Calea cea mică, nr. 29 - aprilie 2016

Suflet terezian

Dacã Isus ne-a spus: „Eu sunt floarea din grãdini, trandafirul cultivat; eu sunt floarea de pe câmpuri, crinul din vâlcele”. (Cânt 2,1) atunci mica floare a lui Isus trebuie sã rãmânã întotdeauna o picãturã de rouã ascunsã în divina corolã a frumosului Crin. În noaptea vieþii, misiunea ei este sã se ascundã în inima florii câmpurilor; nicio privire omeneascã nu trebuie sã o descopere; doar caliciul care deþine mica picãturã îi va cunoaºte prospeþimea.

Mica picãturã de rouã fericitã care nu a cunoscut decât pe Isus, nu te opri sã priveºti cursul fluviilor zgomotoase pe care le admirã lumea, nu invidia nici pârâul limpede care ºerpuieºte în pajiºte. Fãrã îndoialã, murmurul lui e dulce, dar creaturile pot sã-l asculte ºi apoi caliciul Florii câmpurilor nu ar putea sã-l cuprindã.

El nu poate exista doar pentru Isus. Pentru a fi a lui, trebuie sã fii mic, mic la fel ca o picãturã de rouã!...

Isus nu cheamã toate sufletele sã fie picãturi de rouã.

El vrea sã fie o licoare preþioasã pe care creaturile sã o aprecieze, care sã le încurajeze în nevoile lor, dar, pentru el, îºi rezervã o picãturã de rouã, iatã toatã ambiþia sa. Ce privilegiu sã fi chematã la o astfel de misiune!... Dar pentru a rãspunde la aceasta, cât de simplu trebuie sã rãmâi!...

Isus ºtie bine cã, pe pãmânt, este greu sã te pãstrezi pur, dar el vrea ca picãturile sale de rouã sã se ignore pe sine.

Lui îi place sã le contemple, dar el singur le priveºte, iar ele, necunoscându-ºi valoarea, se socotesc mai prejos decât celelalte creaturi.

Iatã ce doreºte crinul din vãi. Mica picãturã de rouã…

(Sfânta Tereza a Pruncului Isus Scrisoarea a XVI-a cãtre sora sa Celine)

Rugãciune O, mãreþul meu Dumnezeu pe care universul îl adorã, Tu trãieºti în mine, prizonier noapte ºi zi; Vocea ta dulce mã implorã în fiecare moment, Tu îmi repeþi: „Mi-e sete!

Mi-e sete de iubire!... ªi eu sunt prizoniera ta ªi vreau sã repet la rândul meu, Rugãciunea ta afectuoasã ºi divinã: Mi-e sete de iubire! Împlineºte-mi speranþa, Mãreºte în mine, Doamne, focul tãu divin! Amin.

(Sfânta Tereza a Pruncului Isus Mi-e sete de iubire!)

Calea cea micã

Amintiri ale Celinei Martin, una dintre cele patru surori ale sfintei Tereza. Omilie despre sfânta Tereza de Lisieux, þinutã la Institutul Secular „Sfânta Tereza”, Lugano, 1 octombrie 2015 Sã treci pe sub cal Foarte descurajatã ºi cu inima bãtând cu putere din cauza unei lupte care mi se pãrea de nedepãºit, am alergat la ea spunând: „De data aceasta este imposibil, gata, nu mai pot!”. „Mã mir”, a rãspuns ea; „noi suntem prea mici ca sã depãºim greutãþile; trebuie sã trecem pe sub ele”. ªi mi-a amintit un episod din copilãria noastrã; iatã-l: ne aflam în casa unor vecini la Alençon; un cal ne împiedica intrarea în grãdinã. În timp ce persoanele mature cãutau o altã intrare, o tovarãºã de-a noastrã nu a gãsit nimic mai uºor de fãcut decât sã treacã pe sub cal. A trecut prima ºi mi-a întins mâna; am urmat-o, luând-o dupã mine pe Tereza ºi, fãrã sã ne aplecãm prea mult spatele, am trecut de partea cealaltã. ªi a tras concluzia: „Iatã ce câºtigi dacã eºti mic. Pentru cei mici nu existã obstacole, ei se strecoarã pretutindeni. Sufletele mari pot trece peste întâmplãri, pot ocoli greutãþile, pot reuºi, prin raþionament sau virtute, sã stea deasupra a toate, dar noi, care suntem aºa de mici, trebuie sã ne ferim sã încercãm aºa ceva.

Sã trecem pe dedesubt. A trece pe sub probleme înseamnã a nu le da prea mare importanþã ºi nici sã te gândeºti prea mult la ele”.

Sã fii sfântã fãrã a deveni mare…

Ca sã fie profund de umilã, sora Tereza a Pruncului Isus „se simþea incapabilã sã parcurgã drumul dur al perfecþiunii” ºi de aceea a depus toate eforturile sã devinã tot mai micã, pentru ca Dumnezeu sã se îngrijeascã în totalitate de lucrurile ei ºi sã o ia în braþele sale, aºa cum se întâmplã în familii cu copiii cei mai mici. Voia sã fie sfântã dar fãrã ca sã devinã mare, deoarece, aºa cum micile greºeli ale copiilor nu-i fac pe pãrinþi sã se mânie, tot la fel imperfecþiunile sufletelor umile nu-l pot ofensa grav pe bunul Dumnezeu, iar greºelile nu le vor fi imputate drept vinovãþie, conform cuvintelor Scripturii: „Celor mici li se iartã din milã”.

Ca atare avea grijã sã nu doreascã sã se simtã perfectã ºi ca alþii sã o considere astfel, deoarece ar fi crescut iar Dumnezeu ar fi lãsat-o sã meargã singurã. „Copiii nu muncesc pentru a-ºi construi o poziþie”, spunea ea; „dacã sunt înþelepþi o fac pentru a-i mulþumi pe pãrinþi. Tot la fel nu trebuie sã lucrãm pentru a deveni sfinþi, ci pentru a-i face plãcere lui Dumnezeu”.

Recompensa celor mici „Isus, Domnul nostru, i-a rãspuns într-o zi mamei fiilor lui Zebedeu: „…a sta la dreapta ºi la stânga mea nu eu trebuie sã dau, ci este pentru cei cãrora le-a fost pregãtit de Tatãl meu.” (Mt 20,23).

Eu îmi închipui cã acele locuri alese, refuzate marilor sfinþi, marilor martiri, vor fi destinate celor mici… Nu a prezis oare acest lucru David, atunci când a spus cã micul Beniamin va fi în fruntea adunãrii (sfinþilor)?”.

Am întrebat-o cu ce nume va trebui sã ne rugãm ei când va fi în cer. „Mã veþi numi Mica Tereza”, a rãspuns cu umilinþã.

Locuinþa celor mici Îi vorbeam despre mortificaþiile sfinþilor iar ea îmi rãspundea: „Ce bine a fãcut Domnul amintindu-ne cã sunt multe locuinþe în casa Tatãlui sãu. Dacã nu ar fi aºa, ne-ar fi spus…” „Da, dacã toate sufletele chemate la desãvârºire, ca sã intre în cer, ar fi trebuit sã practice astfel de penitenþe, El ne-ar fi spus, iar noi ni le-am fi impus cu toatã seriozitatea. Dar ne spune cã sunt multe locuinþe în casa sa. ªi dacã este locuinþa sufletelor mari, cea a pãrinþilor din pustiu ºi a martirilor penitenþei, trebuie sã fie ºi locuinþa copiilor”. „Locul nostru este pãstrat acolo, dacã noi îl iubim mult pe el, pe Isus, împreunã cu Tatãl ceresc ºi cu Duhul iubirii”.

Sora Tereza a Pruncului Isus era, dupã cum se vede, un suflet foarte simplu, care a ajuns sfântã prin mijloace obiºnuite.

Se înþelege din aceasta cã o frecvenþã de daruri extraordinare în viaþa sa ar fi fost contrarã la ceea ce ea spunea cã este planul lui Dumnezeu cu privire la ea. Viaþa sa trebuia sã poatã sluji ca model sufletelor mici.

Don Fiorenzo

aprilie 2 016

Calea cea micã

3

Popas sufletesc la dublu ceas aniversar Faima vieþii ºi a numelui micii Tereza a Pruncului Isus a început din momentul morþii sale la 30 septembrie 1897 ºi, îndeosebi, din toamna urmãtorului an când apare lucrarea „Istoria unui suflet”, adicã manuscrisele autobiografice ale vieþii ei, scrise cu o seninãtate ºi simplitate rarã.

Reieºea din aceste manuscrise un suflet nobil ce a cucerit cerul ºi a deschis între oameni un drum nou, de sfinþenie, adaptat tuturor: calea cea micã.

Viaþa ei a fost scurtã, doar 24 de ani, dar modul cum a trãit-o, l-a determinat pe papa Pius al XI-lea sã o declare ºi fericitã ºi sfântã în numai doi ani (1923 ºi 1925). Prin acest act magisterial numele ei ºi, mai ales, mesajul ei a câºtigat milioane de suflete, nu numai în Franþa, locul unde s-a nãscut, ci în întreaga lume unde a ajuns exemplul ei, farmecul ei ºi noua cale de iubire pentru a ajunge sfânt: calea cea micã.

Pentru mulþi dintre cei care au ajuns sã întâlneascã cartea ei ºi chipul ei, a apãrut pe firmamentul cerului o nouã stea ºi o mare luminã spiritualã. Mulþi pot sã dea mãrturie cã imaginea ei, cu frumuseþea ei naturalã ºi spiritualã, a fost o adevãratã luminã ce s-a transformat într-un model cuceritor.

Cartea ei tradusã în 60 de limbi, a circulat mult ºi prin comunitãþile ºi familiile noastre ºi a aprins în atâtea suflete un nou spirit în viaþã ºi o mare bucurie spiritualã.

Numele ei a fost ales de multe mame pentru copilele lor.

Odatã cu revenirea libertãþii dupã o lungã perioadã de suferinþe ºi întuneric, lumina rãspânditã de imaginea ºi mesajul ei a intrat în mijlocul maselor astfel încât a cucerit nu numai pe tinerele care s-au îndreptat spre diferite mãnãstiri ºi institute, focare de spiritualitate carmelitanã ºi de angajare misionarã, dar ºi persoane de orice vârstã, care continuând sã rãmânã în lume sã urmeze aceiaºi cale ce desãvârºeºte uºor viaþa pe acest pãmânt.

Era firesc ca mesajul ei, evidenþiat ºi de sfântul papã Ioan Paul al II-lea, cel care a declarat-o „maestrã în arta iubirii” prin introducerea ei în rândul doctorilor ºi învãþãtorilor Bisericii Catolice, la 19 octombrie 1997, sã aminteascã tuturor marele adevãr al iubirii divine, aºa cum avea sã sublinieze Sfântul Pãrinte mai târziu: „Aceastã tânãrã a amintit lumii întregi cã Dumnezeu este Tatãl nostru, Tatãl revelat prin Isus Cristos” (Ioan Paul al II-lea, 2 iunie 1980).

Mica Tereza a Pruncului Isus continuã sã rãspândeascã peste tot acest mesaj, iar sãmânþa aruncatã de ea în Bisericã, ca ºi petalele de trandafir pe care le aruncã din cer, câºtigã tot mai multe suflete ºi aprinde de iubire ºi zel nou atâtea persoane care cautã fericirea ºi sfinþenia pe urmele ei.

Ne bucurãm cu toate terezinele care în acest an trãiesc un moment special, împlinirea a 90 de ani de la fondarea Institutului de viaþã consacratã de cãtre episcopul Aurelio Bacciarini ºi Maria Motta, cu denumirea „Institutul Sfintei Tereza a Pruncului Isus”, la 21 ianuarie 1926.

Descoperind aceastã cale nouã, nenumãrate persoane laice au ales acest drum de slujire ºi de iubire, dupã modelul sfintei Tereza a Pruncului Isus, lãsându-se atrase ºi inspirate de dãruirea ºi iubirea acestei tinere pline de zel ºi de farmec ceresc, înscriindu-se, în diferite etape ºi

în timp, fie în Elveþia, dar ºi în România, în acest Institut, în acest institut de viaþã consacratã, pentru a oferi slujirea lor pentru cei care aºteaptã sã gãseascã ºi sã parcurgã acest drum simplu ºi binecuvântat de a face sã coboare pe pãmânt alte flori ºi alte petale de trandafiri, reprezentând culorile iubirii cereºti, cu care s-a îmbrãcat mica Tereza.

Parcurgând istoria acestui Institut ºi activitãþile desfãºurate pe parcursul acestor 90 de ani, am constatat bucuria ºi satisfacþia episcopilor din Elveþia, care au avut în diecezele lor numeroase persoane generoase, care au purtat în suflet ºi în viaþã spiritualitatea Sfintei Tereza a Pruncului Isus, bucurându-se de un calificativ aºa de frumos: terezinele.

Exprimãrile episcopilor din Lugano, care au cunoscut aceste persoane consacrate, le-au însoþit în oferta ºi slujirea lor ca ºi în urmarea carismei, încredinþatã lor de venerabilul episcop Aurelio Bacciarini ºi venerabila Maria Motta, au fost mereu de o mare apreciere, o adevãratã preþuire, recunoºtinþã ºi mulþumire pentru tot ce au realizat în Elveþia, în special în Dieceza de Lugano.

Am constatat în acelaºi timp, din partea aceloraºi episcopi ºi o dorinþã fierbinte ºi o urare, ca numãrul acestor persoane sã creascã tot mai mult ºi astfel sã poarte în lume mesajul bucuriei ºi al dãruirii sfintei Tereza a Pruncului Isus. Mã bucur sã amintesc doar douã nume care au cunoscut ºi au susþinut acest institut laical diecezan încurajând iniþiativele terezinelor ºi rugându-se pentru ca numãrul lor sã creascã. „Institutul Sfintei Tereza a Pruncului Isus are nevoie, nu numai de recunoºtinþa noastrã, ci ºi de încurajare ºi susþinere ca sã aibã noi adeziuni” se exprima episcopul Ernesto Togni (1986).

Iar episcopul Corecco, urmaºul episcopului Togni, le încuraja mereu pe inimoasele terezine sã continue slujirea lor, asigurându-le de rugãciunile sale pentru a creºte în bucuria slujirii devotate ºi în creºterea numãrului persoanelor ce vor gãsi în acest Institut împlinirea iubirii trãite ºi lãsate, ca testament, de Mica Tereza cea plinã de grijã ºi iubire faþã de Bisericã ºi poporul lui Dumnezeu. Iatã câteva dintre dorinþele sale: „Îl rog pe Domnul sã fiþi mereu gata de a trãi în profunzime carisma voastrã eclezialã; de asemenea mã rog lui sã vã rãsplãteascã viaþa voastrã de credinþã personalã prin obþinerea de noi vocaþii care s-ar ivi ºi înrola cât mai curând posibil”.

4

Calea cea micã

Nr. 29

Moment aniversar

Aceste câteva gânduri ºi rugãciuni, alãturi de grija plinã de protecþie a fondatorilor, episcopul Aurelio Bacciarini ºi venerabila Maria Motta, n-au rãmas fãrã ascultare.

Cred cã Maria-Tereza, care a preluat conducerea ºi coordonarea acestui Institut laical, cu denumirea de Institutul „Sfintei Tereza” a avut o iluminare ºi o inspiraþie fericitã când a decis sã treacã peste graniþele þãrii sale, Elveþia, ºi sã se îndrepte spre un teren nou din Biserica universalã, aºa de doritor de viaþã consacratã ºi aºa de legat de farmecul spiritualitãþii carmelite, ºi de gândul micei ºi fermecãtoarei sfânta Tereza a Pruncului Isus, ajungând mai întâi în anul 1997 în regiunea de nord-vest, la Oradea, de unde s-au îndreptat peste munþi, pânã la noi în Moldova, unde atâtea suflete aºteptau o asemenea fericitã formã de slujire potrivitã aspiraþiilor ºi dorinþei lor.

Consider cã se împlineau astfel rugãciunile ºi urãrilor pãstorilor care au vãzut în carisma terezinelor un adevãrat drum spiritual de slujire ºi o cale de sfinþire potrivit tuturor persoanelor laice dornice de o cale aºa de uºoarã de urmat ºi de îmbrãþiºat.

De la câteva persoane, la început, numãrul terezinelor s-a mãrit, ajungându-se astfel la o frumoasã familie de peste 130, majoritatea din þara ºi dieceza noastrã.

Sunt fericit sã constat cã speranþele ºi dorinþele întemeietorilor: episcopul Bacciarini ºi Maria Motta, ca ºi a episcopilor ce le-au susþinut ºi încurajat, au început sã se împlineascã, iar slujitoarelor laice consacrate sã se înmulþeascã ºi sã fie un sprijin serios ºi constant pentru toþi pãstorii ºi, mai ales, pentru credincioºii noºtri în cãutarea sfinþeniei dupã modelul sfintei Tereza pe cea mai sigurã ºi uºoarã cale: „Calea cea micã” de sfinþenie.

Le dorim tuturor surorilor terezine din Elveþia, Lugano, care se pregãtesc sã sãrbãtoreascã jubileul de 90 de ani de slujire ºi, de asemenea, tuturor terezinelor noastre din România care celebreazã 20 de ani, sã se bucure de aceste frumoase jubilee, împreunã cu Maria-Tereza, coordonatoarea generalã a întregii familii ºi cu toþi asistenþii spirituali, spunându-le tuturor din inimã: „Întru mulþi ºi fericiþi ani” în slujirea fraþilor ºi surorilor ce-l cautã pe Dumnezeu pe calea micã ºi sigurã a sfintei Tereza.

Cu mulþumire ºi îmbrãþiºarea noastrã ºi cu dorinþe de noi împliniri ºi realizãri pe drumul iubirii ºi slujirii generoase. ? Petru Gherghel, episcop de Iaºi

„Viaþa nu poate fi înþeleasã decât dacã privim în urmã ºi nu poate fi trãitã decât dacã privim înainte”. (S. Kierkegaard) Cred cã aceastã frazã celebrã a lui Kierkegaard reflectã cum nu se poate mai bine atitudinea pe care surorile din Institutul „Sfânta Tereza a Pruncului Isus” trebuie sã o aibã acum la ceas aniversar: 90 de ani de la înfiinþarea Institutului ºi 20 de ani de la venirea în România.

Pentru a înþelege ce au însemnat aceºti ani, e necesar în primul rând sã privim înapoi, mai întâi la dorinþa puternicã ºi la intuiþia profeticã a întemeietorului Institutului, Mons. Aurelio Bacciarini, episcop de Ticino, care a voit sã implice ºi mai mult laicii în evanghelizare ºi astfel, în anul 1926, a înfiinþat acest institut secular, dar totodatã e necesar sã reparcurgem cu memoria ºi sentimentele noastre de recunoºtinþã drumul plin de roade pe care l-au strãbãtut atâtea persoane care au fãcut parte din Institut de-a lungul timpului.

Acum, la moment aniversar, cred cã se cuvine sã-i mulþumim, împreunã cu surorile Institutului, lui Dumnezeu pentru atâtea haruri revãrsate în aceºti ani asupra lor ºi, totodatã, sã mulþumim ºi surorilor acestui Institut, în frunte cu directoarea actualã, Maria-Teresa Candian, pentru binele pe care l-au fãcut ºi continuã sã-l facã Bisericii ºi atâtor persoane, mai ales prin rugãciunea lor ºi prin spiritul de umilinþã ºi încredere preluat de la sfânta Tereza a Pruncului Isus, spirit trãit în sânul Biserici.

Apoi, inevitabil vin în minte sentimente de felicitare ºi de urãri cordiale pentru un viitor al Institutului care sã continue sã fie în consonanþã cu acelaºi spirit încrezãtor ºi plin de iubire.

La mulþi ani!

Pr. prof. dr. Benone Lucaci (Iaºi)

Mi-a a plãcut ce-a am vãzut…

În anul 2002, ajungând la Iaºi, aveam sã fac cunoºtinþã cu un grup special, un grup de rugãciune ºi de implicare în viaþa comunitãþii: Institutul Secular „Sfintei Tereza a Pruncului Isus”. Ce m-a bucurat cel mai mult? Rugãciunea comunitarã pe care o promovau în cadrul grupului ºi al comunitãþii din Iaºi. Apoi am luat cunoºtinþã cu carismatica MariaTeresa Candian (care, cu zâmbetu-i specific, inspirã mereu optimism, încredere ºi bucurie), cu Lugano, cu viaþa venerabilului episcop Aurelio Bacciarini, un vizionar ºi un mare încrezãtor în puterea laicatului.

La data de 25 august 1925, papa Benedict al XV-lea vorbea admirabil despre episcopul Aurelio Bacciarini: „Noi avem o profundã stimã faþã de episcopul Aurelio, pentru virtuþile în care a excelat, dar mai ales pentru zelul pe care îl nutrea pentru câºtigarea sufletelor.” Pãstraþi cu fidelitate dorul ºi zelul pentru a aduce suflete la Isus!

Mã gândesc cã Biserica Lombardã a avut, la începutul secolului al XX-lea, atât de încercat, un pilon puternic prin pãrintele Bacciarini, apoi prin suportul spiritual oferit de institutul gândit de el. La fel, ºi Biserica noastrã moldavã a avut în terezine grupul care sã rãspundã unei cerinþe: de a fi ferment spiritual în multe din comunitãþile de aici ºi de a oferi un sprijin prin toate rugãciunile organizate ºi înãlþate cãtre cer.

Ce aº aºtepta în continuare? Ca ºi sfânta patroanã, Tereza a Pruncului Isus, voi, terezinele din întreaga þarã, sã fiþi apostoli ai rugãciunii în lumea de azi ºi propagatoare ale cuvântului lui Dumnezeu acolo unde, poate, preotul nu va pãtrunde niciodatã. Prin angajarea pe care o aveþi, dar ºi cu sensibilitatea cu care sunteþi înzestrate, sã-l duceþi pe Isus în profunzimea inimii oamenilor pe care îi întâlniþi.

La mulþi ani ºi harul Domnului sã vã însoþeascã în strãduinþa pentru binele oamenilor ºi al Bisericii Catolice!

Pr. Iosif Dorcu (Iaºi)

aprilie 2 016

5

Calea cea micã

Abelardo Lobato, evanghelizator al demnitãþii umane M-a impresionat mereu calmul pãrintelui Lobato.

Am participat împreunã cu el la multe Liturghii catolice ºi ortodoxe, care erau celebrate în limba românã, dar niciodatã nu mi s-a pãrut cã era nerãbdãtor sau plictisit. Dimpotrivã. Bucuria interioarã îi inunda faþa ºi fãcea sã i se învârtã ochii în cap parcã ar fi fost niºte mãrgele jucãuºe. Am participat împreunã cu el la întâlnirile anuale SITA, din anul 2001 pânã în anul 2010, dacã nu mã înºel. Deºi majoritatea conferinþelor erau în limba românã, pãrintele Lobato nu obosea sã asculte. Odatã l-am întrebat: „Pãrinte, înþelegeþi ce se vorbeºte aici?” Mi-a spus: „Înþeleg parþial. Mã ajutã cuvintele de origine latinã greacã, francezã ºi numele teologilor sau filozofilor evocaþi”. Dar cel mai mult ma impresionat participarea lui la o zi de formare a terezinelor la mãnãstirea Surorilor Don Guanella din Iaºi.

Erau primii ani când sora Maria-Tereza aducea carisma Institutului Sfânta Tereza la Iaºi. Pãrintele stãtea liniºtit pe un scaun, în dreptul unei mese, ºi asculta zâmbitor mãrturiile prezentate de candidatele sau surorile terezine în limba românã. Nu îi traducea nimeni ce se spunea acolo. Pãrintele mulþumea în limba italianã fiecãrei persoane cu o cãldurã sufleteascã greu de descris. M-am întrebat atunci ºi mã întreb ºi acum: de unde avea atâta energie, rãbdare, putere de ascultare? ªtiam cã pãrintele este cãlugãr dominican ºi carisma ordinului din care fãcea parte este aceea de a încredinþa altora realitãþile divine contemplate.

Totuºi, rãbdarea aceea atât de mare, cum mi se pãrea mie atunci, de unde o avea? Cãutând un rãspuns, am gãsit o carte scrisã de pãrintele Lobato în anul 1997, care se intituleazã „Demnitatea persoanei umane. Privilegiu ºi cucerire”. Aceastã carte m-a ajutat sã înþeleg izvorul din care proveneau calmul ºi respectul pãrintelui Lobato faþã de fiecare persoanã umanã, chiar dacã nu-i înþelegea limba, tradiþia, cultura proprie.

Printre altele, spune el în aceastã carte: „Aºadar, existã o demnitate ºi o nobleþe care însoþesc mereu ºi în mod necesar pe orice om, sunt puse în fiinþa sa în aºa fel încât nu pot fi nici pierdute, nici lãsate deoparte.

Oricare om, orice ar face, are incorporatã cumva în fiinþa sa o demnitate fundamentalã, de la începutul ºi pânã la sfârºitul drumului sãu. Aceastã demnitate nu poate fi pierdutã de omul care ucide, nu-i lipseºte femeii care se prostitueazã ºi nu poate sã fie absentã din fiinþa celor care sunt numiþi corupþi. Trebuie sã o recunoaºtem ºi sã o respectãm mereu, la toþi ºi în ciuda oricãrei fapte sãvârºite”. Lucrul acesta înseamnã cã toþi oamenii sunt egali, dar în darul demnitãþii umane este inclusã o anumitã exigenþã, ºi anume aceea de a trãi în conformitate cu aceastã demnitate.

Iatã, deci, unde credea pãrintele Lobato, dar ºi eu sunt de aceeaºi pãrere, cã se aflã izvorul rãbdãrii existenþiale, în cultura demnitãþii umane.

Una dintre moºtenirile pe care ni le-a lãsat pãrintele Lobato este invitaþia de a descoperi în fiecare om darul demnitãþii umane ºi, apoi, de a-l respecta printrun exerciþiu coerent al libertãþii. Cum ar putea surorile ºi candidatele terezine ale Institutului „Sfânta Tereza” sã fie un exemplu viu al acestei moºteniri? Sugerez un rãspuns cu ajutorul unei imagini pe care o iau din evanghelie. Isus din Nazaret s-a urcat pe munte ºi, acolo, înconjurat de discipolii sãi ºi de altã lume atrasã de faptele ºi cuvintele sale, a spus o predicã extraordinarã; aceasta a rãmas imprimatã pentru totdeauna în inima lor. Predica era scurtã ºi conþinea o noutate nemaipomenitã. Fiecare propoziþie începea astfel: „Fericiþi”, fericiþi cei sãraci, cei care plâng, cei blânzi, cei înfometaþi ºi însetaþi de dreptate, cei milostivi, cei curaþi cu inima, fãcãtorii de pace, cei persecutaþi pentru dreptate (cf. Mt 5, 3-10). În evanghelia dupã Luca gãsim ºi patru atenþionãri: vai bogaþilor, vai celor sãtui, vai celor care râd acum ºi vai celor despre care lumea vorbeºte de bine (Lc 6, 24-26). Pãrintele Lobato a încercat sã actualizeze aceste cuvinte pentru fiecare dintre surorile terezine, spunând cã demnitatea fiecãrei persoane este legatã de modul în care se trãieºte libertatea, pentru a face rãu sau pentru a face bine. Într-adevãr, exerciþiul libertãþii de a face binele nu dãuneazã grav demnitãþii noastre, dimpotrivã, o sporeºte.

Pr. prof. dr. Wilhelm Dancã (Bucureºti)

6

Mãrturii tereziene

Calea cea micã

Nemãrginita Milostivire a lui Dumnezeu a dispus „sã vãd lumina zilei” într-un an terezian, 1927, anul în care sfânta Tereza a Pruncului Isus ºi a Divinei Feþe a fost declaratã patroanã a misiunilor. Cu doi ani înainte, în 1925, fusese canonizatã, iar cu alþi doi ºi mai înainte, în 1923, fusese declaratã fericitã, toate sub pontificatul aceluiaºi papã, Pius al XI-lea, care tocmai de aceea, poate fi numit ºi papã terezian.

Veneraþia mea faþã de sfânta Tereza a început încã din fragedã copilãrie, când, mama mea, Regina, de pioasã amintire, mã lua de mânuþã ºi mã aducea în fiecare duminicã la sfânta Liturghie în unica bisericã romano-catolicã din Iaºi, biserica parohialã „Adormirea Maicii Domnului”, totodatã ºi catedralã. În acest colþiºor de rai, în cruciera bisericii, se aflã douã statui: în dreapta, cum priveºti spre altar, frumoasa statuie a sfântului Anton de Padova, iar în stânga, la fel de frumoasa statuie a sfintei Tereza. Mama obiºnuia sã ajungã la bisericã mãcar cu zece minute înainte de a începe sfânta Liturghie. Mergeam mai întâi la sfântul Anton (mama a voit cu orice preþ ca eu sã port numele acestui mare sfânt), unde ne rugam împreunã, în ºoaptã, „Bucurã-te, Marie”! ºi invocaþia: „Sfinte Antoane, roagã-te pentru noi!” Dupã aceasta, mergeam la sfânta Tereza, unde, la fel, spuneam în ºoaptã „Bucurã-te, Marie” ºi „Sfântã Tereza, roagã-te pentru noi!”.

Apoi mergeam la locul nostru, într-o bancã.

Tot la voinþa de neclintit a mamei, am urmat clasele elementare la ºcoala parohialã, din apropierea catedralei. Deseori, în timpul recreaþiei mari, împreunã cu alþi doi colegi, mergeam în catedralã pentru a ne ruga câteva minute în faþa Preasfântului Sacrament, dar ºi la sfântul Anton ºi sfânta Tereza, cu siguranþã, ajutat de aceºti doi sfinþi, împreunã cu mama Regina, ºi mai ales cu mijlocirea Mamei Bisericii, Maria, am intrat în seminarul diecezan, în 1939, dupã terminarea ºcolii primare. Fãrã îndoialã, aceºti iubiþi protectori ºi îndrumãtori, ºi mulþi aþii, „l-au deranjat mereu pe Dumnezeu” ca sã-mi fie aproape, îndeosebi în cei patru ani (1948-1952), foarte neprielnici, de dupã instaurarea regimului comunist ateu.

Din mila Domnului, am reuºit sã fiu hirotonit preot, în catedrala din Alba-Iulia, la 29 iunie 1953, de cãtre Înalt Preasfinþia Sa, arhiepiscopul Alexandru-Theodor Cisar. Dupã hirotonire, am rãmas la Alba-Iulia, pentru seminariºtii moldoveni, primiþi în unicul seminar, cel de aici, aprobat de guvernul þãrii.

Procesul de învãþãmânt se desfãºura în condiþii grele. Superiorul diecezan, monseniorul Petru Pleºca a intervenit insistent la guvern, pentru retrocedarea clãdirii seminarului diecezan din Iaºi, sfânta Tereza a Pruncului Isus „a pus umãrul efectiv”, pentru cã în ziua de 3 octombrie 1956, zi în care la acea vreme se celebra memoria sfintei Tereza de Lisieux, sã primim decretul prezidenþial de restituire a seminarului. Recunoscându-se acest rol foarte benefic al Terezei, s-a luat hotãrârea ca sã fie declaratã „patroanã secundarã” a Seminarului Diecezan din Iaºi, sfântul Iosif fiind patronul primar.

Aceeaºi sfântã Tereza, veneratã ºi iubitã în întreaga lume, a fost aleasã, acum nouãzeci de ani, la 21 ianuarie 1926, de cãtre venerabilul episcop Aurelio Bacciarini, ca patroanã a Institutului Secular, înfiinþat, împreunã cu Maria Motta, la Lugano-Elveþia. De douãzeci de ani, acest institut este prezent ºi în România, preponderent în Dieceza de Iaºi. Sunt sigur cã scumpa noastrã Tereza i-a inspirat pe superiorii bisericeºti, ai Institutului Secular, precum ºi ai Episcopiei de Iaºi, ca grupul terezinelor de aici, sã se adune la seminar, în ultima sâmbãtã din lunã, pentru un program spiritual adecvat. Am onoarea ºi bucuria de a fi, de-ndatã dupã anul 2000, asistent ul spiritual al acestui grup. Se vede cã Sfânta Tereza are încredere în mine, dar ºi eu în ea.

Nr. 29

Amintiri, amintiri…

Îmi aduc aminte ca prin ceaþã de începuturile prezenþei Institutului Secular „Sfânta Tereza a Pruncului Isus” în dieceza noastrã. Era prin anul 2000 sau 2001. Prima persoanã care mi-a vorbit despre el a fost sora Tereza Dorcu de la Iaºi pe care o cunoºteam din anul 1986 pe timpul când lucram ca vicar la Parohia „Adormirea Maicii Domnului” din Iaºi. Sora Tereza lucra la Spitalul de Recuperare din Iaºi, ºi, în calitate de asistentã medicalã, îmi era de mare ajutor pentru a putea intra în spital sã îngrijesc sufleteºte bolnavii ºi sã fac chiar anumite celebrãri euharistice în condiþii decente în cabinetul pe care îl avea la dispoziþie. Încã de atunci sora îmi vorbea de alegerea pe care a fãcut-o de a fi cu trup ºi suflet în slujirea lui Cristos ºi a Bisericii sale, de a se dedica îngrijirii bolnavilor ºi ajutorãrii sãracilor pe cont propriu, într-o formã neoficialã. La distanþã de 14-15 ani de la acele discuþii, sora îmi spunea cã, în sfârºit, a sosit ºi pentru ea timpul de a se dãrui ºi consacra în mod oficial ºi solemn muncii pe care o fãcea de zeci de ani. Era bucuroasã din cale-afarã cã Providenþa Divinã s-a gândit ºi la ea, ca ºi la atâtea alte persoane care se aflau în situaþia ei. Se tot gândise sã intre în vreun ordin cãlugãresc, în vreo congregaþie sau asociaþie religioasã, dar mereu ajungea la concluzia cã nu venise încã ceasul pentru ea. Iatã institutul pe care Dumnezeu l-a gândit tocmai pentru mine, îºi spunea sora Tereza. Personal m-am bucurat pe loc sã aflu acest lucru, cã existã un asemenea institut secular care oferã persoanelor dornice sã ducã o viaþã de consacrare în lume, fãrã o þinutã vestimentarã obligatorie ºi fãrã o viaþã de comunitate prescrisã. Ce interesant, sã trãieºti în lume, dar sã nu faci parte din lume, sã te asemeni în exterior oamenilor ºi totuºi sã te deosebeºti radical de felul lor de a fi prin alegerea de a trãi cu totul pentru mirele Cristos pe care sã-l slujeºti în mireasa lui, Biserica…!

Pr. Pavel Chelaru (Roman) Stimã, preþuire ºi recunoºtinþã deosebite directoarei generale, Maria-Teresa Candian ºi neuitatului pãrinte dominican, Abelardo Lobato, asistent spiritual general, ai Institutului Secular, care în primii ani „de Românie”, fãceau naveta Lugano-Iaºi pentru implementarea trainicã a binecuvântatului Institut în pãmântul fertil al „grãdinii Maicii Domnului”. An de an, adeziunile au sporit, ajungând în prezent la peste 130. Semestrial, au loc întrunirile generale ale tuturor terezinelor, pentru rugãciune comunã, analizã ºi conºtientizare tot mai profundã a carismei terezine, aceea de a sluji cu dragã inimã lui Isus Cristos ºi Bisericii sale.

Revista „Calea cea Micã”, al cãrei naº este pãrintele profesor dr. Wilhelm Dancã, el fiind cel care a sugerat titlul, ajunsã la numãrul 29 al prezentei ediþii, oglindeºte viaþa terezinelor, trecutul cu eforturile admirabile, prezentul cu angajarea din ce în ce mai atentã, ºi viitorul încrezãtor în Divina Milostivire, în protecþia efectivã, statornicã a Sfintei Patroane, Sfânta Tereza, a venerabilului fondator ºi a tuturor celor care îl susþin.

Deo gratias! Mulþumim þie, dragã Maria Teresa, sufletul acestui dar spiritual pe care ni l-ai adus, ai grijã de el ºi vrei din toatã inima, bazatã pe harul dumnezeiesc, sã creascã ºi sã înfloreascã din ce în ce mai mult.

Cu Isus, Maria ºi Tereza, tot înainte!

P. A. Despinescu

aprilie 2 016

Parfumul iubirii

Calea cea micã

Purtãm anul acesta o emblemã deosebitã în Institutul Secular „Sfânta Tereza a Pruncului Isus”, pentru cã amintim 90 de ani de existenþã ai Institutului ºi 20 de ani de prezenþã în România. ªi la orice eveniment aniversar se fac retrospective, bilanþuri, propuneri de viitor.

Ca atare nu putem sã nu ne amintim cu deosebitã consideraþie de întemeietorul institutului, venerabilul Mons. Aurelio Bacciarini, episcop de Ticino, Elveþia, care a transmis primelor surori, Maria Motta ºi Margherita Dotta, dar în timp tuturor surorilor ºi evident ºi dv. dragi terezine, carisma, inspirat de Duhul Sfânt, în dorinþa ca evanghelizarea sã aducã roade cât mai bogate prin slujirea lui Cristos ºi a Bisericii. Privind spre aceastã dorinþã a întemeietorului, trebuie sã reflectaþi mai mult asupra a ceea ce înseamnã slujirea, pe cine slujim, cum slujim. ªi astfel sã dobândiþi acele valenþe necesare împlinirii misiunii pe care o aveþi în cadrul Institutului: evanghelizarea: pe plan personal, dar ºi faþã de ceilalþi. În acest scop o avem în faþa ochilor pe patroana pe care au ales-o Institutului, sfânta Tereza a Pruncului Isus, iar în ea vedem o direcþie de urmat a Institutului ºi anume calea cea micã. Iar în aceastã cale micã se pot realiza lucruri mãreþe doar dacã îl punem pe Isus în faþa tuturor intereselor noastre, fie profesionale, fie umane, ºi aici mã refer la faptul cã trebuie mereu în pofida activitãþilor, sã vã faceþi loc pentru sfânta Liturghie, pentru rugãciune, pentru slujire, iar slujirea pe aceastã cale micã nu se poate realiza fãrã o umilinþã adevãratã din iubire faþã de Isus. Îmi amintesc de sfânta Tereza care spunea: „Aº vrea sã fiu o minge pentru Isus: când are plãcerea sã mã ridice la pieptul sãu, când vrea sã-mi dea cu piciorul, când vrea sã se joace cu mine, când vrea sã mã lase uitatã într-un colþ”, iar aceste cuvinte nu vorbesc decât despre o adevãratã smerenie trãitã de aceastã mare sfântã. Iar ea trebuie sã vã fie model în trãirea acestei virtuþi fãrã de care nu putem fi credibili în faþa celor pe care îi evanghelizãm nu atât prin cuvinte, dar mai ales prin viaþa, prin comportamentul nostru, al dumneavoastrã. ªi ºtim cã ea nu pierdea nici o ocazie de a face un gest de umilinþã, un sacrificiu, indiferent cât de mic ar fi fost. Zâmbea surorilor care nu îi plãceau. Mânca orice i se dãdea, fãrã sã se plângã – chiar dacã adesea i se dãdeau cele mai rele resturi. Odatã a fost acuzatã cã ar fi spart o vazã, deºi nu era vinovatã. În loc sã se dezvinovãþeascã, ea s-a aruncat în genunchi ºi a cerut iertare. Aceste mici sacrificii o costau mai mult decât cele mari, pentru cã acestea nu erau cunoscute de ceilalþi. Nimeni nu i-a spus cât era de minunatã pentru aceste mici umilinþe ºi fapte bune secrete. Iatã calea patroanei institutului...

Trebuie sã privim, totodatã, spre caracterul secular al Institutului care vã dã privilegiul de a fi cumva misionare în mediul în care trãiþi. Iatã, aºadar, cã acolo unde preotul nu poate ajunge, unde cãlugãriþele din mãnãstiri ajung mai greu, dv. sunteþi în situaþia cea mai bunã de a deveni misionare, visul sfintei Tereza neîmplinit fizic, dar spiritual, de a fi misionarã, martirã. ªi iarãºi privesc spre sfânta Tereza într-o imagine pe care o citim în jurnalul ei: imaginea cu ascensorul.

Sfânta Tereza cautã o cale de a urca rapid calea sfinþeniei, dar comparându-se cu sfinþii se vedea ca un praf de nisip cãlcat în picioare de trecãtori, în comparaþie cu un munte înalt reprezentat de sfinþi. De aceea vedea în braþele lui Isus ascensorul care sã o ridice la treapta maximã: sfinþenia, cât mai repede ºi mai uºor. „Pentru aceasta n-am nevoie sã cresc, din contrã, trebuie sã rãmân micã, sã devin din ce în ce

7

mai micã” spunea sfânta Tereza. ªi eu aº adãuga ºi aº spune cã noi, ca ºi consacraþi Domnului, ar trebui la rândul nostru sã arãtãm prin trãirea noastrã calea spre Isus spunându-le întotdeauna tuturor precum sfânta Tereza: „Dacã Dumnezeu ne cere sfinþenia, atunci aceasta e posibilã”.

Tot anul acesta am încheiat Anul Vieþii Consacrate ºi trãim în Anul Jubiliar al Milostivirii. ªi cum Isus ne îndeamnã sã privim semnele timpului, privind spre faptul cã Anul Vieþii Consacrate s-a încheiat în sãrbãtoarea Prezentãrii la Templu, ziua persoanelor consacrate, vãd în acest eveniment faptul cã trebuie sã imitãm exemplul sfintei Fecioare, al sfântului Iosif în împlinirea voinþei lui Dumnezeu, dar totodatã, îi vãd pe Simeon ºi pe Ana care stãteau la templu, care slujeau în post ºi rugãciune, ºi în ei mã vãd pe mine, vã vãd pe dv. Este calea de urmat pentru fiecare dintre noi pentru înaintarea pe calea perfecþiunii, a sfinþeniei, pentru a fi exemple pentru ceilalþi, pentru a vorbi tuturor despre „Prunc”, pentru a ne împlini astfel menirea de evanghelizatori. Totodatã am citit programul conferinþelor ºi am observat prezenþa cuvântului profet ºi cred cã ºi aceasta înseamnã a fi profeþi, a vorbi în numele Domnului, a vorbi despre Domnul ºi a vorbi cu El pentru cã doar astfel vã împliniþi menirea în acest Institut. Uneori e uºor, alteori e greu, dar, spune sfânta Tereza: „Calea perfecþiunii mi se pare uºoarã: ajunge sã-þi recunoºti propria nimicnicie ºi sã te abandonezi ca un copil în braþele bunului Dumnezeu”. Iar aceastã abandonare e trãirea milostivirii. Dumnezeu e milostiv faþã de noi, noi sã fim faþã de aproapele.

Aþi observat cu siguranþã logo-ul anului Jubiliar Extraordinar al Milostivirii, nu? Portretul lui Isus milostiv realizat de preotul iezuit sloven Marko Ivan Rupnik, care scoate în evidenþã pe lângã altele profilul Fiului lui Dumnezeu care îl ia pe umerii sãi pe omul rãtãcit, iar Bunul Pãstor, cu o milostivire dusã pânã la sfârºit, ia asupra sa omenirea, ochiul sãu drept suprapunându-se cu ochiul stâng al omului. Cristos vede cu ochii lui Adam ºi acesta, cu ochii lui Cristos. Orice om, aºadar, descoperã în Cristos propria umanitate ºi viitorul care îl aºteaptã.

Suntem invitaþi sã privim mereu cu ochiul lui Cristos spre celãlalt, cu acea „milã” a lui Cristos care sã ne facã sã-l vedem mereu pe fiecare „Lazãr” de lângã noi, fie el sãrman la trup sau la suflet aºa cum ne spune ºi azi Isus în fragmentul evangheliei pe care l-am ascultat.

Antonio Maria Sicari, de la Pãrinþii Carmeliþi Desculþi a descris viaþa sfintei Tereza în câteva cuvinte: „Este greu sã primim invitaþia evanghelicã de a deveni sfinþi, fãrã ca în noi sã nu se dezlãnþuie ori înfumurarea de a ne înãlþa cu operele noastre, ori disperarea de a ne afla mizerabili ºi incapabili. În timpurile Terezei, mãnãstirile erau locuri de eroism ºi se insista mult pe greutatea cãii sfinþeniei ºi pe «marile opere» necesare pentru a o dobândi. «Mica Tereza» nu voia sã renunþe la „dorinþele ei infinite”, dar nici nu voia sã devinã mare bazându-se pe propriile merite ºi pe propriile calcule.

Toatã copilãria sa fusese învãluitã în milostivire. A intuit cã era un nou mod de a atinge sfinþenia: devenind tot mai micã, pentru a obþine mereu tot mai multã milostivire. Însuºi Dumnezeu - aplecându-se spre ea, cu atât mai mult ea s-ar fi abandonat ca un mic copil în braþele tatãlui ei - ar fi fost pentru ea «sfinþenie» ºi «merit».”

Fie ca acest aniversar al Institutului sã reverse în dv. dorinþa de a reînnoi zi de zi angajamentul în slujirea lui Cristos ºi a Bisericii. Aºa cum sfânta Tereza a promis acea revãrsare de trandafiri, la fel, gingãºia acestei mici flori sã vã inspire în rãspândirea parfumului iubirii la toþi cei pe care îi veþi întâlni.

Pr. Gabriel Bucur (Poiana Micului)

8

Calea cea micã

Retrospectivã,

recunoºtinþã ºi provocare

La ceas aniversar se cuvine sã ne îndreptãm gândurile cãtre înaintaºii noºtri, cei care au fãcutã posibilã existenþa institutului din care facem parte. Ne gândim cu recunoºtinþã la fondatorii noºtri, venerabilul episcop Aurelio Bacciarini ºi Maria Motta, prima directoare a Companiei ºi la toate celelalte care au urmat. Meritul principal al celor dintâi persoane generoase este acela cã dacã ele nu erau, nu existam nici noi astãzi. Sacrificiile lor, care nu au fost puþine sau neînsemnate, sunt pentru noi un îndemn pentru a privi în viitor cu speranþã cerând de la Dumnezeu darul unor noi vocaþii.

Nr. 29

Milostivirea lui Dumnezeu a ajuns la mine printr-o scrisoare Poate cã tatãl îi trimisese fiului mai mic, plecat, o scrisoare sau chiar mai multe. Aflase cã o duce rãu ºi-l aºtepta sã revinã acasã.

Tot aºa a fãcut Dumnezeu ºi cu mine. Nu numai cã mã aºtepta sã revin la el, dar, pentru a-mi deschide ochii ºi sufletul, mi-a trimis o scrisoare. Scrisoarea a venit, într-o zi, de la Doina, cu care eram prietenã de mai mulþi ani (din vremea comunismului, de la Galaþi), dar de care viaþa nea despãrþit. În scrisoare Doina mã chema la o întâlnire, la Bucureºti, cu Maria-Tereza ºi, prin ea, cu Institutul Secular „Sfânta Tereza a Pruncului Isus”. Era în primãvara anului 1998. La întâlnire erau ºi alte douã cunoºtinþe mai vechi, din Iaºi, Tereza Dorcu ºi Elena Solcan ºi, bineînþeles, Doina . Mare mi-a fost bucuria ºi recunoºtinþa pentru aceastã nouã chemare. Mult mai adaptatã condiþiilor mele de viaþã, dar ºi aspiraþiilor mele. Eram ºi sunt ºi acum o mare iubitoare a sfintei Tereza a Pruncului Isus. Ea este cea care m-a fãcut sã-l iubesc pe Dumnezeu; ea mi-a deschis ochii credinþei; ea m-a fãcut sã iubesc Evanghelia, sã o citesc ºi sã o înþeleg... ºi tot ea mi l-a fãcut cunoscut pe Tatãl Ceresc cu milostivirea lui. De aceea, am primit scrisoarea Doinei ca venind din partea lui Dumnezeu. „…ºi s-a bucurat sufletul meu în Dumnezeu, Mântuitorul meu.”

Sãrbãtorirea celor 90 de ani de existenþã a Companiei la Lugano, cu ocazia încheierii exerciþiilor spirituale, a scos în evidenþã un nou avânt tineresc adus Institutului prin vocaþii noi, recent trezite de Duhul Sfânt în România.

La rândul nostru, sã privim cu încredere la viitorul Institutului în þara noastrã, acum când sãrbãtorim 20 de ani de existenþã. Acum, la începutul mileniului al III-lea, provocarea noastrã cea mare sã fie aceea de a arãta lumii cã izvorul curat al iubirii divine este cuvântul lui Dumnezeu ºi cel care l-a descoperit a aflat calea fericirii ºi a desãvârºirii. Sã lãsãm pretutindeni impresie bunã, fiind mulþumite, vorbind despre norocul de a fi dedicate apostolatului.

Elena Matei (Bacãu)

M-am bucurat de multele ºi frumoasele întîlniri de-a lungul anilor cu Maria-Tereza, cu Marina ºi mai ales cu dragul nostru pãrinte Lobato. Dupã ce am cunoscut mai multe din istoria Institutului, am devenit foarte recunoscãtoare Monseniorului Bacciarini ºi primelor terezine atât de curajoase, de harnice ºi mai ales atât de milostive cu cei sãrmani.

Iatã cum rugãciunile lor din cer, dar în special iubirea ºi milostivirea lui Dumnezeu au ajuns peste ani ºi peste mii de kilometri pânã la mine, printr-o scrisoare.

Câtã iubire poate încãpea într-o scrisoare!...

Maria-Emanuela (Câmpina)

aprilie 2 016

Calea cea micã

9

În moment de sãrbãtoare,

îþi mulþumim Doamne!

Era într-o searã a lunii mai, lunã închinatã Mamei noastre cereºti, Maria. Mai precis era în ziua de 9 mai 2002, când pr. ªtefan Erdeº, Domnul sã-l fericeascã, dupã sfânta Liturghie de searã a adresat o invitaþie tuturor persoanelor necãsãtorite ºi vãduvelor la o întâlnire cu directoarea generalã a Companiei Sfânta Tereza a Pruncului Isus din Lugano, Marina, cu pãrintele spiritual Abelardo Lobato, cu Maria-Tereza Candian ºi câteva terezine din þarã.

A fost o întâlnire care ºi acum o pãstrez vie în minte ºi în inimã. Ne-au vorbit despre frumuseþea vieþii consacrate lui Dumnezeu, ºi, în mod deosebit, despre acest mod de a consacra viaþa Domnului, continuând a fi prezente în lume, aºa cum este în cazul institutelor seculare.

Rãspunsul nostru nu s-a lãsat aºteptat. Prin mijlocirea sfintei Tereza, am fost opt persoane care am ales sã pãºim pe acest drum minunat al vieþii consacrate.

Dupã puþin timp, la 21 iulie 2002, am avut bucuria de a primi în comunitatea noastrã relicva sfintei Tereza a Pruncului Isus. A fost un moment de har trãit cu deosebitã bucurie de cãtre noi, deoarece sfânta Tereza era deja ºi sfânta noastrã patroanã. A fost un bun prilej de a ne întãri în vocaþie, dar ºi în legãtura dintre noi. Iar în plus, grupul nostru s-a ºi mãrit, pentru cã noi persoane ºi-au exprimat atunci dorinþa de a fi membre ale institutului sfintei Tereza. În ceea ce mã priveºte, nu pot decât sã am sentimente de mulþumire ºi laudã cãtre bunul Dumnezeu pentru chemarea pe care am simþit-o ºi pe care el m-a ajutat sã o urmez. Astfel, m-am apropiat mai mult de Bisericã, de sfintele sacramente ºi am început sã am o credinþã mai puternicã, mai vie. Cred ºi simt cu adevãrat prezenta ºi ajutorul plin de milostivire a lui Isus. Încã din copilãrie am practicat devoþiunea cãtre preasfânta Inimã a lui Isus.

Iar sfânta Tereza, prin vocaþia sa ºi prin exemplul pe care ni-l dã nouã tuturor terezinelor, nu face altceva decât sã cânte iubirea sa cãtre Pruncul Isus. Eu cred cu tãrie cã ascultând glasul Pruncului divin, care a ºtiut în toatã viaþa

sa pãmânteascã sã împlineascã voinþa Tatãlui, ne apropiem tot mai mult ºi noi de împlinirea vocaþiei noastre, care este în primul rând vocaþia oricãrui creºtin, de a duce o viaþã sfântã ºi plãcutã Domnului. Însã noi, terezienele, în mod deosebit, trebuie sã încercãm sã fim tot mai fidele lui Isus, ºi tot mai devotate chemãrii noastre. Trebuie sã ºtim sã cãutãm mereu calea de a vorbi despre bunãtatea ºi milostivirea lui Dumnezeu acolo unde ne aflãm ºi celor pe care îi întâlnim. Astfel dãm mãrturie în lume despre credinþa noastrã, arãtãm prin viaþa noastrã milostivirea Domnului ºi, prin bucuria de a-l sluji, dãm dovadã de pacea ºi fericirea care vin din urmarea chemãrii primite de la el.

Acum, la acest moment de sãrbãtoare a Institutului, am doar gânduri de laudã ºi mulþumire grijii milostive a lui Dumnezeu. Când am început sã fac parte din Institutul „Sfintei Tereza”, eram vãduvã ºi mamã a doi copii, pe care m-am strãduit sã-i educ în credinþa ºi fidelitatea faþã de Domnul. În acest an, când marea noastrã familie a terezinelor este în sãrbãtoare, ºi eu pot sã spun cã sunt în sãrbãtoare, deoarece am doi copii care îl iubesc pe Domnul.

Fiica mea este cãsãtoritã, am deja doi nepoþei, iar fiul îºi terminã drumul de formare spre sfânta Preoþie. Este o mare bucurie pentru noi! Iar pentru mine bucuria este cu atât mai mare cu cât va fi sfinþit preot în bazilica „Preasfânta Inimã a lui Isus” din Lugano, acolo unde se aflã ºi mormântul venerabilului fondator al Institutului nostru, Mons. Aurelio Bacciarini. În slujirea sa, fiul meu, va fi preot în dieceza pe care fondatorul nostru a pãstorit-o ca episcop; în dieceza unde se aflã „casa mamã” a familiei noastre de terezine. Iatã cã acest an de bucurie al Institutului pentru mine va rãmâne cu siguranþã un an de neuitat. Recunoºtinþa mea cãtre imensa milostivire a Domnului nu poate fi exprimatã în cuvinte!

Duhul Sfânt sã ne lumineze calea ºi sã ne dãruiascã tuturor statornicie în urmarea vocaþiei noastre de consacrate, astfel încât sã împlinim mereu voinþa Domului.

Sfânta Fecioarã, ca o bunã Mamã sã ne fie mereu sprijin ºi ocrotire, iar sfânta Tereza a Pruncului Isus sã ne fie mereu exemplu de simplitate, blândeþe, modestie ºi umilinþã. În marea sa dãruire faþã de Isus ºi faþã de Bisericã, sfânta Tereza sã ne susþinã cu exemplul iubirii sale, pentru a trãi cu fidelitate credinþa ºi vocaþia noastrã, pentru a putea rãspândi în lume frumuseþea spiritualitãþii ei ºi a institutului nostru.

Maria Petre (Bacãu)

10

Calea cea micã

Nr. 29

Atunci m-am nãscut din nou Dumnezeul meu, „E mai greu sã potoleºti foamea de iubire decât foamea de pâine” (Sfânta Tereza de Calcutta) Pe cãrãrile vieþii noastre, atât de minunate, împodobite de Creator, rãtãcim adesea; dorim chiar inconºtient sã ajungem la mântuire. În adâncul sufletului ºtim cã nimic nu poate înlocui lipsa de iubire, dar iubirea înlocuieºte toate neajunsurile!

Sfânta noastrã patroanã, Tereza a Pruncului Isus ºi a Sfintei Feþe ne aratã aceastã realitate în binecunoscuta sa autobiografie „Istoria unui suflet”: iubirea, iertarea, mila, adoraþia faþã de pruncul Isus ºi preasfânta sa Mamã, sunt bine scoase în evidenþã. Dar, poate, am trecut prin aceastã grãdinã minunatã fãrã a simþi parfumul iubirii propovãduit de ea, misionara iubirii, decât dupã un anumit timp.

Dar iatã, cã într-o zi binecuvântatã, am întâlnit mesageri ai ei, pe pãrintele Abelardo Lobato (de fericitã pomenire), pe Maria-Teresa Candian ºi pe Marina. Am aflat atunci, acum 20 de ani, cã în noi se poate naºte un miracol, acela de a deveni membre, persoane consacrate, în Institutul Secular al „Sfintei Tereza a Pruncului Isus”, întemeiat în ianuarie 1926, de cãtre venerabilul episcop Aurelio Bacciarini ºi Maria Motta, la Lugano, Elveþia.

Paºii noºtri au început sã parcurgã „calea cea micã” spre consacrare. Ce bucurie! Atunci, parcã, ne-am nãscut din nou. Am realizat cã putem fi în lume mesagere ale evangheliei, cã putem fi misionare ale iubirii ºi pãcii sfinte în inimile noastre ºi cele ale semenilor noºtri. Munca noastrã modestã în folosul oamenilor, fie în învãþãmânt, în sãnãtate, în diferite ateliere, pe câmpiile mãnoase, dar mai ales în colectivitãþile de copii orfani, bãtrâni singuri, a devenit o slujire a lui Cristos ºi a Bisericii. Am învãþat ºi am trãit reala comuniune în gânduri ºi fapte, miracolele rugãciunii în comun, ale iertãrii ºi ale milostivirii. Treptat, am învãþat ºi trãit un ecumenism real ºi sfânt, avându-l ca învãþãtor pe pãrintele Abelardo Lobato. Astfel am aderat la recenta „Declaraþie comunã” de la Havana a papei Francisc ºi a patriarhului Chiril, pe care o susþinem cu tãrie, fiind un simbol al speranþelor pentru Biserica Universalã.

Un gând pios pentru pãrintele Lobato care a plecat dintre noi, pentru toate surorile noastre care l-au urmat, dar mai ales ne amintim de blânda ºi duioasa noastrã Doina.

Ne unim cu ele în rugãciune.

Marea bucurie pe care terezinele din Elveþia ºi România o rãspândesc pe meleagurile þãrilor noastre ne va uni mereu în slujirea lui Isus ºi a Bisericii. Îþi mulþumim, Preasfântã Treime, pentru viaþa noastrã sfinþitã în numele tãu. Petalele trandafirilor sfintei Tereza a Pruncului Isus sã ne însoþeascã mereu!

Iulia-Ioana (Iaºi)

îþi mulþumesc!

Sã-i mulþumim lui Dumnezeu, cel întreit în persoane, Tatãl, Fiul ºi Duhul Sfânt, modelul comuniunii ºi milostivirii noastre, pentru darul ºi binecuvântarea sa revãrsatã asupra þãrii noastre prin Institutul „Sfânta Tereza a Pruncului Isus”, cu ocazia împlinirii a 20 de ani de existenþã în România ºi 90 de ani în Lugano-Elveþia.

Mulþumim cã ºi pe noi ne-a chemat în acest Institut ºi pentru cã l-a oferit pe Isus om ºi Dumnezeu, Fiul sãu unic ca jertfã mântuitoare, învãþãtor ºi mire, iar pe sfânta Tereza patronã, mijlocitoare ºi învãþãtoare a copilãriei spirituale.

O, Dumnezeul meu, aminteºte-þi ºi rãsplãteºte-l pe fondatorul episcop Aurelio Bacciarini ºi cofondatoarea acestui Institut, Maria Motta. De asemenea, te rugãm, binecuvânteazã ºi rãsplãteºte pe superioara noastrã MariaTeresa ºi pe asistenþii noºtri spirituali, dar ºi pe noi micile terezine, care ne-am oferit sã lucrãm în acest Institut.

Ce este mai frumos, decât sã-l slujeºti pe Cristos ºi Biserica sa!

Din copilãrie, mi-am dorit sã fiu în mãnãstire, sã fiu mireasa lui Cristos. Visam, clauzurã unde sã fiu cât mai aproape de mirele ºi Mântuitorul meu. Dar nu a fost aºa.

El a voit sã-l slujesc pe el în afara zidurilor unei mãnãstiri, deci o altfel de mãnãstire. Câmpul meu de acþiune, de apostolat este imens. Mãnãstirea mult visatã este fãrã acoperiº, fãrã ziduri: este întregul Trup Mistic al lui Cristos. Culoarele mãnãstirii sunt strãzile lumii, grãdina este pãmântul celor cinci continente, capela nu este una singurã; sunt toate tabernacolele din biserici unde Isus prizonierul divin mã aºteaptã.

De jur împrejurul meu, vãd mâini întinse, aud voci plângând, copii sau mame suspinând, tineri dornici de un viitor mai bun, dar fãrã viitor, bãtrâni pãrãsiþi, bolnavi ºi muribunzi, aud gemetele sufletelor din purgatoriu, zãngãnitul armelor, huruitul avioanelor ºi strigãtul de pace al celor ce-ºi cautã un loc liniºtit, oameni de bunãvoinþã, dar ºi oameni surzi la strigãtele lor.

Acesta este Institutul nostru ºi misiunea noastrã.

Venim în forþã cu Cristos, pentru Cristos ºi opera sa.

Cât de bun eºti Domnul meu!

Mulþumesc îþi spun mereu. ªi în an jubiliar, Companiei - La mulþi ani!

Agneza Husaru (Buhonca)

aprilie 2 016

Mãrturie

Calea cea micã

Institutul Secular „Sfânta Tereza a Pruncului Isus” a fãcut primii paºi în România în anul 1996, ajungând în Ardeal, la Blaj, cu ajutorul pãrintelui Georgio Paºtiu.

Aici s-a format o comunitate de surori terezine: cinci de la Blaj, douã de la Sebeº si una de la Lugoj. În septembrie 2002 am fãcut cunoºtinþã cu surorile de la Blaj ºi am participat la prima întâlnire naþionalã de la Iaºi. Aici am cunoscut conducerea Institutului ºi anume pe sr. Marina, pe directoarea Maria-Teresa ºi pe pr. Abelardo Lobato.

Primul sentiment pe care l-am simþit a fost de copleºire totalã, simþeam cã mã aflu înconjuratã de sfinþi si eu nu merit sã mã aflu acolo, dar aveam în suflet o dorinþã nedefinitã, nu ºtiu ce era. Întorcându-mã acasã, am citit cartea ,,Istoria unui suflet”, am participat la întâlnirile din comunitate, apoi au urmat alte întâlniri la Iaºi. Eu mã simþeam tot ,,micã”, incapabilã de a oferi ceva. Fãcându-mi o analizã interioarã, conºtientizând cã îl iubesc din tot sufletul meu pe Dumnezeu, cã mai întâi el m-a iubit pe mine, oferindu-mi viaþa în condiþii destul de grele, poate chiar având un plan cu mine. Aºa cã m-am încredinþat divinei sale providenþe, urmând cu paºi mici, aºa cum a fãcut ºi mica Tereza, calea iubirii spre sfinþenie. Aºa am fãcut, am depus primul angajament, apoi în 2007 am depus voturile. De acum nu mai aveam nici o îndoialã. Locul meu este în acest institut ºi nu voi uita niciodatã cã Dumnezeu mi-a fãcut acest mare dar. Alãturi de celelalte surori am continuat sã particip la întâlnirile naþionale, exerciþiile spirituale ºi la întâlnirile cu responsabilele. Deplasãrile nu erau uºoare, distanþa mare între Blaj ºi Iaºi sau alte localitãþi o parcurgeam în aproximativ 14 ore, dar câtã bucurie simþeam, depãºea efortul.

Toate acestea au fost posibile cu ajutorul incomensurabil al directoarei noastre, sr. Maria-Tereza, care a fãcut peste 100 de cãlãtorii în România, pentru noi, terezinele din România. Noi toate îi suntem recunoscãtoare ºii mulþumim din suflet. Mulþumiri aducem ºi preoþilor spirituali care ne-au însoþit mereu ºi ne-au îndrumat prin

11

toate conferinþele expuse sau prin sfaturi binefãcãtoare sufletului.

Aducem mulþumiri ºi surorilor din Moldova care ne-au ,,adoptat” ajutându-ne sã ne adaptãm la ritul latin, noi fiind greco-catolice. Menþionez pe surorile Elena, Teodora, Silvia, Iulia-Ioana sau Maria, care de multe ori ne-au aºteptat la garã, ne-au gãzduit sau ne-au ajutat atunci când a fost nevoie. Pentru mine personal, pot afirma cu certitudine, cã au fost 14 ani de viaþã spiritualã, de îmbogãþire sufleteascã, de bucurie ºi de comuniune în rugãciune ºi spirit.

Revista „Calea cea micã” reprezintã pentru noi o vitaminã pentru suflet pentru cã în fiecare numãr gãsim articole sau conferinþe interesante, scrieri ºi poezii ale sfintei Tereza ºi informaþii din viaþa spiritualã a terezinelor din întreaga þarã. Din pãcate, în aceºti ani, ne-au pãrãsit, mutându-se la Domnul, Doina Roman, care ne-a condus timp de zece ani pe „calea cea micã”, Elena Suroiu ºi Maria Cipariu, cãrora le pãstrãm o vie amintire.

Impresionant ºi mai ales cu multã emoþie am pãºit în casa-mamã, la Lugano, în Elveþia. Aici am participat la exerciþiile spirituale organizate împreunã cu surorile de pe meleagurile ticineze, dupã care am vizitat împrejurimile oraºului ºi ne-am rugat la mormântul fondatorului din Biserica „Sacro Cuore”, venerabilul Aurelio Bacciarini ºi la cãpãtâiul celorlalte surori terezine din cimitirul locului.

Am simþit zâmbetul ºi binecuvântarea fondatorilor noºtri ºi mai ales imboldul de a merge înainte pe calea iubirii, a copilãriei spirituale a patroanei noastre, sfânta Tereza a Pruncului Isus. În prezent, în Ardeal, suntem opt surori terezine ºi o tânãrã simpatizantã, angajate ca împreunã sã îndeplinim îndrumãrile spiritualilor noºtri ºi mai ales a carismei institutului: de a sluji pe Cristos ºi Biserica. La aceastã frumoasã aniversare, spun din toatã inima: La mulþi ani!

Tuturor terezinelor, conducãtorilor noºtri spirituali ºi Mariei-Tereza le doresc multã sãnãtate.

Doresc ºi mã rog, zi de zi, ca sfânta Tereza din ceruri de sus sã ne ocroteascã pe toþi ºi pe toate, Dumnezeu sã aibã grijã de noi, iar cu ajutorul Duhului Sfânt sã gãsim noi semãnãtori, pentru cã seceriºul este în toi.

Stela Fodor (Blaj)

12

Calea cea micã

Nr. 29

• ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI •

Întâlnirea naþionalã

Biserica „Sfântul Ioan Paul al II-lea” din Poiana Micului a gãzduit întâlnirea naþionalã de toamnã a terezinelor pe parcursul zilei de sâmbãtã, 5 septembrie 2015. Tema a fost: „Trãirea prezentului în bucurie seninã”. Au participat Maria-Teresa Candian, directoarea generalã a Institutului Secular „Sfânta Tereza a Pruncului Isus”, pr. George Paºtiu, asistentul spiritual al institutului, veniþi din Elveþia împreunã cu 40 de preoþi din Dieceza de Iaºi, reuniþi în jurul PS Aurel Percã, episcopul auxiliar a Diecezei de Iaºi, fiind prezente ºi peste 135 de terezine din Iaºi, Bacãu, Huºi, Oneºti, Focºani, Roman, Butea, Buruieneºti, Luncaºi, Sagna, Suceava, Poiana Micului, Câmpina ºi din zona Ardeal. Întâlnirea a debutat cu urarea de bun venit la Roman fãcutã de pr. Gabriel Bucur (parohul gazdã), urmatã de rugãciunea Laudelor ºi de Rozariul Divinei Îndurãri.

Teodora Pantazi a prezentat numãrul 28 al revistei „Calea cea micã”.

La ora 11.00 a fost celebratã o sfântã Liturghie pontificalã, prezidatã de PS Aurel Percã, având alãturi pe pr.

Gabriel Bucur, pr. George Paºtiu (din Elveþia), pr. Benone Farcaº, rectorul actual al Institutului Teologic „Sfântul Iosif” din Iaºi, pr. Iosif Dorcu, redactor ºi coordonator la Radio Maria pentru Dieceza de Iaºi, pr. Iosif Pãuleþ, decanul de Suceava, pr. Cornel Cadar, responsabilul Oficiului pentru Comunicaþii Sociale al Diecezei de Iaºi, împreunã cu alþi 35 de preoþi din zonã sau asistenþi spirituali ai terezinelor din diferite comunitãþi.

Predica a fost þinutã de PS Aurel Percã. În cuvântul sãu, a arãtat importanþa ºi misiunea institutelor seculare în lume. Terezinele trebuie sã-ºi urmeze chemarea prin iubire ºi slujire fiind mereu „martore curajoase ºi coerente de adevãratã sfinþenie”, dupã cum spunea sfântul Ioan Paul al II-lea. De asemenea, a precizat preþuirea de care se bucurã Maria-Teresa, directoarea institutului, împreunã cu întreaga comunitate terezianã din partea PS Petru Gherghel.

Aºa cum Fecioara Maria a spus: „Iatã slujitoarea Domnului”, în faþa arhanghelului Gabriel, tot aºa ºi surorile din institutul nostru au spus „da” lui Dumnezeu în faþa directoarei generale ºi a PS Aurel Percã.

Dupã exercitarea apostolatului, surorile îºi desfãºoarã activitatea prin propria angajare socialã, dezvoltarea vieþii de rugãciune personalã ºi liturgicã. Astfel, în cadrul celebrãrii euharistice, 22 terezine au spus „Iatã-mã, trimitemã!” Dintre acestea, 15 au depus primul angajament ºi 7 au depus primele voturi de ascultare, sãrãcie ºi curãþie, iar celelalte surori au reînnoit voturile pentru un an, în cadrul Institutului Secular „Sfânta Tereza a Pruncului Isus”.

La sfârºitul sfintei Liturghii, Maria-Teresa, directoarea generalã a institutului, în acest An al vieþii Consacrate, a sugerat surorilor terezine câteva întrebãri pentru a ne verifica fidelitatea noastrã ºi misiunea care ne-a fost încredinþatã.

Isus este într-adevãr, prima ºi singura mea iubire, aºa cum mi-am propus când am depus voturile?

Viaþa mea corespunde cu ceea ce le-a cerut Duhul Sfânt fondatorilor noºtri sau trebuie sã schimb ceva? Am aceeaºi pasiune pentru oameni cum au avut ei? Sunt în stare, ca ºi ei, sã le înþeleg nevoile ºi sã-i ajut?

Dupã Liturghie a urmat o agapã frãþeascã.

“Ziua lui «da»“ s-a încheiat cu bucurie dupã ora 14.

Urmãtoarea întâlnire naþionalã va avea loc la Iaºi, în primãvara anului 2016.

Dumnezeu ne-a chemat sã fim sfinte, sã fim disponibile pentru a promova bucuria, pacea, dreptatea ºi iubirea printr-un comportament frumos aruncând sãmânþa sfinþeniei ºi a evangheliei în lume.

“Membrii institutelor seculare trebuie sã fie un laborator experimental în care Biserica verificã modalitãþile de a fi în contact cu lumea” (Fericitul Paul al VI-lea) Teodora Pantazi

aprilie 2 016

Calea cea micã

13

• ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI •

Încheierea Anului Vieþii Consacrate Peste 4.000 de consacraþi ºi consacrate aparþinând diverselor forme de viaþã religioasã (ordo virginum, viaþã monasticã, institute apostolice, institute seculare, noi institute ºi noi forme de viaþã consacratã), provenind din toatã lumea, s-au întâlnit pentru a participa la marele eveniment al închiderii Anului Vieþii Consacrate, care a avut loc între 28 ianuarie ºi 2 februarie, la Roma.

Am trãit împreunã o importantã experienþã de comuniune, redescoperind chemarea unicã în diversitatea formelor de viaþã consacratã ºi am început împreunã drumul Jubileului Milostivirii pentru a confirma mandatul specific al vocaþiei celor consacraþi, a fi faþã a milostivirii Tatãlui, martori ºi constructori deopotrivã ai unei fraternitãþi trãite autentic. În acest mare mozaic al vieþii consacrate a fost prezent ºi Institutul Secular „Sfânta Tereza Pruncului Isus” reprezentat de Maria-Teresa Candian, directoare, ºi de alte trei surori din România. Întâlnirea a debutat în seara zilei de 28 ianuarie în bazilica „Sfântul Petru”, cu o veghe de rugãciune prezidatã de arhiepiscopul Jose Rodriguez Carballo, OFMC. Monseniorul a mulþumit bunului Dumnezeu pentru acest an al vieþii consacrate ºi a îndemnat toate persoanele consacrate sã aibã curajul de a se bucura punctând faptul cã pentru un consacrat, bucuria nu este doar o posibilitate, ci o responsabilitate, însãºi calea vieþii consacrate fiind calea fericirilor care sunt breviarul vieþii creºtine, un drum sigur pentru a ajunge la sfinþenie, unde toþi suntem chemaþi prin Botez.

Dimineaþa zilei de 29 ianuarie a început cu o relatare a cardinalului Joao Braz de Aviz, în aula „Paul al VI-lea”, în care am fost îndemnaþi sã ne încredinþãm în continuare lui Dumnezeu, sã fim experþi în comuniune, sã muncim cu seriozitate, iubire reciprocã, corectare fraternã, respect pentru cei aflaþi în dificultate.

În continuare, pr. iezuit Christophe Theobald a vorbit despre fundamentul comun în diversitatea formelor de viaþã consacratã.

Dimineaþa s-a încheiat cu alte douã intervenþii dedicate vieþii contemplative susþinute de sr. benedictinã Maria Ignazia Angelini ºi pr. carmelit Miguel Marquez Calle. În dupã-amiaza aceleiaºi zilei, arhiepiscopul Jose Rodriguez Carballo a revenit cu un discurs pe tema „Vin nou în burdufuri noi”, ce vizeazã trei puncte centrale: slujirea autoritãþii, formarea ºi viaþa comunitarã. În zilele de 30 ºi 31 ianuarie, la Institutul „Patristic Augustinianum” s-au reunit toate institutele seculare pentru a aprofunda tema „Chemaþi ºi formaþi sã trãiascã în mod responsabil istoria”. În cadrul acestor întâlniri au þinut conferinþe pr. Christophe Theobald despre „Fundamentul teologic al consacrãrii seculare”, dr. Chiara Giaccardi cu tema: „A cunoaºte ºi a îmbrãþiºa lumea pentru a trãi fraternitatea” ºi pr. Subash Anand cu tema „De la Abraham la Isus - Pelerinajul asiatic”.

Dimineaþa zilei de 31 ianuarie a debutat cu o întâlnire cu profesorul Joseph Sievers ºi vizita la „Tempio Maggiore” din Roma, unde am intrat în contact direct cu istoria ºi credinþa poporului evreu. În ziua de 1 februarie, înapoi în aula „Paul al VI-lea”, Sfântul Pãrinte papa Francisc a þinut un discurs în cadrul audienþei pentru persoanele consacrate, în care ne-a adresat mulþumiri ºi ne-a amintit faptul cã persoana consacratã trebuie sã fie un profet care sã vorbeascã despre Isus, care sã arate grijã faþã de aproapele ºi sã fie o speranþã pentru lumea în care trãieºte. Ziua s-a încheiat cu un concert susþinut de cãtre corul „Fidele e amati” ºi orchestra diecezei din Roma.

Ziua de 2 februarie a început cu un pelerinaj la bazilica „Sfântul Ioan din Lateran” ºi s-a încheiat cu Liturghia de searã în bazilica „Sfântul Petru”, unde Sfântul Pãrinte nea reamintit faptul cã vocaþia nu este un proiect, ci un har de la Dumnezeu, prin care devenim martori ºi facem cunoscutã ºi celorlalþi întâlnirea cu Domnul ºi ne-a îndemnat pe toþi la rugãciune, numind-o „mãduva vieþii consacrate”.

Ana Imbria (Oneºti)

14

Calea cea micã

Nr. 29

• ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI •

Anul Vieþii Consacrate

Evenimentul a început în bazilica „Sfântul Petru” care a devenit neîncãpãtoare pentru persoanele aparþinând tuturor formelor de viaþã consacratã. Veghea de rugãciune a fost prezidatã de Mons. Carballo OFM, arhiepiscop, secretar al Congregaþiei pentru Institutele de Viaþã Consacratã ºi Societãþile de Viaþã Apostolicã care, în omilia sa, a spus: „Pentru persoana consacratã fericirile sunt drumul cãtre o viaþã împlinitã ºi fericitã aici ºi acum. Pentru persoana consacrata bucuria este responsabilitate nu opþiune, dacã percepem cã Dumnezeu ne copleºeºte inimile fãcându-ne fericiþi, cã surorile ºi fraþii pe care îi avem alãturi sunt darul lui Dumnezeu pentru noi, neputând lipsi lumea de darul bucuriei în Cristos!”. În aceeaºi notã a bucuriei, cardinalul Joao Braz de Aviz, în relatarea sa a subliniat: „Ca ºi consacraþi trebuie sã arãtãm prin viaþa noastrã fericirea pe care Dumnezeu ne-o dãruieºte locuind în inimile noastre”. Ne-a îndemnat la unitate ºi fraternitate, la trãirea în Bisericã ºi spiritualitatea de comuniune. Sunt patru moduri de a trãi vocaþia de consacrat: Bucuria, Profeþia (a trezi lumea, a fi martorii lui Isus, care nu avea alt interes decât pe Dumnezeu), Comuniunea (sã fim experþi în comuniune, dupã cum ne-a îndemnat sfântul Ioan Paul al II-lea), Întâmpinarea (întâlnirea celuilalt, cãutarea celor marginalizaþi).

Se pune întrebarea cum sã ne eliberãm inima ca sã putem trãi iubirea? Rãspunsul este sã descoperim în noi aceleaºi sentimente pe care le-a avut Isus.

Au urmat douã zile în care întâlnirile au fost pe categorii.

Institutele seculare au avut conferenþiari pe pr. Christophe Theobald, SJ cu tema „Fundamentul teologic al consacrãrii seculare”; dr. Chiara Giaccardi cu tema „Cunoaºterea ºi îmbrãþiºarea lumii în fraternitate”, pr. Subash Anand cu tema: „De la Abraham la Isus, pelerinajul asiatic”. Încheierea a fost fãcutã de Mons. Jose Rodriguez Carballo, OFM. Toate conferinþele au avut un mesaj principal trãirea vocaþiei în mod autentic: cu Dumnezeu pus în centrul vieþii, modelul nostru sã fie Isus, receptivi la Duhul Sfânt, care necontenit lucreazã în noi! Pentru aceasta avem nevoie de o auto-educare continuã, de curaj pentru a accepta tot ce vine de la Dumnezeu ºi de a refuza ce nu vine de la Dumnezeu, ºi de a fi oneºti. Faptul cã suntem laici seculari e un privilegiu de a fi în mijlocul lumii care este plinã de probleme, acolo unde putem fi expresia iubirii nu doar prin vorbe, ci mai ales prin fapte.

Specific pentru institutele seculare au fost lucrãrile în grup în care s-au discutat temele de la conferinþe precum ºi problemele cu care ne confruntãm în zilele noastre. Noi am participat la discuþiile grupului de limbã italianã.

Toate aceste zile pline de har au fost încununate de prezenþa Sfântului Pãrinte papa Francisc la audienþa din aula „Paul al VI-lea” ºi la Liturghia de încheierea Anului Vieþii Consacrate.

Am lãsat în urmã Roma cu toate frumuseþile ei, am ajuns acasã unde încercãm sã trãim bucuria carismei noastre dupã modelul patroanei noastre, sfânta Tereza a Pruncului Isus care, cu inima arzãtoare, era aproape de oameni prin scrisorile pe care le primea de la misionari.

Papa Francisc a spus în cadrul audienþei în care a vorbit liber de la inimã la inimã: „A-i cunoaºte pe oameni este un ideal care poate fi demolat doar de terorismul bârfelor”.

Mãrturisindu-l pe Dumnezeu ºi iubirea lui milostivã ºi cu harul lui Cristos putem menþine speranþa în aceastã omenire plinã de anxietate ºi dezamãgire. La fel ca Isus sã trãim fiind bucurie pentru ceilalþi, readucând valorile vieþii simple: onestitatea, compasiunea, bunãtatea ºi iubirea!

Silvia (Bacãu)

Întâlnirea responsabilelor

Responsabilele tuturor comunitãþilor din þarã, din cadrul Institutului Secular „Sfânta Tereza a Pruncului Isus”, s-au întâlnit, joi, 12 noiembrie 2015, la mãnãstirea „Don Orione” din Iaºi, pentru un schimb de idei pe tema: „Chemate sã simþim cã izvorul bucuriei noastre este Dumnezeu”.

Ziua a debutat cu cântarea Laudelor, dupã care MariaTeresa Candian (Lugano), directoarea Institutului Secular „Sfânta Tereza a Pruncului Isus”, ne-a provocat prin cuvântul sãu dezvoltând tema „Chemate la urmarea lui Cristos”. Suntem chemate, prin consacrarea noastrã, sã fim credincioase sfinte în mijlocul lumii, sã ne înscriem pe un drum de urmare, fidelitate ºi reînnoire. Voturile evanghelice de sãrãcie, curãþie ºi ascultare sunt o modalitate zilnicã de a rãspunde la iubirea plinã de jertfã a lui Isus, de a cultiva ºi de a înfãptui lucrurile mici în spiritul patroanei noastre, sfânta Tereza a Pruncului Isus.

Elena Matei (Bacãu) ne-a amintit „ce ne cer astãzi Dumnezeu ºi omenirea”. Rãspunsul omului ar fi credinþã ºi iar credinþã. A crede înseamnã dialog. Atunci când omul spune „cred în Dumnezeu”, aceasta este, de fapt, propria sa voinþã. Deci, prin rugãciune, el intrã în dialog cu Dumnezeu. De asemenea, demnitatea omului constã în faptul cã este creat dupã chipul ºi asemãnarea lui Dumnezeu. Deci, omul este liber sã rãspundã la chemarea Creatorului sãu. Cel care alege sã rãspundã lui Dumnezeu primeºte lumina, lumina pe care o oferã credinþa. Noi, terezinele, trebuie sã oferim celor din jurul nostru aceastã

aprilie 2 016

Calea cea micã

15

• ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI •

luminã, sã transmitem credinþa. În scrisoarea apostolicã „Tuturor consacraþilor”, papa Francisc ne îndeamnã sã dãm mãrturie lumii întregi despre iubirea ºi milostivirea lui Dumnezeu: „Aºtept sã treziþi lumea”.

Ecaterina Hanganu (Iaºi) a arãtat prin discursul sãu „modul în care noi, persoanele consacrate, ne lãsãm interpelate de Evanghelie”. Interpelarea biblicã cuprinde douã dimensiuni: orizontalã - relaþia noastrã cu aproapele (iertarea ºi milostivirea) ºi verticalã - relaþia noastrã cu Dumnezeu (credinþa ºi ascultarea).

La final, Agnesa Husaru (Buhonca) ne-a amintit cã suntem, prin rugãciune ºi fapte, „martore ºi experte în comuniune, astãzi”. Dupã exemplul celor doi papi, sfântul Ioan Paul al II-lea ºi papa Francisc, sã urmãm modelul comuniunii sfintei Treimi arãtându-ne prin cuvânt ºi faptã iubirea faþã de Dumnezeu ºi aproapele ºi iubirea crucii lui Cristos cel veºnic viu.

Sfânta Liturghie de la ora 11.30 a fost prezidatã de pr.

Ciprian Bulai, de la Institutul Teologic „Sfântul Iosif” din Iaºi, concelebranþi fiind rectorul aceluiaºi institut, pr. dr.

Benone Farcaº, care a þinut ºi omilia, pr. dr. Anton Despinescu, asistentul spiritual al terezinelor din Iaºi, alãturi de alþi preoþi-profesori de la Institutul Teologic din Iaºi, de pr.

Cristinel Fodor, paroh la biserica „Sfântul Mihail Arhanghelul” din Sãbãoani, ºi de pr. Gabriel Bucur, paroh la biserica „Sfântul Ioan Paul al II-lea” de la Poiana Micului.

Dupã masa de prânz s-au prezentat informaþii despre desfãºurarea exerciþiilor spirituale din iulie 2016, sub îndrumarea pr. Cristinel Fodor, la Institutul Teologic „Sfântul Iosif” din Iaºi. Înainte de încheierea zilei s-au discutat diverse probleme ce privesc buna desfãºurare a activitãþilor în toate comunitãþile din þarã de la sfârºitul anului dedicat persoanelor consacrate ºi începutul anului milostivirii.

Ziua s-a încheiat cu recitarea Vesperelor, apoi cu cântece dedicate Fecioarei Maria ºi sfintei Tereza a Pruncului Isus. „Nimeni nu este exclus de la speranþa vieþii, de la iubirea lui Dumnezeu. Biserica este trimisã sã trezeascã peste tot aceastã speranþã... Este nevoie de oxigenul Evangheliei, de suflul Duhului lui Cristos înviat, care sã o reaprindã în inimi... Duhul Sfânt ne determinã sã ieºim din staulul nostru ºi ne conduce pânã la periferiile omenirii” (Papa Francisc).

Teodora Pantazi (Iaºi)

Pelerinul iubirii milostive O nouã carte de Ecaterina Hanganu, având titlul Pelerinul iubirii milostive. Sfântul Ioan Paul al II-lea ºi România, a fost lansatã la Iaºi, marþi, 15 decembrie 2015, în sediul Episcopiei Romano-Catolice de Iaºi. Cartea a fost realizatã la Editura „Galaxia Gutenberg”. Au avut intervenþii: PS Petru Gherghel, pr. Marius Taloº, SJ, ºi pr. Mihai Budãu. Moderatorul acestui eveniment a fost pr. Cornel Cadar.

„Cartea se deschide printr-un gând de binecuvântare, un gând care pãstreazã ºi urmãtoarele cuvinte: «Doamnã doctor Ecaterina, am primit cu bucurie gândul ºi minunata dumneavoastrã intenþie de a face prezentã figura mãreaþã a Sfântului Papã Ioan Paul al II-lea, cu mesajul sãu cuceritor ºi cu imaginea sa mobilizatoare pentru toþi ºi, desigur, ºi pentru poporul nostru credincios pe care l-a iubit»”.

Aceste cuvinte îi aparþin PS Petru Gherghel, se gãsesc la pagina cinci a cãrþii ºi au fost printre ideile prezentate de pr. Cornel Cadar, moderatorul acestui eveniment, care, la începutul evenimentului, ia salutat pe cei prezenþi ºi a spus câteva cuvinte despre autoare ºi despre carte.

A urmat intervenþia PS Petru Gherghel, care a dorit ca acest moment sã fie þinut „într-un loc sacru”. Referitor la carte, Preasfinþitul a declarat cã „este ca un tezaur ºi un fel de binecuvântare pentru noi, cei care dorim mai departe sã pãtrundem în sensul profund al mesajului Sfântului Pãrinte”.

Pãrintele iezuit Marius Taloº, redactorul cãrþii, a menþionat cã aceastã nouã biografie a sfântului papã Ioan Paul al II-lea „nu este o exegezã despre Sfântul Pãrinte, ci o eisegezã, o cãutare înãuntru a identitãþii sale ºi a misiunii care ne copleºeºte astãzi prin actualitatea sa”. Cartea „curge” ca o naraþiune, este „un basm, o poveste care începe cu «a fost odatã ca niciodatã», este o poveste care ar putea fi istorisitã copiilor astãzi, în prag de Crãciun (...) Cartea apare exact în momentul în care se deschid porþile Anului Milostivirii.

Este o carte-poartã, o carte care pregãteºte drumul; prin urmare, este o carte de actualitate”.

Pr. Mihai Budãu, care a prefaþat multe din cãrþile autoarei, a încercat sã facã o paralelã între doamna Ecaterina Hanganu ºi sfântul papã Ioan Paul al II-lea. „De ce vorbeºte doamna doctor despre Ioan Paul al II-lea atât de mult? ªtiu cã este o mare admiratoare a papei Ioan Paul al II-lea. Atunci mã întrebam oare cine poate vorbi mai frumos despre flori decât un grãdinar care este alãturi de flori, simte mirosul florilor? Cine poate vorbi mai frumos despre stele, despre frumuseþea cerului decât un astronom? ªi niciodatã întunericul nu va putea sã vorbeascã despre luminã, nici rãul despre bine, nici ura despre iubire. De aceea ea, consider cã nu numai cã îl cunoaºte pe papa Ioan Paul al II-lea, ci îl simte aproape, l-a simþit din totdeauna aproape ca pe un frate”.

16

Calea cea micã

Nr. 29

• ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI •

În încheiere, pr. Mihai a menþionat cã autoarea, doamna Ecaterina Hanganu, ºi-a pus încrederea în Domnul permanent, chiar ºi atunci când ºi-a pierdut tatãl; nu a încetat sã se roage atât în momentele de dificultate, cât ºi în cele de bucurie.

Pãrintele moderator a concluzionat cu urmãtoarele cuvinte: „Dupã cât înþelegem, cartea e o invitaþie la meditaþie, dincolo de datele istorice, de datele biografice, e un manual, un ghid de viaþã spiritualã”, dupã care a dat autoarei posibilitatea de a se exprima. Doamna doctor Ecaterina Hanganu a accentuat ºi ea importanþa rugãciunii, mãrturisind cã nu se sfieºte sã recomande pacienþilor ei medicamentul cel mai bun, ºi anume rugãciunea.

A încercat sã demonstreze, în câteva cuvinte, originea valahã a papei Ioan Paul al II-lea, origine ce îl apropie de noi, românii. România este o punte între orient ºi occident; de aceea papa a insistat sã viziteze þara noastrã. Aºadar, papa, spune autoarea, „a fãcut un prim pas spre unitate”. În încheiere PS Petru Gherghel i-a dãruit doamnei Ecaterina o cruce ºi i-a mulþumit „cã a adus la noi în casã aceastã carte”, dupã care a împãrþit binecuvântarea cu relicva papei Ioan Paul al II-lea.

Andrei Gherghel

Sfântul apostol ºi martir

Iuda Tadeu Într-o dispoziþie sufleteascã produsã de titlul pe care Ecaterina Hanganu l-a dat preþioasei sale cãrþi, nu m-am oprit de la prima la ultima paginã decât pentru meditaþii profunde, pioase ºi pline de bucurie.

Fiecare cuvânt poartã mesajul sufletului Ecaterinei: „Fiecare suferinþã a mea sã fie de folos pentru a aduce altora o bucurie”. În fiecare rând strãluceºte o lacrimã de durere nespusã, de speranþã, de bucurie.

Prima parte ne prezintã viaþa, activitatea sfântã, misiunea sa, miracolele produse ca legende ºi actuale. Autoarea comenteazã epistola sfântului apostol Iuda Tadeu.

Partea a doua, preþioasã ca formã, dar mai ales prin conþinut, ne învaþã cum sã ne rugãm prin mijlocirea sfântului Iuda Tadeu. Textele meditaþiilor ºi rugãciunilor au o valoare nepreþuitã: mi-au atins sufletul, m-au fãcut sã mã prostern ºi sã cer mijlocirea sfântului Iuda Tadeu în marile încercãri ºi necazuri pe care le trãim, dar le îndurãm greu.

Profunzimea ºi nobleþea sfântã a rugãciunilor m-au fãcut sã o consider pe autoare o sfântã care ne dã în dar o comoarã ca sã ne salveze de disperare, de pierderea oricãrei speranþe, de amãrãciune, de întuneric care vor sã ne cuprindã sufletele; iar prin mijlocirea sfântului Iuda Tadeu sã se preamãreascã milostivirea infinitã a lui Dumnezeu.

Toate cuvintele din rugãciuni, novenã, meditaþii, litanie, rozariu sunt inspirate de Duhul Sfânt ºi binecuvântate de Sfânta Treime.

O însoþim cu evlavie ºi bucurie adevãratã pe Ecaterina în toate rugãciunile inspirate din devoþiunea faþã de sfântul apostol Iuda Tadeu, sfântul cauzelor pierdute ºi fãrã speranþã, ºi sigur le vom regãsi! Le vom regãsi cu toþi fraþii noºtri în spirit ecumenic.

Iulia-Ioana (Iaºi)

Întâlnirea naþionalã a responsabilelor Responsabilele tuturor comunitãþilor din þarã, din cadrul Institutului Secular „Sfânta Tereza a Pruncului Isus”, s-au întâlnit în ziua de 25 februarie 2016, la biserica „Sfântul Mihail Arhanghelul” din Sãbãoani, pentru un schimb de idei pe tema „Sensul profetic al prezenþei noastre în lume”.

Au fost prezenþi Maria-Teresa Candian, directoarea institutului, împreunã cu pr. George Paºtiu, asistentul spiritual pentru surorile tereziene din România, veniþi de la Lugano, din Elveþia.

Ziua a debutat cu cântarea Laudelor, dupã care pr.

Georgio Paºtiu ne-a prezentat câteva direcþii despre felul cum „suntem chemaþi sã fim profeþi” Elena Matei (Bacãu) a prezentat „Institutul nostru, ca semn profetic în Bisericã”, iar Agnesa Husaru din Buhonca a descris „Dificultãþile din drumul nostru pot fi ºi oportunitãþi”.

Mariana Cornea (Huºi) ne-a vorbit despre „Profeþii la marginile societãþii noastre”.

Sfânta Liturghie a fost prezidatã de Mons. Benone Farcaº, rectorul Institutului Teologic „Sfântul Iosif” din Iaºi, însoþit de pr. dr. Benone Lucaci, pr. Benone Lucaci, paroh la catedrala „Adormirea Maicii Domnului” din Iaºi, ºi alþi preoþi, profesori la Seminarul „Sfântul Iosif” din Iaºi, precum ºi preoþi asistenþi spirituali ai terezinelor din diferite parohii.

Omilia a fost susþinutã de pr. Gabriel Bucur, paroh la biserica „Sfântul Ioan Paul al II-lea” de la Poiana Micului, care a amintit, în cuvântul sãu, de spiritualitatea fondatorilor noºtri, precum ºi de „calea cea micã” urmatã de patroana institutului, sfânta Tereza a Pruncului Isus.

Caracterul secular al institutului dã terezinelor privilegiul de a fi misionare în lume ºi chiar profeþi - a vorbi oamenilor despre Dumnezeu, care este totdeauna milostiv. Aºa cum Isus Cristos vede cu ochii lui Adam, noi trebuie sã vedem cu ochii lui Cristos.

Dupã masa de prânz, la ora 14 s-au reluat lucrãrile cu noi informaþii, intervenþii ºi diverse lucrãri în plen.

Exerciþiile spirituale din acest an vor avea loc la Iaºi, la Seminarul „Sfântul Iosif”, în perioada 7-10 iulie 2016, sub îndrumarea pr. Cristian Fodor, paroh la Biserica „Sfântul Mihail Arhanghelul” din Sãbãoani.

Ziua s-a încheiat cu o orã de adoraþie ºi recitarea Vesperelor.

Papa Francisc ne încurajeazã cu pasiune sã ne continuãm drumul cu pas grãbit ºi bucuros: „Conduse de cãtre Duhul Sfânt, niciodatã rigide, niciodatã închise, mereu deschise la vocea lui Dumnezeu care vorbeºte, care deschide, care conduce, care ne invitã sã mergem spre zãri”.

Urmãtoarea întâlnire va fi la 16 aprilie 2016, la ªumuleu-Ciuc, unde se vor sãrbãtori cei 20 de ani de când institutul nostru activeazã în România.

Teodora Pantazi

aprilie 2 016

Calea cea micã

17

Chema ate sã simþim cã izvorull bucuriei noa astre este Dumnezeu

Chemate sã-l urmãm pe Cristos Aceastã temã este preluatã, în mare parte, din subsidiul Scrutate al Congregaþiei pentru Institutele de Viaþã Consacratã ºi Societãþile de Viaþã Apostolicã (Libreria Editrice Vaticana, 8 februarie 2014).

1. Sã începem cu înþelesul termenului de „urmare”, legat de însãºi persoana lui Isus. Ar fi suficient sã citim Evangheliile pentru a descoperi nenumãratele chemãri adresate tuturor, frumuseþea de a-l urma pe învãþãtorul, dar ºi pretenþiile ºi truda acestora.

Scrisoarea Sfântului Scaun aminteºte cuvintele Conciliului al doilea din Vatican: „Deoarece norma supremã a vieþii cãlugãreºti este urmarea lui Cristos dupã învãþãtura Evangheliei, aceasta trebuie consideratã de toate Institutele ca regulã supremã” (Perfectae caritatis, nr. 2 a). „Nimic nu se poate pune înaintea centralitãþii urmãrii radicale a lui Cristos” (Scrutate, p. 26).

La urmarea lui Isus ne îndeamnã ºi pilda luminoasã a patroanei noastre, Sfânta Tereza a Pruncului Isus, care i-a inspirat pe Venerabilul episcop Aurelio Bacciarini ºi pe Maria Motta sã întemeieze Institutul nostru secular, chiar mai înainte ca Scaunul apostolic sã se pronunþe definitiv prin Constituþia apostolicã Provida Mater Ecclesia a papei Pius al XII-lea.

Acest document a fost definit de papa Francisc drept „un gest revoluþionar al Bisericii” (10 mai 2014), arãtânduse ºi motivele: „Recunoaºterea oficialã a venit înainte ca reflecþia teologicã sã schiþeze orizontul specific al consacrãrii seculare. Prin intermediul acestei recunoaºteri, întrun fel, se exprima ºi o orientare care va fi centralã la Conciliul Vatican II, ºi anume simpatia faþã de lume, ce dã naºtere unui dialog reînnoit” (Scrutate, p. 22-23).

Ca orice institut secular, noi nu alegem viaþa de mãnãstire, ci alipirea de Domnul în mediul în care ne aflãm, la casa noastrã, în viaþa de zi cu zi, la muncã, în parohiile ºi diecezele noastre. Trebuie sã iubim aceastã formã de viaþã, care este calea spre sfinþenia la care suntem chemate cu toate!

2. Consacrarea noastrã, ca institut secular, este un semn în cadrul Bisericii, tocmai pentru a pune în luminã urmarea lui Isus, primatul lui Dumnezeu ºi misiunea de evanghelizare. în mijlocul lumii, suntem chemate sã trãim

sfaturile evanghelice de sãrãcie, curãþie ºi ascultare, care scot în evidenþã profeþia împãrãþiei Cerurilor ºi caracterul esenþial al Evangheliei. Mai mult decât atât, voturile sunt o modalitate zilnicã de a rãspunde la iubirea plinã de jertfã a lui Isus. Trãindu-ne consacrarea în mijlocul lumii, ne înscriem pe un drum de fidelitate ºi reînnoire.

Fidelitate faþã de Evanghelie, care ne face martore ale unei familiaritãþi cu Isus, învãþãtorul înþelepciunii ºi al smereniei.

Papa Francisc ne aminteºte cã „martor al Evangheliei este acela care 1-a întâlnit pe Isus Cristos, care 1-a cunoscut sau, mai bine zis, s-a simþit recunoscut de El, recunoscut ºi respectat, iubit ºi iertat; aceastã întâlnire 1-a miºcat profund, 1-a umplut de o bucurie reînnoitã, de un sens nou al vieþii. Iar toate acestea trebuie sã se vadã, sunt contagioase, se transmit altora” (29 martie 2014).

Reînnoire, pentru cã nici un institut secular ca al nostru nu poate „trãi dintr-un profit, dintr-un venit anual”; trebuie sã fie un dar al lui Dumnezeu fãcut Bisericii ºi întregului popor al lui Dumnezeu aflat pe cale. îndemnul de a „scruta”, de a veghea, de a cultiva spiritul de curaj ºi de profeþie, ne poate ajuta sã nu cãdem pradã rutinei, resemnãrii ºi mediocritãþii, atitudini care împiedicã autenticitatea vieþii consacrate.

3. Pentru a învinge aceste ispite, dragi Surori, nu suntem chemate sã visãm la mãreþie ci, în spiritul sfintei Tereza a Pruncului Isus, suntem chemate sã cultivãm lucrurile mici, dupã cum ne aminteºte acelaºi document de la Vatican. Actuala slãbiciune a vieþii consacrate decurge ºi din pierderea bucuriei „lucrurilor mãrunte din viaþã”. Pe calea convertirii, persoanele consacrate ar putea descoperi cã cea dintâi chemare este chemarea la bucurie, cum ar fi primirea celui mic ºi cãutarea binelui: „Azi voi fi fericit, încredinþat cã am fost creat pentru fericire, nu doar în lumea cealaltã, ci deja în lumea de acum” (Scrutate, pp. 88-89).

Urarea este ca bucuria sã devinã semnul distinctiv al Institutului nostru, pentru ca sã fim – dupã cum spune tot papa Francisc – „mereu pe cale cu acea virtute care este o virtute cãlãtoare: Bucuria!”

Cu aceastã urare pentru prezent ºi viitor, în urmarea lui Isus, vã las cu încredinþarea cã Dumnezeu este Cel care întotdeauna ne cãlãuzeºte calea.

Maria-Teresa Candian (Lugano)

18

Calea cea micã

Nr. 29

Ce ne cer astãzi Dumnezeu ºi omenirea?

Tema pe care conducerea Institutului nostru ne-a propuso pentru astãzi este o chemare ºi o încurajare pentru noi în aceasta etapã a vieþii când toþi oamenii responsabili cautã o rezolvare cât mai corectã a tuturor problemelor ºi evenimentelor dificile cu care se confruntã omenirea. În cadrul acestei teme vã propun a reflecta împreunã asupra unor idei pe marginea considerentelor a „ceea ce ne cer astãzi Dumnezeu ºi omenirea”. Cunoaºtem foarte bine ce ne cere Dumnezeu: credinþã, iar credinþa este rãspunsul omului la chemarea lui Dumnezeu.

A crede însemnã a intra în dialog Credinþa creºtinã se înscrie într-o alianþã disproporþionatã ºi totuºi bilateralã în care Dumnezeu a fãcut totul prin intermediul Fiului sãu Isus, ºi care ne determinã sã putem, la rândul nostru, sã facem totul pentru a-i rãspunde. Aºadar, atunci când omul pronunþã cuvintele „cred în Dumnezeu” exprimã rãspunsul propriei credinþe la tripla iniþiativã a lui Dumnezeu în favoarea sa: Dumnezeu Tatãl Creatorul care se aflã la originea tuturor; Fiul – rãscumpãrãtorul; Duhul Sfânt, dãruit Bisericii pentru a o sfinþi ºi a o susþine. Toate acestea sunt clare în celebrãrile liturgice precum Botezul sau reînnoirea promisiunilor baptismale din noaptea Învierii. Are loc de fapt un dialog între Dumnezeu ºi credincios. În cadrul acestui dialog, care ar trebui sã dureze întreaga viaþã, omul încearcã sãl cunoascã pe Dumnezeu ºi sã înþeleagã ceea ce-i cere. Îl putem înþelege pe Dumnezeu prin „ochii credinþei”, anume credinþa dã „ochi” pentru a crede, adicã dã o „luminã” pentru a arãta cã trebuie sã crezi.

Tot credinþa ne spune cã omul este creat a fi „o fiinþã liberã”.

Dumnezeu cheamã, dar omul este liber sã rãspundã sau nu.

Omul este singura fiinþã conºtientã, demnã de încredere.

Demnitatea omului stã în faptul cã el este fãcut dupã chipul ºi asemãnarea lui Dumnezeu, adicã este dotat cu „suflet spiritual ºi nemuritor” (G.S. 14); este înzestrat cu inteligenþã ºi astfel poate înþelege ordinea lucrurilor stabilite de creator ºi poate recunoaºte glasul lui Dumnezeu care-l cheamã mereu sã facã binele ºi sã evite rãul. Dintre toate acestea, ceea ce ne aratã cel mai convingãtor asemãnarea omului cu Dumnezeu este voinþa sa liberã despre care Conciliul Vatican II spune cã „este semnul cel mai înalt al chipului lui Dumnezeu” (G.S. 17). Cel ce alege sã rãspundã lui Dumnezeu ºi harul necesar, primeºte lumina.

Lumina pe care o oferã credinþa „Laudato si”, a Sfântului Pãrinte papa Francisc, despre îngrijirea casei comune Pornind de la cântecul sfântului Francisc din Assisi „Lãudat sã fii, Domnul meu!”, care ne aminteºte de casa noastrã comunã, întreaga creaþie, Sfântul Pãrinte aratã cã aceastã sorã a noastrã, maica pãmânt, protesteazã pentru rãul pe care-l provocãm din cauza folosirii iresponsabile ºi a abuzului asupra bunurilor pe care Dumnezeu le-a pus în ea”.

Scrisoarea enciclicã este structuratã în ºase capitole pe diferite teme foarte actuale cu care se confruntã omenirea de astãzi. Astfel, în capitolul I care se intituleazã „Ceea ce se întâmplã casei noastre” se vorbeºte despre: poluare ºi schimbãrile climatice, deteriorarea calitãþii vieþii umane ºi degradarea socialã, inegalitatea planetarã, slãbiciunea reacþiilor, diversitatea de opinii. În capitolul II, Sfântul Pãrinte îºi propune sã nu vorbeascã despre convingerile de credinþã, care de multe ori sunt considerate ca o subculturã „care trebuie sã fie pur ºi simplu toleratã”.

Dar atrage atenþia cã ºtiinþa ºi religia „pot sã intre într-un dialog intens ºi productiv pentru ambele”.

Aducându-ne aminte de acest minunat imn adus Creatorului ºi creaþiei de cãtre sântul Francisc, Sfântul Pãrinte porneºte de la o acuzã lansatã împotriva gândirii ebraico – creºtine, conform cãreia s-a spus cã, pornind de la relatarea din Genezã (1,28) s-ar favoriza exploatarea sãlbaticã a naturii, prezentând fiinþa umanã ca dominatoare ºi distrugãtoare.

Aceasta este o interpretare incorectã a Bibliei. Cu toate cã uneori ºi creºtinii au interpretat incorect Scripturile, Biserica refuzã categoric cã faptul de a fi creaþi dupã chipul lui Dumnezeu ºi din mandatul de a supune pãmântul se poate deduce o dominare absolutã a tuturor celorlalte creaturi. Sã ne amintim cã însuºii Domnul nostru Isus Cristos, înainte de înãlþarea sa, le-a spus apostolilor: „Mergeþi în toatã lumea ºi predicaþi evanghelia la toatã fãptura”, nu tuturor oamenilor.

Deci, creºtinii împreunã cu ceilalþi credincioºi ai diferitelor religii pot colabora în oferirea motivaþiilor înalte pentru a se îngriji de naturã. „Creºtinii îndeosebi, simt cã îndatoririle lor în cadrul creaþiei, datoriile lor faþã de naturã ºi faþã de Creator sunt parte a credinþei lor”.

Lectura enciclicii îi provoacã pe cei care interpreteazã greºit Biblia prin argumentele pe care Sfântul Pãrinte le aduce, explicând anumite fragmente din Genezã, din Psalmi, care invitã fiinþa umanã ºi celelalte creaturi sã-l laude pe Dumnezeu, creatorul.

• Scrierile profeþilor invitã sã se regãseascã forþa necesarã în momentele dificile contemplându-l pe Dumnezeul puternic • Experienþa sclaviei din Babilon a dus la o crizã spiritualã a poporului sãu, dar urmarea a fost o aprofundare a credinþei în Dumnezeu. „Noi nu suntem Dumnezeu”(67) „Nu putem susþine o spiritualitate care îl uitã pe Dumnezeu atotputernic ºi creator. În acest mod vom ajunge sã adorãm alte puteri ale lumii sau ne vom situa în locul Domnului pânã când vom pretinde sã cãlcãm în picioare realitatea creatã de el fãrã a cunoaºte limite. Modul cel mai bun pentru a aºeza fiinþa umanã la locul sãu ºi a pune capãt pretenþiei sale de a fi un dominator absolut al pãmântului este a propune din nou figura unui Tatã creator ºi unic, stãpân al lumii, pentru cã altminteri fiinþa umanã va tinde mereu sã vrea sã impunã realitãþii propriile legi, propriile interese”(75).

Adresându-se tuturor consacraþilor, sfântul Pãrinte spune: „Aºtept sã treziþi lumea”(2).

Pentru a înþelege mai bine care este menirea celor angajaþi în trãirea vieþii ca urmare a sfaturilor evanghelice, sã ne amintim de scrisoarea apostolicã a Sfântului Pãrinte Francisc „Tuturor consacraþilor” care ne-a fost adresatã ºi nouã, celor care facem parte dintr-un institut secular cu ocazia debutului anului vieþii consacrate. Cu acea ocazie, papa Francisc ne îndemna sã dãm mãrturie lumii întregi despre iubirea ºi milostivirea lui Dumnezeu. Cred cã rãspunsul nostru la acest îndemn este tocmai ceea ce ne cere lumea astãzi ºi anume viaþa noastrã trebuie sã vorbeascã, o viaþã din care se vede bucuria ºi frumuseþea de a trãi evanghelia ºi de a-l urma pe Cristos, de a da mãrturie despre credinþa noastrã. Sfântul Pãrinte ne adreseazã cuvinte de încurajare. El spune: „Uneori, aºa cum i s-a întâmplat lui Ilie ºi lui Iona, poate sã vinã ispita de a fugi, de a ne sustrage de la aceastã misiune pentru cã e prea exigentã, pentru cã suntem obosiþi, dezamãgiþi de rezultate. Însã profetul ºtie cã nu este niciodatã singur. ªi nouã, ca lui Ieremia, Dumnezeu ne spune ºi ne asigurã, „ Nu-þi fie fricã… pentru cã eu sunt cu tine pentru a te ocroti” (Ier 1,8).

Elena Matei (Bacãu)

aprilie 2 016

Calea cea micã

19

Persoana consacratã ºi Evanghelia La întâlnirea responsabilelor tereziene, din luna noiembrie 2015, Ecaterina Hanganu (Iaºi) a prezentat, pe ºase pagini, conferinþa cu titlul: „Modul în care noi, persoanele consacrate, ne lãsãm interpelate de Evanghelie”.

Autoarea pune câteva întrebãri vizând persoana consacratã: „Îl recunoºti pe Isus ca Domn ºi Dumnezeu? Îl iubeºti cu adevãrat? Eºti un apostol al credinþei?” ªi încã una care le însumeazã pe celelalte trei: „Ce ai fãcut cu viaþa ta de pânã acum?”. Interpelãrile biblice atât cele din Vechiul Testament, precum ºi cele din Noul Testament au forma crucii: o dimensiune verticalã, referindu-se la relaþia fiecãrei persoane cu Dumnezeu, ºi altã dimensiune orizontalã, privind relaþia fiecãrui om cu semenul sãu.

Dimensiunea verticalã indicã ridicarea privirii, a minþii ºi a inimii spre Dumnezeu. Aceasta implicã de fapt convertirea,, orientarea spre Dumnezeu, iar convertirea începe prin credinþã (aprofundarea, îndreptarea ºi întãrirea credinþei) prin rugãciune ºi prin har care ne converteºte ºi ne mântuieºte. În aceastã privinþã este semnificativ cazul tatãlui care avea un copil posedat de duh rãu, ºi care se adreseazã lui Isus, spunându-i: „Dacã poþi, ajutãne!”. Isus îi rãspunde: „Dacã poþi? Toate sunt cu putinþã celui care crede”. Tatãl copilului strigã imediat: „Cred, Doamne, ajutã necredinþei mele!” (Mc 9,22-24). Filozoful ºi scriitorul evreu, N.Steinhardt, convertit ºi cãlugãrit, scrie: „În credinþã ni se cere numai curajul de a constata cã omul frãmântat, chinuit, obsedat de vocaþia credinþei a devenit prin însãºi starea sa cãutãtoare, un credincios.

Cine porneºte spre Cristos, (ºi cât de lungã, întortocheatã, de nesigurã i se aratã a fi calea), l-a ºi întâlnit”. Într-adevãr, când vorbim despre credinþã, ni se cere curajul de a recunoaºte cã suntem în cãutarea lui Isus, prin lacrimi, rugãciuni ºi strigãt, asemenea tatãlui copilului obsedat, amintit mai sus. Dar convertirea este o luptã continuã, în care, strãduinþa fiecãruia, plinã de smerenie, atrage harul dumnezeiesc. Dumnezeu care ne-a creat, a pus în inima noastrã dorul ºi strãdania de a-l cãuta. În aceeaºi dimensiune verticalã a interpelãrilor biblice se înscrie ascultarea.. Întreaga istorie a existenþei omului este istoria ascultãrii, sau a neascultãrii, mergând de la

neascultarea primilor pãrinþi, Adam ºi Eva, pânã la ascultarea smeritã a Fecioarei din Nazaret, Maria, a sfântului Iosif, culminând cu ascultarea Fiului lui Dumnezeu, Isus. În Vechiul Testament, modelul de credinþã, modelul unei vieþi curate ºi dãruite cu totul lui Dumnezeu, unicului Dumnezeu, modelul abandonãrii necondiþionate în mâinile lui Dumnezeu, este Abraham. El este etalonul ascultãrii absolute faþã de Dumnezeu: nu ezitã sã-ºi pãrãseascã pãrinþii, rudele, þara ºi sã-ºi sacrifice fiul unic, Isac, atunci când Dumnezeu o cere, punându-l la încercare, pe care o trece cu brio, ceea ce îi atrage binecuvântarea Domnului: „Voi face din tine un neam mare, îþi voi face un nume mare, voi binecuvânta pe cei ce te vor binecuvânta ºi voi blestema pe cei ce te vor blestema!”.

Discutând despre interpelãrile Evangheliei care ni se adreseazã, este esnþial sã ne amintim ºi sã credem cã totul vine de la Dumnezeu. Noi nu avem nimic al nostru care sã nu vinã de la El, în primul rând iubirea.. Sfânta Scripturã este scrisoarea de iubire a lui Dumnezeu cãtre om. Iar de la iubire vin toate celelalte: harul credinþei, harul ascultãrii, harul iertãrii, harul milostivirii, înþelepciunii, al înþelegerii, al cunoaºterii, al sfatului, al tãriei, al pietãþii filiale, al fricii de Dumnezeu, ºi mai cu seamã darul vieþii.

La întrebarea „ce ai fãcut cu viaþa ta”?, rãspunsul, în fapte nu în vorbe, este de o parte cãutarea lui Dumnezeu, pe de altã parte rãspândirea iubirii lui Dumnezeu. „A privi totul prin ochii lui Dumnezeu” înseamnã perfecþiunea spiritualã, spre care tindem. Esenþial în aceastã cãutare spiritualã este coerenþa, adicã acordul între vorbe ºi fapte, persoanele consacrate în special, iar creºtinii în general, ar trebui sã fie exemple. O zicalã înþeleaptã spune: „O farfurie hrãneºte un om, o meserie îl hrãneºte pe el ºi familia, ºi face bine altora. Dar o luminã cãlãuzeºte sute ºi sute… În scrisoarea apostolicã destinatã persoanelor consacrate, papa Francisc noteazã: „Sã privim trecutul cu recunoºtinþã, sã trãim prezentul cu pasiune ºi sã privim viitorul cu speranþã.

Prelucrare de P.A. Despinescu

20

Calea cea micã

Nr. 29

Martori ºi experþi în comuniune - azi Domnul scrie în cartea popoarelor: „Aceºtia s-au nãscut acolo”.

Iar ei cântã ºi danseazã: [zicând] „Toate izvoarele mele sunt în tine” (Ps 87,86;5-6) Din ultimul verset al psalmului 87, reiese cã orice dar îºi are izvorul în Dumnezeu. Aºadar ºi Comuniunea este rodul ºi manifestarea acelei iubiri care izvorãºte din inima Tatalui veºnic ºi care se revarsã în noi prin Duhul pe care Isus ni-l dãruieºte.”Iubirea lui Dumnezeu a fost revãrsata în inimile noastre prin Duhul Sfânt” (Rom 5,5) pentru a face din noi toþi, o singurã inimã ºi un singur suflet” (Fap 4,32). Realizând aceastã comuniune de iubire, Biserica se manifestã ca „sacrament” adicã „semn ºi instrument al unirii intime cu Dumnezeu ºi al unitãþii întregului neam omenesc” (Conciliul Vatican II, Constituþia dogmaticã despre Bisericã Lumen Gentium).

Acum, dupã 50 de ani de la Conciliul Vatican II, noi avem misiunea de a reflecta în continuare lumina lui Cristos care s-a prezentat ca luminã a lumii „Eu sunt lumina lumii” (cf. In 8,12) ºi care a cerut ucenicilor sãi sã fie luminã a lumii „Voi sunteþi lumina lumii” (cf. Mt 5,14). Vom fi lumina lumii numai dacã ne vom expune luminii lui Cristos ºi ne vom deschide harului Duhului care lucreazã mereu în Bisericã.

Papa Benedict al XVI-lea în enciclica, Deus caritas est – 2005, spune cã: „iubirea este în fond unica luminã care lumineazã mereu, din nou o lume întunecatã ºi ne dã curajul de a trai ºi a acþiona”. Mergând pe acelaºi proiect al înaintaºilor sãi, papa Francisc ne îndeamnã sã trãim prezentul cu pasiune pentru a transforma lumea pe calea comuniunii. Pentru aceasta, spune papa: „trebuie sã devenim experþi de comuniune”, martori ºi artizani ai acelui «proiect de comuniune» care se aflã în vârful istoriei omului dupã Dumnezeu” (Scrisoarea apostolicã adresatã tuturor consacraþilor cu ocazia Anului Vieþii Consacrate).

Observãm în cuvintele papei, cã nu doreºte sã fim simpli martori, ci experþi ºi artizani, sã nu trãim prezentul la voia întâmplãrii ci cu pasiune. Toate aceste cuvinte au o încãrcãturã puternicã a Duhului Sfânt ºi care doreºte o rezolvare a unei probleme urgente a lumii de azi. Una din

aceste probleme este lipsa de iubire, de comuniune, lipsa bucuriei. Lumea s-a îndepãrtat de izvorul Sfintei Treimi, care ar trebui sã ne aminteascã cã am fost creaþi dupã imaginea lui Dumnezeu-iubire, a comuniunii divine. „Într-adevãr [atât de mult] a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul sãu, unul nãscut, ca oricine crede în el sã nu piarã, ci sã aibã viaþã veºnicã” (In 3,16).

Toatã viaþa lui Isus, de la staulul din Betleem, pânã la oþetul pãtimirii ºi pânã la giulgiul Învierii, toate ne descoperã semnele iubirii divine.

Dumnezeu este unic, dar nu solitar. Tatãl, Fiul si Duhul Sfânt formeazã misterul sfintei Treimi. „Totul este una [în ei] ºi nu existã opoziþie de relaþii. Datoritã acestei unitãþi, Tatãl este în întregime în Fiul, Fiul în întregime în Tatãl, Duhul Sfânt în întregime în Tatãl ºi Fiul” (C.B.C. 225).

O, Treime preafericitã, fã-ne sã înþelegem acest mister al comuniunii tale pe care sã-l trãim ºi noi cu tine ºi cu toþi oamenii acestui pãmânt!

Isus, venind pe pãmânt, i-a asociat pe ucenici la viaþa sa, le-a revelat misterul Împãrãþiei ºi i-a fãcut pãrtaºi la misiunea sa, la bucuriile sale ºi la suferinþele sale. Isus vorbeºte de o comuniune ºi mai intimã între el ºi cei care îl vor urma: „Rãmâneþi în mine ºi eu în voi!... Eu sunt viþa, voi sunteþi mlãdiþele” (In 15,4-5). Apoi vorbeºte de o comuniune tainicã ºi realã între trupul sãu ºi trupul nostru: „Cine mãnâncã trupul meu ºi bea sângele meu, rãmâne în mine ºi eu în el” (In 6,56). Dupã Înãlþarea sa la cer, Isus a constituit în jurul apostolilor o comunitate fraternã într-o experienþã concretã de comuniune (Fap 2,42-47). Toate acestea au constituit modele pentru Bisericã în drumul ei în istorie spre veºnicie. În esenþa sa, Biserica nu este altceva decât un mister de comuniune „popor unit de unitatea Tatãlui, a Fiului ºi a Duhului Sfânt” (Sfântul Ciprian, De Oratione Domenica). În viaþa eclezialã sunt multe modalitãþile de exprimare a comuniunii. Un prim loc îl ocupã viaþa consacratã care favorizeazã iubirea fraternã, sub aspectul vieþii comune.

Persoanele consacrate trãiesc pentru Dumnezeu ºi din iubirea lui Dumnezeu ºi de aceea, ele pot mãrturisi puterea beneficã a harului, care distrug forþele de dezbinare prezente în inima omului ºi în relaþiile din societate.

Papa Francisc numeºte pe cãlugãri ºi pe cãlugãriþe ºi pe toate celelalte persoane consacrate „experþi de comuniune”. De aceea, spune papa, aºtept ca „spiritualitatea comuniunii” indicatã de sfântul Ioan Paul al II-lea, sã devinã realitate ºi „ca voi sã fiþi în prima linie în a percepe „ marea provocare care se aflã în faþa noastrã în acest nou mileniu, a face din Bisericã o casã ºi „o ºcoalã a comuniunii”. Într-adevãr o ºcoalã a comuniunii are nevoie de persoane bine formate, persoane competente, cu cunoºtinþe temeinice, de mare clasã despre comuniunea divinã: – experþi, cum zice papa. ªi nu poþi fi martor al comuniunii pânã nu am trãit personal experienþa iubirii.

Prima motivaþie pentru a fi martori experþi ai comuniunii, este iubirea lui Isus pe care am primit-o, experienþa de a fi mântuiþi ºi care ne determinã sã iubim tot mai mult.

aprilie 2 016

Calea cea micã

Dar este iubire fãrã comuniune?

Este comuniune fãrã deschidere faþã de aproapele?

Este comuniune, dacã nu simþim „necesitatea” de a vorbi despre persoana iubitã, de a o prezenta, de a o face cunoscutã?

Este comuniune dacã nu vorbim celor de lângã noi despre Cel care ne-a iubit mai întâi?

Dacã nu simþim aceastã dorinþã, sã ne oprim în rugãciune, pentru a-i cere Duhului Sfânt sã ne formeze din nou, ºi atunci vom auzi vocea lui Isus: „Te voi face martorul meu de iubire”, de comuniune, aºa cum mãrturiseºte pãrintele misionar Emiliano Tardif în cartea sa: „Isus trãieºte”. Astfel vom fi acei mari artizani, meºteºugari care sã lucrãm cu artã cu dãruire cu pasiune pe „Calea cea micã”- calea care duce spre comuniunea divinã.

Iatã ce ne spune sfântul Ioan Paul al II-lea în documentul Novo millenio ineunte, 2001, despre ceea ce trebuie sã facem noi, cei numiþi de papa Francisc: martori ºi experþi ai comuniunii. Înainte de a programa iniþiative concrete, trebuie sã promovãm o spiritualitate de comuniune ºi sã facem sã aparã ca principiu educativ în toate locurile unde se formeazã omul ºi creºtinul.

– Privirea inimii sã ne fie îndreptatã asupra misterului Sfintei Treimi, care locuieºte în noi ºi a cãrei luminã sã fie perceputã pe chipul fraþilor; – sã avem capacitatea de a simþi fratele de credinþã în unitatea profundã a trupului mistic ca „unul care-mi aparþine” pentru a ºti sã împãrtãºeascã lucrurile ºi suferinþele sale, pentru a-i intui dorinþele ºi a avea grijã de nevoile sale, pentru a-i oferi o profundã prietenie; – sã avem capacitatea de a vedea înainte de toate, ceea ce este pozitiv în altul, pentru a-l valorifica ºi a-l primi ca pe un dar de la Dumnezeu, „dar pentru mine”; – ºi nu în ultimul rând sã ºtim cã „spiritualitatea comuniunii” înseamnã a ºtii „sã se facã loc” fratelui purtând poverile unii altora „Purtaþi-vã unii altora povoara ºi astfel veþi împlini legea lui Cristos” (Gal 6,2).

Am fost trimiºi în cãlãtorie pe acest pãmânt tocmai pentru a da mãrturie despre iubirea nesfârºitã a lui Dumnezeu.

Apostolul Ioan zice: „Ce am auzit, ce am vãzut cu ochii noºtri, ceea ce am privit ºi mâinile noastre pipãit...vã vestim vouã” (In 1, 13) „Dar, Dumnezeu a vorbit, nu mai este marele necunoscut” (Benedict al XVI-lea – Sinodul episcopilor, 8 oct.

2012). El stã cu braþele deschise spre a ne primi în comuniunea iubirii eterne, asemeni Tatãlui, Fiului risipitor, doar sã cunoaºtem Cuvântul revelat al Sfintei Scripturi, sã-l trãim ºi sã dãm mãrturie cu propria noastrã viaþã.

Acest maestru al comuniunii, sfântul Ioan Paul al II-lea, ne prezintã ºi un set de valori în Vita consecrata – cap.

II, cu care trebuie sã operãm în viaþa de zi cu zi, pentru împlinirea misiunii noastre. Acestea sunt extrase din tezaurul divin al Sfintei Scripturi în vederea realizãrii comuniunii dintre oameni. Printre acestea, amintim: - Iubirea reciprocã necondiþionatã, care sã slujeascã fãrã mãsurã, disponibilã pentru a-i primi ºi ajuta pe ceilalþi, fãrã a-i judeca (Mt 7,1-2);

21

- Iertarea – când Petru se apropie de Isus si zice: „Doamne, de cate ori sã-l iert pe fratele meu?” Isus i-a spus: „Nu-þi spun pânã la ºapte ori, ci de ºaptezeci de ori ºapte”, sã fim capabili sã iertãm aºa cum el a iertat.

Iertarea închide rãnile ºi întãreºte angajarea comuniunii; - Unitatea „Mulþimea celor care au crezut, era o singurã inimã ºi un singur suflet” (Fap 4,32); - Evanghelistul Matei ne relateazã cum sã trãim prezenþa misticã a lui Isus Înviat, „Cãci unde doi sau trei se adunã în numele meu, sunt ºi eu acolo în mijlocul lor” (Mt 18,20); - A trãi convingerea cã mãrturia persoanelor în vârstã este foarte utilã Bisericii. Acestea au de dãruit mult din înþelepciunea ºi experienþa lor; - Sã mergem dupã modelul ºi mãrturia comunitãþilor bogate în bucurie ºi în Duhul Sfânt”. Iar discipolii erau plini de bucurie ºi de Duhul Sfânt” (cf. Fap 13,52) - Atenþie reciprocã - comunitãþile în care atenþia reciprocã se trãieºte, ajutã la depãºirea singurãtãþii ºi comunicarea ii determinã pe fiecare sã se implice, sã fie coresponsabil, acolo unde este trimis de Duhul Sfânt; - Sã practice spiritualitatea ca martori ºi fãuritori ai proiectului de comuniune ce se aflã dupã gândul lui Dumnezeu; - Sã fim în comuniune cu Biserica. Aceasta fiind un semn pentru lume ºi forþa de atracþie care duce lumea la Cristos. Am putea spune: «Comuniunea naºte comuniune ºi se înfãþiºeazã ca o comuniune misionarã» (Ioan Paul al II-lea, Indemn apostolic post-sinodal Christifideles laici – nr.24 - 1988); - Adeziunea de spirit ºi inimã faþã de magisterul Episcopilor, trebuie trãit cu sinceritate ºi manifestatã clar în faþa poporului lui Dumnezeu, de toate persoanele consacrate, mai ales de cele care lucreazã în cercetare teologicã, în învãþãmânt, în catehezã, în folosirea mijloacelor de comunicare socialã ºi în publicaþii.

Mãrturia acestor persoane, dã tãrie ºi intensitate în cadrul activitãþilor lor, în cadrul misiunii profetice. Valoarea vieþii consacrate ca ºi a întregii Biserici este în mod fundamental de a trãi evanghelia ºi de a da mãrturie despre credinþa noastrã sã fim dovadã a iubirii fraterne, a solidaritãþii ºi a împãrtãºirii. Sã ieºim din matca propriilor institute, pentru a elabora împreunã, la nivel local ºi global

22

Calea cea micã

proiecte comune de formare ºi evanghelizare, de intervenþii sociale. Aceasta este în mod real o mãrturie profeticã.

Fiecare dintre noi sã ne întrebãm: Ce vrea astãzi, Dumnezeu de la noi? Papa Francisc, ne spune: „Nu vã concentraþi asupra voastrã înºivã, nu vã lãsaþi asfixiaþi de micile încãrcãturi din casã…Veþi gãsi viaþã, dãruind viaþã, speranþã, dãruind speranþã, iubire, iubind”. ªi Institutul Secular al „Sfintei Tereza a Pruncului Isus” are locul sãu în Biserica ºi în istoria mântuirii. Ascultaþi ºoaptele Duhului, atunci când citiþi Cuvântul lui Dumnezeu, când îl ascultaþi sau dialogaþi cu el în faþa Sfântului Sacrament, participând la sfânta Liturghie ºi în recitarea liturgiei orelor.

Persoanele consacrate sã fie fermenþi de comuniune misionarã în Biserica Universalã, deoarece toate carismele sunt date de Duhul Sfânt spre binele întregului Trup mistic. În acest caz se manifestã caracterul de universalitate ºi comuniune cu misterul petrin.

Biserica încredinþeazã comunitãþilor de viaþã consacratã, misiunea de a dezvolta spiritualitatea comuniunii, mai întâi înlãuntrul lor, apoi în comunitatea bisericeasca, apoi dincolo de limitele ei, acolo unde lumea de azi e sfâºiatã de ura etnicã, de rãzboaie, de nebunie ucigaºã, ca semn al unei comuniuni capabile de a armoniza toate diferenþele. O persoanã care nu este convinsã , entuziastã, sigurã, îndrãgostitã, îi lipseºte forþa ºi pasiunea, ea nu convinge pe nimeni. Sfântul Ioan Paul al II-lea, la întâlnirea cu un grup al miºcãrii focolarinilor, în 1981 spunea: „spiritualitatea noastrã este deschisã, pozitivã, optimistã, cucereºte. L-aþi cucerit pe papa, a mãrturisit Sanctitatea sa. Vreau sã urez Bisericii sã fie ca voi”(Actualitatea creºtinã, Ioan Paul al II-lea, Omagiu - Vida Rus).

Sã cucerim lumea, prin mãrturia vieþii, model al comuniunii treimice.

Trebuie sã ne dezvoltãm gustul spiritual de a rãmâne în comuniune cu viaþa oamenilor pânã-ntr-acolo, încât sã descoperim cã izvorul bucuriei noastre este Dumnezeu.

Metoda noastrã de a trãi este ceea ce este uman ºi a ne implica în miezul provocãrilor, ca ferment de mãrturie, conform evangheliei, fãrã restricþii: „Toþi câþi aþi fost botezaþi în Cristos, v-aþi îmbrãcat în Cristos. Aºadar nu mai este nici iudeu, nici grec, nici sclav, nici [om]

Nr. 29

liber, nici bãrbat ºi nici femeie: voi toþi sunteþi una în Cristos” (Gal 27,28).

Unitatea Bisericii nu înseamnã uniformitate, ci comuniune în diversitatea vocaþiilor, a profesiunilor, a comuniunii dintre religii, dintre state etc. Lumea de azi vrea sã vadã la persoanele consacrate bucuria de a fi împreunã cu Domnul ºi a slujirii universale. Rugãciunea lui Isus în Cenacol: „Ca toþi sã fie una, dupã cum tu Tatã eºti în mine ºi eu în tine” (17,21) este revelaþie ºi trebuie sã fie invocaþie în rugãciunile noastre.

Dacã vrem ca azi sã-l consolãm pe Isus trebuie sã fim în comuniune cu el, sã ne identificãm cu el, sã-l vedem pe Cristos în cei de lângã noi. „Am fost flãmând ºi mi-aþi dat sã mãnânc, am fost însetat ºi mi-aþi dat sã beau, am fost strãin ºi m-aþi primit, gol ºi m-aþi îmbrãcat, bolnav ºi m-aþi vizitat, am fost în închisoare ºi aþi venit la mine!” (Mt 25,35-36) Imaginea lui Cristos poate continua cu noile forme de sãrãcie, capcana drogurilor, abandonul copiilor, a celor în vârstã ºi bolnavi, discriminare socialã, sau marginalizare etc.

Persoanele consacrate sã-l vadã pe Dumnezeu cu ochii credinþei, într-o lume care-i ignorã prezenþa printr-o mãrturie a comuniunii conform carismei.

Sã trãim „mistica întâlnirii”, acea capacitate de simþire, de ascultare a celorlalte persoane, de a cãuta împreunã drumul, metoda, lãsându-ne luminaþi de relaþia de iubire care existã între cele trei persoane divine.

Un exemplu de martor ºi expert al comuniunii, un mare artizan, care trãieºte prezentul cu pasiune este chiar papa Francisc, care dupã cum spune Frederic Lenoir în cartea „Francisco – primavera del Vangelo”: „El face ce spune ºi spune ce face”. Îndemnul adresat persoanelor consacrate cu ocazia Anului Vieþii Consacrate, este tocmai ceea ce el practicã. Acelaºi autor scoate în relief chiar aceastã caracteristicã a comuniunii”. Papa are nevoie de a fi în legaturã”. Cu cine? Cu toatã lumea pe care o cunoaºte, cu prieteni, cu oaspeþi. Marele rabin Abraham Skorka scrie: „Francisc este mai mult un cetãþean al lumii, decât papa” referindu-se la relaþiile de comuniune pe care le are cu întreaga lume, sãraci, deþinuþi, oameni ai strãzii etc.

El rãspunde biografiei sale, Evangelina Himitian pentru cartea „Francois, un pape surprenant” la întrebarea: „Dacã rãspunde tuturor pe care îi cunoaºte sau care îl cautã.”

Rãspunde fiecãruia. Aceasta îmi ia mult timp însã nu am de gând sã mã opresc niciodatã. Isus spune cã în ziua judecãþii, vom da cont despre modul nostru de acþiune. În concluzie, sã urmãm modelul comuniunii Sfintei Treimi, dupã exemplul celor doi papi: sfântul Ioan Paul al II-lea ºi al papei Francisc, „maeºtri ai comuniunii ºi astfel vom deveni martori ºi experþi ai comuniunii, mari artizani, prin cuvânt ºi faptã, prin dragostea faþã de Dumnezeu ºi de aproapele, prin iubirea crucii, care înseamnã realizare totalã pânã la martiriu, care ne vor duce la comuniunea deplinã a Sfintei Treimi, izvorul oricãrei bucurii”.

Agnesa Husariu (Buhonca)

aprilie 2 016

Calea cea micã

23

Sensull profestic al prezenþei noa astre în lume

Suntem cu toþii chemaþi sã fim profeþi Pãrintele Georgio Paºtiu, asistent spiritual adjunct al Institutului Secular al „Sfintei Tereza a Pruncului Isus, a susþinut conferinþa cu titlul de mai sus, în ziua de 25 februarie 2016, la Sãbãoani, judeþul Neamþ, responsabilelor terezinelor din România, în prezenþa directoarei generale a Institutului, Maria-Tereza Candian, cu sediul la Lugano-Elveþia. În ºase pagini ºi jumãtate din cele nouã ale conferinþei, autorul explicã termenul de profet în sensul biblic ºi rolul profetismului în istoria mântuirii, Din motive de ordin practic, pentru înscrierea conferinþei în paginile revistei „Calea cea micã” a terezinelor, rezumãm aceste pagini.

Autorul þine sã precizeze cã profetul nu este un „ghicitor” care pretinde a prezice viitorul. În adevãratul sens al cuvântului (cel biblic ), profetul este „un confident ºi un mesager al lui Dumnezeu, având misiunea de a pune în evidenþã prezenþa lui Dumnezeu în mijlocul evenimentelor oamenilor, Aleºi de Dumnezeu din diferite pãturi sociale, ei trebuiau sã vorbeascã poporului lui Israel în numele ºi cu autoritatea lui Dumnezeu, chiar cu preþul vieþii, cum s-a întâmplat, de fapt, când cele spuse de profeþi deranjau serios pe conducãtorii religioºi ai iudeilor. Sunt amintiþi nominal profeþi din Vechiul Testament, precum Moise, „cel mai mare profet din istoria poporului ales”, Samuel, Natan, dar ºi profetese precum Miriam, sora lui Aaron, ºi Deborah. Afarã de aceºtia, în Vechiul Testament, un loc însemnat este rezervat cãrþilor profetice, sub denumirea generalã „Profeþii” (17 la numãr, mari ºi mici ). Însuºi Isus este numit de unii ca profet, însã el nu este un simplu mesager ca profeþii care l-au precedat, ci este Cuvântul veºnic întrupat, Dumnezeu Fiul, înTreimea cea de o Fiinþã ºi nedespãrþitã. „În persoana ºi în opera lui Isus din Nazaret se împlineºte speranþaVechiului Testament: în Cristos, Dumnezeu este cu noi (Emanuel) ) pentru a salva omenirea”, În acest scop, Isus ne dã evanghelia, se jertfeºte pe Calvar ºi învie a treia zi cu slavã. Trimite pe Duhul Sfânt de la Tatãl, asupra apostolilor ca mandatari ai lui Cristos ºi asupra Bisericii, ca „sacrament al mântuirii”.

Autorul subliniazã raportul strâns între misiunea Bisericii ºi profeþi. „Biserica participã la misiunea ºi opera profeticã a lui Cristos, vestindu-i cuvântul, ca „duh ºi viaþã”, ºi oferindu-l pe Isus, „pâinea vieþii veºnice”. Se face referire ºi la declaraþiile conciliului Vatican II cu privire la participarea Bisericii la misiunea profeticã a lui Cristos (Lumen Gentium 12,34-35).

Redãm integral ultimele douã pagini ale conferinþei, sub titlul: Valoarea profeþiei în Bisericã. „Aº porni de la douã chestiuni foarte importante ce privesc direct identitatea personalã ºi modul de a fi creºtini.

Ne ajutã în acest sens douã afirmaþii: una, a lui Ieremia, iar alta a lui Paul: «Cuvântul Domnului a fost cãtre mine, zicând: Mai înainte de a te fi nãscut în sânul mamei, eu te cunoºteam. Mai înainte de a fi ieºit din pântece, te-am consacrat» (Ier 1,5). Iar Paul: «Cãci acum vedem ca în oglindã, neclar, dar atunci vom vedea faþã în faþã. Acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaºte pe deplin, aºa cum am fost cunoscut ºi eu pe deplin».

De câte ori în perioade de crizã sau în momente de dificultãþi deosebite, ne întrebãm cu neliniºte: Cine sunt eu? Care

este rolul meu în societate, în Bisericã, în lumea de astãzi?

Sau într-un mod ºi mai dramatic: ce sens are viaþa mea? Ce rost am în aceastã lume? De acum sunt bãtrân, bolnav, singur; mã simt abandonat de toþi ºi de toate. Sã ne amintim de cuvântul creator adresat lui Ieremia: «Te cunoºteam mai înainte de a te fi format în sânul mamei». Este acelaºi cuvânt atotputernic care ne-a creat dându-ne viaþa, ºi care ne susþine în fiecare moment al existenþei. Acest cuvânt creator ºi mântuitor nu abandoneazã pe om nici mãcar în momentul extrem al morþii. Aceasta înseamnã cã eu sunt în lume nu doar pentru cã în lumea aceasta este loc suficient, Cuvântul creator ne spune cã un Altul ne-a gândit chiar din momentul în care am fost concepuþi, care ne are în vedere ºi ne susþine în continuare. Deci eu sunt gândit de Dumnezeu, viaþa mea în orice moment are o valoare ºi un sens tocmai pentru cã mia fost dãruitã. Chiar dacã eu mã cunosc imperfect, Tatãl ceresc care mi-a dat fiinþa, «mã cunoaºte pe deplin». În aceastã luminã descoperim ceea ce este specific filosofiei ºi teologiei creºtine: o viziune optimistã, pozitivã a existenþei pentru cã, spune cartea Apocalipsei, omul poartã în frunte numele lui Dumnezeu. În gândirea lui Paul, profeþia pare a trece pe locul doi, dupã carisma iubirii: «ªi dacã aº avea darul profeþiei, ºi dacã aº cunoaºte toate tainele ºi toatã ºtiinþa, ºi dacã aº avea toatã credinþa aºa încât sã mut munþii, dacã nu aº avea iubire, nu aº fi nimic. Profeþiile vor dispãrea, iubirea nu înceteazã niciodatã» (1Cor 13,2.8).

E adevãrat, iubirea este mai mare decât profeþia; a iubi este mai mult decât a contesta. Profeþia l-a dus pe Isus la moarte, dar mãreþia acestei morþi nu stã în faptul cã a fost o moarte profeticã, ci pentru cã a fost o moarte din iubire: «Nimeni nu are o iubire mai mare decât aceasta: ca cineva sã-ºi dea viaþa pentru prietenii sãi» (In 15,13). Isus a mers mai departe de Ieremia ºi de modul de a fi profet înainte de el. Ieremia a invocat rãzbunarea lui Dumnezeu asupra acelora care au refuzat profeþia. Isus invoca iertare pentru cãlãii sãi, spunând: «Tatã, iartã-i, cãci nu ºtiu ce fac!» (Lc 23,34).

Aºadar, profeþia este condiþionatã de iubire. Dar asta înseamnã cumva cã profetul creºtin ar trebui sã tacã de fiecare datã când discursul sãu ar putea sã nemulþumeascã pe cineva? Desigur, nu! Paul s-a proclamat profet, el însuºi, ºi a afirmat cã profeþia este necesarã credincioºilor. El nu a tãcut nici atunci când cuvintele sale creau dezacord ºi pãreau revoluþionare, ca de exemplu, hotãrârea de a-i încreºtina pe pãgâni fãrã a-i obliga la circumcizie. E adevãrat cã Paul a afirmat cã profeþia va înceta, dar va înceta doar când aceastã lume se va sfârºi, ºi nu mai înainte. Soluþia nu este în a renunþa fie la profeþie , fie la iubire, ci în reconcilierea lor.

Modelul acestei reconcilieri îl gãsim în evanghelie: este Isus Cristos. Crucea pe care el a fost înãlþat este suprema profeþie din istoria omenirii, dar ºi supremul act de iubire.

Crucea lui Isus este în acelaºi timp cel mai puternic NU împotriva pãcatului ºi cel mai puternic DA pentru mântuirea pãcãtosului”.

Prelucrare de P. A. Despinescu

24

Calea cea micã

Nr. 29

Profeþi la marginile societãþii noastre La începutul acestei teme se cuvine sã facem o scurtã introducere a semnificaþia cuvântului profet. Sã dãm rãspuns la câteva întrebãri: Cine este profetul? Care este misiunea sa? Ce mesaj duce el?

Profetul nu este cineva care prevesteºte viitorul, ci mai degrabã cineva care vorbeºte în numele lui Dumnezeu, cineva care a fost introdus în planul lui Dumnezeu ºi care acum vede totul cu ochii Lui. Este un purtãtor de cuvânt.

El vorbeºte în numele lui Dumnezeu. Este un om care a primit de la Dumnezeu chemarea de a-i fi mesager, interpret al cuvântului sãu. E un om care a avut cu Dumnezeu o întâlnire personalã, extraordinarã.

Profetul este un om care are o experienþã imediatã a lui Dumnezeu ºi care se simte obligat sã transmitã ceea ce, dupã convingerea sa, este Cuvântul lui Dumnezeu.

Mesajul profetului este destinat în primul rând contemporanilor sãi. Profetul este un predicator ce se adreseazã oamenilor din generaþia sa, chiar ºi atunci când se întâmplã sã prezicã viitorul. Rolul profeþilor nu este numai acela de a profeþi, ci ºi acela de a îndemna, de a mustra deseori. La început, profeþiile au fost rostite ºi transmise numai pe cale oralã, mai târziu ºi în scris. Dintre cãrþile profetice cele mai marcante amintim: Isaia, Ieremia, Miheia. Darul profetic era un privilegiu personal, special acordat de Dumnezeu. Inspiraþia profeþiei era de origine divinã. În Vechiul Testament gãsim peste trei sute de texte mesianice. Misiunea principalã cu care Dumnezeu i-a trimis pe profeþi în lume a fost aceea de a þine treazã în Poporul ales speranþa în venirea Mântuitorului. Ceea ce sa profeþit, s-a împlinit în Persoana lui Isus Cristos. „Mereu pe drum cu acea virtute care este o virtute peregrinã: bucuria” Pornind de la acest citat al papei Francisc, pot spune cã fiecare dintre noi are încorporatã în misiunea sa de terezinã ºi aceastã laturã profeticã de a fi trimise tocmai acolo unde alte persoane consacrate nu pot ajunge, adicã la marginile societãþii. Aceastã misiune nu este deloc uºoarã, deoarece pe parcurs apar situaþii noi, provocãri continue ºi cãrãri întortocheate ºi nesigure.

Viaþa de credinþã nu este pur ºi simplu ceva posedat, ci un drum care cunoaºte etape luminoase ºi tuneluri întunecate, orizonturi deschise. În acest drum misionar sã nu lãsãm sã ni se fure Evanghelia pentru a putea respira aerul curat al Duhului Sfânt care ne elibereazã de tot ceea ce ne împovãreazã. Rãsunã pentru noi invitaþia Domnului prin profetul Ieremia care zice: „Staþi pe cãi ºi vedeþi! Consultaþi cãrãrile de altãdatã: care este calea binelui, mergeþi pe ea ºi veþi gãsi odihnã pentru sufletele voastre!” (Ier 6,16) Se deschide posibilitatea de a continua drumul cu mult curaj ºi vigilenþã, pentru a îndrãzni sã facem alegeri care sã onoreze caracterul profetic al identitãþii noastre: „O formã specialã de a participa la funcþia profeticã a lui Cristos, comunicatã de Duhul Sfânt întregului popor al lui Dumnezeu, care sã se arate în ziua de azi neasemuita mãreþie a forþei lui Cristos Stãpânitorul ºi infinita putere a

Duhului Sfânt care acþioneazã în chip minunat în Bisericã”. (Lumen gentium, 44) Este timpul de a da cuvântul Duhului creator: „În viaþa noastrã personalã, în viaþa privatã - aminteºte papa Francisc - Duhul ne împinge sã luãm un drum mai evanghelic. A nu opune rezistenþã la Duhul Sfânt: acesta este harul pe care eu aº vrea ca noi toþi sã-l cerem Domnului; docilitatea faþã de Duhul Sfânt, faþã de acel Duh care vine la noi ºi ne face sã mergem înainte pe drumul sfinþeniei, acea sfinþenie atât de frumoasã a Bisericii. Este vorba despre harul docilitãþii faþã de Duhul Sfânt”.

Papa Francisc ne încurajeazã cu pasiune sã ne continuãm drumul cu pas grãbit ºi bucuros: „Conduse de cãtre Duh, niciodatã rigide, niciodatã închise, mereu deschise la vocea lui Dumnezeu care vorbeºte, care deschide, care conduce, care ne invitã sã mergem spre zãri”. De fiecare datã când încercãm sã ne întoarcem la izvor ºi sã recuperãm prospeþimea originalã a evangheliei, apar noi drumuri, metode creative, alte forme de exprimare, semne mai elocvente, cuvinte încãrcate de semnificaþie reînnoitã pentru lumea actualã. În realitate, orice acþiune evanghelizatoare autenticã este mereu nouã.

Persoanele consacrate sunt profeþi. Sunt aceia care au ales o urmare a lui Isus, care imitã viaþa sa prin supunerea faþã de Tatãl, prin sãrãcie, viaþã de comunitate, castitate. În Bisericã, persoanele consacrate sunt chemate în special sã fie profeþi care dau mãrturie cã Isus a trãit pe acest pãmânt ºi care vestesc modul în care împãrãþia lui Dumnezeu va fi în perfecþiunea ei. Niciodatã o persoanã consacratã nu trebuie sã renunþe la profeþie.

Caracterul profetic al vieþii consacrate a fost puternic reliefat de pãrinþii sinodali. El se prezintã ca o formã specialã de participare la funcþia profeticã a lui Isus Cristos, împãrtãºitã de Duhul Sfânt întregului popor al lui Dumnezeu. Acest profetism e inerent vieþii consacrate ca atare, prin faptul cã el angajeazã radical la a servi pe Cristos ºi cheamã deci la implicare în misiunea ce o caracterizeazã. În istoria Bisericii, alãturi de alþi creºtini, au existat întotdeauna oameni consacraþi lui Dumnezeu care, printrun dar deosebit al Duhului, au exercitat o autenticã slujire

aprilie 2 016

Calea cea micã

profeticã, vorbind în numele lui Dumnezeu tuturor ºi chiar pãstorilor Bisericii. Adevãrata profeþie se naºte din Dumnezeu, din prietenia cu El, din ascultarea atentã a Cuvântului Sãu în diferitele etape ale istoriei.

Profetul simte arzându-i în inimã pasiunea pentru sfinþenia lui Dumnezeu ºi, dupã ce îi primeºte cuvântul în dialogul rugãciunii, îl proclamã prin viaþa sa, cu buzele, cu faptele, fãcându-se crainic al lui Dumnezeu împotriva rãului ºi a pãcatului. Mãrturia profeticã necesitã o cãutare permanentã ºi pasionatã a voinþei lui Dumnezeu. Viaþa frãþeascã însãºi este o profeþie în act într-o societate care, uneori fãrã sã-ºi dea seama, aspirã profund la o fraternitate fãrã frontiere. Aceasta este tocmai misiunea terezinelor de a ajunge la periferia societãþii unde cei bolnavi, cei simpli ºi sãraci au nevoie de noi. În inima lui Dumnezeu existã un loc preferenþial pentru cei sãraci, în asemenea mãsurã încât el însuºi ,,s-a fãcut sãrac” (2Cor 8,9). Pentru Bisericã, opþiunea faþã de sãraci este mai întâi o categorie teologicã. Dumnezeu le acordã lor ,,prima sa milostivire”. Angajarea noastrã nu constã exclusiv în acþiuni sau în programe de promovare ºi asistenþã; ceea ce Duhul pune în miºcare nu este un exces de activism, ci înainte de toate o atenþie îndreptatã spre celãlalt, considerându-l ca una cu noi înºine. Asta implicã a-l aprecia pe cel sãrac în bunãtatea sa proprie, cu felul sãu de a fi, cu cultura sa, cu modul sãu de a trãi credinþa. Numai pornind de la aceastã apropiere realã ºi cordialã putem sã-i însoþim cum se cuvine pe drumul lor de eliberare. Numai acest lucru va face posibil ca sãracii sã se simtã, în orice comunitate creºtinã, ca la ei acasã. Fãrã opþiunea preferenþialã faþã de cei mai sãraci, vestirea evangheliei, care rãmâne prima caritate, riscã sã fie greºit înþeleasã ºi sã se înece în acea mare de cuvinte la care ne expune zilnic actuala societate a comunicãrii.

Imensa majoritate a sãracilor manifestã o deschidere specialã cãtre credinþã: au nevoie de Dumnezeu ºi nu putem neglija sã le oferim prietenia sa, binecuvântarea sa, cuvântul sãu ºi propunerea unui drum de creºtere ºi de maturizare în credinþã. Opþiunea preferenþialã faþã de cei sãraci trebuie sã se traducã îndeosebi într-o îngrijire religioasã privilegiatã ºi prioritarã.

Isus, evanghelizatorul prin excelenþã ºi evanghelia în persoanã, se identificã în special cu cei mai mici (Mt 25,40). Aceasta ne aminteºte cã noi toþi creºtinii suntem chemaþi sã ne îngrijim de cei mai fragili de pe pãmânt.

Apostolatul laicilor se exercitã în credinþã, speranþã ºi iubire pe care Duhul Sfânt le revarsã în inimile tuturor membrilor Bisericii. Aºadar tuturor creºtinilor le este impusã nobila sarcinã de a lucra neîncetat pentru ca vestea divinã a mântuirii sã fie cunoscutã ºi primitã de toþi oamenii pe întreg pãmântul. În încheiere voi cita un mesaj din cartea profetului Miheia care spune: „Þi s-a arãtat, omule, ceea ce este bine ªi ceea ce Dumnezeu cere de la tine: Dreptate, iubire ºi milostivire ªi cu smerenie sã mergi Înaintea Domnului Dumnezeului tãu!” (Mih 6,8) Acest mesaj ni se potriveºte nouã terezinelor care avem datoria moralã de a promova oriunde ne aflãm dreptatea, iubirea ºi milostivirea Domnului.

Mariana Cornea (Huºi)

25

Dificultãþile din drumul

nostru pot fi ºi oportunitãþi Apostolul Iacob ne relateazã despre importanþa dificultãþilor din viaþa noastrã, pe care nu trebuie sã le ignorãm. „Sã consideraþi ca o mare bucurie, fraþii mei, când treceþi prin diferite încercãri, ºtiind cã încercarea credinþei voastre produce rãbdarea, iar rãbdarea trebuie sã ducã la desãvârºirea faptei, ca sã fiþi desãvârºiþi ºi neprihãniþi, fãrã sã vã lipseascã ceva!”

Oricât de paradoxal poate pãrea, o suferinþã ascunde întotdeauna în sine ºi oportunitatea unei mari transformãri interioare a unei creºteri spirituale. În lumina aceasta nu trebuie sã fugim de dificultãþi. Înainte de toate, avem fiecare o misiune, o vocaþie, care înainte de a se caracteriza prin opere exterioare, constã prin a-l face prezent pe Cristos lumii, prin mãrturia personalã, nu numai în momentele frumoase ºi liniºtite ale vieþii, dar ºi în momentele de dificultate, în care vom descoperi cã sunt momente ale purificãrii ºi în acelaºi timp ale aprofundãrii misiunii pe care o avem în planul mântuirii. Aceste praguri de dificultate întâlnite în lumea sufletului, „au darul sã anunþe aurora învierii.”

(Michel Quoist, Iatã-mã, Doamne!)

Suferinþele apar pentru a ne spune ceva, „Ascund întotdeauna o comoarã. Informaþii preþioase ºi necunoscute despre noi. Sunt aducãtoare de schimbare. Ne oferã întotdeauna posibilitatea de a creºte. Sunt o oportunitate.” (Valerio Albisetti, Cum sã trecem pragul suferinþei ºi sã devenim puternici).

Dificultãþile pot apãrea în orice etapã a vieþii ºi în diverse împrejurãri cum ar fi: situaþii critice, din cauza unor împrejurãri exterioare: schimbare de post sau de serviciu, dificultãþi de muncã sau eºec apostolic, neînþelegere, marginalizare sau alte motive strict profesionale, boli fizice, uscãciune spiritualã, moartea unor persoane dragi, probleme de relaþii interpersonale, ispite puternice, crize de credinþã ºi identitate, sentimental inutilitãþii etc. Toate aceste momente pot fi tot atâtea oportunitãþi de creºtere spiritualã, de maturitate a credinþei, de iluminare, de tãrie, dacã ºtim sã le gestionãm în lumina Duhului Sfânt la banca economiei mântuirii, fie pentru noi, fie pentru cei de lângã noi. Toate acestea ne pot duce la cunoaºterea sensului vieþii, la cunoaºterea planului lui Dumnezeu cu noi, la misiunea noastrã profeticã pe acest pãmânt. Persoana încercatã va reuºi sã accepte purificarea ºi dezlipirea de sine ca pe niºte cãi privilegiate de a-l urma pe Cristos cel rãstignit.

Exemplul lui Cristos, care a trebuit sã parcurgã drumul presãrat de obstacole, transformat într-o suferinþã continuã de la Betleem pânã la Calvar ne indicã calea ºi metoda reuºitei noastre. El a dialogat cu Dumnezeu mereu în Ghetsemani, a spus: „Tatã dacã vrei, îndepãrteazã potirul acesta de la mine , dar nu voinþa mea, ci a ta sã fie” (Lc 22,42).

Isus nu a venit sã explice suferinþa, dificultãþile prin care a trecut, ci ne-a arãtat gloriosul moment al învierii. Ne-a arãtat, cã orice dificultate, orice ranã, poate deveni izvor de viaþã ºi de rodnicie. (Jean Vanier, Izvorul lacrimilor). (va urma) Agnesa Husaru (Buhonca)

26

Calea cea micã

Institutul nostru, semn profetic în Bisericã Este necesar sã redescoperim vocaþia Institutului din care facem parte pentru a ne bucura de identitatea noastrã. Aºa cum în viaþa socialã facem parte dintr-o familie, în Bisericã aparþinem unei familii spirituale care ne oferã fiecãreia dintre noi o datorie de viaþã: sfinþenia. De altfel, toþi oamenii sunt chemaþi la sfinþenie. Isus le spunea celor ce-l ascultau: „Fiþi sfinþi, precum Tatãl vostru din cer este sfânt”. La Botez, creºtinii primesc harul necesar pentru a dobândi sfinþenia pe parcursul întregii vieþi.

Conciliul Vatican II ne aminteºte cã „toþi creºtinii, bãrbaþi ºi femei, prin faptul cã sunt botezaþi, participã la funcþia sacerdotalã regalã ºi profeticã a lui Cristos” (LG 31). Dimensiunea profeticã se evidenþiazã mai intens în persoanele ºi în grupurile din interiorul Bisericii, iar viaþa consacratã, în sens general, este unul din grupurile în care dimensiunea profeticã a celui care-l urmeazã pe Isus s-a concentrat în mod deosebit; „persoanele consacrate subliniazã absolutul lui Dumnezeu ºi al Împãrãþiei ºi prin însãºi viaþa lor se transformã în semne ale prezenþei lui în istorie” (LG 44).

Simbolul vieþii consacrate este bucuria. Papa Francisc ne invitã sã facem din întreaga viaþã „un pelerinaj de transformare în dragoste”.

Dacã vom înþelege sã primim ºi sã oferim totul cu bucurie, înseamnã cã ne trãim consacrarea cu pasiune, ceea ce ne permite sã ne apropiem mai uºor de ceilalþi.

Este necesar sã aibã loc în viaþa noastrã o renaºtere dupã cum spune sfântul Paul: „Prin urmare, dacã cineva este în Cristos, este o fãpturã nouã” (2Cor 5,17). Papa Francisc dã ºi numele acestei renaºteri: „Aceastã cale are un nume ºi un chip: chipul lui Cristos. El ne învaþã sã devenim sfinþi. El ne aratã în evanghelie calea; cea a fericirilor” (Mt 5,1-12). Cunoaºtem faptul cã unul dintre obiectivele anului dedicat vieþii consacrate a fost profeþia.

Fiecare congregaþie sau institut de viaþã consacratã, fiecare persoanã în parte, trebuie sã fie în lume un semn profetic.

Nr. 29

Figura profetului biblic Profetul biblic este „omul lui Dumnezeu”, adicã un om care mereu face o comunicare ce vine de sus. El este capabil sã asculte vocea lui Dumnezeu, sã-i perceapã valoarea, urgenþa, caracterul normativ ºi este trimis sã o transmitã oamenilor folosind cuvinte ºi comportamente potrivite pentru a o exprima cu fidelitate. Profetul este omul Cuvântului adevãrat care vorbeºte în mod necesar despre Dumnezeul adevãrat. Profetul vede ceea ce alþii nu vãd, vede un germen de bine, ascuns, percepe principiul de viaþã care lucreazã cu eficacitate, vede lucrarea lui Dumnezeu mereu ca o noutate pe care apoi o anunþã oamenilor, vestind mântuirea care izvorãºte din interior ºi, de multe ori, dintr-o înfrângere. Profetul este mereu în slujba lui Dumnezeu ºi a lumii prin ceea ce-i este dat sã trãiascã, denunþã nedreptãþile, aratã lumii dimensiunea autenticã a prezentului care îl interpeleazã pe om ºi îl angajeazã în pregãtirea viitorului pe care Dumnezeu îl dispune cu bunãtate ºi fidelitate, cerând însã colaborarea umanã.

Viaþa consacratã ca o mãrturie a lui Dumnezeu în Isus Cristos Modalitãþile de trãire a unei vieþi consacrate cu practicarea voturilor (sãrãcie, ascultare, celibat) sunt foarte diferite în experienþele religioase de-a lungul istoriei. Dar toate aceste experienþe trebuie sã transmitã oamenilor ceva despre Dumnezeul Isus Cristos, despre bogãþia Duhului sãu, despre chemarea la mântuire a tuturor oamenilor. Este necesar sã înþelegem cã voturile sunt modalitãþi de trãire autenticã ºi nu obiective de urmat. Carisma fiecãrei comunitãþi dã membrilor acelei comunitãþi posibilitatea idealã de trãire autenticã a adevãrului creºtin prin slujirile la care suntem chemate.

Redescoperirea carismei Sã ne întoarcem acum la noi. Cunoaºtem bine care este carisma Institutului nostru de a sluji dieceza – „slujirea lui Cristos ºi a Bisericii”. Care este cea mai mare slujire?

Urmând spiritualitatea patroanei noastre, sfânta Tereza a Pruncului Isus ºi a Sfintei Feþe, constatãm cã slujirea pe care o urmeazã ea pentru Diecezã ºi Bisericã nu este de a face ceva deosebit, ci, în primul rând de a fi în inima Bisericii. Dorinþa ei era de a face lucrurile mici neînsemnate cu cea mai mare bucurie: „sã facã lucrurile ordinare sã se transforme în ceva extraordinar”. Noi, terezinele, ca persoane laice consacrate, cu misiunea noastrã personalã, redescoperindu-ne carisma, trebuie sã cãutãm ºi sã gãsim un loc în inima Bisericii noastre locale ca persoane consacrate, în ciuda celor care nu înþeleg alegerea noastrã. Biserica are nevoie de aceste persoane, care poate nu fac ceva extraordinar, dar prin viaþa lor, prin munca lor zilnicã se oferã ca ofranda plãcutã, ca sã se rãspândeascã un parfum plãcut mirositor în Bisericã ºi în lume. Dieceza are nevoie de o inimã vie, dupã cum spunea sfânta Tereza: „eu doresc sã fiu în inima Bisericii, iubirea”. Este foarte important sã precizãm cã se cere din partea noastrã o formare creºtinã temeinicã, apoi, prin rugãciune, prin unirea cu Cristos, sã dãm mãrturie celor din jur despre Cristos, sã fim deci un semn profetic în Bisericã ºi în lume.

Elena Matei (Bacãu)

aprilie 2 016

27

Calea cea micã

Cine are pe Isus are tot Dispreþuind a lumii bucurie pasagerã Eu am devenit prizonierã Vãzând cã orice plãcere-i efemerã Tu eºti unica fericire ce am eu Domnul meu!...

Numai iubirea-þi mã atrage pe lume Turma mea o las la pãºune Sã o pãzesc nu am vreo grijã anume Vreau sã-i plac singurului meu Mieluþ Nouþ.

Isus, eºti Mielul ce-l iubesc acum Tu-mi eºti de-ajuns, o, suprem bun! În tine-am tot, pãmânt ºi ceruri, cum Tu eºti floarea ce mâna-mi culege, O, al meu rege!...

Cu Tine pe Maria voi vedea Sfinþii, scumpã familia mea...

Dupã exilul vieþii acesteia voi putea Sã regãsesc acoperiºul pãrintesc Ceresc!...

Sfânta Tereza a Pruncului Isus

Rebus

La ceas aniversar

Orizonal: 1. Mirele cel veºnic viu al persoanelor consacrate; 2. Þelul suprem al terezinelor; 3. Fondatorul institutului nostru; 4. Împãrtãºire spiritualã; 5. Cofondatoare a institutului; 6. Casa mamã, localitate în Elveþia; 7. Îndurare jubiliarã; 8. Rugãciunea zilnicã a terezinelor; 9. Mireasa lui Cristos; 10. Cãlãuzã de viaþã creºtinã; 11. Coroniþa catolicilor; 12. Un alt fel de iubire milostivã.

Vertical: AB – Mãicuþa noastrã cereascã.

Dezlegarea rebusului din numãrul trecut: 1. SFÂNT; 2. SALETTE; 3. LUCIA; 4. FATIMA; 5. KARARAKOSOT; 6. BERNADETTE; 7. LOURDES; 8. GARABANDAL; 9. DOMINIC; 10. MELANIE; 11. CARAVAGGIO; 12. AKITA; 13. GUADALUPE. Publicaþie coordonatã de Teodora Pantazi (Str. Elena-D Doamna, nr. 24, bl. 1, ap. 5, Iaºi-7 700398, tel.: 0232/255123; 0745/322920; 0767/168687) e-m mail: teodora.pantazi@yahoo.com; www.terezine.ro Director spiritual: Pr. Anton Despinescu Tehnoredactare: ing. Silviu Dogariu