Calea cea mică, nr. 25 - aprilie 2014

Suflet terezian

Isus este acolo cu crucea sa! Privilegiatã a iubirii sale, el vrea sã te facã asemenea lui; de ce te înspãimânþi cã nu-þi vei purta crucea fãrã sã slãbeºti?

Isus, pe drumul Calvarului, a cãzut de trei ori ºi tu, sãrmane copilaº, sã nu te asemeni Mirelui tãu?

Tu nu ai vrea sã cazi de o sutã de ori, dacã trebuie, pentru a-i dovedi iubirea ta, ridicându-te cu mai multã putere ca înainte de cãdere!...

Celine, desigur cã Isus te iubeºte cu o dragoste aparte pentru a te încerca astfel…

Ce privilegiu ne acordã Isus, trimiþându-ne o atât de mare durere!

Ah, Eternitatea nu va fi prea lungã pentru a-i mulþumi.

El ne copleºeºte cu favorurile sale, ca pe cei mai mari sfinþi.

Pentru ce o aºa mare predilecþie? Este un secret pe care Isus ni-l va releva în Patrie, în ziua în care „el va ºterge toate lacrimile din ochii noºtri” (Ap 21,4).

Acum nu mai avem nimic de sperat pe pãmânt, nimic decât suferinþã ºi iarãºi suferinþã… Heruvimii din cer ne invidiazã fericirea.

Oh, cât costã sã-i dai lui Isus ceea ce cere el! Ce fericire cã aceasta costã! Ce bucurie inefabilã sã ne purtãm crucea cu slãbiciune!

Sfânta Tereza a Pruncului Isus, Scrisoarea a II-a cãtre sora sa, Celine

Rugãciune Cerul meu eu l-am gãsit în Trinitatea sfântã Care strãluceºte în inima mea, prizonierã a iubirii.

Acolo, contemplând pe Domnul meu, îþi repet fãrã teamã Cã vreau sã te slujesc ºi sã te iubesc pentru totdeauna.

Isuse, singura mea iubire, îþi cer pentru mine ºi pentru cei care îmi sunt dragi, harul de a împlini perfect voinþa ta sfântã, de accepta pentru iubirea ta bucuriile ºi suferinþele acestei vieþi trecãtoare, pentru ca sã fim într-o zi reuniþi în cer pentru toatã veºnicia. Amin.

(Sfânta Tereza a Pruncului Isus)

Biletul intim al Terezei Sfinþii îºi au originalitatea lor. Novicea „precoce”, Tereza a Pruncului Isus ºi a Divinei Feþe nu a fost lipsitã de aºa ceva. Din primul moment al profesiunii sale de cãlugãriþã carmelitã, a voit ca dãruirea ei totalã lui Isus sã fie pecetluitã cu un obiect uman, supranaturalizat, un bilet, pe care ºi-a înscris gândurile ºi simþãmintele fiinþei sale, bilet pe care îl purta lângã inimã, ºi este datat: 8 septembrie 1890.

Din acest bilet, ne dãm seama care sunt cuvintele definitorii pentru viaþa cãlugãriþei Tereza: Totul. Tu, Isuse, sã fii pentru mine, totul!

Pacea. Cuvânt repetat de trei ori, unul dupã altul: Cele pãmânteºti sã nu-mi poatã tulbura pacea, nicicând. Nimic sã nu-mi tulbure pacea. Isuse, nu-þi cer decât pacea!.

Iubirea. Cuvânt de asemenea repetat, ca ºi pacea: Nu-þi cer (Isuse,) decât pacea ºi iubirea, iubirea nesfârºitã, iubirea care nu mai sunt eu ci tu,Isuse!

Martirã. Martiriul este în strânsã legãturã cu iubirea, dovada iubirii supreme, în dorinþa de a fi unit pentru totdeauna cu Iubirea. Tereza vrea aceasta cu tot dinadinsul: Isuse, pentru tine sã mor martirã, martirã cu sufletul sau cu trupul, sau mai degrabã ,amândouã!.

Mireasã. Îngãduie-mi, (Isuse), sã înþeleg cum trebuie sã fie mireasa ta!.

Voturile. Ajutã-mã sã-mi împlinesc voturile în chip desãvârºit!.

Nisip. Sã fiu cãlcatã în picioare, uitatã ca un mic grãunte de nisip al tãu, Isuse!.

Voinþa ta sã se împlineascã în chip desãvârºit în mine, Isuse!

Locul. Sã ajung la locul pe care tu, Isuse, mi l-ai pregãtit mai dinainte!.

Mântuire. Isuse, ajutã-mã sã mântuiesc multe suflete, astãzi nici unul sã nu fie osândit, ºi toate sufletele din purgator sã fie mântuite!

Cu un astfel de mini-vocabular, folosit zilnic, se pot face paºi din ce în ce mai mari pe calea desãvârºirii spirituale. În Tereza a Pruncului Isus, paºii au ajuns sã devinã zbor avântat de vultur, datoritã iubirii.

Dragã sfântã Tereza, primeºte-ne, te rugãm, ºi pe noi, ca novici ai tãi, pe calea ta cea micã, pentru a deprinde ºi noi, încetul cu încetul, zborul tãu de vultur!

Textul integral al Biletului.

O, Isuse, mirele meu divin! Sã nu-mi pierd niciodatã a doua hainã a Botezului; ia-mã înainte de a putea înfãptui cea mai neînsemnatã greºalã voitã. Sã nu caut ºi sã nu te gãsesc decât pe tine; creaturile sã nu însemne nimic pentru mine ºi sã nu însemn nimic pentru ele: tu, Isuse, sã fii totul! […] Cele pãmânteºti sã nu-mi poatã tulbura pacea nicicând, nimic sã nu-mi tulbure pacea. Isuse, nu-þi cer decât pacea ºi iubirea, iubirea nesfârºitã ºi fãrã margini, pe tine, iubirea care nu mai sunt eu, ci tu, Isuse!.

Isuse, pentru tine sã mor martirã,, martirã cu sufletul sau cu trupul, sau mai degrabã amândouã […] Ajutã-mã sã-mi împlinesc voturile în chip desãvârºit, ºi îngãduie-mi sã înþeleg cum trebuie sã fie mireasa ta. Ajutã-mã sã nu fiu nicicând povarã comunitãþii; nimeni sã nu se îngrijeascã de mine, sã fiu cãlcatã în picioare, uitatã ca un mic grãunte de nisip al tãu, Isuse!.

Voinþa ta sã se împlineascã în chip desãvârºit în mine, sã ajung la locul pe care tu mi l-ai pregãtit mai dinainte.

Isuse, ajutã-mã sã mântuiesc multe suflete; astãzi, nici unul sã nu fie osândit, ºi toate sufletele din purgator sã fie mântuite […].

Isuse, iartã-mã dacã spun cuvinte nesãbuite; nu vreau decât sã te bucur ºi sã-þi fiu mângâiere.

(Textul a fost preluat din broºura: Sfânta Tereza a Pruncului Isus, Istoria unui suflet, traducere de pr. Eusebiu Cosma ºi Marina Fara, Bucureºti, Editura Pauline, 2003, la Apendice, p. 313-314).

Pr. Anton Despinescu

aprilie 2 014

Calea cea micã, nr. 25

Un pas mic pentru o descoperire mare La mai multe petale ºi flori de trandafiri Întâlnirea cu mica Tereza a Feþei lui Isus înseamnã descoperirea unei comori ce îmbucurã orice viaþã de creºtin. Ea este o piatrã preþioasã ce înfrumuseþeazã calea întâlnirii cu Cristos, izvorul oricãrei fericiri ºi împlinirea dorinþei profunde a inimii omului creat pentru o iubire veºnicã.

Publicaþia Calea cea micã a persoanelor consacrate ce se bucurã sã poarte un nume frumos ºi inspirat „Terezinele” reprezintã o sursã de continuã inspiraþie ºi un adevãrat buchet de gânduri, reflexii, experienþe ºi date pe drumul ales spre Isus, pe urmele micii Tereza, tânãra plinã de iubire ce a devenit o fericitã icoanã de sfinþenie pentru atâtea tinere ºi nu numai, în puþinii sãi ani de viaþã (1873-1897) trãiþi în sânul familiei ºi în „carmelul” sãu iubit. Farmecul nevinovãþiei sale ºi a totalei sale dãruiri a cucerit ºi cucereºte toate sufletele care ajung sã o cunoascã ºi sã-i înþeleagã mesajul ºi calea sa pe care o numeºte „calea cea micã”, dar care duce la o descoperire ºi împlinire mare.

Sunt impresionante cuvintele sale prin care îºi descoperã locul în Bisericã ºi în programul sãu de dãruire ales încã din cea mai fragedã copilãrie când spune: „Am înþeles cã Biserica are o inimã ºi cã aceastã inimã arde de iubire. Am înþeles cã numai iubirea dãdea vitalitate membrelor Bisericii, cã dacã s-ar fi stins apostolii nu ar mai fi vestit evanghelia, martirii ar fi refuzat sã-ºi verse sângele.

Am înþeles cã iubirea era totul. Atunci am exclamat: Vocaþia mea este iubirea!”.

Am auzit de atâtea ori aceste cuvinte ale micii Tereza, dar tot de atâtea ori am descoperit ºi trebuie sã descoperim cã toatã Scriptura ºi toatã viaþa lui Isus ºi a celor care îl aleg se poate cuprinde într-un singur cuvânt: „iubire”.

Acest lucru îl descoperim ori de câte ori luãm în mâini Sfânta Scripturã, ori de câte ori citim viaþa micii Tereza, sfânta cea mai cuceritoare din recenta istoria a Bisericii ºi, desigur, acest lucru l-am întâlnit ºi-l descoperim între coperþile publicaþiei terezinelor „Calea cea micã”, care a ajuns la numãr de 25 numãr relativ mic dar plin de speranþe.

Sfinþenia se câºtigã ºi se obþine iubind, iubind cu o inimã nevinovatã de copil ºi calea aceasta este cea mai potrivitã pentru noi, mici ºi mari, care îl cãutãm pe Isus cum l-a cãtat ea iar împreunã cu ea sã rãspândim florile frumoase ale iubirii. Dacã e greu sã devii o floare sã nu uitãm cã ºi o petalã are mare valoare ce vorbeºte despre iubire, iar petalele alcãtuiesc un trandafir ce îmbucurã inima omului, dar mai ales pe cea a lui Dumnezeu.

Tuturor terezinelor curaj pentru a aduna cât mai multe petale ºi a forma cât mai multe flori, dupã modelul ºi chemarea sfintei Tereza a Pruncului Isus, ce continuã sã reverse pe pãmânt petale de trandafir pentru înfrumuseþarea lumii.

La mulþi ani publicaþiei ºi la mai multe flori în grãdina Bisericii noastre.

Cu bucurie, ? Petru Gherghel, episcop de Iaºi

3

Revista care propune „Calea cea micã”

Revista „Calea cea micã” a Institutului secular „Sfânta Tereza a Pruncului Isus” din România a ajuns la numãrul 25: o cifrã frumoasã care indicã tot atâtea etape parcurse de „Terezine” pe „calea micã”, pe parcursul celor 12 ani de apariþie.

Revista a încercat sã se facã ecoul frumos ºi luminos, amplificat parcã de un cor angelic, al unui adevãr pe care Sfânta Tereza îl repeta mereu: „sfinþenia este la îndemâna tuturor sufletelor, chiar ºi al celor mai slabe”. ªi astfel revista „Calea cea micã” a devenit un adevãrat ghid pentru membrii Institutului secular, pentru „Terezine” ºi nu numai, încercând sã propunã un ideal de sfinþenie care poate fi trãit în societate de toate persoanele doritoare de perfecþiune spiritualã.

Fiecare numãr al revistei, de la primul numãr din luna martie 2002 ºi pânã astãzi, poate fi considerat ca o trambulinã de lansare, cu provocarea în trãirea Evangheliei în expresia ei cea mai simplã ºi profundã – „calea cea micã”, cum a numit-o ºi a practicat-o Sfânta Tereza.

Istoria sfinþilor este totdeauna o istorie de iubire ºi viaþa Sfintei Tereza a fost o continuã manifestare a lui Dumnezeu care se reveleazã ei ca Iubire sublimã, milostivire ºi caritate infinitã.

O asemenea caritate divinã, în evlavia zilnicã a Sfintei, este reprezentatã concret de Euharistie. Este suficient sã recitim unele pagini din Manuscrisul A pentru a ne da seama de devoþiunea plinã de fervoare faþã de Cristos din Euharistie ºi cât de mult acest Sacrament a alimentat viaþa ei spiritualã.

Tereza vede aici cuprins tot izvorul ºi idealul vieþii sale creºtine ºi carmelitane: iubirea filialã ºi „micimea”: mica (mare) Terezã intuieºte foarte bine cã nu are altã cãlãuzã decât pe Isus din Euharistie pentru a ajunge la sfinþenie ºi pentru a urca la cer.

Pentru aceasta ea manifestã o dorinþã puternicã de a se apropia des de Sf. Împãrtãºanie: „El coboarã în toate zilele din cer, nu pentru a rãmâne în ciboriul de aur, dar pentru a gãsi un altul: cerul în sufletul nostru.

Acest cer este infinit mai scump decât primul, pentru cã este fãcut dupã imaginea sa: este templul viu al adorabilei Treimi”. ¾

4 ¾

Calea cea micã

Tereza surprinde trei aspecte ale umanitãþii lui Cristos: copilãria, Euharistia ºi în sfârºit, faþa suferindã a lui Isus. În ceea ce priveºte primul aspect, ea învaþã de la Pruncul Isus calea copilãriei spirituale, ca drum sigur pentru a ajunge la inima lui Dumnezeu. În noaptea de Crãciun din anul 1886, ea mediteazã asupra faptului cã Dumnezeu, în Isus Cristos, s-a fãcut copil, mic ºi sãrac. Lumina de Crãciun o ajutã sã clarifice vocaþia ei: ea ar dori sã fie micã, sãracã, ca ºi cum fãcutã din nimic.

Dumnezeu o învãþa ºtiinþa ascunsã celor înþelepþi ºi pricepuþi, ºtiinþã care este descoperitã doar celor mici. Tereza simte aceastã îndreptare a predilecþiei divine faþã de ea personal.

Simbolul „micului” o face sã înþeleagã dimensiunea încrederii copilului care întinde mâinile fãrã nici o reþinere. Tocmai acesta este firul roºu al „cãii celei mici”. Copilul este pentru Tereza emblema existenþei sale refugiatã în totalitate Dumnezeu, încredinþatã privirii sale milostive în prezent, trecut ºi viitor. Însãºi Tereza deseneazã calea ce duce la Dumnezeu, drept „calea cea micã”, care poate fi parcursã numai de cel care se face „copil” (Mc 10,14-16). Aceastã cale este o existenþã ascunsã, fãrã extaze, fãrã pocãinþe deosebite, fãrã a izbi în ochi, ocupatã în întregime sã punã iubire în activitãþile obiºnuite. Tereza a descoperit cã Domnul este milostivire într-un mod deosebit pentru creaturile „sãrace”, care recunosc micimea lor spiritualã, neputinþa lor sã ajungã la sfinþenie numai cu propriile puteri.

Sfânta intuieºte ºi repropune adevãrul evanghelic al gratuitãþii absolute a iubirii lui Dumnezeu, care se comunicã oamenilor în proporþie cu sãrãcia inimii lor, adicã în proporþie cu conºtiinþa cã El nu le datoreazã nimic ºi totuºi cerºeºte darul iubirii plasatã în aspectele umile zilnice, fãcute tocmai din iubire. „Calea cea micã” totuºi nu este aºa de simplã, dimpotrivã este „grea ºi spinoasã”, pentru cã presupune o virtute adultã sau care poate deveni adultã cu ajutorul divin.

Aceastã „cale micã” este imitarea înjosirii lui Dumnezeu, este drumul pascal al crucii care despoaie progresiv sufletul, introducându-l în iubire dupã modelul lui Isus. ªi aceasta – ne-a arãtat-o Sfânta Tereza – presupune uneori o dãruire plinã de durere.

Tereza învaþã pe discipolii „cãii celei mici” cã este nevoie sã se despoaie permanent, fãrã de care fericirea promisã sãracilor cu duhul este curatã iluzie: „sãrãcia” ºi „copilãria” pe care Tereza a repropus-o lumii repetând Evanghelia, sunt fericirile care „se hrãnesc din limfa Crucii”.

Figura Sfintei Tereza este foarte fascinantã ºi are „calitatea rarã” de a face „calea cea micã” îmbietoare (de dorit) ºi într-un fel capabil posibilã de parcurs din partea tuturor, chiar când unii sau alþii se simt nevrednici.

Modelul „terezin” cred cã a fost ºi leit-motivul celor 25 de numere ale revistei „Calea cea micã”. Fiecare numãr , cu varietatea articolelor ºi informaþiilor, reprezintã piese ale unui mare puzzle în marea familie a Institutului secular „Sfânta Tereza a Pruncului Isus”.

Doresc ca revista, prin conþinutul ei mereu proaspãt, simplu ºi solid, pãtrunzând în viaþa tuturor celor care o vor citi, sã continue sã sãdeascã în sufletul lor prospeþimea ºi parfumul îmbietor al invitaþiei de a trãi „calea cea micã” care duce la Dumnezeu.

Episcop auxiliar Aurel Percã

Nr. 25

Mesaje la ceas aniversar ând am avut ocazia sã iau pentru prima data în mânã revista „Calea cea micã”, m-am întrebat mai întâi de ce a fost ales acest titlu. Rãspunsul l-am gãsit imediat chiar pe copertã: „Vreau sã caut modalitatea de a merge în cer pe o cale micã ºi foarte dreaptã, foarte scurtã, o cale micã ºi cu totul nouã” Sf. Tereza a Pruncului Isus (Ms C,2v).

Desigur, rãspunsul la întrebarea mea pãrea simplu, dar dacã este sã mergem mai în profunzime, sã înþelegem importanþa celor spuse de Sf. Tereza, lucrurile se schimbã radical, deoarece nu e vorba de o simplã afirmaþie, ci de un nou mod de viaþã, ba chiar de esenþa trãirii acestei tinere sfinte. Într-adevãr, Tereza care trãieºte într-un mod magnific experienþa milostivirii ºi iubirii nemãrginite a lui Dumnezeu, înþelege cã drumul cel mai eficace pentru a ajunge la þintã, la sfinþenie, la fericire, este acela de a se abandona în întregime în mâinile lui Isus, lãsându-se purtatã de El acolo unde dorea.

Concret, pentru ea, acest mod de viaþã, nu consta în a face lucruri extraordinare, ci în a se abandona „lucrurilor ºi gesturilor mici” în viaþa de zi cu zi, convinsã cã acestea atrag irezistibil inima lui Dumnezeu. Tereza era convinsã cã fericirea nu este un lucru imposibil; e suficient sã o dorim ºi sã avem încredere în Dumnezeu, pornind în cãlãtoria vieþii noastre zilnice cu o atenþie specialã pentru toate lucrurile mici pe care le putem face oricare dintre noi ºi pe care sã i le oferim lui Dumnezeu. În acest fel, sfinþenia devine un deziderat la îndemâna tuturor celor de bunãvoinþã.

Acum, la apariþia celui de-al XXV-lea numãr al revistei, vã felicit cã aþi ales acest titlu ºi vã urez tuturor sã reuºiþi sã mergeþi pe „calea cea micã”.

Pr. Benone Lucaci

C

Dragi cititori ai revistei „Calea cea micã”, unt alãturi de dumneavoastrã cu ocazia acestui numãr aniversar. Vã asigur cã voi sprijini mereu eforturile realizatorilor ºi cititorilor revistei de a transforma credinþa creºtinã ºi devoþiunea faþã de Sfânta Tereza a Pruncului Isus într-un act de culturã în centrul cãruia sã fie mãrturia adevãrului despre Dumnezeu ºi despre om. Sã nu ne fie teamã de ameninþãrile care vin din afara noastrã; cea mai mare piedicã în calea realizãrii idealurilor creºtine de viaþã spiritualã se aflã în noi. Sf. Tereza cea micã sã ne ajute sã trãim spiritul ei de încredinþare în voinþa lui Dumnezeu ºi atunci vom fi biruitori asupra tentaþiilor de descurajare ce asalteazã.

Aceasta este urarea pe care o adresez realizatorilor revistei „Calea cea micã” ºi cititorilor ei: La mulþi ani!

Pr. prof. dr. Wilhelm Dancã

S

rice revistã vrea sã prezinte cititorilor viaþa, activitatea ºi preocupãrile celor care o editeazã ºi o susþin. Calea cea Micã vrea sã reflecte, aºa cum ºi-au propus iniþiatorii, spiritualitatea sfintei Tereza a Pruncului Isus ºi a Divinei Feþe, însuºitã ºi trãitã de cãtre terezinele Institutului Secular al acestei excepþionale sfinte, în Dieceza de Iaºi, precum ºi în alte zone ale þãrii. Numãrul frumuºel de 25, la care a ajuns, vrea sã fie un inimos Te Deum de mulþumire lui Dumnezeu, cel binecuvântat în îngerii ºi sfinþii sãi, cel care ne-a dat-o pe Mica Tereza, care îºi trãieºte paradisul ºi în slujirea, de cãtre fiicele sale spirituale, a lui Dumnezeu ºi a Bisericii una, sfântã, catolicã ºi apostolicã. Întru mulþi ani, calea cea micã!

Pr. Anton Despinescu

O

aprilie 2 014

Calea cea micã

ºa cum Sfânta Tereza a marcat viaþa Bisericii Catolice la început de secol XX, la fel revista „Calea cea micã”, care o oglindeºte atât de fidel, face parte integrantã din viaþa publicisticã a Diecezei de Iaºi la început de secol XXI. „Calea cea Micã” a devenit o voce puternicã a celor care calcã pe urmele Sfintei Tereza. Printre rândurile articolelor, strãbate dorinþa de sfinþenie, rãzbate ecoul trãirilor ºi scrierilor Sfintei de la Lisieux. 25 de numere nu au fost multe, dar suficiente pentru a ne face cunoscut drumul care duce la Isus, drumul umilinþei ºi al tãcerii Sfintei Tereza. Doresc revistei un drum lung înainte, iar cei care vor scrie sã pãstreze nealterat spiritul Sfintei Tereza: spiritul adevãrului ºi al prunciei.

Pr. Iosif Dorcu

A

ã alãtur ºi eu, aºa cum fac atâþia alþii, în calitate de asistent spiritual al grupului de terezine din zona Roman, dar ºi în calitate de colaborator ocazional al revistei „Calea cea Micã”, acum când conducerea Institutului Secular „Sfânta Tereza a Pruncului Isus” publicã numãrul 25 al publicaþiei sus-amintite ºi adresez felicitãrile mele pentru numerele publicate, o datã cu urãrile de încurajare pentru numerele care vor urma. Sunt convins cã de fiecare datã conþinutul acestei reviste tereziene a fost aºteptatã cu nerãbdare de atâtea terezine ºi a constituit hranã sufleteascã ºi imbold în descoperirea ºi orientarea multor persoane spre aceastã vocaþie cu totul specialã.

Curaj mult, sorei Teodora pentru a avea pe mai departe acel suflet mare ºi dârz care sã o facã sã nu dea înapoi în faþa dificultãþilor apariþiei periodice a revistei care le reprezintã pe terezinele din þara noastrã.

Pr. Pavel Chelaru

M

loaia de trandafiri a sfintei noastre patroane a rodit. Din sute de flori din grãdina sufletelor noastre au rãsãrit mai multe reviste. Avem un grãdinar priceput ºi cu har, pe Teodora care a vegheat ºi a muncit pentru ca cei 25 de trandafiri care au rãsãrit prin fiecare numãr ca sã rãspândeascã parfumul divin din lumea noastrã, terezinelor din întreaga þarã.

Mulþumim ºi biroului de presã al Episcopiei de Iaºi, care nu o datã a lãsat totul pentru ca revista sã iasã la timp de douã ori pe an.

Cuvintele episcopilor din Moldova ºi a superiorilor noºtri spirituali constituie hrana cereascã pentru fiecare dintre noi.

Cu binecuvântarea sfintei Tereza a Pruncului Isus ºi a naºului, pr. prof. dr. Wilhelm Dancã (cel care a dat numele acestei publicaþii), aºteptãm cu speranþã ºi cu mare bucurie multe reviste „Calea cea micã”.

Iulia-Ioana

5

Scrisoare pentru Postul Mare

„Adoramus Te Criste, benedicimus Tibi Qui a, per crucem tuam redemisti mundum!’’

La începutul acestui timp sfânt pe care ni-l propune Biserica, vã transmit odatã cu salutul meu colegial ºi frãþesc, un gând de încurajare pentru perioada Postului Mare.

Acest timp a fost totdeauna, conform tradiþiei, „un timp forte” necesar pentru reînnoirea vieþii spirituale. Asemenea Învãþãtorului, Domnul nostru Isus Cristos, care se retrage pentru 40 de zile în pustiu cu scopul de a se pregãti pentru a anunþa Împãrãþia ºi necesitatea convertirii oamenilor, ºi noi, creºtinii, discipolii sãi trebuie sã urmãm acest drum ca pregãtire pentru întâlnirea cu Isus cel Înviat. În acelaºi timp, Postul Mare ne oferã noua, persoanelor consacrate, un timp potrivit pentru a reflecta pânã în ce punct trãim vocaþia noastrã. Apare întrebarea: cum putem beneficia din punct de vedere spiritual de aceastã perioadã a Postului Mare in cel de-al treilea mileniu?

Existã trei posibilitãþi pe care le descoperim citind ºi meditând Cartea Sfântã: – rugãciunea: comuniunea cu Dumnezeu; – postul: sã facem din trupul nostru un instrument mereu pregãtit pentru viaþa spiritualã; – pomana: împãrþirea bunurilor primite de la Dumnezeu ºi ca rod al muncii noastre, cu cei nevoiaºi.

P

fânta Tereza a Pruncului Isus ne-a arãtat modalitatea de a merge în cer pe o cale micã cu totul nouã, foarte dreaptã ºi foarte scurtã. În cadrul Institutului Secular a cãrei patroanã este sfânta Tereza a Pruncului Isus, aceasta modalitate s-a materializat prin editarea revistei „Calea cea micã”, publicaþie bianualã, care a ajuns la numãrul 25. Pentru surorile tereziene, revista este un mijloc de evanghelizare, de creºtere spiritualã ºi de documentare.

Totul a fost posibil prin dãruirea ºi munca depusã de sora noastrã, Teodora Pantazi care coordoneazã aceastã revistã, cãreia îi mulþumesc. Mulþumiri aducem preoþilor ºi celor care au publicat materiale.

La multe numere pe ,,Calea cea micã”!

Stela Fodor (Blaj)

S

Dacã vrem într-adevãr sã devenim slujitorul bun ºi fidel, în acest timp al Postului Mare, sã ne gândim adesea la promisiunea fãcutã Domnului de a ne trãi consacrarea noastrã in sãrãcie, castitate ºi ascultare. Sã nu uitãm de slujire „slujirea lui Cristos ºi a Bisericii”. Concret, pentru noi, cele care trãim „în lume”, slujirea sã fie fãcutã pentru ceilalþi: fie în familie, la serviciu, în comunitatea parohialã ºi sã cuprindã dãruirea gratuitã a timpului nostru, a dragostei noastre, a atenþiei noastre faþã de bolnavi, copii, bãtrâni. Aceastã dãruire dezinteresatã sã aibã prioritate în faþa ofertelor materiale de care poate nu dispunem. Fiecare trãieºte propria existenþã în condiþii diferite dar pentru „a simþi împreunã” ºi a fi în comuniune, vã invit ca în acest timp sfânt, sã citim ºi sã meditãm în liniºte capitolul 6 al Evangheliei dupã Matei,ca ºi ascultare a vocii Învãþãtorului, care aºezat pe munte ne învaþã ºi astãzi.

Vã îmbrãþiºez pe toate, sã ne dorim împreunã un Post binecuvântat cu multe haruri ºi bucurii ºi îngeraºi de ajutor.

Elena Matei (Bacãu)

6

Lecþia sfintei Tereza

Calea cea micã

În seara zilei de 30 septembrie 1897, în jurul orei ºapte, în infirmeria mãnãstirii carmelite din Lisieux îºi dãdea sufletul sfânta Tereza a Pruncului Isus. Peste patru zile, pe 4 octombrie, a fost înmormântatã într-un colt retras al cimitirului rezervat cãlugãriþelor.

Puþine persoane au participat la funeraliile Terezei, care a trãit atât de puþin, doar 24 ani ºi 9 luni.

Câteva zile mai târziu pe mormântul cãlugãriþei moarte în floarea tinereþii a fost înfiptã o cruce de lemn pe care era scris:„Sora Tereza a Pruncului Isus”. Iar dedesubt: „Vreau sã-mi petrec cerul fãcând bine pe pãmânt”. Nu era menþionatã data naºterii, nici data morþii.

Moartea ei nu a fost înregistratã decât în registrul mãnãstirii. Pe atunci decesele nu erau înregistrate la starea civila ºi nu se emiteau acte de deces. Astfel numele ei avea sã rãmânã pentru totdeauna în arhiva mãnãstirii. Pe cine avea sã mai intereseze aceastã cãlugãriþã care a intrat în mãnãstire la 15 ani, ºi a trãit aici 9 ani, fãrã sã mai fi ieºit vreodatã dintre zidurile ei, fãrã sã o mai fi vãzut cineva?

Cu puþin timp înainte de a trece la cele veºnice una dintre surori zicea îngrijoratã: „Sora Tereza a Pruncului Isus va muri curând. Mã întreb ce ar putea scrie maica superioarã în circulara dupã moarte ei. Cãci mãicuþa aceasta, oricât de drãguþã a fost, n-a fost în stare sã facã nimic demn de menþionat” (Circulara era un necrolog ce era trimis la toate mãnãstirile atunci când murea o cãlugãriþã).

Dupã 6 ani de la moartea sa, când un preot i-a vorbit fostei superioare a carmelitanelor din Lisieux, maica Maria de Gonzaga, despre eventuala canonizare a Terezei, aceasta a crezut cã e vorba de o glumã proastã ºi a zis, vãdit nemulþumitã ºi iritatã: „În acest caz toate cãlugãriþele carmelite ar trebui canonizate”. În realitate, o datã cu moartea ei, sau mai bine, cu naºterea sa la cer, pentru Tereza abia a început totul. E adevãrat cã în mãnãstire nu s-a remarcat prin fapte sau carisme excepþionale: nu a fãcut minuni, nu a avut extaze, revelaþii, sau stigmate ca Tereza d’Avila, carmelitanã ºi ea. A fãcut muncile cele mai umile: a mãturat biserica, a spãlat coridoarele mãnãstirii, a îngrijit ca pe un copil o cãlugãriþã bãtrâna, morocãnoasã, insuportabilã, veºnic nemulþumita.

Nu a scris opere savante sau teologie sau filosofie ca Tereza-Benedicta a Crucii (în lume, Edith Stein).

Nu avea studii academice ºi nici o diplomã universitarã.

Când a intrat în mãnãstire nu a apucat nici mãcar sã termine liceul. Tot ce a scris Tereza a Pruncului Isus este o autobiografie cunoscutã cu numele de „Istoria unui suflet”, un numãr de scrisori ºi câteva poezii aºternute pe filele unui caiet de ºcolar.

Nr. 25

Dupã una an de la moarte Terezei i se publica Istoria unui suflet. Cartea a bãtut toate recordurile. Într-un singur an, iulie 1915 – iulie 1916, cu zece ani înainte de canonizare, s-au vândut peste 4 milioane de exemplare. În câteva decenii s-a tradus în peste 50 de limbi strãine. Faima, popularitatea ei s-au rãspândit în lume cu o rapiditate fulgerãtoare, drept pentru care papa Pius al XI-lea, fãrã sã mai þinã cont de procedurile juridice ale unui proces de canonizare ºi de împotrivirile unui mare numãr de cardinali a beatificat-o în anul 1923, când Tereza dacã ar fi trãit, ar fi avut 50 de ani ºi a canonizat-o în anul 1925.

De când a fost ridicatã la cinstea altarelor pânã azi, Sfânta Tereza cunoaºte numãrul cel mai mare de biserici ce au ales-o ca patroanã ºi deþine numãrul cel mai mare de statui din lume.

Papa Ioan Paul al II-lea, în anul 1997, a declarat-o doctor al Bisericii, a treia femeie doctor dupã Ecaterina de Siena ºi Tereza d’Avila.

Este patroanã a Franþei alãturi de Ioana d’Arc, patroanã a misiunilor alãturi de sfântul Francisc Xaveriu.

Cum se explicã acest miracol, acest succes uluitor? Ce mari descoperiri a fãcut lumii Tereza? Rãspunsul ni-l dã Papa Ioan Paul al II-lea: „Despre Tereza din Lisieux se poate spune cu toatã convingerea cã Duhul lui Dumnezeu a pus în inima ei sã descopere direct oamenilor din timpul nostru misterul fundamental al evangheliei; calea cea micã este calea sfintei copilãrii. Aceastã cale este confirmarea ºi reînnoirea celui mai fundamental ºi universal adevãr: Dumnezeu este Tatãl, iar noi suntem copiii sãi” Dumnezeu este Tatãl, Dumnezeu este iubire: acesta este adevãrul central pe care ni l-a descoperit Isus, pe care se întemeiazã creºtinismul, ºi pe care Tereza l-a trãit ºi l-a reamintit oamenilor din timpurile moderne ºi post-moderne. „Într-o dimineaþã – scrie sfânta Tereza – pe când fãceam mulþumirea dupã Împãrtãºanie, Isus mi-a dat un mijloc simplu pentru a-mi îndeplini misiunea. M-a fãcut sã înþeleg aceste cuvinte din Cântarea Cântãrilor: Atrage-mã! Vom alerga dupã mirosul parfumurilor tale”.

Tereza a descoperit legea gravitaþiei în lumea spiritualã: Totul este atras de Dumnezeu, totul se învârte în jurul acestui ocean de iubire care este Dumnezeu. „Iatã rugãciunea mea – spune Tereza – îi cer lui Isus sã mã atragã în focul iubirii sale, sã mã uneascã atât de strâns cu el, încât el sã trãiascã ºi sã acþioneze în mine.”

Tereza este conºtientã ca lãsându-se atrasã de Isus, de focul iubirii, va atrage ca un magnet ºi alte suflete care o vor urma: „Aºadar Isuse: Atrage-mã pe mine, atrage sufletele pe care le iubesc. Acest cuvânt «atrage-mã», e de ajuns.”

Lecþia sfintei Tereza este simplã ca ºi viaþa ei: ne realizãm ca oameni, ca creºtini în mãsura în care ne lãsãm atraºi de Dumnezeu, ne lãsam învãluiþi de iubirea sa.

Dacã ne îndepãrtãm de el, dacã ieºim din sfera sa de gravitaþie, viaþa noastrã e destinatã eºecului, toatã existenþa noastrã va fi un faliment.

O rugãm pe sfânta Tereza sã ne atragã la ea, sã ne descopere alesele parfumuri ale lui Isus; sã ne lãsãm seduºi de cuvântul sãu încât sã putem spune cu sfântul Paul: „Nu mai trãiesc eu, ci Cristos, trãieºte în mine” (Gal 2,20).

Astfel vrem sã-i cãlãuzim ºi pe cei de lângã noi spre „cel care are cuvintele vieþii veºnice” (In 6,66), îndeplinind astfel rolul de creºtini misionari dobândit prin botez.

Pr. George Paºtiu (Lugano)

aprilie 2 014

Calea cea micã

7

Sã fim martore ca persoane consacrate Dragi surori, Noul an, care a început de curând, ne dãruieºte aceastã primã întâlnire, organizatã ca sã putem trãi ºi împãrtãºi împreunã momente intense de frãþie ºi prietenie. Aceste întruniri sunt, pentru mine, un motiv de mare bucurie ºi de emoþii profunde: starea noastrã de viaþã consacratã este un dar deosebit al Duhului Sfânt, acordat personal fiecãreia. Sã-i cerem sã ne ajute sã creºtem ºi mai mult, ca adevãrate surori ºi tovarãºe de drum, care-ºi împãrtãºesc

idealurile ºi angajamentele din viaþã, cu încredinþarea cã, pe cât mai adânc ne trãim vocaþia, cu atât mai mult vom deveni un semn vãzut al bucuriei pe care Dumnezeu o dã celor care-i trãiesc chemarea.

Titlul acestei reflecþii ne îndrumã îndatã. „Sã fim martori”: în primul rând, nu este vorba de a face ceva, ci de a fi, adicã de a ne cultiva inferioritatea, de a ne înþelege ºi pune în valoare starea de viaþã. A face parte dintr-un institut secular înseamnã a trãi vocaþia în cadrul realitãþilor acestei lumi.

Suntem martore nu pentru cã suntem numeroase, devenim vizibile, se vorbeºte de noi, ci pentru cã-i aparþinem Domnului ºi ne lãsãm cãlãuzite de Duhul Sãu, îngãduindu-i sã lucreze în noi. Va fi valabil mereu frumosul plan al lui Ioan Botezãtorul în faþa lui Isus: „El trebuie sã creascã, iar eu sã mã micºorez” (In 3,30). Sã ne gândim mai des la ce a fãcut Dumnezeu pentru noi, la câte am primit ºi am împãrtãºit din punct de vedere spiritual ºi vom descoperi drumuri noi, alte stiluri ºi cãi pentru a înainta în sfinþenie.

Sã primim deci îndemnul de a fi martore ale lui Isus Cristos, speranþa lumii, aþintindu-ne privirea asupra lui Isus ºi punându-ne în El toate grijile, fiind încredinþate cã El are grijã de noi.

Persoana consacratã nu poate fi niciodatã „la pensie”.

Sã subliniem trei aspecte, trei feluri de a trãi secularitatea.

1. Nu putem fi martore fãrã rugãciune zilnicã. Aceasta face parte din cel dintâi apostolat pe care-l facem. Ne angajãm, potrivit Constituþiilor noastre, sã participãm la Liturgia orelor, care este o rugãciune a întregului Popor al lui Dumnezeu, aºa cum ne-a învãþat Conciliul Vatican II. Chiar cu unele sacrificii, singure sau împreunã cu alte surori, sã stãruim în recitarea Laudelor ºi Vesperelor. Ne vom simþi mereu în comuniune cu întreaga Bisericã ºi cu întregul nostru Institut. Dupã exemplul Patroanei noastre, Sfânta

Tereza a Pruncului Isus, rugãciunea fiecãreia dintre noi sã ritmeze viaþa zilnicã, ajutându-ne sã „respirãm” în Preasfânta Treime, încredinþându-i pe toþi ºi pe toate. Fiecare sorã, în diferitele forme de rugãciune oferite de Bisericã (Rozariul, adoraþia euharisticã ºi altele), sã experimenteze frumuseþea de a se afla pe Muntele Schimbãrii la Faþã, spunând, împreunã cu Petru: „Doamne, e bine cã suntem aici” (Mt 17,4), dar ºi ridicându-ne fãrã teamã, înfruntând tot. ce ni se cere zilnic.

2. Altã formã de apostolat, care este carisma Institutului nostru, este spiritul de slujire, pe care suntem chemate sã-l trãim cu simplitate, gratuitate, atenþie faþã de nevoi, discreþie ºi bucurie, dând mãrturie despre „calea cea micã” a iubirii evanghelice, care face ca lucrurile obiºnuite ºi normale sã devinã extraordinare. în mod deosebit, Postul Mare ne cheamã la docilitate, la o mai mare vioiciune a inimii ºi la ascultare. Institutul nostru, în România, trebuie sã fie introdus ºi înrãdãcinat în realitatea Bisericii aflate în aceastã þarã, în unire cu episcopii ºi cu preoþii. Sã trãim ºi sã punem în valoare caracterul diecezan, pentru a putea colabora acolo unde suntem, mai ales în parohii. Sã dezvoltãm, în slujire, simþul rãspunderii: sã nu aºteptãm ca totul sã ni se spunã de sus, sã ºtim sã vedem, sã cântãrim lucrurile ºi sã acþionãm, sã ne simþim pãrtaºe la preocupãrile pãstorilor, ºtiind sã intervenim cu înþelegere ºi înþelepciune (sfinþii spuneau cã binele trebuie fãcut bine!).

3. Sã ne pãstrãm ºi sã ne dezvoltãm dimensiunea încrederii, care combate ºi învinge acel „pesimism steril”, cum spunea papa Francisc. Duhul Sfânt lucreazã mereu, chiar ºi în vremea noastrã; ne precede în bine, lucreazã împreunã cu noi ºi, mai mult, în urma noastrã. Sã ne însuºim toate acest dicton, atribuit Sfântului Augustin, care l-a inspirat ºi pe episcopul Aurelio Bacciarini: În cele necesare – unitate; În îndoialã – libertate; În toate însã, dragoste.

Drumul nostru spre lumina învierii lui Isus sã ne ajute sã creºtem ºi sã rãspundem. Un Post Mare binecuvântat ºi o sãrbãtoare a Paºtelui sfântã!

Maria Teresa (Lugano)

8

Calea cea micã

Nr. 25

Sã devenim martore ale iubirii în mediul în care trãim Deschizând Sfânta Scripturã la Evanghelia lui Matei, citim cuvintele lui Isus: „Oricine va da mãrturie înaintea oamenilor, voi da ºi eu mãrturie pentru el înaintea Tatãlui meu cel din ceruri. Însã oricine mã va renega înaintea oamenilor îl voi renega ºi eu înaintea Tatãlui meu cel din ceruri”.

(Mt 10,32-33) Fiind creºtine în primul rând ºi apoi persoane consacrate, suntem chemate la a sluji pe Cristos ºi Biserica sa, dând mãrturie despre iubirea lui. Ori, noi nu am trãit împreunã cu el ca apostolii, sã-l fi vãzut ºi auzit. Apostolul Ioan zice: „Ce am auzit, ce am vãzut cu ochii noºtri, ceea ce am privit ºi mâinile noastre au pipãit… vã vestim vouã” (cf. 1In 1,13). ªi mai mult astãzi ni se cere sã dãm mãrturie despre iubirea lui Dumnezeu: Tatãl, Fiul ºi Duhul Sfânt, unicul model al iubirii perfecte, iubirea treimicã.

Pentru a da mãrturie trebuie sã-l cunoaºtem pe Dumnezeu, sã-l cunoaºtem pe Isus Cristos, viaþa ºi învãþãtura sa. Papa Francisc în prima exortaþie apostolicã Evangelii gaudium 1.3, „ne invitã pe fiecare în oricare loc ºi situaþie am fi sã ne reînnoim chiar astãzi întâlnirea personalã cu Isus Cristos, sau sã luãm decizia sã ne lãsãm întâlnite de el ºi sã-l cãutãm în fiecare zi fãrã oprire”. Pentru aceasta, trebuie sã citim, sã meditãm, sã contemplãm pe Dumnezeu Tatãl ºi Cuvântul sãu. Sã ne rugãm pentru a-l întâlni în tãcere ºi sã participãm la celebrãrile liturgice, ascultând cu credinþã Cuvântul Domnului din gura celor care deþin învãþãtura apostolicã spre a-l vesti. Sã ne lãsãm cuprinse de dânsul, în braþele sale, sã ne abandonãm ºi sã ne lãsãm transformate în omul cel nou. Apoi, ca ºi apostolii cu ochii îndreptaþi spre Cristos în faþa dumnezeiescului sacrament sã-i cerem înþelepciunea de a-l cunoaºte în chip lãuntric ºi sã ne dea acea iubire solidã, care sã ne ajute sã trãim din dãruire totalã, ca sã putem sculpta în inima noastrã chipul lui Cristos ºi sã putem spune cu sfântul apostol Paul: „Nu mai trãiesc eu, ci Cristos trãieºte în mine”. Misiunea noastrã în calitate de persoane consacrate este tocmai aceasta: sã lãsãm totul deoparte ºi sã pornim în cãutarea ºi cunoaºterea lui Cristos ºi cu siguranþã Cuvântul lui Dumnezeu ne va ajuta sã putem da mãrturie despre acea iubire, care ne învãluie, ne îndeamnã ºi ne trimite în misiune la locul nostru de muncã „cãci este ceasul sã ne trezim din somn!” (cf. Rom 13,11) Apostolul Ioan ne spune cã: „Dumnezeu este iubire ºi cine rãmâne în iubire, rãmâne în Dumnezeu, iar Dumnezeu rãmâne în el”. (1In 4,16)

Aºadar, ce poate fi mai frumos, mai înãlþãtor decât de a fi împreunã cu Creatorul tãu care este iubire infinitã.

Numai iubind vom fi ai lui.

Dragi surori, „fiþi imitatorii lui Dumnezeu ca niºte copii iubiþi ºi umblaþi în iubire, dupã cum ºi Cristos ne-a iubit pe noi ºi s-a oferit lui Dumnezeu pentru noi ca ofrandã ºi jertfã de bunã mireasmã!” (Ef 4,5) ªtim foarte bine cã întreaga Sfântã Scripturã se rezumã la douã porunci, care de fapt se reduce la una singurã ºi un singur cuvânt: iubire.

Prima poruncã este: „Sã iubeºti pe Domnul Dumnezeul tãu, din toatã inima ta, din tot sufletul tãu ºi din tot cugetul tãu... ºi a doua este: sã-l iubeºti pe aproapele tãu ca pe tine însuþi” (Mt 22,37-39) Dacã am face un mic itinerar al iubirii lui Dumnezeu din Vechiul Testament, continuând cu Noul Testament ºi ajungând la Biserica luptãtoare de astãzi, vedem peste tot dovezile iubirii sale. De fapt, creaþia toatã e învãluitã în Oceanul iubirii sale infinite. În Vechiul Testament, deºi poporul lui Israel ºi-a pierdut deseori credinþa, Dumnezeu nu-l pãrãseºte, merge în cãutarea lui ºi spune prin profetul Ieremia: „Te-am iubit cu o iubire veºnicã; de aceea te-am atras la bunãtate. Te voi reclãdi din nou ºi vei fi reclãditã, fecioarã a lui Israel! Te vei împodobi din nou…” (cf. Ier 31,3 º.u) În Noul Testament, iubirea lui Dumnezeu, faþã de oameni îºi gãseºte expresia cea mai elocventã în misterul întrupãrii Fiului sãu Isus Cristos „ªi Cuvântul s-a fãcut Trup ºi a locuit între noi…” (In 1,14). În Isus Cristos a fost pecetluit Noul legãmânt dintre Dumnezeu ºi om, ºi a fost încheiatã „noua alianþã”. Oamenii au fost aspiraþi de iubirea divinã, devenind fii ai lui Dumnezeu. Aceasta este confirmatã de evanghelistul Ioan: „Însã celor care l-au primit, celor care cred în numele lui, le-a dat puterea de a deveni copii ai lui Dumnezeu” (In 1,12). Dacã din iubire ne-a creat, nu ne-a lãsat la voia întâmplãrii, ci din iubire l-a trimis pe Isus Cristos, fiul sãu sã ne mântuiascã. Într-adevãr, atât de mult „a iubit Dumnezeu lumea, încât a dat pe Fiul sãu, unul nãscut ca oricine crede în el sã nu piarã ci sã aibã viaþa veºnicã (In 3,16). Oare am fãcut noi ceva sã meritãm aceastã dovadã de iubire? Nu. Cu siguranþã nu; ºi chiar de-am fi fãcut ceva e atât de palid ºi atât de pãtat în ochii lui Dumnezeu…”

aprilie 2 014

Calea cea micã

„Dar când s-a arãtat bunãtatea ºi iubirea de oameni a lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, nu prin faptele pe care le-am fãcut noi în dreptate ci dupã îndurare, el ne-a mântuit prin baia renaºterii ºi reînnoirii Duhului Sfânt pe care le-a revãrsat din belºug asupra noastrã prin Isus Cristos…”

(Tit 2,3). Ce ne pune în uimire, este cã, Isus fiind Dumnezeu, putea sã nu moarã pe Cruce, dar a fãcut aceasta pentru a ne dovedi iubirea ce o are pentru noi.

Ne-a iubit ºi pentru aceasta s-a aruncat în braþele durerilor, a morþii celei mai dureroase, a morþii pe cruce.

Crucea a devenit pecetea iubirii lui Dumnezeu. Jertfa Crucii, ne face sã înþelegem calitatea de ofrandã, de Jertfã a iubirii dumnezeieºti. Din iubirea sa dumnezeiascã, fãrã margini a întemeiat sacramentele iubirii: din iubire a întemeiat Biserica, spovada ºi euharistia; din iubire la ultima cinã, a voit în mod expres ã ne dea exemplul iubirii sale.

El, Dumnezeu s-a umilit ºi a spãlat picioarele ucenicilor sãi spunându-le: „Vã dau porunca nouã: sã vã iubiþi unii pe alþii!

Aºa cum V-am iubit pe voi; aºa sã vã iubiþi…!” (In 13,34) Exigenþa iubirii lui Dumnezeu este mare; ne cere sã ne iubim chiar pe duºmanii noºtri: „Voi însã sã iubiþi pe duºmanii voºtri; faceþi bine ºi daþi cu împrumut fãrã ca sã aºteptaþi nimic… Fiþi milostivi precum Tatãl vostru este milostiv!” (In 6,35) sau „…dacã duºmanului tãu îi este foame, dã-i sã mãnânce, dacã îi este sete dã-i sã bea…” (Fap 12,20)

Practic aceasta trebuie sã fie caracteristica ucenicilor lui Isus ºi prin urmare ºi a noastrã, a tuturor. ªi nouã care suntem chemate în mod special la slujire, ni se potrivesc cuvintele lui Ioan: „Prin aceasta vor recunoaºte toþi cã sunteþi discipolii mei, dacã aveþi dragoste unii faþã de alþii.”

(In 13,35) Iubirea vrea sã meargã mereu mai departe ºi nu se poate mulþumi nici cu dãruirea, nici cu jertfa, oricât de mari ar fi. Aceasta explicã rana inimii din care a izvorât milostivirea divinã ºi strigãtul de sete al lui Isus rãstignit.

Rana inimii este parcã întruparea strigãtului de sete al lui Cristos. Ea exprimã setea lui de a iubi sufletele noastre.

Oare, putem fi noi, atât de insensibile sã nu-I potolim setea? ªtim cã „nimeni nu are o iubire mai mare decât aceasta ca cineva sã-ºi dea viaþa pentru prietenii sãi” (In 15,13). ªtim lecþia lui Isus ºi nu numai o lecþie, dar poruncã: „Iubiþi-vã unii pe alþii aºa cum v-am iubit ºi eu!” (cf. In 13,34).

Ucenicul nu poate fi altfel decât Învãþãtorul. Din aceastã iubire divinã ne-am nãscut ºi noi pentru a iubi ºi apoi sã ne întoarcem la iubire.

9

Sfântul Pãrinte Ioan Paul al II-lea, în enciclica Novo millenio ineunte, 49, îndeamnã persoanele consacrate sã dea mãrturie despre stilul iubirii lui Dumnezeu, al providenþei sale ºi al milostivirii sale.

Suntem chemate „sã fim manifestare a iubirii lui Dumnezeu” (Vita consecrata, titolo del capitolo III) ºi aceasta realizându-se cu noutatea creativitãþii Duhului Sfânt.

A iubi înseamnã sã stãm de partea oamenilor de rând împãrtãºindu-le problemele ºi a citi semnele ºi exigenþele timpului. „Dacã cineva are {darul} slujirii {sã stãruie} în slujire” (cf. Rom 12,6-8). Prin urmare, noi fiind chemate la slujirea lui Cristos ºi a Bisericii, trebuie sã rãspundem cu aceeaºi iubire ca ºi a lui Cristos. Sã ducem o viaþã de slujire ca rãspuns activ la chemarea din partea lui Dumnezeu. „Dragostea creºtinã trebuie sã se extindã la toþi oamenii, fãrã discriminare de rasã, de condiþii sociale sau de religie; ea nu aºteaptã nici un câºtig, nici o recunoºtinþã.

Dupã cum Dumnezeu ne-a iubit cu o dragoste dezinteresatã, tot aºa ºi noi trebuie sã fim preocupate de iubire faþã de semeni cu aceeaºi dragoste cu care Dumnezeu l-a cãutat pe om” (cf. Conc. Vatican II, Decret privind activitatea misionarã a Bisericii – Mãrturia creºtinã, pct. 12 – „Prezenþa iubirii”). „Cu ochii larg deschiºi ºi cu inima mare” sã rãspundem la apelul lui Cristos în cei suferinzi ºi în cei de lângã noi, comunitatea” (Novo millenio ineunte, 58).

Ceea ce trebuie sã ne distingã pe noi ca terezine, trebuie sã fie bucuria în slujire ºi convingerea cã îl slujim pe Cristos în ceilalþi. Însuºi Cristos a spus-o cu aceste cuvinte: „Întrucât aþi fãcut unuia dintr-aceºti fraþi ai mei, mie mi-aþi fãcut” (cf. Mt 25,40).

Principala noastrã îndatorire este sã devenim martore ale iubirii lui Cristos, pe care trebuie sã o realizãm prin viaþã ºi cuvânt, în familie, în grupul din care facem parte, în comunitatea parohialã ºi în mediul nostru profesional. „Trebuie sã aparã în noi omul nou creat dupã chipul ºi asemãnarea lui Dumnezeu în dreptatea ºi sfinþenia adevãrului” (cf. Conc. Vatican II). Noi care facem parte dintr-un Institut secular având posibilitatea sã participãm la dinamismul social ºi politic, putem lua atitudini ºi decizii în favoarea semenilor noºtri sãraci, bolnavi ºi marginalizaþi.

Sã fim în mijlocul lumii sare ºi luminã chiar când vizibilitatea consacrãrii ar fi un impediment sau chiar un refuz.

Fiecare dintre noi, poate construi munþi de iubire din faptele mici de fiecare zi, fãcute cu simplitate, cu umilinþã ºi cu dãruire totalã.

Agnesa Husaru (Buhonca, Roman) (Continuare în numãrul urmãtor)

10

Calea cea micã

Nr. 25

Sfânta Tereza de Lisieux, pildã ºi învãþãtoare Înaintând pe calea „copilãriei spirituale” 1. Chemarea. Sfânta Tereza se simþea chematã, asemenea discipolilor. În cartea „Istoria unui suflet” ea ne atrage atenþia asupra faptului cã alegerea este fãcutã de Isus: „Apoi s-a urcat pe munte ºi i-a chemat pe cei pe care i-a voit El, iar ei au venit la El” (Mc 3,13); acesta este „misterul privilegiilor lui Isus asupra sufletului” ei, fiindcã, spune ea, nu i-a chemat pe cei vrednici, ci pe cei „care îi sunt pe plac” iar misterul alegerii este de fapt iubirea, pe care o revarsã asupra sufletelor: iubirea este egalã, completã, absolutã, iar sufletele deºi diferite, sunt umplute cu iubirea divinã dupã felul ºi mãrimea lor, în mod diferit: „Perfecþiunea constã în a-i împlini voia, a fi ceea ce El vrea sa fim.” La fel ca ºi sfânta Tereza, ºi noi toþi suntem „chemaþi” la sfinþenie, prin însãºi calitatea conferitã de botez: aceea de a fi rege, preot, profet. Chemarea nu înseamnã ºi înlãturarea piedicilor, iar aici intervine voinþa ºi dorinþa fiecãruia. Sfânta Tereza însãºi recunoaºte: „Dacã n-aº fi avut vocaþie cu adevãrat, m-aº fi oprit încã de la început, cãci am întâlnit obstacole imediat ce am rãspuns la chemarea lui Isus.” Iar vocaþia sfintei Tereza, în sânul Bisericii, este iubirea.

2. Iubirea. Aceasta este esenþa tuturor cãilor spirituale, în special a celor creºtine ºi cu precãdere a copilãriei spirituale. Iar iubirea omului trebuie sã fie asemenea iubirii lui Dumnezeu, care „se descoperã atât în sufletul cel mai simplu, care nu se împotriveºte deloc harului sãu, cât ºi în sufletul de-a dreptul sublim, fiindcã iubirea are calitatea de a se smeri.” Omul porneºte însã de la voinþa de a iubi, pentru ca apoi iubirea „sã prindã rãdãcini adânci, care se vãd ºi în afarã.” Tereza mãrturiseºte: „Voiam sã iubesc, sã-l iubesc pe Isus cu pasiune, sã-i dau mii de semne de iubire atât timp cât mai puteam...(...), repetam fãrã încetare cuvintele de iubire care îmi aprinseserã inima.”

Acelaºi drum este necesar pentru fiecare dintre noi: iubirea se poate învãþa, dar dacã rãmânem numai la voinþã sau la gând, acestea nu sunt suficiente: „Nu dispreþuiesc gândurile adânci care hrãnesc sufletul ºi îl unesc cu Dumnezeu, dar de multã vreme am înþeles cã nu trebuie sã te bizui pe ele, ci sã crezi cã desãvârºirea se mãsoarã

în abundenþa de luminã interioarã pe care o primeºti” – scrie Sf. Tereza.

Aici apare clar celebrul dicton al evoluþiei spirituale: „Când tu faci un pas spre Dumnezeu, Dumnezeu face zece paºi spre tine”; altfel spus, scânteii de iubire pe care noi o dãruim lui Dumnezeu, El îi rãspunde inundându-ne în luminã lãuntricã. Dar pe mãsura iubirii, cresc ºi încercãrile.

3. Maturizarea iubirii se face prin încercãri. Cele trei etape ale vieþii sfintei Tereza cuprind tot atâtea încercãri majore, suferinþe atroce generate de despãrþirea de persoanele vitale pentru ea: mama, sora Pauline, tatãl ºi care se traduc prin boala psihosomaticã din copilãrie; „maladia scrupulelor”din adolescenþã ºi apoi, boala care avea s-o rãpunã la 24 de ani. Încercãrile transformã însã „întunericul sufletului... în torente de luminã” – scrie ea despre noaptea de Crãciun 1886, când, o remarcã plictisitã ºi obositã a tatãlui ei care „i-a strãpuns inima”, o „fãcuse sã creascã într-o clipã”, regãsindu-ºi „forþa sufletului” pe care o pierduse la 4 ani ºi jumãtate, odatã cu moartea mamei sale. Apoi, prin toate încercãrile prin care avea sã mai treacã, „a ºtiut sã gãseascã mereu mijlocul de a fi fericitã ºi de a-ºi valorifica nenorocirea”, lucru care, scria ea, „fãrã îndoialã cã îi era pe plac lui Isus, fiindcã el pare s-o încurajeze pe acest drum.” Douã sunt cele mai grele încercãri dintre toate: ispita lipsei de vocaþie (în preziua primirii vãlului) ºi a pierderii credinþei, care a apãrut la declanºarea bolii ºi a durat 18 luni, pânã la sfârºitul vieþii: „nu mai este un vãl, ci un zid care se înalþã pânã la Cer ºi acoperã tãria înstelatã.” În tunelul de întuneric în care se simte prinsã, nu mai simte nici o bucurie, dar „cântã ceea ce doreºte sã creadã”, în timp ce „tenebrele, luând vocile pãcãtoºilor, îi spun, luând-o în râs: ”...mergi înainte, bucurã-te de moartea care îþi va aduce nu ceea ce speri, ci altã noapte, mai adâncã, noaptea neantului. ” Dar Isus este raza sa de luminã ºi steaua ei în aceastã noapte a tenebrelor, ºi lui i se abandoneazã cu totul: „sufletul meu este întãrit de Acela pe care îl iubesc;”... „cât de dulce e sã-l slujeºti pe bunul Dumnezeu în noaptea încercãrii!” La 30 septembrie 1897, la ora 19 ºi câteva minute, când, intrând în veºnicie, cere crucifixul, îl strânge la piept ºi murmurã ultimele cuvinte, acestea au fost tot vorbe de iubire, aºa cum un cânt de iubire a fost întreaga sa viaþã: „Oh! Te iubesc... Dumnezeul meu... te iubesc!”

4. Rugãciunea. Isus este cel care, „fãrã sã se arate, fãrã sã-ºi facã auzit glasul”, a povãþuit-o în tainã, în suflet ºi nu prin cãrþi. Dumnezeu este cel care îi spune: „Iatã învãþãtorul pe care þi-l dãruiesc, el îþi va arãta tot ceea ce trebuie sã faci. Vreau sã-þi dau sã citeºti în cartea vieþii, unde este cuprinsã ºtiinþa iubirii.” Din profunzimea ºi ardoarea acestei iubiri se înalþã rugãciunea sfintei Tereza: „Pentru mine”– scrie ea – „rugãciunea este un elan al inimii, o simplã privire înãlþatã spre Cer, un strigãt de recunoºtinþã ºi iubire în sânul încercãrii, ca ºi al bucuriei.” De aceea, indiferent de cuvintele sau formulele consacrate pe care le

aprilie 2 014

Calea cea micã

rostea (rugãciunile preferate erau Tatãl nostru; Ave, Maria ºi Ps 23/24), rugãciunea ei era una singurã: iubirea – ºi însemna, ca ºi viaþa ei întreagã, un singur lucru: a-i spune lui Isus cã Îl iubeºte.

5. Misiunea. Iubirea spiritualã are întotdeauna forma crucii: dimensiunea verticalã reprezintã iubirea de Dumnezeu, iar dimensiunea orizontalã – iubirea pentru toate fiinþele umane. ªi cu cât creºte iubirea de Dumnezeu, cu atât se amplificã iubirea faþã de toþi ºi toate, iar Tereza îºi manifestã pânã în ultima clipã „dorinþa arzãtoare de a salva sufletele”. De aceea, spune ea, îºi va continua misiunea în Cer: „Dacã bunul Dumnezeu îmi va îndeplini dorinþele, îmi voi petrece Cerul meu pe pãmânt pânã la sfârºitul lumii. Da, vreau sã-mi petrec Cerul fãcând bine pe pãmânt”

11

Sfânta Tereza, învãþãtor spiritual A fost beatificatã la 29 aprilie 1923 de cãtre papa Pius XI, sanctificatã la 17 mai 1925, recunoscutã patroanã universalã a misiunilor ºi misionarilor la 14 decembrie 1927 de cãtre acelaºi papã ºi numitã Doctor al Bisericii la 19 octombrie 1997 de cãtre Fericitul papã Ioan Paul al II-lea). Mesajul principal al sfintei Tereza de Lisieux este mesajul esenþial al evangheliei: „Aceastã tânãrã a amintit lumii întregi cã Dumnezeu este Tatãl nostru, Tatãl revelat prin Isus Cristos” (fericitul Ioan Paul al II-lea, 2 iunie 1980). Calea ei este aceea a „copilãriei spirituale”, lumina plinã de bucurie ºi iubire, pe care a trãit-o ºi a împãrtãºit-o tuturor, din clauzura Carmelului ºi din noaptea propriei sale suferinþe.

Formarea noastrã, cu mica Tereza, pe calea „copilãriei spirituale” Drumul fiecãruia dintre noi poate fi o astfel de cale.

Sfânta Tereza ºtia cã este chematã : or, noi toþi suntem „chemaþi” de Dumnezeu prin botez, pentru a ne îndeplini misiunea de preot, rege ºi profet potrivit darurilor noastre speciale; ea iubea ºi era iubitã. Or, Dumnezeu ne iubeºte pe fiecare cu aceeaºi mãsurã absolutã: ceea ce diferã este capacitatea noastrã de a percepe ºi a primi iubirea lui în suflet. Mica Tereza s-a maturizat prin încercãri: nici nouã nu ne lipsesc încercãrile, fiindcã, aºa cum spune ea, „sufletul se naºte doar în suferinþã”; ceea ce conteazã cu adevãrat este acceptarea a tot ceea ce Dumnezeu ne dãruieºte sau permite sã se întâmple, descoperirea sensului suferinþei ºi transformarea ei în iubire.

Sfânta Tereza ºtia cã fiecare suntem unici în faþa lui Dumnezeu – de aici, învãþãm natura relaþiei noastre cu el: o relaþie personalã, faþã cãtre faþã, unicã, plinã de recunoºtinþã ºi bucurie, care sunt florile iubirii. ªi tot de aici, dorinþa de perfecþiune sãditã în sufletul fiecãrei fiinþe. Dar „perfecþi” nu putem fi decât în Dumnezeu – dacã ne deschidem cãtre el, „golindu-ne” vasul sufletului de orgolii, mândrie, simþul posesivitãþii, invidie, autoapreciere etc., lãsându-l pe el sã ne umple sufletul. Aceasta este, spune sfânta Tereza, „uitarea de sine a pruncului care adoarme fãrã teamã în braþele pãrintelui sãu”: abandonul în iubirea divinã. Aceasta înseamnã a fi mic în faþa Lui Dumnezeu, pentru a primi harurile lui: „O, Isuse” – scria sfânta Tereza – „ºtiu cã, (...) dacã ai gãsi un suflet ºi mai slab, ºi mai mic decât al meu, þi-ar plãcea sã-l umpli cu ºi mai mari favoruri decât mi-ai dãruit mie, dacã s-ar abandona cu toatã încrederea nesfârºitei tale milostiviri.” Aceasta este adevãrata umilinþã, simplitatea copilului, care înseamnã deschidere totalã faþã de Dumnezeu: „sufletul tãu este extrem de simplu” – îi spunea micii Tereza superioara sa de novice – „dar când vei fi desãvârºitã, vei fi ºi mai simplã; cu cât te apropii de Bunul Dumnezeu, cu atât devii mai simplu”. De aici, rezultã „practicarea micilor virtuþi”, a faptelor „mici”, dar fãcute cu mare iubire. În felul acesta, ºi rugãciunea, meditaþia, sacrificiul de sine, totul devine strigãtul de iubire al sufletului cãtre Dumnezeu, iar sufletul gãseºte în el „pacea dulce ºi profundã” de care vorbeºte sfânta Tereza.

Trandafirul Sfintei Tereza Sub privirea lui Dumnezeu, fiecare fiinþã umanã se poate asemãna cu o floare sub razele soarelui. ªi dacã Sf. Tereza spunea cã îºi va petrece veºnicia fãcând sã cadã o ploaie de trandafiri pe pãmânt, ea însãºi comparându-se cu o micã floare – calea copilãriei spirituale pe care ne-a dãruit-o se poate asemãna, într-adevãr, cu un trandafir: rãdãcinile sunt în pãmântul Creaþiei, tulpina sa este dreaptã, omul privind spre Dumnezeu ºi înãlþându-se spre El fãrã ºovãire; tulpina are frunze, fiindcã iubirea trebuie hrãnitã din lumina lui Dumnezeu, dar are ºi spini, fiindcã iubirea trebuie apãratã – iar floarea este solitarã, fiindcã suntem unici în faþa lui Dumnezeu. Petalele sale parfumate adunã roua nopþii spirituale – lacrimile de deznãdejde, transformându-le în hranã pentru ziua vieþii celei noi. Floarea fiecãrei tulpini este unicã, dar trandafirii au nenumãrate culori ºi nuanþe, fiindcã fiecare înþelege ºi trãieºte iubirea de Dumnezeu –una ºi aceeaºi iubire, în felul sãu. Iar trandafirul nu ºtie decât sã iubeascã, fiindcã el însuºi e rugãciunea pãmântului înãlþatã cãtre Dumnezeu – adicã, iubire. De aceea, trandafirii vorbesc numai în limbajul tãcerii ºi al luminii – adicã, al iubirii.

Istoria unui portret aflat în România Tereza de Lisieux este una din cele mai iubite sfinte, tot mai mulþi credincioºi de toate confesiunile creºtine cãutându-ºi sprijin ºi ajutor la ea. I se atribuie numeroase vindecãri miraculoase, multe multe miracole, statui ºi icoane ale ei pot fi întâlnite în biserici în toatã lumea, dar o

12

Calea cea micã

putere specialã se spune cã au portretele fãcute de sora ei, Céline, pãstrate cu sfinþenie la Lisieux, alãturi de fotografii ºi alte relicve adorate de pelerini de pretutindeni.

La sfârºitul sec. XIX, aparatul de fotografiat era o raritate, dar Céline, sora mai mare a Terezei, avea unul – cel mai recent model al timpului – cu burduf ºi cu trepied, pe care l-a luat cu ea la mânãstire când, în 1894, a depus ºi ea voturile. A fãcut numeroase fotografii ale surorii sale, iar dupã moartea Terezei, a încercat sã schiþeze o serie de „portrete-sintezã”, care se pãstreazã la Lisieux, împreunã cu celelalte documente ale surorilor Martin. Între aceste portrete se distinge cel desenat în cãrbune, în 1912, care o reprezintã pe mica Tereza cu mantie ºi vãl, strângând în mâini, în dreptul inimii, un crucifix împodobit cu trandafiri. Desenul a însoþit ediþia din 1914 a manuscriselor sale autobiografice cuprinse sub titlul „Istoria unui suflet”. În anul 1925, Céline – cu nume de maicã sora Génévieve – reia în culori acest portret ºi se strãduieºte îndelung sã corecteze stângãciile primului desen, pânã când se declarã mulþumitã: „Mi-am pus în el tot sufletul”, scrie în volumul de Sfaturi ºi amintiri. „ªi într-o bunã zi, dupã ce portretul a fost terminat, l-am privit ºi mi s-a pãrut atât de adevãrat, atât de viu, încât mi-au dat lacrimile. Mi se pãrea cã Tereza mea se uitã la mine, îmi rãspunde la privire. Cred cã acest portret este cel mai asemãnãtor dintre toate pe care i le-am fãcut”. ªi a trecut timpul. Mult timp. Într-o zi, un tânãr student, cãsãtorit cu o colegã a sa, a fost impresionat de un portret încadrat de o splendidã ramã, pe care un bãtrân îl vindea în talcioc. L-a cumpãrat ºi, acasã, soþia a desfãcut puþin rama: pe dosul desenului în cãrbune scria: Céline, 1912. Au crezut cã e portretul unei „Céline”, pânã când, în 1990, un italian venit în vizitã, a exclamat : „Aaaa, sfânta Tereza!” – dar nu i-a dat nimeni importanþã. Tabloul a rãmas în casa doamnei, care între timp divorþase ºi se recãsãtorise, veghind cu ochii ei mari ºi blânzi, casa ºi noua familie din Bacãu. Un articol le atrage însã atenþia în 1998 ºi, citind despre sfânta Tereza de Lisieux, ºi-au dat seama cã se aflã, probabil, în prezenþa originalului. Tehnica de execuþie ºi vechimea hârtiei au fost confirmate: „Lucrarea este bine conservatã, are datele de vechime în raport cu datarea (1912) ºi nu este o reproducere prin tehnici de serie” (Pavel Susara, expert acreditat de Comisia Naþionalã a Muzeelor ºi Colecþiilor). Ceea ce i-a fãcut sã acorde atâta atenþie portretului, au fost cel puþin douã fapte: în momentul în care, încercând sã-l fotografieze în luminã naturalã, a apãrut în jurul mâinilor o aurã trandafirie, pe care au observat-o apoi, uneori, ºi în momentul în care tabloul era expus în casã, la umbrã – ºi accidentul de circulaþie din care au scãpat în mod miraculos, fãrã nici o zgârieturã, deºi maºina a fost distrusã în totalitate, accident petrecut în momentul în care mergeau cu portretul la Alba Iulia, sã-l arate episcopului romano-catolic. Oficialitãþile din Lisieux considerã însã cã portretul care se aflã la Bacãu nu este decât o copie. Între timp, portretul priveºte cu ochii sãi mari, blânzi ºi plini de iubire la tot ce este în jur ºi din când în când, în jurul crucifixului împodobit cu trandafiri din mâinile ei, strãluceºte lumina – o luminã trandafirie, ca a ploii de trandafiri pe care sfânta Tereza a promis cã o va revãrsa pe pãmânt.

Ecaterina Hanganu (Iaºi)

Nr. 25

Sã fim martore în lume

Carisma este un dar primit de la Duhul Sfânt. Biserica nu poate ignora carismele pentru cã ele sunt dãruite pentru binele Bisericii. Fiecare dintre noi trebuie sã ne aducem contribuþia trãind intens carisma practicând dragostea frãþeascã unele faþã de altele, ceea ce trebuie sã devinã pentru noi o regulã de viaþã ºi implicit o mãrturie în faþa celor din jur. Suntem chemate sã strãbatem o cale împreunã, alãturi de oameni, împãrtãºindu-le speranþele, însufleþite de puterea Iubirii, pentru a-l duce pe Cristos în mijlocul realitãþilor de fiecare zi.

Comuniunea cu Domnul este ceea ce dã forþã faptelor noastre ºi ne este de nelipsit legãtura intimã cu El pentru a înfãptui sfinþirea noastrã ºi sfinþirea lumii. Dobândim forþa necesarã în împlinirea misiunii noastre þinând seama mereu de îndemnul Domnului Isus: „Fãrã mine nu puteþi face nimic” (In 15,5). Iatã de ce rugãciunea este cea care ne oferã aceastã forþã; carisma noastrã ne predispune la rugãciune, o viaþã de rugãciune în lume.

Institutul din care facem parte, prin glasul neobosit ºi blând al directoarei noastre, ne îndeamnã neîncetat sã reflectãm asupra înþelesului muncii noastre spirituale ºi sociale pentru a-i ajuta pe cei aflaþi pe calea unei vieþi dificile pentru a o strãbate cu seninãtate ºi bucurie. Atunci când reflectãm asupra acestor îndemnuri ºi ne strãduim sã ne conformãm lor înseamnã cã dãm mãrturie.

Viaþa noastrã de comuniune în cadrul Companiei ne oferã numeroase ocazii pentru formarea noastrã în vederea trãirii carismei în modul cel mai autentic. Exerciþiile spirituale organizate an de an, tot din grija conducerii noastre ne ajutã sã ne formãm din punct de vedere spiritual ºi sã dobândim, într-o mãsurã mai micã sau mai mare, calitãþi sufleteºti care sã ne defineascã ºi sã ne ajute sã fim martore ale iubirii lui Dumnezeu în lume.

Blândeþea ºi rãbdarea îi poate ajuta pe oameni sã depãºeascã momentele dificile prin care sunt nevoiþi sã treacã uneori. Cred cã mai înainte de a oferi aproapelui ajutoarele materiale sau serviciile noastre, trebuie sã-i oferim inima noastrã; fãrã sacrificiul de sine nu putem fi martore în lume. Aºa a conceput ºi a practicat Isus iubirea.

O consecinþã minunatã a celor douã calitãþi despre care am vorbit poate fi caritatea; caritatea ca exemplul bun. Ce poate fi mai credibil ca mãrturie pentru ceilalþi decât exemplul bun? Se ºtie cã cea mai convingãtoare faptã de iubire faþã de aproapele este exemplul bun, iar cel mai grav pãcat împotriva iubirii aproapelui este exemplul rãu, scandalul dat altora. În minþile noastre trebuie

aprilie 2 014

Calea cea micã

imprimate cu litere de foc cuvintele Mântuitorului:” voi sunteþi sarea pãmântului, voi sunteþi lumina lumii” – iatã cum trebuie sã fie mãrturia noastrã.

Noi, terezinele, care trãim în mijlocul lumii ºi totuºi dorim sã fim cât mai aproape de Dumnezeu, prin carisma pe care ne-o impune Institutul nostru, ne strãduim sã ne facem prezente prin glasurile noastre ºi mai ales prin faptele noastre, chiar ºi cele mai mãrunte, în familie, în societate, în Bisericã. Reuºim sã facem acest lucru atunci când ne orientãm viaþa dupã adevãrul lui Dumnezeu, fiind o luminã pentru cei din jur. Dumnezeu intrã în viaþa noastrã la Botez, apoi ne susþine în toate momentele vieþii. Sã ne considerãm instrumente ale Domnului pentru a da lumii speranþã, pentru a da viaþã. Sã rãspundem prompt, cu generozitate ºi mai ales cu bucurie. Astfel devine credibilã mãrturia noastrã. Trebuie sã fim conºtiente cã Isus este prezent în acþiunile noastre atunci când le îndeplinim în numele sãu. Prin noi, Isus acþioneazã în prezent. El nu este prizonierul trecutului, cuvântul divin aduce viaþã. Chiar

dacã uneori credem cã El nu rezolvã, sã zicem, o problemã naþionalã sau mondialã (cum ar fi o epidemie, calamitãþi, boalã etc.), trebuie sã recunoaºtem cã Isus este atent la dramele umane, la problemele morale ºi de viaþã ale oamenilor care-ºi pun speranþa în El. Isus apreciazã credinþa ºi faptele bune ºi oferã celor cãzuþi posibilitatea de a se ridica. Nu rareori ne este dat sã auzim din partea celor din jur: Dumnezeu mi-a ascultat ruga, eu dau mãrturie....

Citind Evanghelia constatãm cã mereu Isus ne uimeºte prin acþiunile sale. El vrea sã revoluþioneze atitudinile greºite ale oamenilor în relaþiile lor ºi ceea ce este cel mai important sã transmitã mesajul divin celor ce nu-l cunoºteau pe Dumnezeu. De câte ori în viaþa noastrã nu apare întrebarea, oare ce ar trebui sã fac pentru a-l prezenta celor din jur pe Dumnezeu care este tot mai mult îndepãrtat din lume? În viaþa cotidianã toate sunt importante ºi trebuie rezolvate prompt ºi cu simþ de rãspundere, dar e necesar sã înþelegem care sunt prioritãþile. În acþiunile noastre, în relaþiile pe care le avem cu cei din jur este foarte important dialogul. Chiar dacã nu suntem maestre ale dialogului ºi facem mereu eforturi pentru a dobândi aceastã calitate, sigur ne rãmâne mãrturia vieþii creºtine. Sã acþionãm cu delicateþe ºi discernãmânt pentru a-i ajuta pe ceilalþi sã descopere lumina necesarã întoarcerii la Dumnezeu, sã fim pentru cei „rãstigniþi” ai timpului nostru, sprijin ºi încurajare.

Elena Matei (Bacãu)

13

Lansare de carte

Papa Francisc – o întreitã premierã

În Aula Sinodalã de la subsolul catedralei „Sfânta Fecioarã Maria, Reginã” din Iaºi, vineri, 13 decembrie 2013, a avut loc lansare cãrþii Papa Francisc – o întreitã pre mier ã, scrisã de dr. Ecaterina Hanganu.

Au avut intervenþii pr. Cornel Cadar (coordonatorul Editurii „Presa Bunã” sub a cãrei siglã a fost publicatã aceastã carte), pr. Marius Taloº, SJ, pr. Mihai Budãu, autoarea – dr. Ecaterina Hanganu ºi pr. Anton Despinescu. Spre final, a intervenit ºi PS Petru Gherghel, episcopul de Iaºi.

Moderatorul acestui eveniment a fost pr. Iosif Dorcu, parohul catedralei ºi decan de Iaºi. „Cartea de faþã este o adevãratã surprizã, deoarece este, cel puþin pânã acum, prima scrisã în limba românã de cãtre un autor român, dr. Ecaterina Hanganu, iar în paginile cãrþii descoperim cu multã uºurinþã adevãrata personalitate a papei Francisc”, scrie pãrintele Mihai Budãu în „Cuvânt înainte”. Iar pãrintele Marius Taloº, SJ, subliniazã pe coperta cãrþii: „Un papã al unei întreite premiere: primul papã din emisfera sudicã, primul papã iezuit, primul care ºi-a luat, ca papã, numele de Francisc.

Cele 250 de pagini ale cãrþii includ capitolele: „Cuvânt înainte”, semnat de pr. Mihai Budãu, „Cine este papa Francisc?”, „Papa Francisc, SJ”, „Jorge Mario Bergoglio în anii dictaturii”, „Documentul de la Aparecida”, „Lunea Îngerului ºi continuitatea slujirii petrine”, „Punþi, nu ziduri!”, „Liniile generale ale învãþãturii”, „Încep reformele”, „Papa Francisc, o legendã vie”, „Cuvinte de înþelepciune ale papei Francisc”, „Despre papa Francisc ºi pentru papa Francisc”; urmeazã douã anexe: „Evenimente importante din viaþa ºi activitatea papei Francisc” ºi „Pro-life”, iar, la final, a fost realizat ºi un index alfabetic.

14

Calea cea micã

Nr. 25

• ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI •

O întânire de neuitat

(Impresii personale de la întâlnirea terezinelor din Roman care a avut loc pe data de 7 septembrie 2013) Ca membrã a grupului terezinelor de la Roman, înainte de toate aº vrea sã mãrturisesc bucuria cã am fost onorate cu organizarea acelei întâlniri. O întâlnire importantã prin caracterul ei naþional, importantã pentru cã spiritul terezian pãtrundea astfel în mod vizibil în rândul credincioºilor din aceastã zonã în prezenþa membrelor Institutului din þarã însoþite de directoarea generalã, Maria Tereza, sufletul institutului nostru. Ca gazde am trãit febra pregãtirilor, emoþiile ce s-au nãscut din gândul cã trebuie sã ne ridicãm la înãlþimea aºteptãrilor ºi desigur din dorinþa ca toate terezinele venite din multele zone ale þãrii sã gãseascã ºi aici, aºa cum a fost ºi în alte pãrþi, atmosfera caldã, prieteneascã în comuniunea la care ne cheamã ºi carisma noastrã.

Personal, am simþit o mare recunoºtinþã faþã de Dumnezeu pentru toate binefacerile pe care le-a revãrsat în viaþa mea ºi a celorlalte terezine, recunoºtinþã care trebuie sã continue în viaþa noastrã în trãirea carismei Institutului nostru. A sluji lui Cristos ºi Bisericii sale este carisma care dã sens vieþii noastre. Mã simt privilegiatã sã fac acest lucru în poziþia în care mã aflu: muncind în casa parohialã alãturi de slujitorii altarului ºi desigur, muncind în bisericã, locul prezenþei lui Dumnezeu între noi oamenii, acolo unde aflându-mã aºa de frecvent în grija pentru casa Domnului am ºi sentimentul plãcut cã Dumnezeu îmi conduce mereu paºii pe calea pãcii.

Pentru atingerea acestui statut de viaþã religioasã doresc ºi în acest moment, sã mulþumesc Mãriei Tereza pentru deschiderea pe care ne-a arãtat-o, chemându-ne, însoþindu-ne cu preocuparea ei pentru formarea noastrã ºi alegându-ne sã facem parte din acest Institut al Sfintei Tereza. Întâlnirea de la Roman rãmâne o amintire plãcutã ºi preþioasã pentru sufletul meu care, prin depunerea voturilor, a cunoscut o nouã efervescenþã ºi un nou elan spiritual.

Florentina ªolot (Sãbãoani)

Huºi: Zi de reculegere

Cât priveºte organizarea sãrbãtorii aº dori sã aduc aprecieri aici pentru rolul determinant pe care l-a avut pãrintele Chelaru Pavel, parohul comunitãþii „Sfintei Tereza a Pruncului Isus” din Roman sprijinit de diverse persoane din parohie ºi desigur Agneza Husariu care, pe lângã aportul generos în organizarea desãvârºit sãrbãtoarea ºi prin programul artistic de la sfârºit, cu ajutorul copiilor din Buhonca.

Dincolo de capitolul organizare am trãit bucuria unei largi participãri din partea preoþilor, în frunte cu Preasfinþitul nostru episcop Petru Gherghel, lucru care a dovedit încã o datã, dacã mai era nevoie, cã Institutul „Sfintei Tereza a Pruncului Isus” se bucurã deja de o clarã recunoaºtere ºi apreciere la nivelul poporului credincios ºi al clerului prin carisma pe care o promoveazã.

Desigur, în ceea ce mã priveºte, întâlnirea de la Roman a avut pentru mine rezonanþe profunde care trec dincolo de aspectul material al sãrbãtorii. Aºa cum se ºtie am avut bucuria ca împreunã cu 13 terezine sã depunem pentru prima datã voturile religioase în cadrul Institutului „Sfintei Tereza”, un moment dorit ºi aºteptat de mult timp.

De fapt, mãrturisesc cã din tinereþe în sufletul meu îmi doream acest lucru, poate într-o manierã nu atât de clarã dar care acum s-a concretizat pe aceastã cale a bucuriei pe care m-a condus Dumnezeu.

A fi consacrat este lucrul cel mai frumos la care poate ajunge omul care îºi recunoaºte obârºia în actul creator ºi plin de iubire al lui Dumnezeu.

La iniþiativa responsabilei de la Huºi, Mariana Cornea, întâlnirea lunarã din 9 februarie 2014, a avut un caracter deosebit.

Mai întâi am trãit bucuria celor 88 de ani de la înfiinþarea la Lugano, Elveþia a Institutului Secular „Sfânta Tereza a Pruncului Isus”, dupã care ne-am rugat pentru fondatori, venerabilul Aurelio Bacciarini ºi sr. Maria Motta sã fie ridicaþi la fericirea altarelor.

Împreunã cu pr. paroh, Andrei Ciobãnicã am desfãºurat reculegerea obiºnuitã cu meditaþie ºi lectio divina.

Restul întâlnirii l-am dedicat pãrintelui Abelardo Lobato ºi tuturor surorilor tereziene din Romania decedate. Ne-am rugat pentru odihna sufletelor lor. În aceasta lunã a fost ºi o slujbã cu requiem în Bisericã pentru ei.

Ziua s-a încheiat cu o agapã frãþeascã cu preparate pregãtite de terezine.

Monica Patraº (Huºi)

aprilie 2 014

Calea cea micã

15

ªtiinþa de a citi realitatea cu înþelepciune Dragi surori, Încã o datã ni s-a dat harul sã ne regãsim împreunã pentru a trãi o întrunire care, sperãm, ne va ajuta sã creºtem împreunã în iubirea Domnului. Vã salut pe toate din inimã, ºi în numele surorilor de la Lugano ºi al asistenþilor noºtri spirituali: cu toþii îºi amintesc de voi cu afecþiune ºi recunoºtinþã!

Tema propusã este de mare actualitate, pentru cã realitãþile ce ne înconjoarã nu sunt, de fapt, atât de diferite de cele care au marcat începutul evanghelizãrii creºtine.

Evanghelia dupã Luca istoriseºte cã, intrând în sinagoga din Nazaret, aºa cum obiºnuia sã facã de sabat, i s-a dat sulul cãrþii; El îl deschide ºi citeºte un fragment din Isaia: „Duhul Domnului este asupra mea, cãci El m-a uns sã duc vestea cea bunã sãracilor; m-a trimis sã-i vindec pe cei cu inima zdrobitã, sã propovãduiesc prinºilor în rãzboi eliberarea ºi orbilor vederea; sã-i izbãvesc pe cei striviþi ºi sã vestesc un an de îndurare a Domnului” (Lc 4, 18-19; cf.

Is 61,1-2; 58,6).

Apoi închide cartea, se aºazã ºi toþi cei prezenþi îl privesc, aºteptând. Isus rãmâne o clipã în mediaþie, apoi dã glas gândului sãu, ce poate fi rezumat cu aceste cuvinte: „Iatã, astãzi, pentru voi, care mã ascultaþi, se adevereºte aceastã profeþie!” Prima reacþie a oamenilor este pozitivã – perspectivele vestite de Isus sunt frumoase. Apoi însã, poporul ce-l asculta, vede în El doar pe fiul lemnarului, devine duºmãnos, iar Isus va fi insultat ºi izgonit. Ne putem închipui tristeþea lui, faptul cã a plecat dezamãgit, cã s-a simþit nedorit; sã ne gândim ºi la neliniºtea Mariei, Maica sa, la tulburarea apostolilor ºi a prietenilor, care nu pot sã înþeleagã.

Episodul ni se pare misterios ºi nouã: Isus este evanghelizatorul înzestrat cu libertate absolutã a spiritului, depãºeºte schemele uzuale, încalcã anumite reguli, pentru a le îmbogãþi cu iubirea Tatãlui care a trimis un Om în mijlocul oamenilor. Ce a vrut sã ne înveþe prin aceastã primã vestire a mântuirii? De ce nu a început cu vreun semn atrãgãtor sau chiar arãtându-ºi puterea, lucru care îndatã ar fi deschis calea?

Sunt douã învãþãminte pe care le putem trage din aceastã paginã: în primul rând, Domnul voieºte sã înþelegem cã El nu ne-a chemat sã spunem sau sã facem ceva, ci, mai înainte de toate, ne cheamã sã ne unim cu El, sã stãm cu El, sã ne lãsãm plãsmuiþi de El pentru ca apoi sã putem participa la misiunea lui ºi sã putem duce ºi altora mesajul sãu de iubire. Suntem deci îndemnate sã ne deschidem braþele, pentru ca ºi alþii sã poatã primi ºi, împreunã, sã zidim împãrãþia lui Dumnezeu aici ºi acum, în orice împrejurare a vieþii.

Sfânta Tereza a Pruncului Isus, Patroana noastrã, scria: „Isus nu are nevoie de faptele noastre, ci doar de iubirea noastrã... Spunând «Dã-mi sã beau”, Creatorul lumii cerea iubire fãpturii sale. îi era sete de iubire”. ªi Tereza îºi aprinde vocaþia (septembrie 1896): „În inima Bisericii, Maica mea, eu voi fi iubirea!” ªi papa Francisc ne atrage atenþia: „Sã þinem bine minte cu toþii: nu putem vesti Evanghelia lui Isus fãrã mãrturia concretã a vieþii. Cine ne ascultã ºi ne priveºte trebuie sã poatã citi în viaþa noastrã, dând slavã lui Dumnezeu!” ªi Sfântul Francisc din Assisi îi sfãtuia pe fraþii sãu: „Propovãduiþi Evanghelia ºi, dacã este nevoie,

faceþi-o ºi în cuvinte”. Nu poate fi incoerenþã între ce spunem ºi ce facem.

A doua învãþãturã provine din atitudinea duºmãnoasã ºi dezamãgitã a oamenilor de la Nazaret, care se aºteptau la un rege eliberator ºi puternic, fiind deci incapabilã sã asculte, sã înþeleagã ºi sã aºtepte. Acest fapt trebuie sã ne facã sã reflectãm ºi sã ne examinãm conºtiinþa: Simt oare asupra mea privirea de iubire a lui Isus care umblã alãturi de mine, ajutându-mã, în spiritul Institutului secular al Sfintei Tereza a Pruncului Isus? Sunt conºtientã cã sunt o fãpturã voitã ºi iubitã de Dumnezeu în mod exclusiv?

Simt în inimã dorinþa de a duce altora bucuria de a trãi împreunã cu Isus, care nu oboseºte nicicând sã mã ierte? ªtiu sã mã apropii de ceilalþi cu încredere, îngãduind naºterea unor prietenii autentice ºi frãþeºti? Mã simt pe deplin angajatã în Bisericã, în Institutul meu, în parohie? ªtiu sã observ ºi sã combat indiferenþa, apatia, singurãtatea ºi suferinþa care-i ating pe atâþia oameni din comunitãþile noastre?

Articolul 17 din Constituþiunile noastre ne aminteºte: „Harul nu nimiceºte natura, ci o înalþã ºi o desãvârºeºte.

Fiecare membrã, administratoare fidelã a talentelor primite de la Dumnezeu, va cultiva ºi virtuþile apreciate ºi în societatea laicã, cum ar fi sinceritatea, tãria de caracter, statornicia, atenþie deosebitã faþã de dreptate, nobleþea manierelor: virtuþi care, împreunã cu caracterul bun, disponibilitatea de slujire ºi un puternic simþ de rãspundere înlesnesc întâlnirea cu ceilalþi ºi ne obiºnuiesc sã înfruntãm cu mai multã seninãtate orice eveniment din viaþã”.

Fondatorul nostru, PS Bacciarini, ne îndemna astfel: „Abandonarea în Dumnezeu, cu încredere filialã nelimitatã va fi cununa fiecãrui suflet în parte ºi a întregului Institut. însãºi soarta Institutului, cu abandonare copilãreascã, trebuie sã se sprijine pe hotãrârile Providenþei. în orice încercare, cuvântul de ordine sã fie: Preasfântã Inimã a lui Isus, am încredere în tine!”

Dragi surori, trebuie sã ºtim sã citim aceste realitãþi cu înþelepciune; sã-i cerem deci Domnului darul înþelepciunii inimii, adicã al acelei forme de cunoaºtere ºi de inteligenþã ce-i îngãduie oricãrui om sã dea un alt sens evenimentelor ºi raþionamentelor omeneºti. Sã privim ºi sã-l contemplãm pe Cristos ca pe o ancorã a mântuirii, ca sã umblãm împreunã pe drumul care doar în El este sigur, angajant, cerând curaj, dar fiind ºi fascinant. Isus ne învaþã cã orice

16

Calea cea micã

Nr. 25

Ce fel de animare putem oferi în calitate de persoane consacrate, în comunitãþile noastre parohiale

om înþelept trebuie sã ºtie sã aleagã mijloacele potrivite pentru a-ºi putea zidi corect viaþa umanã ºi creºtinã. Este deci important sã-ºi formeze o conºtiinþã dreaptã ºi o credinþã maturã, pentru a fi în stare sã-l vesteascã pe Isus ca Fiu al lui Dumnezeu ºi Mântuitor al tuturor. El ne aratã ºi cum putem reuºi zidirea armonioasã a edificiului nostru spiritual: punându-l pe El pe primul plan; într-adevãr, doar Dumnezeu singur ne poate învãþa sã iubim ºi sã dãruim iubirea sa. „Dumnezeu m-a învãþat sã iubesc. Am învãþat de la El, doar de la El!” – aºa spunea Maica Tereza din Calcutta. în viaþa noastrã de zi cu zi, în alegerile pe care le facem, putem primi înþelepciunea Duhului lui Dumnezeu, care este dintr-o altã lume, dar care ne dã luminã, tãrie, mântuire pentru lumea aceasta, a noastrã.

Cred cã toate mai avem în faþa ochilor ºi în inimã imaginile papei Francisc în timpul cãlãtoriei sale apostolice în Brazilia, popasul sãu plin de bucurie ºi recunoºtinþã în faþa Stãpânei noastre care s-a arãtat (în portughezã, Nossa Senhora Aparecida), cinstitã ca Maicã de toþi brazilienii. Iar în timpul Liturghiei a spus credincioºilor prezenþi, dar ºi nouã: „Biserica, atunci când îl cautã pe Cristos, bate mereu la uºa casei Maicii ºi cere: aratã-ni-l pe Isus!”

De asemenea, a îndemnat întreaga omenire sã-ºi pãstreze speranþa, fãrã a se lãsa fascinatã de atâþia idoli, sã se lase surprinsã de Dumnezeu ºi, de asemenea, sã trãiascã în bucurie, pentru cã, dacã umblãm în speranþã, lãsându-ne surprinºi de „vinul cel nou” pe care ni-l dãruieºte Isus, inima noastrã va fi plinã de bucurie ºi nu vom putea face altfel decât sã fim martori ai acestei bucurii.

Papa Francisc a continuat: „Am venit sã batem în poarta casei Mariei. Ea ne-a deschis, ne-a poftit sã intrãm, ni-l aratã pe Fiul sãu ºi ne spune: «Orice vã va spune, faceþi!” (In 2,5). Da, Maica noastrã, noi ne angajãm sã facem ce ne va spune Isus ºi o vom face cu speranþã, încrezãtori în surprizele lui Dumnezeu ºi plini de bucurie!”

Trebuie totuºi sã nu uitãm cã, pentru a putea face ce ne cere Isus, avem nevoie de rugãciune care sã ne sprijine fapta, sã ne ajute sã redescoperim bucuria întâlnirii personale cu Dumnezeu, rãmânând unite în comunitatea noastrã care se roagã, care se întâlneºte pentru a-1 lãuda pe Domnul ºi a-i mulþumi, pentru a celebra Euharistia, pentru a experimenta mereu din nou iertarea pãrinteascã a lui Dumnezeu.

Sã-i cerem cu stãruinþã Mariei, Maica Speranþei, sã ne ia de mânã ºi sã ne ajute cu mijlocirea ei puternicã.

Maria Teresa (Lugano)

„Voi sunteþi sarea pãmântului. Dacã sarea îºi pierde gustul, cu ce se va sãra?Nu mai este bunã de nimic, decât sã fie aruncatã afarã ºi cãlcatã în picioare de oameni. Voi sunteþi lumina lumii. Nu se poate ascunde o cetate aºezatã pe munte. Nici nu se aprinde o candelã ºi se pune sub obroc, ci pe candelabru ca sã lumineze pentru toþi cei din casã. Aºa sã lumineze lumina voastrã înaintea oamenilor, încât ei sã vadã faptele voastre bune ºi sã-L preamãreascã pe Tatãl vostru cel din ceruri”. (Mt 5,13-16) Pornind de la învãþãtura ºi îndemnul lui Isus Cristos ,,Voi sunteþi sarea pãmântului ºi lumina lumii” putem spune cã chemarea specificã a creºtinilor este sã caute împãrãþia lui Dumnezeu, ocupându-se de cele vremelnice ºi orânduindu-le dupã voinþa lui Dumnezeu.

Aºadar creºtinii sunt lumina lumii ºi sarea pãmântului dupã cum ne vrea Cristos. Ca ºi persoane consacrate seculare trebuie sã devenim sãmânþã aruncatã în brazdele istoriei pentru a reînnoi vieþile celor de lângã noi.

Chemarea noastrã de terezine este în favoarea oamenilor, chiar dacã rãmânem acasã în familie, muncim ca toþi ceilalþi ºi participãm la viaþa comunitãþii creºtine. Trebuie sã punem în practicã carisma Institutului ºi anume slujirea lui Cristos ºi a fraþilor în Bisericã.

Terezinele sunt lumina lumii ºi sarea pãmântului Aºa dupã cum sarea îºi pierde gustul ºi puterea ei de a sãra atunci când intrã în reacþie cu alte substanþe chimice, tot aºa terezina când se lasã influenþatã de valorile acestei lumi îºi poate pierde gustul ºi puterea de a da gust lumii acesteia care are nevoie de sare.

Terezina poate fi contaminatã de lume ºi de valorile ei, doar atunci când îºi pierde sãrãcia în duh ºi începe sã construiascã ºi sã se încreadã doar în meritele ei fãrã aportul lui Dumnezeu.

A fi terezinã înseamnã a duce o luptã aprigã cu lucrurile întunericului din societatea noastrã, aºa cum lumina luptã cu întunericul. Sã avem îndrãzneala ºi curajul sa luptam, cãci Cristos este lumina care a biruit. Aºadar, suntem chemate a fi luminã în întuneric, soare în furtunã ºi unelte în mâinile lui Dumnezeu.

Fiecare dintre noi poartã în sine o pãrticicã din frumuseþea lui Dumnezeu. Aceastã frumuseþe nu trebuie sã-i orbeascã pe ceilalþi, ci sã-i lumineze, aºa încât sã se vadã aºa cum sunt. ,,Voi sunteþi lumina lumii” – spune Isus – deci trebuie sã-i luminãm pe ceilalþi cu lumina din noi. Chiar dacã lumina noastrã este fragilã, ea este necesarã pentru om.

Toþi suntem chemaþi sã iradiem aceastã luminã din care suntem creaþi, dar într-un chip deosebit, noi ca ºi membre ale unui grup, trebuie sã o facem cu mai multã dãruire, înconjurându-ne de frumuseþe, de luminã ºi de dragoste, ceea ce ne ajutã sã devenim conºtiente de lumina noastrã interioarã. Atunci, când pãstrãm mereu legãtura cu Dumnezeu care este Luminã putem acumula lumina interioarã.

Ca ºi persoane consacrate, trebuie sã avem parte de valori importante în viaþa noastrã ca sã le putem transmite ºi celor din jurul nostru.

aprilie 2 014

Calea cea micã

Iatã câteva dintre ele: Euharistia – este cea care ne adunã pe toate în jurul lui Cristos. Hrãnite de aceeaºi Pâine a vieþii, sã nu ne lipseascã niciodatã unirea inimilor ºi dragostea reciprocã, pentru a putea da mãrturie despre prezenta lui Cristos in mijlocul nostru. Ea trebuie sa fie un imbold spre viaþa veºnica.

Rugãciunea (Laudele ºi Vesperele) reprezintã un ajutor important pentru noi în sfinþirea zilei. Biserica recomanda ca hrana zilnica recitarea Oficiului divin, prin rugãciune sã aducem lauda ºi mulþumire celui care ne-a creat ºi ne-a chemat la viaþã consacratã.

Toatã agitaþia noastrã nu are valoare fãrã rugãciune, mai ales pentru ca in virtutea vocaþiei noastre suntem chemate in mod deosebit la rugãciune.

Sacramentul Pocãinþei – numai cu ajutorul Spovezii vom înainta pe calea desãvârºirii. Trebuie sa privim in noi înºine, sã ne recunoaºtem limitele ºi sã muncim zilnic împreunã cu Dumnezeu ca sa mai facem un pas spre desãvârºire. Împãcarea cu Dumnezeu o implica pe cea cu fraþii ºi tocmai acest lucru ne îngãduie sa o luam mereu de la capãt.

Examinarea conºtiinþei – este un important mijloc de sfinþire, pentru ca îngãduie o confruntare zilnica intre propria purtare ºi cea a lui Isus. Este ca o dare de seama a zilei miresei fata de mire. Trebuie sã ascultãm glasul conºtiinþei care este glasul lui Dumnezeu.

Pe lângã aceste importante valori mai avem ºi altele cum ar fi ora de adoraþie care ne ajuta sã intrãm în comuniune cu Dumnezeu ºi sã vorbim cu El ca de la inimã la inimã.

Sfântul Rozariu, citirea Cuvântului lui Dumnezeu, pele rinajele, procesiunile ºi toate celelalte mijloace care ne ajutã sã ne sfinþim în viaþa noastrã de zi cu zi.

Pornind de la întrebarea: Ce fel de animare putem oferi în comunitãþile noastre?, voi rãspunde prin urmãtoarele îndemnuri: – sã fim ascultãtoare faþã de iubirea lui Cristos; – sã fim terezine blânde ºi îndurãtoare; – sã fim înclinate spre caritate; – sã fim în solidaritate cu cei care suferã, în aºa fel încât gestul nostru sã nu fie simþit ca o pomanã umilitoare, ci ca împãrtãºire frãþeascã; – sã încercãm zi de zi sã construim sfinþenia Bisericii, adicã a poporului lui Dumnezeu, a celor de lângã noi prin sacrificiile noastre, prin rugãciuni ºi gesturi simple de iubire frãþeasca; – sã învãþãm tãcerea pentru a putea parcurge drumul nostru spiritual, de credinþa ºi pentru a da mãrturie de viaþã creºtineascã în lume.

Cornea Mariana (Huºi)

17

Valorile vieþii seculare Situaþii dificile care ne determinã sã ne punem întrebãri (Mt 25, 31-46) Sfântul Matei este singurul evanghelist care vorbeºte despre criteriile judecãþii finale sau venirea Fiului Omului (24,3; 27,37-39). Încã din Vechiul Testament era prevestitã o parusie (Dan 7) la sfârºitul timpurilor. Fiul Omului care vine sã facã judecata. Pentru evanghelistul Matei, Isus este Fiul Omului. De altfel însuºi Isus declarã aceasta solemn în faþa Sinedriului ºi vesteºte cã de acum înainte îl vor vedea venind pe norii cerului (26,64). Întoarcerea lui Isus la sfârºitul veacurilor este vestitã deseori în Noul Testament. Este numitã parusia, de la termenul grecesc care înseamnã prezenþã sau sosire.

Este vorba despre un viitor ºi de o intervenþie divinã în lumea noastrã. Trebuie însã sã ne ferim de orice interpretare grãbitã sau greºitã a semnelor timpului nostru ºi de orice pronostic fãcut în lumina acestor descrieri, încercãri de acest fel se prezintã periodic de anumite miºcãri religioase sau sectare ºi perioadele de schimbare de mileniu par sã fie deosebit de favorabile. Ori, Isus însuºi le aminteºte ucenicilor sãi: „Voi nu cunoaºteþi nici ziua nici ceasul” (Mt 25,13) ºi declarã chiar cã nu cunoaºte nici el timpul sfârºitului (Mt 24,36).

Evanghelia sfântul Matei este adresatã creºtinilor care au deja o credinþã ºi doresc s-o aprofundeze. Evanghelistul încearcã sã dezvãluie semnificaþia morþii lui Cristos.

Scrie pentru creºtinii de origine iudaicã, arãtând în ce fel Dumnezeu îºi þine, în Isus, fãgãduinþa pe care o fãcuse poporului sãu, în ce fel împlineºte Isus Scripturile. Prin conducãtorii sãi, poporul evreu l-a respins pe Isus ºi astfel fãgãduinþa trece la un nou popor: Biserica. Dar aceasta trebuie sã rãmânã vigilentã; ºi ea ar putea sã refuze a-l urma pe Isus. Prin prezentarea evenimentelor, sfanþul Matei vrea mai ales sã ne determine sã descoperim puterea ºi autoritatea lui Isus.

Isus este Fiul Omului. El ºtie ce i se va întâmpla; acceptã, ba, mai mult, evenimentele au loc, iar El le prevede.

Isus este Domnul rânduit peste lumea întreagã. Tatãl i-a dat puterea sa ºi El ar putea sã se foloseascã de ea ca sã scape de moarte. Dar tocmai aceastã moarte marcheazã sfârºitul timpurilor ºi inaugureazã venirea lumii noi, a Împãrãþiei lui Dumnezeu în care avem ºansa de a trãi ºi noi astãzi. Prin Cuvântul sãu proclamat ºi consemnat de evanghelistul Matei în capitolul 25, versetele de la 31 la 46, Isus ne traseazã parcã niºte jaloane care ne conduc la un anumit mod de viaþã în comunitate, ne determinã sã ne punem întrebãri mai ales în situaþiile dificile în care ne aflãm uneori. Consider cã în acest fragment gãsim rãspunsul precis la întrebãrile respective, adicã criteriile care ne vor fi aplicate la judecata finalã.

Parabola judecãþii finale relatatã de Evanghelia lui Matei (25,31-46) ne prezintã o descriere solemnã: este vorba de un tribunal ceresc ºi glorios, la care întreaga lume apare în mod simbolic înaintea Fiului Omului.

Acesta îi desparte pe cei buni de cei rãi. Isus refuzã cu fermitate sã facã o astfel de separare în cursul istoriei; trebuie sã se aºtepte seceriºul ultimelor timpuri pentru a alege neghina de grâu.

Lucrul cel mai interesant în aceastã judecatã este cri-

18

Nr. 25

Calea cea micã

O amintire minunatã „Lãsaþi copiii sã vinã la mine!…”

teriul dupã care ne va fi fãcutã. Fiecare va fi judecat în legãturã cu caritatea sa efectivã faþã de fraþi: cei mici, cei flãmânzi ºi însetaþi, strãini ºi excluºi, cei care sunt goi, bolnavi ºi închiºi. În mod curios nu este cerut nici un criteriu de credinþã doctrinalã, în ultima zi caritatea este prima ºi singura dovadã care conteazã asupra cãutãrii adevãrului. Motivul principal pentru care Isus se foloseºte de acest fel de a judeca lumea este acela cã El se identificã în mod voluntar cu cei mai mici: „Mie mi-aþi fãcut”.

Iatã de ce trebuie sã ne punem cu adevãrat întrebãri ºi sã meditãm asupra criteriilor ce stau la baza judecãþii divine. Într-adevãr este vorba de o parabolã, adicã de o relatare fictivã care are drept scop sã-i avertizeze ºi pe unii ºi pe alþii de punerea în joc veºnic a alegerii lor de libertate.

La toate afirmaþiile judecãtorului suprem deci trebuie aplicat un dacã, cu majuscule: DACÃ nu veþi face nimic pentru fraþii ºi surorile voastre... fãcând astfel m-aþi renegat pe mine ºi iatã ce vi se va întâmpla. Isus însuºi va fi Fiul Omului care va hotãrî la judecata din urmã: „Plecaþi de la mine, blestemaþilor, în focul veºnic” (Mt 25-41).

Aceste pagini ameninþãtoare ale Evangheliei nu pot fi ºterse. Dar intenþia generalã a acestui text este în mod clar sã invite la veghere creºtinã. El aminteºte riscul prezent ºi punerea definitivã în joc a oricãrui comportament uman. Acest text evocã un scenariu de care Isus vrea ca ascultãtorii sã fie scutiþi; este o interpelare a persoanei care trãieºte astãzi, este un avertisment adresat fiecãruia dintre noi pentru a nu folosi greºit propria libertate ºi a risca fericirea.

Aceste dificultãþi sunt reale ºi din aceastã cauzã deseori refuzãm sã ne gândim la ele ºi sã devenim mai responsabili în acþiunile noastre nu doar din cauza venirii lui Cristos. In mesajul creºtin al credinþei, învierea lui Isus este fundamentul pe care totul se reglementeazã. Ea este aceea care ne permite sã sperãm. Lucrurile sfârºitului, de fapt, sunt obiect de credinþã ºi obiect de speranþã. Acest sfârºit, care ºtim cu siguranþã cã va veni, trebuie sã aibã loc sub privirea lui Dumnezeu plin de bunãtate ºi îndurare, care doreºte sã construim aici pe pãmânt multiple cetãþi ale caritãþii, ale frumuseþii sau ale simplei bucurii a unui copil. Realizãm aceasta cu mai mare uºurinþã urmând calea „copilãriei” spirituale recomandatã nouã ºi de patroana noastrã, sfânta Tereza „cea micã”. Aceastã cale, mereu în transformare, este deseori dureroasã în prezentul nostru dar trebuie sã privim mereu la þintã, la þinta care este Cristos, care se întoarce deja ºi ne face semn.

Elena Matei (Bacãu)

Furtunã mare ºi primejdioasã s-a abãtut ºi asupra diecezei noastre, mai ales între anii 1947-1948.

Episcopul nostru Anton Durcovici s-a aºezat în calea ei ºi i-a chemat, prin preoþii din parohi, pe toþi copiii care au fãcut prima sfântã Împãrtãºanie, sã se adune pe lângã biserici pentru cã el va veni sã administreze sfântul Mir. Ne-am adunat sute de copii ºi tineri. În zilele de 4-6 iulie 1948 toþi cei dornici din parohiile de pa valea Siretului, uitând spaimele rãzboiului, ale foametei, a persecuþiilor celor rãi, care abuzaserã de credinþa poporului; în parohia Tãmãºeni, unde locuiam atunci împreunã cu pãrinþii ºi bunicii, episcopul Anton a sosit ca un mesager al cerului. Monseniorul Enaru ne-a pregãtit serios, dar repede, din cauza crizei de timp, pentru primirea sacramentul Confirmaþiunii. Ne-am aºezat pe douã rânduri în curtea bisericii, pe aleea de tei care mergea de la poarta grãdinii bisericii pânã la intrare.

Auzisem, dar nu vãzusem niciodatã un episcop. El, episcopul Durcovici ne-a apãrut ca un arhanghel: avea o þinutã zveltã, cu ochii albaºtri plini de luminã, de bunãtate ºi de bucurie, trecea oprindu-se lângã fiecare dintre noi.

Când s-a apropiat de mine i-am vãzut mâinile sfinte, cu inelul mare, inelul episcopal ºi am simþit semnul sfintei cruci pe frunte; Duhul Sfânt mi-a ridicat sufletul meu de copil pe înãlþimi cereºti nebãnuite.

Acel moment sfânt, trãieºte ºi acum, la anii senectuþii în sufletul meu. M-am adãpostit în el în momentele dificile ale vieþii. Locul copilãriei noastre este locul în care cerul se uneºte cu pãmântul, iar acel loc a fost ºi va rãmâne binecuvântat de prezenþa episcopului Anton ºi a Duhului Sfânt pe care l-am primit în dar.

Eram aproape adolescentã când am aflat sfârºitul lui, dar ºtiam cã va suferi ºi va muri ca Isus!

Astãzi, tot ca Isus, episcopul Anton Durcovici ne însoþeºte pe fiecare dintre noi ºi ne oferã iubire, iertare ºi binecuvântare tuturor. În ziua sfântã de 17 mai, ziua beatificãrii sfinþiei sale vom cânta simfonia bucuriei, a credinþei, a speranþei ºi a iertãrii alãturi de copiii de astãzi.

Iulia-Ioana (Iaºi)

aprilie 2 014

19

Calea cea micã

Confidentã a lui Isus cãtre Tereza Isus, ascultã a mea rugãciune, împlineºte-mi dorinþa fierbinte.

Exileazã un înger în astã lume, Dã-i un copil Ioanei Tu, Sfinte!...

Dar nu vreau un înger oarecare A-i da surorii tale pe pãmânt ªi-mi place-n mister, cu rãbdare Inima, sufletul sã-i frãmânt.

Se face de mult timp aºteptat Acest mic exilat din Cer.....

Dar, Doamne, mi-ai arãtat Al tãcerii tale mister.

Eu însumi sufletul acest' ºlefuind, îi dau în dar comori ce am De la Ioana, ah! în schimb...

Perfectul Abandon reclam...

Da, tu-mi spui prin tãcere: „Suspinele-þi urcã pe malul Ceresc ªi trebuie sã rezist cu putere Dorinþele sã nu-þi împlinesc.

Cu o tandreþe fãrã seamã Cu mâna mea îl dispunând Cãci Pentru Biserica-mi se cheamã A da: Un Pontif ºi-un mare Sfânt!”

Sfânta Tereza a Pruncului Isus

Rebus

Umilinþã ºi încredere Anton Durcovici

Orizontal: 1. Bad Deutsch... (Austria), locul unde s-a nãscut Anton Durcovici; 2. Consacrat ca episcop în catedrala „Sf. Iosif” din …; 3. Sighetu …, închisoarea morþii; 4. A murit pentru credinþã; 5. Bisericã consacratã de episcopul Anton Durcovici; 6. Perioadã de pãstorire în Biserica Universalã; 7. „Fiþi tari, fiþi statornici în …, iubiþi fraþi în Cristos”; 8. Este numit… al Academiei Teologice din Arhidieceza de Bucureºti; 9. Moare la Sighet având în suflet credinþa ºi …; 10. … Nou, ziar coordonat de Anton Durcovici, în care a publicat ºi câteva articole; 11. A fost hirotonit preot în bazilica „Sf. Ioan” din ….

B: Eveniment istoric pentru oraºul ºi Episcopia Vertical: A-B de Iaºi

Dezlegarea rebusului Francisc din numãrul trecut: Orizontal: 1. SACRISTIE; 2. BERGOGLIO; 3. RUGACIUNE; 4. ASSISI; 5. BENEDICT; 6. ARGENTINA; 7. BRAZILIA; 8. PETRU; 9. LUMEN FIDEI; 10. IGNATIU; 11. TEOLOGIE; 12. IEZUIT; 13. CARDINALI; 14; SIXTINA; 15. MODESTIE; 16. SCRIPTURA; 17. BUENOS AIRES. Vertical A-B B: SOCIETATEA LUI ISUS. Publicaþie coordonatã de Teodora Pantazi (Str. Elena-D Doamna, nr. 24, bl. 1, ap. 5, Iaºi-7 700398, tel .: 0232/255123; 0745/322920; 0767/168687) e-m mail: teodora.pantazi@yahoo.com; www.terezine.ro Director spiritual: Pr. Anton Despinescu Tehnor edactare: ing. Silviu Dogariu