava?

Dar privegherile de noapte, pline de evlavie ºi bucurie duhovniceascã, stãri care-l vor marca pentru întreaga viaþã?

Mama lui Neagoe, Neaga, va arãta o dragoste deosebitã feciorului de domn, fiind mai tot timpul alãturi de el, chiar dacã mai avea încã trei prunci: Preda, Vlãdaia ºi Marga.

Cred sigur, cã Neaga îºi petrecea adesea timpul în ctitoria craioveascã a Bistriþei ºi participa la slujbele de zi ºi noapte. Mulþumea lui Dumnezeu, îºi aducea aminte în rugãciune adâncã de Þepeluº Vodã, tatãl lui Neagoe ºi cerea ajutorul pentru iertarea pãcatelor omeneºti de care nu scapã nici unul dintre noi!

Sã credem cã ªtefan cel Mare poate fi un „pãrinte în duh” al celebrului Domn Neagoe Vodã Basarab, acum amândoi cinstiþi ca sfinþi?

- va urma -

Arhiepiscop al Argeºului ºi Muscelului

Argeºul Ortodox

Iubirea creºtineascã Hristos a venit în lume pentru a desãvârºi legea. Învãþãtura Sa dumnezeiascã, adresatã minþii umane împãtimite, filtrului firii omeneºti cãzute, nu cere omului sã-ºi numai iubeascã rudele ºi prietenii (deºi nici aceastã dragoste nu o împlinim desãvârºit), ci, spre uimirea ucenicilor din toate veacurile, ne porunceºte sã ne iubim vrãjmaºii (cei care ne urãsc, ne prigonesc, ne vatãmã, ne blesteamã etc.), fiind tot oameni, fraþi ai noºtri cãzuþi în ispitã, faþã de care se aratã mila lui Dumnezeu (Matei V, 43-48), fie ºi prin dragostea pe care le-am arãta-o. Din aceastã poruncã reies douã mari înþelesuri: unul evident ºi adesea uitat, cã dragostea este o poruncã; al doilea în subsidiar, cã iubirea de vrãjmaºi este posibilã, oricât s-ar revolta firea noastrã pãtimaºã, pentru cã, în dreptatea Lui, Dumnezeu nu ne-ar fi cerut ceva imposibil. Întrebat care este cea mai mare poruncã, Mântuitorul a rãspuns: „Sã iubeºti pe Domnul Dumnezeul tãu, cu toatã inima ta, cu tot sufletul tãu ºi cu tot cugetul tãu. Aceasta este marea ºi întâia poruncã. Iar a doua, la fel ca aceasta: Sã iubeºti pe aproapele tãu ca pe tine însuþi. În aceste douã porunci se cuprind toatã Legea ºi proorocii” (Matei XXII, 3640). Iar în altã parte: „Poruncã nouã dau vouã: Sã vã iubiþi unul pe altul. Precum Eu vam iubit pe voi, aºa ºi voi sã vã iubiþi unul pe altul. Întru aceasta vor cunoaºte toþi cã sunteþi ucenicii Mei, dacã veþi avea dragoste unii faþã de alþii” (Ioan XIII, 34-35), iar „mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui sã ºi-l punã pentru prietenii sãi” (Ioan XV, 12-13). În condiþiile în care suntem chemaþi de Dumnezeu la desãvârºire prin lucrarea dragostei creºtineºti, ce vom rãspunde? „Iubite-voi Doamne, virtutea mea” (Psalm XVII, 1)? Da, pentru cã dragostea este cea mai mare virtute (ca importanþã, prima roadã a Duhului - Galateni V, 22), ºi, ca orice virtute, este un dar de la Dumnezeu. Fiind o poruncã a Mântuitorului, o consecinþã a lucrãrii dragostei este ascultarea faþã de Dumnezeu; fiind o trãsãturã a Sfintei Treimi, o consecinþã a lucrãrii iubirii creºtineºti este revenirea omului la firea lui, anume la lãmurirea, ca în foc, a chipului lui Dumnezeu din om, dat lui la plãsmuire; pe aceeaºi linie, urmeazã ºi asemãnarea cu Dumnezeu, comuniunea cu El, cu alte cuvinte desãvârºirea omului. Dragostea aduce depãrtarea de pãcat ºi nepãtimirea („platoºa dragostei”, I Tesaloniceni V, 8), blândeþea, înþelepciunea, pe scurt se face pricinã a tuturor virtuþilor, pe care le odrãsleºte ºi le întreþine, dar ºi a vieþii adevãrate (I Ioan III, 14). Caracterul special al dragostei, care o deosebeºte de celelalte virtuþi, este continuitatea ei în viaþa de dupã moartea trupului, în Împãrãþia lui Dumnezeu, în cunoaºterea Lui nesfârºitã. Milostenia înceteazã dupã moarte, rãbdarea se împlineºte, credinþa devine constatare sau confirmare, însã dragostea creºte ºi devine principala miºcare a sufletului, în acord cu Sfânta Treime, care este iubire ºi care este veºnicã. Am putea spune cã mãsura dragostei acumulatã în zilele omului, atâtea câte i-a dat Domnul, este ºi mãsura de la care va pleca

Colegiul de redacþie FONDATOR: † Înalt Preasfinþitul Arhiepiscop CALINIC al Argeºului ºi Muscelului

Adresa: Strada Þepeº Vodã nr. 17 Tel/fax: 0248/217629 e-mail: argesulortodox@yahoo.com

2

fericirea veºnicã. De aceea Sfinþii, care se nevoiau, se luptau vitejeºte ºi se rugau neîncetat numai ºi numai pentru dragostea lui Dumnezeu, devenind dumnezei pe pãmânt prin înfiere întru dragostea dumnezeiascã, gustau raiul fiind încã în trup. Tot Sfinþii Pãrinþi ne-au arãtat prin exemplul lor viu care sunt condiþiile/caracteristicile dragostei faþã de Dumnezeu, urmând îndemnul Sf. Ap. Ioan („Fiii mei, sã nu iubim cu vorba, numai din gurã, ci cu fapta ºi cu adevãrul” – I, III, 18):

Lui, ºi cei ce-L iubesc pe El vor împlini legea” (Isus Sirah II, 16-17). Þinta iubirii poate fi diferitã, dar trãdeazã aceeaºi miºcare virtuoasã a sufletului: îl iubim pe Dumnezeu ca rãspuns la iubirea Lui ºi pentru faptul cã este Creatorul ºi Proniatorul nostru; îi iubim pe pãrinþii trupeºti, pentru au conlucrat cu Dumnezeu pentru a ne aduce de la nefiinþã la fiinþã, ne-au îngrijit în neputinþa noastrã ºi ne-au arãtat calea ortodoxiei; îi iubim pe pãrinþii sufleteºti (naºi, duhovnici) pentru faptul cã s-au pus chezaºi în faþa lui Dumnezeu pentru noi ºi cã nu înceteazã a ne ajuta ºi a ne îndrepta pe calea cea strâmtã; îi iubim pe soþi, care sunt darul nostru de la Dumnezeu ºi plinãtatea firii omeneºti; ne iubim fiii ºi fiicele, care sunt roadele iubirii familiale ºi oamenii daþi nouã de Dumnezeu pentru a-i înþelepþi cãtre El; iubim tot omul, frate al nostru dupã fire, chip al lui Dumnezeu.

Toate acestea cu atenþie la cuvintele Mântuitorului: „Cel ce iubeºte pe tatã ori pe mamã mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; cel ce iubeºte pe fiu ori pe fiicã mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine” (Matei X, 37), care ne aratã limita ºi prioritatea iubirii: pe toþi îi iubim pentru cã îl iubim pe Dumnezeu mai întâi – mãsurã înþelept aºezatã ºi exprimatã pentru a nu ne trezi în situaþia cãderii virtuþii dragostei de-a dreapta, când, dintr-o slãbiciune ºi dintr-o lipsã a dreptei socoteli, dragostea aproapelui ne depãrteazã de mãrturisirea Domnului, în vremuri de rãzboi paºnic, viclean, cum este acum, sau în vreme de prigoanã fãþiºã. Un alt aspect important al iubirii este înºelarea care o poate parazita ºi o poate deturna complet, încât sã spunã cineva care urãºte oamenii cã iubeºte pe Dumnezeu (un creºtin orbit; I Ioan II, 9-11), sau sã se laude cineva care urãºte pe Dumnezeu cã iubeºte oamenii (vreun soi de ateu filantrop orbit), îndreptãþindu-se cu niºte fapte de milostenie, pentru care fie uitã cã îi mustrã conºtiinþa din cauza mândriei, fie nu vãd firescul ºi transcendentul din spatele compasiunii. Iar în toate felurile dragostei, sã fim atenþi ca nu cumva sã nu iubim cu adevãrat, ci sã fim ataºaþi de o idee, de trup, de fãrã fricã, fãrã taxã, fãrã rezerve, inamovibilã, plãcere sau de orice altã laturã limitatã a fiinþei pânã la moarte (ca perioadã de timp ºi ca mod de omeneºti, în care nu are loc Dumnezeu. Testul mãrturisire), activã (vãditã ºi mãrturisitã cu diagnostic simplu ºi elocvent este prezenþa sau înþelepciune prin gânduri, vorbe ºi fapte). absenþa predispoziþiei ºi înfãptuirii jertfei, oricât Caracterul extern al iubirii de oameni a intrat ºi s- de micã, pentru persoana iubitã, om sau a pãstrat ºi în limbã: nu de puþine ori, în vremea Dumnezeu. când sensurile nu erau cu nimic întinate, cuvântul Îndemnul Sf. Ap. Pavel cãtre evrei („Rãmâneþi „dragoste” însemna ºi „milostenie”. Modul prin întru dragostea frãþeascã”) trebuie sã ne ghideze care dobândeºti ºi adevereºti dragostea de mereu ºi sã ne înveþe cã pentru dragoste se luptã, Dumnezeu este împlinirea poruncilor Lui, lucru cã dragostea trebuie apãratã, sã ne arate ce este pe care Însuºi îl precizeazã (Ioan XIV, 15) ºi pe dragostea cu adevãrat, citind cu rugãciune ºi cu care îl cunoºteau ºi prorocii, prin adumbrirea fapte capitolul XIII al Epistolei I cãtre Corinteni ºi Duhului Sfânt: „Temerea de Domnul este dar de la capitolul IV al Epistolei I Soborniceºti a Sf. Ap. Dumnezeu ºi îndreaptã pe om pe cãile iubirii. Ioan. Mai cu seamã sã nu ne fie fricã de orice Iubirea de Dumnezeu este înþelepciunea slãvitã ºi pagubã pe care am putea-o suferi iubind cui voieºte El, aceluia o împarte dupã chibzuinþa aproapele, pentru cã prin dragoste îl putem câºtiga Sa” (Isus Sirah I, 12-13); ºi iarãºi: „Cei care se pe el pentru Dumnezeu ºi, pierzându-ne sufletul tem de Domnul nu vor fi necrezãtori cuvintelor pentru iubirea lui Dumnezeu, Hristos sã ni-l Lui, ºi cei ce-L iubesc pe El vor pãzi cãile Lui. Cã înveºniceascã. cei ce se tem de Domnul vor cãuta bunãvoinþa Pr. Marius COSTACHE

Editor: Preot Daniel Gligore - consilier cultural Redactor ºef: Pr. Dr. Napoleon Dabu Art designer: ing. Bogdan Nicolae Ciocîrlan

Redacþia: preot prof. Cornel Dragoº, preot Florin Iordache, diacon prof. Gabriel Firuþã, asist. univ. drd. Gabriela Safta.

Paginã web: preot Gabriel Grecu

Colaboratori: Dr. Ioan Gheorghe Rotaru, prof. Alexandru Brichiuº, pr. prof. Andrei Cãnuþã, pr. prof. Roberto-Cristian Viºan, Roxana Dragoº, Amalia Cornãþeanu, Amalia Constantinescu, Iuliana Popa.

Responsabilitatea fiecãrui articol publicat îi revine autorului

ISSN: 1583-2643

Argeºul Ortodox

Sãvârºirea slujbei Litiei (frângerea pâinii) ºi scopul sãvârºirii acestei slujbe Slujba de frângere a pâinii (artoclasia) sau „binecuvântarea pâinilor”, dupã cum se numeºte îndeobºte în textele noastre liturgice, este o slujbã care se sãvârºeºte întru pomenirea binecuvântãrii ºi înmulþirii celor cinci pâini în pustiu de cãtre Domnul, care în mod obiºnuit se sãvârºeºte în timpul slujbei Vecerniei mari, adicã la privegherile marilor praznice. Rânduiala ei este foarte simplã. În timpul troparului praznicului împãrãtesc sau al cântãrii lente a troparului „Nãscãtoare de Dumnezeu...”, care se cântã la sfârºitul Vecerniei mari a praznicelor, preotul iese în mijlocul bisericii, unde au fost depuse cele cinci pâini, grâul, vinul ºi untdelemnul, le tãmâiazã în chipul crucii, citeºte rugãciunea „Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, cel ce ai binecuvântat...”, binecuvinteazã pâinile ºi se retrage în timp ce strana cântã „Fie numele Domnului binecuvântat...” ºi Psalmul 33, pânã la versetul 11: „Bogaþii au sãrãcit ºi au flãmânzit...”, sau numai acest verset de trei ori.

praznicelor obiºnuite sau fãrã Vecernie („dacã nu este priveghere de toatã noaptea) dupã plecarea capetelor nu se face nici litie, nici binecuvântarea pâinilor... ªi dacã nu se face priveghere de toatã noaptea din pricina slãbirii ºi

Litia la sãrbãtoarea Înãlþãrii Sfintei Cruci

Scopul slujbei Exact aceastã rânduialã este mãrturisitã de Simeon al Tesalonicului (Dialog, cap. 342) ºi de manuscrise ºi aceasta se þine ºi astãzi în mãnãstirile de la Sfântul Munte.

Scopul sãvârºirii acestei slujbe este dublu. Pe de o parte sfinþirea celor care vor gusta din pâini ºi din celelalte materii binecuvântate („iar pâinile ºi vinul ca unele ce sunt sfinþite prin binecuvântare se dau celor prezenþi, acestea fiind celor ce gustã din ele cu credinþã dãtãtoare de daruri duhovniceºti, de vindecãri ºi de multe alte daruri” Simeon, al Tesalonicului, Dialog, 342), iar pe de altã parte un scop practic, ca sã fie întãriþi cu puþinã hranã fraþii care privegheazã, care, dupã ce au petrecut o bunã parte din slujba de toatã noaptea, vor rãmâne încã în bisericã ºi restul nopþii, pentru sluba de Utrenie. ªi, aºa cum grãitor scrie Simeon, „aceasta (frângerea pâinii) mai cu seamã s-a rânduit pentru osteneala deniei, ca fraþii, dobândind binecuvântarea lui Hristos ºi puþinã mângâiere pentru ostenealã, sã-ºi facã rigãciunea mai pe urmã pentru cuminecarea cu Sfintele Taine; ºi mai cu seamã preoþii” (Dialog, cap. 342).

Timpul sãvârºirii Litiei. Credincioºii mãnânce artosul de la slujba de frângere a pâinii(artoclasia sau Litia) în orice moment al zilei, sau trebuie sã fi postit înainte?

Urmarea tuturor acestora este faptul cã dupã practica veche corectã, care s-a înveºnicit la Sfântul Munte ºi care este mãrturisitã ºi de Simeon, binecuvântarea pâinilor se face numai la slujbele de toatã noaptea ºi nu la Vecerniile

poate a împuþinãrii fraþilor... nu se face binecuvântarea pâinilor, pentru cã aceasta s-a alcãtuit îndeosebi pentru osteneala privegherii”(Dialog, cap. 342). Din toate acestea reiese cã gustarea din pâinile sfinþite nu presupune cã oamenii au þinut post pânã atunci, de vreme ce frângerea pâinii se sãvârºea de obicei în timpul slujbei de toatã noaptea ºi cei ce mâncau din ea deja mâncaserã cina.

Migrarea slujbei în cadrul zilei liturgice Frângerea pâinii s-a mutat din practica monahalã ºi la bisericile de mir. În parohii însã nu se fac slujbe de toatã noaptea. Astfel, aceastã slujbã a pierdut cadrul ei liturgic firesc ºi determinarea ei practicã. Din punct de vedere liturgic, ea s-a prelucrat într-o slujbã de sine stãtãtoare, care a luat elemente ºi din Litia mãnãstireascã, cum ar fi cereri, simplificate însã dupã modelul ecteniilor, ºi rugãciunea plecãrii capetelor. A rãmas însã, cel puþin teoretic, legatã de Vecernia marilor praznice ºi a sfinþilor mai mari, în cinstea cãrora credincioºii aduc pâinile.

Aceastã practicã a fost zguduitã mai târziu de mutarea ei de la sfârºitul Vecerniei la slujba de dimineaþã a aceleiaºi zile a praznicului. Biserica, în tãcere ºi la alte situaþii, face pogorãmânt ºi rabdã ºi în cele din urmã chiar ºi adoptã oficial astfel de forme de schimbãri liturgice,

Viaþa Maicii Domnului, dupã sfântul Maxim Mãrturisitorul 19. Adormirea Maicii Domnului a) Minunata venire a lui Hristos.

Dupã adunarea Sfinþilor Apostoli pentru a o petrece pe Maica Domnului spre mutarea sa la cele veºnice, atunci s-a întâmplat mãreaþa ºi minunata venire a lui Hristos, Dumnezeul ºi Fiul ei, înconjurat de oºtirile nenumãrate ale îngerilor. ªi s-a arãtat Domnul mai strãlucitor decât fulgerul ºi chiar mai strãlucitor decât se arãtase la Schimbarea la Faþã lucratã pe muntele Tabor. ªi când cei de faþã au vãzut strãlucirea slavei Sale, Preabinecuvântata Maicã a lui Hristos s-a umplut de bucurie privind faþa Lui cea dumnezeiesc de frumoasã. Atunci Împãratul Hristos a început sã se roage pentru apostoli, pentru toþi cei de faþã ºi pentru lumea întreagã, scânteind ºi mai aprins strãlucirea dumezeirii Sale.

Sfânta Maicã I-a cerut binecuvântarea sfârºitului cu pace, zicând: Binecuvânteazã-mã, Doamne, cu dreapta Ta ºi binecuvânteazã pe toþi cei ce Te slãvesc ºi pomenesc numele Tãu! Atunci Domnul a întins dreapta SA, a binecuvântat-o pe Maica Sa, trecând-o cu mângâiere ºi pace în sãlaºurile cele veºnice, cãci ea a adormit un somn dulce ºi mult dorit. b) Cum cã Sfârºitul Maicii a fost fãrã durere.

Important de priceput este cã Maica Domnului n-a cunoscut tulburarea sau durerile morþii, cãci aºa cum a

care sunt impuse de cãtre nevoile vieþii credincioºilor care trãiesc în lume. În cazul de faþã, credincioºii nu puteau întotdeauna sã vinã la bisericã la Vecernie; ei îºi aduceau pâinile dimineaþa. Dupã modelul Vecerniei, artoclasia (frângerea pâinii) s-a pus la sfârºitul Utreniei, între aceasta ºi momentul de început al Dumnezeieºtii Liturghii, care, în parohii, iarãºi din motive de „iconomie”, a fost unitã cu Utrenia.

Aceastã mutare prin excepþie a slujbei de frângere a pâinii la sfârºitul Utreniei ºi împãrþirea elementelor sfinþite dupã Apolisul Dumnezeieºtii Liturghii, adicã oamenilor care au postit pentru Sfânta Împãrtãºanie, a creat impresia eronatã, aºa cum este demonstrat de recursul la practica corectã, cã pentru a gusta cineva din pâinile binecuvântate trebuie fie nemâncat.

ocolit durerile naºterii cu o naºtere negrãitã, tot aºa nici durerile morþii n-au atins-o în vremea morþii sale, cãci Împãratul ºi Domnul firilor a fost ºi atunci ºi acum Strãmutãtorul firilor.

Sfârºitul sãu nu numai cã a fost fãrã durere, neînfruntat ºi în pace, ci mai mult a fost binecuvântat cu minuni mari: casa ºi împrejurimile s-au umplut cu o mireasmã negrãitã, iar deasupra trupului ei sfânt plutea o luminã nevãzutã de ochi trupesc. Toþi bolnavii ºi neputincioºii s-au strâns acolo în momentul în care s-a constatat cã ochii orbilor se deschideau, urechile surzilor se destupau, ologii se ridicau ºi mergeau, demonii fugeau alungaþi.

Atunci apostolii l-au îndemnat pe fericitul Petru sã rosteascã rugãciunea îmbãlsãmãrii. Petru a cedat întâietatea lui Pavel ºi lui Ioan, dar la insistenþele lor ºi ale celorlalþi, a fãcut ascultare dupã cum se cuvenea în acel ceas de tainã, sa rugat, a început o cântare de laudã la care toatã mulþimea apostolilor a rãspuns. Puterile cereºti psalmodiau împreunã cu ei. Din pricina lãmpilor, sfeºnicelor ºi cãþuilor aerul strãlucea înmiresmat. Vãzduhurile ºi cerurile cerurilor se sfinþiserã prin înãlþarea sufletului ei sfânt, iar pãmântul se fãcuse cinstit cu sfinþire prin trupul ei neprihãnit. c) Atacarea convoiului solemn Sfinþii apostoli au ridicat pe umeri cinstitul sicriu ºi, la

În general, mutarea slujbei de frângere a pâinii la sfârºitul Utreniei, de vreme ce s-a impus din cauza unor nevoi practice de nedepãºit, nu prezintã neajunsuri speciale, afarã numai de întârzierea care se creeazã din pricina adãugãrii unei slujbe depline, din fericire scurte, între cele douã slujbe lungi, Utrenia ºi Dumnezeiasca Liturghie. În mod special, însã, pentru sãrbãtoarea Înãlþãrii Sfintei Cruci, la care, la sfârºitul Utreniei, se sãvârºeºte ritualul înãlþãrii Crucii, sunt de pãrere cã din multe motive nu trebuie se aplice mutarea prin iconomie a slujbei frângerii pâinii de la Vecernie la Utrenie. Adicã, în afarã de lungirea peste mãsurã a întregii slujbe, din cauza adãugãrii unei slujbe în plus, lucru care va avea drept consecinþã sãvârºirea în grabã ºi prin urmare stricarea tuturor, ritualul înãlþãrii Cinstitei Cruci trebuie sã deþinã locul central deosebit al ei în întreaga slujbã a zilei. Natura teologicã ºi liturgicã a acestei sãrbãtori este de un asemenea tip încât orice altã ceremonie, care umbreºte sau care fie ºi mãcar este pusã în paralel cu ritualul înãlþãrii, nu încape în cadrul ei liturgic. Preoþii noºtri, în acest moment, trebuie sã-i îndrume din timp pe credincioºi ca sã-ºi aducã pâinile pentru Litie în timpul Vecerniei ºi sã le binecuvinteze atunci, dupã rânduiala corectã veche. Acelaºi lucru ar trebui sã fie valabil pentru aceleaºi motive ºi în Duminica închinãrii Sfintei Cruci, chiar dacã în aceastã zi credincioºii nu prãznuiesc ºi nu existã posibilitatea ca ei sã aducã pâini (apud Ioannis Foundoulis, Dialoguri Liturgice, vol. II, pag. 266- 270).

Diacon Prof. Gabriel FIRUÞÃ porunca Duhului Sfânt, au plecat în þarina Ghetsimani, cum era ºi voia Sfintei Nãscãtoare de Dumnezeu. Convoiul Preamãritei era slãvit ºi solemn. Apostolii psalmodiau, credincioºii o conduceau cu credinþã, iar îngerii mergeau înainte, strãjuiau de jur împrejur ºi încheiau mersul picioarelor lor.

Atunci însã, potrivnicul ºi vrãjmaºul adevãrului n-a putut sã nu-ºi mai arate încã o datã neobrãzarea. A îmboldit din nou pe iudei la pizmã ºi atac, care cu strigãte necuviincioase s-au pornit sã împrãºtie adunarea dumnezeiascã.

Unul dintre necredincioºi, cu statura vânjoasã, ticãlos ºi neruºinat, a strãbãtut cu îndrãznealã poporul credincioºilor, ºi-a întins mâinile ºi a apucat sicriul ca sã-l arunce la pãmânt.

Dar în clipa în care mâinile au atins sicriul sfânt, amândouã i-au fost tãiate de la coate de o putere nevãzutã.

Plâns ºi deznãdejde au cãzut asupra aceluia ca ºi asupra celorlalþi iudei ce se adunaserã împreunã în acele gânduri nesãbuite, cãci mâna îngerului mânios se pornise asupra lor cu furie.

Numai cã cel lovit s-a ruºinat, a cugetat ºi ºi-a schimbat dispreþul sãu în credinþã. Vãzând vindecarea sufletului lui, Dumnezeu i-a vindecat cu milostivire rana mâinilor sale astfel: când el ºi-a cerut cu lacrimi iertare, sfântul Petru a poruncit oprirea convoiului; i-a aºezat mâinile tãiate la locul lor, ºi de îndatã, prin harul lui Hristos ºi prin mijlocirea Preasfintei Sale Maici, mâinile tãiate din cot s-au lipit din nou de trupul lor.

Din clipa aceea omul acela a crezut în Hristos, a fost botezat, s-a alãturat numãrului credincioºilor, iar pãþania ºi minunea tãmãduirii lui au adus pe mulþi la credinþã.

3

Argeºul Ortodox

CAUZELE APARIÞIEI EXISTENÞIALISMULUI Religioase. Iudeo-creºtinismul european produsese o separaþie, crease o dihotomie nepermisã între lume ºi Dumnezeu. Omul era ascuns în spatele ierarhiei ecleziastice, iar Civitas Deii devenea din ce în ce mai mult o „fata morgana” pentru omul de rând, care era condamnat la o apropriere a învãþãturii lui Dumnezeu într-o limbã veche (latina, în cazul creºtinilor, ebraica, în cel al evreilor). Excesivitatea juridismului ºi raþionalismului scolastice, dar ºi a heiderelor ºi ieºivoturilor iudaice, îngrãdiserã cazuistic viaþa omului, nemailãsându-i acestuia nici cea mai micã posibilitate de manifestare a libertãþii. De asemenea, Iubirea ºi Bunãtatea lui Dumnezeu pãleau în faþa Dreptãþii, care trebuia satisfãcutã de cele mai multe ori de un formalism cultic. Putem astfel sã afirmãm cã creºtinismul ºi iudaismul occidentale deveniserã religii pentru Dumnezeu ºi mai puþin religii pentru om ºi pentru mântuirea lui. În definitiv religia este o reciprocitate, o legãturã între om ºi Dumnezeu, numai cã acest între fusese aruncat în aer de atitudinea raþionalistã a Bisericii ºi a Sinagogii. Ierarhia, ca un mijlocitor între om ºi Dumnezeu, confiscase religiei ºi omului pe între, pervertindu-l într-un bastion, iar societatea o redusese la un parc cu reguli morale din ce în ce mai numeroase.

Din aceastã cauzã o seamã de gânditori, chiar din sânul ierarhiei – Erasmus din Roterdam, Martin Luther, Giovani Pico de la Mirandola etc. – , îºi vor manifesta ad intra sau ad extra nemulþumirea faþã de obnubilarea omului. Iatã ce scria în Despre demnitatea omului Giovani Pico de la Mirandola: „Nu þi-am dat, o Adame, nici o aºezare determinatã, nici chip propriu, nici bunuri pe potriva ta, pentru ca sã poþi dobândi ºi poseda dupã

propria ta voinþã ºi chibzuinþã! Natura celorlalte fiinþe a fost prescrisã prin legile pe care i le-am prescris ºi am þinut-o prin aceasta în marginile ei fixe. Tu însã nu eºti constrâns de nici o limitã cu neputinþã de trecut, ci dupã propria ta voinþã liberã pe care am încredinþat-o în mâinile tale, poþi sã-þi prescrii singur natura. Te-am aºezat în centrul lumii ca sã poþi privi cu uºurinþã în jurul tãu ºi ca sã poþi înþelege ce se petrece în ea. Nu te-am fãcut ceresc, nici pãmântesc, nici muritor, nici nemuritor, ca sã poþi deveni, ca un liber ºi suveran artizan, propriul sculptor ºi poet al formei pe care ai vrea sã þi-o dai. Ai putea sã decazi în fiinþe inferioare brute sau ai putea sã te înalþi în lumea superioarã a celor divine, dupã singura hotãrâre a spiritului tãu”.11 Lecþii de filosofie, p. 169-170 În încercarea lui de eliberare a omului din parcul cu reguli morale ºi doctrinare fixate de stat ºi cler, umanismul renascentist va naºte o serie de alte miºcãri de la iluminism ºi pânã la existenþialism.

Socio-politice. Secolele XVIII, XIX ºi XX au stat sub semnul crizei. Apariþia unor noi clase sociale în urma dezvoltãrii tehnicii ºi ºtiinþei, problemele demografice, instaurarea unor noi concepte politice vor face ca Europa sã fie într-un permanent asediu ad intra, determinat de Revoluþie ºi Rãzboi.

Cele trei revoluþii: englezã (sec. XVII), francezã (sec.

XVIII) ºi rusã (XX) vor susþine ºi vor accentua degradarea unui umanism care dezaxase omul, prin supralicitare autonomã. Acest aspect l-a determinat pe Jose Ortega y Gasset (sub influenþa lui August Comte) sã defineascã aceastã perioadã istoricã, de la 1750 ºi

pânã la 1900, drept „esenþialmente revoluþionarã”22 Jose Ortega y Gasset, Tema vieþii noastre, p. 146 . Omul se pierdea în spatele masei care, avidã de „Liberté, egalité, fraternité”, lupta împotriva puterii politice ºi a celei religioase. Teleologia revoluþionarã purta în pântece comunismul, faþã de care se vor contura douã poziþii existenþialiste: existenþialismul ateu al lui Sartre ºi cel creºtin al lui Berdiaev.

Filozofia lui Nietzsche trezea umanismul din inautenticitate, aducând prin cele cinci concepte-viziune nu numai o altã perspectivã asupra omului, ci conturând ºi o bazã pentru transpunerea lor istoricã. Aºa se face cã Supraomul ºi voinþa de putere vor constitui presupoziþii ale celor douã Rãzboaie Mondiale. Faþã de arianism ºi atrocitãþile sale eugenice, se vor ridica atât Sartre – dintr-un orgoliu franþuzesc rãnit - , cât ºi gânditori iudei ºi creºtini ca: Berdiaev, Marcel, Buber, Emmanuel Levinas, Franz Rosenzweig etc.

Filosofice. În Introduction aux existentialismes putem observa cum Mounier întemeiazã apariþia existenþialismelor pe o nemulþumire filosoficã, la fel cum Jeanne Hersche urmãreºte naºterea ºi dezvoltarea filozofiei pornind de la mirarea filosoficã.

Aceastã nemulþumire filosoficã îi caracterizeazã: pe Socrate, care „se opune himerelor cosmogonice ale fizicienilor ionieni”; pe stoici în aversiunea lor faþã de sofisticã ºi dialecticã; pe Saint Bernard de Clairveaux atunci când criticã „sistematizarea credinþei de cãtre Abelard”; pe Pascal, care „de pe tãrâmul marii aventuri carteziene, ia poziþie contra celor care aprofundeazã prea mult ºtiinþele ºi nu se îngrijoreazã aproape deloc de problema omului, a vieþii sau a morþii sale”.

Nici pãrintele existenþialismului, Sören Kierkegaard, nu este departe de o nemulþumire filosoficã, trezitã în el de ariditatea raþionalismului hegelian. Georg Lukacs considerã cã existenþialismul nu este altceva decât „rebeliune faþã de mulþumirea de sine neopozitivistã, faþã de conformismul neopozitivist în raport cu manipularea generalã ajunsã la deplina înflorire”33 Georg Lukacs, Ontologia existenþei sociale, p. 90 . ªi la Buber se observã o dublã nemulþumire: una îndreptatã împotriva juridismului iudaic, cealaltã împotriva unor sisteme filosofice, atât din interiorul existenþialismului (cum este cazul unor Nietzsche, Sartre, Heidegger), cât ºi din afara lui: Hegel, Jung, Marx etc.

Pr. dr. Nicolae Napoleon DABU

CU BUZE DE TINÃ ,,Atunci, luând Domnul Dumnezeu þãrânã din

devinã sfânt, sã se îndumnezeiascã, iar pânã la cãderea protopãrinþilor noºtri în pãcat, toate erau bune, dupã sãvârºirea primului pãcat, omul trebuie sã lupte pentru asemãnarea cu Dumnezeu. De acum trebuie sã refacã legãtura cu Dumnezeu, sã revinã la starea de dinainte. ,,Slavã întru cei de sus lui Dumnezeu ºi pe pãmânt pace, între oameni bunãvoire!” (Luca 2,14) Cu buze de tinã lãudãm pe Dumnezeu (Psalmi 117), cerem cele de trebuinþã ale noastre (Psalm 134), spunem durerea noastrã (Iov, capitolul 3).

Sã-L slãvim pe Dumnezeu, sã-I mulþumim ºi sã ne bucurãm chiar ºi în necazuri, ºtiind cã necazurile sau încercãrile din viaþa noastrã pãmânteascã sunt cercetãri ale lui Dumnezeu pentru îndreptarea noastrã.

pãmânt, a fãcut pe om ºi a suflat în faþa lui suflare de viaþã ºi s-a fãcut omul fiinþã vie “(Facerea 2,7). Într-un mod deosebit de pânã atunci, Dumnezeu îl creazã pe om dupã chipul Sãu pentru ca omul sã

4

,,... ºi a uns cu tinã ochii orbului “ (Ioan 9,6) Avem aici pe pãmânt, o mulþime de greutãþi, de suferinþe, din cauza greºelilor nenumãrate, din cauza cãderii în noroiul pãcatului, care ne-a murdãrit sufletele, iar apa vieþii pentru a ne spãla pãcatele nu o gãsim pentru cã avem sufletele oarbe. Pe lângã suferinþele sufleteºti, le avem ºi pe cele trupeºti, cum este cazul acelui orb care pânã la vârsta maturã nu a vãzut

nimic, nici frumuºetea creaþie, nici chipurile dragi ale pãrinþilor, nici faþa Mântuitorului, dar cu sufletul a simþit o schimbare ºi a vãzut-o prin Iisus.

Dumnezeu iarãºi reface chipul omului, tot cu tinã, pentru a se bucura ºi stãpânii creaþia ºi a se arãta prin el lucrarea Domnului (Ioan 9,3) ºi oglindirea iubirii Sale în noi, în chipul ºi sufletul nostru. Iar noi sã ajungem de la gândirea de Dumnezeu la simþirea lui Dumnezeu ºi fãcând voia Sa avem o simþire duhovniceascã, sã punem poruncile Evangheliei în practicã, cãci ,, Nu tot cel ce-mi zice Doamne, Doamne, va intra în Împãrãþia lui Dumnezeu”(Matei 7, 21). ,,Pune Doamne pazã gurii mele ºi uºã de îngrãdire îmrejurul buzelor mele” (Psalmi 140,3) Încet trebuie sã dobândim darul tãcerii ºi al rugãciunii, cãci primul folos este pacea sufletului ºi mulþumirea duhovniceascã, iar de acum orice faptã ºi vorbã ne va mulþumi cãci toate sunt rânduite de la Domnul.

Prin rugãciune curatã ne acoperim cu darul Duhului Sfânt, putem birui pãcatul, putem dobândi vîrturea, conlucrarea cu harul atrage sfinþenia ºi convorbirea cu Dumnezeu atrage pacea.

Când cineva este curat ºi în pace, vorbeºte blând, înþelept, liniºtit, permanent sã cerem de la Dumnezeu, prin rugãciunile noastre, pacea ºi mulþumirea sufletescã.

Pr. Robert NICOLAE

Argeºul Ortodox

Creºtine, cum îþi foloseºti ziua ºi noaptea - timpul dat þie de Dumnezeu (I)?

Modelul desãvârºit al vieþii noastre creºtine, Mântuitorul nostru Iisus Hristos, spunea, referitor la felul cum îºi folosea timpul: « Trebuie sã fac, pânã este ziuã, lucrãrile Celui ce M-a trimis pe Mine; cã vine noaptea, când nimeni nu poate sã lucreze. » (Ioan 9, 4.). Mântuitorul nostru Iisus Hristos, ne învãþã ºi ne invitã sã folosim bine timpul, deoarece vine o vreme în care nu vom mai putea lucrurile pe care le putem face azi. Sã lucrãm cât este ziuã ºi pentru noi ºi pentru Dumnezeu. Iisus Hristos folosea foarte bine timpul ºi anume El lucra pe faþã, predicând oamenilor Evanghelia în diverse locuri unde se afla, în sinagogi, afarã pe câmp, pe dealuri sau pe maurile apelor. În locurile unde oamenii erau adunaþi pentru treburile lor, Iisus se amesteca printre ei, ca Unul care le dorea binele, le arãta simpatie, slujea nevoilor lor, iar dupã toate acestea le vorbea ºi îi invita sã-L urmeze. Acolo unde se aflau oamenii, El le ducea vestea bunã a salvãrii prin Crucea Lui. Timpul, înþeles aici în Sfânta Evanghelie prin cuvântul ziuã, trebuie bine folosit, deoarece vine noaptea neputinþelor, vine noaptea epuizãrii resurselor de toate felurile, vine noaptea epuizãrii fizice ºi a bãtrâneþii, vine noaptea necredinþei oamenilor, vine noaptea plãcerilor pãcatului care se extinde tot mai mult, dar vine ºi noaptea îndepãrtãrii, a secularismului ºi a uitãrii de Dumnezeu. Pentru noi ºi vremea noastrã e mai frumoasã ziua realizãrilor deosebite, ziua muncii roditoare. Ceea ce putem face azi nu trebuie amânat pentru un mâine oarecare. Sã ne strãduim ca ºi buni creºtini, sã excludem din viaþa noastrã de fiecare zi, noaptea pãcatului, noaptea necredinþei, noaptea plãcerilor vinovate. Tot ceea ce facem, tot ceea ce întreprindem noi trebuie sã poarte amprenta luminii la care am fost chemaþi sã trãim de cãtre Domnul nostru. Aºa spunea ºi Sfântul Apostol Ioan: «Vestea, pe care am auzit-o dela El ºi pe care v'o propovãduim, este cã Dumnezeu e luminã, ºi în El nu este întunerec. Dacã zicem cã avem pãrtãºie cu El, ºi umblãm în întunerec, minþim, ºi nu trãim adevãrul. Dar dacã umblãm în luminã, dupã cum El însuº este în luminã, avem pãrtãºie unii cu alþii; ºi sângele lui Iisus Hristos, Fiul Lui, ne curãþeºte de orice pãcat. » (1 Ioan 1, 5-7).

Iisus Hristos, Lumina lumii, ne numeºte ºi pe noi fii ai luminii, nu ai întunericului, fii ai zilei ºi nu ai nopþii. Lumina ºi întunericul în Sfintele Scripturi au ºi valoarea de simbol.

Lumina simbolizeazã întotdeauna adevãrul, cuvântul sfânt al lui Dumnezeu, cinstea, corectitudinea, faptul cã omul nu are nimic de ascuns. În constrast întunericul este un simbol al pãcatului, al lucrurilor ascunse, al lucrurilor ºi faptelor care nu se doresc a fi date la ivealã. Cel care ne îndeamnã la faptele luminii este Domnul nostru, Iisus Hristos, Lumina lumii, iar cel ce ne îndrumã sã facem faptele întunericului este diavolul.

Suntrm, noi oare fii ai luminii ºi faptele noastre sunt pe mãsura acestei aºteptãri. Nu mai sunt oare ºi situaþii ºi diferite ocazii în care rãspândim ºi întuneric în loc de luminã ? Sã ne ajute Bunul Dumnezeu sã fim doar fii ai luminii. Lumea are nevoie de luminã, iar noi creºtinii suntem chemaþi sã fim fii ai luminii.

1. Pentru unii oameni timpul nopþii în loc sã fie timpul odihnei binecuvântate de Domnul, este noaptea plãcerilor vinovate, noaptea pãcatului ºi a decãderii spirituale, noaptea chefurilor sau a destrãbãlãrii morale: a. Noaptea pãcatului nu poate aduce altceva decât groazã de pãcat: « Duhul meu rãtãceºte, frica dã nãvalã peste mine.

Noaptea care atât îmi plãcea mã umple de groazã! » (Isaia 21,4). Cuvintele acestea au fost proorocite Babilonuluii din timpul acela, însã ele ºi astãzi produc aceleaºi efecte. Pãcatul aduce întodeauna cu sine groazã, spaimã, fricã. b. Noaptea pãcatului aduce cu sine spaimã ºi teamã de consecinþele pãcatului: «Regele Belºaþar a fãcut un mare ospãþ pentru o mie din dregãtorii sãi ºi în faþa celor o mie a bãut vin. Belºaþar când era în toiul ospãþului, la bãutul vinului, a poruncit sã aducã vasele de aur ºi de argint pe care Nabucodonosor, tatãl sãu, le luase din templul din Ierusalim, ca regele sã bea vin din ele, împreunã cu dregatorii sãi, femeile sale ºi concubinele sale. Atunci au fost aduse vasele de aur ºi de argint care fuseserã luate din templul lui Dumnezeu din Ierusalim ºi au baut din ele regele ºi dregatorii sãi, femeile sale ºi concubinele sale. Ei au bãut vin ºi au preamãrit pe dumnezeii de aur, de argint, de aramã, de fier, de lemn ºi de piatrã. În aceeaºi clipã au ieºit degetele unei mâini de om, care au scris în faþa sfeºnicului celui mare pe tencuiala peretelui palatului regal, ºi regele a vãzut vârful degetelor mâinii care scria.

Atunci faþa regelui s-a îngâlbenit ºi gândurile lui s-au tulburat; încheieturile coapselor sale au slãbit, iar genunchii i se izbeau unul de altul neîncetat... Regele Belºaþar s-a înspãimântat foarte, faþa lui s-a îngãlbenit, iar dregãtorii lui au rãmas înmãrmuriþi.» (Dan,5,1-6.9). Împãratul care petrecea ºi slãvea zeitãþile pãgâne la care se închina, beat de vin ºi de plãceri, dupã ce a profanat vasele sfinte de la Templu a vãzut judecata lui Dumnezeu ºi l-a apucat spaima de cele vãzute. Pentru el venea noaptea consecinþelor pãcatului, noaptea pieirii lui definitive: «Chiar în noaptea aceea a fost omorât Belºaþar, împãratul Caldeilor. » (Dan. 1,30). Acea noapte a plãcerilor ºi a dezonorãrii sfintelor vase, lipsa de respect ºi sfântã închinare faþã de Dumnezeu l-au dus pe împãrat la pierire. Iatã ce spunea Daniel în timp ce tãlmãcea vedenia cu scrierea sfântã: « ªi tu, fiul sãu, Belºaþar, tu nu eºti smerit cu inima, mãcar cã tu ºtii toate acestea. ªi te-ai ridicat împotriva Stãpânului cerului ºi ai adus vasele templului Sãu înaintea ta, ºi ai bãut vin din ele, tu ºi dregãtorii tãi, femeile tale ºi concubinele tale, ºi ai preamãrit dumnezei de argint, de aur, de aramã, de fier, de lemn ºi de piatrã, dumnezei care nu vãd, nici nu aud ºi nici nu cunosc nimic, iar pe Dumnezeul în mâna Cãruia este suflarea ta ºi toate cãile tale, nu L-ai cinstit». (Dan. 5, 22-23). Poate cã dupã tâlcuirea visului, împãratul ar mai fi dorit sã facã ceva, însã era prea târziu. Sfânta Scripturã ne cheamã sã-L cãutãm pe Dumnezeu câtã vreme se mai poate gãsi. c. Unii creºtini folosesc noaptea pentru chefuri, pentru beþii, lucru ce este pãcat înaintea Domnului:«Fiindcã cei ce dorm, noaptea dorm; ºi cei ce se îmbatã, noaptea se îmbatã.» (1Tes. 5, 7). d. Alþii folosesc noaptea pentru diverse destrãbãlãri : «Dar ei n-au voit sã-l asculte.

Atunci omul a luat pe concubina sa ºi a scos-o în uliþã. Iar ei au cunoscut-o pe ea ºi ºi-au bãtut joc de ea toatã noaptea pânã dimineaþa, ºi la ivirea zorilor au pãrãsit-o. » (Jud. 19, 26). e. Unii creºtini comit alte pãcate mergând noaptea la vrãjitori, sau la anumite persoane cu pretenþii de clarvãzãtori: Aºa a procedat ºi împãratul Saul pe vremuri : «Atunci Saul a zis slugilor sale: "Cãutaþi-mi o femeie vrãjitoare, ca sã merg la ea s-o întreb". Iar slugile i-au rãspuns: "Este aici

în Endor o femeie vrãjitoare".Apoi ºi-a dezbrãcat Saul hainele sale ºi a îmbrãcat altele ºi s-a dus el însuºi cu doi oameni ºi au venit la femeie noaptea; ºi i-a zis Saul: "Rogu-te, ghiceºte-mi chemând un mort ºi scoate-mi pe cine îþi voi spune eu!" (1 Regi 28, 7-8). f. Alþii fac acte de trãdãri noaptea, aºa cum

a fãcut ºi Iuda : « Deci dupã ce a luat acela bucãþica de pãine, a ieºit numaidecât. ªi era noapte ». (Ioan 13, 30).

2. Pentru alþii noaptea este un timp al încercãrii credinþei ºi al strâmtorãrii : a. Iacov, fugind de acasã de teama fratelui sãu Esau, pe care l-a înºelat, a trecut printr-o experienþã ce l-a marcat pentru tot restul vieþii lui : « Iar Iacov ieºind din BeerSeba, s-a dus în Haran. Ajungând însã la un loc, a rãmas sã doarmã acolo, cãci asfinþise soarele. ªi luând una din pietrele locului aceluia ºi punându-ºi-o cãpãtâi, s-a culcat în locul acela. ªi a visat cã era o scarã, sprijinitã pe pãmânt, iar cu vârful atingea cerul; iar îngerii lui Dumnezeu se suiau ºi se pogorau pe ea. Apoi S-a arãtat Domnul în capul scãrii ºi i-a zis: "Eu sunt Domnul, Dumnezeul lui Avraam, tatãl tãu, ºi Dumnezeul lui Isaac. Nu te teme! Pãmântul pe care dormi þi-l voi da þie ºi urmaºilor tãi.

Urmaºii tãi vor fi mulþi ca pulberea pãmântului ºi tu te vei întinde la apus ºi la rãsãrit, la miazãnoapte ºi la miazãzi, ºi se vor binecuvanta întru tine ºi întru urmaºii tãi toate neamurile pãmântului. Iata, Eu sunt cu tine ºi te voi pãzi în orice cale vei merge; te voi întoarce în pãmântul acesta ºi nu te voi lãsa pânã nu voi împlini toate câte þi-am spus". Iar când s-a deºteptat din somnul sãu, Iacov a zis: "Domnul este cu adevarat în locul acesta ºi eu n-am ºtiut!" ªi, spãimântându-se Iacov, a zis: "Cât de înfricoºãtor este locul acesta! Aceasta nu e alta fãrã numai casa lui Dumnezeu, aceasta e poarta cerului!" Apoi s-a sculat Iacov disde-dimineaþã, a luat piatra ce ºi-o pusese cãpãtâi, a pus-o stâlp ºi a turnat pe vârful ei untdelemn. Iacov a pus locului aceluia numele Betel (casa lui Dumnezeu), cãci mai înainte cetatea aceea se numea Luz. » (Facerea 28, 10-19). b. Iacov, întorcându-se spre casã, înainte sã se întâlneascã cu fratele lui, are o luptã fizicã, dar ºi una a credinþei cu Cineva, pe care-L roagã sã-l binecuvânteze : «Dar s-a sculat noaptea ºi luând pe cele douã femei ale sale ºi pe cele douã roabe ºi pe cei unsprezece copii ai sãi, a trecut Iabocul prin vad. Iar dupã ce i-a luat ºi i-a trecut râul, a trecut ºi toate ale sale. Rãmânând Iacov singur, s-a luptat Cineva cu dânsul pânã la revãrsatul zorilor. Vãzând însã cã nu-l

poate rãpune Acela, S-a atins de încheietura coapsei lui ºi i-a vãtãmat lui Iacov încheietura coapsei, pe când se lupta cu el. ªi i-a zis: "Lasã-Mã sã plec, cã s-au ivit zorile!" Iacov I-a rãspuns: "Nu Te las pânã nu mã vei binecuvânta".» (Facerea 32, 2226). c. Poporul Israel, plecând din Egipt a avut o noapte de încercare. Se va despica oare marea sau îi vor ucide egiptenii ? : «Iar tu ridicã-n toiagul ºi-þi întinde mâna asupra mãrii ºi o desparte ºi vor trece fiii lui Israel prin mijlocul mãrii, ca pe uscat. Iatã, Eu voi învârtoºa inima lui Faraon ºi a tuturor Egiptenilor, ca sã meargã pe urmele lor. ªiMi voi arãta slava Mea asupra lui Faraon ºi asupra a toatã oºtirea lui, asupra carelor lui ºi asupra cãlãreþilor lui. ªi vor cunoaºte toþi Egiptenii cã Eu sunt Domnul, când Îmi voi arãta slava Mea asupra lui Faraon, asupra carelor lui ºi asupra cãlãreþilor lui". Atunci s-a ridicat îngerul Domnului, care mergea înaintea taberei fiilor lui Israel, ºi s-a mutat în urma lor; ºi s-a ridicat stâlpul cel de nor dinaintea lor ºi a stat în urma lor. Astfel a trecut el ºi a stat între tabãra Egiptenilor ºi tabãra fiilor lui Israel; ºi era negurã ºi întuneric pentru unii, iar pentru ceilalþi luminã, noaptea, ºi toatã noaptea nu s-au apropiat unii de alþii. Iar Moise ºi-a întins mâna sa asupra mãrii ºi a alungat Domnul marea toatã noaptea cu vânt puternic de la rãsãrit ºi s-a fãcut marea uscat, cã s-au despãrþit apele.» (Ieºirea 14, 16-21). d. Daniel a fost aruncat în groapa leilor, în timp ce noaptea împãratul era tulburat de situaþie : «Atunci regele a dat poruncã sã aducã pe Daniel ºi 1-a aruncat în groapa cu lei. Dupã acestea regele a prins a grãi ºi a zis lui Daniel: "Dumnezeul tãu pe Care tu Îl cinsteºti fãrã încetare, Acela te va scãpa!"

Apoi s-a adus o piatrã care a fost pusã peste gura gropii, iar regele a pecetluit-o cu inelul sãu ºi cu inelul dregãtorilor sãi, aºa ca nimic sã nu se schimbe cu privire la Daniel.

Pe urmã, împãratul s-a dus în palatul sãu ºi a petrecut noaptea în post ºi nu au adus lângã el concubine, iar somnul nu l-a mai prins. Apoi regele s-a sculat dis-dedimineaþã, în revãrsat de zori ºi a venit în grabã la groapa cu lei. ªi când s-a apropiat de groapã, a strigat pe Daniel cu glas tare.

Atunci regele a prins a grãi ºi a zis lui Daniel: "Daniel, slujitorul Dumnezeului celui viu, Dumnezeul tãu, Cãruia te închini neîncetat, oare a putut sã te scape de lei?"

Apoi Daniel a vorbit cu regele: "O, rege, în veci sã trãieºti! Dumnezeu a trimis pe îngerul Sãu ºi a astupat gura leilor, ºi ei nu mi-au fãcut nici un rãu, pentru cã am fost gãsit nevinovat înaintea Lui, precum ºi în faþa ta, rege, n-am fãcut nici un rãu!" Regele s-a bucurat foarte ºi a poruncit sã scoatã pe Daniel din groapã ºi Daniel a fost scos din groapã ºi nici o ranã nu i-a fost gasitã, cãci nãdãjduise în Dumnezeul lui. » (Dan. 6, 1623). În acea noapte Dumnezeu, a scos ºi mai mult în evidenþã salvarea slujitorului sãu credincios Daniel, iar înfrângerea duºmanilor lui a fost categoricã. Cel mai ruºinos lucru, nu este sã cazi în pãcat, ci sã rãmâii în pãcat, fãrã sã-l mãrturiseºti ºi sã-l pãrãseºti ºi în final sã mori în pãcat. Existã un mare adevãr ºi anume acela cã cine îºi hrãneºte trupul prea mult îºi hrãneºte sufletul prea puþin. « Dar noi, fiind ai zilei, sã fim treji, îmbrãcându-ne în platoºa credinþei ºi a dragostei ºi punând coiful nãdejdii de mântuire. » (1 Tes. 5, 8).

Doamne, ajutã-ne sã folosim bine timpul dat nouã, fie ziua, fie noaptea, iar tot ce facem, cu cuvântul sau cu fapta sã fie spre slava Numelui Tãu.

Dr. Ioan-Gheorghe ROTARU

5

Argeºul Ortodox

In Memoriam: Patru ani de la sãvârºirea din aceastã viaþã a Prea Cuviosului Pãrinte Arhimandrit Graviil Stoica de la Mãnãstirea Zamfira – Prahova… În iureºul timpului ºi în vârtejul zilei apucãm sã ne mai gândim, din când în când, la viaþa omului ºi, mai ales, la moartea acestuia, îndeosebi atunci când, primind un telefon, aflãm cã a mai trecut cineva apropiat ºi drag nouã dincolo, defapt unde?... În adevãrata viaþã!...

Aºa s-a intâmplat ºi în urmã cu patru ani, la aflarea veºtii trecerii la cele veºnice a Pãrintelui Gavriil Stoica la venerabila vârstã de 74 de ani – cel care a fost atâþia ani slujitorul altarului strãbun ºi al cãrþilor teologice, academice ºi duhovniceºti!...

Pãrintele Gavriil a trecut hotarul lumii acesteia, nãscându-se în viaþa cea veºnicã în noaptea de 25 spre 26 august, anul mântuirii 2008.

Fiind argeºean de origine, la 25 iunie anul 1953 tânãrul Gheorghe a intrat ca frate ºi vieþuitor în mãnãstirea Slãnic, adicã la vârsta de 17 ani, apoi a fost slujitor al mãnãstirii domneºti - voievodale din Curtea de Argeº. Când se afla încã aici, a fost arestat în noaptea de 25 august anul 1964 (ce coincidenþã) de cãtre autoritãþile comuniste sub acuzaþia cã distribuie cãrþi de învãþãturã creºtinã, în special ale marelui slujitor ºi misionar, un alt argeºean, anume Pãrintele Nicodim Mândiþã.

A devenit duhovnicul Mãnãstirii de maici Zamfira – Prahova, la 1 august anul 1978 (aºadar, cu puþin timp în urmã a împlinit aici treizeci de ani de slujire mãrturisitoare ºi duhovnicie), unde iatã, a rãmas pânã la sfârºitul vieþii. A fost ucenic ºi apropiat al vestitului duhovnic – Pãrintele Arhimandrit Arsenie Papacioc de la Mãnãstirea Techirghiol – Constanþa. Tot familia sfinþiei sale a odrãslit un alt slujitor vrednic al altarului bisericii noastre sfinte – adicã fratele sãu dupã trup, în persoana Pãrintelui Ierodiacon Iustinian Stoica – Economul Schitului Românesc Prodromul din Sfântul Munte Athos – Grecia. Nu trebuie trecut cu vederea faptul cã Pãrintele Gavriil a fost un apropiat ºi de Pãrintele Arhimandrit Nicodim Dimulescu – Duhovnicul Mãnãstirii Crasna – Prahova, tot un argeºan de origine.

Apreciat fiind în mod deosebit de cãtre vrednicul de pomenire Patriarh Teoctist, Pãrinte Gavriil a fost toatã viaþa drept ca bradul (ºi la propriu ºi la figurat), cu o voce baritonalã, tunãtoare, intrasingent dar totuºi cald ºi cât se poate de

6

uman în toate deciziile pe care le lua, mai cu seamã în problemele bisericeºti, spirituale ºi duhovniceºti. Era cu o vitalitate remarcabilã pentru vârsta pe care oricum nu ºi-o trãda, cu un simþ al umorului mãsurat – aºa l-au cunoscut ºi aºa îl vor purta permanent în inimã pe Pãrintele Gavriil toþi cei care au trecut pragul Mãnãstirii Zamfira. Fie din paginile revistei “Lumea Credinþei” ori a altor reviste bisericeºti, fie din emisiunile de la PAX TV sau din altele, fie direct din înãlþimea amvonului, prezenþa cuvântãtoare a venerabilului pãrinte era cuceritoare ºi mult folositoare. Prin sinceritate, prin cultura sa duhovniceascã, prin trãire dar mai ales printr-o neclintitã voinþã în Mântuitorul Iisus Hristos, cãci a voi ºi a face în Domnul Iisus Hristos au fost douã daruri, îndelung lucrate ºi cultivate de cãtre Pãrintele Gavriil. În altã ordine de idei, Pãrintele Gavriil Stoica a primit cu multã

dragoste pe foarte mulþi tineri la sfat, încurajându-i ºi ajutându-i pe mulþi dintre studenþii teologi sã se pregãteascã pentru apãrarea ºi promovarea credinþei ortodoxe în anii grei ai dictaturii comuniste. A fost în acelaºi timp un bun pãstrãtor al Tradiþiei ºi un pãstor receptiv la noile probleme apãrute în societate.

Era elegant ºi ordonat, ospitalier ºi erudit. Un preot distins al cultului ortodox ºi un om al culturii înþelepte, un slujitor al Bisericii ºi al poporului român. În dimineaþa înmormântãrii ºi, mai cu seamã, la sfânta slujbã sãvârºitã în incinta vestitului lãcaº monastic al Zamfirei, a participat foarte multã lume care l-a cunoscut ºi la preþuit în mod deosebit pe pãrintele lor duhovnicesc!... Au fost multe coroane, multe flori, multe lacrimi pline de recunoºtinþã ºi (de) nãdejde, cã pãrintele s-a mutat de la moarte la viaþã, acolo unde nu mai este nici suferinþã, nici întristare nici suspin ci viaþã fãrã de sfârºit!...

Dupã ascultarea cu luare aminte a slujbei prohodirii preoþilor (a monahilor ºi ieromonahilor) – care adãposteºte ºi cuprinde o atãt de bogatã ºi de profundã teologie au þinut sã omagieze personalitatea celui plecat mai mulþi slujitori al altarului, care au evocat personalitatea pãrintelui ca fiind unul ce a dat dovadã de multã înþelepciune, rãbdare ºi pricepere în diferitele momente ale vieþii care ia fost presãratã cu multe ispite, piedici ºi suferinþe, mãrturisind cã toate întâlnirile pe care le-au avut cu pãrintele au constituit momente de mare înãlþare duhovniceascã ºi mângãiere sufleteascã, datoritã sfaturilor bune, foarte competente ºi pertinente, pe care le-a dat!... Cu acest prilej a transmis mesaj de condoleanþe (ºi) P.F.P. Patriarh Daniel - care a mãrturisit cã a avut întotdeauna, în persoana pãrintelui un sincer sfetnic, slujitor ºi colaborator, dispus oricând a da o mânã de ajutor la rezolvarea diferitelor probleme bisericeºti, mai cu seamã a celor pastorale unde era un desãvârºit!... Tot din acest mesaj a reieºit demnitatea pe care a avut-o pãrintele indiferent de vitregiile ºi de situaþiile cu care s-a confruntat fiindu-le, în acest sens preoþilor, cãlugãrilor ºi dascãlilor mai tineri un adevãrat exemplu de caracter ºi onestitate ºi, nu în ultimul rând, de probitate moralã!...

Cuvintele noastre sunt puþine ºi neputincoase pentru a putea spune cât bine a fãcut Pãrintele Gavriil Stoica, datoritã þinutei sale morale ºi preoþeºti, a echilibrului ºi înþelepciunii sale, a preocupãrilor sale teologice ºi cãrturãreºti, a dragostei sale faþã de Dumnezeu ºi (de) oamneni, a ataºamentului sãu faþã de þara aceasta ºi de Biserica strãmoºeascã!...

Se cuvine aºadar, sã-i aducem prinos de cinstire ºi de recunoºtinþã rugându-ne lui Dumnezeu sã-l rãsplãteascã cu harul ºi cu dragostea sa cea nemãrginitã acolo, în locaºurile cele cereºti, în lumina cea neînseratã a Slavei Sale!

Dumnezeu sã-l ierte ºi sã-l odihneascã!

Veºnicã sã-i fie pomenirea!

Amin!

Cu aleasã preþuire ºi deosebitã recunoºtinþã, Drd. Stelian Gomboº

Argeºul Ortodox

SFÂNTUL ANTIM IVIREANUL Se naºte în jurul anilor 1650, în Georgia (datã neconfirmatã documentar) din pãrinþi dreptcredincioºi. În perioada 1660-1670 ca urmare a incursiunilor turceºti în Georgia, Andrei, viitorul Sfânt Antim este robit ºi dus la Constantinopol; rãscumpãrat din robie de cãtre Patriarhia Ecumenicã trãieºte în preajma acesteia un numãr însemnat de ani, ca laic. Adus în þarã în 1689-1690 de la Constantinopol la recomandarea patriarhului Ierusalimului, Sfântul Antim îmbracã haina monahalã ºi este consacrat ieromonah. Începând cu data de 10 iunie 1691 dascãlul Sfântului Antim în ale imprimeriei, episcopul Mitrofan, îi lasã acestuia sarcinile tipografiei de la Mitropolie. Astfel, dintre multele realizãri din acest domeniu, putem menþiona “Învãþãturile lui Vasile Macedoneanul cãtre fiul sãu Leon” (traduse în greaca modernã de Hrisant Notara, viitorul patriarh de Ierusalim). În vara anului 1694 Sfântul Antim este numit egumen al Mãnãstirii Snagov unde va administra cu pricepere aºezãmântul ºi va crea o ºcoalã tipograficã, dintre principalele cãrþi tipãrite menþionând: - “Antologhionul” (1697); “Mãrturisirea Ortodoxã” (1699); “Carte sau luminã” (1699); “Învãþãturi creºtineºti” (1700); “Floarea darurilor” (1701); “Liturghierul greco-arab” (1701) prima carte imprimatã cu caractere arabe. În 1701 a încetat activitatea tipograficã la Snagov, fiind reluatã la Bucureºti unde tipãreºte 15 cãrþi, dintre care menþionãm “Ceaslovul greco-arab” (1702) ºi “Noul Testament” (1703).

Din 16 martie 1705 este ales episcop de Râmnic, dovedind ºi aici excepþionale calitãþi de bun organizator ºi om de carte, tipãrind în mai puþin de trei ani 9 cãrþi (cea mai importantã era “Tomul bucuriei”, cu aproape 800 de pagini, cuprinzând cinci lucrãri polemice, îndreptate împotriva catolicilor), ocupându-se ºi de repararea, zugrãvirea ºi sfinþirea mãnãstirilor Strehaia, Surpatele, Cozia, Govora (aici a rãmas în frescã imaginea marelui gospodar ºi teolog).

Ceea ce trebuie reþinut în chip deosebit este faptul cã vlãdica Antim a început acum seria unor tipãrituri româneºti menite sã ducã la triumful deplin al limbii naþionale în Bisericã. Aºa, în 1706 a tipãrit “Molitvelnicul” - prima ediþie româneascã în Muntenia, traducerea aparþinându-i tot vlãdicii Antim.

La 22 februarie 1708, în Dumineca Ortodoxiei, Sfântul Antim este înscãunat mitropolit al ºãrii Româneºti ca urmare a recomandãrii testamentare a mitropolitului Teodosie (care pãstorise credincioºii din ºara Româneascã timp de 40 ani). Imediat dupã înscãunare, a mutat tipografia de la Râmnic la Târgoviºte, unde a imprimat 18 cãrþi (dintre care 11 în româneºte), între ele numãrându-se: - “Psaltirea” (1710); “Învãþãturã bisericeascã la cele mai trebuincioase ºi mai de folos pentru învãþãtura preoþilor” (1710); “Octoihul” (1712); “Luturghierul” (1713); “Pilde filozofeºti” (1713); “Catavasierul” (1714-1715); “Ceaslovul” (1715).

Dar cea mai valoroasã operã literarã rãmasã de la Sfântul Antim o constituie Didahiile. Sunt 28 de predici rostite în cursul arhipãstoririi sale, la diferite sãrbãtori împãrãteºti, cele ale Maicii Domnului ºi ale sfinþilor, la care se adaugã ºapte cuvântãri ocazionale de anumite evenimente importante. În primãvara anului 1713 începe construirea Mãnãstirii Antim ºi redacteazã “Aºezãmântul Mãnãstirii”, document de excepþionalã valoare istoricã ºi culturalã (“Aceastã sfântã bisericã ce am zidit în slava lui Dumnezeu ºi întru cinstea ºi pomenirea Tuturor Sfinþilor, fiind rodul ostenelilor mele cele multe, am dat-o ºi am închinat-o cu multã plecãciune ºi cucernicie marelui Dumnezeu ºi Mântuitorului nostru Iisus Hristos ºi am supus-o ca o începãturã sfântã sub acoperãmântul ºi stãpânirea lui, ca cel ce este stãpânul tuturor”). În 1715 mutã tipografia în Bucureºti, în noua mãnãstire, ctitoria sa, cu hramul “Tuturor Sfinþilor”. Astfel, Sfântul Antim nu s-a mulþumit numai sã zideascã un sfânt locaº, care sã-i ducã vestea prin frumuseþea arhitecturii ºi a podoabelor, ci s-a ºi îngrijit, prin “Aºezamântul” pe care i l-a dat, ca acest locaº ºi vieþuitorii lui sã-ºi împlineascã menirea cât mai deplin, dupã preceptele evanghelice, spre folosul ºi “spãºenia” credincioºilor, spre ajutorarea celor lipsiþi ºi spre mângâierea celor întristaþi. Nimeni altul, în vremea aceea, nu s-a aplecat cu atâta hotãrâre, cu atâta dragoste ºi cu atâta

înþelegere spre cei uitaþi, într-o societate medievalã bazatã pe crunta exploatare. Nici o altã personalitate a timpului n-a avut inima ºi curajul lui!

Astfel, Sfântul Antim în cursul unui sfert de veac (1691-1716) a tipãrit sau a supravegheat tipãrirea a 63 de cãrþi, din care 39 au fost lucrate de el însuºi. Dupã limba în care au apãrut, 30 erau în greceºte, 22 în româneºte, una în slavoneºte, 6 slavo-române, 2 greco-arabe, una greco-românã ºi una greco-slavo-românã. Astfel Sfântul Antim este considerat alãturi de Coresi - drept cel mai mare tipograf din vechea culturã româneascã.

Mitropolitul Antim n-a scos numai cãrþi pe care numele sã-i rãmânã însemnat pentru posteritate, ci s-a îngrijit ca aceste cãrþi sã fie cele mai de trebuinþã ºi sã ajungã, fie ºi în dar, la toþi preoþii, la toate locaºurile de închinare ortodoxã ºi la auzul ºi înþelegerea tuturor, în limba vorbitã a poporului, pe care el a îmbogãþit-o ºi înfrumuseþat-o, devenind prin aceasta “întemeietorul limbii literare ºi liturgice româneºti”. În perioada septembrieoctombrie 1716 Sfântul Antim Ivireanul este scos din scaunul de mitropolit printr-o dispoziþie patriarhalã de la Constantinopol, arestat, închis ºi supus tuturor umilinþelor la ordinul lui Nicolae Mavrocordat, condamnat la închisoare pe viaþã la Mãnãstirea Sfânta Ecaterina de la Muntele Sinai dar omorât de ostaºii turci care îl conduceau spre locul de exil, ºi trupul lui aruncat în râul Tungia, un afluent al Mariþei, lângã Adrianopol.

La ºedinþele Sfântului Sinod pentru comemorarea a 200 de ani de la moartea Sfântului Antim Ivireanul (23-25 mai 1916) se propune canonizarea mitropolitului. Peste 50 de ani Patriarhia Ecumenicã ridicã caterisirea ce fusese aruncatã în mod nedrept ºi brutal asupra Sfântului Antim, pentru ca la data de 27 septembrie 1992 Sfântul Sinod sã împlineascã ultimul act de dreptate: mitropolitul Antim Ivireanul este trecut în rândul sfinþilor (datã la care este ºi prãznuit).

Unul dintre bãrbaþii cei mari, trimiºi naþiunii române ca din partea providenþei în timpuri de strâmtorare ºi de grea cumpanã a fost ºi Sfântul Antim Ivireanul, Mitropolitul Þãrii Româneºti, un bãrbat nepreþuit, ale cãrui servicii ºi fapte aduse pe altarul bisericii ºi al naþiunii române au rãmas ºi vor rãmâne pururea în amintirea fiilor acestei naþiuni ca cel mai scump odor; un bãrbat care, punându-ºi în pericol poziþia sa socialã ºi chiar viaþa, a luptat necontenit pentru binele naþiunii române într-un timp când toþi din toate pãrþile cãutau sã-i îngenuncheze cât de mult pe strãnepoþii glorioºilor legionari romani ºi sã-i aducã la sapã de lemn; un bãrbat rezolut ºi statornic, rãmas la postul sãu chiar în mijlocul vârtejului nefericirilor celor mai mari ce zbuciumau ºi frãmântau naþiunea românã - ca un adevãrat pãstor, precum Domnul nostru Iisus Hristos, ce ºi-a vãrsat nepreþuitul sânge pe lemnul crucii pentru mântuirea neamului omenesc, care în tot timpul pãstoriei a apãrat din rãsputeri turma ce i-a fost încredinþatã lui ºi a suferit pentru dânsa chiar cele mai neauzite maltratãri, fiind acuzat de felurite crime, apoi închis ºi dezbrãcat de darul preoþiei ºi apoi ucis din ordinul domnitorului Þãrii Româneºti, grecul Nicolae Mavrocordat.

Mitropolitul Antim ura dominaþia turceascã ºi pe grecii fanarioþi, atât pe cei din þarã cât ºi pe cei din Constantinopol; datoritã acestui fapt el ºi-a “fãcut” mulþi duºmani care au cãutat în permanenþã sã-l compromitã în faþa domnitorului. Însã, mai presus de toate, marea lui importanþã stã în activitatea lui de orator religios (de altfel era considerat la vremea respectivã drept cel mai mare predicator român).

Predicile sale, datoritã situaþiei politice încordate se þineau mai mult de Sfântul Dumitru, Sfinþii Arhangheli Mihail ºi Gavriil, Sfântul Nicolae, de Crãciun ºi de Florii (perioadã în care domnitorul Brâncoveanu sta la Bucureºti), iar meritul lui cel mare era cã toate predicile erau în româneºte. Punctul de plecare în predicile lui erau textele religioase, dar ºtia sã aleagã din ele pe cele potrivite cu împrejurarea iar faþa sub care ni-l prezintã predicile lui este aceea de moralist sever. În direcþia aceasta nu se sfieºte de a începe cu preoþii ºi a termina cu domnitorul; apostrofeazã pe iubitorii de chefuri, pe lacomii de bani, pe pizmãtãreþi ºi pe trufaºi, pe cei ce

clevetesc, etc. Predicile lui devin din aceastã cauzã un izvor de informaþii despre pãcatele vremii. Erau ºi atunci, ca ºi astãzi, oameni care reduceau viaþa la somn ºi la mâncare, care urau pe cei dimprejurul lor, care pârau pe aproapele. Pâra, atunci, luase o întindere primejdioasã: fiecare dregãtor sta veºnic cu frica sã nu i se ia locul. Dacã nici mitropolitul, nici domnii nu erau scutiþi de ea, ne putem închipui pânã la ce grad ajunsese. De aceea Sfântul Antim Ivireanul e atât de furios în predicile lui contra celor ce pârãsc.

Ca un adevãrat tãmãduitor al sufletelor subliniazã calitãþile ºi defectele societãþii pe care o cãlãuzea, ºi, cu o dragoste creºtineascã neþãrmuritã uneori, cu energie nebiruitã alteori, cautã sã înfrâneze rãul ºi sã promoveze binele. Dar ceea ce este de admirat la acest mitropolit, strãin ca origine de neamul nostru, este energia cu care, ridicându-se la înãlþimea vremurilor sale, pune degetul pe rana de care sângera poporul sãu adoptiv.

Brodeur, sculptor, gravor ºi xilograf, constructor ºi desenator, pictor ºi portretist, miniaturist ºi caligraf, “smeritul” Antim era o vistierie de daruri, “ca un pom rãsãdit lângã izvoarele apelor”.

Am vãzut cã, în activitatea lui, Sfântul Antim Ivireanul a urmãrit þeluri precise, între care la loc de frunte se situau luminarea clerului ºi a poporului prin carte ºi prin cuvânt, îndreptarea relelor sociale, consolidarea Ortodoxiei, sprijinirea luptei pentru independenþã naþionalã. Astfel, preocupat de grija românilor din Transilvania, Sfântul Antim, în 1699, trimite un ucenic la Alba Iulia sã tipãreascã unele lucrãri ºi cãrþi de cult ortodoxe. Chiar dupã dureroasa dezbinare din 1701, Mitropolitul Antim trimite scrisori de îmbãrbãtare cãtre românii din ªcheii Braºovului, îndemnându-i sã rãmânã statornici în dreapta credinþã, hirotonindu-le preoþi ºi diaconi. A fost un gânditor profund, care ºi-a însuºit selectiv cultura greacã veche ºi cultura creºtinã ºi a practicat umanismul universalist creºtin, care atunci când este vorba de sporirea binelui - nu cunoaºte limite, a preþuit ºtiinþa ºi artele.

Pentru lumea ortodoxã, în general, ºi implicit pentru popoarele ortodoxe subjugate de Imperiul otoman sau de cel habsburgic, mitropolitul Antim a fost toiag de sprijin, pânã departe în Orient ºi pânã la hotarele de Apus ale acestei lumi, “împãrþindu-ºi inima cu ortodocºii de pretutindeni”.

Pentru Biserica Ortodoxã Românã ºi pentru þara noastrã el a fost un “mare prelat ºi mare român”. Patriotismul ºi l-a dovedit prin voinþa lui de a vedea înlãturatã cât mai curând de pe umerii þãrii asuprirea strãinã ºi prin rolul pe care l-a atribuit circulaþiei cãrþii în cele trei principate, fapt reliefat de Preafericitul Pãrinte Patriarh Justinian: - “Cãrþile tipãrite de el cu stema Þãrii Româneºti pe ele ºi cu cuprinsul în mlãdiosul grai românesc, propriu lui, au împânzit tot pãmântul Ardealului ºi al Moldovei, contribuind la cimentarea conºtiinþei de neam ºi de credinþã a românilor de pretutindeni”.

De acelaºi sentiment patriotic s-a dovedit el însufleþit ºi atunci când s-a strãduit, prin cuvânt ºi prin faptã, sã îndrume viaþa societãþii româneºti pe calea moralã a dreptãþii, egalitãþii ºi întrajutorãrii, ca ºi atunci când s-a arãtat apãrãtor al drepturilor ºi prerogativelor Bisericii pãmântene. Însã Sfântul Antim Ivireanul, care nu se împacã defel cu neorânduiala ºi necredinþa, nu-ºi pierde nãdejdea cã multe se pot îndrepta. Etica lui e înþesatã cu percepte evanghelice, care sunt leacul (amar, adeseori) ºi îndreptarul fiecãrui ortodox: sã se supunã celor zece porunci, sã se pocãiascã sincer, sã se limpezeascã sufleteºte ºi trupeºte în post ºi rugãciuni ºi, dupã aceastã curãþire suportabilã, sã se fereascã de “strâmbãtãþile, vrãjmãºiile, curviile ºi scandilele” care atrag “urgiia lui Dumnezeu”. ªi astfel se deseneazã chipul ideal al unui dreptcredincios, în fond un model uman aºa cum îl concepe, bisericeºte, Sfântul Antim: un om întreg la minte, rãbdãtor, blând, iertãtor, iubitor de strãini, cucernic, paºnic - “lãcaºul tuturor bunãtãþilor ºi vasul tuturor darurilor”.

Beneficiind ºi de anii de domnie ai evlaviosului ºi iubitorului de culturã voievod binecredincios Constantin Brâncoveanu, Sfântul Antim ºi-a înscris numele în cartea de aur a istoriei noastre naþionale ºi bisericeºti universale, pentru vecie, rãmânând o pildã vrednicã de urmat pentru cei care cautã mântuirea. ( ca bibliografie pentru mai multe informaþii vezi ªtrempel Gabriel, Sfântul Antim Ivireanul - “Didahii”.

Pãcurariu Mircea, “Istoria bisericii ortodoxe române”).

Pr. Florin IORDACHE

7

Argeºul Ortodox

Ortosinteze Vizita Înaltpreasfinþitului Pãrinte Irineu Arhiepiscop de Alba Iulia

Înaltpreasfinþitul Pãrinte Calinic, Arhiepiscop al Argeºului ºi Muscelului a primit miercuri, 19 septembrie, vizita frãþeascã a Înaltpreasfinþitului Pãrinte Irineu, Arhiepiscop de Alba Iulia.

Au fost vizitate mai multe puncte reprezentative ale eparhiei, cum ar fi: catedrala Sf. Ap. Petru ºi Pavel din Mioveni, Centrul Eparhial din municipiul Curtea de Argeº, Catedrala Arhiepiscopalã, paraclisul care adãposteºte moaºtele Sf. Mc. Filoteia, noua catedralã închinatã Sf. Mc.

Filoteia, aflatã în construcþie ºi mãnãstirea Sf. Ioan Botezãtorul Antoneºti din comuna Corbeni. În catedrala Arhiepiscopalã, Înaltpreasfinþitul Pãrinte Irineu a adresat elevilor seminariºti ºi asistenþei un scurt cuvânt de învãþãturã, amintind de ideea de jertfã personalã prin care putem realiza lucruri mãreþe în aceastã viaþã asemenea frumoasei catedrale arhiepiscopale ctitoritã de domnitorul sfânt Neagoe Vodã Basarab.

Vizita aceasta are la bazã o veche prietenie legatã în anul 1978 între cei

doi ierarhi. În ziua de 14 ocombrie 1978, tânãrul absolvent de teologie Ioan Pop, la vârsta de 25 de ani, este tuns în monahism cu numele de Irineu la mãnãstirea Sinaia. Stareþul acestui aºezãmânt monahal era atunci protosinghelul Calinic Argatu. Înaltpreasfinþitul Pãrinte Irineu revine în Eparhia Argeºului ºi Muscelului dupã o pauzã de 39 de ani, atunci vizitând Catedrala Arhiepiscopalã în calitate de absolvent al Seminarului Teologic din Cluj.

Simpozion „Sfântul Neagoe Basarab – 500 de ani de la urcarea pe tronul Þãrii Româneºti” Cu binecuvântarea Înaltpreasfinþitului Pãrinte Calinic, Arhiepiscopia Argeºului ºi Muscelului a organizat luni, 24 septembrie 2012, în Sala Arhiepiscopiei Argeºului ºi Muscelului din Str. Þepeº Vodã, nr. 17, Piteºti (în incinta Protoieriei Piteºti) Simpozionul dedicat împlinirii a 500 de ani de la urcarea Sfântului Voievod Neagoe Basarab (1512-1521) pe tronul Þãrii Româneºti. În cuvântul de deschidere, Înalpreasfinþitul Pãrinte Calinic, Arhiepiscop al Argeºului ºi Muscelului, a

evocat personalitatea marcantã ºi opera sfântului voievod creºtin Neagoe Basarab, accentuând pe de o parte importanþa pe care o are studierea Învãþãturilor lui Neagoe Basarab cãtre fiul sãu Teodosie în contextul socio-cultural actual, iar pe de altã parte orizonturile spirituale pe care aceasta le deschide într-o lume a secularizãrii ºi globalizãrii galopante. În continuare, Pãrintele Prof. univ. dr. Radu Tascovici, decan al Facultãþii de Teologie Sfânta Muceniþã Filoteia, Universitatea din Piteºti, a fãcut o scurtã prezentare a Istoriei Arhiepiscopiei Argeºului ºi Muscelului, punând accentul pe

evoluþia spiritualã pe care a cunoscut-o Þara Româneascã în timpul domniei Sfântului Voievod Neagoe Basarab.

Pãrintele profesor dr. Ion Popescu, de la Facultatea de Teologie Sfânta Muceniþã Filoteia, a subliniat în conferinþa prea cucerniciei sale acurateþea cu care Sfântul Neagoe Basarab a reuºit sã transmitã prin învãþãturile sale valori ale misticii rãsãritene, aºa cum el însuºi le asumase în desele participãri la slujbele Bisericii

strãbune.

Pãrintele Prof. Sabin Stancu, director al Seminarului Teologic Neagoe Basarab din Curtea de Argeº, în comunicarea Neagoe Basarab în contextul Reformei, a reuºit sã prezinte în antitezã atât cele douã mari personalitãþi europene ale Evului Mediu, Martin Luther ºi Neagoe Basarab, dar ºi operele celor doi (Discursul cãtre nobilimea germanã, Robia Babilonianã ºi Despre libertatea creºtinului, iar de cealaltã parte Învãþãturile lui Neagoe Basarab cãtre fiul sãu Teodosie).

Importanþa educaþiei creºtin-ortodoxe de care s-a bucurat Sfântul Neagoe Basarab a fost evocatã de Pãrintele Prof.

Ion Cojocaru, director al Seminarului Teologic Justin Patriarhul din Câmpulung.

Prea cucernicia sa a subliniat rolul pe care mãnãstirile din Þara Româneascã, în special Mãnãstirea Bistriþa, l-au avut în conturarea personalitãþii unuia dintre cei mai importanþi sfinþi a Bisericii Ortodoxe Române.

Cei prezenþi (preoþi, profesori, studenþi ºi elevi seminariºti) au ascultat cântãri religioase din slujba Sfântului Neagoe Basarab în interpretarea coralei Ghelasie Basarabenul, condusã de Pãrintele Prof. Protodiacon Robert Sorescu.

Redacþia

SFINÞIREA PICTURII LA BISERICA SFINÞII ÎMPÃRAÞI CONSTANTIN ªI ELENA DIN CURTEA DE ARGEª Parohia Sfinþii Împãraþi Constantin ºi Elena din municipiul Curtea de Argeº a îmbrãcat duminicã, 23 septembrie, haine de sãrbãtoare. Înaltpreasfinþitul Pãrinte Calinic, Arhiepiscop al Argeºului ºi Muscelului a oficiat slujba de sfinþire a picturii în noua bisericã construitã în partea de nord a oraºului. Aceasta a fost urmatã de Sfânta Liturghie.

La acest eveniment au participat foarte mulþi credincioºi din parohie, dar ºi din celelalte zone ale oraºului.

Biserica Sfinþii Împãraþi Constantin ºi Elena este situatã pe strada Vasile Lupu pe traseul Curtea de Argeº- Valea Iaºului.

Construcþia acestui lãcaº de cult a început în anul 2002, cu binecuvântarea ºi ajutorul direct al ÎPS Calinic, Arhiepiscop al Argeºului ºi Muscelului. Lucrãrile au durat pânã în 2007, când biserica a fost pregãtitã pentru pictura în frescã. Pe 18 noiembrie 2007 s-a fãcut târnosirea sfântului locaº, iar din 2008 au început demersurile pentru dosarul de picturã.

Lucrarea a fost executatã în perioada 2010-2012 de cãtre pictorul Valeriu Daniel Neculai din Bucureºti.

O contribuþie bãneascã importantã au avut-o credincioºii, sponsorii, Arhiepiscopia Argeºului ºi Muscelului prin sectorul Economic ºi Construcþii, Sfânta Mãnãstire Frãsinei ºi celelalte parohii aflate în vecinãtatea acestei biserici.

Lucrãrile au fost coordonate de pãrintele Vasile Barbu, preotul paroh al acestei biserici. În cuvântul de învãþãturã, Înaltpreasfinþitul Pãrinte Calinic a adresat credincioºilor îndemnul de a participa miercuri 26 septembrie la Sfânta Liturghie, oficiatã la Catedrala Arhiepiscopalã din Curtea de Argeº, urmatã de o slujbã pentru ploaie.