Argesul ortodox Anul XI, Nr. 564, 20-26 septembrie 2012

z Anul XI z nr. 564 z 20-26 septembrie 2012 z 8 pagini

Sãptãmânal teologic, bisericesc ºi de atitudine al Arhiepiscopiei Argeºului ºi Muscelului

Sfântul Voievod Neagoe Basarab, „Tatã milostiv, asemãnându-se Domnului ceresc” Înainte de a scrie câteva gânduri despre Neagoe Vodã Basarab, domnul Þãrii Româneºti, în vederea canonizãrii sau a trecerii în rândul Tuturor Sfinþilor, de cãtre Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, am parcurs cu atenþie o seamã de lucrãri zidite pe izvoarele din vremea sa, precum ºi contribuþiile istoricilor, mai vechi ºi mai noi, ºi chiar din osteneala tãlmãcitorilor din secolul XX, ºi cei mai proaspeþi din pragul mileniului III. Materialul cercetat ºi tãlmãcit de specialiºti asupra vieþii lui Neagoe Vodã Basarab, de la începutul vieþuirii sale în aceastã frumuseþe a lumii vãzute ºi pânã la trecerea în Þara de peste veac, este imens ºi te transpune într-o lume plinã de frumuseþi ºi vrednicii, dar ºi încercãri, uneori, peste puterile omului de a fi învinse, dacã nu are „ajutorul de sus, de la Pãrintele Luminilor!”

Atunci când am publicat volumul, Sfântul Voievod ªtefan cel Mare între cer ºi genune, în anul 2004, cu prilejul proclamãrii canonizãrii ce a avut loc la Mãnãstirea Putna, am întâlnit similitudini cu domnia ambiþioasã a domnitorului Þãrii Româneºti, Radu cel Mare, în al cãrui Sfat Domnesc era ºi tânãrul Neagoe din marea familie a Craioveºtilor.

Rãspundea în Cancelaria domnitorului de legãturile cu lumea externã, deºi era cu ceva trecut de 20 de ani, având pregãtirea culturalã ºi duhovniceascã necesarã în marea ºcoalã a timpului, Mãnãstirea Bistriþa Vâlcii, ºtiind graiurile þãrilor vecine, conducând soliile prin þãrile din Occident ºi Orient, ºi cunoscând pe marii gânditori de atunci ºi scrierile lor. În Bãnia Craiovei ºi în ºcoala de la Mãnãstirea Bistriþa, unde boierii Craioveºti, unii înrudiþi prin cãsãtorie cu domniþe de la curtea despoþilor sârbi, Neagoe avea sã înveþe nu doar slavona, dar ºi limba sârbã cu mult mai înainte de 1504, când despotul sârb Gheorghe Brancovici, devenit mitropolitul Maxim de mai târziu este nevoit sã se refugieze cu nepoata sa Miliþa, fiica fratelui sãu, despotul Iovan Brancovici. Tânãrul Neagoe se va cãsãtori în acelaºi an. Tot aici, la chinovia ctitoritã de Barbu Craiovescu, marele ban, care se cãlugãreºte în 1520, luându-ºi numele de Pahomie, avea sã se adãposteascã o vreme Patriarhul Nifon II al Constantinopolului, dupã ce l-a alungat Radu cel Mare de la Mitropolia din Târgoviºte.

„Iar fericitul Nifon îl întãrea în învãþãturile sale” Neagoe îl ocroteºte, peste voia domnitorului, devenindu-i ucenic. Aºa aflãm de la Gavriil Protul, cronicarul ºi conducãtorul Muntelui Athos, scriind în Viaþa Sfântului Nifon, cã Neagoe l-a avut profesor ºi duhovnic pe Sfântul Nifon: „Iar fericitul Nifon îl întãrea în învãþãturile sale”. Întâlnirea fericitã cu învãþatul patriarh ecumenic, îi va aduce tânãrului Neagoe un folos nebãnuit. Dupã cum s-a vãzut mai târziu, bogãþia învãþãturilor de înaltã tãrie duhovniceascã, precum ºi cunoaºterea limbilor de circulaþie europeanã din vremea aceea, avea sã ducã la alcãtuirea operei sale de erudit Învãþãturile cãtre fiul sãu Teodosie.

Norocosul Neagoe Basarab a avut un prilej tot aºa de fericit, cã la Târgoviºte a participat, negreºit, la zidirea bisericii Mãnãstirii Dealu, ctitoria lui Radu cel Mare, într-un stil fãrã precedent în Þara Româneascã.

Neterminatã din pricina morþii lui Radu cel Mare, în anul 1508, biserica va fi isprãvitã de marele domnitor Neagoe. Mai târziu, dar, ca ºi încununare, pentru instruirea viitorului domn al Þãrii Româneºti, Neagoe participã la tipãrirea primului Liturghier în limba

Am putea înþelege mai cu înlesnire, cum au stat lucrurile. Neagoe Basarab, din tinereþile sale, înainte de a ajunge domn al Þãrii Româneºti, a crescut în grija învãþatului Macarie de la Bistriþa, a învãþat limbi strãine, a înjugat la osteneala cãrturãreascã ºi duhovniceascã a tipãririi celor trei cãrþi de bazã din rânduiala slujbelor bisericeºti ºi a crescut o datã cu zidirea Mãnãstirii Dealu!

Fericite vremi de sfinþenie, cãrturãrie ºi ctitorie!

Neagoe Vodã Basarab – Principe isihast Cum ne vom mai mira, cã atunci când a fost chemat la domnia Þãrii Româneºti a ºi început zidirea Mãnãstirii Argeºului, între anii 1512-1517 ºi isprãvirea de zidit ºi a Mãnãstirii Dealu?

Cum nu vom înþelege, cã osteneala sfântã pentru scoaterea la luminã a sfintelor cãrþi de slujbã, ajutând pe Macarie, l-a dus pe evlaviosul Neagoe Basarab, la gândul de a scrie ºi tipãri o carte magistralã ºi unicã de învãþãturã, pe care a adresat-o fiului sãu Teodosie?

Nimic nu este întâmplãtor!

Neagoe Vodã Basarab a crescut din rãdãcinã domneascã, hrãnitã cu învãþãtura cea mai înaltã ºi cuprinzãtoare, în duhul isihast athonit, de la sfârºitul secolului XV ºi începutul secolului XVI. Acest secol a debutat, ca roua Duhului Sfânt, prin Neagoe Basarab. El împlinea protejând ºi ajutând creºtinãtatea dreptmãritoare, care gemea sub tirania agarenilor cotropitori, precum ne aratã cronicarul Gavriil Protul, în Viaþa Sfântului Nifon, patriarhul Constantinopolului: „Ce vom spune despre lucrurile ºi mãnãstirile pe care le-au miluit?… ªi în toate laturile de la Rãsãrit pânã la Apus ºi de la Amiazãzi pânã la Amiazã-noapte, toate sfintele biserici le hrãnea ºi cu multã milã pretutindeni da. ªi nu numai creºtinilor fu bun, ci ºi pãgânilor, ºi fu tuturor tatã milostiv, asemãnându-se Domnului ceresc, care slavonã, în anul 1508, a Octoihului, în 1510 ºi a strãluceºte soarele sãu ºi ploaia ºi pe cei buni ºi pe cei Tetraevanghelului, în 1512, pregãtite cu migalã ºi rãi, cum aratã Sfânta Evanghelie”. erudiþie de învãþatul Macarie, la Mãnãstirea Bistriþa ºi Dacã vom îndrepta o privire asupra documentelor Mãnãstirea Dealu unde s-au ºi tipãrit. care ne aratã bogãþia daniilor primite de mãnãstirile de Trece dincolo de orice îndoialã, cã tânãrul Neagoe, la Muntele Athos, rãmânem uimiþi. Pe lângã renovãri, cu inteligenþa sa sclipitoare, plin de credinþã în Dumnezeu ºi adâncã evlavie, a fost nu numai daruri de obiecte de cult ºi zidiri, se adaugã danii învãþãcelul ilustrului savant ºi istoric, ci chiar ºi anuale aproape la toate chinoviile monahale: ajutorul erudit la tipãrirea primelor cãrþi de slujbã pe Cutlumuº, 10.000 aspri; Zografu, 3.000 aspri; Xenofon, 2.000 aspri; Rusicon, 4.000 aspri; Vatoped, teritoriul Þãrii Româneºti.

Cât de odihnitoare vor fi fost clipele când Macarie, 200 taleri; Iviron, 200 taleri; Hilandar, 7.000 aspri împodobit de bogãþie cãrturãreascã ºi duhovniceascã, anual; Marea Lavrã etc.

Nu mai prejos s-a arãtat mila lui Neagoe pentru dimpreunã cu Neagoe ºi alþi învãþaþi din obºtea bistriþeanã, orânduiau spre tipar celebrele manuscrise, Patriarhia din Contantinopol, Ierusalimul ºi Muntele Sinai, Meteorele de pe stânca Tesaliei, Ascalon, în capodopere ale culturii ºi evlaviei româneºti!

Iatã cã se împlineºte anul acesta o jumãtate de Siria, ºi pe unde n-a rourat mila creºtinã a celui mai mileniu, cinci veacuri de la prima apariþie tipãritã a mare ctitor din lume?

Liturghierului! Cred nestrãmutat, cã gândul de a se - continuare în pagina 3 pregãti documentele pentru canonizarea domnitorului Neagoe Vodã Basarab, tocmai la împlinirea acestui soroc, în 2008, se poate considera chiar o minune a Sfântului Neagoe Basarab, care ne vegheazã ºi ajutã din preajma Sfintei Treimi.

Arhiepiscop al Argeºului ºi Muscelului

Argeºul Ortodox

Pãrintele Protoiereu Iuliu Chiriþã a trecut la cele veºnice „Cãlãtor sunt în faþa Ta ºi oaspete, ca toþi pãrinþii mei” (Ps. 38, 17) Înaltpreasfinþite Pãrinte Arhiepiscop, Preacucernici Pãrinþi, Îndoliatã familie, Întristaþi creºtini, Prin cuvintele psalmistului, de mai înainte, suntem invitaþi sã ne aplecãm gândul la curgerea rapidã a vieþii pãmânteºti. Cuvântul inspirat al psalmistului ne aduce aminte de succesiunea generaþiilor, de dispariþia noroadelor ºi substituirea lor cu altele, de împãrãþii care au atins culmi de înflorire ºi au dispãrut fãrã urmã, rãmânând numai ruinele. Ne aduce aminte cã fiecare dintre noi se naºte, trãieºte ºi moare.

Viaþa pãmânteascã este ca pânza de pãianjen. „Omul ca iarba, zilele lui ca floarea câmpului, aºa va înflori, cã duh a trecut printr-nsul ºi nu va mai fi ºi nu se va mai cunoaºte încã locul sãu” (Ps. 102, 1516) ªi tot psalmistul se întreabã: „Cine este om ul care sã trãiascã ºi sã nu vadã moartea?” (Ps. 88, 47) Efemeritatea vieþii pãmânteºti ºi caracterul de cãlãtorie al acesteia este exprimat de Sfântul Apostol Pavel astfel: „Cãci nu avem aici cetate stãtãtoare, ci o cãutãm pe aceea ce va sã fie.” (Evrei 13, 14) Trecerea neîntreruptã a timpului, în raport cu veºnicia lui Dumnezeu, ne învaþã cã nu avem o patrie stabilã, aici, pe pãmânt; suntem cãlãtori, oaspeþi, aºa cum au fost ºi înaintaºii noºtri.

Cãlãtor ºi oaspete pe acest pãmânt a fost ºi cel pe care îl conducem astãzi pe ultimul drum, Preotul Iuliu Chiriþã. A avut, însã, o cãlãtorie scurtã, de numai 52 de ani, dupã o scurtã, dar grea suferinþã, într-o frumoasã, dar tristã zi de început de toamnã.

S-a nãscut în ziua de 11 septembrie 1960, fiind primul copil al familiei Ion ºi Gheorghiþa Chiriþã.

A urmat cursurile ªcolii Generale din localitatea natalã, Sãpata, apoi clasele a IX-a ºi a X-a la prestigiosul liceu Nicolae Bãlcescu (acum Colegiul Naþional I.C. Brãtianu) din Piteºti. În toamna anului 1977 susþine examen de admitere ºi este admis la Seminarul Teologic din Craiova, pe care îl va absolvi cu rezultate foarte bune, în anul 1982. În perioada octombrie 1982-iunie 1983 satisface stagiul militar (termen redus) la o unitate militarã din Zalãu.

Au urmat anii de studenþie (1983-1987) la Facultatea de Teologie din Sibiu, unde a avut de asemenea rezultate foarte bune la învãþãturã. În august 1985 s-a cãsãtorit cu Lavinia Guþã, formând împreunã o frumoasã familie, care, iatã, de curând, a împlinit 27 de ani ºi care a fost binecuvântatã de Dumnezeu cu doi copii, AnaMaria, profesoarã de limbi strãine, cãsãtoritã acum doi ani cu Cosmin, ºi Ionuþ, inginer.

De curând, Pãrintele Iuliu Chiriþã devenise bunic, prin naºterea micuþei Teodora-Mihaela,

Colegiul de redacþie FONDATOR: † Înalt Preasfinþitul Arhiepiscop CALINIC al Argeºului ºi Muscelului

Adresa: Strada Þepeº Vodã nr. 17 Tel/fax: 0248/217629 e-mail: argesulortodox@yahoo.com

2

însã Dumnezeu l-a chemat la viaþa cea veºnicã, înainte de a se fi bucurat de botezul nepoatei sale.

De-a lungul anilor, datoritã pregãtirii dobânditã în timpul anilor de studiu, dar ºi altor calitãþi de care a dat dovadã, va primi din partea Înalpresfinþitului Pãrinte Arhiepiscop Calinic mai multe ascultãri, dintre care amintim: a. Între anii 1990-1991 a îndeplinit funcþia de inspector ºcolar bisericesc; b. În anul 1991 este numit preot spiritual ºi profesor la Seminarul Teologic din Piteºti, ulterior ocupând ºi funcþia de director al ªcolii teologice; c. La 1 martie 1992 a fost transferat la parohia Sfântul Ilie din Piteºti, iar la 1 iunie 2000, la parohia Sfânta Vineri din Piteºti, unde a

pãstorit pânã în ultima zi a vieþii sale; d. La 16 iunie 1998 a fost numit protoiereu al Protoieriei Piteºti; e. În anul 2002 a absolvit ºi cursurile de Master la Facultatea de Teologie Ortodoxã din Piteºti; f.

A scris articole pentru ziarul Argeºul Ortodox, dar ºi pentru alte ziare locale. În aceastã perioadã de 28 de ani de activitate, cine ar putea spune câte inimi credincioase s-au luminat din învãþãturile predicilor sale, atât de conºtiincios pregãtite ºi atât de frumos rostite?

Cine ar putea spune câte îndemnuri a dat, câte povãþuiri ºi câte chemãri a fãcut preotul Iuliu pentru ca bolnavii sã fie cercetaþi ºi mângâiaþi, cei învrãjbiþi sã se împace, cei atinºi de patima beþiei sã devinã cumpãtaþi, cei cu familii destrãmate sã se împace ºi sã se reuneascã, cei rãtãciþi de la dreapta credinþã sã se întoarcã în sânul Bisericii strãmoºeºti?

Cine ar putea spune câte Sfinte Liturghii a sãvârºit ºi câte alte rugãciuni a rostit acest pãstor de suflete pentru sãnãtatea mântuirea ºi ajutorul pãstoriþilor sãi; câte pomeniri a fãcut pentru pomenirea sufletelor celor plecaþi pe drumul veºniciei? Numai Dumnezeu ºtie câte inimi au aflat mângâierea pocãinþei ºi a iertãrii în scaunul spovedaniei ºi au primit împãrtãºirea cu Sfintele

Editor: Preot Daniel Gligore - consilier cultural Redactor ºef: Pr. Dr. Napoleon Dabu Art designer: ing. Bogdan Nicolae Ciocîrlan

Taine datoritã grijii duhovniceºti a pãrintelui Iuliu.

Personal, l-am cunoscut tot într-o zi de început de septembrie. Tocmai fusesem adims ºi eu la Seminarul Teologic din Craiova ºi am aflat cã în comunca vecinã este un tânãr în anul al II-lea, la aceeaºi ºcoalã. Am dorit sã îl cunosc ºi, din acel moment, între noi s-a legat o prietenie care, iatã, a durat 34 de ani. În toatã aceastã perioadã am fost aproape nedespãrþiþi, am fost alãturi la bucuriile ºi la necazurile din vieþile noastre. De aceea ziua de astãzi este cu adevãrat pentru mine una foarte tristã, pentru cã pierd un prieten foarte drag.

Moartea Pãrintelui Iuliu Chiriþã ne face sã ne amintim cuvintele psalmistului: „Cât sunt de adânci ºi de nepãtrunse cãile Tale Domne!” sau ale poetului „Nu cerceta aceste legi, cãci eºti nebun de lenþelegi”. Într-adevãr dacã a fost un preot bun, un soþ bun, un pãrinte ºi un prieten deosebit am putea sã ne întrebãm: de ce Dumnezeu l-a luat din mijlocul nostru?

Rãspunsul îl gãsim în fapta grãdinarului înþelept ºi priceput, care schimbã locul florilor din grãdina sa, nu pentru a le face sã se veºtejeascã, ci ca ele sã devinã mai frumoase ºi sã împodobeascã cu ele grãdina ºi mai frumos. Aºa ºi Pãrintele Ceresc a mutat de pe pãmânt la cer acest suflet deosebit pentru a împodobi Grãdina Raiului. El i-a luat bunurile vieþii trecãtoare, pentru a-i da în schimb fericirea vieþii veºnice.

Astãzi este 15 septembrie, ziua când în mod tradiþional în þara noastrã începe anul ºcolar. În anii trecuþi, în aceastã zi, se auzea glasul puternic ºi autoritar al pãrintelui Iuliu, punând rânduialã la început de an ºcolar la Seminarul Teologic din Piteºti. Iar în anii din urmã, în calitate de protopop, s-a îngijit ca în fiecare ºcoalã din cuprinsul protoieriei, sã fie prezent câte un preot pentru a face rugãciuni, lucru pe care l-a fãcut ºi acum, cu numai câteva zile înainte de a se muta la Domnul.

Din pãcate, acum, Iuliu Chiriþã nu va mai auzi glasul clopoþelului vestitor de început de an, ci va fi însoþit pe ultimul drum al cãlãtoriei sale pe acest pãmânt de glasul rece al clopotului acestei biserici din satul natal. În aceste clipe de mare durere, când trebuie sã ne luãm rãmas bun de la Pãrintele Iuliu Chiriþã, pe care l-am respectat, apreciat ºi iubit cu toþii, nu va rãmâne decât sã rugãm pe Bunul Dumnezeu ca sã-i dãruiascã dreaptã rãsplãtire pentru toate ostenelile lui ºi pentru tot lucrul cel bun fãcut în aceastã lume, aºezându-l în latura celor vii, iar la judecata viitoare sã se învredniceascã a auzi cuvintele dãtãtoare de bucurie veºnicã, pe care dorim sã le auzim toþi cei care credem în Dumnezeu: „Bine slugã bunã ºi credincioasã, peste puþine ai fost credincios, peste multe te voi pune, intrã în bucuria Domnului tãu”.

Pr. Victor GRIGORE, Consilier eparhial

Redacþia: preot prof. Cornel Dragoº, preot Florin Iordache, diacon prof. Gabriel Firuþã, asist. univ. drd. Gabriela Safta.

Paginã web: preot Gabriel Grecu

Colaboratori: Dr. Ioan Gheorghe Rotaru, prof. Alexandru Brichiuº, pr. prof. Andrei Cãnuþã, pr. prof. Roberto-Cristian Viºan, Roxana Dragoº, Amalia Cornãþeanu, Amalia Constantinescu, Iuliana Popa.

Responsabilitatea fiecãrui articol publicat îi revine autorului

ISSN: 1583-2643

Argeºul Ortodox

Sfântul Voievod Neagoe Basarab, „Tatã milostiv, asemãnându-se Domnului ceresc” - continuare din pagina 1 -

Inima ºi sufletul de aur al sfântului slãvitului domnitor din Þara Româneascã Creºtinãtatea din întreaga lume a auzit de inima ºi sufletul de aur al slãvitului domnitor din Þara Româneascã unde bisericile ºi mãnãstirile aºteptau mila domneascã a darnicului Neagoe Basarab. Vistieria domneascã se înmulþea mereu ca untdelemnul vãduvei din Sarepta Sidonului, iar grija lui veghea ca o candelã aprinsã ºi la ctitoriile domneºti de la Tismana – o acoperã cu plumb, metal foarte scump – Cotmeana, Viºina, Cozia, Dobruºa, Nucet, Ostrov, Snagov, continuã ºi isprãveºte de zidit Mãnãstirea Dealului, iar biserica Mitropoliei din Târgoviºte dorea sã fie încã o împlinire a ctitoriilor sale.

Remarcabilã ºi monument de culme, din viaþa pãmânteascã a strãlucitului domnitor Neagoe Basarab, rãmâne peste veacuri, Mãnãstirea de la Argeº, ziditã în timp record, cu piatrã din Albeºtii Muscelului, de cãtre meºterii români ºi alþii chemaþi din Ardeal, Serbia, Elada, Veneþia, Armenia ºi Constatinopol.

sale; pe patriarhul Nifon, pe care l-a ocrotit ºi de la care a învãþat; pe Maxim Brancovici, învãþatul mitropolit sârb, unchiul soþiei sale Miliþa, grãitu-s’a de Duhul Sfânt, sã scrie în Învãþãturile, dupã care sã trãiascã Þara Româneascã ºi sã domneascã urmaºul în domnie, fiul sãu Teodosie.

„Domn cu atâta dor de frumuseþe, cum nu mai avusesem altul înainte de dânsul” Neagoe Vodã Basarab, cunoscãtor al Sfintelor Scripturi,

Trupul bisericii închinat Maicii Domnului Doar cinci ani, dintre care mai mult de jumãtate au fost toamnã, iarnã ºi primãvarã – aºadar tocmai în doi-trei ani – celebrul ºi sfântul domnitor Neagoe, a ridicat spre cer, trupul bisericii închinat Maicii Domnului, dãltuit în piatrã ºi marmurã, cu turlele rãsucite, îndreptate spre spaþiul ºi timpul lui Dumnezeu. Nu se mai vãzuse asemenea minune!

Cine l-a îndemnat pe Neagoe sã ridice astfel de Imn de slavã lui Dumnezeu, din materia ziditã de El? El, Neagoe, însuºi Manole, dupã ce a isprãvit Mãnãstirea Dealului, începutã de Radu cel Mare, a fãcut una ºi mai frumoasã, Mãnãstirea Argeºului.

Intuia cã va fi mai mare ca Radu Voievod! Mai mult, Neagoe creºtea o datã cu Mãnãstirea Argeºului ºi cu sfinþenia în sinea sa, rãsucind firele de aur ale jertfei care unea pãmântul cu cerul, prin turlele care se înºurubau în Univers. Era cântecul lui cel din urmã care se arãta pe plaiurile Argeºului. Acest cântec l-a auzit ºi Gavriil Protul, care exclamã: „ªi aºa vom putea spune cu adevãrat, cã nu era aºa mare ºi sobornicã precum Sionul, pe care-l fãcuse Solomon, nici ca Sfânta Sofia, care o fãcu Iustinian Împãratul, iar ca frumuseþe este mai presus decât acelea”.

Sfinþirea Catedralei, în 15 august 1517, închinatã Adormirii Maicii Domnului, dar ºi cu gândul la mama sa Neaga, despre care scrie, ca nimeni altul în lumea aceasta, a strâns în comuniunea dragostei creºtine ortodoxe pe Patriarhul Teolipt al Constantinopolei, cu un strãlucit sobor de mitropoliþi, preoþi, diaconi ºi chiar Protosul Athosului, cronicarul învãþat Gavriil, care ne va lãsa ºtiri preþioase de la începutul secolului al XVI-lea.

La Argeº, Neagoe cânta în Imn de slavã ctitoria sa divinã, Mãnãstirea Argeºului, în timp ce la Roma se ridica surata sa, San Pietro, în cuprinsul unui secol de înfruntãri ºi osteneli.

Domn al culturii româneºti!

Mitropolitul Antonie Plãmãdealã, în anul 1981, scotea de sub tipar, Dascãli de cuget ºi simþire româneascã.

Peste 50 de pagini sunt dedicate lui Neagoe Basarab, Domn al culturii româneºti! Întreg studiul este o frumuseþe. Voi reda câteva crâmpeie: „Prin Curtea de Argeº ºi prin Învãþãturile cãtre fiul sãu Teodosie, Neagoe, voievod Basarab, ºi-a câºtigat un loc veºnic viu în istoria, cultura, civilizaþia ºi conºtiinþa românilor. Domn al culturii româneºti îndeosebi, a realizat în Învãþãturi, ca ºi în catedralã, o sintezã româneascã originalã, între umanism ºi gândirea religioasã a vremii, sintezã care a surprins ºi a concretizat, în forme scrise ºi zidite, trãsãturile esenþiale ºi fundamentale ale sufletului românesc, iubitor de frumos ºi de bine, realist ºi echilibrat”.

„Tuturor tatã milostiv, asemãnându-se Domnului ceresc” al Sfinþilor Pãrinþi ºi isihaºti din Rãsãritul Ortodox ºi contemporan cu mari gânditori ºi reformatori europeni, ale cãror opere le cunoºtea cu siguranþã, amintind doar pe Erasmus din Rotterdam, Niccolo Machiavelli ºi mai ales, Martin Luther, la a cãrei naºtere, s-au arãtat pe cer semne care înspãimântau ºi pe ªtefan cel Mare, iar în târgul Romanului se prãvãlea ploaie cu sânge.

Domn creºtin ortodox ºi bazileu, purtând coroana împãrãteascã a credinþei în Hristos

În sufletul lui de domn creºtin ortodox ºi bazileu, purtând coroana împãrãteascã a credinþei în Hristos, a gândit sã lase moºtenire urmaºilor sãi, popor ºi domn de þarã, ultimul sãu cuvânt, precum rosteau marii duhovnici ºi Arãtându-i-se sfârºitul în curgerea zilelor, Neagoe, în isihaºti, înainte de a se odihni cu trupul în sãlaº, sub suferinþe doar de el ºtiute, orânduind toate în þarã ºi pace cu lespede ºi cu sufletul în faþa judecãþii lui Dumnezeu.

Auzind, cum poetul grec, Maximos Trivalis, îl numea toþi vecinii dinafarã, alcãtuieºte Testamentul sãu din urmã!

Umblând prin lumea din Rãsãrit ºi Apus, cercetând „divinul” ºi îl aºeza tocmai în palatele Olimpului; cã Al. bibliotecile de pe acolo, adunând ca albina mierea din Piru îi lãuda: „dragostea pentru culturã ºi rafinament floarea ºtiinþelor, având bucuria de la Domnul Dumnezeu artistic”; N. Iorga îl numeºte: „domn cu apucãturi de a întâlni pe Macarie, tipograful, cu care a lucrat la împãrãteºti ºi domn cu atâta dor de frumuseþe, cum nu mai tipãrirea sfintelor cãrþi ºi apoi mitropolit pe timpul domniei avusesem altul înainte de dânsul”; iar Ion Bogdan, îl crede, pe drept cuvânt: „unul din cei mai culþi domni ai noºtri din

Testamentul sãu din urmã

vechime”; B. P. Haºdeu, l-a numit: „Marc Aureliu al Þãrii Româneºti, principe artist ºi filozof”, aºadar Neagoe Vodã Basarab, nu putea sã ne pãgubeascã de primul ºi cel mai complet tratat de teologie, de la începutul secolului XVI, împletit cu celebrele Învãþãturi în arta domniei ºi a slujirii supuºilor sãi, numitã de acelaºi B. P. Haºdeu: „monument de literaturã, politicã, filozofie ºi elocvenþã”. ªi aºa, spre sfârºitul vieþii pãmânteºti, Neagoe Basarab, ºtiind cã agarenii sunt nãrãviþi în fel ºi chip, cã ºi cei din Europa îºi cam leapãdã credinþa ºi pietatea, iar casnicii sãi au nevoie de întãrire în credinþã ºi înþelepciune, ne-a lãsat în dar, Învãþãturile sale ca drept testament, urmaºilorurmaºilor sãi.

Cartea cu Învãþãturile lui Neagoe Vodã Basarab, ar trebui sã stea alãturi de Biblie ºi Cartea de Rugãciuni, la cãpãtâiul nostru.

Trebuie sã ne reamintim, cã Neagoe Vodã Basarab, a fost domnitorul care a îndemnat cele mai multe minþi ºi condeie sã se avânte la cercetare ºi scris, culminând cu traducerea din slavonã a Învãþãturilor de cãtre acad. G. Mihãilã, cu aparatul critic aferent ºi exegeza desãvârºitã – am putea spune fãrã a greºi – a paternitãþii Învãþãturilor neagoiene, de profesorul Dan Zamfirescu, „fiul de suflet” al lui Neagoe Vodã Basarab.

Care ar fi textul care ne-ar îndritui sã-l considerãm sfânt pe Neagoe Vodã Basarab, pe lângã toate cele, pe scurt, scrise aici?

Iatã textul cheie: „Ce vom spune despre lucrurile ºi mãnãstirile pe care le-au miluit?… ªi în toate laturile de la Rãsãrit pânã la Apus ºi de la Amiazã-zi pânã la Amiazãnoapte, toate sfintele biserici le hrãnea ºi cu multã milã pretutindeni da. ªi nu numai creºtinilor fu bun, ci ºi pãgânilor, ºi fu tuturor tatã milostiv, asemãnându-se Domnului ceresc, care strãluceºte soarele sãu ºi ploaia ºi peste cei buni ºi peste cei rãi, cum aratã Sfânta Evanghelie”.

Iar la sfinþenia lui Neagoe Vodã Basarab este pãrtaº ºi Neamul Românesc pe care l-a domnit, cã toate milele le-a fãcut din zestrea lui cea darnicã.

La aºa popor cuminte, Aºa Domn!

La aºa Domn Sfânt, Aºa Popor!

Arhiepiscop al Argeºului ºi Muscelului

3

Argeºul Ortodox

Invidia Oamenii sunt diferiþi: unici din punct de vedere genetic, diferiþi ca virtuþi, diferiþi ca roluri în societate, diferiþi ca traseu al vieþii, ca rezistenþã la rele, ca împotrivire la patimi etc. Starea lucrurilor o aratã Dumnezeu în pilda talanþilor, în care fiecare slugã primeºte cantitãþi diferite de aur; o aratã cuvintele Sf. Ap. Pavel (Romani XII, 3-8): „Cãci, prin harul ce mi s-a dat, spun fiecãruia din voi sã nu cugete despre sine mai mult decât trebuie sã cugete, ci sã cugete fiecare spre a fi înþelept, precum Dumnezeu i-a împãrþit mãsura credinþei.

Ci precum într-un singur trup avem multe mãdulare ºi mãdularele nu au toate aceeaºi lucrare, aºa ºi noi, cei mulþi, un trup suntem în Hristos ºi fiecare suntem mãdulare unii altora; dar avem felurite daruri, dupã harul ce ni s-a dat. Dacã avem proorocie, sã proorocim dupã mãsura credinþei; dacã avem slujbã, sã stãruim în slujbã; dacã unul învaþã, sã se sârguiascã în învãþãturã; dacã îndeamnã, sã fie la îndemnare; dacã împarte altora, sã împartã cu fireascã nevinovãþie; dacã stã în frunte, sã fie cu tragere de inimã; dacã miluieºte, sã miluiascã cu voie bunã !”; o aratã Sfinþii Pãrinþi, vorbind despre slava din Rai, în care fiecare va strãluci la mãsura la care a ajuns prin voinþa lui ºi cu ajutorul lui Dumnezeu în viaþa aceasta vremelnicã, dar pentru cã unitatea va fi pãstratã întru Dumnezeu, nu va exista invidie, ci fiecare se va bucura de strãlucirea mai mare sau mai micã a fratelui, în care Îl strãvede pe Dumnezeu. De aceea greºesc ºi cad în invidie douã mari pericole duhovniceºti ale prezentului, ecumenismul ºi feminismul, care încearcã sã aboleascã niºte diferenþe de netrecut.

Patima invidiei s-a manifestat mai întâi la fiinþele raþionale netrupeºti, când, mândrindu-se ºi invidiindu-L pe Dumnezeu au cãzut din slava lor. Acum invidia a devenit o trãsãturã prin definiþie demonicã, pentru cã aceºtia ºi-o aratã necontenit faþã de oameni, pe care încearcã sã se rãzbune din neputinþa de a se rãzbuna pe Dumnezeu. Oamenii au primit mari daruri de la Dumnezeu, fiind puþin mai „mici” decât Sfinþii Îngeri (Psalm VIII, 5); pe oameni Dumnezeu îi iubeºte ºi le-a demonstrat-o prin sfânta Sa Jertfã; din rândul oamenilor Dumnezeu va completa cetele pierdute prin cãderea demonilor – iatã motivele urii diavoleºti împotriva omului. La scurt timp de la cãderea omului din Rai s-a comis prima crimã din istoria neamului omenesc, sãvârºitã din cauza invidiei, atunci când Cain s-a tulburat de primirea jertfei fratelui sãu ºi vicleneºte l-a scos în

câmp pentru a-l omorî (Facerea IV, 3-5). Cea mai pilduitoare ºi cumplitã manifestare a invidiei este surprinsã în Noul Testament în legãturã cu rãstignirea Domnului.

Pilat ºtia cã iudeii i L-au predat pe Hristos din invidie (Matei XXVII, 18; Marcu XV, 10), pricina fiind cã Mântuitorul întruchipa moralitatea pe care ei nu o aveau, înþelepciunea care le era strãinã, iubirea poporului dupã care tânjeau, dar mai ales pentru cã Iisus avea putere asupra vieþii ºi a morþii, putere pe care ei nu ar fi avut-o

niciodatã.

Ca toate patimile sufleteºti, invidia se intercondiþioneazã cu celelalte, pe unele determinându-le, din altele ieºind, ca o consecinþã aproape obligatorie. Din partea sufletului, esenþiale pentru invidie sunt mândria ºi lãcomia, prin care momeala gândului de la sine sau de la vrãjmaºi poate gãsi prilej de tulburare a raþiunii ºi a inimii. Omul smerit nu invidiazã, iar omul cumpãtat nu pizmuieºte, ºi iarãºi: nu existã egoist neinvidios ºi nici lacom nepizmuitor. Consecinþele imediate ale invidiei, din punct de vedere al miºcãrilor pãtimaºe, sunt ura (în mod special; de aceea ºi „pizma” e sinonim ºi cu „ura” ºi cu „invidia”), osândirea aproapelui prin judecata cu gândul (ºi uneori prin rãzbunare), nedreptatea faþã de cei invidiaþi, viclenia, lupta fãþiºã împotriva fraþilor etc. În comparaþie cu tulburãrile aduse celor invidiaþi,

consecinþele invidiei asupra sãnãtãþii sufletului invidios sunt cu mult mai grave: duc la pierderea pãcii, a rugãciunii ºi a tuturor ostenelilor duhovniceºti (dacã existã), a împãcãrii cu Dumnezeu ºi a deschiderii faþã de El (prin faptul cã se limiteazã la pofta, ura ºi întristarea specifice invidiei, mãrginind sufletul în laturile deºertãciunilor, între care nu va încãpea niciodatã nemãrginitul Dumnezeu). Invidia ilustreazã foarte bine felul în care patima aduce de fapt moartea sufletului care o poartã: invidiosul e mereu tulburat, cuprins de mânie ºi de urã, se usucã de-a dreptul, e ros aºa cum roade rugina fierul, cancerul þesuturile ºi focul lemnele. Cu timpul, invidia se aratã ºi pe faþa omului, mai întâi din privirea rea, apoi cuprinde tot chipul care devie hidos. Ca mod de manifestare, invidia are douã laturi: întristarea pentru starea de bine a aproapelui ºi/sau bucuria pentru starea de rãu a aproapelui. Pe mãsurã ce e lucratã prima laturã, sau poate chiar de la început, pe atât se întãreºte a doua, care practic îl transformã pe om în slujitor al voii demonilor, aliat al lor în lupta împotriva oamenilor, „duºman al întregii firi omeneºti” (Sf. Ioan Gurã-de-Aur). Prin faptul cã invidiosul se tulburã de starea de bine a altui om, indiferent în ce constã aceasta, rupându-se de comuniunea cu el în acea stare, îºi aratã depãrtarea lui de la dragostea fireascã, aceea care uneºte firea umanã, iar dacã persistã în aceastã alienare, se împietreºte ºi ajunge sã se bucure de rãul altuia, asemãnându-se cu demonii. Prin aceasta se înþelege situaþia tragicã a sufletului înveninat de invidie: inversarea raportãrii la firea omeneascã – o cãdere mai prejos de animale, care niciodatã nu luptã împotriva propriei specii.

Invidia apare ºi pentru lucruri deºarte (bani, proprietãþi etc.) ºi pentru lucruri bune (de exemplu virtuþi), cu alte cuvinte e stârnitã de orice îºi doreºte sufletul, de orice nu are ºi sesizeazã la altcineva. ªi pentru ce?

Cãci totul este deºertãciune, un singur lucru este cu adevãrat de folos: dobândirea harului Duhului Sfânt. Nu s-a vãzut om bogat ºi fericit, nici om important ºi cu pace în suflet.

Decât sã fie invidiaþi aceºtia, mai bine ar fi compãtimiþi. Dar cel mai bine e ca omul care vine în contact cu ceea ce nu are ºi i se pare cã ar fi bine sã aibã, lucruri materiale ºi nemateriale, sã-ºi taie gândul repede, de preferat încã din stadiul de miºcare fãrã imagini a inimii, pentru a nu fi prins de acest ºarpe viclean. Dacã a fost muºcat, sã nu lase invidia sã-ºi verse veninul în toate puterile sufleteºti, sã rabde bãtaia gândurilor de lipsã ºi de sãrãcie materialã sau sufleteascã, având nãdejdea numai la Dumnezeu, Care, în slãbiciune fiind omul, atunci îl întãreºte, ºi în lipsuri fiind, atunci îl dãruieºte cu mila Lui. Cuprins de cea mai micã mâhnire pentru binele aproapelui ºi de cea mai micã bucurie pentru rãul lui, sufletul sã alerge neîntârziat la rugãciune, pentru el ºi pentru cel invidiat, cã sã-l lumineze Dumnezeu ºi sã vadã dezbinarea în care se aflã din pricina iubirii de sine, sã înþeleagã înþelepciunea Lui prin care a dãruit fiecãruia anumite calitãþi, ºi sã-ºi aminteascã de moarte, în care nu va lua averi ºi nici funcþii, ºi apoi de Împãrãþia lui Dumnezeu, în care nu poate intra nici cu averi nici cu cinstiri lumeºti.

Pr. Marius COSTACHE

Drumul continuu...

Sfântul Grigorie de Nazianz: „În calitate de pamânt, sunt legat de viata pamânteasca; însa eu fiind si o particica dumnezeiasca, port în mine dorinta vietii vesnice”.

Dumnezeu a semãnat în sufletul omului tendinta de a ajunge la a-L cunoaste, din creatie, din învataturile sfinte, a se uni cu El, prin Sfânta Împartasanie, mentinând astfel legatura cu EL si cu creatia nevazuta de ochii de lut. Participarea la lucrarea divina, naste în om dorirea spre cele înalte, spre izvorul bucuriei nesfârsite si al adevaratei fericiri.

Viata masurata în ani, conturata de cele

4

trecatoare specifice vietii pamântesti, nu va satura niciodata sufletul ce cauta cele vesnice, nu umple golul lasat pentru cele divine.

Omul ce tinde spre îndumnezeire se afla pe un drum continuu, nu se opreste la cele material, caci nu mai vietuiste într-un timp închis, neputând gândi ca ajunge la limita existentei, aspira spre atingerea absolutului, Dumnezeu fiind în vesnicie, în Ierusalimul ceresc, omul devenit fiu al sau dupa har, va locui în vesnicie, în Ierusalimul de sus.

Vesnicia duhovniceasca din Biserica, îl plaseaza pe om în starea de sarbatoare a

mântuirii, chiar si îngerii se bucura de aceasta (Luca 15,7). Stând în sânul iubirii dumnezeiesti, omul locuieste cu Binele si gusta din el, nu mai sufera de nicio durere sau neajuns pamântesc, toate nu se termina, iar totul devine vesnic.

Drumul omului spre vesnicie, îl plaseaza în starea primordial, când se bucura de toate cele bune fara de sfârsit, parasind timpul si cugetând spre vesnicie, se afla într-o tainica cautare a desavârsirii absolute, pe care nu o întâlneste pe pamânt. Întruparea Mântuitorului întareste vesnicia mântuirii omului, rastignirea pe Sfânta Cruce cu bratele deschise întareste credinta noastra, Învierea Sa întareste în noi credinta în viata vesnica, Înaltarea Sa întareste drumul noastru spre Împaratia vesnica, Dumnezeu din iubire doreste îndumnezeirea noastra, vietuirea cu El în vesnicie.

Pr. Robert NICOLAE

Argeºul Ortodox

Biserica lui Dumnezeu, sursa unui Râu al Vieþii ºi al Vindecãrii În Sfânta Scripturã, întâlnim apele cu sens real sau sens simbolic. Apele acolo unde sunt, pot aduce necazuri sau binecuvântãri. În cartea proorocului Iezechiel aflãm o relatare profeticã deosebitã despre miracolul pe care l-a produs râul care ieºea de sub pragul de la uºa Templului, râu care creºtea în volum ºi aducea multe binecuvântãri pe unde trecea. Râul acesta aducea belºug de binecuvântãri pe unde trecea, viaþã în loc de sterpiciune ºi moarte, vindecare în loc de suferinþã, bucurie în loc de tristeþe. Iatã cum relateazã proorocul Domnului aceste lucruri: „M-a adus înapoi la uºa Casei. ªi iatã cã ieºea apã de sub pragul Casei, dinspre rãsãrit; cãci faþa Casei era spre rãsãrit. Apa se cobora de sub partea dreaptã a Casei înspre partea de miazãzi a altarului. M-a scos pe poarta de miazãnoapte ºi m-a fãcut sã ocolesc pe dinafarã pânã la poarta de rãsãrit. ªi iatã cã apa curgea din partea dreaptã”. (Iezech. 47,1-2).Când râul acesta s-a revãrsat, el aducea vindecare de necazurile ºi nenorocirile fãcute de diavolul.

Râul acesta binecuvântat ºi binefãcãtor îºi avea izvorul la Templul Domnului din Ierusalim. Proorocul Ezechiel a vãzut într-o viziune dumnezeiascã templul din Ierusalim: „M-a adus înapoi la uºa Casei. ªi iatã cã ieºea apã de sub pragul Casei, dinspre rãsãrit; cãci faþa Casei era spre rãsãrit.” (Iezech.

47,1). Atunci când ai vedea cã iese apa de sub pragul bisericii ai fi îngrijorat, punându-þi întrebãri referitor la ce anume s-a întâmplat de curge apa de sub pragul bisericii ºi o ia la vale.

Apa care curgea de sub pragul Templului, curgea spre rãsãrit.

E foarte interesant de observat ce se afla în direcþia rãsãritului. Dacã ai urmãri o poziþionare geograficã pe o hartã s-ar putea observa foarte limpede cã la rãsãrit de Ierusalim se aflã Marea Moartã, marea cea mai joasã de pe pãmânt. Faptul cã i se spune Marea Moartã nu este întâmplãtor, deoarece apa acesteia este atât de sãratã încât în ea nu trãieºte chiar nimic.

Este o apã curatã, când te uiþi la ea, însã în ea nu existã viaþã, e moartã cu adevãrat.

De la Ierusalim pânã la Marea Moartã este o este o întindere de aproximativ 22 km de deºert. Interesant cã în viziune proorocul Iezechiel a vãzut cã de sub pragul Casei Domnului curgea apã spre rãsãrit, adicã de la Ierusalim, prin zona de deºert, cãtre Marea Moartã. Viziunea aceasta are multã însemnãtate ºi o bogãþie de învãþãturi. Casa sau Templul Domnului de la Ierusalim, reprezenta sursa sãnãtãþii religioase, spirituale ºi morale. Acolo la Casa Domnului, la Templu, erau Tablele Legii, cu poruncile Domnului, adicã cu cele zece porunci, acolo erau slujbele speciale ºi toate ceremoniile pe care le sãvârºeau preoþii Domnului. Acolo preoþii învãþau poporul despre rânduielile sfinte ºi despre tot ce era trebuincios sã ºtie un pãcãtos în vederea îndreptãrii lui. Preoþii învãþau acolo pe oameni legile Domnului ºi administrau dreptatea Lui, îndrumându-i zilnic pe oameni cãtre Dumnezeu. De la templu se aºtepta întotdeauna dreptatea ºi sfatul cel bun. La templu se aduceau jertfele pentru pãcat ºi de acolo puteau sã se întoarcã acasã cu simþãmântul iertãrii lor de cãtre Dumnezeu, care a primit jertfa lor ºi mãrturisirea ºi cãinþa acestora pentru pãcatelor lor. Templul era centrul cultului. De acolo izvora viaþa spiritualã pentru popor.

Tot astfel ºi azi, Biserica Domnului trebuie sã fie sursa sãnãtãþii spirituale. Dacã Biserica emanã în jur apa vieþii, aceasta va produce efecte binefãcãtoare acolo unde va ajunge. Pentru comunitatea spiritualã a bisericii, este nevoie sã curgã continuu rãul de apã vie care vine de la Biserica Domnului. Aceasta îºi alimenteazã resursele de la Marele Izvor, de la Dumnezeu, care binecuvântã biserica cu daruri spirituale, cu Cuvântul Sãu ºi cu Poruncile Sale, iar biserica mai departe prin activitatea ºi influenþa ei va transmite cât va putea de departe darurile apei vii, respectiv ale vieþii veºnice. Râul sãnãtãþii spirituale ºi a vindecãrii spirituale care iese de la bisericã trebuie sã vinã, mereu ºi mereu, dintr-o sursã interioarã binecuvântatã, sãnãtoasã ºi dãtãtoare de viaþã, adicã din ceea ce oferã Bunul nostru Dumnezeu.

Proorocul Iezechiel prezintã în cartea sa cum are loc reînviorarea poporului lui Dumnezeu, aducerea lui la o viaþã spiritualã. El prezintã viziunea pe care i-a dat-o Domnul: „Fost-a mâna Domnului peste mine ºi m-a dus Domnul cu Duhul ºi m-a aºezat în mijlocul unui câmp plin de oase omeneºti, ºi m-a purtat împrejurul lor; dar iatã oasele acestea erau foarte multe pe faþa pãmântului ºi uscate de tot. ªi mi-a zis Domnul: "Fiul omului, vor învia, oasele acestea?" Iar eu am zis: "Dumnezeule, numai Tu ºtii aceasta". Domnul însã mi-a zis: "Prooroceºte asupra oaselor acestora ºi le spune: Oase uscate, ascultaþi cuvântul Domnului! Aºa grãieºte Domnul Dumnezeu oaselor acestora: Iatã Eu voi face sã intre în voi duh ºi veþi învia. Voi pune pe voi vine ºi carne va creºte pe voi; vã voi acoperi cu piele, voi face sã intre în voi duh ºi veþi învia ºi veþi ºti cã Eu sunt Domnul". Proorocit-am deci cum mi se poruncise. ºi când am proorocit, iatã s-a fãcut un vuiet ºi o miºcare ºi oasele au început sã se apropie, fiecare os la încheietura sa. ªi am privit ºi eu ºi iatã erau pe ele vine ºi crescuse carne ºi pielea le

acoperea pe deasupra, iar duh nu era în ele. Atunci mi-a zis Domnul: "Fiul omului, prooroceºte duhului, prooroceºte ºi spune duhului: Aºa grãieºte Domnul Dumnezeu: Duhule, vino din cele patru vânturi ºi suflã peste morþii aceºtia ºi vor învia!" Deci am proorocit eu, cum mi se poruncise, ºi a intrat în ei duhul ºi au, înviat ºi mulþime multã foarte de oameni s-au ridicat pe picioarele lor. ªi mi-a zis iarãºi Domnul: "Fiul omului, oasele acestea sunt toatã casa lui Israel. Iatã ei zic: "S-au uscat oasele noastre ºi nãdejdea noastrã a pierit; suntem smulºi din rãdãcinã". De aceea prooroceºte ºi le spune: Aºa grãieºte Domnul Dumnezeu: Iatã, Eu voi deschide mormintele voastre ºi vã voi scoate pe voi, poporul Meu, din mormintele voastre ºi vã voi duce în þara lui Israel. Astfel veþi ºti cã Eu sunt Domnul, când voi deschide mormintele voastre ºi vã voi scoate pe voi, poporul Meu, din mormintele voastre. ªi voi pune în voi Duhul Meu ºi veþi învia ºi vã voi aºeza în þara voastrã ºi veþi ºti cã Eu, Domnul, am zis aceasta ºi am fãcut", zice Domnul.”(Iezech.

37,1-14).

Viziunea macabrã pe care a vãzut-o Iezechiel nu era plãcutã la

vedre. Sã vezi o vale plinã de oase. Oasele acelea moarte, uscate, împrãºtiate peste tot, reprezentau oameni, reprezentau poporul lui Dumnezeu, care a ajuns fãrã nici un fel de vlagã spiritualã, au ajuns cu adevãrat morþi spirituali, aºa cum glãsuieºte Sfântul Apostol Ioan în cartea Apocalipsei: „Îþi merge numele cã trãieºti, dar eºti mort.”

Oasele acelea nu puteau reveni singure la viaþã, nu puteau învia singure, doar Creatorul putea face singur acea lucrare, pe care chiar a fãcut-o. A trimis Duhul Sãu, care a dat viaþã acelor oase ºi au înviat la viaþã. Ele au înviat ºi s-au ridicat în picioare formând o adevãratã armatã, fiind vindecate de moarte. Sfântul Apostol Pavel prezenta ºi el aceastã idee în cuvintele „Dar pe voi v-a fãcut vii, cei ce eraþi morþi prin greºealele ºi prin pãcatele voastre, În care aþi umblat mai înainte, potrivit veacului lumii acesteia, potrivit stãpânitorului puterii vãzduhului, a duhului care lucreazã acum în fiii neascultãrii, Întru care ºi noi toþi am petrecut odinioarã, în poftele trupului nostru, fãcând voile trupului ºi ale simþurilor ºi, din fire, eram fiii mâniei ca ºi ceilalþi. Dar Dumnezeu, bogat fiind în milã, pentru multa Sa iubire cu care ne-a iubit, Pe noi cei ce eram morþi prin greºealele noastre, ne-a fãcut vii împreunã cu Hristos - prin har sunteþi mântuiþi! ” (Efes. 2, 1-5).

Domnul Dumnezeul nostru dãdea o fãgãduinþã minunatã pentru sãvârºirea unor fapte bune, iar proorocul Isaia o descrie astfel: „Dacã dai pâinea ta celui flãmând ºi tu saturi sufletul amãrât, lumina ta va rãsãri în întuneric ºi bezna ta va fi ca miezul zilei. Domnul te va cãlãuzi necontenit ºi în pustiu va sãtura sufletul tãu. El va da tãrie oaselor tale ºi vei fi ca o grãdina adãpatã, ca un izvor de apã vie, care nu seacã niciodatã.”(Isa. 58, 10-11).

Izvorul acesta care nu seacã niciodatã, nu poate rãmâne pe loc, pentru cã izvoarele nu stau pe loc, ci curg continuu mai departe, aducând binecuvântare pe unde ajung. Pe mãsurã ce apa curgea de la Templu, adicã de acolo de unde este Cuvântul lui Dumnezeu, pa creºtea în volum: „când bãrbatul acela mergea spre rãsãrit, þinea în mânã sfoara ºi a mãsurat o mie de coþi; ºi m-a dus prin apã ºi apa era pânã la glezne.” (Iezech. 47,3). Cotul este unitate de mãsurã, probabil chiar prima unitate de mãsurã înregistratã, deoarece la început oamenii foloseau pentru mãsurãtori anumite pãrþi ale corpului, cum ar fi: cotul, palma, degetul. pasul, º.a. Un cot este considerat în general ca fiind distanþa de la vârful degetelor pânã la cot, adicã ceea ce numi noi astãzi antebraþul, aproximativ 50 de cm.

Astfel la o mie de coþi, de la Templu cãtre Marea Moartã, apa era pânã la glezne, apoi la urmãtoarea mie de coþi apa era pânã la genunchi, dupã aceea pânã la brâu, iar apoi nu o puteai trece decât înnot: „A mai mãsurat apoi o mie de coþi ªi m-a dus prin apã, ºi apa era pânã la genunchi. ªi a mai mãsurat încã o mie de coþi ºi apa era pânã la brâu. ªi a mai mãsurat încã o mie de coþi ºi era un râu pe care nu-l puteam trece, cãci apele crescuserã; erau ape de trecut înotând, un fluviu care nu se putea trece.” (Iezech.47, 4-5).

Explicaþia acelei minunate vedenii tot din partea Domnului vine pentru Iezechiel: „Atunci mi-a zis bãrbatul acela: "Ai vãzut, fiul omului?" ªi el m-a dus înapoi la malul râului. ªi cârd am venit înapoi, iatã pe malurile râului erau mulþi arbori pe o parte ºi pe alta. ºi mi-a zis acela: "Aceastã apã curge în partea de rãsãrit a þãrii, se va coborî în ºes ºi va intra în mare, ºi apele ei se vor face sãnãtoase. Toatã vietatea care miºunã acolo pe unde va trece râul, va trãi. Peºte va fi foarte mult, pentru cã va intra acolo apa aceasta ºi apele din mare se vor face sãnãtoase; unde va intra râul acesta, toate vor trãi acolo.” (Iezech. 47,6-9). Pretutindeni pe unde curgea râul acesta era viaþã.

Râul curgea de la Locul sfânt. de la Templu. spre locul cel mai de jos de pe pãmânt ºi pe unde trecea aducea vindecare ºi viaþã. Lucrurile ºi astãzi se pot întâmpla la fel. De la Biserica Domnului, trebuie sã porneascã rãul binecuvântat al cuvântului lui Dumnezeu, cu pace ºi iertare dumnezeiascã, cu invitaþie la credinþã ºi pocãinþã.

Dacã te simþi câteodatã cã trãieºti ca ºi cum ai trãi în cel mai de jos, în cel mai rãu famat, loc de pe pãmânt? Dacã te simþi dãrâmat tu sau cineva apropiat þie, dãrâmat poate de boalã necruþãtoare, poate de probleme financiare, poate de un divorþ, în familie, poate de o rupturã a unei prietenii, poate apãsat de anumite pãcate sau alte necazuri. Nu uita faptul acesta, care este cel mai important ºi anume cã ºi la tine poate ajunge râul vindecãrii, râu care porneºte de la Biserica Domnului ºi care trebuie sã ajungã pânã la oamenii cuprinºi de cele mai mari pãcate, de cele mai josnice lucruri, cu alte cuvinte râul vindecãrii Domnului va ajunge în locurile cele mai joase de pe pãmânt.

Pe oriunde curge râul care vine din biserica lui Dumnezeu, existã viaþã spiritualã, existã speranþã ºi mântuire, iar râul devine mereu mai mare ºi mai adânc. Pentru Dumnezeu nimic nu este imposibil. Nimic nu este imposibil, sau prea greu, pentru harul mântuitor al lui Dumnezeu. Acolo unde ajunge râul dãtãtor de viaþã al cuvântului lui Dumnezeu acesta lucreazã, acolo nu va mai exista vreo situaþie fãrã speranþã.

Proorocul Iezechiel vede în vedenie o mulþime de pomi pe lângã râul care curgea de la templu. În cartea psalmilor ni se spune cã oamenii buni sunt reprezentaþi de pomii crescuþi lângã apa izvorului: „Fericit bãrbatul, care n-a umblat în sfatul necredincioºilor ºi in calea pãcãtoºilor nu a stat ºi pe scaunul hulitorilor n-a ºezut; Ci în legea Domnului e voia lui ºi la legea Lui va cugeta ziua ºi noaptea. ªi va fi ca un pom rãsãdit lângã izvoarele apelor, care rodul sãu va da la vremea sa ºi frunza lui nu va cãdea ºi toate câte va face vor spori:” (Ps. 1,3). Iar proorocul Iezechiel spune: „La râu, pe amândouã laturile lui, vor creºte tot felul de arbori care dau hranã.

Frunzele lor nu se vor vesteji ºi fructele din ei nu se vor mai isprãvi. În fiecare lunã se vor coace fructe noi, pentru cã apa pentru ele vine din locul cel sfânt; fructele lor se vor întrebuinþa ca hranã, iar frunzele la leacuri”(Iezech. 47,12.)..

Aceastã idee a rodirii cuvântului lui Dumnezeu care pleacã de la Bisericã cãtre oameni cu vindecare de pãcat ºi fãgãduinþã de viaþã veºnicã, este preluatã ºi de proorocul Ieremia: „Aºa zice Domnul: "În locul acesta de care voi ziceþi cã este pustiu ºi lipsit de oameni ºi de vite, precum ºi în cetãþile lui Iuda, ºi pe uliþele Ierusalimului, care sunt pustii, fãrã oameni, fãrã locuitori ºi fãrã vite, Iar se va auzi glas de bucurie, glas de veselie, glas de mire ºi glas de mireasã, glasul celor ce zic: "Slaviþi pe Domnul Savaot, cã bun este Domnul, cã în veac este mila Lui" ºi glasul celor ce aduc jertfa de mulþumire în templul Domnului; cãci voi întoarce robii þãrii acesteia la starea cea de altãdatã", zice Domnul. Aºa zice Domnul Savaot: "în þara aceasta, care este pustie, fãrã locuitori ºi fãrã vite, ºi în toate cetãþile ei iarãºi vor fi locaºuri de pãstori, careºi vor odihni turmele lor. ªi preoþii-leviþi nu vor avea lipsã de bãrbat care sã stea înaintea feþei Mele ºi sã aducã în toate zilele arderi de tot, sã aprindã tãmâie ºi sã sãvârºeascã jertfe". (Iezech. 47, 1012.18).

Fie ca Biserica Domnului sã fie întotdeauna sursa sãnãtãþii spirituale ºi locul de unde sã plece râul de viaþã ºi de vindecare a cuvântului Domnului cãtre orice pãcãtos, oricât de jos ar fi cãzut în pãcat ºi pe ori unde va ajunge râul acesta, sã aducã vindecare ºi viaþã. Doamne ajutã-ne!

Dr. Ioan-Gheorghe ROTARU

5

Argeºul Ortodox

Preacuviosul Pãrinte Arhimandrit Iachint Unciuleac de la Mãnãstirea Putna – ctitor ºi ziditor, doctor ºi tãmãduitor al inimilor…

Pãrintele Stareþ ºi Arhimandrit Iachint Unciuleac a sfârºit în scaunul de spovedanie. Ca o statuie vie a rugaciunii mãrturisind în moarte ceea ce fãcuse întreaga viaþã. I-am vãzut chipul pe care se aºternuse bucuria marii întâlniri ºi vã mãrturisesc faptul cã arareori am vãzut figuri atât de luminoase la cei în viaþã...

Mânãstirea Putna, de a cãrei reînoire s-a legat ºi Pãrintele Arhimandrit ºi Stareþ Iachint Unciuleac, îºi prãsnuieºte, annual, hramul de Adormirea Maicii Domnului. Este un bun prilej ºi pentru noi sã ne aducem aminte de stareþul ei, rãbdãtorul Iachint, printr-un buchet de amintiri care vor sã redescopere mireasma sufletului sãu frumos. Ele au fost culese de Pãrintele Ieromonah Ioasaf Unciuleac, nepotul sãu, care a ºi publicat un volum, dedicate ºi închinat avvei de la picioarele mormântului Voievodului ºi Dreptmãritorului ªtefan cel Mare ºi Sfânt.

numai, pelerini la Altarul lui Iisus Hristos, dar ºi la mormântul marelui ªtefan de la Putna. Sub epitrahilul pãrintelui Iachint ºi-au mãrturisit pãcatele ºi au primit dezlegare mulþime de credincioºi, mulþi dintre ei pãstrând amintirea unui duhovnic iertãtor ºi iscusit sfãtuitor. De aceea, la scaunul sãu de spovedanie se aºtepta multe ceasuri, iar rãbdarea smeritului Iachint se primenea din credinþa celor ce aºteptau cu smerenie clipa iertãrii. Pãrintele Iachint a împrumutat din iscusinþa duhovnicilor sporiþi: Paisie, Cleopa, Gherasim ori Chesarie, cãutând mai mult legãtura cu Dumnezeu decât slava oamenilor. Duhovnicul

Elogioasã introducere Preacuviosul Pãrinte Arhimandrit Iachint Unciuleac s-a nãscut în anul 1924 în comuna Dagâþa Iaºiului, satul Mãnãstirea, într-o familie de credincioºi ortodocºi. Dupã absolvirea ªcolii de cântãreþi bisericeºti de la Roman, în anul 1951 a intrat pe poarta vestitei mãnãstiri sucevene Slatina, acolo unde stareþ era marele Pãrinte Cleopa Ilie. În anii 1951-1955, tânãrul monah Iachint a fost condus sã urmeze Seminarul Monahal de la Mãnãstirea Neamþ ºi sã fie hirotonit ca ierodiacon. În primãvara anului 1956, monahul Iachint s-a numãrat printre cei 16 vieþuitori care l-au urmat pe arhimandritul Dosoftei Moraru sã redea viaþã mãnãstirii ºtefaniene de la Putna. Cu toate greutãþile provocate de autoritãþile statului, tânãrul cuvios a reuºit sã-ºi gãseascã liniºtea sufleteascã atât de necesarã rugãciunii, ajungând sã fie printre cei cercetaþi de pelerinii închinãtori la mormântul marelui voievod moldav. În timpul aplicãrii decretului 410, atunci când mulþi monahi, inclusiv din Mãnãstirea Putna, au fost scoºi, Preacuviosul Pãrinte Iachint Unciuleac a rãmas numai pentru faptul cã avea studii teologice. Dupã acest moment, aproape cã Putna Domnitorului ªtefan cel Mare a rãmas pustie, dar tânãrul Iachint, hirotonit ca ieromonah ºi numit ca duhovnic, a fost cel care a perpetuat viaþa monahiceascã în acest aºezãmânt.

Treptat a devenit unul dintre duhovnicii cercetaþi din nordul Moldovei ºi eclesiarh al bisericii. În anul 1973, pe când urma cursurile Institutului Teologic din Bucureºti, a fost numit stareþ, funcþie pe care a slujito vreme de aproape 20 de ani. În anii 80 a fost ghid al mãnãstirii, dar pentru cã avea darul vorbirii, de fiecare datã oferind sfaturi duhovniceºti celor care vizitau mãnãstirea ºtefanianã, mereu era ºicanat de organele Securitãþii. Autoritãþile statului vedeau în Mãnãstirea Putna un obiectiv turistic, dar credincioºii veneau la mormântul lui ªtefan pentru liniºtea sufletului. În anul 1992, Pãrintele Iachint Unciuleac sa retras din stãreþie, spovedind în continuare ºi sfãtuindu-ºi permanent ucenicii. La 23 iunie 1998, Pãrintele Iachint Duhovnicul a trecut la cele veºnice din al sãu scaun de spovedanie. În persoana Pãrintelui Iachint se îngemãnau armonios monahul, duhovnicul ºi stareþul, dar mai mult parcã duhovnicul ºi monahul, într-o vreme în care monahii nu erau prea mulþi, iar duhovnicii îndelung cãutaþi.

Monahul Iachint era un iubitor al rugãciunii.

Nelipsit de la rânduiala liturgicã a mãnãstirii, mai ales de la Sfânta Liturghie, cuvioºia sa era un exemplu pentru mai tinerii discipoli, unii dintre ei devenind peste ani aidoma învãþãtorului lor. În popasurile de la Mãnãstirea Putna îl vedeam pe cuviosul monah Iachint participând dis-de-dimineaþã la Utrenie ºi la Sfânta ºi Dumnezeiasca Liturghie, chiar dacã în mãnãstire se aflau oaspeþi aleºi. Ziua începea, aºadar, pentru Cuvioºia Sa, prin întâlnirea cu Dumnezeu în rugãciune. Aºa s-a format Monahul Iachint, într-un duh de rugãciune, continuând în veacul XX tradiþia cuvioºilor de demult, care l-au iubit pe Dumnezeu mai mult decât s-au iubit pe ei înºiºi.

Duhovnicul Iachint era cunoscut nu doar printre monahi, ci ºi printre credincioºii bucovineni, ºi nu

6

adevãrat este acela care nu se laudã cu vredniciile sale, nu aminteºte de vreun pãcat auzit sub epitrahil, nici nu face caz de nevoinþa sa, în cazul când ea existã. Duhovnicul bun pãstreazã în tãcere virtuþile ºi mustrã în ascuns, iartã pe toþi care se cãiesc ºi-i iubeºte în ciuda pãcatelor ºi neputinþele lor. Nu iubeºte pãcatul lor, dar pe ei îi iubeºte. Aºa a fost duhovnicul Iachint. Un ales pãstor de suflete.

Duhovnicii mari se întâlnesc rar. În cele mai multe cazuri, faima lor sporeºte dupã trecerea lor de pragul acestei lumi. Uneori sunt cunoscuþi încã din aceastã viaþã. În aceastã situaþie, smerenia trebuie sã-i umbreascã. Pãrintele Iachint a avut dar de duhovnic.

Credincioºii l-au cãutat, l-au ascultat ºi l-au iubit.

Acum ºi-l amintesc în rugãciune ºi-i pomenesc vorbele înþelepte: „Vorba sunã, fapta tunã …!“ Stareþul Iachint Unciuleac a rãmas în istoria Mãnãstirii Putna ºi a Bisericii din Moldova ca un îndrumãtor de obºte harnic, bun chivernisitor al bunurilor mãnãstirii încât chinovia putneanã a îmbrãcat hainã nouã în timpul stãreþirii sale. La aceastã vrednicã realizare au contribuit mai mulþi ctitori. În primul rând, prin rânduiala lui Dumnezeu, Mitropolitul de atunci al Moldovei, Teoctist, a rânduit din visteria Mitropoliei fonduri trebuincioase pentru reconstruirea palatului ºtefanian pe vechiul amplasament. ªantierul de la Putna a fost vizitat de zeci de ori de ierarhul care ºi-a înscris numele alãturi de marii ºi slãviþii ctitori ai acestei mãnãstirii. Þinutul Sucevei nu are astãzi o construcþie mai frumoasã ca aceasta. Numele Stareþului Iachint a fost dãltuit pe pisanie alãturi de numele Mitropolitului ctitor, Teoctist, intrând aºadar în ºirul celor care au vegheat la înfrumuseþarea acestei mãnãstiri cu rezonanþe profunde ca ºi a clopotului de argint curat, în istoria Moldovei. Pe de altã parte, pentru a pãstra adevãrul istoric, trebuie sã amintim cã Stareþul Iachint Unciuleac a fost permanent ajutat de câþiva cãlugãri din obºtea pe care o conducea. Arhimandritul Teodor Pavlo (Tudor), responsabil cu lucrãrile de construcþie, ostenitor neobosit pe ºantierul palatului ºtefanian, apoi eclesiarhul mãnãstirii, Pãrintele Calinic Dumitriu, care rãspundea de bisericã, de muzeu, (unde a funcþionat ca ghid împreunã cu monahul

Constantin Chirilã), Pãrintele Sebastian economul, Pãrintele Chesarie duhovnicul, Pãrintele Teofilact, secretarul ºi alþii. Împreunã cu aceºti pãrinþi a sporit lucrarea Stareþului Iachint. Ei toþi au fost martori la osteneala pãrintelui Iachint, ei înºiºi trudind alãturi de el pentru înfrumuseþarea mãnãstirii. Cei care încã condamnã ierarhia Bisericii noastre, sã meargã la Mãnãstirea Putna ºi sã vadã cât a lucrat Patriarhul Teoctist (pe atunci mitropolit) în cei mai grei ani ai regimului comunist, ostil Bisericii. Realizãrile din acele vremuri de la Mãnãstirea Putna au fost o biruinþã într-o vreme de mare restriºte. În altã ordine de idei, Stareþul Iachint a format câþiva ucenici buni ºi deosebiþi. Mãnãstirea Putna era o chinovie tradiþionalã, cu un program liturgic bine rânduit, cu o viaþã de obºte aºezatã. Ucenicii de atunci au ajuns monahi buni, unii cu anumite demnitãþi în slujirea Bisericii. Stareþul Iachint a fost un model de dãruire jertfelnicã. El a fãcut parte dintr-o pleiadã de mari conducãtori de obºti monahale din Biserica noastrã: Mitrofan de la Cetãþuia, Victorin de la Sihãstria, Zenovie de la Horaiþa, Partenie Apetrei de la Iaºi, Efrem de la Neamþ, Eustochia de la Agapia, Teofana de la Vorona, Gherontie de la Secu, Grigorie de la Suceava, Nazaria de la Vãratec, Evelina de la Slatina, Iulia de la Dragomirna ºi alþii ca ei, care au pus mult suflet în lucrarea din Via Domnului.

Proclamarea canonizãrii Sfântului ªtefan din 2 iulie 1992 a fost ziua cea mai frumoasã din întreaga activitate a Stareþului Iachint Unciuleac, ca o încununare a anilor mulþi de ostenealã jertfelnicã.

Douãzeci de ierarhi, nenumãraþi clerici ºi de mii de credincioºi au venit la Mãnãstirea Putna, gãsind o mãnãstire înnoitã ºi primitoare. Stareþul Iachint i-a primit pe toþi ca într-o „casã a pâinii“, oferindu-le, dupã obiceiul pãmântului, „pâine ºi apã“.

Cuviosul stareþ s-a strãmutat la veºnicele lãcaºuri dupã mulþi ani de lucrare dãruitã lui Dumnezeu, mãnãstirii sale ºi oamenilor. În pomelnicele lor, mulþi credincioºi îl pomenesc (ºi) pe Arhimandritul Iachint, alãturi de Pãrinþii Chesarie, Pamvo, Calinic Lupu, Damaschin ºi alþii, care ani de-a rândul le-au iertat pãcatele ºi s-au rugat pentru ei. Neuitat de credincioºi ºi de cãlugãrii pe care i-a format, Pãrintele Iachint, monahul, duhovnicul ºi stareþul Putnei, petrece în veºnicie întru Împãrãþia lui Dumnezeu, pe care L-a iubit ºi L-a slujit din tinereþile sale.

Spicuiri din cîteva cuvinte de folos ale Pãrintelui Arhimandrit ºi Stareþ Iachint Unciuleac de la Mãnãstirea Putna – Vorba sunã, fapta tunã!

– Oamenii mari trãiesc mai mult pentru alþii, decât pentru ei – Însetãm dupã perfecþiune ºi fericire, dar acestea nu sunt din lumea aceasta – Viaþa acesta este umbrã ºi vis, sã lãsãm cele deºarte ºi sã ne ocupãm de suflet, de mântuire – Oamenii se iubesc cã se cunosc ºi se cunosc cã se iubesc – Sã ne lãsãm în voia Domnului, ca ºi copilul la sânul mamei – Fiule, fiicã, dã-mi inima ta!

– Orice veþi cere cu credinþã, veþi primi!

– Sã obþinem acea pace pe care numai Dumnezeu o poate da ºi pe care nimeni nu þi-o poate lua, indiferent de ceea ce vine peste tine – Nu poate fi slujitorul mai mare decât stãpânul sãu – Când gândim cã stãm, sã avem grijã sã nu cãdem – În curând vom intra în eternitate, alãturi de strãmoºii noºtri, sã nu ne ocupãm de cele trecãtoare – Nu venim în lume ºi nu plecãm când vrem noi.

Când mai poþi folosi pe cineva (adicã sã fii folositor cuiva), viaþa mai are sens. Sã ne strãduim sã fim cât mai folositori!

– Pacea ºi sãnãtatea sã le pãstrãm!

– Toate ale voastre sã fie ca sarea-n bucate – Sã ne rugãm lui Dumnezeu cu dragoste, nu de fricã – Sã veghem la faptele noastre, cãci au urmãri în eternitate – Floarea se cunoaºte dupã miros, vremea dupã

vânt, iar omul dupã cuvânt.

– ªtefan a mânuit un paloº, Eminescu alt paloº, cel al condeiului. Amândoi s-au jertfit pentru neam ºi pentru þarã, purtând în ei flacãra credinþei – ªtefan a creat o epocã pentru întreaga Europã, încã din vremea sa fiind numit Mare ºi Sfânt – ªtefan a lucrat cu forþa divinã ºi cu forþa încrederii poporului, pe care l-a condus cu cea mai mare vrednicie – Strãmoºii sãvârºeau fapte mari, fiind plini de ospitalitate, omenie ºi modestie, în clipele de bucurie – Este bine sã ieºim din centrifuga preocupãrilor cotidiene, sã revenim la Mãnãstirea Putna, sã-i vizitãm pe cei mari la ei acasã, cãci vom primi din harul lor – Este bine sã ne arãtãm recunoºtinþa faþã de ceea ce reprezintã Mãnãstirea Putna ºi mormântul Sfântului voievod pentru noi. Simbolul recunoºtinþei noastre poate fi o lacrimã, o lumânare, o floare, o rugãciune.

Despre Pãrintele Arhimandrit ºi Stareþ Iachint Unciuleac ºi viaþa sa în Iisus Hristos Dupã cum am mai spus ºi în primele rânduri ale acestui material omagial, Preacuviosul Pãrinte Arhimandrit ºi Stareþ Iachint Unciuleac s-a nãscut la 10 septembrie 1924 în satul Mânãstirea, comuna Dagâþa, judeþul Iaºi. Parcã ºi numele satului în care sa nãscut apare ca o predestinare pentru viaþa monahalã a copilului Ioan Unciuleac. Pãrinþii Anton ºi Aneta au crescut copiii cu multã trudã ºi le-au lãsat drept moºtenire o nepreþuitã avere spiritualã. Oameni credincioºi, pe Ioan l-au îndrumat de mic spre cele ale credinþei. A urmat ªcoala Generalã din sat evidenþiindu-se ca un elev sârguincios la învãþãturã, dintre obiectele de studiu iubind mult Religia ºi Istoria românilor. În paralel, a cântat ºi la strana bisericii din sat, fiind solicitat de preotul paroh ºi ca paracliser. I-a plãcut de mic sã citeascã ºi sã studieze, iar de la pãrinþi a învãþat sã se roage, sã posteascã ºi sã meargã la bisericã, primind o educaþie creºtineascã din familie, care l-a ajutat mereu sã-L simtã pe Dumnezeu în suflet. În duminici ºi sãrbãtori Pãrintele se aduna cu familia sa ºi citea cu glas tare, ore în ºir, din cãrþile sfinte, iar ceilalþi ai casei ascultau cu multã atenþie ºi evlavie, obicei care a fost transmis ºi în familiile fraþilor.

Câteva fapte minunate ale copilãriei Odatã, când era de aproape 12 ani, Pãrintele Iachint, împreunã cu fraþii mai mici, au mers la adunat fân la câþiva kilometri de casa pãrinteascã. A venit o ploaie cu tunete ºi fulgere, iar pãrintele Iachint împreunã cu fraþii sãi ºi-au fãcut adãpost la una dintre cãpiþe. Unii lângã alþii priveau cum ploua cu gheaþã din norii întunecaþi ºi cenuºii, când în dreptul Pãrintelui a cãzut, ca un semn din cer, o cruce de gheaþã de o frumuseþe deosebitã. Atunci pãrintele Iachint a luat-o cu multã emoþie în palmele sale ºi au privit-o cu toþii pânã s-a topit. Acum putem gândi cã era un semn dumnezesc pentru drumul pe care l-a urmat în viaþã. Altãdatã s-a întâmplat un fapt mai puþin obiºnuit, copil fiind, în timp ce se ruga îndelung la icoana Sfintei Parascheva, ocrotitoarea casei pãrinteºti pentru care Pãrintele Iachint a avut o mare evlavie, a simþit o cãldurã în tot trupul ºi a vãzut cum icoana s-a luminat la rugãciunea lui.

Câteva cuvinte despre tinereþea sa Dupã terminarea stagiului militar se va înscrie la ªcoala de cântãreþi bisericeºti din Roman, mai ales cã în armatã ºi-a gãsit ºi un coleg care absolvise la aceastã unitate de învãþãmânt, domnul Gheorghe Dornescu. Acolo, la Roman, fraþii sãi mai mici mergeau prin pãdure peste 40 de kilometri dus ºi încã 40 de kilometri întors pentru a-l vedea ºi pentru a-i aduce câte ceva din bunãtãþile fãcute de mama sa. În anul 1951, la 27 de ani, îmbrãþiºeazã viaþa monahalã, îndreptându-ºi paºii spre Mãnãstirea Sihãstria Secului, unde la data de 21 mai 1954 a fost hirotonit ierodiacon. Între anii 1951-1954 a urmat cursurile Seminarului teologic de la Mânãstirea Neamþ, prilej cu care a reuºit sã insufle colegilor de seminar o dârzenie a credinþei; în aceºti ani n-a fost doar elev al Seminarului teologic de la Mânãstirea Neamþ, ci împreunã cu Pãrinþii Arhidiacon Ioan Ivan ºi Preot Vasile Ignãtescu, a fost mentorul generaþiei de preoþi care au absolvit Seminarul Teologic.

- va urma Drd. Stelian GOMBOª

Argeºul Ortodox

Existenþialism ºi existenþialisme Existenþialismul este un curent de gândire, o miºcare filosoficã apãrutã în secolul al XIX-lea, în cadrul cãreia mai mulþi gânditori au încercat (ºi mai încearcã, încã) sã aducã în prim-planul preocupãrilor filosofice problematica omului. „Tout existentialisme est d’abord une philosophie de l’homme avant d’etre une philosophie de la nature” (Emmanuel Mounier, Introduction aux existentialismes, p. 37) . Adepþii acestui curent au fost nemulþumiþi de sistemele filosofice de pânã la Hegel, deoarece acestea pierdeau din vedere realitatea, viaþa, omul în toatã concreteþea lor. „Luând poziþie criticã faþã de orientarea speculativã, abstractã a gândirii filosofice ºi etice, existenþialismul va face din concretul fiinþei umane obiectul central al reflexiei filosofice, fãrã a fi reuºit însã sã rezolve într-o manierã satisfãcãtoare problemele care au favorizat criza eticii contemporane, fiind el însuºi o expresie particularã, de altfel semnificativã a acestei crize” (Ernst Stere, Din istoria doctrinelor morale, vol.

III, p. 230). Emmanuel Mounier, el însuºi un existenþialist din marea familie a gânditorilor francezi, este ºi el de acord cu nemulþumirea filosoficã a acestui curent de gândire, afirmându-o în felul sãu: „În termeni generali, s-ar putea caracteriza aceastã gândire ca o reacþie a filosofiei omului împotriva excesului filosofiei ideilor ºi filosofiei lucrurilor. Pentru ea, nu atât existenþa în toatã extensia ei, ci existenþa omului este problema primordialã a filosofiei. Ea reproºeazã filosofiei tradiþionale de a o fi desconsiderat (minimalizat) prea des în favoarea filosofiei lumii sau produselor spiritului. În acest sens existenþialismul se adaugã unei lungi galerii de strãmoºi” (Emmanuel Mounier, op. cit., p. 9).

Deºi este un curent nou, existenþialismul îºi are rãdãcinile în unele religii antice (budismul, daoismul) sau în unele sisteme filosofice (stoic, sofist, socratic).

Precursori ai existenþialismului actual pot fi consideraþi teologi ºi filosofi, ca: Augustin, Giovanni Pico de la Mirandola, Descartes, Pascal, Spinoza,

Schopenhauer, Hegel etc. În lucrarea sa Introduction aux existentialismes, Emmanuel Mounier comparã dezvoltarea existenþialismului cu imaginea unui copac, din trunchiul cãruia rãsar douã mari ramuri: una ateo-agnosticã, cealaltã religioasã. Socrate, stoicii, Augustin, Bernard de Clairveaux reprezintã rãdãcinile copacului. Trunchiul aduce laolaltã pe Pascal, Maine de Biran, Kierkegaard ºi Fenomenologia. Prima ramurã, cea ateo-agnosticã, îi înmãnuncheazã pe Nietzsche, Heidegger ºi Sartre; o a doua, cea religioasã, La Brethonniere, Maurice Blondel,

Henry Bergson, Peguy, Paul-Louis Landsberg, Max Scheler, Karl Barth, Martin Buber, Nicolai Berdiaev, Chestov, Vladimir Soloviev, Gabriel Marcel, Personalismul, Karl Jaspers (ibidem, p. 9-14).

Existenþialismul este curentul filosofic ce pune în centrul reflecþiilor sale omul ca existenþã, ca subiectivitate, ca individ singular, ca persoanã, urmãrind nu ajustarea lui, nici juxtapunerea lui ºi nici pierderea lui în spatele Universului, Statului ori Transcendentului, ci evidenþierea ºi valorizarea anumitor teme-concept: anxietatea (Kierkegaard), voinþa de putere (Nietzsche), libertatea (Sartre), neantul (Heidegger), relaþia dialogicã (Buber) etc.

Am putea crede cã exitenþialismul este un antropologism, o miºcare în cadrul cãreia gânditorii au încercat sã inducã o opoziþie între esenþã ºi existenþã, accentuând importanþa cugetãrii asupra omului ca subiectivitate. „Tout la philosophie existentialiste est, par essence, une philosophie dialectique. Selon son ontologie derniere, cette dialectique se deroulera dans le developpement historique ou dans le raport transcendent, ou mieux encore en composante des deux.

Le court – circuite metaphisique, la surtension logique, la surprise, le rapprochement inattendu seront ses methodes courantes” (ibidem, p. 45).

La o privire pe deasupra existenþialismelor, putem sã creionãm existenþialismul ca un mare covor în centrul cãruia troneazã figura omului, orientat sau nu cãtre Dumnezeu, temãtor faþã de destinul sãu sau încrezãtor în el, eliberat sau înºeuat de propria finitudine. În mod paradoxal, acest curent poate fi considerat drept o continuare a încercãrilor neoumaniste ale lui Hegel de a readuce în prim-planul gândirii unei societãþii intratã în crizã, importanþa omului, a vieþii, sensului ºi scopului acesteia.

Pr. dr. Napoleon DABU

22 septembrie

Sfântul ierarh martir Teodosie de la Brazi Sfântul mucenic TEODOSIE s-a nãscut în prima jumãtate a secolului al XVII-lea în aproprierea Mãnãstirii Brazi din pãrinþi rãzeºi de la sfântul voievod ªtefan cel Mare. Pãrinþii sãi l-au dus la slujbele care se oficiau aici. La vârsta de 18 ani el a intrat ca frate la aceasta mãnãstire, iar metania de cãlugãr a primit-o la Mãnãstirea Bogdana (azi în judeþul Bacãu).

Fiind un monah evlavios si având si o inteligenta deosebita, cunoscând Sfânta Scriptura si o parte din Scrierile Sfinþilor Pãrinþi, a fost ales Episcop in anul 1669 la Rãdãuþi, unde mergea deseori la mormântul lui ªtefan cel Mare de la Mãnãstirea Putna, unde ardea permanent o candela.

In anul 1671 a fost trimis sa pãstoreasca Episcopia Romanului, unde a activat pânã in anul 1674, când pentru activitatea sa pastorala si pentru înalta sa spiritualitate a fost ales Mitropolitul Moldovei, unde scaunul era vacant prin plecarea lui Dosoftei in Polonia.

Cronicarul Ion Neculce scrie in Cronica Moldovei ca domnul Moldovei era Dumitrascu Cantacuzino, una dintre cele mai decãzute figuri din istoria noastrã. El a adus pe tãtari in Moldova pentru a sta cat mai mult pe tron, plãtind un bir mare provenit nu numai din impozitele mari asupra moldovenilor, dar si din banii mãnãstirilor (de la Mãnãstirea Rascãu luând toþi galbenii).

"Mitropolitul Teodosie s-a dus la Domnitorul Dumitrascu Cantacuzino zicand: Ce sunt acestea Maria Ta, au semeni lui Antihrist? si domnul s-a maniat si l-a scos din scaun cu necinste", scrie cronicarul Ion Neculce, si l-a închis la Mãnãstirea Sfântul Sava din Iaºi. Când s-a întors din Polonia

Mitropolitul Dosoftei l-a scos din închisoare si Mitropolitul Teodosie s-a retras la Mãnãstirea Brazi, de care era legat sufleteºte de când a intrat ca frate la aceasta mãnãstire. Cum a ajuns aici a ridicat o biserica

frumoasa cu hramul Sfântului Gheorghe, introducând reguli cu slujbe monahale de zi si de noapte. A avut grija si de Mãnãstirea Bogdana, determinând pe logofãtul Solomon Bârlãdeanu de a ridica din temelie o noua mãnãstire.

A înzestrat aceste mãnãstiri cu terenuri arabile, vii, pomi fructiferi, pãduri si mori de apa. In vremea aceea era Vornic de Vrancea Cronicarul Miron Costin si împreuna au semnat multe documente ale vrâncenilor, urmaºi ai celor 7 feciori ai "babei Vrâncioaia" , cãrora Sfântul Voievod ªtefan cel Mare le-a dat "ocine", fiindcã "l-au slujit cu credinþã."

In anul 1691 Mitropolitul Teodosie face o Diata in care scrie ca a ridicat mai multe locaºuri pe care le ºtie Dumnezeu si lasã toate donaþiile pe care le-a primit de la credincioºi pentru mãnãstiri, ucenicului sau Diaconul Laurenþiu ca sa mai facã doua mãnãstiri.

Cronicarul Ion Neculce scrie ca in vremea aceea veneau tãtarii ca lãcustele si jefuiau pe moldoveni de tot avutul lor. Astfel, in anul 1694 o hoarda de tãtari rãzleþi au pãtruns in Mãnãstirea Brazi si l-au chinuit cumplit pe Mitropolitul Teodosie ca sa le dea odoarele si banii, si pentru ca el nu a voit sa le dea, l-au ucis tãindu-i cinstitul sãu cap. Era dupã "Ziua Crucii".

Monahii împreunã cu credincioºii de prin satele vecine l-au înmormântat in Biserica Sfântul Gheorghe, care era ridicatã de Mitropolitul Teodosie.

Din cauza cutremurelor din regiunea Vrancei, biserica ridicatã de Mitropolitul Teodosie s-a ruinat.

Atunci Ieroschimonahul Dimitrie, stareþul Mãnãstirii Brazi, a dezgropat, in anul 1842, osemintele Mitropolitului Teodosie si le-au dus sa fie reinhumate in Peºtera de jos, ridicata de primii pustnici ai Mãnãstirii Brazi, Teofilact si Sava, unde era si Paraclisul "Învierea lui Lazar", in care se oficia

si Sfânta Liturghie. În timpul in care soborul de preoþi slujeau osemintele Sfântului Ierarh Teodosie, era acolo si Cuviosul Antipa (de la Calapodeºti), pe care noi il sãrbãtorim la 10 ianuarie, si el mãrturiseºte: "M-am învrednicit a vedea aceste moaºte, eu le-am atins si erau binemirositoare". Un egumen al Mãnãstirii Brazi, Anton Dumbrava, care a fost si ajutor de stareþ la Mãnãstirea Neamþ, scria ca in anul 1857 se gãsea tivda (capul) Sfântului Mucenic Teodosie la mare cinste, scoasã din mormânt la Mãnãstirea Brazi.

Stareþul de la Mãnãstirea Brazi - Teodosie Filimon, care dupã anul 1959, când Mãnãstirea Brazi a fost demolata de comuniºti, a dat o declaraþie la Mãnãstirea Cernica semnata de Prea Cuviosul stareþ si cu stampila Mãnãstirii Cernica, in care scrie ca "atât in timpul meu, cat si înainte de mine, monahii si credincioºii veneau de aprindeau lumânãri si se rugau pentru împlinirea cererii lor la mormântul Sfântului Ierarh Mucenic Teodosie de la Mãnãstirea Brazi".

Viaþa Sfinþitului Mucenic Teodosie, râvna lui pentru ridicarea de sfinte lãcaºuri, smerenia sa, dragostea pentru buna rânduialã a obºtilor monahale, grija pãrinteascã faþã de pãstoriþii sãi, rãbdarea tuturor suferinþelor ºi prigonirilor nedrepte la care a fost supus, precum ºi lucrarea lui încununatã de jertfã martiricã au fãcut ca sã fie întotdeauna cinstit cu evlavie de dreptmãritorii creºtini.

Sfântul Teodosie de la Brazi a fost în mod solemn proclamat sfânt la data de 5 octombrie 2003.

Pomenirea sa a fost stabilita pentru ziua de 22 septembrie Pr. Florin IORDACHE

7

Argeºul Ortodox

Ortosinteze

Preacucernicul Pãrinte Protoiereu Iuliu I. Chiriþã a fost înmormântat Argeºului ºi Muscelului, împreunã cu un sobor de preoþi ºi diaconi, în biserica cu hramul Sf. Nicolae din parohia Lipia Gãinuºa.

La acest eveniment trist au fost prezenþi membrii Centrului Eparhial, preoþii Protopopiatului Piteºti, locuitorii comunei Sãpata, rudele ºi prietenii familei îndurerate. În cuvântul de învãþãturã Chiriarhul Eparhiei Argeºului ºi Muscelului a amintit de calitãþile deosebite cu care a fost înzestrat pãrintele Iuliu Chiriþã ca

protopop, profesor ºi preot.

De asemenea colegii pãrintelui au prezentat în detaliu viaþa ºi activitatea acestui vrednic preot care a ºtiut în cei 52 de ani sã se facã respectat ºi apreciat de toþi credincioºii oraºului Piteºti.

Din dragoste faþã de satul natal ºi având o modestie deosebitã, Pãrintele Iuliu Chiriþã a cerut sã fie înmormântat în cimitirul bisericii din parohia Lipia Gãinuºa, aproape de altarul unde a fost hirotonit preot în urmã cu 26 de ani.

Dumnezeu sã-l odihneascã în pace.

În ziua de 12 septembrie 2012, la ceas de vecernii, s-a mutat la cele veºnice Pãrintele Iuliu Chiriþã, protoiereu al Protopopiatului Piteºti. Trupul neînsufleþit al Preacucerniciei Sale a fost depus la Biserica Sfânta Vineri din Piteºti unde a rãmas pânã în seara de 13 septembrie. Din oraºul Piteºti a fost dus în localitatea natalã, satul Gãinuºa, comuna Sãpata, judeþul Argeº.

Slujba de înmormântare a fost oficiatã astãzi de Înaltpreasfinþitul Pãrinte Calinic, Arhiepiscopul

LITURGHIE ARHIEREASCÃ LA MÃNÃSTIREA ANINOASA La praznicul Înãlþãrii Sfintei Cruci, Înalt Prea Sfinþitul Pãrinte Calinic, Arhiepiscop al Argeºului ºi Muscelului, împreunã cu un important sobor de preoþi ºi diaconi a sãvârºit Sfânta Liturghie la Mãnãstirea Aninoasa, situatã în comuna cu acelaºi nume, pe valea Râului Bratia. În cuvântul de învãþãturã, Înalt Prea Sfinþia Sa a amintit de importanþa cinstirii Sfintei Cruci, ca simbol al vieþii veºnice.

Mãnãstirea Aninoasa dateazã din sec. al XVII-lea, fiind construitã în anul 1677 de boierul Tudoran Vlãdescu.

Un rol important în dezvoltarea acestei mãnãstiri l-a avut Mitropolitul Daniil al Ungrovlahiei, care în perioada 1704-1716 a fost egumen al acestui aºezãmânt bisericesc.

Biserica ºi chiliile impresioneazã astãzi prin stilul brâncovenesc, dar ºi prin pictura din interior, care aparþine celebrului pictor Pârvu Mutu. Dupã secularizare devine bisericã de mir, fiind reînfiinþatã ca mãnãstire de maici în anul 2001 prin grija chiriarhului locului, Înalt Prea Sfinþitul Pãrinte Calinic.

Deschiderea noului an ºcolar la seminariile teologice argeºene Luni dimineaþã, Înaltpreasfinþitul Pãrinte Calinic, Arhiepiscop al Argeºului ºi Muscelului s-a aflat la festivitatea de deschidere a noului an ºcolar organizatã la seminarul telologic Iustin Patriarhul din municipiul Câmpulung Muscel.

Evenimentul a fost deschis printr-o slujbã de tedeum oficiatã în curtea Colegiului Naþional Pedagogic ,, Carol I,,.

Au participat oficialitãþi din instituþiile administrative locale ºi centrale, profesorii ºi elevii acestui renumit liceu muscelean.

Seminarul Teologic Iustin Patriarhul a luat fiinþã în anul 1994 prin grija Întâistãtãtorului Eparhiei Argeºului ºi Muscelului. Funcþioneazã de 18 ani în cadrul Colegiului Naþional Pedagogic ,, Carol I”, având o secþie de teologie pastoralã.

Tot luni, Chiriarhul Eparhiei Argeºului ºi Muscelului a fost prezent la festivitatea de deschidere a noului an ºcolar la Seminarul Teologic Neagoe Vodã Basarab din municipiul Curtea de Argeº.

Evenimentul a fost deschis cu o slujbã de tedeum oficiatã în Catedrala Arhiepiscopalã, urmatã de o întâlnire a Înaltpreasfinþiei Sale cu toþi profesorii seminarului, organizatã în sala Manole din incinta Palatului Arhiepiscopal.

Biroul de presã al Arhiepiscopiei Argeºului ºi Muscelului