Calea cea mică, nr. 30 - septembrie 2016

Suflet terezian

…Scumpã Maicã, pentru ce bunul Isus este aºa blând faþã de mine? Pentru ce nu mã mustrã niciodatã?... Ah, cu adevãrat ai pentru ce muri de recunoºtinþã ºi de iubire!

Sunt cu mult mai fericitã cã am fost imperfectã decât dacã, susþinutã prin har, aº fi fost un model de blândeþe… Îmi face atât de bine sã vãd cã Isus este întotdeauna aºa de blând, atât de tandru faþã de mine!

Ah! Începând de azi, o recunosc, toate speranþele mele vor fi împlinite… da, Domnul va face pentru noi lucruri minunate care vor depãºi infinit dorinþele noastre imense!...

Scumpã Maicã, Isus face bine cã se ascunde, cã numi vorbeºte decât din când în când ºi încã „printre gratii” (Cântarea Cântãrilor), cãci nu aº putea suporta mai mult, inima mi s-ar sparge, neputincioasã sã cuprindã atâta fericire…

Ah, dulce ecou al sufletului meu, voi înþelegeþi cã în aceastã searã vasul milostivirii divine s-a revãrsat pentru mine!... Înþelegeþi cã aþi fost ºi cã veþi fi totdeauna Îngerul însãrcinat sã mã conducã ºi sã-mi anunþe îndurãrile Domnului!...

Sfânta Tereza a Pruncului Isus (Extras din scrisoarea a XIX-a, cãtre venerabila maicã Agnes a lui Isus)

Rugãciune

O, Isuse, Mirele meu divin, fã în aºa fel încât sã nu pierd niciodatã cea de-a doua hainã a botezului meu! Iamã la tine înainte de a comite chiar ºi cel mai uºor pãcat voluntar. Fã ca eu sã nu caut ºi sã nu gãsesc altceva decât numai pe tine. Fã ca pentru mine celelalte creaturi sã nu însemne nimic ºi fã ca nici eu sã nu însemn nimic pentru ele.

Dar tu Isuse, fii pentru mine totul!

Fã ca lucrurile pãmânteºti sã nu poatã sã neliniºteascã niciodatã sufletul meu ºi nimic sã nu tulbure pacea mea interioarã. Îþi mai cer însã ºi iubirea, iubirea infinitã fãrã vreo altã limitã decât tu: iubirea prin care nu mai trãiesc eu, ci tu, o Isuse!

Isuse, fã sã se împlineascã pe deplin voinþa ta asupra mea ºi eu sã pot sã ajung la locul pe care tu ai mers sã mi-l pregãteºti în cer. „Un singur lucru trebuie fãcut aici pe pãmânt: sã-i oferi lui Isus micile sacrificii ca pe niºte flori, sã-l cucereºti demonstrându-i iubirea ta”.

Amin.

Sfânta Tereza a Pruncului Isus

O carte dragã: „Ploaia de trandafiri”

Sunt multe sfinte cu numele de Tereza: de Avila, de Calcutta, Benedicta a Crucii, º.a., dar cea mai popularã, îndrãgitã, este Tereza a Pruncului Isus, „cea micã”. ªi e normal sã fie aºa. pentru cã pruncii, micuþii sunt atractivi în nevinovãþia, gingãºia ºi spontaneitatea lor.

Tereza a fost o ascultãtoare exemplarã a Duhului Sfânt, a Cuvântului evanghelic, o trãitoare înfocatã a Iubirii. A intrat în mãnãstire pentru a trãi din plin iubirea sfinþitoare universalã. ªi de aceea, pe un ton de profeþie, a putut spune: „Îmi voi trãi paradisul fãcând bine celor de pe pãmânt”. Angajament, respectat, evidenþiat de mulþimea ajutoarelor miracole, obþinute prin mijlocirea ei îndatã dupã trecerea sa la Domnul.

Acestea au fost publicate, imediat dupã ce erau cunoscute, cronologic, în publicaþia lunarã „Annales thérésiennes” din Lisieux (Franþa). De aici au fost extrase un numãr de 45, la care apoi încã 8, publicate în volumul „La pluie de roses”. Încã înainte de 1930, cartea a ajuns ºi la Iaºi. Monseniorul Anton Gabor, pãrintele Editurii „Presa Bunã”, devot al sfintei Tereza, beneficiar al mijlocirii sfintei, a încredinþat lui Iosif Bãlan spre traducere preþioasa carte, tipãritã ulterior cu aprobarea din 1 martie 1930 a episcopului de Iaºi, Mihai Robu, la Institutul Grafic „Presa Bunã.” Aceasta a fost prima ediþie (editio princeps). Prin difuzarea ei în rândul catolicilor din Moldova, sfânta Tereza a fost din ce în ce mai mult cunoscutã ºi îndrãgitã. Multe biserici au fost puse sub patronajul ei.

Dupã anul 1989, a luat fiinþã în România, ºi îndeosebi în Dieceza de Iaºi, comunitatea surorilor terezine (Institutul Secular al Sfintei Tereza a Pruncului Isus, fondat în anul 1926, de cãtre Monseniorul Aurelio Bacciarini ºi Maria Motta, la Lugano-Elveþia). Atenþia faþã de „Tereza cea Micã” este din ce în ce mai mare. Editura „Presa Bunã”, ea însãºi tributarã încã de la începuturile ei sfintei noastre dragi, prin conducerea actualã, în persoana Prea Cucerniciei Sale pãrintele Cornel Cadar, publicã ediþia a doua a cãrþii, sub titlul „Ploaia de Trandafiri, câteva minuni ºi intervenþii ale Sfintei Tereza a Pruncului Isus”. Cartea are 223 de pagini. Fiecare descriere a miracolului este însoþitã de imaginile alb-negru a faptului. Textul din prima ediþie a fost revizuit ºi prezentat conform rigorilor ortografice la zi, iconiþa sfintei Tereza, precum ºi titlul de pe coperta din faþã sunt pe un fond de trandafiri superbi, iar coperta din spate este în întregime plinã de trandafiri, floarea caracteristicã a sfintei: „Când voi fi în cer, voi face sã cadã din cer o ploaie de trandafiri”.

P. A. Despinescu

septembrie 2 016

Calea cea micã

3

Terezinele – la dublul aniversar În urmã cu 90 de ani se nãºtea Institutul secular „Sfânta Tereza a Pruncului Isus”, iar acum 20 de ani Dieceza de Iaºi primea cu bucurie acest institut, care s-a dovedit o adevãratã binecuvântare pentru aceastã porþiune a poporului lui Dumnezeu.

Un dublu aniversar al „Terezinelor”, care ne invitã la o citire a rolului acestui institut în viaþa Bisericii ºi mai ales în viaþa fiecãrui creºtin.

Un pasaj dintr-o cuvântare a întemeietorului acestui Institut, episcopul Aurel Bacciarini, subliniazã frumuseþea vieþii ºi activitãþii acestui Institut: „Fãrã îndoialã, este frumos idealul celui care se consacrã lui Dumnezeu în mãnãstirile religioase, dar e la fel de frumos idealul acelor tinere care, susþinute de forþa dezlipirii de toate ºi a vocaþiei, se plaseazã în însãºi inima lumii pãgâne, pentru a lupta corp la corp, la plantarea pretutindeni a însemnelor lui Isus Cristos a ºi Împãrãþiei sale”.

De 20 de ani „Terezinele” seamãnã în ogorul Diecezei idealul sfinþeniei ºi al slujirii generoase, care aduc raze de bucurie ºi de seninãtate în mijlocul poporului lui Dumnezeu.

Ori de câte ori am avut ocazia sã fiu în preajma lor ºi sã celebrez anumite momente solemne din viaþa institutului, am simþit bucuria lor de a putea sluji Biserica, Dieceza, oamenii.

Nu ºtiu dacã vi s-a întâmplat sã întâlniþi persoane fericite, pline de energie; persoane care ºtiu sã înfrunte dificultãþile, transformând tristeþea în bucurie, care au mari pasiuni ºi cãrora nu le este teamã sã dãruiascã un zâmbet celor care le stau în preajmã; care cautã sã împlineascã cu iubire voinþa divinã ºi sã înfrunte cu generozitate inevitabilele încercãri ale vieþii. Privind acea luminã care strãluceºte în ochii lor ºi care ilumineazã feþele lor, putem constata cã de fapt le îmbogãþeºte, ºi îmbogãþindu-le, îmbogãþesc ºi pe cei din jurul lor. Asta este impresia mea personalã din experienþa pe care o trãiesc atunci când sunt invitat sã prezidez celebrãrile solemne care au loc pe teritoriul diecezei.

Ce face ca aceste persoane sã fie fericite? Marile acþiuni ºi faptele extraordinare? Succesul? carismele excepþionale? Nu! Ceea ce le face fericite este credinþa lor în Cristos ºi urmarea lui fãrã a-ºi pierde cumpãtul. În lumea actualã, „pãgânizatã”, dupã cum spunea fondatorul Institutului, avem nevoie urgentã de asemenea persoane, care ne pot comunica nu numai sfinþenia, perfecþiunea, dar de ceea ce avem mai multã nevoie: apropierea de Dumnezeu. Deoarece dacã noi ne-am angaja sã trãim aceastã apropiere, El ar face restul.

Apostolul Ioan observã: „Vedeþi câtã iubire ne-a dãruit Tatãl: sã ne numim copii ai lui Dumnezeu. ªi suntem” (1In 3,1). Aºadar, este Dumnezeu primul care ne-a iubit ºi în Isus ne-a fãcut fii sãi adoptivi. În viaþa noastrã totul este darul iubirii sale: cum sã

rãmânem indiferenþi în faþa unui aºa de mare mister? Tatãl în Cristos ne-a fãcut darul de sine însuºi ºi ne cheamã la o relaþie personalã ºi profundã cu el. Acest lucru este cel mai important! Dacã uitãm de acest lucru, atunci nimic nu mai are sens.

Deseori avem impresia cã începem fãrã acest punct de plecare, fãrã a ne da seama cã El ne iubeºte infinit. Pentru aceasta mai mult decât trãim, umblãm pe bâjbâite, ºi ceea ce ne cãlãuzeºte este numai cãutarea nemãsuratã a puterii, a succesului, a gloriei… ªi chiar dacã ni se pare a fi liberi ºi de a reuºi sã ne gestionãm pe noi înºine, în realitate urmãm sugestiile unei lumi care ne propune un mod de a trãi în care cuvântul pãcat parare multora ca ceva ridicol; nu conteazã adevãrul, dar efectul, senzaþia, bunãstarea materialã.

Terezinele, prin mãrturia vieþii lor spun cã este posibil sã trãim mereu sub privirile binevoitoare ºi milostive ale lui Dumnezeu.

Viaþa fiecãruia dintre noi este preþioasã în ochii lui Dumnezeu, suntem iubiþi de El într-un mod infinit. Meritã orice efort sã ne amintim de acest lucru, mai ales atunci când ni se pare cã existenþa noastrã nu ar avea sens. Chiar dacã vedem în noi mai întâi de toate rãul, slãbiciunea ºi limitele noastre, Dumnezeu vede în noi frumuseþea creaþiei sale, imaginea Fiului sãu iubit, mângâierea milostivirii sale. El nu ne dispreþuieºte chiar dacã murdãrim frumuseþea noastrã originarã, dar face tot efortul pentru a ne readuce la viaþã, dar la o viaþã complet diferitã care ne face sã experimentãm bucuria celui care se încrede în Dumnezeu, deoarece unica adevãrata cauzã a tristeþii ºi a nefericirii pentru om este de a trãi departe de El. Mulþumim Terezinelor care de 20 de ani ºtiu sã iradieze bucuria credinþei ºi a devotamentului lor faþã de Bisericã în mijlocul poporului nostru, fiind martore ale iubirii lui Dumnezeu în mijlocul lumii de astãzi, trãind în pacea ºi bucuria de a se simþi fii ºi fiice ale lui Dumnezeu. Într-o societate în care avem „de toate”, în cele din urmã inima este mereu goalã, dar carisma Terezinelor spune cã poate fi ºi altfel.

La ceas aniversar, îl rugãm pe Domnul sã binecuvânteze din belºug Institutul pentru a fi în mãsurã ca membrii sãi sã trãiascã neîntrerupt acest scop eclezial ºi sã-le rãsplãteascã necontenit pentru activitatea lor neobositã.

Episcop auxiliar Aurel Percã

4

Calea cea micã

Aniversãri binecuvântate Pentru Institutul Secular al Sfintei Tereza a Pruncului Isus, anul 2016 are o rezonanþã istoricã aparte: aniversarea de 90 de ani de la înfiinþarea lui de cãtre Monseniorul Aurelio Bacciarini (1873-1935), administrator apostolic al diecezei de Lugano (1917-1935), împreunã cu Maria Motta (1883-1948). Punând bazele acestui institut, Monseniorul Bacciarini declara pe un ton profetic: „Aceastã lucrare vine de la Dumnezeu, ºi Dumnezeu o va pãstra, o va face sã înfloreascã”.

Într-adevãr, în decursul celor nouã decenii, surorile terezine, la chemarea ºi cu binecuvântarea episcopilor care s-au succedat la dieceza de Lugano, ºi-au oferit serviciile în conformitate cu carisma proprie, de a-l sluji pe Cristos ºi Biserica.

Din 1996, Institutul Secular al Sfintei Tereza a Pruncului Isus este prezent ºi în România, mai cu seamã în Dieceza de Iaºi. Cu ocazia aniversãrii celor douã decenii aici a Institutului, Preasfinþia Sa Petru Gherghel a þinut sã menþioneze: „Descoperind aceastã nouã cale, multe tinere ºi multe femei au ales acest drum de slujire ºi de iubire, urmând exemplul sfintei Tereza a Pruncului Isus, lãsându-se atrase ºi inspirate de dãruirea ºi de iubirea acestei tinere, înscriindu-se, în diferite perioade de timp, atât în Elveþia, cât ºi în România, în acest institut”.

Surorile din România care fac parte din Institutul Secular al Sfintei Tereza a Pruncului Isus, au douã întâlniri generale: de primãvarã ºi de toamnã, în locaþii diferite, cum decide directoarea generalã de la Lugano-Elveþia, Maria-Teresa Candian. Anul acesta, dupã ce s-a consultat cu factorii din conducerea Institutului, ºi dupã ce s-a dus la faþa locului pentru stabilirea detaliilor necesare, având în vedere faptul cã anul 2016 este anul jubiliar al Milostivirii Divine, a decis ca întâlnirea de primãvarã sã fie un pelerinaj la sanctuarul Maicii Domnului de la ªumuleuCiuc, la data de 16 aprilie. Localitatea aceasta este în

Nr. 30

zilele noastre un cartier al oraºului Miercurea-Ciuc, centrul administrativ al judeþului Harghita, în partea de rãsãrit a Transilvaniei, la altitudinea de 662 de metri, pe malul stâng al râului Olt, în depresiunea Ciucului, de o frumuseþe încântãtoare, înconjuratã de munþi din lanþul Carpaþilor rãsãriteni.

La recensãmântul din 2011, oraºul Miercurea Ciuc numãra 38.966 de locuitori, majoritatea (78,55%) fiind secui; românii sunt 16,78%. Din punct de vedere confesional, secuii sunt în majoritate romano-catolici 70,82%, care, în timpul impunerii calvinismului în Transilvania, ºi-au pãstrat cu tot curajul credinþa catolicã, cu o veneraþie deosebitã faþã de Maica Domnului. În prima jumãtate a secolului al XV-lea, este atestatã prezenþa franciscanilor observanþi în aceastã regiune, întemeind o mãnãstire care va deveni un centru important de viaþã creºtinã ºi de culturã religioasã. Principele Iancu de Hunedoara le-a ridicat o bisericã în stil gotic, pusã sub patronajul Maicii Domnului, drept recunoºtinþã pentru victoriile repurtate împotriva turcilor. Aceastã bisericã a cunoscut de-a lungul veacurilor incendii, prãdãciuni, distrugeri care, desigur, au necesitat reparaþii ºi restaurãri.

Obiectul de atracþie al bisericii a devenit statuia miraculoasã a Prea Sfintei Fecioare Maria cu Pruncul Isus în braþe, sculptatã dintr-un trunchi de tei, pe la începutul secolului al XVIlea. Nu se cunoaºte numele sculptorului. Statuia are o înãlþime de 2,27m, ºi este cea mai mare, de acest gen, din lume. Spre aceastã bisericã, cu o asemenea statuie ºi cu activitatea pastoralã susþinutã de cãlugãrii franciscani observanþi, s-au îndreptat de-a lungul timpului mulþimi din ce în ce mai mari de credincioºi din zonã ºi de pretutindeni.

Pelerinajul cel mai important de la ªumuleu este acela din solemnitatea Rusaliilor, în amintirea victoriei secuilor, din anul 1567, împotriva armatei principelui Sigismund al Transilvaniei, care voia sã treacã forþat pe secui la calvinism.

Mãreaþa bisericã actualã este construitã în stil baroc pe locul bisricii anterioare demolate. Construcþia a durat aproape un secol, din cauza lipsei banilor, dar ºi din cauza evenimentelor neprielnice: revoluþii, rãzboaie, calamitãþi. În zilele noastre, biserica este numitã basilica minor.

La aceastã bazilicã, terezinele din România, aproximativ 130, în frunte cu directoarea generalã, MariaTeresa Candian, cu asistenþii spirituali Pietro Borelli ºi George Paºtiu, cu 30 de preoþi din comunitãþile parohiale mai cu seamã din Moldova, au venit cu mare însufleþire, în spiritul anului jubiliar al milostivii divine, dar ºi al aniversãrilor amintite.

septembrie 2 016

Calea cea micã

În cursul dimineþii de 16 aprilie, participanþii au trecut prin poarta specificã a jubileului, au ascultat datele istorice legate de acest loc aºa de important de pelerinaj ºi s-au rugat cu multã evlavie sfântul rozariu. Totodatã, s-a folosit ocazia de a urca la statuia miraculoasã a Maicii Domnului, plasatã deasupra altarului principal, pentru cinstirea Madonei ºi obþinerea ocrotirii ei speciale. Era cât se poate de impresionant sã vezi ºirul lung de credincioºi de toate vârstele ºi condiþiile sociale, secui în costumele locale, ºir pornit încã din afara basilicii, de-a lungul acesteia, prin spaþiul lateral al altarului, înaintând încet, în reculegere ºi rugãciune cu multã pietate, spre statuia Madonei încununatã de 12 stele, cu Pruncul Isus în braþe, radiind bunãtate ºi multe haruri asupra cinstitorilor ei.

Pelerinajul nostru a coincis cu un eveniment fericit din viaþa bisericii locale, acela al jubileului de 50 de ani de preoþie al unui slujitor din clerul arhiepiscopiei de Alba-Iulia. Dupã liturghia solemnã jubiliarã, celebratã în prezenþa episcopului auxiliar, Iozsef Tamas, terminatã pe la amiazã, s-a putut celebra ºi liturghia deosebitã a pelerinajului terezian. Episcopul auxiliar a binevoit sã adreseze un fratern cuvânt de salut ºi unirea în rugãciune, implorând ocrotirea deplinã a Maicii Preacurate asupra participanþilor la pelerinaj.

Celebrantul principal a fost tânãrul preot, Ciprian Bulai, directorul administrativ al Institutului Teologic din Iaºi. Cuvântul de învãþãturã ºi încurajare a fost rostit de cãtre Monseniorul Benone Farcaº, rectorul aceluiaºi institut. Corul terezinelor ºi-a adus aportul preþios. Cu toþii radiam de bucuria marelui eveniment.

La sfârºitul liturghiei au luat cuvântul asistenþii spirituali generali de la Lugano ºi directoarea generalã.

Cuvântul de mulþumire din partea terezinelor a fost rostit de cãtre Elena Matei, responsabila naþionalã a Institutului Secular al Sfintei Tereza a Pruncului Isus din România.

Dupã celebrarea Sfintei Liturghii, agapa fraternã a fost servitã în aºezãmântul „Caritas” din vecinãtate. În final, directoarea generalã a anunþat unele informaþii privitoare la activitatea Institutului, mai ales cu privire la exerciþiile spirituale anuale ale terezinelor, în perioada 7-10 iulie a.c., la Iaºi, în clãdirea Institutului Teologic.

La plecare, pe feþele tuturor se putea vedea marea bucurie a fericitului eveniment, a harurilor îmbelºugate pe care Iubirea Milostivã a Tatãlui ni le-a acordat. Mulþumim Domnului Dumnezeului nostru, pentru cã vrednic ºi drept este! O mulþumire ºi un salut aparte, filial, am adresat Madonei de la ªumuleu, regina cerului ºi a pãmântului, viaþa, mângâierea ºi speranþa noastrã, încrezãtori cã Milostivirea divinã ºi ocrotirea Mariei ne vor însoþi ºi mai departe, în pelerinajul pãmântesc spre Patria fericitã a Paradisului.

P. A. Despinescu

20 de ani de prezenþã în România, 1996-2 2016

5

Dragii mei, ne-am adunat azi aici pentru a relua împreunã – prin amintiri ºi cu bucurie – un drum care împlineºte 20 de ani. În privinþa mea, amintirea începuturilor îmi aduce multã satisfacþie ºi mã umple de recunoºtinþã faþã de persoanele pe care am avut ºansa de a le întâlni ºi care mi-au dat bucurie ºi m-au încurajat sã-mi asum responsabilitãþi noi. Am primit cu entuziasm noua misiune, dorind sã mã angajez statornic ºi din toate puterile mele. Le mulþumesc, de asemenea, tuturor asistenþilor diferitelor comunitãþi, mai ales Mons. Despinescu, care ne însoþeºte cu o statornicie neclintitã, ca ºi toþi preoþii prezenþi, care ne sprijinã prin rugãciunea lor fãrã a-l uita bineînþeles, pe rectorul acestui Sanctuar, pãrintele Erik pentru ospitalitatea ºi disponibilitatea sa, care ne permit sã aducem mulþumirea noastrã pentru aceºti 20 de ani, în acest loc sfânt.

Un gând deosebit se îndreaptã apoi cãtre voi, dragi surori: fãrã voi n-ar strãluci lumina nouã care s-a aprins în România, iar voi aveþi sarcina de a o pãstra vie, de a o hrãni, de a o transmite.

Desigur, începuturile n-au fost foarte simple, începând cu limba ºi ajungând apoi la diferenþa de culturã, la distanþe, în sfârºit, la o lume diferitã. Am venit în România ca sã vã propun un nou mod de viaþã, însoþindu-vã; iar voi mi-aþi rãspuns prin cãldura voastrã, prin ospitalitate, sfaturi ºi ajutor. Am întâlnit mereu bunãvoinþã ºi afecþiune; n-a fost greu sã mã pun într-o atitudine de slujire!

Acelei prime cãlãtorii de acum 20 de ani i-au urmat alte 100 de cãlãtorii în România ºi de fiecare datã mam întors acasã îmbogãþitã, cu o încãrcãturã spiritualã deosebitã ºi plinã de bucurie. Ar trebui sã numesc multe persoane ce mi-au fost alãturi în aceºti 20 de ani, dar sã mã scuzaþi cã menþionez unul singur, cel al PS episcop Petru Gherghel, care m-a primit în dieceza sa, ne-a prezentat în diferite parohii, a avut cuvinte de încurajare pentru mine ºi pentru alte surori: vã mulþumim, Preasfinþite; numele sfinþiei-voastre va fi amintit cu recunoºtinþã în istoria Institutului nostru.

Vouã, surorilor, vã las cuvintele pe care întemeietorul nostru, Mons. Aurelio Bacciarini, le adresa primelor surori ale Institutului: „Dãruiþi-vã inima lui Isus, dar dãruiþi-o fãrã rezerve! ªi amintiþi-vã cã Institutul Sfintei Tereza a Pruncului Isus nu este un institut de contemplative, ci de suflete neobosite, lucrãtoare în împãrãþia lui Isus, desigur sprijinite de focul sacru al rugãciunii”.

Sã-i cerem împreunã ocrotitoarei noastre, sfânta Tereza a Pruncului Isus, sã ne ajute sã împlinim voinþa lui Dumnezeu, sã fim perseverente ºi sã ne punem aspiraþiile sub Mantia Fecioarei, cinstitã în mod deosebit în acest sanctuar.

Vã mulþumesc.

Maria-Teresa Candian (Lugano)

6

Calea cea micã

Nr. 30

Pelerinaj aniversar

Surorile Institutului Secular „Sfânta Tereza a Pruncului Isus” din România au participat, în ziua de 16 aprilie 2016, la un pelerinaj care a avut loc Sanctuarul „Fecioara Maria” din ªumuleu-Ciuc, pentru o zi de reculegere ºi rugãciune. Cu aceastã ocazie s-au sãrbãtorit 20 de ani de la chemarea ºi formarea primei comunitãþi de terezine din România, precum ºi 90 de ani de la întemeierea Institutului la Lugano (Elveþia).

Au fost prezenþi Maria-Teresa Candian, directoarea generalã a institutului, asistenþii spirituali: pr. Pietro Borelli ºi pr. George Pastiu, veniþi de la Lugano (Elveþia).

Sfânta Liturghie de la ora 13 a fost prezidatã de pr.

Ciprian Bulai de la Institutul Teologic „Sfântul Iosif” din Iaºi, Mons. Benone Farcaº, rectorul aceluiaºi institut, pr. Alois Fechet (vicar episcopal cu viaþa consacratã în Dieceza de Iaºi), împreunã cu alþi 30 de preoþi din diferite comunitãþi din Moldova.

PS József Tamás, episcop auxiliar de Alba Iulia, nea întâmpinat cu bucurie ºi ne-a urat bun venit.

Predica a fost þinutã de Mons. Benone Farcaº, care ne-a îndemnat sã umplem lumea de fapte, sã-l slujim pe Cristos ºi Biserica, dupã carisma fondatorului, venerabilul Aurelio Bacciarini, ºi cu iubirea necondiþionatã a sfintei Tereza de Lisieux. Încã din zorii zilei, terezine din toate colþurile þãrii sau pornit în rugãciune ºi cântece închinate Maicii Domnului spre acest cunoscut ºi minunat sanctuar.

Ziua a debutat cu rugãciuni specifice pentru intrarea pe Poarta Sfântã de la ªumuleu-Ciuc, dupã care nea fost prezentatã biserica ºi statuia Fecioarei Maria de cãtre un cãlugãr franciscan. În liniºte ºi cu deosebitã smerenie, fiecare terezinã a urcat scãrile spre Maica Sfântã pentru rugãciuni personale. Cu inima plinã de admiraþie, cu pioºenie ºi credinþã s-a recitat sfântul Rozariul în bisericã.

Numãrul 29 al revistei „Calea cea micã” a fost prezentat de Teodora Pantazi (Iaºi). În cele 28 de pagini sunt cuprinse mãrturii ºi felicitãri ale preoþilor din Dieceza de Iaºi ºi ale terezinelor cu ocazia celor douã sãrbãtori, articole ºi conferinþe pe teme diferite, precum ºi rubricile permanente: Suflet terezian, Ecouri, poezii scrise de sfânta Tereza de Lisieux ºi rebus.

La finalul Liturghiei, au luat cuvântul pr. Alois Fechet care ne-a prezentat salutul PS Petru Gherghel, episcopul Diecezei de Iaºi, preoþii de la Lugano, precum ºi Maria-Tereza. Elena Matei, responsabila terezinelor pentru România, a mulþumit tuturor preoþilor care ne-au format, fondatorilor ºi Mariei-Tereza care este mereu alãturi de noi ºi a urat tuturor terezinelor curaj ºi slujire, dupã modelul patroanei noastre, sfânta Tereza a Pruncului Isus, care ne însoþeºte zi de zi cu iubire.

Dupã masa de prânz, ziua de reculegere s-a încheiat la ora 15.30. ªi în Anul Jubiliar al Milostivirii, cuvintele sfintei Tereza a Pruncului Isus sunt actuale ºi trebuie urmate: „A pãstra cuvântul lui Isus, iatã singura condiþie a fericirii noastre, dovada iubirii faþã de Isus.”

Teodora Pantazi (Iaºi)

septembrie 2 016

Calea cea micã

7

Exerciþii spirituale la Institutul Teologic din Iaºi În perioada 7-10 iulie 2016, la Institutul Teologic „Sfântul Iosif” din Iaºi, un grup de 93 de terezine din toatã þara, împreunã cu directoarea generalã, MariaTeresa Candian (din Lugano, Elveþia), a participat la exerciþiile spirituale anuale, sub îndrumarea pãrintelui Cristinel Fodor, paroh la Parohia „Sfântul Mihail” din Sãbãoani (jud. Neamþ).

Meditaþiile susþinute de douã ori pe zi au fost completate de reflecþii ºi meditaþii individuale sau în grup, Calea crucii, recitarea Rozariului, colocvii ºi adoraþie la preasfântul sacrament ºi sfânta Liturghie.

Tema a fost: „Invitaþi cu toþii la sãrbãtoarea milostivirii”.

Firul roºu al acestei teme se regãseºte în Sfânta Evanghelie – parabola tatãlui îndurãtor. Fiului risipitor (Lc 15,11-32) ºi împãrþitã în mai multe subtitluri.

Exerciþiile spirituale ne deschid drumurile spre adevãr, spre luminã ºi pace, avem nevoie de încredere ºi fidelitate pentru a putea înainta în credinþã ºi iubire. În introducere s-au subliniat caracteristicile picturii „Întoarcerea fiului risipitor”, realizatã de Rembrandt van Rijn, în secolul al XVII-lea, expusã în „Muzeul Ermitaj” din Sankt Petersburg. Pictura a surprins prin lumini ºi umbre un moment biblic, trezind sentimente profunde de cãinþã ºi de blândeþe prin îmbrãþiºarea dintre tatã ºi fiu. ªirul meditaþiilor a fost împãrþit în mai multe subteme: 1. Fiul cel tânãr, plin de orgolii care a pãrãsit casa pãrinteascã pentru plãceri uºoare, dar s-a întors smerit, tuns, aproape desculþ, îmbrãcat într-o tunicã ce abia îi acoperã trupul. Singurul lucru ce i-a mai rãmas era spada – semn al demnitãþii sale. S-a întors îngenunchind în faþa tatãlui sãu ºi cu maximã pãrere de rãu îºi cere iertare.

2. Fiul cel mare, la distanþã de fratele sãu, stã drept, dur, rigid, cu aer dojenitor, nu surâde, nu se bucurã, fãrã nicio dorinþã de a se implica.

3. Tatãl cel milostiv, suferã imens pentru cei doi fii ai sãi. Îi iubeºte pe amândoi cu aceeaºi dragoste. Unica dorinþã a sa este de a ierta ºi de a binecuvânta.

Dumnezeu este ºi mamã ºi tatã pentru fiecare dintre noi. El doreºte sã ne cuprindã pe toþi sub mantia sa generoasã ºi ni se oferã în orice clipã ca fiind un Dumnezeu al milostivirii; ne doreºte ºi pe noi milostivi. Imaginea Tatãlui poate creºte în noi prin cele trei cãi: durere, iertare ºi generozitate.

Roua dimineþii ºi soarele binevoitor din fiecare zi au purtat surorile tereziene în rugãciune ºi meditaþie pe aleile parcului plin de brazi argintii ºi cu parfumul minunaþilor trandafiri. Urmau apoi recitarea Breviarului, Calea crucii, Adoraþia Euharisticã ºi celelalte activitãþi programate.

Fiind Anul Milostivirii, o noutate a fost sosirea terezinelor la catedrala „Sfânta Fecioarã Maria, Reginã”, pentru a trece prin Poarta sfântã. Aici am fost întâmpinate de cãtre PS Aurel Percã, episcop auxiliar al Diecezei de Iaºi, alãturi de pr. Benone Lucaci, parohul catedralei.

Sfânta Liturghie a fost prezidatã de PS Aurel, însoþit de

pr. Benone Lucaci, Mons. Benone Farcaº, pr. Anton Despinescu, pr. Cristinel Fodor ºi pr. prof. Iosif Enãºoae.

Totul a fost minunat, dar mai ales, o bunã ºi eficientã întâlnire, în tainã, cu Isus care a vorbit cu o imensã iubire fiecãreia dintre noi ºi ne-a fãcut sã creºtem în credinþã, iubire, în rugãciune ºi speranþã pentru a deveni „sarea pãmântului” ºi „lumina lumii” (Mt 5,13-14) tuturor celor din jurul nostru.

Pr. Anton Despinescu ne-a însoþit în toate aceste zile de meditaþii ºi de har. Decan de vârstã ºi cu o vastã experienþã spiritualã, ne-a îndemnat la rugãciune, care este cheia tuturor harurilor ºi rezolvarea tuturor slãbiciunilor sau a golurilor din suflet.

Sâmbãtã, 9 iulie, am avut parte de o plãcutã ºi mare surprizã: PS Petru Gherghel, episcop de Iaºi, ne-a vizitat ºi s-a rugat împreunã cu noi în faþa preasfântului sacrament. Înainte de binecuvântarea finalã ne-a urat har ºi înþelepciune pentru a-l sluji în continuare cu devotament pe Cristos ºi Biserica ºi urmând spiritualitatea sfintei Tereza a pruncului Isus pentru a pãºi ºi noi pe calea cea micã spre sfinþenie.

Ne-am despãrþit purtând în sufletele noastre toate aceste zile pline de har, de binecuvântare ºi de speranþã cã Dumnezeu este veºnic milostiv, iar Maica Domnului ºi sfânta Tereza a Pruncului Isus ne vor da puterea ºi toatã iubirea de a înainta în slujire ºi în viaþã cu pace, iubire, bucurie, slujire ºi bunãtate.

La sfârºitul acestor zile de reculegere ºi meditaþie putem spune împreunã cu patroana noastrã, sfânta Tereza de Lisieux: „Isuse, lasã-mã sã fiu cât pot de recunoscãtoare, lasã-mã sã-þi spun cã iubirea ta este peste mãsurã...

Cum ar putea inima mea sã nu se ataºeze de tine?

E normal ca încrederea mea în tine sã nu aibã limite!” (Ms. B, 5 v).

Mulþumim din suflet lui Dumnezeu, Fecioarei Maria ºi pãrintelui prof. Cristinel Fodor, predicator, Mons. dr.

Benone Farcaº, rectorul institutului, pr. Ciprian Bulai, administratorul institutului, surorilor, întregii conduceri ºi, bineînþeles, directoarei noastre Maria-Teresa, care a venit de la Lugano, din Elveþia, participând alãturi de noi la aceste zile pline de spiritualitate, de liniºte ºi de har pe care le-a simþit fiecare terezinã prezentã.

Teodora Pantazi (Iaºi)

8

Calea cea micã

Nr. 30

Întãrite de Duhul Sfânt în Anul Milostivirii Am parcurs împreunã în acest An jubiliar al Milostivirii Divine propus de Sfântul Pãrinte, papa Francisc, exerciþiile spirituale organizate de directoarea noastrã, Maria-Teresa Candian alãturi de pr. predicator, Cristian Fodor ºi de preoþii de la Institutul Teologic „Sfântul Iosif”.

Am vorbit mult despre iubire ºi milostivirea lui Dumnezeu, ne-am rugat, am ascultat predici pe aceastã temã sau am participat la zilele de reculegere lunare.

Nu am putut trece cu vederea evenimentele de sãrbãtoare ale Institutului Secular „Sfânta Tereza a Pruncului Isus” cu prilejul jubileului de 90 de ani de la înfiinþare, precum ºi pelerinajul terezinelor la ªumuleuCiuc la împlinirea a 20 de ani de existenþã în România.

„Cum voi mulþumi Domnului pentru binele pe care mi l-a fãcut?”

Iatã acum, ca o încununare a acestor fericite evenimente petrecute împreunã, am participat la aceste exerciþii spirituale pe care pãrintele predicator ni le-a propus ca o sãrbãtoare cu tema Invitaþi cu toþii la sãrbãtoarea milostivirii. Suntem conºtiente de prezenþa noastrã precarã în lume, dar întãrite de Duhul Sfânt, cu toate contradicþiile ºi imperfecþiunile noastre, trebuie sã devenim „sacramente vii ale milostivirii întrupate a lui Dumnezeu”, aºa cum ne îndeamnã Sfântul Pãrinte (Misericordiae Vultus).

Meditaþiile pe care ni le-aþi oferit ne ajutã mult în acest sens. Am înþeles cã dacã nu prea am ºtiut sã parcurgem acest An al Milostivirii, am putea face un lucru: sã ne întrebãm în fiecare searã cum ne-am purtat în acea zi? Am fost eu un sacrament viu al milostivirii lui Dumnezeu prin purtarea mea, prin privirea mea, prin cuvintele mele, ascultarea, mâinile, picioarele sau prin prezenþa mea?

Vã mulþumim, pãrinte, pentru ceea ce ne-aþi transmis ºi cred cã aþi declanºat, în fiecare dintre noi, reacþii interioare sublime, ascultând vocea plinã de iubire a lui Dumnezeu. Modul în care ne-aþi prezentat aceastã picturã celebrã a lui Rembrandt, prin luminã ºi culoare, prin atitudine ºi privire, a trezit conºtiinþa fiecãrei terezine cã suntem fiice ale lui Dumnezeu ºi trebuie sã avem demnitatea ºi bucuria de a transmite ºi celor din jur (în familie, în comunitãþile noastre) dorinþa arzãtoare a Creatorului de a fi sfinte asemenea Fiului sãu, Isus Cristos.

Aducem calde mulþumiri tuturor celor care ne-au oferit aceste condiþii minunate pentru a participa la aceastã superbã sãrbãtoare a milostivirii, ºi promitem cã vã vom purta zi de zi în rugãciunile noastre. Am simþit, în aceste zile, cã am primit nu numai binecuvântarea episcopilor ºi a preoþilor diecezei noastre, ci ºi Isus ne-a umplut de mii de haruri ºi ne-a binecuvântat.

Elena Matei (Bacãu)

Participând în acest An al Milostivirii la exerciþii spirituale, pãrintele predicator ne-a înãlþat gândul ºi inima spre misterioasa milostivire divinã. Parabola fiului risipitor, supranumitã ºi parabola milostivirii, meditatã pe parcursul celor trei zile de reculegere ne-a îndreptat atenþia spre întunericul ºi lumina, respectiv pãcatul ºi harul din viaþa noastrã spiritualã.

Reflectând asupra personajelor principale descrise de pãrintele Cristinel Fodor, pot spune cã m-am regãsit în ambii fii deopotrivã, dar în acelaºi timp am descoperit ºi bunãtatea nemãrginitã a Tatãlui care a trimis asupra mea harul de a fi mereu tatã milostiv în viaþa de zi cu zi.

Mulþumesc Domnului pentru tot binele fãcut: mulþumesc pãrintelui spiritual pentru gândurile alese special pentru noi, dar ºi Mariei Tereza, superioara noastrã, pentru grija ei de mamã ce o poartã asupra fiicelor ei.

Mariana Cornea (Huºi)

Prima experienþã alãturi de terezine Am participat pentru prima oarã, în calitate de aspirantã, la exerciþiile spirituale organizate de Institutul Secular „Sfânta Tereza a Pruncului Isus”. Au fost zile de meditaþie, liniºte ºi pace sufleteascã. Fãrã televizor, calculator, telefon etc., cu gândul ºi inima doar la cele sufleteºti. Am resetat „hardul” deconectându-l de la preocupãrile cotidiene ºi am canalizat creierul ºi toatã energia spre tema propusa – „Invitaþi cu toþii la sãrbãtoarea milostivirii”, o temã adaptatã anului jubiliar 2016.

Pornind de la tabloul lui Rembrandt „Întoarcerea fiului risipitor”, pãrintele predicator Cristinel Fodor a analizat în profunzime personajele principale din parabola evanghelicã a fiului risipitor: fiul cel mic, fiul cel mare si tatãl. Am încercat sã empatizez cu fiecare din aceste trei personaje, cãutând în comportamentul lor elemente care au legãturã cu viaþa mea. Mi-am pus multe întrebãri, dar nu la toate am gãsit încã rãspuns. Sper ca aceste exerciþii sã aducã pentru mine ºi pentru toate participantele, un plus de valoare vieþii noastre spirituale.

Anica Doboº (Huºi)

septembrie 2 016

Calea cea micã

9

Sãrbãtoarea milostivirii divine Noi, terezinele din România am participat la exerciþiile spirituale în perioada 7-10 iulie, care au avut loc la Institutul Teologic „Sfântul Iosif” din Iaºi având ca temã: Invitaþi cu toþii la sãrbãtoarea milostivirii.

Fiind al treilea an în care se desfãºoarã exerciþiile spirituale în aceeaºi instituþie, ne-am bucurat din nou de aceeaºi primire caldã, plinã de ospitalitate a unui grup special de persoane, care se dedicã slujirii lui Dumnezeu si aproapelui. Întregul personal al Seminarului, începând de la seminariºti ºi terminând cu rectorul, Mons. Benone Farcaº, ne-a acordat o deosebitã atenþie ºi ne-a asigurat un climat de pace, cãldurã ºi afecþiune.

Am rãmas profund impresionate ºi de munca surorilor de la bucãtãrie care, într-un cadru discret, au pregãtit bucatele cu multã acurateþe, dând dovadã de dãruire în slujirea aproapelui. În aceastã atmosferã de sfinþenie, ne-am înãlþat sufletele în rugãciuni, cântãri, sfinte Liturghii ºi meditaþii, care au constituit momentele cele mai intense de spiritualitate. Fiind Anul Jubiliar al Milostivirii, pãrintele Cristinel Fodor a abordat o temã foarte sugestivã: parabola „fiului risipitor” al pictorului Rembrandt din sec. XVII. Prin lumina care cade asupra personajelor, pictorul a voit sã scoatã în evidenþã starea inimii lor: fiul cel mic, cel risipitor are o atitudine de umilinþã, cãinþã ºi regret pentru rãtãcirea lui, se aruncã în genunchi cerând iertare Tatãlui iubitor. În contrast cu acesta, fiul cel mare, deºi l-a slujit pe tatãl sãu, are o viaþã plinã de resentimente, invidie, gelozie faþã de fratele sãu pentru iertarea, bucuria cu care l-a primit Tatãl ºi este reprezentat într-o poziþie rigidã, cu mâinile strânse, incapabil de a ierta.

Privind acest tablou ºi reflectând asupra vieþii noastre, ne identificam ºi cu fiul risipitor, dar ºi cu fiul cel mare care aparent este supus, dar interiorul lui este plin de pãcate, de resentimente. Pentru a nu cãdea în greºeala fiului cel mare, trebuie sã facem o curãþenie interioarã permanentã, pentru cã din inimã ies aceste manifestãri care întunecã viaþa proprie ºi a semenilor.

Pãrintele predicator a mai menþionat cã parabola fiului risipitor se poate chema ºi parabola Tatãlui risipitor, care face risipã de iubire, nu judecã, nu condamnã dar are o iubire infinitã faþã de fiii sãi.

Acest tablou exprimã, într-un mod atât de profund, iubirea sublimã a lui Dumnezeu pentru creatura sa, îmbrãþiºarea lui plinã de dragoste.

Trecând prin cele douã ipostaze, de fiu risipitor sau de fiu mare, în final trebuie sã tindem sã devenim tatãl milostiv care dã îmbrãþiºarea sa de iertare ºi dragoste.

Centrul acestor exerciþii a fost adoraþia euharisticã în faþa tabernacolului, moment de o adâncã trãire spiritualã. Stând faþã în faþã cu Isus, prezent în tabernacol, îi pot dezvãlui micimea, slãbiciunile, frãmântãrile; ºi recunoscându-mi vina, el mã ridicã la demnitatea de fiica iubitã a Tatãlui. La adoraþie, meditând la suferinþele lui Isus, am simþit strigãtul din sufletul meu: Doamne, câtã iubire poþi avea pentru noi ca sã accepþi crucea pãcatelor noastre, iar apoi sã rãmâi prezent veºnic pe altarele noastre pentru a ne învãþa ºi pe noi iubirea. Tu nu ne dai doar iertarea, ci încredere ºi speranþã cã totul este posibil mergând pe drumul sfinþeniei. Domnul

meu, primeºte rugãciunea mea de cinste, slavã, mãrire, închinare, binecuvântare ºi te rog, Isuse, învaþã-mã iubirea necondiþionatã, acea iubire pe care ai pus-o în noi, când erai înãlþat pe cruce. În cadrul exerciþiilor spirituale, am avut prilejul de a participa la o Liturghie concelebratã ºi de PS Aurel Percã, în catedrala „Sfânta Fecioarã Maria, Reginã”.

Un moment de puternicã înãlþare sufleteascã am avut în prezenþa episcopului Petru Gherghel, care a venit la Institutul Teologic pentru a ne însoþi în rugãciune ºi sã ne adreseze cuvintele de mângâiere, de încurajare ºi mare preþuire. Le mulþumim din inimã ºi-i asigurãm de rugãciunile noastre, atât pe Sfinþiile lor episcopi, cât ºi pe preoþii care ne-au fãcut o sãrbãtoare aleasã.

Mulþumim lui Dumnezeu pentru aceste zile de înãlþare spiritualã trãite la Iaºi ºi doresc din inimã sã nu uitam nici o clipã, noi, persoanele chemate la o slujire specialã, cât de mult a fost acceptatã rugãciunea vameºului care nu a ridicat privirea de jos, simþindu-se pãcãtos, iar Dumnezeu l-a îndreptãþit.

Mulþumim pãrintelui Cristinel Fodor pentru meditaþiile de o profundã semnificaþie, pr. rector Mons. Benone Farcaº pentru gãzduirea aleasã, pãrintelui Despinescu care ne-a împãrtãºit din bogata sa experienþã. Nu în ultimul rând, mulþumirile noastre se îndreaptã cãtre directoarea noastrã, Maria-Teresa, care traverseazã mãri ºi þãri pentru a ajunge în România, sã ne facã sãrbãtoarea binecuvântatã. În mare parte, i se datoreazã desfãºurarea în condiþiile cele mai bune ale acestor întâlniri, prin disponibilitatea ºi cãldura ei de mamã care se îngrijeºte de copiii ei. Îi mulþumim ºi o asigurãm de rugãciunile noastre.

Sã nu ne considerãm niciodatã ajunse la þintã, suntem doar pe cale ºi cu adâncã umilinþã, sã înaintãm pe drumul stropit cu sângele preaiubitului nostru Domn, Isus Cristos.

Maria Antal (Bacãu)

10

Nr. 30

Calea cea micã

Tatãl cel veºnic milostiv Ce repede a trecut anul. Iatã-ne din nou ºi anul acesta la exerciþiile spirituale ale terezinelor. Nimic deosebit, am spune de la bun început, aproape aceleaºi surori, doar câteva grupuleþe venite pentru prima datã, acelaºi preot predicator ca ºi în anii anteriori, dar cu totul alta tema de discuþie, pentru aceste trei zile.

Fiecare dintre noi a primit un mic tablou pictat de marele pictor Rembrandt – Parabola fiului risipitor.

Am acceptat de la bun început cã sunt o creaturã a lui Dumnezeu dupã chipul ºi asemãnarea sa, iar el este Tatãl nostru, ºi astfel mi-a fost mai uºor sã înþeleg toate evenimentele care se succed în timpul desfãºurãrii parabolei. Am constatat de fapt cã este vorba de douã tablouri ºi anume: întoarcerea fiului risipitor ºi reacþia fiului cel mare faþa de tatãl lor, precum ºi întoarcerea fiecãruia dintre noi, la Tatãl nostru cel milostiv, pentru a-i cere iertare pentru toate pãcatele sãvârºite.

Pãrintele predicator, Cristinel Fodor prezentându-ne tabloul, la un moment dat ne-a pus întrebarea: „Voi în care dintre aceste personaje vã regãsiþi?” Cu siguranþã m-am regãsit ºi în persoana fiului risipitor stând în genunchi pentru cã nu o datã în viaþã mi-am supãrat pãrinþii, iar ei de fiecare datã cu acea blândeþe pãrinteascã m-au iertat. Aº fi vrut mai degrabã sã mã regãsesc în persoana fiului cel mare, care la prima vedere în faþa tatãlui are o poziþie dreapta, dar ºi el a greºit, deºi considera cã este ascultãtor. Rãbufneºte, nu se bucurã de reîntoarcerea fratelui sãu, refuzã sã intre în casa tatãlui. Cu siguranþã pentru a fi iertaþi ºi de Dumnezeu-Tatãl cel milostiv, cel mai important personaj din tabloul pictorului care, dupã fiecare cãzãturã a noastrã, ne ridica, ne acoperea cu mantia sa, pentru a ne proteja, iar cu mâinile sale lungi, muncite ºi calde ne oferã acea îmbrãþiºare de care avem nevoie fiecare. Dumnezeu-Tatãl cel milostiv care l-a adoptat ca fiu pe omul

pe care l-a creat, i-a acordat liberul arbitru pentru binele pe care-l v-a face, sã fie fãcut din voinþa proprie ºi nu din constrângere. Nu o datã în viaþã am avut senzaþia cã Dumnezeu m-a uitat. Dar nu este adevãrat!

Vã îndemn pe toate, ori de câte ori cãdeþi ºi sunteþi la pãmânt, în gunoi, sã aveþi speranþa, asemenea fiului risipitor, cã Dumnezeu-Tatãl cel milostiv (la scaunul spovezii, mãrturisindu-i totul), ne va ierta, ne va mângâia, ne va ºterge lacrimile ºi ne va primi ca pe unul din argaþii sãi. Un tablou mic pe seama cãruia se mai puteau continua discuþiile.

Cele trei zile petrecute la Seminarul Catolic din Iaºi au fost pline de har ºi de bucurie.

Mulþumim directoarei noastre, Maria Tereza, pentru toatã afecþiunea de care dã dovadã, preoþilor, organizatorilor ºi surorilor care ºi în acest an au depus efortul ºi ne-au delectat cu bunãtãþi, dar nu în ultimul rând mulþumim tinerilor seminariºti care ne-au servit în mod ireproºabil.

Lãudat sã fie Isus Cristos ºi Maria!

Francisca Catargiu (Poiana Micului)

Milostivirea lui Dumnezeu Cu mare bucurie am participat in acest An al Milostivirii la exerciþiile spirituale. Parabola fiului risipitor care a fost punctul de plecare al meditaþiilor, ne-a fãcut sã ne întrebãm cu cine ne asemãnãm? Dacã ne asemãnãm cu fiul rãtãcitor în cãdere, trebuie sã-l urmãm ºi în ridicare, iar dacã ne regãsim în fiul cel mare suntem în casã, dar departe de tatãl.

Milostivirea lui Dumnezeu Tatãl, depãºeºte calculele omeneºti, este putere de viaþa.

Mulþumim tuturor pentru zilele frumoase trãite la Iaºi!

Monica Patras (Vaslui)

septembrie 2 016

11

Calea cea micã

Lumina credinþei

În veci voi cânta bunãtãþile Domnului

Noi suntem slujitoarele sfintei Tereza a Pruncului Isus ºi dorim sã cunoaºtem mai bine caritatea ºi supunerea, sã ne apropiem din ce în ce mai mult de iubirea lui Dumnezeu, dar ºi sã slujim cât mai eficient Biserica alãturi de mirele nostru, Isus Cristos. În fiecare zi ne rugãm pentru papa, pentru episcopii ºi preoþii noºtri, pentru Institutul nostru ºi pentru directoarea noastrã, Maria-Teresa, care mereu este alãturi de noi, este un înger pentru toþi ºi o mamã bunã pentru toate terezinele.

Dumnezeu este lumina credinþei noastre ºi de aceea doresc ca fiecare persoanã sã-l urmeze, sã respecte poruncile sale ºi sã-l iubeascã aºa cum ne iubeºte el, necondiþionat.

Mulþumim din suflet pãrintelui predicator, Cristinel Fodor, Mons. Benone Farcaº, rectorul Institutului gazdã, Mariei-Teresa, tuturor organizatorilor, episcopilor ºi preoþilor care au fost alãturi de noi cu dragoste în aceste zile de rugãciune, de har ºi de milostivire.

Noi ne-am luat un angajament pentru a fi mai bune, mai aproape de cei nevoiaºi ºi veºnic fidele Sfintei Treimi. Aºa sã ne ajute bunul Dumnezeu!

Sfântul Pãrinte, când s-a gândit sã dedice acest an 2016 ca An al Milostivirii a fost chiar glasul Tatãlui, al Fiului ºi al Duhului Sfânt. Pentru a fi auzit de Bisericã ºi de fiecare dintre noi: „Astãzi de veþi auzi glasul Domnului, sã nu vã împietriþi inimile voastre”.

Ne-a pus în faþa ochilor ºi sufletelor noastre imaginea parabolei „Fiului risipitor”. Fiii risipitori, suntem noi, toþi oamenii contemporani sau cei care ne-au precedat. Majoritatea dintre noi, înzestraþi fiind de la venirea pe lume cu atâtea bunuri materiale ºi spirituale, cu viaþã, cu sãnãtate, cu pãrinþi iubitori ºi harnici, cu o þarã în care sã trãim ºi sã ne dezvoltãm, cu timpuri de pace ºi de bucurii, suntem totuºi în primejdie; cei mai mulþi dintre noi risipim toate acestea. Suntem prea des în primejdia de a risipi cea mai mare comoarã primitã la Botez, harul divin, comuniunea cu Dumnezeu. Pãrãsind casa Tatãlui risipim toate bunurile cu nonºalanþã, cu inconºtienþã, cu superficialitate. ªi totuºi Dumnezeu ne iubeºte ºi ne aºteaptã. Nu se resemneazã cu situaþia noastrã, nu ne respinge niciodatã. Cu cât risipim prin pãcate de tot felul comoara harului, cu atât Tatãl ne cheamã, ne cautã, ne aºteaptã mereu.

Cu cât am plecat mai departe, cu atât întoarcerea la pieptul Tatãlui e mai grea, mai lungã, mai plinã de osteneli ºi rãniri, ºi cu atât este mai mare bucuria Tatãlui.

Institutul Secular „Sfânta Tereza a Pruncului Isus”, nãscându-se în Bisericã, ajuns dupã 70 de ani la maturitate, a venit în România ca sã aducã mai aproape de fiecare dintre noi harurile Bisericii iubitoare.

Simt Compania ca pe braþele iubitoare ale Tatãlui care ne primeºte, pe fiecare dintre noi, dupã ce ne-a aºteptat atât… …ªi a privit la umilinþa servitoarei sale…

Dumitra ºi terezinele din Sagna

Maria-Emanuela Zaharia (Câmpina)

Aceste zile de exerciþii spirituale au fost pentru sufletul meu o adevãratã oazã de bucurie pline de haruri, de învãþãminte, de iertare ºi milostivire.

Prin expunerile pãrintelui predicator, Cristinel Fodor, am reuºit sã-mi analizez conºtiinþa ºi sufletul pentru a vedea cu ce personaj mã asemãn din parabola „Fiul risipitor” ºi sã-mi dirijez sufletul spre Tatãl cel milostiv.

O mare bucurie a fost intrarea prin Poarta Sfântã de la catedrala din Iaºi. Aici am lãsat toate pãcatele mele ºi am pãºit cu încredere cã voi face în viitor doar voinþa lui Dumnezeu. Aici am simþit mâna Tatãlui plinã de iubire, de har ºi milostivire.

Mulþumesc din suflet Mariei-Teresa pentru cã în fiecare an ne adunã pe toate sub mantia iubirii ocrotitoare a lui Dumnezeu ºi ne îmbãrbãteazã mereu prin exemplul sãu.

Mulþumiri ºi recunoºtinþã maximã tuturor preoþilor, surorilor ºi seminariºtilor de la Institutul Teologic care au fãcut în fiecare clipã ca aceste zile sã fie cât mai frumoase ºi pline de har. Dumnezeu sã-i rãsplãteascã înmiit!

Mã întorc acasã cu gândul de a fi pentru cei din jurul meu un bun exemplu în toate, iar pentru Dumnezeu o harnicã slujitoare.

Gabriela (Huºi)

Har ºi milostivire

12

Calea cea micã

Metamorfozã în coconul iubirii Tatãlui În miez de noapte, cinci terezine din vestul þãrii cãlãtorim pe acelaºi drum, având aceeaºi þintã: exerciþiile spirituale de la Iaºi din 7-10 iulie. Pornind din Timiºoara, Sebeº, Blaj ºi Cluj-Napoca, rând pe rând ne alãturãm pe cale, purtate de acelaºi tren. Nu ºtim când ni s-a alãturat Isus, dar, dupã cum îl cunoaºtem din evanghelii ºi din istoria vieþilor noastre, credem cã este încã de la început cu mâna pe maneta mecanicului de locomotivã, dar ºi în compartimentele noastre, tãcut ºi neºtiut cãlãtor ce ne vegheazã somnul în noapte ºi ne va asculta cu nesaþ poveºtile în zori de zi.

E dimineaþã deja, ne trezim ºi ne salutãm cu bucurie; îl salutãm pe Dumnezeu, recitând Laudele, ºi ne îmbrãþiºãm între noi. Împãrtãºim noutãþi despre familiile noastre, apoi depãnãm amintiri de demult ºi, cu ochii pe geam la holde ºi pãduri, ne amintim de agriculturã, de sericiculturã... da, de creºterea viermilor de mãtase – îndeletnicire spornicã pentru þãrãncile harnice de odinioarã...

Ajungem la Iaºi; ne întâlnim cu terezinele adunate din toate colþurile þãrii; ne bucurãm cã suntem împreunã în aceste patru zile de exerciþii spirituale în care ne aºezãm sufletul în mâinile unui maestru, pr.

Cristinel Fodor, pentru a-l modela pe placul Creatorului ºi a scoate la luminã întreaga frumuseþe pe care din veºnicie ne-a hãrãzit-o ºi a sãdit-o în strãfundurile fiinþei noastre, a fiecãreia dintre noi. Dumnezeu este infinitã iubire ºi milostivire, dar negreºit este ºi frumuseþe ºi ne cheamã la frumuseþea pe care numai iubirea

Nr. 30

milostivã o poate imprima pe chipul sufletului nostru, radiind lumina harului în jur.

Contemplând frumuseþea lui Dumnezeu prin ochii lui Rembrandt, în parabola pictatã a Întoarcerii fiului risipitor, descoperim inima unui Tatã fãrã egal ai cãrui fii fãrã egal suntem. Fie cã sunt fiul mai mic, fie cã sunt fiul mai mare, el, Tatãl, mã iubeºte ºi sunt de preþ în ochii sãi. În cele patru zile de meditaþii ne metamorfozãm încet dintr-un spectator distant al scenei Întoarcerii în fiul mai mic, risipitorul, apoi în fiul mai mare, strângãtorul, apoi în chiar Tatãl, neasemuitul Tatã care este gata sã-i strângã pe amândoi la pieptul sãu ºi gata sã risipeascã totul pentru a deveni viaþã pentru fii sãi. Îmi aduc aminte de fluturii de mãtase ºi în mintea mea eclozeazã un gând. Cât de frumoasã este metamorfoza fluturelui, ce uimire simþim în faþa acestui miracol al creaþiei! Un ou de 0,5 miligrame devine un mãiestru fluture trecând prin atâtea transformãri! Precum ºi eu în aceste zile de exerciþii spirituale...

Mai întâi m-am considerat în pielea fiului risipitor ºi am devorat precum larva de fluture toatã bogãþia de frunze, începând de la propriul ou – adicã toate rezervele ce mi-au fost oferite. Deºi, ca larvã, mi-am schimbat pielea de mai multe ori, nu mi-am schimbat ºi obiceiul de a mãrunþi tot, în stânga ºi-n dreapta. În a doua zi de meditaþii, m-am considerat în pielea fiului mai mare, cel harnic ºi muncitor, care a rãmas acasã. Asemenea larvei ce se pregãteºte sã devinã crisalidã, am început ºi eu sã-mi þes coconul din fire de mãtase, închizându-mã în el ºi în mine.

Ei, aici, în acest cocon ce-mi devine treptat mãnãstire în care descopãr, contemplând în rugãciune, o lume infinit mai mare decât pot fi eu, aici se întâmplã marea transformare prezentatã în ziua a treia de meditaþii: devin fluture în Tatãl milostiv. Iar acest fluture nu mai poate rãmâne închis într-o lume a sa, ci sparge coconul ºi iese pentru a deveni viaþã pentru alþii. Cãci fluturele, odatã ieºit la luminã, nu se mai hrãneºte pe sine, ci doar procreeazã, transmite viaþa. La aceastã vocaþie, de a fi viaþã prin iubire în milostivire, la aceasta suntem chemaþi cu toþii, dar mai cu seamã noi, terezinele, ca persoane consacrate menite sã fim sacramente de iubire în lume, semne vizibile ala iubirii Tatãlui pentru omenirea rãtãcitã, ce cautã orbecãind în noaptea amãgirilor calea de întoarcere spre inima iubitoare a Tatãlui.

Calde mulþumiri aducem pãrintelui Cristinel Fodor pentru analiza comparatã a parabolei Fiului risipitor ºi a capodoperei cu aceeaºi temã a lui Rembrandt: o analizã ineditã, subtilã ºi rafinatã, în care dramaturgia picturii ºi a parabolei biblice s-au luminat ºi potenþat reciproc. Calde mulþumiri aducem ºi directoarei noastre generale, sr. Maria-Teresa Candian, precum ºi tuturor celor care au trudit ºi s-au îngrijit de buna desfãºurare a acestor exerciþii spirituale, în care, devenind rând pe rând personajele unui tablou-capodoperã al unui pictor, am aflat cã suntem în fapt personajul principal în capodopera creaþiei: fiul preaiubit ce poartã din veºnicie imprimat în sine chipul milostiv al Tatãlui.

Mihaela Cotarcea (Cluj-Napoca), grupul terezinelor din Ardeal

septembrie 2 016

Calea cea micã

13

Iubirea lui Dumnezeu Mulþumesc pãrintelui predicator, Cristinel Fodor pentru tema aleasã la aceste zile importante, pline de har ºi spiritualitate.

Iubirea lui Dumnezeu faþã de om a devenit mult mai vizibilã în Noul Testament, iar sfântul Luca, în cap. 15, ne-a oferit parabola Fiului risipitor pentru a simþi mai mult milostivirea Tatãlui.

Pentru a înþelege mai bine aceastã parabolã, pãrintele s-a folosit de reproducerea tabloului marelui pictor, Rembrandt Harmenszoon van Rijn – „Întoarcerea fiului risipitor”.

Cu ajutorul acestei imagini, pãrintele ne-a introdus în cunoaºterea personajelor principale: Tatãl, fiul cel mic întors acasã ºi fiul cel mare. Am putut observa lumina din jurul tatãlui care învãluie cu drag pe fiul cel mic cu bunãtate ºi-l cuprinde cu ambele braþe cu milostivire.

De asemenea, am observat ºi lipsa de bucurie de pe chipul fiului cel mare care stãtea în umbrã, în picioare, rigid, neparticipând la bucuria tatãlui din cauza invidiei ºi a orgoliului.

Cred cã fiecare dintre noi ne-am pus întrebarea: în care dintre aceste persoane ne regãsim?

La început am crezut cã mulþi dintre noi ne putem asemãna cu fiul risipitor care a venit smerit ºi a cerut iertare tatãlui; dar ne putem asemãna ºi cu fiul cel

La revedere, pe curând!

Fiecare dintre noi a venit la aceste exerciþii spirituale cu mari speranþe ºi încredere în milostivirea Domnului, ºi toate am plecat îmbogãþite spiritual, simþind aceasta în sufletele noastre.

Celebrãrile sfinte, trecerea prin poarta sfântã, la catedrala noastrã din Iaºi, ne-au pus pe frunþi coroane de milostivire.

Picãturã cu picãturã, cu erudiþie sfântã, pãrintele Cristinel Fodor ne-a condus în parabola fiului rãtãcitor, oferindu-ne momente de rugi înãlþãtoare. Aceasta a contribuit ºi la comuniunea dintre noi pe care o dorim mereu. Ne pare rãu cã nu am respectat regula tãcerii ºi a þinutei. Fiecare dintre noi ne-am simþit ca fiul rãtãcitor, fiul cel mare, dar mai ales ne-am dorit îmbrãþiºarea Tatãlui pe mãsurã ce pãrintele predicator

mare care-ºi judecã cu asprime fratele ºi chiar pe pãrintele sãu cel milostiv.

Speranþa în iubirea lui Dumnezeu ne determinã sã ne ridicãm de câte ori este nevoie ºi sã mergem la Tatãl care este iubire necondiþionatã.

Isus ne aºteaptã sã ne întoarcem acasã la Tatãl, trebuie doar sã cerem iertare în sacramentul Reconcilierii (la sfânta Spovadã). Sã gãsim la fiecare cãdere voinþa ºi umilinþa fiului cel mic.

Plecãm acasã cu multã speranþã, iubire ºi voinþã de a face mereu numai voinþa Tatãlui.

Doresc sã mulþumesc organizatorilor care ne-au primit cu bucurie ºi însoþite de rugãciunile episcopului auxiliar, Aurel Percã, ºi ale celorlalþi preoþi, am reuºit sã trecem prin poarta sfântã de la catedrala din Iaºi. A fost un moment solemn, primind la sfârºitul Liturghiei sfânta binecuvântare însoþitã de milostivirea Domnului.

La sfârºitul exerciþiilor spirituale am primit vizita PS episcop, Petru Gherghel, care ne-a adresat cuvinte de învãþãturã, încurajare ºi binecuvântarea sfinþiei sale.

Mulþumiri directoarei noastre, Maria-Teresa Candian, preoþilor ºi surorilor de la Seminarul Catolic din Iaºi pentru modul excepþional de organizare.

Au fost zile de har, de învãþãturã, de comuniune ºi binecuvântãri, ºi am rãmas în suflet cu speranþa revenirii.

Ecaterina Ionel ºi terezinele din Focºani

ne prezenta minunata parabolã aºa de splendid ilustratã de Rembrandt.

Cât de mult îmi doream ºi eu îmbrãþiºarea milostivã a Tatãlui, dar îmi era ºi teamã din cauza pãcatelor pe care le-am fãcut în viaþa mea! Dar când credeam cã mã prãbuºesc, am simþit pe umeri mâinile pline de iubire ºi iertare ale Tatãlui. ªi sufletul mi s-a luminat de pacea sfântã a milostivirii.

Sã împãrtãºim între noi bucuria sfântã a iertãrii ºi a iubirii! Mila este un sentiment divino-uman; sã o practicãm cu toþi semenii noºtri!

Plecarea, despãrþirea a fost mai grea; îmbrãþiºãri ºi sãrutãri între noi, dar parcã ºi brazii argintii din parc, precum ºi ciripitul pãsãrelelor ne spuneau: la revedere, pe curând!

Iulia-Ioana (Iaºi)

14

Calea cea micã

Nr. 30

Bârnova – Reculegere, comuniune ºi flori În dimineaþa zilei de 30 iulie 2016, împreunã cu pr.

Anton Despinescu ºi pr. Iosif Dorcu, de curând, responsabilul institutelor seculare, 15 terezine au pornit spre casa episcopalã de la Bârnova, Iaºi.

Programul a început la ora 9.00 cu recitare Rozariului, iar la ora 10.00 Laudele ºi sfânta Liturghie au fost concelebrate de pr. Anton alãturi de pr. Iosif Dorcu care a þinut ºi omilia.

Meditaþia expusã de pr. spiritual a avut ca temã: Milostivirea Fiului lui Dumnezeu, iar la lectio divina s-a citit un fragment din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos dupã sfântul Ioan, 11,19-27. Dupã ce Isus o dojeneºte pe Marta, care muncea, iar sora sa Maria stãtea ºi asculta cuvântul lui Dumnezeu, iatã cã doar Marta este aceea care aleargã înaintea Mântuitorului sã anunþe moartea fratelui iubit. „Maria stãtea în casã”.

Ea este aceea care crede în învierea morþilor la cea de-a doua venire a lui Isus în lume, ea este aceea care a crezut de la început cã Isus este Fiul lui Dumnezeu, care a venit în lume.

Dupã ce ne-am rugat ºi am felicitat sãrbãtoritele din luna iulie, am participat la o agapã frãþeascã. Bucuria întâlnirii cu Cristos ºi comuniunea în deplinã armonie ne-a îmbucurat sufletul ºi ne-am întors acasã cu gândul cã Marta ºi Maria întruchipeazã un tot: munca ºi rugãciunea, iubirea ºi ascultarea, contemplaþia ºi speranþa.

Mulþumim pr. Iosif Dorcu pentru frumoasa primire ºi frumuseþea cuvântului expus la omilie ºi la lectio divina.

Teodora (Iaºi)

Maria din Betania ºi sfânta Tereza Dupã ce Isus a urcat la Ierusalim, prin pustiu, prin cãldurã, distanþã mare de la Iaerihon, ajunge la Betania. Aici, obosit, poate, gãseºte o minunatã gãzduire în casa a douã surori, Marta ºi Maria.

Pânã aici nimic ce ne-ar putea trezi interes sau niscaiva întrebãri.

Cele douã surori, însã, sunt total diferite. Marta se aratã activã, harnicã, preocupatã, interesatã sã fie totul în cea mai mare ordine, nimic sã nu lipseascã. E adevãrat cã toate aceste activitãþi cer un efort, iar când îl face de una singurã, devine nemulþumitã, deoarece cineva prezent, adicã sora ei Maria, este atât de pasivã, parcã neatentã ºi neglijentã la tot ce se întâmplã chir în casa ei, cu sora ei.

Uºor am fi tentaþi sã o aplaudãm pe Marta pentru toata preocuparea ei ºi sã o blamãm pe Maria pentru inactivitatea ºi pasivitatea pe care o aratã. Vine momentul când Marta, parcã nu mai poate ºi, vine în faþa lui Isus cu un reproº: „Doamne, nu-þi pasã? Doamne, spunei Mariei sã mã ajute!”

A doua noastrã aºteptare a noastrã ar fi fost ca Isus, care beneficia de roadele muncii Martei, sã-i ia apãrarea.... ªi, totuºi, nu!

Isus ia apãrarea Mariei. De ce oare? Era mai bine ce fãcea Maria, stând în apropierea lui Isus? Se pare cã da. Isus spune un lucru excepþional: „Maria ºi-a ales partea cea mai bunã, care nu i se va lua.” ªi aici am vrut sã ajung. Care este partea cea mai bunã?

Isus descurajeazã preocuparea fireascã pentru lucrurile normale? Încurajeazã oare lipsa de activitate? Acceptã oare lenea?

Pentru a rãspunde la aceste întrebãri, trebuie sã vedem ce fãcea, de fapt Maria „cea inactivã”. Mai întâi ea rãmâne foarte aproape de Isus, în preajma sa. Vrea sã nu piardã niciun cuvânt din spusele sale. Ea se bucurã de prezenþa lui Dumnezeu în casa ei ºi vrea sã nu-l lase nicio clipã singur. Ea nu cautã lauda lui Isus, ci vrea sã soarbã orice cuvânt, învãþãtura ce iese din gura lui. Ea nu se saturã de cuvântul Domnului. Marta nu greºeºte numaidecât, însã face imprudenþa de a-i reproºa lui Isus: „Doamne, nu-þi pasã?” E aºa de dur acest reproº. E ca ºi cum Domnul ar fi neatent, nu ar aprecia munca ei. E drept cã, Isus a apreciat munca ei, nu a chemat-o de la bucãtãrie, nu a chemat-o sã-i stea în preajmã, doar atunci i se adreseazã, fãrã a-i þine partea când ea începe reproºurile.

În Marta se poate regãsi orice om care, la un moment dat, neînþelegând planul divin începe a-i reproºa lui Dumnezeu: „De ce, Doamne? Doamne nu vezi viaþa mea de credinþã, nu vezi efortul pe care îl fac în a împlini poruncile?”

Am întâlnit adesea persoane care, fie din cauza sãnãtãþii, a stãrii sociale, au ajuns la un fel de suferinþã datoritã inutilitãþii ºi întrebau: „Pãrinte, ce aº putea face eu mai bun pe lumea asta?

Nu prea ºtiu ce aº putea realiza mai mult.” Aº rãspunde: „Priveºte la Maria din Betania, care doar stã lângã Isus. Nu trebuie sã faci minuni, fapte eroice, acþiuni extraordinare.” ªi aº putea adãuga: sfânta Tereza a Pruncului Isus se deosebeºte enorm de mult de sfânta Tereza de Calcutta, de exemplu?

Nu a ieºit din mãnãstire, nu a fãcut minuni, nu a fãcut nimic sã iasã în evidenþã. Ba chiar la moartea ei se întrebau surorile: „Ce va spune Maica Superioarã în necrologul ei, deoarece aceastã sorã Tereza nu a fãcut nimic deosebit în viaþa ei!” ªi totuºi era sfânta Tereza! Aº putea rezuma simplu: Esenþial este a rãmâne cât mai aproape de Isus, în cea mai mare intimitate cu el. Este arhisuficient.

Aceloraºi persoane care au sentimentul inutilitãþii ºi dorinþa de fapte excepþionale le-aº mai spune: „Cât stai cu Isus? Cât de apropiat þi-e sufletul de Isus?

Activismul, de multe ori fãcut doar pentru a ne mângâia sufletul poate fi foarte dãunãtor sufletului. Un activism care are doar menirea de a ne motiva în faþa lui Dumnezeu, este total steril. Sfânta Tereza a Pruncului Isus, ca ºi Maria din Betania, ne învaþã: rãmâi cu Isus, nu te sãtura niciodatã de cuvântul sãu, de mângâierea sa. Cautã intimitatea cu el, asta e esenþialul.

Un colþ de bisericã sau o capelã modestã pot fi oricând casa din Betania sau capela de la Lisieux. Activismul modern poate distruge suflete, însã intimitatea cu Domnul creeazã sfinþi. Prea mult credem în activitatea noastrã ºi prea puþin în intimitate cu Domnul, în contemplarea proiectelor lui Isus.

Doamne, vreau sã nu mã satur niciodatã de tine ºi de cuvântul tãu!

Pr. Iosif Dorcu

septembrie 2 016

15

Calea cea micã

Dificultãþile din drumul nostru pot fi ºi oportunitãþi

(continuare din numãrul trecut)

Voinþa Celui Veºnic a fãcut din Fecioara de la Nazaret, Maria: soþie, mamã, vãduvã, cea pãrãsitã de Fiul ei, la care ea a rãspuns încã de la început: „Da Doamne, fie mie dupã cuvântul tãu!” (Lc 1,39) ºi pentru a avea tãrie l-a urmat pe drumul Calvarului ºi chiar la picioarele crucii.

Maria Valtorta vizionarã ºi misticã ne relateazã despre necesitatea suferinþei în viaþa Sfintei Fecioare, prin cuvintele lui Isus: „Ceasul acesta trebuie sã vie, Mãicuþã. A început aici la Nazaret, când þi-a apãrut îngerul: Acum se împlineºte, iar noi trebuie sã-l trãim, nu-i aºa Mãicuþã? Apoi are sã vie pacea încercãrii trecutã cu bine ºi bucurie. Însã avem de strãbãtut înainte deºertul acesta pentru a intra în ?ara Fãgãduitã. Domnul Dumnezeu o sã ne ajute. El o sã ne dea sprijinul sãu ca o spiritualã manã pentru a ne hrãni spiritual în greul încercãrii”.

(Maria Valtorta, Evanghelia, aºa cum ne-a fost revelatã) Încercarea va apãrea ca un mijloc providenþial de formare în mâinile Tatãlui, ca o luptã dusã de Eu în relaþia cu Sine ºi cu oamenii, cu slãbiciunile noastre marcate de prezenþa lui Dumnezeu ºi de puterea Crucii. Este oportun de a ucide balaurii pãcatelor ºi de a stârpi mocirla ispitelor pentru a ajunge la comoarã.

Dificultãþile întâlnite pot fi trãite ca semnale, ca formã de comunicare cu Dumnezeu, pentru a ne orienta mai bine în drumul nostru, pentru a ne arãta încotro trebuie sã ne îndreptãm, ce anume trebuie sã facem, pentru a ne putea continua cu bine cãlãtoria.

Problema nu este ca sã devenim cineva, pentru cã deja suntem copiii lui Dumnezeu, ucenice ºi mirese ale lui Cristos, dar trebuie sã gãsim Calea cea mai bunã pentru a ne realiza misiunea ºi vocaþia noastrã.

Din cele studiate ºi din experienþa personalã, pot spune cã toate lucrurile au o semnificaþie ºi toate sunt orânduite de Dumnezeu, ºi în ele este Dumnezeu, care ne transmite mesajul. Trebuie sã trãim ºtiind cã nu existã dificultãþi întâmplãtoare, ci cã toate evenimentele prin care trece o persoanã pe care le experimenteazã, pe care le trãieºte, sunt necesare; perfect necesare, adicã se produce tocmai acel fapt, în acel moment precis al vieþii, se întâlneºte tocmai acea persoanã, în acea etapã precisã a vieþii pentru ca respectiva persoanã sã intre ºi sã rãmânã pe drumul creºterii spirituale, trecând la nivele tot mai înalte, mai evoluate, tot mai apropiate de Dumnezeu.

Toate au un înþeles deºi este greu de desluºit. Trebuie sã experimentãm drumul Calvarului, pentru a le transcende. Este momentul oportun de a ne pune întrebarea: Doamne, ce vrei sã fac? ºi niciodatã întrebarea: De ce mie? Astfel vom deveni persoane mai conºtiente, mai mature pentru a pãtrunde în lumea conºtiinþei ºi vom deveni astfel conºtiente de adevãratul motiv al existenþei noastre ºi al celor din jur. Astfel, fiecare clipã din viaþa noastrã poate fi oportunitatea unei schimbãri ºi numai aºa vom ajunge la stadiul transcedental al existenþei noastre. A cãlãtori, cãci cãlãtori suntem, înseamnã a rãmâne mereu în ascultarea ºoaptelor Duhului Sfânt, bogate în semene ºi mesaje ce se cer interpretate. Dificultãþile vieþii nu sunt momente de nenoroc, ci spaþii revelatoare. Numai aprofundând motivele dificultãþilor transformate în suferinþã ºi modul în care suferim ne fac sã înþelegem cine suntem, bogãþia ºi complexitatea fiinþei noastre.

“Viaþa este Oportunitatea oferitã de Dumnezeu pentru a ne revendica, a da mãrturie de propria fiinþã, de natura noastrã spiritualã în raport cu Dumnezeu ºi de a ne îndrepta în întregime spre bine”.( Drumul vieþii, Valerio Albisetti) Viaþa este o cãlãtorie care trebuie fãcutã mereu cu mult curaj fãrã a ne opri. Sfântul Paul spune ucenicului sãu Timotei: „îndurã suferinþele...împlineºte-þi slujirea!” „Existenþa umanã nu este o linie dreaptã, nici mãcar un cerc, ci o spiralã unde sunt prevãzute curse, capcane, trãdãri, întâlniri frumoase ºi urâte, pozitive ºi negative unde…poþi face trei paºi înainte ºi patru înapoi…unde te poþi opri, dar niciodatã nu trebuie sã ieºi de pe cale, din cãlãtorie. Aici nu are ce cãuta descurajarea deoarece sunt încercãri, pentru a verifica fidelitatea noastrã faþã de Dumnezeu. La întoarcerea din orice cãlãtorie adevãratã, aducem cu noi o comoarã ºi ori de câte ori pornim din nou la drum, o facem din alt punct, înzestraþi cu noi daruri ºi de la un nivel mai înalt”. (Drumul vieþii, Valerio Albisetti).

Este oportun ca în acest an jubiliar, al milostivirii divine sã ne întoarcem la Sfânta Scripturã pentru a vedea lucrarea lui Dumnezeu în mijlocul poporului sãu, de exemplu dificultãþile prin care a trecut poporul evreu în timpul profetului Osea. Regatul era aproape de distrugere, poporul era infidel faþã de alianþã. Cuvintele profetului atestã acest lucru: „Nu se va mai întoarce în þara Egiptului ºi un asirian va fi regele lor…” Tocmai în aceastã situaþie diferitã, Dumnezeu îºi întoarce faþa sa cea milostivã spre popor, „Nu voi face dupã mânia mea aprinsã, nu-l voi nimici pe Efraim, pentru cã eu sunt Dumnezeu ºi nu om”. De câte ori am fost ºi noi ºi chiar eu personal în aceastã situaþie. Într-adevãr, Dumnezeu schimbã în strãlucire întunericul.

Autorul psalmului 18 spune: „Într-adevãr, tu aprinzi lumina mea Doamne, Prin tine înfrunt trupele duºmane” (Ps.18(17)-30).

Sfânta Faustina spunea: „Înaintez în viaþã printre curcubee ºi furtuni, dar cu fruntea înãlþatã cu mândrie, cãci sunt un copil regesc…ªi mi-am pus încrederea în marea milostivire a lui Dumnezeu”( MJ 199, Milostivirea lui Dumnezeu în sufletul meu – sfânta Faustina Kowalska).

Dacã am vãzut pânã acum, cum Dumnezeul cel milostiv ºi plin de îndurare, ne însoþeºte întotdeauna pe drumul vieþii noastre ºi nu ne pãrãseºte în momentele de dificultate, consider oportun ca dupã modelul Tatãlui „sã deschidem ochii pentru a privi mizeriile lumii, rãnile atâtor fraþi ºi surori privaþi de demnitate ºi sã ne simþim provocaþi sã ascultãm strigãtul lor de ajutor. Mâinile noastre sã strângã mâinile lor ºi sã le tragem spre noi, pentru ca sã simtã cãldura prezenþei noastre, a prieteniei ºi a fraternitãþii. Strigãtul lor sã devinã strigãtul nostru ºi împreunã sã putem frânge bariera de indiferenþã care adesea domneºte suveranã pentru a ascunde ipocrizia ºi egoismul.” (Misericordiae Vultus, Papa Francisc, 2015).

Este momentul „sã le spunem oamenilor cã existã un drum de fericire, de mãreþie, un drum care te umple de bucurie, care este drumul lui Isus. Este drumul de a fi aproape de Isus…”când, dacã nu în dificultãþile întâlnite pe cale. (Discursul papei Francisc – 1.02.2016) Sfânta Tereza a Pruncului Isus, nu se plângea de dificultãþile întâlnite ci spunea: „Cum sã-I mulþumesc lui Isus, pentru cã mi-a dat sã gãsesc, în prieteniile pãmântului numai amãrãciune. Cu o inimã ca a mea m-aº fi lãsat prinsã ºi mi s-ar fi tãiat aripile ; atunci cum aº fi putut sã zbor ºi sã mã odihnesc” (Istoria unui suflet).

Momentul dificultãþilor este momentul care articuleazã faza negativã cu cea pozitivã a sufletului, este temelia unei noi reconstrucþii. Este faza cea mai delicatã a schimbãrii noastre faza subliminalã în care experienþa divinã ne obligã mereu sã depãºim pragul pretenþiei noastre cã înþelegem totul, cã ºtim unde mergem ºi unde punem piciorul. „A intra în aceastã etapã subliminalã, înseamnã sã acceptãm dificultãþile, care ne duc la purificarea necesarã, pentru a merge în întâmpinarea lui Dumnezeu”.

(Amedeo Cencini – Psihologia întâlnirii cu Dumnezeu – Curajul de a trãi) Fãrã aceste etape, nu se poate ajunge la experienþa divinului. Este drumul lung al deºertului, strãbãtut de poporul ales, la ieºirea din robia Egiptului cãtre eliberarea în Pãmântul Fãgãduinþei . Este drumul Crucii lui Isus pentru prietenii sãi. „Crucea a devenit catedra supremã a adevãrului lui Dumnezeu. Toþi trebuie sã fim elevi înscriºi”sau auditori” ai acestei catedre ºi atunci vom înþelege cum Crucea este ºi leagãnul Omului celui nou. Aºadar bucuraþi-vã de dificultãþile întâlnite pe Cale!” (Planul lui Dumnezeu - Decalog pentru mileniul III – sfântul Ioan Paul al II-lea) „Trebuie sã murim pentru a învia Trebuie sã suferim ca sã putem muri… ªi numai dupã aceea vine Bucuria” (spune Michel Quoist în cartea: Iatã-mã, Doamne!)

Personal am înþeles sã nu rãmân în problemele ºi suferinþele mele, în temerile mele. Înþeleg cã existã semne extrem de importante, pentru a-mi urma drumul plin de dificultãþi pe acest pãmânt. „Acum mã mândresc cu rãnile pe care le port în mine. Le consider sacre – sunt lucrarea lui Dumnezeu, Dãtãtoare de viaþã nouã” (Valerio Albisetti – Drumul vieþii).

Dumnezeu nu are nimic de dovedit Nimic de apãrat…ci vrea sã facã Din noi, fiinþe noi.(Jean Vanier – Izvorul lacrimilor)

Agnesa Husaru (Buhonca)

16

Calea cea micã

A trecut la Domnul sr. Ecaterina Hanganu

Vineri, 6 mai 2016, la ora 16.30, sora noastrã Ecaterina Hanganu a plecat la Domnul.

Conf. univ. dr. Ecaterina Hanganu (nãscutã la 13 noiembrie 1948) a fost medic primar medicinã internã ºi hematologie clinicã, doctor în ºtiinþe medicale, precum ºi ºeful Clinicii de Hematologie din cadrul Spitalului „Sfântul Spiridon” din Iaºi, apoi ºeful aceleiaºi clinici din cadrul Institutului Regional de Oncologie Iaºi ºi ºef al disciplinei de hematologie clinicã de la Universitatea de Medicinã ºi Farmacie Iaºi. În afara lucrãrilor ºtiinþifice ºi de monografiile de specialitate publicate, este autoarea mai multor volume de povestiri-reflecþii ºi meditaþii (Pelerinul iubirii milostive.

Sfântul Ioan Paul al II-lea ºi România (Ed. „Galaxia Gutenberg”, 2015); Sfântul Iuda Tadeu – sfântul cauzelor pierdute ºi fãrã speranþã (Ed. „Galaxia Gutenberg”, 2014), Papa Francisc – o întreitã premierã (Ed. „Presa Bunã”, 2013); Ioan Paul al II-lea, apostol al milostivirii divine (Ed. „Presa Bunã”, 2011); Poiana cu îngeri (Ed. „Junimea”, 2011); Meºterul. Povestiri pentru suflet (Ed. „Junimea”, 2010); Pe aripi de înger. Povestiri din grãdina sufletului – audiobook (2010); Pe aripi de înger (Ed. „Junimea”, 2009); Potecile cerului. Povestiri pentru secolul XXI (Ed. „Junimea”, 2009).

Sicriul cu trupul neînsufleþit a fost depus în capela catolicã de la cimitirul „Eternitatea” din Iaºi, unde, duminicã, la ora 18.00, a fost o celebrare prezidatã de pr. Mihai Budãu.

Liturghia de înmormântare a fost celebratã luni, 9 mai 2016, la ora 11.00, în catedrala catolicã „Sfânta Fecioarã Maria, Reginã” din Iaºi. Înmormântarea a avut loc în cimitirul „Eternitatea” din Iaºi, la ora 13.00.

Dumnezeu s-o odihneascã în pace!

Teodora (Iaºi)

Omagiu pentru Ecaterina

Nu a ajuns pe neaºteptate, dar tot ne-a lovit vestea plecãrii la Tatãl a surorii noastre, dr. Ecaterina Hanganu.

Ne-a pãrãsit dupã o boalã lungã, istovitoare, trãitã însã cu o seninãtate de admirat. Acceptarea suferinþei, smerenia ºi puterea de a suporta ne-a edificat ºi le vom pãstra ca pildã luminoasã de urmat.

Personal, am primit de la ea ultima scrisoare în ziua de 21 aprilie 2015, în care nu s-a plâns ºi nu a fãcut referiri la boalã. Celor care-i transmiteau salutãrile mele le rãspundea schiþând un surâs, clipind din ochi sau ridicând mâna. Mi-o amintesc ca pe o femeie puternicã, atât în domeniul profesional, cât ºi în cel uman; doresc sã exprim ºi un gând de recunoºtinþã faþã de pãrintele care a însoþit-o asiduu ºi a sprijinit-o pânã la ultima suflare: mulþumim, pãrinte Mihai Budãu!

Iar tu, dragã sorã Ecaterina, intrã în bucuria Domnului tãu ºi mijloceºte pentru noi din cer.

Maria-Teresa Candian (Lugano)

Nr. 30

La Tatãl, printre îngeri

„Surioara Catincuþa” aºa cum îi plãcea sã o numesc, a trecut de drumul lung ºi anevoios al acestei lumi, ºi a ajuns în sfârºit „acasã”- acea casã spre care tindem în mod conºtient sau nu, fiecare dintre noi; acea Casa unde ne aºteaptã rudele noastre ºi unde ne vom reîntâlni cu toþii într-o zi.

Am avut posibilitatea, sau privilegiul, sã o cunosc pe doamna dr. Ecaterina Hanganu, încã din anul 2001, când la solicitarea multor bolnavi care aveau nevoie de „o intrare” la doamna doctor, paºii mi-au fost conduºi cãtre dumneaei. Trebuie sa recunosc cã am avut foarte multe de învãþat de la o persoana „laicã”, de la un medic, despre grija pe care societatea de astãzi ºi fiecare dintre noi, ar trebui sã o acordãm celor bolnavi.

Pentru ea nu contau titlurile academice, nu conta avansarea pe linie ierarhica medicalã, nu contau laudele pacienþilor sau aparþinãtorilor, nu contau invidia sau piedicile puse de sistemul medical, ci conta un singur lucru: bolnavul din faþa ei, copil al lui Dumnezeu, avea nevoie de tot ce este posibil pentru a-i fi mai bine, sau pentru a-i alina suferinþele. Am vãzut-o de foarte multe ori plinã de preocupare, pentru fiecare din cazurile ei dificile, indiferent de condiþia economicã, socialã sau culturalã a celui care-i cerea ajutorul. ªi au fost mulþi: zeci, sute, mii, dintre cei care au primit sprijinul ei. A fost un medic atipic, pentru cã era un om atipic.

Am cunoscut-o ºi în frãmântãrile ei filozofice ºi teologice. Era mereu în cãutare. Dorea sã înveþe, sã cunoascã ºi sã asimileze cât mai mult. Pentru ea, Dumnezeu era „Tatã”, pe care îl iubea atât de mult, ºi pe care îl considera cu adevãrat cel care conduce viaþa ºi istoria fiecãruia dintre noi. Acest lucru se poate remarca ºi în numeroasele scrieri sau articole pe care le-a scris de-a lungul vieþii ei. Cu siguranþã cã ºi moartea prematurã a tatãlui ei, pe care l-a iubit enorm, pe când ea încã încerca sã desluºeascã misterele acestei vieþi, a fãcut-o sã-ºi punã încrederea în Tatãl ceresc, care este unicul ºi singurul care nu dezamãgeºte.

Am cunoscut-o apoi, în momentul când ºi-a gãsit rãspunsuri în viaþa de credinþã ºi a fãcut pasul cel mare pentru ea, intrând în rândul terezinelor. Îmi aduc aminte de entuziasmul deosebit, ori de câte ori erau zilele de întâlnire comunitarã sau de meditaþie. κi pregãtea prelegerile cu multe luni înainte, se frãmânta, încerca sã asimileze ºi sã înþeleagã cât mai bine conþinutul informaþiilor, pentru a le putea oferi celorlalþi din convingere. Întâlnirile cu „surioarele ei”, aºa cum le numea pe celelalte terezine, sau cu superioara generalã, Maria-Teresa, erau mereu ocazii de a se umple de speranþa, de optimism ºi de împlinire.

Se spune cã poþi sta lângã o persoanã o viaþã întreagã ºi sa nu o cunoºti pe deplin. De acest lucru mi-am dat seama în ultima parte a vieþii doamnei doctor. Aceastã perioadã, a constituit „ºlefuirea aurului” sufletesc.

Cu multã durere aveam sã-mi dau seama prin ce trecea cu adevãrat. Boala cumplitã care o lovise, (dar de care nu se plângea, decât cã o împiedicau sã-si ducã planurile la capãt), singurãtatea ºi dezamãgirea faþa de

septembrie 2 016

Calea cea micã

17

Prin plecarea Ecaterinei,

unele persoane, (dar care nu o descurajau, ci încerca sã gãseascã explicaþii logice), neputinþa de a se mai îngriji singurã de viaþa ei, ºi în sfârºit, þintuirea pe patul suferinþei, nu au fãcut decât sã scoatã în evidenþã caracterul ei nobil, încrederea ferma în Dumnezeu ºi speranþa cã toate acestea vor gãsi un ecou în viaþa viitoare. Pe patul de suferinþã, când durerile erau cumplite, niciodatã nu am auzit-o sã se plângã. O persoana consacratã – spunea ea – nu are voie sã dea o altã mãrturie decât cea a credinþei, în orice situaþie ar fi. Iar atunci când nu mai putea comunica decât prin priviri, auzind cã persoane dragi ei, ca episcopul, sau anumiþi preoþi, sau Maria-Teresa care zilnic se interesa de situaþia ei, îi transmiteau salutãri sau gândurile cele bune, se însenina ºi rãspundea cu un zâmbet, în semn de mulþumire. Ceea ce m-a impresionat în mod deosebit, a fost însa Viaticul. Când toþi cei din jur îmi spuneau cã nu mai înþelege, cã nu mai ºtie ce se întâmpla în jurul ei, m-am apropiat de ea, am început sã mã rog rugãciunea Ave Maria în limba latinã – aºa cum îi plãcea – ºi în acel moment a deschis ochii, ºi-a miºcat buzele, s-a rugat împreunã cu mine ºi l-a primit pe Isus-euharisticul pentru ultima datã în inima ei. Era cea mai mare alinare ºi forþa necesarã de a face ultimul pas în aceastã lume, pentru a putea ajunge la Tatãl, împreunã cu îngerii, ºi unde sper acum cã se bucurã pe deplin pentru tot ceea ce a fãcut în aceastã viaþã, mai ales în slujba celor fãrã speranþã ºi în cea a lui Dumnezeu.

Plecarea Ecaterinei Hanganu dintre noi a fost pentru ea sfârºitul suferinþelor ºi reîntoarcerea la Tatãl. Pentru noi, însã, este durerea absenþei unei atât de dragi tuturor.

Pe Ecaterina am cunoscut-o demult, din anii studenþiei, la Iaºi. Cu un an mai mare, ne întâlneam pe holurile facultãþii sau ale bibliotecii pe care le frecventam. Nu puteam, ca studenþi mai mici, sã nu-i remarcãm prezenþa serioasã, atitudinea demnã ºi distinsã. Ca studente nu am avut ocazia sã vorbim. Ea se fãcea remarcatã, eu cred cã nu.

Drumurile ni s-au despãrþit. Am plecat din Iaºi pentru aproape 30 de ani, dar Institutul Secular „Sfânta Tereza a Pruncului Isus” m-a readus în capitala Moldovei unde veneam cu bucurie.

Marea mi-a fost mirarea, dar ºi bucuria sã o revãd pa Ecaterina venind printre noi ca terezinã. Nu ºtiu când a fost cuceritã de Dumnezeu, dar prezenþa ºi atitudinea ei m-a bucurat nespus. Ce sã mai spun despre bogatele ºi fascinantele conferinþe pe care ni le þinea la întâlnirile noastre! Ne întorceam la casele noastre îmbogãþite sufleteºte.

M-a atins în mod deosebit una dintre ultimele conferinþe în care ne spunea despre importanþa „atingerii bolnavilor”. Cât de bine îi poate face unui om prezenþa medicului ºi atingerea mâinii celui bolnav aflat în suferinþã sau fiind în comã.

Am cunoscut-o prea puþin pe Ecaterina în viaþã. Poate voi mai avea ocazia sã o cunosc dupã moarte sau ºi mai bine în lumina Tatãlui.

Dumnezeu s-o fericeascã în cer!

Pr. Mihai Budãu

Maria-Emanuela (Câmpina)

Institutul a rãmas mai sãrac

Viaþa ºi moartea prin ochii credinþei Cu durere în suflet ne despãrþim azi de o persoanã foarte dragã nouã, celor care facem parte din Institutul Secular „Sfânta Tereza a Pruncului Isus”. În numele conducerii institutului nostru, a directoarei noastre, Maria-Teresa Candian ºi în numele tuturor terezinelor, doresc sã exprim profundele noastre regrete pentru plecarea dintre noi a doamnei doctor Ecaterina Hanganu. Îþi mulþumim Doamne, pentru sora noastrã Ecaterina, pentru cã ne-am bucurat, timp de câþiva ani buni, de prezenþa sa în mijlocul nostru! Îþi mulþumim pentru cã ne-ai oferit posibilitatea de a admira ºi a beneficia de admirabilele calitãþi umane ºi intelectuale ale ei. De aceea spunem cã Ecaterina a fost ºi rãmâne pentru noi un model de tãrie sufleteascã, de încurajare pentru a privi viaþa ºi moartea cu ochii credinþei.

Ea însãºi venind în contact direct cu manifestãrile disperate ale oamenilor în faþa morþii (prin prisma nobilei profesii pe care a avut-o) avea rãbdarea ºi curajul de a-i îmbãrbãta pe cei din jur. Credinþa profundã în Cristos cel înviat, pe care îl purta mereu în suflet, i-a dat tãria de a nu se lãsa demoralizatã de evoluþia propriei

boli. Mãcinatã de boalã, participa cu acelaºi entuziasm ce o caracteriza în zilele ei bune, la toate întâlnirile noastre, încurajându-ne mereu. Niciodatã nu se plângea de propria suferinþã, ci mereu ne mulþumea pentru rugãciunile noastre. Îmi amintesc cum, în una dintre convorbirile pe care le-am avut cu ea, am admirat înþelepciunea sa de medic responsabil, preocupat de sãnãtatea pacientului, dar acum ea însãºi fiind pacientul, îmi spunea cã nu este preocupatã atât de mult de recuperarea sãnãtãþii fizice, deoarece aceasta este posibilã doar provizoriu; victoria finalã ºi totalã asupra bolii se va realiza la înviere.

Vã mulþumim, doamnã doctor! (doctor pentru trup ºi pentru suflet).

Vom pãstra în sufletele noastre toate îndemnurile ºi încurajãrile pe care ni le-aþi oferit în viaþa dumneavoastrã prea timpuriu curmatã. Ele vor fi pentru noi repere în viaþa pe care o mai avem de parcurs pe pãmânt pânã când sperãm sã ne revedem. Îþi mulþumim, Doamne, pentru sora noastrã, doamna profesor-doctor Ecaterina!

Dumnezeu s-o ierte ºi sã o odihneascã în pace!

Elena Matei (Bacãu)

18

Calea cea micã

Nr. 30

In memoriam Ecaterina Hanganu

Vreau la Tatãl!

Meditaþie la Evanghelia dupã sfântul Ioan 15,9-17 „În acel timp, Isus a spus ucenicilor sãi: «Precum m-a iubit pe mine Tatãl, tot aºa ºi eu vã iubesc pe voi. Rãmâneþi în iubirea mea. Dacã pãziþi poruncile mele, veþi rãmâne în iubirea mea, dupã cum ºi eu am pãzit poruncile Tatãlui meu ºi rãmân în iubirea lui. Acestea vi le-am spus ca bucuria mea sã fie în voi ºi ca bucuria voastrã sã fie deplinã. Aceasta este porunca mea: sã vã iubiþi unii pe alþii, aºa cum v-am iubit ºi eu pe voi. Nimeni nu are o iubire mai mare decât aceasta: ca cineva sã-ºi dea viaþa pentru prietenii sãi. Voi sunteþi prietenii mei, dacã faceþi ceea ce vã poruncesc. De acum nu vã mai numesc slugi, pentru cã sluga nu ºtie ce face stãpânul sãu, dar v-am numit pe voi prieteni, pentru cã toate câte le-am auzit de la Tatãl meu vi le-am fãcut cunoscute. Nu voi m-aþi ales pe mine, ci eu v-am ales pe voi ºi v-am rânduit sã mergeþi ºi sã aduceþi roade, iar roadele voastre sã rãmânã, ca Tatãl sã vã dea tot ceea ce veþi cere în numele meu. Aceasta vã poruncesc: sã vã iubiþi unul pe altul»”.

Lumina lunecând prin petale de cireº – flori fãrã numãr în cerul înalt ºi senin. Bucuria urca din pãmânt, iubirea cobora înmiresmatã, cu zumzet de albine ºi zvon de vieþi mãrunte din soarele dimineþii – ºi-n iarba crudã, ouã încrestate ascunse de cei mari ca sã fie gãsite de copii, luceau de rouã... E Paºti. Iar iubirea are forma crucii pentru fiecare dintre noi. ªi creºte odatã cu noi.

Ceea ce-i e dat copilului de la Tata, adultul trebuie sã înveþe mereu: sã împartã iubirea ca s-o pãstreze; trãind, sã simtã iubirea, ca el însuºi sã devinã iubire ºi alergând în braþele Tatãlui, sã se facã din nou copil, ca sã rãmânã acolo.

Copilul pãzeºte poruncile lui Isus, fiindcã nici nu ºtie cã sunt porunci – el e doar iubire ºi bucurie ºi în jurul lui, totul se face iubire ºi bucurie. Adultul, uitându-se pe sine, a învãþat sã cearã. Dar pe acelaºi braþ vertical al crucii îl întâlneºte pe Isus. ªi învaþã cã jertfa lui e viaþa cea de fiecare zi, aºa cum trupul lui Isus e pâinea noastrã cea de toate zilele. ªi fiindcã orice jertfã e dãruirea de sine, de aceea viaþa noastrã are forma crucii. Poate cã nu-l putem privi pe Isus în faþã, fiindcã, adulþi fiind, nu înþelegem. Nu înþelegem jertfa. ªi nu avem bucurie, fiindcã nu mai înþelegem iubirea. Iubirea proaspãtã de copil în dimineaþa de Paºti, când alergam, prin iarba înaltã, sã culegem ouãle încrestate ºi sã le ducem la altar fratelui nostru mai mare, care se numeºte Isus. ªi care aºteaptã mereu, roadele noastre.

Adicã, iubirea ºi bucuria noastrã faþã de toþi ºi toate ºi faþã de noi înºine. ªi mai ales, sã facem din fiecare zi a vieþii noastre, prima zi de Paºti în luminã, fiindcã noi suntem cei aleºi!

Pelerinul iubirii milostive,

papa Ioan Paul al II-llea

De ce? De ce încã o carte despre sfântul Ioan Paul al II-lea?

Fiindcã mai ales acum, avem mare nevoie de iubire. Iar Ioan Paul al II-lea este acela prin care se revarsã cu putere, armonie ºi delicateþe, fluviul nesfârºit al iubirii ºi milostivirii lui Dumnezeu.

Fiindcã, într-o lume orfanã de tatã, pe care, într-un fel sau altul, ea însãºi crede cã l-a ucis, el are curajul sã strige: „Abba, Tatã!”, arãtându-ne în felul acesta cã suntem cu toþii fraþi!

Fiindcã, în baza acestei frãþii, a intrat în sinagogã, dar ºi într-o moschee, a cerut iertare în numele Bisericii ºi a instituit Ziua Mondialã a Pãcii; Fiindcã, în faþa ofensivei rãului, el ne spune: „Non abbiate paura!” Nu vã fie teamã! – îndemn repetat în Sfânta Scripturã de 365 de ori – o datã pentru fiecare zi a anului; Fiindcã, întrebat dacã ar trebui sã aleagã un singur cuvânt din Sfânta Scripturã – care ar fi acela, el a rãspuns: Adevãrul; Fiindcã el considera cã arma cea mai puternicã este „la spada del verbo di Dio” („sabia cuvântului lui Dumnezeu”) ºi în calitate de om al coerenþei, este în primul rând om al rugãciunii. El afirma: „Filozofia îl cautã, teologia îl gãseºte, religia îl are pe Dumnezeu. De aceea, inima trebuie sã fie o bibliotecã a cuvântului lui Dumnezeu, rostit în Scripturã. O bibliotecã deschisã mereu întrebãrilor, nevoilor, situaþiilor importante…” ªi încã un motiv anume: fiindcã România ocupã un loc special în inima sa, de aceea este prima þarã majoritar ortodoxã unde a pãºit un Suveran Pontif dupã Marea Schismã – ºi acesta este el, Ioan Paul al II-lea. În ce constã acest „loc special”? Volumul prezent relevã o serie de argumente, în acord cu investigaþiile lui Nicolae Mareº º.a, în favoarea originii româneºti a strãbunilor Sfântului Ioan Paul al II-lea.

Fiindcã abia dupã vizita sfântului Ioan Paul al II-lea, Occidentul a încetat sã ne mai denigreze în presã, apreciind însã ceea ce poate jefui sau folosi de la noi: materia cenuºie; bogãþiile solului ºi ale subsolului; poziþia strategicã a þãrii.

Sfântul Ioan Paul al II-lea a înþeles poporul român, cãruia, prin strãmoºii lui, îi aparþine. El ne-a caracterizat drept „un popor creºtin mândru de identitatea sa, adesea apãratã cu mare preþ, în chinurile ºi vicisitudinile care i-au marcat existenþa”, „o naþiune rãstignitã pe crucea credinþei sale”. Ne-a înþeles „de la inimã la inimã”.

Aºadar, de ce încã o carte despre sfântul Ioan Paul al II-lea?

Fiindcã lumea moare fãrã iubire. Ioan Paul al II-lea personificã iubirea milostivã a lui Dumnezeu, la rãscruce de vremuri, într-o lume a schimbãrii ºi violenþei.

Se spune cã „decât sã protestãm împotriva întunericului, mai bine sã aprindem un chibrit”. Prezentul volum se doreºte a fi o scânteie din marea luminã, din marea iubire cu care sfântul Ioan Paul al II-lea ne-a iubit ºi ne iubeºte pe noi, poporul român ºi întreaga lume. Volumul acesta este, de fapt, o scrisoare de iubire despre cel care ºi în timpul vieþii pãmânteºti, ºi acum, este cu Dumnezeu ºi în Dumnezeu. „Iubirea mi-a explicat totul, totul ºi-a gãsit rãspuns în iubire.

Prin urmare, iubesc aceastã iubire, oriunde s-ar afla” – scria sfântul Ioan Paul al II-lea, în Cântecul Dumnezeului Ascuns.

septembrie 2 016

19

Calea cea micã

Pacea ºi bucuria mea Existã suflete pe pãmânt Care cautã în zadar fericirea; Dar la mine, dimpotrivã, Bucuria îmi locuieºte în inimã.

Aceastã floare nu este efemerã, Eu o deþin pentru totdeauna; Ca un trandafir primãvãratec, Ea îmi surâde în fiecare zi. (...)

Când cerul albastru devine întunecat ªi pare sã mã pãrãseascã, Bucuria mea este sã rãmân în umbrã, Sã mã ascund, sã mã micºorez.

Pacea mea este voinþa sfântã A lui Isus, unica mea iubire.

Astfel trãiesc fãrã nicio teamã Iubind deopotrivã noapte ca ºi ziua.

Pacea mea este sã rãmân micã; Astfel când cad pe drum, Pot sã mã ridic foarte repede, ªi Isus mã ia de mânã.

Atunci, copleºindu-l cu mângâieri, Îi spun cã el este totul pentru mine… ªi îmi dublez dezmierdãrile.

Când el se ascunde de credinþa mea.

Pacea mea, dacã vãrs lacrimi, Este de a le ascunde de surorile mele.

Oh! câte farmece are suferinþa, Când ºtii sã o ascunzi sub flori!

Eu vreau sã sufãr mult fãrã sã o mãrturisesc, Ca Isus sã fie consolat; Bucuria mea este sã-l vãd surâzând Când inima mea este în exil. (...)

Eu vreau sã trãiesc încã mult timp, Doamne, dacã asta este dorinþa ta.

Aº vrea sã te urmez în cer, Dacã asta þi-ar fi plãcerea.

Iubirea, acest foc al patriei, Nu înceteazã sã mã consume; Ce importanþã au pentru mine moartea sau viaþa?

Singura mea fericire este sã te iubesc!...

Sfânta Tereza a Pruncului Isus

Rebus

Jubileul Milostivirii Divine ORIZONTAL: 1. Cel mai mare dar fãcut omenirii de Isus Cristos; 2. Stat papal care a deschis Poarta Milostivirii; 3. Cãlugãriþa iubirii milostive; 4. Pelerinaj terezian (loc., 2 cuv.); 5. Milostivire sacramentalã; 6. Legãturã puternicã în Anul Milostivirii; 7. Ziua Mondialã a Tineretului (loc.); 8. Reconciliere milostivã; 9. Personajul principal al parabolei din Lc 10,29-37; 10. Meditarea cuvântului lui Dumnezeu (2 cuv.); 11. Cel mai tânãr fiu din parabola tatãlui îndurãtor din Lc 15, 11-32; 12. Cel care a iniþiat Anul Milostivirii; 13. Drumul milostivirii (pl.); 14. Un om care a trecut mai departe la vederea celui rãnit (Lc 10,32); 15. Convorbirea cu Dumnezeu (art.); 16. Enciclica familiilor (2 cuv.); 17. Uºa milostivirii (2 cuv.); 18. Oraºul pãcii; 19. Îndurarea lui Dumnezeu.

VERTICAL A-B B: Document papal de convocare a Anului Milostivirii (2 cuv.).

Dezlegarea rebusului din numãrul trecut Orizontal: 1. CRISTOS; 2. SFINTE; 3. BACCIARINI; 4. COMUNIUNE; 5. MOTTA; 6. LUGANO; 7. MILOSTIVIRE; 8. BREVIAR; 9. BISERICA; 10. EVANGHELIE; 11. ROZARIUL; 12. COMPASIUNE. Vertical A-B: SFÂNTA TEREZA.

Publicaþie coordonatã de Teodora Pantazi (Str. Elena-D Doamna, nr. 24, bl. 1, ap. 5, Iaºi-7 700398, tel .: 0232/255123; 0745/322920; 0767/168687) e-m mail: teodora.pantazi@yahoo.com; www.terezine.ro Director spiritual: Pr. Anton Despinescu Tehnor edactare: ing. Silviu Dogariu