Argesul Ortodox Anul XI, Nr. 579, 1-8 februarie 2013

z Anul XI z nr. 579 z 1-8 februarie 2013 z 8 pagini

Sãptãmânal teologic, bisericesc ºi de atitudine al Arhiepiscopiei Argeºului ºi Muscelului

Mari ierarhi ai lumii Pentru cititorul harnic ºi rãbdãtor voi selecta ºi pentru încetarea lucrului; de aceea a pus ºi sosirea verii se deprind cu cãldura de primãvarã. câteva rânduri din vasta operã teologicã a celor uneia ºi alteia mãsuri ºi hotare, ca noi toþi sã ne Iar dacã un om ar vrea sã cerceteze pe toate cu cap trei Sfinþi Ierarhi: Vasile cel Mare, Ioan Gurã de bucurãm de binefacerile lor. Cã lumina zilei este ºi judecatã, ar gãsi în toate cele create o ordine ºi o raþiune ºi ar vedea cã nu s-a fãcut nimic la Aur ºi Grigorie de Nazianz, care au strãlucit întâmplare ºi în zadar. în secolul IV, dupã Hristos.

Aºadar, Sfântul Vasile cel Mare ne învaþã: „În ce chip va putea cineva sã ajungã la iubirea faþã de aproapele? Mai întâi temânduse de judecata celor care calcã porunca Domnului, Care Însuºi a spus cã: Cel ce nu crede în Fiul, nu va vedea viaþa, ci mânia lui Dumnezeu va rãmâne peste dânsul (Ioan 3, 36); iar dupã aceea trebuie sã caute sã câºtige viaþa veºnicã, pentru cã porunca Lui este viaþa veºnicã (Ioan 12, 50). Dar cea dintâi ºi mai mare poruncã este: sã iubeºti pe Domnul Dumnezeul tãu din toatã inima ta ºi din tot cugetul tãu ºi din toatã puterea ta. ªi a doua asemenea acesteia: sã iubeºti pe aproapele tãu ca pe tine însuþi (Matei 21, 37- 39); ºi dorind sã se asemene Domnului, Celui care a zis: Poruncã nouã dau vouã, sã vã iubiþi unul pe altul cum Eu v-am iubit pe voi (Ioan 13, 34); însã ºi cu aceste rezerve cã, adicã, dacã binefãcãtor este fratele îi suntem datori lui ºi dupã om dragostea, pe care ºi pãgânii o pãzesc, dupã cum Domnul o aratã în Evanghelie spunând: ªi dacã iubiþi pe cei care vã iubesc pe voi, ce har este vouã? Cã ºi cei pãcãtoºi iubesc pe cei care iubesc pe ei (Luca 6, 32), iar dacã este fãcãtor de rãu, ºi aºa nu numai pentru poruncã, ci ºi ca pe un binefãcãtor de mai mari daruri suntem datori sã-l iubim, dacã într-adevãr credem în Domnul, care a spus: Fericiþi veþi fi când vã vor ocãrî pe voi ºi vã vor prigoni ºi vor zice tot cuvântul rãu împotriva voastrã, minþind pentru Mine. Bucuraþi-vã ºi vã veseliþi cãci plata voastrã multã este în ceruri (Matei 5, 11-12).

Sfântul Ioan Gurã de Aur mãrturiseºte: „De asta totdeauna e bunã mãsura. Aceleaºi lucruri ne învaþã Dumnezeul universului chiar prin fãpturile pe care le-a adus pe lume pentru menþinerea noastrã. ªi ca sã aflaþi asta am sã vã dau pildã ziua ºi noaptea, adicã lumina ºi întunericul. Dumnezeu a rânduit oamenilor ziua pentru lucru, iar întunericul nopþii pentru odihnã

Sfântul Grigorie de Nazianz povãþuieºte:

timp de lucru ascultã-l pe David, care-o spune: Ieºi-va omul la lucrul sãu ºi la lucrarea sa pânã seara (Psalmul 103, 24). ªi bine a spus pânã seara! Când se lasã seara, lumina se retrage, ºi venind întunericul mânã pe oameni la culcare; trupul obosit se odihneºte ºi toate simþirile se destind; ºi noaptea, ca un minunat bucãtar, hrãneºte ºi întãreºte prin grija sa toate organele simþurilor istovite de oboseli ºi munci. Iar când sa împlinit mãsura nopþii, se apropie lumina, deºteaptã firea ºi pregãteºte pe oameni sã primeascã razele soarelui cu simþurile odihnite ºi sã înceapã lucrãrile lor obiºnuite cu râvnã înnoitã ºi sporitã. Asta o poþi vedea cã se întâmplã ºi cu anotimpurile anului. Dupã iarnã vine primãvarã, iar verii îi ia locul toamna, pentru ca prin aceste schimbãri de temperaturã sã ni se odihneascã trupurile; ca nici sã se vatãme din pricina gerului prea îndelungat, dar nici sã se moleºeascã de tot dacã arºiþa verii le-ar încãlzi prea multã vreme; de aceea înainte de venirea iernii, trupurile se deprind de cu toamnã cu frigul, iar înainte de

„Noi am trãit în prietenie ºi cu colegii, însã nu cu cei destrãmaþi, ci cu cei cumpãtaþi, nu cu cei gâlcevitori, ci cu cei iubitori de pace cu care nu fãrã de folos se putea cineva asocia, pentru cã noi ºtim cã este mai uºor a împrumuta pãcatul decât a comunica virtutea, precum mai uºor te molipseºti de boalã, decât sã comunici altuia sãnãtatea ta… Nouã nu ne erau cunoscute decât douã cãi: una care ne ducea cãtre Sfânta Bisericã ºi cãtre dascãlii de acolo, iar alta, neegalã cu cea dintâi, ne ducea cãtre dascãlii ºtiinþei din afarã. Alte drumuri la serbãri, la spectacole, la adunãrile de tot felul, la bancheturi, le-am lãsat celor ce le doresc… ªi nimeni nu ne putea ridica în aer atât de sus, pe cât noi unul cu ajutorul altuia am zburat cãtre Dumnezeu. Cãci în astfel de prietenie unul cãtre altul, cu astfel de stâlpi auriþi, cum zice Pindar, sprijinind cãmara fericirii, am pãºit noi înainte, având de ajutor pe Dumnezeu ºi dragostea sa. O, cum voi îndura fãrã de lacrimi amintirea despre acestea? Pe noi ne cãlãuzeau niºte egale nãdejdi ºi în lucrarea cea mai râvnitoare: în învãþãturã. Însã departe era de noi invidia. Noi amândoi ne sileam nu pentru ca unul din noi singur sã fie întâiul, ci în ce chip sã cedãm întâietatea unul altuia, pentru cã fiecare din noi gloria amicului o socotea proprie a sa. Se pãrea cã un suflet în amândoi, poartã douã trupuri… Cãci la noi amândoi era o singurã ocupaþiune, virtutea. ªi o singurã stãruinþã, aceea a vieþui potrivit nãdejdilor viitoare”. Noi creºtinii ortodocºi cinstim dupã cuviinþã pe cei trei mari Ierarhi ai lumii, care vegheazã asupra tuturor ºcolilor ºi a învãþãmântului teologic de toate gradele.

Arhiepiscop al Argeºului ºi Muscelului

Argeºul Ortodox

SINODUL APOSTOLIC SOBORNICITATEA BISERICII Creºtinii din Biserica primarã erau iudeii care au primit Evanghelia ºi pe Mesia pe Care îl aºteptaserã. Unii dintre ei, mai zeloºi, din rândurile fariseilor creºtinaþi, deºi nu se puteau împotrivi convertirii neamurilor (pãgânii, politeiºtii, gentilii), mai ales dupã descoperirea pe care a fãcut-o Dumnezeu Sfântului Apostol Petru în legãturã cu sutaºul Corneliu (v. Fapte X), au enunþat prima erezie din istoria Bisericii, prin care condiþionau mânuirea pãgânilor creºtinaþi de respectarea prescripþiei mozaice a circumciziei (Fapte XV, 1). Problema avea consecinþe grave, motiv pentru care se alcãtuieºte o delegaþie, în frunte cu Sf. Ap. Pavel ºi Varnava, care sã meargã la Ierusalim pentru lãmurire. De remarcat cã, deºi în mijlocul lor era marele Pavel, soluþia nu a fost datã de o singurã persoanã, oricâtã autoritate ar fi avut. Motivul, deºi simplu, a fost uitat de unii: hotãrârile dogmatice ating întreaga Bisericã, iar capul ei este Hristos, de aceea este de bun simþ ºi cu dreptate ca deciziile sã fie lãsate Mântuitorului, nu sã se ridice vreun om, oricât de mare, ºi în înºelarea lui sã-L dea jos de pe scaunul împãrãtesc; iar Hristos, dupã suirea la cer, ne-a trimis pe Mângâietorul, Duhul Sfânt care ne-a învãþat toate cele de folos (Ioan XIV, 26; XV, 26; XVI, 7). Astfel cã, în jurul anului 50, la Ierusalim, sub îndrumarea Sf. Ap. Iacob, se strânge Biserica în cadrul primului sinod-model pentru cele ce aveau sã urmeze, „adunaþi într-un gând” (Fapte XV, 25) ºi sub adumbrirea Duhului Sfânt (Fapte XV, 28).

Hotãrârile au fost împãciuitoare, în spiritul cãii de mijloc: politeiºtii convertiþi nu trebuiau sã respecte acea parte a legii mozaice care cerea tãierea împrejur (Facerea XVII, 9-14), fiind „o greutate în plus în afarã de cele ce sunt necesare” (Fapte XV, 28). Cu alte cuvinte, convertirea la creºtinism nu necesitã trecerea la iudaism, mântuirea nefiind afectatã de neobligativitatea circumciziei. Însã, „cele necesare” din legea mozaicã trebuiau respectate de toþi, spre împãcarea fariseilor creºtinaþi ºi spre întãrirea moralei creºtine: interzicerea desfrânãrii, a idolatriei, a consumului jertfelor idoleºti, a sângelui, a cãrnii cu sânge ºi a animalelor sugrumate (Levitic XVII, XVIII) – obiceiuri pe care neamurile le practicau în acea perioadã ºi care nu se cuvenea sã le aducã în Biserica lui Hristos, în aºa fel încât sã se

Colegiul de redacþie FONDATOR: † Înalt Preasfinþitul Arhiepiscop CALINIC al Argeºului ºi Muscelului

Adresa: Strada Þepeº Vodã nr. 17 Tel/fax: 0248/217629 e-mail: argesulortodox@yahoo.com

2

dezbrace de omul cel vechi (Efeseni IV, 22-24).

Sf. Ap. Pavel va aplica aceastã hotãrâre ºi va scrie despre ea, arãtând caracterul universal al Bisericii, dat de Hristos, care S-a jertfit pentru a ridica din moarte nu un om, nu un neam, ci toatã umanitatea (firea umanã):

Nu vã minþiþi unul pe altul, fiindcã v-aþi dezbrãcat de omul cel vechi, dimpreunã cu faptele lui, ºi v-aþi îmbrãcat cu cel nou, care se înnoieºte, spre deplinã cunoºtinþã, dupã chipul Celui ce l-a zidit, 1.23unde nu mai este elin ºi iudeu, tãiere împrejur ºi netãiere împrejur, barbar, scit, rob ori liber, ci toate ºi întru toþi Hristos” (Coloseni III, 9-11). Sf. Ap. Pavel ºi Varnava, împreunã cu alþi bãrbaþi cinstiþi, au luat scrisoarea sinodalã cu hotãrârea soborului ºi au predat-o celor tulburaþi din Antiohia, despre care cartea Faptelor Sfinþilor Apostoli spune cã „citind-o s-au bucurat pentru mângâiere” (XV, 31).

Sinodul apostolic din Ierusalim a indicat sobornicitatea ca trãsãturã ºi ca metodã de lucru în Bisericã. Problemele de naturã dogmaticã au fost rezolvate în cadrul adunãrii întregii Biserici, cu autoritatea Duhului Sfânt, nu de cãtre o singurã persoanã, cu autoritate umanã ineluctabilã. În acest sens, este neîntemeiat primatul papal, enunþat în 1870 ºi argumentat în principal pe textul de la Matei XVI, 16-18:

Editor: Preot Daniel Gligore - consilier cultural Redactor ºef: Pr. dr. Napoleon Dabu Art designer: ing. Bogdan Nicolae Ciocîrlan

Rãspunzând Simon Petru a zis: Tu eºti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui viu. Iar Iisus, rãspunzând, i-a zis: Fericit eºti Simone, fiul lui Iona, cã nu trup ºi sânge þi-au descoperit þie aceasta, ci Tatãl Meu, Cel din ceruri. ªi Eu îþi zic þie, cã tu eºti Petru ºi pe aceastã piatrã voi zidi Biserica Mea ºi porþile iadului nu o vor birui”. Neînþelegând jocul de cuvinte, s-a dedus greºit cã Hristos a întemeiat Biserica pe Petru. De fapt „piatra” este mãrturisirea lui Petru despre mesianitatea ºi dumnezeirea lui Iisus, nu însuºi Petru, idee întãritã ºi de pronumele demonstrativ „aceasta” ºi de genurile substantivelor din greacã. În plus Petru a fost episcop al Antiohiei, nicidecum al Romei, ca sã poatã vreun roman sã moºteneascã scaunul lui; dupã cum afirmã însuºi Petru în „Constituþiile Apostolice”, primul episcop al Romei a fost Linus, hirotonit de Sf. Ap. Pavel, care a ajuns mai înaintea lui Petru la Roma. Cinstea pe care io acordau apostolii ºi Mântuitorul lui Petru ca unuia mai înaintat în vârstã ºi în înþelepciune nu este ºi nu trebuie sã fie interpretatã ca un criteriu de suveranitate.

Dacã Petru era ºeful Bisericii, problema circumciziei pãgânilor creºtinaþi ar fi trebuit sã i se adreseze, însã îl vedem cã a luat cuvântul la Sinod ca unul dintre participanþi, fãrã autoritatea împãrãteascã pe care i-o atribuie apusul. Cum putea Hristos sã întemeieze instituþia divinã a Bisericii pe un om care poate greºi (vezi Iulius, Honorie, Grigorie al IX-lea etc.)? În esenþã primatul papal, infailibilitatea papei ºi funcþia de vicar al lui Hristos, ca impulsuri ale mândriei, sunt o manifestare iluministã în creºtinism: Hristos e înlocuit cu un om, adicã se trece la un antropocentrism cu iz de idolatrie. Mai grav, mutând fundamentul Bisericii dintr-un principiu nemuritor într-un principiu muritor, o anuleazã. Creºtinul din Biserica Ortodoxã, singura care a pãstrat intactã învãþãtura apostolicã ºi sinodalã, nu minte când îºi mãrturiseºte credinþa „într-una, sfântã, soborniceascã ºi apostoleascã Bisericã”. Primul Sinod a hotãrât ca non-iudeii creºtinaþi sã nu se taie împrejur trupeºte, însã nu a exclus necesitatea unei tãieri duhovniceºti a inimii, în sensul lepãdãrii oricãrui gând de mãrire, care este solitorul sigur al cãderii ºi al ereziei.

Pr. Marius COSTACHE

Redacþia: preot prof. Cornel Dragoº, preot Florin Iordache, diacon prof. Gabriel Firuþã, asist. univ. drd. Gabriela Safta.

Paginã web: preot Gabriel Grecu

Colaboratori: Dr. Ioan Gheorghe Rotaru, prof. Alexandru Brichiuº, pr. prof. Andrei Cãnuþã, pr. prof. Roberto-Cristian Viºan, Roxana Dragoº, Amalia Cornãþeanu, Amalia Constantinescu, Iuliana Popa.

Responsabilitatea fiecãrui articol publicat îi revine autorului

ISSN: 1583-2643

Argeºul Ortodox

Pomenirea sfinþilor la apolis Strãmoºi, drepþi, apostoli, martiri ... cum trebuie sã fie pomeniþi?

Biserica noastrã îi împarte pe sfinþi în diferite categorii, dupã vrednicia, ºi în mod special, dupã slujirea pe care au oferit-o acesteia.

Astfel, în rugãciunea anaforalei sfântului Ioan Gurã de Aur, vedem enumerându-se, în afarã de Nãscãtoarea de Dumnezeu ºi de Sfântul Ioan Botezãtorul, diferite cete de sfinþi: „Strãmoºi, pãrinþi, patriarhi, prooroci, apostoli, propovãduitori, evangheliºti, mucenici mãrturisitori, pustnici ºi alþii". Aproape aceeaºi împãrþire a sfinþilor o regãsim ºi la Proscomidie, unde fiecare dintre cele nouã cete de sfinþi corespunde unei categorii, de vreme ce se oferã miride speciale pentru îngeri, profeþi, apostoli, ierarhi, martiri, pustnici etc. ªi în vechea cântare a slujbei Pavecerniþei celei mari, care începe cu cuvintele „Stãpânã, Prea Sfântã Nãscãtoare de Dumnezeu, roagã-te pentru noi pãcãtoºii”!, urmeazã o serie de invocãri cãtre îngeri, Sfântul Ioan Botezãtorul ºi Înaintemergãtorul, Profeþi ºi Martiri, Sfinþi ºi purtãtori de Dumnezeu Pãrinþi, Pãstori ºi Dascãli ai Bisericii. Pe aceºtia îi enumera ºi cunoscutul tropar „Apostoli, martiri ºi profeþi, ierarhi, sfinþi ºi drepþi...”, pe care îl cântãm deseori ca tropar al zilei de Sâmbãtã.

Maxim ºi alþii.

Cuvioºii sunt cãlugãrii, bãrbaþi ºi femei, care au dus o viaþã monahalã exemplarã, nu ºi-au vãrsat sângele, dar ºi-au jertfit viaþa ºi au câºtigat cerul prin „martiriul conºtiinþei” de zi cu zi. în ceata aceasta îi întâlnim pe sfinþii Antonie, Eftimie, Sava, Atanasie din Aton, Eufrosina ºi o mulþime de bãrbaþi ºi femei.

Ierarhii ºi învãþãtorii sunt acei mari episcopi care au pãstorit poporul lui Dumnezeu cu sfinþenie ºi înþelepciune ºi au învãþat prin viu grai sau în scris

„Categoriile” de sfinþi Venind, acum, la fiecare categorie în parte, când spunem Profeþi ne referim, aºa cum este evident, la acei bãrbaþi ºi femei sfinte, care în perioada de dinainte de Hristos, de la începuturi ºi pânã la Ioan Botezãtorul, au propovãduit poporului evreu Cuvântul lui Dumnezeu, ºi au profeþit despre venirea lui Mesia, precum Moise, Ilie, Isaia ºi alþii.

Strãmoºii sunt, în principal, înaintaºii lui Hristos de la Adam ºi ascendenþii Lui direcþi dupã trup ºi, prin extensie, toþi bãrbaþii sfinþi ai Vechiului Testament care au trãit înainte de Hristos.

Drepþii sunt Enoh, Noe, Ezdra etc.

Apostolii, aºa cum ºtim, sunt ucenicii direcþi ai lui Hristos, cei doisprezece ºi cei ºaptezeci, precum Petru ºi Pavel, Andrei, Cleopa, dar ºi primii ucenici ai Apostolilor, care au propovãduit ºi aceºtia Evanghelia, precum Tit, Timotei, Sila ºi alþii. Din aceastã categorie fac parte ºi Evangheliºtii, adicã cei patru apostoli sau ucenici ai apostolilor care au scris cele patru Evanghelii canonice, ºi cei întocmai cu Apostolii, adicã sfinþii care nu au fost apostoli, dar care au adus creºtinismului atâtea servicii mari ºi, din recunoºtinþã, au fost socotiþi de Bisericã drept egali ai apostolilor, aºa cum au fost primul împãrat creºtin Constantin ºi mama sa Elena, Fotinia Samariteanca, împãrãteasa Olga a ruºilor ºi alþii.

Martirii sunt acei credincioºi care au preferat moartea ºi chinul cel mai înfricoºãtor, de la primul martir, ªtefan, ºi pânã la neomartirii contemporani, ca sã nu-L tãgãduiascã pe Hristos ºi sã trãdeze credinþa Celui Care a mãrturisit primul, pentru mântuirea tuturor.

Pe lângã ceata martirilor, mai este ºi cea a Mãrturisitorilor. Aceºtia sunt creºtinii care în perioada prigoanelor au fost târâþi în tribunalele idolatre ºi acolo ºi-au mãrturisit credinþa lor, au fost supuºi la chinuri ca sã se lepede de Hristos, dar pentru un motiv sau altul nau fost uciºi precum martirii. Aceºtia sunt Hariton,

care-l aºeazã Biserica pe sfânt ºi la epitetele care-l însoþesc. Astfel, când este profet, vom spune: „Ale sfântului ºi preaslãvitului Profet...”; când este vorba despre drepþi sau strãmoºi, vom zice: „Ale sfântului ºi dreptului....”; când este Apostol, vom zice: „Ale Sfântului, preaslãvitului ºi întru tot lãudatului Apostol...”; când este Evanghelist, vom zice: „Ale sfântului, preaslãvitului, întru tot lãudatului apostol ºi evanghelist...”. Când este vorba despre martiri, vom zice: „Ale sfântului ºi preaslãvitului martir (mare mucenic, cuvios mucenic, mãrturisitori, neomartiri etc.)...”. Atunci când pomenim doar Sfânt, vom zice: „Ale sfântului ºi de Dumnezeu purtãtorului Pãrintelui nostru...”. În cazul ierarhului, vom zice: „Ale celui întru sfinþi pãrintelui nostru...”. Când este pomenitã o muceniþã, vom zice: „Ale sfintei ºi preaslãvitei muceniþe (mare muceniþã, muceniþã fecioarã, mãrturisitoare, cuvioasã fecioarã mãrturisitoare)...”. Dacã este vorba despre cuvioasã, vom zice: „Ale cuvioasei maicii noastre...” etc.

Anumiþi sfinþi au primit apelative speciale, precum Sfântul Ioan Înaintemergãtorul, la pomenirea cãruia vom zice: „Ale cinstitului ºi preaslãvitului prooroc, Înaintemergãtorului ºi Botezãtorului Ioan...”. Sau Sfântul Ioan Teologul, la care vom zice: „Ale sfântului, preaslãvitului apostol ºi evanghelist, ale feciorelnicului, mult iubitului prieten, care ºi-a plecat capul pe pieptul lui Hristos, Ioan Teologul”. Sau Sfânta Magdalena, la care vom zice: „Ale sfintei, preaslãvitei mironosiþe, întocmai cu apostolii, Mãria Magdalena...”. Sau Sfinþii împãraþi Constantin ºi Elena, la care vom zice: „Ale sfinþilor, preaslãviþilor, de Dumnezeu încununaþi împãraþi ºi întocmai cu apostolii...” etc.

Concluzii

cuvântul Adevãrului, precum cei trei Ierarhi Vasile, Grigorie ºi Io an ºi alþii.

Titlul de Pãrinþi se dã în principal acelor clerici care s-au distins prin sfinþenia vieþii lor ºi prin învãþãtura corectã, pe care au formulat-o în scrierile lor pline de înþelepciune, dar ºi în general tuturor sfinþilor clerici ºi monahi.

Biserica îi pomeneºte pe toþi aceºti sfinþi în diferite slujbe, ca mijlocitori, ºi nãdãjduieºte cã prin rugãciunile lor, cererile ei vor fi bine primite de cãtre Dumnezeu.

Nu existã slujbã, rugãciune sau Sfântã Tainã, în care sã nu fie enumeraþi o parte dintre aceºti sfinþi. ªi la rugãciunea „Mântuieºte, Dumnezeule, poporul Tãu...” de la slujba Utreniei, ºi la Litie, la binecuvântarea pâinilor, la slujba sfinþirii apei ºi în toate apolisurile, sunt amintiþi cu numele mulþi sfinþi, din toate locurile, ºi sunt adãugaþi alþi sfinþi locali, precum ºi sfântul zilei.

Formula corectã de pomenire la apolis Unii preoþi, chiar ºi teologi, nu depun nici cel mai mic efort ca sã fie socotiþi ireproºabili ºi sub acest aspect. ªi totuºi, lucrurile nu sunt atât de complicate precum par. Este suficient sã luãm seama la categoria în

Dupã numele fiecãrui sfânt urmeazã epitetul special prin care se recunoaºte ºi se distinge de cei din aceeaºi categorie cu el. Epitetul special este pentru ierarhi numele mitropoliei sau al eparhiei lor, iar pentru alþi sfinþi mari ceva care se datoreazã în special însuºirilor lor, ca de exemplu ale „fãcãtorului de minuni”, ale „purtãtoarei de mir”, „ale sfinþitului”, „ale mãritului”, „ale purtãtorului de biruinþã”, „ale purtãtorului de Dumnezeu” etc.

O atenþie specialã trebuie acordatã atunci când numele sfântului prãznuit se gãseºte, dupã tradiþie, în catalogul sfinþilor pe care-i pomenim în situaþiile de mai sus. Atunci numele lui nu va mai fi pomenit acolo, ci la sfârºit, împreunã cu expresia: „...a cãrui prãznuire o sãvârºim” sau „...a cãrui amintire a mutãrii sfintelor sale moaºte o prãznuim”. Acelaºi lucru este valabil când este vorba despre înãlþarea, aflarea, închinarea sau arãtarea Sfintei Cruci, despre zãmislirea, naºterea, tãierea ºi aflarea capului Sfântului Ioan Botezãtorul, despre sãrbãtorile închinate acoperãmântului, brâului Nãscãtoarei de Dumnezeu etc.

Astfel, cu puþinã pregãtire prealabilã ºi cu bunãvoinþã, preotul poate sã fie ireproºabil ºi sub aspectul acesta al rânduielii bisericeºti, de micã însemnãtate ºi la care puþini iau seama, dar, pentru cei care ºtiu, el spune multe despre atenþia ºi pregãtirea sufleteascã a preotului (apud Ioannis Foundoulis, Dialoguri Liturgice, vol. I, p. 14- 18).

Diacon Prof. Gabriel FIRUÞÃ

3

Argeºul Ortodox

MORALITATEA ªI ÎNVÃÞÃTURA BIBLICà - continuare din numãrul anterior Iar Sfântul Apostol Iacob scrie: „De unde vin rãzboaiele ºi de unde certurile dintre voi? Oare, nu de aici: din poftele voastre care se luptã în mãdularele voastre? [...] Preadesfrânaþilor! Nu ºtiþi, oare, cã prietenia lumii este duºmãnie faþã de Dumnezeu? Cine deci va voi sã fie prieten cu lumea se face vrãºmaº lui Dumnezeu” (Iacob 4, 1, 4).

Tot cu privire la desfrânare, Sfântul Apostol Pavel scrie: „Pentru cã (poruncile): sã nu sãvârºeºti adulter; sã nu ucizi; sã nu furi; sã nu mãrturiseºti strâmb; sã nu pofteºti... ºi orice altã poruncã ar mai fi, se cuprinde în acest cuvânt: sã iubeºti pe aproapele tãu ca pe tine însuþi” (Romani 13, 9).

Adresându-se Corintenilor, Sfântul Apostol Pavel scrie: „Nu ºtiþi, oare, cã nedrepþii nu vor moºteni Împãrãþia lui Dumnezeu? Nu vã amãgiþi: Nici desfrânaþii, nici închinãtorii la idoli, nici adulterii, nici malahienii, nici sodomiþii, nici furii, nici lacomii, nici beþivii, nici batjocoritorii, nici rãpitorii nu vor moºteni Împãrãþia lui Dumnezeu” (1 Corinteni 6, 9-10).

Cãtre Galateni, Sfântul Apostol Pavel scrie: „Iar faptele trupului sunt cunoscute, ºi ele sunt: adulter, desfrânare, necurãþie, destrãbãlare, închinare la idoli, fermecãtorie, vrajbe, certuri, zavistii, mânii, gâlcevi, dezbinãri, eresuri, pizmuiri, ucideri, beþii, chefuri ºi cele asemenea acestora, pe care vi le spun dinainte, precum dinainte v-am ºi spus cã cei ce fac unele ca acestea nu vor moºteni Împãrãþia lui Dumnezeu. Iar roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelunga-rãbdare, bunãtatea, facerea de bine, credinþa, blândeþea, înfrânarea, curãþia; împotriva unora ca acestea nu este lege. Iar cei ce sunt ai lui Hristos Iisus ºi-au rãstignit trupul împreunã cu patimile ºi cu poftele. Dacã trãim în Duhul, în Duhul sã ºi umblãm” (Galateni 5, 19-25).

De asemenea ºi Efesenilor, Sfântul Apostol Pavel le scrie: „Cãci aceasta s-o ºtiþi bine, cã nici un desfrânat, sau necurat, sau lacom de avere, care este un închinãtor la idoli, nu are moºtenire în Împãrãþia lui Hristos ºi a lui Dumnezeu” (Efeseni 5, 5). ªi Colosenilor Sfântul Apostol Pavel le scrie: „Drept aceea, omorâþi mãdularele voastre cele pãmânteºti: desfrânarea, necurãþia, patima, pofta rea ºi lãcomia, care este închinare la idoli” (Coloseni 3, 5).

De asemenea, Sfântul Apostol Pavel le scrie ºi Tesalonicenilor: „Cãci voia lui Dumnezeu aceasta este: sfinþirea voastrã; sã vã feriþi de desfrânare, ca sã ºtie fiecare dintre voi sã-ºi stãpâneascã vasul sãu în sfinþenie ºi cinste, nu în patima poftei, cum fac neamurile, care nu cunosc pe Dumnezeu” (1 Tesaloniceni 4, 3-5).

Iar Evreilor, Sfântul Apostol Pavel le scrie: „Cinstitã sã fie nunta întru toate ºi patul nespurcat. Iar pe desfrânaþi îi va judeca Dumnezeu” (Evrei 13, 4).

4

3. DESPRE CÃSÃTORIA BINECUVÂNTATÃ RELIGIOS, PAZA MORALITÃÞII SEXUALE A CREºTINULUI ADEVÃRAT Pe cei care spun cã nu se pot înfrâna sexual (deºi s-ar putea înfrâna prin voinþã, paza minþii, post, rugãciuni, metanii, muncã fizicã ºi sport), Biserica îi sfãtuieºte sã se cãsãtoreascã religios, cât mai grabnic, prin solicitarea Sfintei Taine a Cununiei, care este binecuvântatã de Dumnezeu.

Cu privire la cãsãtorie, fiecare este liber sã se cãsãtoreascã cu cine doreºte, dar e bine sã se ºtie cã nu se recomandã ca cineva sã se cãsãtoreascã la întâmplare cu o femeie care, poate, este leneºã, gâlcevitoare, neascultãtoare, vicioasã, desfrânatã sau care are boli cronice incurabile care se pot transmite genetic la copii. De asemenea, nici femeilor sãnãtoase nu li se recomandã sã se cãsãtoreascã cu bãrbaþi care au asemenea defecte.

Un vechi proverb italian zice: „Femeia ºi boii sã-i iei din satul tãu” (fiindcã îi cunoºti bine).

Dacã totuºi voieºte cineva sã se cãsãtoreascã cu o persoanã care are boli cronice incurabile, trebuie sã fie bine pregãtit sufleteºte ca sã poatã duce „crucea grea” în familia sa.

Pe scurt, opinia noastrã este: orice om care voieºte sã se cãsãtoreascã ºi vrea sã aibã o familie fericitã (sau cel puþin exemplarã) trebuie sã îndeplineascã urmãtoarele condiþii esenþiale: sã fie sãnãtos, sã fie harnic, sã fie disciplinat, ordonat, fãrã vicii, sã fie ascultãtor, sã fie respectuos cu toþi oamenii ºi mai ales sã fie credincios. Dar sã fie credincios ºi cu faptele, nu numai cu vorbele, cãci scris este: „ºi demonii cred ºi se cutremurã” (Iacob 2, 19), dar nu fac voia Tatãlui ceresc. Deci „credinþa fãrã fapte moartã este” (Iacob 2, 20).

Aºadar repetãm: pe cei ce spun cã nu se pot înfrâna sexual, Biserica îi sfãtuieºte sã se cãsãtoreascã religios cât mai grabnic, solicitând Sfânta Tainã a Cununiei, ºi sã nu se despartã, cãci Iisus a spus: „S-a zis iarãºi: Cine va lãsa pe femeia sa sã-i dea carte de despãrþire. Eu însã vã spun vouã cã oricine va lãsa pe femeia sa, în afarã de pricinã de desfrânare, o face sã sãvârºeascã

adulter, ºi cine va lua pe cea lãsatã, sãvârºeºte adulter” (Matei 5, 31-32; Luca 16, 18). ªi deoarece, chiar ºi în afara cazurilor de desfrânare, numãrul despãrþirilor a crescut foarte mult în vremea noastrã, este foarte important sã arãtãm conversaþia lui Iisus avutã cu fariseii: „ªi s-au apropiat de El farisei, ispitindu-L ºi zicând: Se cuvine, oare, omului sã-ºi lase femeia sa pentru orice pricinã? Rãspunzând, El a zis: N-aþi citit cã Cel Care i-a fãcut de la început, i-a fãcut bãrbat ºi femeie? ªi a zis: Pentru aceea va lãsa omul pe tatãl sãu ºi pe mama sa ºi se va lipi de femeia sa ºi vor fi amândoi un trup. Aºa încât nu mai sunt doi, ci un trup. Deci, ce a împreunat Dumnezeu, omul sã nu despartã. Ei I-au zis Lui: Pentru ce, dar, Moise a poruncit sã-i dea carte de despãrþire ºi sã o lase? El le-a zis: Pentru învârtoºarea inimii voastre v-a dat voie Moise sã lãsaþi pe femeile voastre, dar din început nu a fost aºa.

Iar Eu zic vouã cã oricine va lãsa pe femeia sa, în afarã de pricinã de desfrânare, ºi se va însura cu alta, sãvârºeºte adulter; ºi cine s-a însurat cu cea lãsatã sãvârºeºte adulter” (Matei 19, 3-9; Marcu 10, 2-12).

Deci, în Noul Testament se aratã clar cum Iisus Hristos a statornicit legãtura binecuvântatã de Dumnezeu dintre soþ ºi soþie.

Tot cu privire la cãsãtorie, Sfântul Apostol Pavel scrie: „Bine este pentru om sã nu se atingã de femeie. Dar din cauza desfrânãrii, fiecare sã-ºi aibã femeia sa ºi fiecare femeie sã-ºi aibã bãrbatul sãu. Bãrbatul sã-i dea femeii iubirea datoratã, asemenea ºi femeia bãrbatului. [...]

Celor ce sunt cãsãtoriþi le poruncesc, nu eu, ci Domnul: Femeia sã nu se despartã de bãrbat!

Iar dacã s-a despãrþit, sã rãmânã nemãritatã, sau sã se împace cu bãrbatul sãu; tot aºa, bãrbatul sã nu-ºi lase femeia. [...] Femeia este legatã prin lege atâta vreme cât trãieºte bãrbatul ei. Iar dacã bãrbatul ei va muri, este liberã sã se mãrite cu cine vrea, numai întru Domnul. Dar mai fericitã este dacã rãmâne aºa, dupã pãrerea mea. ªi socot cã ºi eu am Duhul lui Dumnezeu” (1 Corinteni 7, 1-3, 10-11, 39-40).

Iar pentru Efeseni, Sfântul Apostol Pavel scrie: „Femeile sã se supunã bãrbaþilor lor ca Domnului. Pentru cã bãrbatul este cap femeii, precum ºi Hristos este cap Bisericii, trupul Sãu, al cãrui Mântuitor ºi este. Ci precum Biserica se supune lui Hristos, aºa ºi femeile, bãrbaþilor lor, întru totul. Bãrbaþilor, iubiþi pe femeile voastre, dupã cum ºi Hristos a iubit Biserica ºi S-a dat pe Sine pentru ea” (Efeseni 5, 22-25).

Adresându-se Colosenilor, Sfântul Apostol Pavel scrie: „Femeilor, supuneþi-vã bãrbaþilor voºtri, precum se cuvine, în Domnul.

Bãrbaþilor, iubiþi pe femeile voastre ºi nu fiþi aspri cu ele” (Coloseni 3, 18-19).

- continuare în numãrul viitor -

MARIN-MARIUS TRUICULESCU

Argeºul Ortodox

Interviu cu Preacuviosul Pãrinte Arhimandrit Melchisedec Velnic Stareþul Mãnãstirii Putna, despre "Mulþi români care s-au apropiat de Dumnezeu în aceste vremuri grele"…

- continuare din numãrul anterior Închipuirea de sine a unora i-a fãcut sã îi denigreze pe ªtefan, pe Eminescu, pe Creangã ºi pe alþi oameni cu adevãrat importanþi din istoria noastrã. Omul care are echilibru înlãuntrul sãu ºi nu este stãpânit de patima închipuirii de sine nu va critica, nu îl va vorbi de rãu pe celãlalt. Omul valoros se pleacã smerit ºi atunci este apreciat ºi iubit mai mult. Cine grãieºte de rãu, cine se ridicã împotriva neamului ºi a valorilor noastre naþionale? Cei care nu au puþinã smerenie, care nu recunosc cã ce au creat înaintaºii noºtri sunt cu adevãrat valori ºi cã ceea ce au lãsat înaintaºii noºtri este seva din care ne tragem, din care ne hrãnim, ºi cã fãrã de ea nu vom dãinui ca neam ºi ca þarã. Închipuirea de sine face mult rãu în societatea de astãzi. Limpezimea minþii, curãþia minþii nu o poate avea oricine. Un om plin de închipuire de sine nu va putea dobândi niciodatã o minte curatã, nu va putea pãtrunde tainele cele adânci ale cunoaºterii de sine ºi ale cunoaºterii lui Dumnezeu, ale cunoaºterii adâncurilor sufletelor celor ce vieþuiesc în Dumnezeu.

- Pãrinte Stareþ, care este diferenþa dintre a vorbi cu mândrie ºi a vorbi cu demnitate despre Sfântul ªtefan cel Mare?

- Omul care are demnitate înlãuntrul sãu este omul care este cinstit cu sine, este cinstit faþã de aproapele ºi faþã de Dumnezeu. Este cel care nu acceptã compromisul: astãzi binele ºi mâine rãul, astãzi gândesc într-un fel, mâine gândesc în alt fel. Omul cinstit este omul smerit, omul modest, omul care nu va accepta niciodatã sã fie ipocrit, duplicitar, fariseu. Acesta este omul cu demnitate, care nu poate sã spunã binelui rãu ºi rãului bine, sã spunã cã lucrul acesta este alb când el este negru. În ziua de astãzi, cei care au un anumit echilibru lãuntric ºi nu acceptã compromisul în viaþa lor ºtiu sã îl prezinte pe Mãria Sa ªtefan.

Sã dea Domnul sã avem cât mai mulþi demnitari demni, cãci avem nevoie de astfel de demnitari necorupþi, cinstiþi, oneºti, care sã aibã o anumitã verticalitate, sã aibã o anumitã þinutã, o anumitã conduitã. Sã cugete: chiar dacã toþi din tagma mea nu merg bine, eu sã nu merg dupã ei! Trebuie sã ºtim sã punem punct la ceea ce este rãu, sã ne înnoim în primul rând pe noi înºine, noi sã fim demni ºi astfel sã îi atragem ºi pe alþii alãturi de noi ºi sã fim luminã celor din jur, precum Mãria Sa ªtefan a fost luminã. Nu a acceptat compromisul, nu a acceptat sã fie duplicitar: când ne iubim þara, când nu ne iubim þara, când iubim Biserica, când nu o iubim, când ne închinãm, când nu o facem, când ascultãm de Dumnezeu, când nu ascultãm.

Aceastã demnitate vine ºi din educaþia primitã de fiecare, din cei ºapte ani de acasã, din familie, dacã avem o familie sãnãtoasã. ªi o vor avea copiii când vor fi mari dacã ºtim sã îi educãm sãnãtos ºi nu îi învãþãm sã fie duplicitari. Dar atunci când mama îi spune cã se duce pentru o sãptãmânã la lucru în Italia ºi stã trei luni, sau se desparte de soþ ºi nu se mai întoarce, atunci copilul nu mai are un model bun, sãnãtos; vede cã pânã ºi pãrinþii lui au un comportament duplicitar: una spun ºi alta fac. Dupã cum spunea Pãrintele Arhimandrit Sofian Boghiu, în primul rând trebuie sã fie unitate între minte ºi inimã, între gând, cuvânt ºi faptã, ºi atunci vom fi demni cu adevãrat.

- Altfel spus, de pildã, cu ce gânduri aþi rãmas dupã hramul anului 2012?

- Am rãmas cu o dorinþã sincerã ºi curatã de a fi mai recunoscãtor celor care m-au ales, m-au primit aici ºi m-au rânduit ca stareþ aici, la Mãnãstirea Putna: Maicii Domnului ºi Sfântului Voievod ªtefan cel Mare. ªi sã mã strãduiesc ca floarea recunoºtinþei sã o reînnoiesc mereu, în fiecare clipã, faþã de Mãria Sa ºi faþã de toþi înaintaºii mei din mãnãstirea aceasta, stareþi ºi cãlugãri, cât ºi faþã de aceºti sfinþi ctitori care au zidit ºi neau dat aceastã moºtenire spiritualã ºi culturalã care este Mãnãstirea Putna. Rãmân, aºadar, cu un gând ºi o dorinþã fierbinte de recunoºtinþã ºi de a nu precupeþi nimic, de a nu mã cruþa întru nimic când este vorba de tot ceea ce înseamnã Mãnãstirea Putna, de a mã jertfi pe acest altar curat al conºtiinþei naþionale. ªi prin aceasta înþeleg sã caut sã simt bucuria ºi lacrima tuturor celor din jur, sã simt bucuria ºi lacrima acestor înaintaºi, a locului acestuia, cu toatã încãrcãtura lui spiritualã, care simte pulsul neamului ºi al þãrii. Sã simt bucuria ºi lacrima tuturor ºi în felul acesta sã mã dãruiesc ºi sã pot duce mai departe crucea încredinþatã, cãci o cruce ni se dã fiecãruia, dar de pe cruce nu ne dãm jos noi, ci alþii ne coboarã.

- ªi aveþi sau aþi pãstrat un gând (ºi) pentru oamenii acestui popor?

- Îi vãd suferind, îi vãd cã au nevoie de un ªtefan cel Mare, au nevoie de gândirea, de cugetarea, de aºezarea Voievodului ºi Domnitorului ªtefan cel Mare, îi vãd cã doresc ceva înlãuntrul lor. Poate cã unii sunt conºtienþi de boala lor sufleteascã, alþii sunt mai puþin conºtienþi de ea, cãci parcã întreaga naþie suferã de lipsa de dragoste pentru valorile adevãrate, de cele care sunt cu adevãrat valori ºi nu non-valori: de adevãr, de frumos, de dreptate, de credinþã, de statornicie în albia curatã ºi sfântã a neamului nostru. Îi vãd cã suferã, pentru cã nu se regãsesc pe deplin în aceastã matcã, în aceastã albie limpede, nu se regãsesc pe urmele sfinþilor înaintaºi ºi ei simt acest lucru, simt acest gol înlãuntrul lor, ºi golul acesta se transformã în ei în suferinþã. Aceasta este boala sufletului nostru, iar primul pas spre îndreptare este ca fiecare sã înceapã înnoirea, dar nu cu cel de lângã el, ci cu sine însuºi.

- Revenind, sau întorcându-ne într-un alt registru al discuþiei noastre, Preacuviose Pãrinte Arhimandrit, s-au împlinit de curând douãzeci de ani de când aþi fost ales pe scaunul stãreþiei de la Mãnãstirea Putna. Cum aþi ajuns aici? Aici însemnând Putna, dar ºi hotarul cu numãrul 20?

- Dupã ce am terminat Facultatea de Teologie din Bucureºti, în anul 1989, am plecat spre Mãnãstire ºi am ales Putna. Aici, sub blândul pãstor Iachint, s-au mai adunat vreo patru-cinci pãrinþi cu studii teologice. Erau Pãrintele Tudor Pavlo, Pãrintele Teofilact Ciobâcã - trecuþi la Domnul amândoi, Pãrintele Timotei Aioanei de la Bucureºti, Pãrintele Calinic Dumitriu, actualul Episcop-vicar de la Iaºi, Pãrintele Antonie ªtirban, Pãrintele Vartolomeu Chira - stareþul de la Mãnãstirea "Sfântul Ioan cel Nou din Suceava".

Blândeþea Pãrintelui Stareþ Iachint ºi bunãtatea lui m-au atras, aºa încât am rãmas aici, la Mãnãstirea Putna, din 12 august 1989. Iar la 7 decembrie 1992 am fost instalat ca Stareþ al Mãnãstirii, dupã ce, desigur, cu câteva zile înainte a avut loc alegerea de stareþ. Dintre primii trei candidaþi care au avut cele mai multe voturi, IPS Pãrinte Arhiepiscop Pimen m-a numit pe mine. S-au împlinit anul trecut, la 7 decembrie, douãzeci de ani de stãreþie, un numãr frumos, unii spun cu multe realizãri. Dar este un cuvânt la Pãrinþi care spune aºa: "ªtiu eu, din cât am fãcut, cât este plãcut înaintea lui Dumnezeu?" De multe ori, noi, ca oameni, punem accentul pe cele materiale, pe cele care se vãd, pe cele palpabile, dar nu le ºtim pe cele duhovniceºti, nu ºtim cât sunt de plãcute toate acestea înaintea lui Dumnezeu. De aceea, am socotit cã, dacã s-a fãcut ceva bun, a fost din mila ºi din bunãtatea lui Dumnezeu ºi din lucrarea Lui întru noi, iar celelalte, greºelile, cãci s-au fãcut ºi greºeli, sunt convins, am mai supãrat poate pe unul, poate pe altul, acelea sunt din neatenþia ºi din nelucrarea mea interioarã, lãuntricã.

- Care au fost Pãrinþii care v-au marcat cel mai mult viaþa ºi v-au fost mai dragi?

- Aici este mult de vorbit. Chiar astãzi, la pomenirea Sfântului Serafim de Sarov, citind dimineaþa, înainte de a merge la bisericã, un fragment din viaþa Sfântului Serafim (2 ianuarie 2013), mi-am amintit de întâlnirea mea cu Pãrintele Paisie Olaru, pe când acesta era sus la Schitul Sihla - se întâmpla în toamna anului 1979. Atunci când am intrat în chilia lui, în jurul sãu era o pace atât de adâncã, încât pur ºi simplu m-am simþit copleºit. Chipul blând ºi smerit al Pãrintelui Paisie m-a marcat, m-a miºcat ºi mi-am dat seama cã sunt în prezenþa harului Duhului Sfânt. Peste ani aveam sã-mi aduc aminte cu bucurie acest moment al întâlnirii cu Pãrintele Paisie, cu bunãtatea ºi cu blândeþea lui, cu dragostea lui fãrã margini.

Un alt pãrinte cu chipul blând ºi smerit a fost Pãrintele Arhim. Sofian Boghiu, pe care l-am avut duhovnic în timpul anilor de facultate, din anul 1985 pânã în anul 1989. ªi dupã aceea l-am mai cercetat, iar dupã trecerea la Domnul a Pãrintelui Stareþ Iachint l-am mai cercetat ºi ca Stareþ al Putnei.

Pãrintele Cleopa Ilie, prin verticalitatea ºi demnitatea pe care le avea, dar totodatã ºi prin bunãtatea sa, prin cuvântul rãspicat pe care l-a avut din adânc, venit de la Pãrinþi, din lucrarea lãuntricã pe care o avea, dobândise o anumitã clarviziune a lucrurilor. Pe lângã aceºti pãrinþi, nu în ultimul rând, ci pentru cã este ultimul care a trecut la Domnul, Pãrintele Arsenie Papacioc, cel care a dat ºi mai multã frumuseþe vieþii duhovniceºti. El a fost acela care a pus accentul mai mult pe trãirea prezenþei lui Dumnezeu.

Lor li se adaugã, desigur, Pãrintele Arhim.

Iachint Unciuleac, care mi-a fost stareþ ºi care m-a primit în Mãnãstire la 12 august 1989, dupã toatã rânduiala cãlugãreascã, spovedindu-mã în acelaºi moment când am ajuns ºi a doua zi împãrtãºindu-mã.

Atunci mi-a spus doar atât: "Frate Mihai, la drumul acesta plecãm doar cu Hristos ºi cu Hristos cãlãtorim". El a avut un cuvânt de spus ºi în anul 1992, când IPS Pãrinte Arhiepiscop Pimen mi-a încredinþat ascultarea de Stareþ. Pãrintele Iachint mi-a fost povãþuitor ºi duhovnic pânã la cea din urmã suflare a sa. Dacã ceilalþi pãrinþi au avut blândeþe, verticalitate, demnitate, Pãrintele Iachint s-a remarcat ca Stareþ printr-o rãbdare fãrã margini.

Totodatã, Stareþul Iachint Unciuleac a rãmas în istoria Mãnãstirii Putna ºi a Bisericii din Moldova ca un îndrumãtor de obºte harnic, bun chivernisitor al bunurilor mãnãstirii încât chinovia putneanã a îmbrãcat hainã nouã în timpul stãreþirii sale. La aceastã vrednicã realizare au contribuit mai mulþi ctitori. În primul rând, prin rânduiala lui Dumnezeu, Mitropolitul de atunci al Moldovei, Teoctist, a rânduit din visteria Mitropoliei fonduri trebuincioase pentru reconstruirea palatului ºtefanian pe vechiul amplasament. ªantierul de la Mãnãstirea Putna a fost vizitat de zeci de ori de ierarhul care ºi-a înscris numele alãturi de marii ºi slãviþii ctitori ai acestei mãnãstirii. Þinutul Sucevei nu are astãzi o construcþie mai frumoasã ca aceasta. Numele Stareþului Iachint a fost dãltuit pe pisanie alãturi de numele Mitropolitului ctitor, Teoctist, intrând aºadar în ºirul celor care au vegheat la înfrumuseþarea acestei mãnãstiri cu rezonanþe profunde ca ºi a clopotului de argint curat, în istoria Moldovei. Pe de altã parte, pentru a pãstra adevãrul istoric, trebuie sã amintim cã Stareþul Iachint Unciuleac a fost permanent ajutat de câþiva cãlugãri din obºtea pe care o conducea. Arhimandritul Teodor Pavlo (Tudor), responsabil cu lucrãrile de construcþie, ostenitor neobosit pe ºantierul palatului ºtefanian, apoi eclesiarhul mãnãstirii, Pãrintele Calinic Dumitriu, care rãspundea de bisericã, de muzeu, (unde a funcþionat ca ghid împreunã cu monahul Constantin Chirilã), Pãrintele Sebastian economul, Pãrintele Chesarie duhovnicul, Pãrintele Teofilact, secretarul ºi alþii. Împreunã cu aceºti pãrinþi a sporit lucrarea Stareþului Iachint. Ei toþi au fost martori la osteneala pãrintelui Iachint, ei înºiºi trudind alãturi de el pentru înfrumuseþarea mãnãstirii. Cei care încã condamnã ierarhia Bisericii noastre, sã meargã la Mãnãstirea Putna ºi sã vadã cât a lucrat Patriarhul Teoctist (pe atunci mitropolit) în cei mai grei ani ai regimului comunist, ostil Bisericii. Realizãrile din acele vremuri de la Mãnãstirea Putna au fost o biruinþã întro vreme de mare restriºte.

Prin urmare, pe toþi aceºti pãrinþi a rânduit bunul Dumnezeu sã-i întâlnesc în viaþã ºi chipul lor blând mi-a adus aminte de Pãrinþii Patericului, de pãrinþii de altãdatã. Astãzi, când ei au plecat ºi parcã nu mai avem îndrumãtori, povãþuitori, ne aducem aminte de ei cu recunoºtinþã ºi cu mulþumire cã ni i-a dat Preabunul Dumnezeu mãcar ca sã-i vedem, sã-i cunoaºtem. Iar vederea ºi cunoaºterea lor ne pun în legãturã cu Pãrintele Ceresc, cãci sunt convins cã ei dincolo se roagã pentru noi, mijlocesc pentru noi, ca ºi noi sã putem depãºi ispitele ºi încercãrile acestei vieþi, cãci fãrã de ispite ºi încercãri suntem uitaþi de Dumnezeu.

[RTF bookmark start: }_GoBack[RTF bookmark end: }_GoBackDesigur, au avut o influenþã ºi profesorii din seminar. Cu drag îmi amintesc de Pãrintele Profesor Mihai Vizitiu, de Pãrintele Profesor Hanibal Panþâru de la Seminarul de la Mãnãstirea Neamþ, de Pãrintele Constantin Cojocaru de la Lunca, de Pãrintele Constantin localitatea Mosor, care, prin verticalitatea lor, prin demnitatea lor, prin dorinþa lor de a ne forma pe noi buni slujitori ai Bisericii, au aºezat înlãuntrul nostru acea dorinþã de a-L sluji cu adevãrat pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos.

Cã m-am ridicat sau nu m-am ridicat în înãlþimea lor, aceasta nu-mi este dat mie sã judec. Eu constat, ºi vã spun sincer, rãspicat, cã nu m-am ridicat la înãlþimea acestor pãrinþi pe care i-am cunoscut. Ei rãmân modelele pe care le-am avut ºi pe care le am ºi acum pentru viaþa mea duhovniceascã. Mã strãduiesc sã le ating. Mã strãduiesc sã ating aceste modele, cãci altfel, dacã nu tindem mereu spre Dumnezeu, pentru a ajunge modelele pe care le avem în viaþã, ne plafonãm.

- Preacuvioase Pãrinte Stareþ, ce gust are viaþa petrecutã între zidurile unei mãnãstiri? În cazul sfinþiei voastre, Putna?

- Probabil mã întrebaþi ca stareþ, pentru cã cea mai mare parte a vieþii mele din monahism am petrecut-o ca stareþ. Aº zice cã viaþa în mãnãstire pentru mine a fost grijã ºi purtare de grijã faþã de ceea ce Dumnezeu mi-a dat, faþã de moºtenirea primitã, cãci am primit o moºtenire culturalã, spiritualã, un simþãmânt patriotic, dorinþa înaintaºilor de a pãstra ºi de a da celor care vin dupã noi fãgaºul, linia pe care ei trebuie sã meargã. Cred cã acesta este cuvântul: o pãrinteascã purtare de grijã, aceasta m-a frãmântat ºi mã frãmântã întotdeauna; m-a frãmântat de la început cum sã fac pentru a fi bine înaintea lui Dumnezeu atât obºtea micã a acestei mãnãstiri, cât ºi obºtea mare a Mãnãstirii Putna, ºi aici îi includ pe toþi aceia care vin ºi îºi pleacã genunchii la mormântul Mãriei Sale ºi în faþa icoanei Maicii Domnului fãcãtoare de minuni. Cum sã-i îndrum, cum sã-i primesc ºi sã le dau cuvânt care zideºte, cuvânt care vine de la Dumnezeu, cuvânt care vine de la Pãrinþi, sã le insuflu dragostea de neam ºi de þarã, dragostea faþã de valorile noastre creºtine, faþã de tot ceea ce este bun ºi sfânt.

- Ca stareþ, care ar fi rãspunsul la întrebarea cum se formeazã un monah? Pãrintele Cleopa Ilie mãrturisea, privind lucrãrile bisericii celei mari de la Mãnãstirea Sihãstria, cã mai uºor se construieºte o bisericã de zid decât se formeazã un monah. Unde sunt dificultãþile?

- Dificultãþile cele mari în formarea unui monah se întâlnesc la noi, stareþii. Pentru cã noi, stareþii, nu avem rãbdarea necesarã, rãbdarea ºi discernãmântul de care este atâta nevoie în ziua de astãzi. Pentru formarea unui monah, mai întâi de toate avem nevoie de stareþi rãbdãtori, cu discernãmânt duhovnicesc, prin care monahul sã cunoascã firea lucrurilor. Dacã un stareþ întruneºte aceste condiþii, atunci uºor îl poate forma pe un cãlugãr. Dar dacã el nu are rãbdare cu ucenicul ºi dacã la ucenic nu este ascultare deplinã ºi tãierea voii, atunci este greu. De aceea a spus Pãrintele Ilie Cleopa cã mai uºor construieºti o bisericã, o catedralã decât sã formezi un monah. Tocmai pentru cã aici este de lucru cu partea spiritualã, cu sufletul omului pe care trebuie sã-l formezi. A forma pe cineva nu este un lucru la îndemâna oricui. Sunt puþini secerãtori, seceriºul este mult, dar puþini sunt secerãtorii, spune Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Ei bine, în secerãtori îi vãd pe acei pãrinþi, pe acei clerici care cunosc firea lucrurilor, acei pãrinþi harismatici, adicã purtãtori de duh, care au înlãuntrul lor Duhul Sfânt ºi care lucreazã aºa cum le dicteazã El - ca sã ne amintim de Sfântul Serafim, pe care îl pomenim astãzi. De aceea, când un ucenic merge sã ia cuvânt de la pãrintele sãu, este bine ca înainte sã se roage, cum spunea frumos pãrintele Rafail Noica: "Doamne, dã-i cuvânt pãrintelui meu ºi deschide-mi inima ca sã primesc cuvântul lui ca de la Tine". Ei bine, când este aceastã lucrare frumoasã atât în interiorul ucenicului, cât ºi în interiorul stareþului, atunci este uºor de format un cãlugãr. Dar dacã nu este rãbdare ºi clarviziune din partea stareþului, ºi dacã nu este ascultare deplinã ºi alergare la þintã din partea ucenicului, atunci apar dificultãþi.

- Eu am mai întrebat ºi pe alþi Pãrinþi, Profesori ºi Ierarhi, aici ºi acum vã întreb ºi pe Cuvioºia Voastrã: cum pot rosti rugãciunea minþii mirenii? Toþi Pãrinþii Bisericii îndeamnã ca aceastã rugãciune sã se practice sub îndrumarea duhovnicului. Dacã nici duhovnicul nu cunoaºte acest meºteºug, ce este de fãcut?

- Rugãciunea lui Iisus este bine sã o spunem cu toþii, dar sã nu o lucrãm cu scopul de a dobândi rugãciunea neîncetatã, ci scopul rugãciunii trebuie sã fie unul singur: iertarea pãcatelor ºi preamãrirea numelui lui Dumnezeu. Dacã eu rostesc rugãciunea lui Iisus, sã o fac în chip smerit, sã pun accentul pe pãcãtoºenia mea când cer "miluieºte-mã pe mine, pãcãtosul", ºi când am zis lucrul acesta sã cred cã eu sunt cel mai pãcãtos. Frumos cugeta Pãrintele Sofian Boghiu când era torturat în temniþã de potrivnicii lui, de potrivnicii adevãrului: "Aceºtia se comportã astfel din cauza pãcatelor mele. Eu, cu pãcatele mele, îi influenþez negativ pe ei ºi ei se comportã aºa din cauza pãcatelor mele". Aceasta este cugetarea cea mai smeritã. Smerita cugetare, aºa cum ne învaþã Pãrinþii ºi cum ne putem da bine seama, este un dar de la Dumnezeu pe care omul îl dobândeºte în lupta sa pentru a cãpãta smerenia. Omul trebuie sã se lupte sã câºtige smerenia; pe ea o cerem ºi în rugãciunea de dimineaþã, în care gãsim cererea pentru ceasurile zilei: "Doamne, dã-mi smerenie, ascultare, blândeþe..." Dacã-I cerem lui Dumnezeu sincer, Dumnezeu ne dã, ºi când dã, nu mai ia înapoi. Numai cã noi nu ºtim sã pãstrãm. Rugãciunea sã o rostim cu toþii, dar numai cu scopul de a obþine iertarea pãcatelor ºi de a slãvi numele lui Dumnezeu. Pentru cã Iisus Hristos Domnul a spus cã vor veni ispite ºi încercãri, dar ºi cã tot cel ce va chema numele Domnului se va mântui. Chemând numele Lui, aºa ne vom mântui.

Dacã nu gãseºti un preot ca sã te îndrume, dacã nu ai gãsit încã un povãþuitor, mai cautã-l. Sunt convins cã Dumnezeu þi-l va scoate în cale. Dacã omul Îl cautã sincer pe Dumnezeu, Dumnezeu îi dã instrumentele prin care el sã se formeze ºi sã se aºeze în mângâierea Dumnezeului celui Preasfânt. Pentru cã mâna lui Dumnezeu este deschisã spre cel care tinde cãtre El. Mâna lui Dumnezeu este deschisã ºi braþele Lui îmbrãþiºeazã pe oricine se predã Lui, ºi Dumnezeu îi va da ºi duhovnic, ºi pãrinte, ºi îndrumãtor, ºi tot ceea ce are nevoie. Cu o singurã condiþie: sã caute sincer, ºi nu iscoditor.

- Pãrinte Arhimandrit, pe ce anume se întemeiazã relaþia pãrinte - fiu duhovnicesc?

- Pe rãbdare ºi pe discernãmânt din partea pãrintelui, ºi pe ascultare ºi sinceritate din partea fiului. Aº adãuga, pentru fiul duhovnicesc, ºi statornicie. Statornicia este necesarã pentru toþi: ºi pentru pãrinþi, ºi pentru fiul duhovnicesc. Statornicia în bine; nu astãzi sã vrei binele, iar mâine sã vrei rãul. Pãrintele stareþ Iachint avea o vorbã: sã rãmâi constant, vertical, demn în statura pe care o ai. Fiecare dintre noi are o chemare ºi în chemarea aceasta sã te aºezi ºi sã lucrezi, cãci Dumnezeu a avut un gând ºi are o lucrare de îndeplinit cu fiecare dintre noi. Nu ne-am nãscut întâmplãtor, nu ne-am nãscut oricum în lumea aceasta, numai dintr-o întâlnire pãtimaºã dintre tatã ºi mamã, ci Dumnezeu a fost acela care a dat sufletul. Când a dat sufletul, Dumnezeu a avut un gând ºi apoi are o lucrare de îndeplinit în lume cu acel suflet. Eu trebuie sã fiu conºtient de aceastã lucrare a lui Dumnezeu. De fapt, nu e nimic altceva decât împlinirea cuvântului din "Tatãl nostru": "Facã-se voia Ta". "Fie voia Ta, Doamne, întru mine". Când m-am pus la dispoziþia lui Dumnezeu, m-am aºezat în palma lui Dumnezeu, iar El lucreazã ºi astfel eu mã aºez în lucrarea lui Dumnezeu, mã aºez acolo unde trebuie sã fiu, acolo unde am fost chemat sã-mi gãsesc scopul, menirea mea, talantul, ºi atunci este bine.

- Preacuvioase Pãrinte Stareþ, revenind ºi insistând puþin, la primele noastre întrebãri, dacã aþi face o radiografie a sufletului românului la ora aceasta, cum l-aþi surprinde?

- Este greu de spus, fiindcã trebuie sã nu criticãm, sã nu vorbim de rãu, dar sã ne vedem adevãrata faþã. Avem ºi români buni, români care-ºi iubesc valorile, români care sunt conºtienþi cã neamul ºi þara parcã se clatinã ºi nu mai stau pe pilonii cei tari ai credinþei, pe adevãr, pe dreptate ºi pe muncã. Cred cã dacã aceºti piloni tari stau la temelia societãþii ºi dacã ne cunoaºtem istoria, atunci neamul stã bine. ªi românul se aºazã în valorile lui. Dar dacã lipsesc aceºti piloni, dacã punem în locul adevãrului minciuna, în loc de interesul naþional punem interesul de grup ºi de buzunar, ºi în loc de muncã umblãm cu viclenii ºi pe lângã toate acestea uitãm de istoria neamului, de strãmoºii noºtri, de modelele mari pe care le-am avut, atunci vom avea parte numai de rãu, atunci vom fi mereu pe muchie de cuþit ºi la margine de prãpastie.

Pãrintele Sofian spunea cã omul are demnitate ºi este unitate în interiorul lui, între cuvânt ºi faptã, atât timp cât este unitate între minte ºi inimã. Dacã nu vom reuºi sã facem unitate între minte ºi inimã, adicã ce gândim sã ºi facem, ºi aceasta numai în Dumnezeu ºi numai cu Iisus Hristos, nu ne putem numi oameni. Oameni cu adevãrat. Nu eºti om dacã nu-L ai pe Iisus Hristos cu tine. "Dacã nu trãieºte înlãuntrul tãu Hristos, nu poþi înþelege corect lucrurile în viaþã. Inima sã-þi batã cu Hristos, sã-L respiri pe Hristos!

Numai atunci eºti om adevãrat", spune pãrintele Sofronie Saharov. Nãdãjduim, cu ajutorul lui Dumnezeu, ca românul, cel de azi, dar ºi cel de mâine, sã se aºeze în propria matcã ºi sã vadã cã fãrã aceste valori nu poþi merge mai departe nici ca neam, nici ca þarã.

Nãdãjduim, privind la strãmoºi ºi având valorile acestea, cã vom vieþui ca neam ºi ca þarã aºa cum se cuvine. Cãci un neam dãinuieºte numai prin cunoaºterea rãdãcinilor ºi prin urmarea modelelor bune. Fãrã aceastã cunoaºtere este greu sã mergem mai departe.

- Preacuvioase Pãrinte Melchisedec, vã mulþumim din suflet pentru tot!...

- Sã aveþi parte de multã binecuvântare ºi sporitã bucurie!...

Stelian GOMBOª

5

Argeºul Ortodox

Cum sã faci sã nu te arzi cu pãcatul? Într-o zi un copil este fascinat de flãcãrile jucãuºe, roºii ºi portocalii care se vãd prin sticla de la uºa ºemineului, sau a sobei. Copilul încearcã sã facã orice sã ajungã sã punã mâna acolo, însã datoritã faptului cã mama lui este aproape el este împiedicat sã facã acest lucru. Dar într-o zi în care mama lui nu este acasã, sau înãuntru în casã, el va încerca sã vadã ce interesant e focul ºi atunci se va arde, iar dacã se va arde îl va durea ºi atunci va vedea ce înseamnã rãul. Dar pentruca sã vezi ce înseamnîã rãul nu înseamnã cã trebuie sã pui tu mâna.

Cum sã faci în viaþã sã nu te arzi cu pãcatul? La aceastã întrebare pot fi date mai multe rãspunsuri.Fie sã nu priveºti la pãcat, fie sã asculþi de cei care te învaþã bine, cã te poþi arde jucându-te cu rãul. Nu te juca cu pãcatul cã te va arde.

Viaþa noastrã este o permanentã experienþã. Foarte mulþi oameni doresc sã experimenteze orice, cu speranþa cã dupã ce vopr experimenta vor învãþa din experienþa respectivã, binele. Adicã dacã vor experimenta rãul, vor cunoaºte rãul ºi profunzimea lui, îl vor da la o parte ºi vor face numai binele, experimentându-l mai departe doar pe acesta. Aceasta este o teorie foarte frumoasã ºi interesantã. Nu este posibil întotdeauna ca sã experimentezi rãul ºi sã nu þi se întâmple nimic. În anumite situaþii ale vieþii, experienþa cu rãul, cu pãcatul sã te afecteze atât de mult încât sã fii marcat pentru toatã viaþa, iar consecinþele sã fie atât de mari ºi profunde încât sã lase niºte urmãri teribile în viaþa ta. E bine oare sã experimentezi rãu, sau nu?. Iar dacã nu experimentezi rãul, de unde ai putea sã ºtii de consecinþele acestuia? Poþi sã ceri unui copil sã trãiascã prin credinþã? Trãieºte oare copilul prin credinþã? A trãi prin credinþã este o adevãratã luptã în fiecare moment ºi aspect al vieþii noastre, o luptã permanentã de când suntem mici ºi pânã la finalul vieþii noastre.

Sunt oameni care vor sã încerce ei toate lucrurile ºi dacã constatã cã sunt rele ºi aducãtoare de consecinþe negative, atunci, spun ei, o sã aibã grijã sã nu le mai practice. Viaþa noastrã este prea scurtã ca sã încercãm tot rãul care existã ºi sã mai ai timp sã alegi ºi binele, pentru cã te vei gãsi în situaþia aletgând dupã rãu ºi ne mai termind cu el, nu vei avea timp sã cauþi ºi sã te preocupi cu binele. În viaþã sunt foarte multe lucruri pe care poþi sã le încerci. Dacã ar fi sã întreb pe cineva l-aº întreba dacã poate încerca lepra? Poþi sã încerci sã vezi cum e lepra ºi pe urmã sã te rãzgândeºti ºi sã afirmi faptul cã nu mai vrei sã fii lepros. În cazul unor boli, greu de vindecat sau chiar incurabile, nu poþi sã iei o atitudine de felul de a le încerca prin experienþa vieþii tale. Înainte ca sã experimentezi o boalã incurablã, sau chiar lepra, trebuie sã te hotãrãºti dacã vrei sã fii un bolnav care nu mai poate fi vindecat, sau sã fii lepros sau nu. Dacã vrei sã fii bolnav sau lepros, atunci experimenteazã în viaþã ta boala aceasta ºi vei fi lepros sau bolnav pentru tot restul vieþii tale. Dacã vrei sã nu fii lepros nu te atinge de aceastã boalã. Fereºte-te de ea.

Cautã sãnãtatea ºi nu boala, binele ºi nu rãul. În timpurile lui Iisus Hristos, datoritã faptului cã lepra era o boalã de nevindecat, Mântuitorul nostru, comparã pãcatul cu lepra. Atunci când eºti ispitit sã pãcãtuieºti ar fi bine sã te gândeºti mai înainte dacã vrei sã fii lepros (pãcãtos) saz nu, pentru cã dupã ce ai experimentat lepra pãcatului, eºti pãcãtos deja ºi nu mai poþi schimba nimic. Existã totuºi o salvatre, caare este unicã ºi anume intervenþia lui Iisus Hristos, care prin meritele Crucii Sale, te poate salva de lepra pãcatului. Înþeleptul rege Solomon spunea: „Am cugetat apoi în inima mea, sã desfãtez trupul meu cu vin - pe când cugetul meu umbla dupã înþelepciune ºi cerceta nebunia - pânã ce voi vedea ceea ce este bun pentru fiii oamenilor sã facã sub cer în vremea vieþii lor.” Ecl. 2,3. Aici gãsim un amestec de valori morale, Cum este posibil oare ca inima sã te cârmuiascã cu înþelepciune, în timp ce tu stãruieºti în nebunie, pentru a putera afla, pentru a putea descoperi ceea ce este bine? Mulþi oameni din lumea noastrã sunt ispitiþi cu un astfel de mod de gândire, în timp ce trupul lor este lãsat pradã plãcerilor pãcatului, ei cred cã se pot purta cu înþelepciune. Acest mod de gândire devine un mod de viaþã, din pãcate, pentru mulþi oameni. Atunci când ºtii ce înseamnã rãul ºi ºtii ºi consecinþele acestuia ºi totuºi tu îl alegi cu bunã ºtiinþã, crezând cã din acel rãu vei scoate bine. Asta este o curatã nebunie, este esenþa rãului, a pãcatului. Mulþi semeni de-ai noºtri gândesc în aceºti termeni, experimentând rãul, iar dupã aceea vor avea ei grijã ºi se vor feri de rãu. În Sfinta Scripturã gãsim un exemplu clasic ºi anume pe Samson cel puternic, care este adormit, este legat bine cu funii, aude strigãtul care-i spune cã filistenii sunt asupra lui

6

ºi cu ajutorul lui Dumnezeu rupe funiile ºi scapã. „Dupã acestea a iubit el o femeie care trãia în valea Sorec ºi pe care o chema Dalila. La aceasta au venit fruntasii Filistenilor si i-au zis: "Amãgeºte-l ºi aflã în ce stã puterea lui cea mare ºi cum l-am putea prinde, ca sã-l legãm ºi sã-l supunem; ºi-þi

vom da pentru aceasta o mie ºi o sutã de sicli de argint". ªi a zis Dalila cãtre Samson: "Spune-mi ºi mie în ce stã puterea ta cea mare ºi cu ce sã te lege ca sã te supunã?" I-a rãspuns Samson: "De mã vor lega cu ºapte vine crude ºi încã neuscate, voi ajunge slab ºi voi fi ca ºi ceilalþi oameni".

Atunci i-au adus ei fruntaºii Filistenilor ºapte vine crude ºi încã neuscate ºi ea l-a legat cu ele. ªi unii stãteau la pândã la ea în odaia de dormit; ºi ea a zis cãtre Samson: "Samsoane, Filistenii vin asupra ta!" Atunci el a rupt vinele, cum ar fi rupt o aþã de câlþi arºi de foc. ªi astfel nu s-a aflat de unde vine puterea lui.” (Jud. 16,4-9).

A doua oarã se aºeazã din nou în aceaºi poziþie, pe genunchii femeii respective, ca sã fie înºelat ºi legat din nou.

De ce oare Samson, care a avut odatã experienþa rãului, a mai încercat încã o datã aceeaºi experienþã? Rãspunsul îl dã chiar el ºi anume cã va face din nou ca întâia datã. Adicã el va sta din nou acolo, va fi legat ºi el se va dezlega din nou, adicã el spunea cã se va juca puþin cu rãul, cu pãcatul. În mintea sa el voia sã-l pãcãleascã pe diavolul. Legaþi-mã voi, zicea el, cã eu mã voi ruga Domnului ºi voi scãpa. Sã te joci cu pãcatul e foarte riscant. În cele din urmã Samson s-a încurcat rãu de tot ºi a plãtit scump pentru asta, inclusiv cu lumna ochilor sãi. În situaþia în care Samson s-a lãsat ameþit de vin, încercând plãcerea pãcatului în casa unei femei de o moralitate îndoielnicã, crezând cã va cãuta înþelepciunea, în timp ce se va lãsa pradã nebuniei pãcatului.a suportat grozavele consecinþe ale pãcatului sãu.

De ce oare citim despre Dumnezeu cã înepe judecata cu bãtrânii din Templu, din faþa altarului, cu cei care se numesc credincioºii Lui?. „Atunci slava Dumnezeului lui Israel s-a pogorât de pe heruvimul pe care se afla la pragul casei. ªi a chemat Domnul pe omul cel îmbrãcat în haina de in, care avea la brâu unelte de scris, ªi i-a zis Domnul: Treci prin mijlocul cetãþii, prin Ierusalim, ºi însemneazã cu semnul crucii (litera "tau" care în alfabetul vechi grec avea forma unei cruci) pe frunte, pe oamenii care gem ºi care plâng din cauza multor ticãloºii care se sãvârºesc în mijlocul lui". Iar celorlalþi le-a zis în auzul meu: "Mergeþi dupã el prin cetate ºi loviþi! Sã nu aveþi nici o milã ºi ochiul vostru sã fie necruþãtor! Ucideþi ºi nimiciþi pe bãtrâni, tineri, fecioare, copii, femei, dar sã nu va atingeþi de nici un om, care are pe frunte semnul "+"! ªi sã începeþi cu locul Meu cel sfânt!" ªi au început ei cu bãtrânii, care erau înaintea templului.” (Iez. 9,3-6). Asta înseamnã cã ºi credincioºii Doimnului, cei care au pretenþie cã slujesc Domnului, pot face anumite fapte necurate, anumite pãcate, la fel ca ºi pãgânii. Vin oamenii la Templu, la Sfânta Bisericã, se roagã, se închinã Domnului, ºi mergând cãtre casã se abat ºi pe cãrarea nelegiuirii. Câþi creºtini, plecând de la Biserica, dupã slujba Domnului, ducându-se cãtre casele lor, ajung pe la crâºme, pe la baruri

sau prin alte locuri de distracþie, pline de pãcat. Vine creºtinul la Bisericã, se roagã Domnului pentru pãcatele sale, iar apoi plecând de acolo ajunge din nou sã facã acelaºi gen de pãcate, pentru care s-a rugat mai înainte Domnului pentru iertare. Ce cautã oare un creºtin acolo, în locurile unde pãcatul este la el acasã?Ce legãturã este între Dumnezeu ºi diavolul? Niciuna. Aºa ar trebui sã fie ºi între copii Domnului, sã nu fie nici o legãturã între ei ºi pãcat. Câþi oameni se fac prieteni cu diavolul pentru diverse interese omeneºti. Sfânta carte spune însã: „Nu va înjugaþi la jug strãin cu cei necredincioºi, cãci ce însoþire are dreptatea cu fãrãdelegea? Sau ce împãrtãºire are lumina cu întunericul? ªi ce învoire este între Hristos ºi Veliar sau ce parte are un credincios cu un necredincios? Sau ce înþelegere este între templul lui Dumnezeu ºi idoli? Cãci noi suntem templu al Dumnezeului celui viu, precum Dumnezeu a zis cã: "Voi locui în ei ºi voi umbla ºi voi fi Dumnezeul lor ºi ei vor fi poporul Meu". (2 Cor. 6,14-16).

Solomon a încercat sã ia cât mai multe avantaje din lumea aceasta ºi în acelaºi timp sã nu piardã nici Împãrãþia lui Dumnezeu. În mintea lui era mereu ideea cã el este suficient de inteligent sã se bucure ºi de lumea aceasta ºi de lumea viitoare. Acesta a fost stilul ºi proiectul lui de viaþã.

Ce concept ciudat în viaþã, sã doreºti sã stãrui în nebunie, în timp ce crezi cã vei pãstra înþelepciunea pentru ca sã afli ce este binele care trebuie fãcut. Chiar de la început diavolul a spus primei perechi de oameni, Adam ºi Eva, încercând sãi amãgeascã, dacã nu s-au plictisit sã facã numai binele, fãrã sã facã ºi altceva decât a spus Creatorul. În aceste condiþii în discuþia diavolului cu Eva, la rãspunsul ei, acesta i-a zis: „Iar femeia a zis cãtre ºarpe: "Roade din pomii raiului putem sã mâncãm; Numai din rodul pomului celui din mijlocul raiului ne-a zis Dumnezeu: "Sã nu mâncaþi din el, nici sã vã atingeþi de el, ca sã nu muriþi!" Atunci ºarpele a zis cãtre femeie: "Nu, nu veþi muri! Dar Dumnezeu ºtie cã în ziua în care veþi mânca din el vi se vor deschide ochii ºi veþi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele ºi rãul".” (Gen.3,2-5).

Daniel ºi cei trei tineri în Babilon au trãit ºi ei fãrã sã facã compromis. Iosif, în Egipt, a trãit fãrã compromis, chiar dacã acel compromis i-ar fi adus anumite privilegii materiale. Cu toate astea aceºtia ºi-au trãit credinþa fãrã a o compromite.

Concluzia regelui Solomon, dupã o viaþã plinã de cãutãri este aceasta: „Iatã pe scurt; tot ceea ce ai auzit aceasta este: Teme-te de Dumnezeu ºi pãzeºte poruncile Lui! Acesta este lucru cuvenit fiecãrui om.”(Ecl. 12,13). Ce bine ar fi sã începi viaþa de aici, de la aceastã conluzie, fãrã sã alegi sã cauþi nebunia, încercând sã-þi pãstrezi înþelepciunea, cum a zis Solomon la început. Oare de ce este atât de tentantã aceastã soluþie, de a încerca ºi nebunia vieþii. Dacã omul crede cã îl poate pãcãli pe diavol, se înºalã amarnic. Noi nu vom putea scoate nebunia ºi prostia din viaþa noastrã dacã nu vom învãþa ceva de la Eclesiastul. Aceasta este cea mai ispititoare învãþãturã, cea mai ispititoare filosofie. O învãþãturã care justificã pãcatul ºi care a introdus pãcatul în aceastã lume. Ca ºi creºtini sã nu stãm în umbra pomului cunoºtinþei binelui ºi a rãului, ºi sã ne apropiem mai mult de pomul vieþii, al vieþii veºnice. Ai putea oare tu sã te plictiseºti de pomul vieþii? Oare de ce nu cãutãm noi ºi astãzi mai mult pomul vieþii veºnice? De ce nu cãutãm mai mult împãrãþia lui Dumnezeu, decât lumea asta?

Dragul meu cititor, dacã ai putea sã înþelegi ce prieten bun este pentru tine Mântuitorul nostru Iisus Hristos? Viaþa noastrã ne oferã modele care-L prezintã pe Dumnezeu într-o formã neprietenoasã, dar Dumnezeu este bun, este iubitor, este ajutorul nostru care nu lipseºte niciodatã în nevoi, este adãpostul ºi sprijinul nostru. Ce mare lipsã de înþelepciune, ca în loc sã asculþi de Dumnezeu ºi poruncile Lui, sã alegi nebunia vieþii, crezând cã ve-i avea tu puterea sã pãcãleºti rãul ºi pe cel care promoveazã, adicã pe diavol. Cu fiecare greºealã, cu fiecare pãcat pe care noi îl fãptuim, noi îl dãm la o parte pe Iisus Hristos, neglijând valoaea Crucii Sale ºi ne alegem pe noi înºine, care credem noi cã rãmânem înþelepþi, chiar dacã alegem în viaþã anumite fapte nebuneºti, pãcãlind rãul ºi alegând binele. De ce sã încerci ºi tu ºi eu ceea ce a încercat Adam ºi Eva, ce a încercat Solomon ºi alþi în decursul timpului?

Sã ne întoarcem cu credinþã ºi cu pocãinþã la frumuseþea caracterului Mântuitorului nostru, sã ne întoarcem cu smerenie la valoarea Crucii Lui, pe care s-o purtãm cu cinste ºi credinþã în pieptul nostru, sã vedem ce companie minunatã ne oferã Iisus Hristos, care a muritt pe cruce pentru pãcatele noastre. Sfântul Apostol Pavel spunea: „Cãci pentru mine a trãi este Hristos” ()Fil. 1,21. Ce bine ar fi, ca ºi pentru noi, a trãi sã însemne sã nu umblãm dupã nebunia acestei lumi, ci dupã sfintele poveþe ale Mântuitorului nostru. Doamne ajutãne sã experimentãm în fiecare zi dragostea Ta ºi mai puþin nebunia acestei lumi. A cunoaºte dragostea Mântuitorului este cea mai frumoasã aventurã a credinþei, una care nu se va sfârºi. Sã fim gata sã spunem ºi noi ca Sfântul Apostol Pavel: „Iar mie, sã nu-mi fie a mã lauda, decât numai în Crucea Domnului nostru Iisus Hristos, prin care lumea este rãstignitã pentru mine, ºi eu pentru lume!” (Gal. 6,14).

Doamne ajutã-ne!

Dr. Ioan-Gheorghe ROTARU

Argeºul Ortodox

Înmultirea pâinilor – presararea iubirii

„Nu numai cu pâine va trai omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu“ (Matei 4,4). În Vechiul Testament Dumnezeu a saturat pe Moise si poporul ales cu mana cereasca, acum Însusi Fiul lui Dumnezeu, vazând multimile si tamaduindu-le bolnavii, linistindu-le sufletele si îi hraneste cu pâine, o altfel de pâine. Cuvântul Sau divin este pâinea vietii pentru sufletele slabanogite de pacate, îi împartaseste Domnul cu mila Sa, în care suntem cuprinsi toti asa cum învata o rugaciune a Bisericii ,, Dumnezeu pe cei drepti ii iubeste si pe cei pacatosi ii miluieste”. ,,Locul este pustiu si vremea iata a trecut; deci, da drumul multimilor ca sa se duca în sate, sa-si cumpere mâncare”. (Matei 14,15)

Hrana într-un loc pustiu, unde era de gasit?

Mântuitorul îi duce pe oameni în pustie pentru a le arata ce înseamna un trup gol în interior, oare ce poti aduna dintr-un loc pustiu?

Spiritual te cuprinde aceasta neliniste, simtind parca pustiul acestei lumi si în golul sufletesc al omului, în pustiul lui, sa dai, de la Hristos, impreuna cu El, , umplând golul cu hrana care nu se da si nu se sfârseste, care se împarte si nu se desparte.

Taboul acesta existential este conturat de spatiu si timp, caci spatiul era unul pustiu, iar vremea era târzie, evocând astfel cele doua categorii existentiale. ,,N-au trebuinta sa se duca; dati-le voi sa manânce”. (Matei 14, 16) Aceste cuvinte ale Mântuitorului spun totul : nu-i lasati sa plece de lânga Mine, nu trebuie

sa se duca nicaieri, vor gasi aici hrana pe care nimeni nu le-o poate da. Când cineva pleaca de lânga Dumnezeu, pleaca de lânga mila Lui, se desparte de bucurie.

“Cum m-a trimis pe Mine Tatal, Eu va trimit pe voi”. Îi pregatea pe ucenici pentru misiune.

Aceasta avea sa fie menirea lor: sa hraneasca, sa împlineasca cuvântul profetului Amos, de odinioara: “Va veni vremea când va fi foame în lume. Dar nu numai foame de pâine, ci si foame de cuvântul lui Dumnezeu”. Acum, de la Tatal prin Fiul, în Duhul Sfânt, pâinile capata o noua viata, o noua lucrare a Sfintei Treimi, ca la Botez, si trec în mâinile ucenicilor parte cu parte, iar de la ei la multimi, si se hranesc multimile, ce fericiti acei oameni!

Cât belsug a adus Dumnezeu în locul acela pustiu, caci au ramas douasprezece cosuri, pe care le-au strâns ucenicii. Astfel e belsugul harului dumnezeiesc – nesfârsit si vesnic din vesnicia lui Dumnezeu. În acel pustiu e o oaza de paradis, în care Hristos împartaseste multimile; transforma pustiul în gradina a Edenului, un loc de unde Iisus vegheaza asupra noastra, dar vrea sa vada ca si noi ostenim pentru salvarea noastra.

Ca noi, mai ales, stim ca El, Iisus, Fiul lui Dumnezeu, este trimisul Parintelui Ceresc. Si, ca Fiu al Parintelui Ceresc, ne stie pe noi toti, înradacinati în aceeasi obârsie, a Lui, ca frati ai Lui. El sufera împreuna cu noi si noi suferim împreuna cu El si biruim împreuna cu El, stiind ca pe El, Fiul lui Dumnezeu, L-a trimis Tatal, pentru noi oamenii si pentru a noastra mântuire.

Sa-l lasam sa ne hraneasca, dar sa ne si întareasca pe noi, prin suferinta, prin încercari si prin iubire si, mai mult, prin nevointa sa biruim.

Preot Robert NICOLAE

Relatarea adormirii Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, de cãtre Sfântul Ioan Evanghelistul V. Izvoare: Relatarea adormirii Preasfintei Nãscãtoare de Dumnezeu, de cãtre sfântul Ioan Evanghelistul 4. Sosirea lui Ioan ºi convorbirea Mariei cu el Pe când se ruga Maria cu rudele ºi apropiaþii ei, a venit dintr-odatã Sfântul Apostol Ioan pe norii cerului purtat, a bãtut la uºã ºi, deschizând, a intrat. Din pricina revederii neaºteptate dimpreunã sau tulburat cu duhul ºi suspinând, nu ºi-au mai putut þine lacrimile.

Cãutând sã afle pricina aducerii suprafireºti, Ioan a întrebat-o pe Maica Domnului care i-a vestit cã va ieºi din trup, rugându-l sã þinã în siguranþã trupul sãu, sã-l punã în mormânt, pãzindu-l cu

ceilalþi apostoli, din pricina arhiereilor pe care-i surprinsese când se sfãtuiau sã predea focului trupul ei dupã moarte.

Apoi l-a dus în odaia unde avea pregãtite toate hainele sale de îngropãciune, arãtându-i ºi ramura de palmier datã de cãtre înger spre a o duce la prohodirea sa.

5. Sosirea celorlalþi Apostoli, inclusiv a lui Pavel ªi pe când ieºeau din acea cãmarã, dintr-o datã s-a fãcut un tunet ºi toþi apostolii s-au coborât pe nor de la marginile lumii la uºa Mariei, ºi Pavel deopotrivã cu dânºii.

Iar Petru a zis: Fraþilor, sã ne rugãm lui Dumnezeu care ne-a adunat, mai ales cã ºi

fratele nostru, Pavel e împreunã cu noi, bucuria sufletului nostru, cãci s-a împlinit scriptura care zice: Iatã ce este frumos sau ce e plãcut decât numai ca fraþii sã locuiascã împreunã.

Atunci Pavel ºi ceilalþi apostoli au îndemnat pe Petru sã împlineascã cuvântul de rugãciune, pentru care lucrare Petru ºi-a întins mâinile spre Domnul.

6. Convorbirea lui Ioan cu ceilalþi apostoli Dupã rugãciune, Petru ºi Andrei au întrebat: Ioane,cel iubit de Domnul, când ai venit aici ºi de câte zile eºti ºi pentru ce? Iar Ioan le-a spus despre aducerea suprafireascã pe norii cerului, aidoma lor, ºi despre cum a gãsit mulþime mare în

jurul Maicii Domnului petrecând-o pentru ieºirea sa din trup.

7. Apostolii o salutã pe Maria Atunci intrând în casa Mariei, apostolii au zis cu un glas: Marie, sora noastrã, Maica tuturor celor mântuiþi, harul Domnului sã fie cu tine!

Iar ea vãzându-i a rãspuns zicând: ªi cu voi fie harul! Dar cum de aþi intrat aici într-un suflet, cãci vã vãd adunaþi? ªi a zis fiecare cum au fost aduºi pe nori din toate þinuturile într-o clipã. ªi au îmbrãþiºat-o toþi începând de la Petru ºi pânã la Pavel zicând: Sã te binecuvânteze Domnul care mântuieºte pe toþ!

Pr. prof. Andrei CÃNUÞÃ

7

Argeºul Ortodox

Ortosinteze

Liturghie Arhiereascã la biserica Sfinþii Trei Ierarhi din Mioveni Biserica maramureºeanã din oraºul Mioveni ºi-a sãrbãtorit astãzi hramul, închinat Sfinþilor Trei Ierarhi.

Cu acest prilej, Înaltpreasfinþitul Pãrinte Calinic, Arhiepiscopul Argeºului ºi Muscelului, împreunã cu un sobor de preoþi ºi diaconi, a oficiat Sfânta Liturghie arhiereascã.

Chiriarhul Eparhiei a adresat credincioºilor prezenþi un cuvânt de învãþãturã, amintind de importanþa cinstirii celor trei sfinþi ierarhi: Vasile, Grigorie ?i Ioan, dar ?i de eforturile enoriaºilor din aceastã parohie care au avut ca rezultat finalizarea frumoasei biserici maramureºene din oraºul Mioveni.

La îndemnul Înaltpreasfinþitului Pãrinte Calinic, construcþia acestei biserici a început în 2009, fiind finalizatã pânã în luna decembrie a acelui an.

Lucrãrile au fost executate de o echipã de meºteri tâmplari condusã de pãrintele Ion Pop din Poienile Izei.

Departamentul Economic ºi Construcþii al Arhiepiscopiei Argeºului ºi Muscelului a supravegheat permanent aceastã importantã construcþie care se distinge prin arhitectura unicã în peisajul spiritual al acestei urbe. De asemenea, parohia Sfinþii Trei Ierarhi a primit din partea Eparhiei un important sprijin financiar pentru definitivarea acoperiºului bisericii.

Un ajutor deosebit a fost oferit de Primãria oraºului Mioveni, dar ºi de credincioºii parohiei.

Un rol deosebit în coordonarea acestor lucrãri aparþine preoþilor slujitori rânduiþi pentru aceastã bisericã: Ionuþ Tudor, Cozmin Þuþuianu ºi ªtefan Marius.

Prin aceastã impunãtoare construcþie se împlineºte un gând al Înaltpreasfinþitului Pãrinte Calinic, care a îndemnat sã se ridice câte o bisericã maramureºeanã în fiecare protopopiat din cuprinsul Eparhiei, numãrul acestora ajungând pânã în prezent la cinci.

ªedinþa Adunãrii Eparhiale în Arhiepiscopia Argeºului ºi Muscelului Într-o frumoasã locaþie din munþii Fãgãraº, sub preºedenþia Înaltpreasfinþitului Pãrinte Calinic, în Arhiepiscopia Argeºului ºi Muscelului s-au desfãºurat astãzi lucrãrile Adunãrii Eparhiale. ªedinþa a fost precedatã de o slujbã de tedeum oficitã în Catedrala Arhiepiscopalã din municipiul Curtea de Argeº.

Chiriarhul Eparhiei a mulþumit celor direct implicaþi pentru activitatea desfãºuratã în aparatul administrativ, dar ºi membrilor mireni care au contribuit decisiv la realizãrile pe care biserica argeºeanã le-a avut în anul 2012. În cadrul ºedinþei s-a dat citire referatelor întocmite de cãtre comisiile de resort, fiind reliefatã activitatea desfãºuratã pe parcursul anului 2012, în Eparhia Argeºului ºi Muscelului, din punct de vedere administrativ, economic, cultural, social-filantropic, educaþional ºi patrimonal.

Dupã prezentarea referatelor, o parte din membrii Adunãrii Eparhiale ºi-au prezentat opiniile legate de realizãrile anului 2012, amintind fiecare de implicarea personalã pe care a avut-o în viaþa religioasã a Eparhiei. În timpul desfãºurãrii lucrãrilor Adunãrii Eparhiale, cei prezenþi au avut posibilitatea sã vizioneze o retrospectivã a principalelor evenimente petrecute în anul 2012 în Arhiepiscopia Argeºului ºi Muscelului, prezentate în jurnalele de ºtiri ale postului de televiziune Trinitas Tv. © Biroul de presã al Arhiepiscopiei Argeºului ºi Muscelului

Concursul Naþional Dumitru Stãniloae În Arhiepicopia Argeºului ºi Muscelului s-a desfãºurat astãzi etapa eparhialã a concursului naþional „Pãrintele Dumitru Stãniloae -110 ani de la naºtere ºi 20 de ani de la trecerea la cele veºnice”. Treisprezece elevi de la seminariile teologice ale Eparhiei au susþinut o probã scrisã, tema fiind "Viaþa ºi activitatea Pãrintelui Dumitru Stãniloaie".

Examenul s-a desfãºurat în prezenþa unei comisii formatã din profesori, prezidatã de Înaltpreasfinþitul Pãrinte Calinic, Arhiepiscopul Argeºului ºI Muscelului.

Concursul îºi propune sã descopere pe cei interesaþi de aprofundarea ºi promovarea operei Pãrintelui Dumitru Stãniloae. Se adreseazã elevilor din clasele a IX-a - a XII-a de la

seminariile º i liceele Teologice ortodoxe, studenþilor ºi masteranzilor de la facultãþile de Teologie Ortodoxã din România. Câºtigãtorul fazei eparhiale se calificã pentru faza mitropolitanã.

Biroul de presã al Arhiepiscopiei Argeºului ºi Muscelului