Calea cea mică, nr. 27 - aprilie 2015

Suflet terezian

Draga mea, Isus îmi spune în adâncul inimii cã trebuie sã dispreþuieºti toate ispitele, sã nu le dai atenþie ºi sã înlãturi chiar ºi umbra unui pãcat.

Cred cã diavolul este foarte subtil ca sã înºele orice suflet!... dar nu ºtii, draga mea, cã tocmai asta e þinta tuturor dorinþelor lui? El ºtie bine, perfidul, cã nu poate face sã pãcãtuiascã un suflet care vrea sã fie total al lui Isus, dar încearcã sã-l încredinþeze cã poate. Înseamnã mult deja pentru el sã aducã tulburare în acest suflet, dar pentru furia sa trebuie altceva: vrea sã-l lipseascã pa Isus de un tabernacol iubit; neputând intra în acest sanctuar, vrea cel puþin sã rãmânã gol ºi fãrã stãpân.

O, draga mea, gândeºte-te cã Isus este acolo în tabernacol chiar pentru tine, pentru tine singurã; el arde de dorinþa sã intre în inima ta… nu-l asculta pe demon, sfideazã-l ºi mergi fãrã teamã sã-l primeºti pe Isus, Domnul pãcii ºi al iubirii!...

Inima ta e fãcutã sã-l iubeascã pe Isus, sã-l iubeascã pasionat; roagã-te ca cei mai frumoºi ani ai vieþii tale sã nu treacã în temeri himerice.

Nu avem decât clipele scurte ale vieþii pentru a-l iubi pe Isus ºi diavolul o ºtie bine; de aceea se strãduieºte sã o consume în munci inutile…

Surioarã dragã, împãrtãºeºte-te adesea, foarte adesea… Iatã singurul remediu dacã vrei sã te vindeci; Isus nu a pus zadarnic aceastã atragere în inima ta; cred cã el ar fi mulþumit dacã ai relua acele împãrtãºanii ratate, cãci atunci victoria demonului ar fi mai puþin mare pentru cã nu ar putea reuºi sã-l îndepãrteze pe Isus din inima ta.

Nu te teme s-o iubeºti prea mult pe Sfânta Fecioarã, nu o vei iubi niciodatã destul, iar Isus va fi mulþumit pentru cã Fecioara Maria e mama sa.

Sfânta Tereza a Pruncului Isus Extrase din scrisorile cãtre vara sa, Marie Guerin

Rugãciune Tu, mãreþul Dumnezeu pe care întregul univers îl adorã, doresc ca eu sã fiu prizoniera ta zi ºi noapte. Vocea ta dulce mã implorã în fiecare minut ºi îmi repetã: „Mi-e sete! Mi-e sete de iubire!...”

O, Domnul meu, tu trãieºti în mine, împlineºte-mi speranþa: mãreºte în mine focul tãu divin! Preaiubitul meu, fratele meu: Mi-e sete de iubire! Foarte mare e suferinþa mea.

Ah! Aº vrea sã zbor spre tine Doamne, sufletul meu te doreºte!

Isuse, fã ca eu sã mor din iubire pentru tine! Amin.

Mesaje evanghelice tereziene

Pentru orice creºtin dornic de perfecþionare a vieþii sale sufleteºti, cuvântul lui Dumnezeu este duh ºi viaþã.

De aceea obligativitatea de a lua parte la sfânta Liturghie în fiecare duminicã ºi sãrbãtoare strictã (de poruncã) o considerã foarte beneficã, deoarece, în aceastã împrejurare, în prima parte a Liturghiei i se oferã în lecturile respective cuvântul Domnului. În viaþa de mãnãstire, persoanele consacrate sunt formate în lumina textelor sacre pe care le mediteazã, strãduindu-se sã le punã în practicã, sub îndrumarea directorilor spirituali.

Pentru sfânta Tereza a Pruncului Isus, evangheliile erau surse inepuizabile de miere ºi ulei pentru viaþa sufletului. Citind episodul capodoperã din capitolul al 24-lea din Evanghelia scrisã de sfântul Luca, în care relateazã întâlnirea ucenicilor în drum spre Emaus cu Isus înviat, Tereza se opreºte la versetele 32-33 care descriu bucuria care le-a inundat inimile când „necunoscutul” le explica Scripturile: „Oare nu ne ardea inima când ne vorbea pe cale ºi ne fãcea sã înþelegem Scripturile? ªi în acelaºi timp s-au ridicat ºi s-au întors la Ierusalim”. Meditându-le, Tereza noteazã: „De multã vreme mã hrãneam cu fãina curatã conþinutã în Imitaþiunea lui Cristos; era singura carte care îmi fãcea bine, pentru cã nu aflasem încã bogãþia cuprinsã în evanghelie […]. La 14 ani, cu dorinþa mea de a ºti, Bunul Dumnezeu a gãsit cu cale cã trebuie sã adauge la fãina cea curatã, miere ºi ulei din belºug”. (Ms. A,47,r). Se poate spune cã aceastã reflecþie a Terezei se constituie ca un adevãrat mesaj pentru cei care îl citesc. Asemenea acestuia, se întâlnesc foarte multe în scrierile sfintei Tereza. Redãm câteva. Versetele evanghelice le citãm în mod obiºnuit, iar reflecþiile Terezei, în italic: „Amintiþi-vã de cuvintele pe care vi le-am spus când mai eram cu voi. Trebuia sã se împlineascã tot ceea ce s-a scris despre mine în legea lui Moise, Profeþi ºi Psalmi. Atunci le-a deschis mintea sã înþeleagã Scripturile”. (Lc 24,44-45).

Sorã dragã, ce fericite suntem cã înþelegem secretele intime ale Mirelui nostru! Ah! Dacã aþi vrea sã scrieþi toate câte le ºtiþi, am avea pagini frumoase de citit, însã, preferaþi sã pãstraþi în adâncul inimii voastre „secretele Regelui”. (Ms. B,1v ). „Aruncaþi mreaja la dreapta bãrcii, ºi veþi prinde. Simon Petru a tras mreaja la þãrm plinã cu peºti: erau 153”. (In 21,6.11). În ciuda micimii mele, aºi vrea sã luminez sufletele ca ºi profeþii, învãþãtorii, pentru cã am chemarea de a fi apostol […].Aºi vrea sã cutreier pãmântul, sã-þi vestesc numele ºi sã înfig crucea glorioasã în pãmânt necredincios; însã, o, preaiubitul meu, nu mi-ar fi suficientã o singurã misiune. Aº vrea sã vestesc în acelaºi timp evanghelia în cele cinci continente ale lumii ºi chiar pânã în insulele cele mai îndepãrtate. (Ms. B,3r). „Isus reproºa celor unsprezece necredinþa ºi îndârjirea lor pentru cã nu crezuserã celor care îl vãzuserã înviat.

Apoi le-a spus: «Mergeþi în toatã lumea! Proclamaþi Vestea cea Bunã la toatã fãptura!»” (Mc 16,14-15).

Bunul Dumnezeu nu are nevoie de nimeni pentru a-ºi realiza opera, însã, de vreme ce permite unui grãdinar priceput sã cultive plante rare, delicate, ºi îi dã, în acest scop, ºtiinþa necesarã, pãstrându-ºi rolul de fecundare, tot astfel Isus vrea sã fie ajutat în îngrijirea dumnezeiascã a sufletelor. (Ms. A,53 r). „Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea încât l-a dat pe Fiul sãu unic […] Cãci Dumnezeu l-a trimis pe Fiul sãu în lume, nu ca sã judece lumea, ci, pentru ca prin el lumea sã fie salvatã” (In 3,16-17).

Cât de plãcutã este calea iubirii! Fãrã îndoialã, sunt scãderi, infidelitãþi, însã, iubirea, ºtiind sã tragã folos din toate, a distrus foarte repede ceea ce i-ar fi putut displace lui Isus, nelãsând decât o umilã ºi profundã pace în adâncul inimii. (Ms.A, 83r ).

Pr. Anton Despinescu

aprilie 2 015

Calea cea micã

3

Femei pe calea noutãþii Duhului Articolul 15 din Constituþiile noastre spune: „Membrii chemaþi la urmare ºi la unirea în credinþã, speranþã ºi dragoste cu Cristos, în calitate de credincioºi, primesc preaplinul vieþii ºi vor aduce roade bogate. Vor învãþa de la Isus blândeþea ºi smerenia inimii, zãlog al pãcii Domnului”.

Iar întemeietorul nostru, PS Bacciarini, scria: „Toþi membrii se vor strãdui în mod deosebit sã mediteze Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos, comentatã de autori pioºi. Sã mediteze cu credinþa mereu treazã, în reculegere din ce în ce mai lãuntricã. Este clipa în care Duhul Sfânt îºi face glasul auzit: fericit sufletul ce ascultã cu luare-aminte chemãrile dumnezeieºti”.

Suntem femei pe calea noutãþii Duhului. Suntem membre ale unui Institut Secular, fãcând parte din viaþa de zi cu zi din jurul nostru, din realitatea parohiilor noastre: ca plãmada ce dispare în aluat, ca sarea ce dã gust merindelor, ca lumina ce revarsã bunãtate ºi trebuie sã ne aducem contribuþia dupã posibilitãþi ºi puteri.

Trebuie însã sã ne întrebãm: Cum suntem sarea pãmântului? Cum suntem lumina lumii?

Pentru cã, dacã nu suntem sare ºi luminã, dispare aportul nostru concret. Ar trebui sã fim sarea ce dã gust vieþii noastre ºi a altora, „amestecându-ne“ printre oameni, fãrã sã cerem nimic, fãrã sã ni se aducã aprecieri sau sã primim mulþumiri, ci tocmai ca sarea care existã, se simte la gust, dar nu ºtim unde se aflã exact. Sã ºtim sã ne dãruim, sã ºtim sã o facem mereu, oriunde ne aflãm, sã ºtim sã o facem în tãcere, faþã de toþi cei pe care-i întâlnim, cu blândeþe ºi înþelegere.

Consacrarea noastrã ne angajeazã sã fim credincioase sfinte ºi trebuie sã tindem spre acest þel, fiindcã cel care ne-a chemat este sfânt. Consacrarea este un dar al lui Dumnezeu, îi aparþine lui Dumnezeu, porneºte de la Dumnezeu. Iniþiativa este mereu a lui Dumnezeu ºi el ne consacrã prin Duhul sãu. Noi am rãspuns la chemarea sa, iar viaþa noastrã trebuie sã fie o neîncetatã creºtere în credinþã.

Cum este credinþa mea? Cum creºte sãmânþa pe care mi-a dat-o Domnul? În ce fel de pãmânt ºi-a pus rãdãcinile ºi ce rãdãcini are? Este important sã rãmânem în Domnul, sã ne þinem rãdãcinile prinse mereu în el, ca sã credem în el. Credinþa este un act prin care ne încredinþãm liber unui Dumnezeu care este Tatã, care ne iubeºte ºi ne iartã mereu.

Viaþa noastrã în el trebuie sã devinã un gând, un gând mare în inima noastrã, ca o hainã pe care o îmbrãcãm.

Haina omeniei noastre ne îngãduie sã ne apropiem de ceilalþi cu simplitate ºi atenþie, cu respect ºi creativitate, asemenea sfintei Fecioare care, îndatã dupã vestirea maternitãþii ei divine, a pornit la drum sã-ºi aducã slujirea de preþ faþã de veriºoara ei Elisabeta.

Acest gest este o confirmare a faptului cã duhul care este în noi ne îndeamnã sã ieºim din noi înºine ca sã ne apropiem concret de nevoile altora, cu multã smerenie ºi simþ practic, cu adevãratã iubire faþã de Domnul. Vom ºti sã trãim adevãrata dragoste atunci când vom cãuta sã stârpim din inima noastrã orice rãdãcinã rea, orice atitudine care se opune iubirii ºi altruismului, atunci când îi vom îngãdui Domnului sã lucreze înlãuntrul persoanei noastre, pentru cã el singur este calea, adevãrul ºi viaþa.

Trebuie sã le arãtãm ºi altora aceastã apartenenþã faþã de Isus, pe deplin încredinþate cã Duhul Domnului este cel care lucreazã în viaþa noastrã: sã vedem în orice clipã

a zilei condiþia istoricã pe care a ales-o Cristos pentru a fi prezent în lume, devenind dar ºi îndurare.

Domnul ne vorbeºte ºi ne iubeºte. Vorbeºte nu doar când suntem reculese în rugãciune, ci ne este alãturi ºi în truda de zi cu zi. Doar prin viaþa noastrã cea mai creºtinã, cea mai coerentã ºi cea mai autenticã vom putea mãrturisi cu bucurie „Slujirea lui Cristos ºi a Bisericii”, axa Constituþiilor noastre. În Bisericã trebuie sã-l trãim pe Isus Cristos ca întreg al vieþii noastre. În Faptele Apostolilor (2,42) gãsim cartea de identitate a Bisericii care se nãºtea: „Toþi stãruiau în învãþãtura apostolilor, în împãrtãºire frãþeascã, în frângerea pâinii ºi în rugãciunii”.

Este programul pe care trebuie sã ni-l însuºim ºi, dupã cum spunea fericita Maica Tereza din Calcutta, „viaþa noastrã trebuie sã strige mai tare decât vorbele!”

Ca sã ajungem la aceastã mãreþie trebuie sã ne întoarcem zilnic la evanghelie ºi sã ne revedem neîncetat relaþia de iubire cu Domnul, pentru ca, apoi, sã putem acþiona în consecinþã.

Papa Francisc ne-a dãruit anul trecut îndemnul apostolic Evangelii Gaudium; citim, la capitolul 84, cã „bucuria Evangheliei este cea pe care nimic ºi nimeni nu ne-o va putea lua vreodatã” (cf. In 16,22). Relele din lumea noastrã – ºi cele ale Bisericii – n-ar trebui sã fie scuze pentru a ne reduce angajamentul ºi ardoarea. Sã le socotim, mai curând, provocãri pentru a creºte. Privirea credinþei este în stare sã recunoascã lumina pe care Duhul Sfânt o rãspândeºte mereu în mijlocul întunericului, fãrã a uita cã „unde s-a înmulþit pãcatul, a prisosit harul” (Rom 5,20).

Credinþa trebuie sã ne facã sã întrevedem vinul în apa care va fi prefãcutã, precum ºi grâul în mijlocul neghinei.

Dintr-o intervenþie a lui N. Spezzati la o adunare generalã a institutelor seculare, publicatã în revista Incontro, vã citez, pe scurt, câteva fragmente: „Nouã, femeilor consacrate, ni se cere, în timp ce exprimãm luminozitatea «vieþii evangheliei», o lecturã inteligentã ºi plinã de iubire a «semnelor timpului», sub semnul caritãþii care se oferã, proprie institutelor seculare, care se consumã pe strãzile lumii, printre oameni, cu inima ucenicelor lui Cristos”.

Suntem îndemnate sã mergem pe calea «samariteanului», cea plinã de compasiune, nu spre o perfecþiune tehnicã ºi profesionalã fãrã emoþie; suntem îndemnate sã învãþãm slujirea smeritã la ºcoala lui Cristos, sub semnul secularitãþii, ca o capacitate de a «pãzi ºi a primi sub semnul blândeþii», în locurile în care ne aflãm zi de zi. Consacrarea noastrã ne angajeazã sã fim: – martore ale uimirii – adicã femei ce ºtiu sã se minuneze de «Vestea cea Bunã» a evangheliei lui Isus Cristos ºi ºtiu sã se bucure recunoscând traseele pe care le cere ospitalitatea lui, trãite cu pasiune ºi statornicie; – femei ale îndurãrii ºi blândeþii – care privesc spre lume ºi o îmbrãþiºeazã, crezând ºi sperând în resursele ei cele mai bune;

4

Calea cea micã

– femei ale înþelepciunii – zidindu-ne viaþa spiritualã ca proces al ascultãrii faþã de Duhul Sfânt, dar ºi de deschidere disponibilã faþã de cãile Duhului, pentru a fi în stare sã trasãm drumuri noi de credinþã, printre ambiguitãþile ºi incertitudinile culturilor contemporane; – femei ale gestului umil al semãnãtorului – îndemnate la curajul de a pomi mereu de la capãt. Este vremea rãspunsurilor smerite, pentru situaþia ºi clipa ce ne-a fost datã sã o trãim, rãspunsuri care, asemenea plãmezii, s-au încorporat în aluatul celorlalte vocaþii care alcãtuiesc Biserica; – femei ale Bisericii – pentru a pãstra vie amintirea raportului fundamental al vieþii consacrate cu viaþa Botezului: «starea de viaþã constituitã de profesiunea sfaturilor evanghelice, chiar dacã nu þine de structura ierarhicã a Bisericii, se aflã totuºi în legãturã nezdruncinatã cu viaþa ºi sfinþenia ei» (LG 44). Aºadar, vocaþia noastrã trebuie socotitã o carismã fundamentalã pentru viaþa Bisericii; ar fi de negândit ca viaþa consacratã sã nu simtã împreunã cu Biserica. Este de mare preþ legãtura cu episcopul Romei, papa, semn vizibil al unitãþii cultivate, iubite ºi trãite.

Este vorba de un program foarte angajant; rugãciunea trebuie sã însoþeascã neîncetat drumul nostru spiritual ºi uman. Rugãciunea, ca experienþa unei predãri necondiþionate, a unui abandon plin de încredere ºi în care fiinþa noastrã intrã în legãturã cu Dumnezeu. În aceste clipe de calm, de liniºte, se realizeazã dialogul ºi ascultarea: sã-l privim pe Dumnezeu, dar mai ales sã ne simþim priviþi de el, sã ne lãsãm prinºi ºi duºi de mânã, ca niºte copii în mâinile tatãlui”. Închei cu câteva idei luate tot din revista Incontro, nr. 6/2014: „Nu-l putem întâlni pe Isus pentru a-l cunoaºte, a-l iubi, a-l imita, fãrã a recurge neîncetat, statornic, la evanghelie, fãrã ca aceastã neîncetatã recurgere sã facã parte din noi. Când þinem evanghelia în mânã, ar trebui sã ne gândim cã acolo locuieºte Cuvântul, care vrea sã devinã Trup în noi, punând stãpânire pe noi, deoarece, cu Duhul sãu inserat în duhul nostru, noi îl facem sã retrãiascã într-un alt loc, în alt timp, în altã societate umanã. Evanghelia a devenit nu doar cartea Domnului celui viu, ci ºi cartea Domnului ce trebuie trãitã”.

Maria este icoana ascultãrii rodnice a Cuvântului, ne îndeamnã sã-l primim, sã-l pãzim ºi sã-l meditãm neîncetat: sã-i cerem ei sã ne ajute!

Maria-Teresa Candian

Nr. 27

Discipole ale celui înviat,

asemenea Mariei Magdalena

Pentru a fi discipole a celui înviat, întâi de toate trebuie sã trãim realitatea învierii în fiinþa noastrã. Maria Magdalena ºi femeile sfinte, care veneau ca sã isprãveascã îmbãlsãmarea trupului lui Isus, au fost cele dintâi care l-au întâlnit pe cel înviat. Aºadar, femeile au fost primele mesagere ale Învierii lui Cristos pentru apostoli.

(Lc 24,9-10). Asemenea lor ºi noi terezinele suntem chemate în a vesti învierea oriunde ne-am afla. Facem acest lucru, atunci când în familie, în parohie sau societate vestim prin viu grai, dar mai ales prin faptã minunãþiile Domnului. Învierea constituie, înainte de toate, confirmarea a tot ceea ce a fãcut ºi a învãþat Cristos. Învierea lui Cristos este împlinirea fãgãduinþelor Vechiului Testament ºi ale lui Isus însuºi din timpul vieþii sale pãmânteºti.

Mã voi opri asupra acestui eveniment real care a demonstrat cã Isus este cu adevãrat Fiul lui Dumnezeu. În Vechiul Testament învierea morþilor a fost revelatã de Dumnezeu poporului sãu în mod progresiv. Profetul Daniel vorbeºte despre învierea universalã a celor buni ºi a celor rãi (Dan 12,2). Speranþa învierii îi însufleþeºte pe cei buni în încercãri ºi suferinþe ºi îi ajutã sã rãmânã fideli legii lui Dumnezeu. Acest lucru îl mãrturisesc ºi fraþii Macabei în timp ce erau torturaþi ºi uciºi (2Mac 7,9-13). În Noul Testament învierea este adevãrul cel mai puternic afirmat. Isus afirmã despre sine: „Eu sunt învierea ºi viaþa!” (In 11,25) Învierea morþilor a fost tema centralã în predicile ºi în scrisorile sfântului Paul (Fap 26,8). Învãþãtura tradiþionalã a Bisericii despre înviere afirmã cã toþi oamenii vor învia, ºi cei buni ºi cei rãi. Fiecare va învia cu unicul trup pe care l-a avut în viaþã, va fi un trup, s-ar putea spune spiritualizat. Însã trupurile noastre pot fi spiritualizate chiar din viaþa pãmânteascã, atunci când prin sfânta Euharistie înviem la o viaþã nouã în Cristos Isus.

Cum putem face acest lucru noi terezinele? În spiritul celor spuse trebuie sã înþelegem menirea noastrã misionarã. La înãlþarea la cer, Cristos le spune apostolilor: ,,Mergeþi în lumea întreagã ºi vestiþi evanghelia la toatã fãptura”. Aceasta este menirea noastrã pe pãmânt de a împãtãºi vestea cea bunã adusã de Isus în urmã cu 2000 de ani. Avem rolul ºi datoria moralã în acelaºi timp de a depune mãrturie despre viaþa lui Isus în orice loc, aºa cum au fãcut apostolii imediat dupã ce el s-a înãlþat la cer. Trebuie sã vestim tuturor cã Isus este prezent în Euharistie, este prezent în cuvânt, este prezent în cei mai mici, este prezent în durere, este prezent în Bisericã. În aceste prezenþe însã, în general, pe el îl descoperã numai credincioºii. Necredincioºii atunci îl descoperã, dacã El trãieºte într-un creºtin ºi mai ales dacã trãieºte într-o comunitate a lui Cristos.” Dupã aceasta vã vor cunoaºte toþi cã sunteþi discipolii mei, dacã aveþi dragoste unii faþã de alþii” (In 13,35).

Trebuie sã vestim Evanghelia nu numai cu cuvântul, dar si cu iubirea faþã de cei din jur, aºa cum ne-a demonstrat sfânta Tereza a Pruncului Isus în misiunea sa scurtã desfãºuratã aici pe pãmânt. ªtim cu toþii cã ea este ºi patroana misionarilor, cã ea a fost o misionarã prin felul ei de a fi, de a trãi ºi de a face bine tuturor. Chiar dacã nu a ajuns în þãrile de misiune (visul ei din copilãrie), totuºi prin felul de a se raporta la cei din jur, prin faptele ei caritabile o putem considera o discipolã a celui înviat.

aprilie 2 015

Calea cea micã

Reuºim acest lucru ºi noi, doar atunci când preocupãrile noastre zilnice sunt în concordanþã cu menirea noastrã de terezine: slujirea lui Cristos ºi a Bisericii. Putem împlini aceastã menire prin acþiunile noastre din viaþa de zi cu zi: rugãciune, Spovadã, Împãrtãºanie, sfânta Liturghie zilnicã, fapte de milostenie trupeascã ºi sufleteascã. Suntem chemate de a transmite tuturor bucuria minunatã ºi mângâietoare a învierii lui Isus.

Binele tinde mereu sã se comunice. Fiecare experienþã autenticã de adevãr ºi de frumuseþe încearcã sã se dezvolte prin ea însãºi ºi fiecare persoanã care trãieºte o eliberare profundã dobândeºte o sensibilitate mai mare în faþa necesitãþilor celorlalþi.

Putem fi discipole ale celui înviat atunci când suntem sarea pãmântului ºi lumina lumii. Dacã retrãim bucuria credinþei primite la Botez atunci se aprinde în noi dorinþa de a o transmite ºi altora. „Iubirea lui Cristos ne zoreºte” spune sfântul Paul. Astfel, trebuie sã dãm rãspuns la câteva întrebãri care fac parte din viaþa noastrã, din misiunea noastrã de terezine: 1. Trãieºte în tine bucuria creºtinismului? ªi dacã da, ai înþeles cã viaþa cu Cristos este o viaþã deplinã: forma de viaþã a iubirii, a fraternitãþii universale? Ai înþeles cã, dacã cineva ajunge la Cristos, acela gãseºte viaþa umanã deplinã?

2. Ai fãcut ceva pentru a-i conduce pe alþii la bucuria vieþii în Cristos? Dacã nu, atunci sã faci cercetarea cugetului! Pentru cã aceasta înseamnã cã evanghelia nu a pãtruns în adâncul sufletului tãu, sau cã nu simþi destulã iubire, rãspundere faþã de semenul tãu. În acest caz, mai întâi trebuie sã aprinzi în tine iubirea de Dumnezeu ºi de oameni. Atunci vei resimþi chemarea ta.

3. Porneºte: - Sã mergi între semenii tãi în aºa fel încât Isus sã trãiascã ºi sã activeze în tine.

- Priveºte la toatã lumea aºa, ca la copilul lui Dumnezeu, fratele lui Cristos. Sã vezi în fiecare om câte un candidat pentru viaþa dumnezeiascã.

- Iubeºte! Sã te faci una cu semenii tãi!

- Angajeazã-te sã faci sacrificii pentru ca alþii sã se converteascã.

Sfânta Scripturã ne vorbeºte de trei feluri de mãrturii despre Dumnezeu: - vestirea Cuvântului; - faptele de mãrturie ale vieþii; - mãrturia comunitãþii („ca ei sã fie una…încât sã recunoascã lumea cã tu m-ai trimis”…) În continuare voi reda câteva idei din scrisoarea pastoralã a PS Petru Gherghel despre Anul Vieþii Consacrate.

Anul Vieþii Consacrate este un moment important pentru evanghelizarea propriei vocaþii ºi pentru mãrturisirea frumuseþii de a-l urma pe Cristos în multiplele forme în care se exprimã viaþa consacratã. Este o fericitã ocazie de a trezi lumea cu mãrturia lor profeticã ºi cu prezenþa lor în „periferiile existenþiale ale sãrãciei ºi gândirii. Anul Vieþii Consacrate trebuie sã aibã la bazã trei dimensiuni sau cuvinte cheie: evanghelie, profeþie ºi speranþã, care sã arate lumii cine sunt ºi ce rol au persoanele consacrate în viaþa Bisericii ºi a societãþii. Persoanele consacrate: a) vestesc lumii evanghelia, vestea cea bunã - sunt un ferment al noii evanghelizãri, b) dau mãrturie, ca o profeþie, despre realitãþile vieþii veºnice, spre care toþi se îndreaptã ºi c) reprezintã un adevãrat model de speranþã cã tot ceea ce ne-a fost promis se va realiza în ciuda tuturor dificultãþilor ºi obstacolelor din societatea de azi.

5

Anul Vieþii Consacrate va trebui, aºadar, sã fie un adevãrat sprijin pentru persoanele consacrate, care, dispunând de o aºa de mare ºi nobilã chemare, sã devinã mai conºtiente de frumuseþea urmãrii lui Cristos, iar, în al doilea rând, acest an trebuie sã fie o ocazie prin care toate persoanele consacrate sã spunã lumii, fãrã pretenþii de superioritate ºi fãrã complexe de inferioritate, frumuseþea vieþii consacrate.

Sfântul Pãrinte papa Francisc, adresându-se tuturor creºtinilor, dar mai ales persoanelor consacrate, în ziua de 2 februarie 2014 a þinut sã scoatã în evidenþã care este rolul tuturor consacraþilor ºi înþelesul oferirii de sine lui Dumnezeu al celor ce au ales practicarea voturilor, adicã sã aparþinã lui Dumnezeu în mod deplin ºi exclusiv.

Este vorba de o oferire de sine însuºi lui Dumnezeu care se aplicã fiecãrui creºtin, pentru cã toþi suntem consacraþi lui prin Botez, dar mai ales care le revine, în mod cu totul deosebit, cãlugãrilor ºi cãlugãriþelor, precum ºi laicilor consacraþi, care, cu practicarea voturilor, aparþin lui Dumnezeu în mod deplin ºi exclusiv.

Persoanele consacrate „sunt semn al lui Dumnezeu” în diferite locuri ale vieþii, sunt plãmadã pentru creºterea unei societãþi mai drepte ºi fraterne, sunt profeþie de împãrtãºire cu cei mici ºi cei sãraci. Astfel înþeleasã ºi trãitã, viaþa consacratã ne apare tocmai cum este ea realmente: este un dar al lui Dumnezeu, un dar al lui Dumnezeu oferit Bisericii, un dar al lui Dumnezeu oferit poporului sãu! Fiecare persoanã consacratã este un dar pentru poporul lui Dumnezeu aflat în drum. Existã multã nevoie de aceste prezenþe, care întãresc ºi reînnoiesc activitatea rãspândirii evangheliei, a educaþiei creºtine, a caritãþii faþã de cei mai nevoiaºi, a rugãciunii contemplative; activitatea de formare umanã, de formare spiritualã a tinerilor, a familiilor; angajarea pentru dreptate ºi pace în familia umanã.

Biserica ºi lumea are nevoie de aceastã mãrturie a iubirii ºi a milostivirii lui Dumnezeu. Consacraþii, cãlugãrii, cãlugãriþele sunt mãrturia cã Dumnezeu este bun ºi milostiv. De aceea este necesar sã se valorizeze cu recunoºtinþã experienþele de viaþã consacratã ºi sã se aprofundeze cunoaºterea diferitelor carisme ºi spiritualitãþi. Trebuie sã ne rugãm pentru ca mulþi tineri sã rãspundã da Domnului care îi cheamã sã se consacre total lui pentru o slujire dezinteresatã a fraþilor; sã îºi consacre viaþa pentru a sluji lui Dumnezeu ºi fraþilor.

Pentru toate aceste motive, aºa cum a fost anunþat deja, anul 2015, este dedicat în mod special vieþii consacrate.

Sã încredinþãm aceastã iniþiativã mijlocirii Fecioarei Maria ºi sfântului Iosif, care, ca pãrinþi ai lui Isus, au fost primii care au fost consacraþi de el ºi ºi-au dãruit lui viaþa”.

Mariana Cornea (Huºi)

6

Calea cea micã

Nr. 27

Credincioase cuvântului, asemenea Mariei din Nazaret Viaþa consacratã - urmarea „sfaturilor evanghelice” În Biserica primarã, primii creºtini nu au cunoscut aceastã noþiune de viaþã consacratã. Pentru toþi creºtinii exista o singurã cale de viaþã de credinþã: urmarea Domnului Isus. De altfel, aceastã cale este aceeaºi ºi pentru noi, creºtinii de azi. De-a lungul istoriei, Sfânta Scripturã, mai ales evanghelia, i-a orientat pe oameni spre multiple forme de viaþã inspirate de iubirea Domnului. Evangheliºtii ne vorbesc ºi nouã celor de astãzi, prezentându-ne cuvintele lui Isus despre comunitate, mai ales atunci când însuºi Isus vestea celor ce-l ascultau, patima, moartea ºi învierea sa. În felul acesta Isus vrea ca nu numai discipolul ca persoanã, dar comunitatea însãºi sã înþeleagã care este sensul pascal al crucii Domnului. Astfel, fiecare dintre credincioºi trebuie sã-ºi asume în viaþa personalã ºi în cea a relaþiilor cu ceilalþi, acest sens pascal, iar urmarea va fi crearea unor comunitãþi cu adevãrat evanghelice.

Carisma noastrã. Aici trebuie sã ne referim la viaþa Companiei noastre: promisiunile, angajamentul ºi voturile noastre. Atunci când declarãm cã vom urma „sfaturile evanghelice”, sã nu facem aceasta numai la nivel declarativ, ci sã ne trãim viaþa cu un spirit nou, sã devenim „sare”, „luminã” ºi „plãmadã” pentru lume. Esenþa vieþii noastre consacrate, ca persoane laice consacrate, constã în aceea cã trebuie sã o privim ca pe o „noutate a vieþii consacrate astãzi” la care face referire papa Francisc în scrisoarea sa.

Orice institut de viaþã consacratã se naºte în Bisericã.

Carisma institutului nostru este deci o realitate a Bisericii, aparþine vieþii ºi sfinþeniei Bisericii ºi trebuie aºadar susþinutã ºi promovatã. Toate trebuie sã ne aducem contribuþia, trãind intens carisma, participând la viaþa institutului, practicând dragostea frãþeascã unele faþã de altele, îndeplinindu-ne în modul cel mai bun posibil datoriile. Este foarte important sã avem în vedere situaþia de azi a Bisericii, nevoile ºi posibilitãþile acestui moment, înfãptuind alegeri concrete de a fi, prin ceea ce facem, de folos Bisericii zilelor noastre.

Fecioara Maria: slujire ºi credinþã, modelul nostru Unii dintre Sfinþii Pãrinþi, comentând fragmentul din Cartea Regilor, cap. 17 (...) vãd în noriºorul care apare la orizont, pe Fecioara Maria care vine, rãsare din mare ºi poartã cu sine harul lui Dumnezeu, pe Fiul sãu care a adus acea ploaie multdoritã, apã vie ºi mântuitoare. Dacã privim la sfânta Familie din Nazaret, putem spune cã Fecioara Maria, alãturi de Isus ºi Iosif a trãit ca o consacratã secular pentru cã a experimentat cu adevãrat toate situaþiile umane, dar în strânsã unire cu Dumnezeu Tatãl.

Astfel, Maria din Nazaret ne este pildã vie.

Noi, persoanele consacrate secular, suntem chemate sã dãm mãrturie despre iubirea pãrinteascã a lui Dumnezeu revelatã de Isus Cristos în viaþa noastrã de zi cu zi, fãrã sã ne lãsãm sufocate de lucrurile lumeºti, conºtiente pe deplin de sãrãcia ºi limitele noastre, dar cu încredere deplinã în ajutorul lui Dumnezeu pentru a putea trãi cu multã sfinþenie sfaturile evanghelice.

Fecioara Maria a excelat în toate virtuþile cu care a înzestrat-o Dumnezeu cum ar fi: castitatea, dezlipirea inimii de tot ceea ce nu este Dumnezeu, ascultarea, încrederea deplinã în cuvântul lui Dumnezeu etc. Sfântul Ioan Gurã de Aur spunea: „Maria întrece în perfecþiune cerul ºi pãmântul”.

Surorile Institutului sunt chemate la slujirea Bisericii ºi la slujirea fraþilor, sã fie ziditoare ale unitãþii în cãutarea unirii creºtinilor. Ne confruntãm adesea cu fel de fel de evenimente grele în viaþã. Fecioara Maria ne este model pentru fiecare dintre noi, ne dã puterea de a depãºi acele momente, speranþa cã orice neplãcere are ºi o rezolvare frumoasã atunci când ea (speranþa) este susþinutã de rãbdare ºi încredere în Dumnezeu.

Momente dificile: a. nedreptate socialã, azi ca ºi în viaþa Mariei Isus, fiul Mariei, fãcuse numai bine ºi totuºi oamenii l-au dus la moarte. Cum trece Maria prin aceastã încercare?

Unii teologi susþin cã Maria, dupã ce Isus a murit, a fost singura persoanã de pe pãmânt care nu ºi-a pierdut speranþa ºi credea în continuare cã fiul sãu, deºi murise, este adevãratul Mesia. Pentru aceasta putem spune cã fecioara Maria ne este un adevãrat învãþãtor, un mentor în acceptarea voinþei lui Dumnezeu. b. momente de necredinþã care se manifestã în jurul nostru, mai ales la persoanele dragi Aceste momente reprezintã pentru cel credincios o durere. Sã-i oferim lui Dumnezeu aceastã durere sufleteascã pe care sã o acceptãm, sã o depãºim, sã întreþinem în noi speranþa vie cã nimic nu se petrece în lume fãrã încuviinþarea lui Dumnezeu, cã toate au un scop bine cunoscut de Dumnezeu. Vom depãºi orice dificultate întâlnitã în viaþa noastrã, rãmânând credincioase cuvântului, asemenea Mariei. Trebuie sã devenim pe deplin convinse cã Fecioara Maria e plinã de orice virtute, cu carisma ei ºi ne oferã toate harurile.

Adesea sã meditãm asupra „slujirii” Mariei: - slujirea Mariei trebuie contemplatã în misterul Bunei - Vestiri unde ea, fecioara, devine mamã ºi este chematã sã-l slujeascã pe Fiul sãu, chiar primindu-l în sânul ei, deci lãsând ca Dumnezeu - Fiul sã locuiascã în trupul ei. Pentru noi, prima slujire este sã purtãm în noi Sfânta Treime.

Cuvântul „sãlãºluieºte” în noi, iar Maria i-a dat o atenþie deosebitã.

- slujirea Mariei o contemplãm ºi în „Neprihãnita Zãmislire”. Fecioara Maria, creaturã nepãtatã îºi pãstreazã fiinþa fãrã de pãcat în ciuda suferinþelor ºi durerilor prin care a trecut, împreunã cu Iosif nu s-au descurajat, ci ºi-au pãstrat credinþa vie, având mereu speranþã. ªi noi care suntem mereu lovite de pãcatele proprii ºi cele ale celor din jur ºi de rãutatea lor sã fim slujitori buni acolo unde suntem, chiar dacã noi, oamenii suntem vulnerabili pãcatului.

Pentru meditaþia personalã ne putem gândi la vizita Mariei la Elisabeta, nunta din Cana sau la multe alte momente în care Maria slujeºte. Sã nu uitãm: Maria ne este mamã adevãratã, ea ne ocroteºte cu acoperãmântul ei, scapularul carmelitan ne ascultã, ne ajutã, ne mângâie. ªi noi putem face toate aceste lucruri în familie, acolo unde locuim ºi deja o imitãm pe Maria ºi milostivirea ei. Sã-i cerem mereu ajutorul: Rugãciune: Marie, maicã îndureratã, care ai bãut paharul amar al suferinþei, pe care þi l-a încredinþat Dumnezeu, fii alãturi de noi atunci când durerea ne doboarã, când suntem apãsaþi de boalã, de moarte, de singurãtate... Marie învaþã-ne sã acceptãm mereu planul ºi voinþa lui Dumnezeu.

Asemenea þie, dacã vom depãºi cu bine Vinerea Mare, vom ajunge sã ne bucurãm din plin ºi de Duminica Învierii.

Amin.

Elena Matei (Bacãu)

aprilie 2 015

Calea cea micã

7

Îmbrãþiºarea cu dragoste a rãnilor lumii ºi ale Bisericii Fericire ºi înþelepciune „Fericit este omul care a gãsit înþelepciunea ºi care a dobândit priceperea, cãci e mai bunã câºtigarea ei decât argintul ºi rodul ei e mai de preþ decât aurul curat. Ea e mai scumpã decât mãrgãritarele ºi toate nestematele nu-i pot sta alãturi” (Prov 3,13-15). ªi dacã ni se pare dificil sã obþinem de la Dumnezeu „înþelepciunea care ºade alãturi de el pe tron”, ca sã putem fi fericiþi, Isus ne aratã cum anume putem fi fericiþi, „ocolind” (în aparenþã doar) problema înþelepciunii. „Fericiþi cei sãraci în duh,/pentru cã a lor este împãrãþia cerurilor. / Fericiþi cei care plâng, /pentru cã ei vor fi consolaþi. / Fericiþi cei blânzi, / pentru cã ei vor moºteni pãmântul. / Fericiþi cei cãrora le este foame ºi sete de dreptate/ pentru cã ei vor fi sãturaþi. / Fericiþi cei milostivi, / pentru cã ei vor afla milostivire. / Fericiþi cei cu inima curatã, / pentru cã ei îl vor vedea pe Dumnezeu. / Fericiþi fãcãtorii de pace, / pentru cã ei vor fi numiþi fii ai lui Dumnezeu. / Fericiþi cei persecutaþi pentru dreptate, / pentru cã a lor este împãrãþia cerurilor. / Fericiþi sunteþi când vã vor insulta, vã vor persecuta ºi, minþind, vor spune împotriva voastrã tot rãul din cauza mea.

Bucuraþi-vã ºi tresãltaþi de veselie, cãci rãsplata voastrã mare este în ceruri” (Mt 5,3-12). Textul Fericirilor din Predica de pe Munte are ca substrat dobândirea înþelepciunii, fiindcã numai în condiþiile înþelepciunii divine omul se poate bucura de situaþiile menþionate în text. Dar înþelepciunea înseamnã inteligenþã + bunãtate, adicã „ascuþimea minþii” + iubire – altfel spus, înþelepciunea este inteligenþa minþii + inteligenþa inimii. ªi dacã inteligenþa minþii este datã din naºtere ºi nu prea se poate modifica la voinþã, inteligenþa inimii, adicã iubirea, stã în puterea fiecãruia din noi. În puterea credinþei. Pentru cã „Dumnezeu este iubire ºi cine rãmâne în iubire rãmâne în Dumnezeu, iar Dumnezeu rãmâne în el. Prin aceasta ajunge la desãvârºire iubirea în noi: (sã avem încredere în ziua judecãþii, pentru cã aºa cum este el, aºa suntem ºi noi în lumea aceasta)”. (1In 4,16-17).

Indiferenþã ºi pesimism De fapt, atât rãnile personale cât ºi rãnile lumii de aici provin din lipsa credinþei ºi indiferentismul religios. „Sfârºitul lumii începe cu indiferenþa” se spune. Edificatoare în acest sens este opinia biopsihologului Nigel Barber, care, în cartea sa „De ce ateismul va înlocui religia?” apreciazã cã religia se menþine numai în þãrile sãrace ºi la oamenii sãraci, în timp ce în þãrile dezvoltate, unde nivelul de trai este superior ºi bolile grave sunt rare (sâc!) religia tinde sã disparã, astfel încât, pânã în anul 2041 – estimeazã autorul, religia va dispãrea complet (articol apãrut în Psychology Today, în 2013). Autorul nu menþioneazã însã nimic despre incidenþa în creºtere a suicidului, consumului de droguri, bolilor degenerative ºi SIDA tocmai în þãrile dezvoltate.

Pe de altã parte, la a 45-a ediþie a Forumului Economic Mondial de la Davos (Elveþia) care a avut loc în decembrie 2014, zeci de ºefi de state ºi 2.500 de lideri de afaceri s-au reunit pentru a gãsi o soluþie la ceea ce ei numesc „pesimismul mondial”. „Lumea nu duce lipsã de rãni care trebuie bandajate” au afirmat ei. Aceste rãni, în viziunea celor de la Davos, sunt: terorismul, Ebola, criza economicã, atacurile cibernetice, criza din Ucraina, schimbãrile

climatice, dar mai ales, pesimismul – „care a devenit prea mult starea de spirit a timpurilor noastre” – a spus Klaus Schwab, fondator ºi preºedinte executiv al Forului Economic Mondial. El a subliniat cã „tema este, în parte, despre crearea condiþiilor pentru refacerea încrederii în viitorul lumii” prin proiecte de finanþare, de reducere a sãrãciei ºi protejare a mediului. Nu se menþioneazã nimic despre religie. ªi este, poate, semnificativ faptul cã dintre participanþii la Davos, 27% provin din Statele Unite, câte 10% din Elveþia ºi Marea Britanie, în timp ce delegaþia rusã ºi cea chinezã reprezintã câte 2% din total – ceea ce ar putea veni în sprijinul studiului biopsihologului menþionat.

Numai cã Forumul noteazã cu îngrijorare pesimismul lumii actuale, „rãnile care trebuie bandajate” ºi refacerea încrederii în viitor, dar tocmai despre credinþã nu menþioneazã nimic.

Identificarea de sine ºi trezirea inimii Înainte de a ne preocupa de rãnile lumii, este necesar sã ne vindecãm pe noi înºine – ºi aceasta, nu din preocupare excesivã pentru sine – ca sã nu spunem „egoism”, ci pentru cã numai atunci când am dobândit liniºtea interioarã putem vedea în mod clar ºi ajuta în rezolvarea problemelor celorlalþi: „Dacã vrei sã schimbi lumea, începe cu tine” spunea Mahatma Gandhi. Dar cum ? – o sã ne întrebãm. ªi eu sufãr, ºi eu sunt copleºit de griji, am o mulþime de probleme de rezolvat etc. etc. – astea sunt rãnile mele. Dar o problemã nu poate fi rezolvatã acþionând de pe acelaºi

8

Calea cea micã

nivel la care a apãrut. Trebuie o instanþã superioarã care s-o rezolve – ºi aceasta este inima noastrã. Altfel spus, este necesar sã ne trezim inima: prin credinþã.

Fiecare dintre noi îºi afirmã credinþa, dar întotdeauna este loc de mai mult ºi mai bine, pentru cã trebuie fãcutã diferenþa între a crede cu inima, a vorbi cu Dumnezeu cu inima, a vorbi cu ceilalþi despre Dumnezeu cu inima – ºi recitarea mecanicã a rugãciunilor. Se spune cã, într-o dimineaþã, sfântul Petru l-a gãsit pe bunul Dumnezeu lângã un sac cu seminþe de diferite forme, culori, miresme ºi mãrimi, pe care Pãrintele nostru le cojea. Unele erau mari ºi seci, ºi mai aveau ºi coaja tare. Altele – dimpotrivã ºi tot aºa. „Bine, Doamne, îi spuse sfântul Petru – dar tu ºtii deodatã despre ce fel de seminþe e vorba. De ce nu le arunci pe cele goale ?! – Fiindcã – rãspunse bunul Dumnezeu – vorbele, chiar aºa, goale, cum sunt - se adunã ºi ele, una lângã alta ºi cândva, vor oglindi ºi ele cuvântul, ºi vor reuºi sã încãlzeascã inima celui care le recitã ºi sã-l trezeascã din somn. Din somnul raþiunii ºi din somnul inimii. ªi dacã ar ºti cât e de simplu: e de ajuns sã simþi mãcar o datã, în inima ta, plinã de bucurie, nevoia de a spune: „Mulþumesc, Tatã !”

Bine, o sã spunem – dar noi nu suntem treziþi? Ce mai e ºi asta? Pãi, ne asemãnãm cu personajul din urmãtoarea istorioarã: Ceasul arãta deja 8 trecute, dimineaþa. Tatãl bate la uºa fiului: „Jamie, trezeºte-te, spalã-te, îmbracã-te repede ºi du-te la ºcoalã. Hai, Jamie!” „Da’ nu vreau! Nu mã duc la ºcoalã! De ce?! Uite, îþi dau trei motive: 1. mã plictisesc; 2. copiii mã tachineazã; 3. urãsc ºcoala!” „Ei bine”, spuse tata. „Las’ cã-þi dau eu trei motive pentru care trebuie sã mergi la ºcoalã: 1. e responsabilitatea ta; 2. ai 45 de ani; 3. eºti directorul ºcolii”.

Responsabilitatea noastrã, ca persoane consacrate, este tocmai „trezirea inimii”.

Inima se aseamãnã cu o sãmânþã de la floarea numitã „Blue Bird”: lãsatã singurã în pãmânt, încolþeºte abia dupã ani ºi ani de zile; dacã este rãzuitã de grãdinar, pusã în apã ºi apoi rãsãditã, încolþeºte dupã doi ani; dar dacã este aruncatã în acid sulfuric, apoi scoasã ºi aruncatã în apã fierbinte, pe urmã în apã rece ºi apoi rãsãditã – încolþeºte ºi înfloreºte în urmãtoarea lunã. Ne putem trezi inima repetând la nesfârºit rugãciunile, dar nu rugãciuni seci sau fãcute „de mântuialã” - fiindcã nu au valoare, sau depunând efort de înþelegere ºi cunoaºtere, sau viaþa ne aruncã în necazuri care ne trezesc. Sunt „încercãrile” despre care se vorbeºte.

De fapt, pe cât e de simplu, pe atât e de dificil: „trezirea inimii” înseamnã iubirea necondiþionatã. A manifesta iubire indiferent de felul în care suntem priviþi, sau

Nr. 27

cum ne sunt interpretate vorbele, a ºti sã-i acorzi celuilalt prioritate ºi mai ales, a nu-l judeca; a cãuta sã înþelegem ceea ce se aflã în profunzimea unei persoane, a unei mulþimi, a unor acte ºi acþiuni - aceasta înseamnã a ne transforma noi înºine, prin voinþa de transformare, prin meditaþie, prin credinþã - ca sã putem transforma lumea. Aceasta înseamnã a-l întâlni pe Dumnezeu. „Pe chipul trecãtorilor se aflã planul lui Dumnezeu / Iar abisul sãu curge îndãrãtul vieþii cotidiene” - scria sfântul papã Ioan Paul al II-lea. În nici un alt secol, probabil, nu s-a vorbit mai mult despre iubire, despre caritate, despre milostivire ºi ajutorarea semenilor – decât acum, în plin terorism, urã, crime, boli, sãrãcie, rãzboi; în plin pesimism, indiferenþã, abulie, alienare. Aceasta este lumea pe care trebuie s-o privim cu ochii lui Dumnezeu, ca sã-l întâlnim pe Dumnezeu. Aceasta este lumea pe care suntem datori sã o vindecãm. Dar mai întâi, este necesar sã ne identificãm noi înºine în raport cu cei din jur: „Dacã Eu sunt Eu fiindcã Tu eºti Tu, Iar Tu eºti Tu fiindcã Eu sunt Eu, Atunci Eu nu sunt Eu ºi nici Tu nu eºti Tu. Dar dacã Eu sunt Eu fiindcã Eu sunt Eu ªi Tu eºti Tu fiindcã Tu eºti Tu, Atunci Eu sunt Eu ºi Tu eºti Tu” (Rabbi Menachem Mendel din Kotzk) Altfel spus, fiecare suntem unici în univers ºi nu existãm decât prin esenþa divinã din noi. Ne raportãm la ceilalþi nu în maniera ataºamentului dezordonat : „nu pot trãi fãrã tine” etc., ci ajutându-i sã-ºi vindece rãnile.

Sã nu uitãm: Cauza rãnilor ºi bolilor noastre este ateismul sau indiferentismul religios sau puþina credinþã sau sciziunea între activitatea profesionalã ºi credinþã (personalitatea dublã) din falsa concepþie cã ºtiinþa ºi credinþa sunt opuse. „Convertiþi-vã ºi credeþi în Evanghelie!” rãsunã îndemnul cunoscut.

Aºadar, pornind de la identificarea de sine, sã ne trezim inima prin credinþã ºi sã recurgem la remediile cunoscute pentru a ne vindeca: iertare – iubire necondiþionatã milostivire.

Zi de zi ar trebui sã avem asupra noastrã, în inimã ºi în minte, cea mai puternicã armã, pavãzã ºi remediu pentru orice ranã, a tuturor ºi din toate timpurile: rugãciunea.

Sã avem curaj sã spunem cã, dacã în lume existã atât de multã suferinþã, aceasta se datoreazã nu numai violenþei celor rãi, cât mai ales, tãcerii celor buni.

Ecaterina Hanganu (Iaºi)

aprilie 2 015

Calea cea micã

9

• ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI •

Întrunirea naþionalã de toamnã Sunt fericitã cã mã aflu aici împreunã cu voi. Doresc, în primul rând, sã-l salut cu multã simtã ºi afecþiune pe PS Aurel Percã, mulþumindu-i din inimã pentru prezenþa sa, întotdeauna apreciatã, care ne bucurã ºi ne încurajeazã sã ne trãim cu fidelitate vocaþia noastrã.

Le mulþumesc ºi tuturor preoþilor prezenþi, pentru timpul care-l dedicã întrunirii noastre ºi pentru participarea lor constantã. În mod cu totul deosebit, mulþumirea mea se îndreaptã cãtre parohul acestei comunitãþi, Pãrintele Iacob Stolnicu ºi cãtre pãrintele vicar, pentru disponibilitatea lor ºi pentru colaborarea pentru buna reuºitã a acestei zile. În continuare, aº vrea sã scot în evidenþã câteva pasaje din discursul papei Francisc adresat persoanelor consacrate care trãiesc în lume. Sfântul Pãrinte pregãtise un discurs oficial, dar în ultimul moment a decis cã încurajãrile sunt mai eficace dacã vin direct din inimã. Le-a cerut, aºadar, celor prezenþi sã fie „revoluþionari” în societate ºi sã fie prezenþi în toate domeniile: în politicã, economie, educaþie, familie ºi „acolo unde e toatã miza”. A definit vocaþia noastrã ca fiind „fascinantã” tocmai pentru cã poate influenþa mântuirea, nu doar a unor persoane individuale, ci ºi a unor instituþii.

Institutele sculare - a spus papa - sunt un gest de curaj pe care Biserica l-a fãcut în 1947, prin constituþia apostolicã Provida Mater Ecclesia; este nevoie de curaj pentru a trãi sfaturile evanghelice în lume. Voi sunteþi, în acelaºi timp, persoane ce trãiesc în lume, dar care, în acelaºi timp, pãstreazã ºi o dimensiune contemplativã, atât faþã de Domnul, cât ºi faþã de lume.

Apoi le-a urat persoanelor consacrate laice sã pãstreze mereu aceastã atitudine: capacitatea de a ajunge mai departe, de a ajunge la inimã, în centru, acolo unde e toatã miza... Iar dacã vã vine ispita sã vã gândiþi: „Dar eu ce pot sã fac?”, sã vã amintiþi cã Domnul a vorbit de sãmânþã ºi de plãmadã; chiar într-o viaþã modestã, într-un gest mic, sãmânþa încolþeºte, plãmada face aluatul sã dospeascã.

Nu conteazã dacã vom vedea rezultatul abia când vom fi în Paradis.

În fine, papa Francisc ne-a îndemnat sã citim capitolul 11 din Scrisoarea cãtre Evrei ºi sã nu ne pierdem niciodatã „speranþa”. Apoi a mulþumit, recomandându-ne încã o datã sã fim „revoluþionari”. În discursul adresat celor prezenþi, papa ne-a atras atenþia cã, aºa cum Dumnezeu s-a fãcut om ºi noi trebuie sã încercãm sã ne identificãm cu cei cãrora vrem sã le ducem vestea cea bunã a lui Cristos.

Discursul integral se aflã pe site-ul nostru ºi vã recomand cu cãldurã sã-l citiþi.

Acum în încheiere, vreau sã vã mulþumesc tuturor, dragi surori, pentru cã aþi dat curs invitaþiei mele: împreunã cu voi mã simt foarte bine: Vã iubesc pe toate!

Este important sã ne întâlnim împreunã, pentru ca sã comunicãm ºi sã ne rugãm. Sã-i cerem noului fericit Anton Durcovici – de a cãrui splendidã zi a beatificãrii ne amintim cu emoþie vie – sã mijloceascã pentru noi ºi sã ne binecuvânteze calea, împreunã cu Maria, Fecioara speranþei, a fidelitãþii ºi a slujirii, precum ºi cu patroana noastrã, sfânta Tereza a Pruncului Isus.

Vã mulþumesc!

Maria-Teresa Candian

10

Calea cea micã

Nr. 27

• ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI •

Întâlnirea de toamnã

R e s p o n s abi l e l e t u t u r o r c o m u n i t ã þ i l o r d i n þ ar ã , d i n cadrul Institutului Secular „Sfânta Tereza a Pruncului Isus”, s-a au întâlnit în ziua de 29 noiembrie 2014, la Mãnãs tirea „Don Orione” din Iaºi, pentru un schimb de idei pe tema: „Noutatea vieþii consacrate astãzi, în lumina scriso rii papei Francisc Ziua a debutat cu cântarea Laudelor, dupã care a Maria Tereza, directoarea Institutului Secular „Sfânta Tereza a Pruncului Isus”, ne-a provocat prin cuvântul sãu dezvoltând tema: „Femei pe calea noutãþii Duhului”. Suntem chemate, prin consacrarea noastrã, sã fim credincioase sfinte, sã fim „sarea pãmântului ºi lumina lumii”. Duhul sfânt, care locuieºte în noi, ne îndeamnã sã ne apropiem de nevoile altora cu smerenie, cu simþ practic ºi mai ales cu o adevãratã iubire. Elena Matei (Bacãu) ne-a sugerat cã ºi noi, trebuie sã devenim „Credincioase Cuvântului, asemenea Mariei din Nazaret”. Maria, de la prima apariþie a Arhanghelului Gabriel a crezut în voinþa lui Dumnezeu ºi a spus cu dezinvolturã „Iatã roaba Domnului, fie mie dupã Cuvântul tãu”.

Este important sã rãmânem în Cuvântul Domnului, sã simþim ºi sã trãim bucuria Evangheliei ºi sã urmãm sfaturile apostolilor. Mariana Cornea (Huºi) a arãtat prin discursul sãu faptul cã noi putem deveni „discipole ale celui Înviat, asemenea Mariei-Magdalena”, iar Ecaterina Hanganu ne-a amintit cã terezinele sunt „sãrace în bucuria mântuirii, asemenea lui Miriam, sora lui Moise”. În creºtinism, mântuirea este Cristos, adicã recâºtigarea stãrii de sfinþenie, de desãvârºire a fiecãrui om. Miriam, sora lui Moise, exprimã încrederea neabãtutã în Cuvântul lui Dumnezeu. Ea ºtia cã va veni Mesia, la noi a ºi venit. În încheiere Teodora Pantazi a vorbit despre necesitatea de a ne trãi cu adevãrat carisma: slujirea lui Cristos ºi a Bisericii în lume. În anul 2015 dedicat persoanelor consacrate, sã încercãm toate sã rãspândim sãmânþa cea bunã chiar ºi acolo unde se încearcã cu tot zelul sã se desfiinþeze religia din ºcoli, sã se distragã atenþia copiilor de la cele sfinte prin toate exemplele negative, care ne înconjoarã

tot mai mult. Deci s-o urmãm pe fericita Tereza de Calcutta – curaj: „Viaþa noastrã trebuie sã strige mai tare decât vorbele!”

Sfânta Liturghie de la ora 11.30 a fost prezidatã de pr. prof. Eduard Soare, vice-rector la Institutul Teologic „Sfântul Iosif” din Iaºi, concelebranþi fiind rectorul aceluiaºi institut, pr. dr. Benone Lucaci, pr. dr. Anton Despinescu, spiritualul terezinelor din Iaºi, care a þinut ºi omilia ºi pr. Gabriel Bucur, paroh la Poiana Micului (Suceava).

Dupã masa de prânz s-au prezentat informaþii despre desfãºurarea exerciþiilor spirituale din iulie 2015, sub îndrumarea pr. prof. Cristinel Fodor, de la Institutul Teologic „Sfântul Iosif” din Iaºi. Înainte de încheierea zilei s-au discutat diverse probleme ce privesc buna desfãºurare a activitãþilor în toate comunitãþile din þarã în anul dedicat persoanelor consacrate.

Ziua s-a încheiat cu recitarea Vesperelor ºi cu cântece dedicate Fecioarei Maria ºi sfintei Tereza a Pruncului Isus.

Fondatorul nostru, venerabilul Aurelio Bacciarini aminteºte ºi astãzi tuturor terezinelor cã „toþi membrii se vor strãdui în mod deosebit sã mediteze evanghelia Domnului nostru Isus Cristos, comentat de autori pioºi… Este clipa când Duhul Sfânt îºi face glasul auzit: fericit sufletul ce ascultã cu luare-aminte chemãrile dumnezeieºti.”

Teodora Pantazi (Iaºi)

aprilie 2 015

Calea cea micã

11

• ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI •

Întâlnirea responsabilelor Responsabilele tuturor comunitãþilor din þarã, din cadrul au Institutului Secular „Sfânta Tereza a Pruncului Isus”, s-a întâlnit în ziua de 28 februarie 2015, la mãnãstirea „Don Orione” din Iaºi, pentru un schimb de idei pe tema „Tere zinele în centrul problemelor omeneºti”.

Au fost prezenþi Maria-Teresa Candian, directoarea institutului, împreunã cu pr. George Paºtiu, asistentul spiritual pentru surorile din România, veniþi de la Lugano, Elveþia.

Ziua a început cu cântarea Laudelor, dupã care pr. Georgio Paºtiu ne-a prezentat câteva direcþii pentru Anul Vieþii Consacrate.

Maria-Teresa Candian a arãtat, prin discursul sãu, „ce înseamnã a fi surori în Institutul Secular «Sfânta Tereza a Pruncului Isus»”. Zi de zi trebuie sã trãim prezentul cu pasiune, sã gustãm bucuria evangheliei, sã îmbrãþiºãm viitorul cu speranþã ºi sã pãºim pe „calea cea micã” cu încredere, sobrietate ºi veghere, ºtiind cã Domnul este mereu credincios ºi ne dãruieºte însutit. Fondatorul nostru, venerabilul episcop Aurelio Bacciarini, îndemna primele terezine din Lugano sã se „abandoneze în Dumnezeu, cu încredere filialã nelimitatã. Aceastã abandonare va fi cununa fiecãrui suflet în parte ºi a întregului institut”. Însãºi soarta institutului, cu abandonare copilãreascã, trebuie sã se sprijine pe hotãrârile Providenþei. În orice încercare, cuvântul de ordine sã fie: „Preasfântã inimã a lui Isus, am încredere în tine!” În continuare, Ana Toma din Huºi a vorbit despre „creativitate ºi capacitatea de a privi spre viitor”, iar Ecaterina Hanganu din Iaºi a conferenþiat despre felul cum vom putea „îmbrãþiºa cu dragoste rãnile lumii ºi ale Bisericii”. Vindecarea rãnilor lumii începe cu bandajarea rãnilor noastre ºi folosind: terapia prin iertare, terapia prin iubire ºi terapia prin milostivire apelând la cea mai puternicã armã, pavãzã ºi remediu pentru orice ranã: rugãciunea.

Elena Matei (Bacãu) ne-a arãtat câteva „modele de sfinþenie ca fidelitate faþã de Dumnezeu”.

Sfânta Liturghie a fost prezidatã de pr. Ciprian Bulai de la Institutul Teologic „Sfântul Iosif” din Iaºi, însoþit de pr. dr. Benone Lucaci, rectorul aceluiaºi institut, ºi alþi cinci preoþi din diferite parohii. Predica a fost þinutã de pr. prof. dr. Anton Despinescu, asistentul spiritual al terezinelor din Iaºi.

Dupã masa de prânz, la ora 14.00 s-au reluat lucrãrile cu noi informaþii, intervenþii ºi diverse lucrãri în plen.

Exerciþiile spirituale din acest an vor avea loc la Iaºi, la Seminarul „Sfântul Iosif”, în perioada 2-5 iulie 2015, sub îndrumarea pr. prof. Cristian Fodor (de la Institutul Teologic „Sfântul Iosif” din Iaºi).

Ziua s-a încheiat cu recitarea Vesperelor ºi cu cântece dedicate Fecioarei Maria ºi sfintei Tereza a Pruncului Isus.

Papa Francisc, vorbind liber la audienþa acordatã participanþilor la Conferinþa Italianã a Institutelor Seculare din 10 mai 2014, a spus: „Este important sã aveþi multã speranþã! Este un har pe care trebuie sã-l cereþi de la Dumnezeu neîncetat: speranþa care nu dezamãgeºte niciodatã! O speranþã care merge înainte!... ªi nu uitaþi: fiþi revoluþionari!”

Teodora Pantazi

12

Calea cea micã

Nr. 27

• ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI •

Vizita E.S. Joao Braz de Aviz

Cu ocazia Anului Vieþii Consacrate,, am avut bucuria de a participa la aceastã întâlnire de excepþie a persoanelor consacrate cu Eminenþa Sa cardinalul Joao Braz de Aviz însoþit de Excelenþele Sale, episcopul Petru Gherghel, episcopul Florian Crihãlmeanu, episcopul Anton Coºa ºi episcopul auxiliar Aurel Percã. Întâlnirea, activitãþile, celebrãrile au fost pline de bucurie, cãldurã familiarã ºi iubire, chiar dacã afarã a fost rece ºi a plouat. Prima zi, 18 aprilie, gazdã ne-au fost cãlugãrii carmelitani de la Mãnãstirea din Luncani, lãcaº drag inimii noastre, unde ne simþim mai aproape de Dumnezeu, alãturi de Isus ºi Mama noastrã cereascã!

Dupã prezentarea datelor statistice ale Vieþii Consacrate din lume ºi din þara noastrã fãcutã de PS Florentin Crihãlmeanu, pr. Cãtãlin Emilian - Preºedintele CSMR, citându-l pe sfântul Ioan Paul al II-lea din „Vita consecrata” a zis: „voi nu aveþi numai o glorioasã istorie de amintit ºi de povestit, ci ºi o mare istorie de construit”.

Eminenþa Sa Joao Braz de Aviz ne-a adus salutul ºi binecuvântarea papei Francisc, atât în calitatea de succesor al sfântul Petru cât ºi în calitate de frate consacrat.

Ne-a vorbit despre diferitele forme ale vieþii consacrate ºi despre miºcãrile ecleziale care vin sã completeze viaþa consacratã actualã.

Carismele vieþii consacrate trebuie respectate în lumina Conciliului Vatican II care spune în Lumen gentium cã: „Biserica este poporul lui Dumnezeu” ºi persoanele consacrate aparþin acestui popor. Radicalitatea Bisericii este a celor care vor sã fie apostoli ai lui Cristos. Structura Bisericii este formatã din ierarhie, persoane consacrate ºi laici.

Nucleul vieþii consacrate constã în cel puþin trei lucruri: 1. sã-l urmãm pe Cristos prin trãirea evangheliei, prin participarea la taina Euharistiei ºi viaþa comunitarã; 2. sã cunoaºtem ºi sã observãm cu fidelitate tradiþia spiritualã proprie fiecãrei familii religioase; 3. sã lãsãm trecutul, sã trãim prezentul în cultura actualã.

Despre formarea noastrã, cardinalul ne-a spus cã aceasta începe din sânul matern ºi continuã pânã la ultima suflare.

Zilnic avem de lucrat cu noi înºine pentru a ne maturiza, pentru a-l recreea pe Dumnezeu-Iubire în noi ºi între noi.

La 19 aprilie, întâlnirea a continuat la Iaºi, unde familia persoanelor consacrate s-a mãrit, iar din catedrala „Sfânta Feciorã Maria, Reginã” îmbrãcatã de sãrbãtoare ºi plinã de poporul lui Dumnezeu, s-a înãlþat cu emoþie, cu bucurie ºi cu iubire, jertfa sfintei Liturghii cu cântece ºi rugãciuni de laudã ºi mulþumire. În conferinþa de duminicã, Eminenþa Sa cardinalul Joao Braz de Aviz, prefect al Congregaþiei pentru Viaþã Consacratã ºi Societãþile de Viaþã Apostolicã a vorbit despre centrul credinþei noastre care constã în misterul Trinitãþii.

Sfânta Treime nu o putem cuprinde cu inteligenþa noastrã, doar Isus care este Dumnezeu ºi om, care a venit din Trinitate ne-a relevat acest mister. Cum sã înþelegem un singur Dumnezeu în trei persoane? Dacã citim Scrisoarea sfântul Ioan 4,8-16) gãsim cã Dumnezeu este Iubire. În iubire se poate ca trei sã fie egal cu unu ºi unu sã fie egal cu trei... Dacã Dumnezeu este iubire, iar omul (bãrbat ºi femeie) este fãcut dupã chipul ºi asemãnarea lui Dumnezeu, atunci suntem ºi noi iubire!

Dumnezeu a voit sã ne arate ce este iubirea, trimiþându-l pe Fiul (Dumnezeu ºi om) pe pãmânt. Din iubire, Dumnezeu atotputernic s-a fãcut mic, nu s-a uitat la pãcatele noastre ci s-a dãruit total ºi necondiþionat pentru mântuirea noastrã.

A te face mic în faþa lui Dumnezeu este uºor, pentru cã Dumnezeu este mare, dar a deveni mic în faþa semenului este foarte greu, este actuala crizã atât în viaþa consacratã cât ºi în cea laicã.

Sã abordãm aceastã crizã aºa cum ne-a învãþat Isus: în loc sã vedem în celãlalt o greutate, un obstacol, sã-l vedem ca pe o oportunitate de a ne comporta ca Dumnezeu; celãlalt este pentru mine indispensabil pentru ca eu sã fiu asemãnãtor cu Dumnezeu, pentru a fi iubire!

Pentru a-l gãsi pe Dumnezeu avem nevoie de viaþã fraternã, spãlatul picioarelor este esenþial în evanghelie.

Sã trecem de la spiritualitatea individualã la cea fraternã. În Scrisoarea cãtre Filipeni 2,5-11), citim cã: „Isus s-a dezbrãcat de sine”... adicã s-a golit pentru a se umple cu iubire. Pe cruce a mizat totul din iubire pentru noi, dar nu l-a abandonat pe Tatãl, deºi la strigãtul: „Dumnezeule, Dumnezeule, pentru ce m-ai pãrãsit?” a primit rãspuns abia la înviere.

Nouã, Eminenþa Sa ne-a adresat cuvinte de îmbãrbãtare, zicând cã avem o carismã deosebitã pe care sã o trãim cu iubire ºi sã o transmitem celor care vin dupã noi.

Mulþumim bunului Dumnezeu pentru aceastã experienþã, pentru mãrturia de credinþã ºi pentru cuvintele pline de învãþãturã care ne-au încântat ºi ne-au îmbogãþit sufletul.

Silvia Ambãruº (Bacãu)

aprilie 2 015

Calea cea micã

13

• ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI •

O bucurie de neuitat

Am trãit o mare bucurie, pe care vreau sã v-o împãrtãºesc ºi vouã ºi anume faptul cã am participat sâmbãtã 18 aprilie 2015, ca reprezentantã a directoarei noastre Maria-Teresa Candian, la întâlnirea pe care au avut-o superiorii ºi superioarele generale ale tuturor congregaþiilor din dieceza noastrã cu Eminenþa sa cardinalul Joao Braz de Aviz prefect al Congregaþiei pentru Institutele de Viaþã Consacratã ºi Societãþile de Viaþã Apostolicã.

Eminenþa Sa a fost însoþit de episcopul diecezei noastre PS Petru Gherghel, de PS Aurel Percã, de PS Anton Coºa ºi episcopul de Cluj Gherla PS Florian Crihãlmeanu. Întâlnirea a avut loc la Mãnãstirea carmeliþilor din Luncani, loc binecunoscut de noi, acolo unde de multe ori ne retragem în reculegere cu ocazia exerciþiilor spirituale ºi nu numai. Întreaga zi a fost dominatã de o mare bucurie ºi înãlþare sufleteascã împãrtãºitã nouã de însãºi personalitatea Eminenþei Sale care, la fel ca ºi la Congresul de la Assisi a transmis mesajul sãu ºi al Sfântului Pãrinte papa Francisc, mesaj de apreciere ºi încurajare pentru toate persoanele consacrate.

În cuvântul sãu, ca rãspuns la întrebãrile care îi erau adresate de cãtre participanþi: superiori ºi superioare ale diferitelor congregaþii, Eminenþa Sa spunea cã noi trebuie sã redescoperim frumuseþea vieþii consacrate care, trece la fel ca ºi Biserica ºi societatea umanã însãºi printr-o crizã ce trebuie depãºitã. Sã cãutãm rezolvarea tuturor problemelor noastre de convieþuire ºi colaborare între noi, chiar ºi între congregaþii, în misterul Sfintei Treimi. În tot ce ne transmitea, Eminenþa Sa fãcea referire la multe exemple de viaþã practicã cunoscute la nivel pontifical, dar nu se sfia sã ne prezinte unele experienþe personale din timpul formãrii Eminenþei Sale ca preot, ca episcop, apoi drept cardinal, afirmând cu tãrie cã aceasta este cu siguranþã lucrarea lui Dumnezeu.

La ceas aniversar

La 18 aprilie 2015, prima terezinã din Moldova, Tereza Dorcu, a împlinit 75 de ani de viaþã. Frumoasã vârstã ºi binecuvântatã de Dumnezeu! În tot acest timp a avut o viaþã plinã de credinþã, de mii de haruri îngereºti, cu urcuºuri anevoioase pline de iubire ºi de speranþã, dar ºi cu alunecãri, încercãri sau chiar necazuri - toate aºezate la picioarele lui Isus cel veºnic viu.

Draga noastrã sorã, în acest ceas aniversar, primeºte petala vieþii ca pe o binecuvântare, ea sã-þi fie rod al bucuriei ºi speranþei! Credinþa ºi iubirea care te-au însoþit în toþi aceºti minunaþi ani sã te apere de tot ce-i rãu, iar împlinirea s-o întâlneºti la fiecare pas!

Lumina lui Cristos cel Înviat sã-þi fie pururi ocrotitoare ºi far spre înainte, pe „calea cea micã”! Noi Îþi dorim viaþã lungã cu sãnãtate maximã, cu pace în suflet ºi cu mulþi prieteni alãturi! Sfânta Tereza sã-þi reverse cu bunãtate pe umeri mii de petale de trandafiri ca sã ne trãieºti întru mulþi ani!

Noi, toate spunem împreunã cu patroana noastrã: „Isus arde de nerãbdarea de a coborî în inimile noastre; el apreciazã iubirea noastrã mai mult decât orice cadou.”

La mulþi ºi binecuvântaþi ani!

Toate terezinele De aceea afirm încã odatã, cã întreaga sa personalitate, prin tot ceea ce ne-a împãrtãºit, constituie pentru noi o încurajare ºi un îndemn valoros în formarea noastrã care dureazã de la Botez pânã la mormânt. Spunea Eminenþa Sa, citez: „Când vom merge în mormânt, atunci suntem formaþi”. Sã luãm aminte! Multe din aceste reflecþii ale Eminenþei Sale au fost reluate, aprofundate ºi amplificate în conferinþa pe care a intitulat-o: „Direcþiunea spiritualã” pe care a þinut-o în catedrala din Iaºi dupã celebrarea sfintei Liturghii pontificale în faþa persoanelor consacrate din Dieceza de Iaºi.

Nu pot sã trec cu vederea cuvântul PS Florentin, episcop de Cluj Gherla, care, cu binecunoscuta-i înþelepciune ºi umilinþã, ne-a prezentat, mai întâi, câteva date statistice în legãturã cu viaþa consacratã la nivel mondial, apoi ne-a recomandat sã ne întoarcem la origini ºi, în lumina Conciliului Vatican II (Lumen gentium), vom descoperi cã persoanele consacrate sunt vestitori ai Împãrãþiei lui Dumnezeu ºi acest fapt este de sorginte biblicã.

Prin fiinþa noastrã putem arãta lumii frumuseþea Împãrãþiei, acolo unde nu mai sunt diferenþe între oameni, toþi îl vor lãuda pe Dumnezeu neîncetat. În acest sens Preasfinþitul face referire la profeþia lui Isus când le spune oamenilor cã în cer nu vor mai fi cãsãtorii; imaginea persoanelor consacrate pe pãmânt; bãrbaþi ºi femei.

Momentele trãite au fost ºi vor rãmâne pentru noi un minunat prilej de formare spiritualã pentru care îi aducem mulþumire lui Dumnezeu ºi celor care ne-au oferit acest prilej, conducãtorilor Bisericii noastre, conducerii Institutului nostru, personal directoarei noastre, Maria-Teresa Candian.

Elena Matei (Bacãu)

14

Calea cea micã

Nr. 27

Comuniune ºi ecumenism

„Credinþa noastrã în Dumnezeu sã fie curatã, luminoasã, curajoasã, puternicã, generoasã, plinã de bunãtate ºi respect” (Sfântul papã Ioan Paul al II-lea).

Mulþumim proniei cereºti cã am parcurs împreunã o cale lungã, în Compania Sfintei Tereza a Pruncului Isus.

Pentru unele terezine, printre care ºi eu, sunt 10 ani de luminã.

Amintirile sunt vii în sufletele ºi inimile noastre: prima întâlnire pe pãmântul þãrii noastre cu pãrintele spiritual Abelardo Lobato ºi cu directoarea noastrã generalã, Maria Tereza Candian, strãbãtând împreunã cãi de rugãciune, iubire, respect ºi iertare. Se desprinde din amintiri, Doina, care, modestã, tãcutã ºi blândã, ne-a fost alãturi mereu. Am învãþat comuniunea între noi, ºi mai ales ecumenismul. Aceste virtuþi ne-au mers la inimã. Un exemplu a fost ºi este pãrintele Mihai Mãrgineanu, prieten drag ºi preþuit de noi toþi.

are P. Anton Despinescu, ne-au povãþuit pãrinteºte. Noi însã, mai greºim: ne mai criticãm, nu ne ajutãm suficient, nu ºtim despre toate necazurile noastre spirituale ºi materiale, dar tindem sã ne corectãm, învingând orgoliul ºi egoismul. Conferinþele prezentate la întâlnirile terezine, printre care cele ale Ecaterinei Hanganu, Elena Matei, Emanuela, Agneza, Mariana º.c. ne îmbogãþesc ºi ne stimuleazã în respectarea Constituþiilor Institutului nostru, crescând comuniunea dintre noi.

Sã facem cum a spus Isus: „Spãlaþi-vã picioarele unii altora!”, astfel comuniunea, iubirea, iertarea ºi pacea ne vor binecuvânta. Orice necaz am fi avut, bucuria ºi veselia ne-au însoþit. Ne amintim de hora terezinelor de la Huºi, cântecele intonate împreunã, dar mai ales celebrãrile euharistice avute împreunã, cel puþin o datã pe lunã.

Iubirea faþã de fondatorii noºtri, de sfânta noastrã patroanã, ne-au unit ºi ne vor uni câtã vreme va fi acest institut. Toþi aceºtia ºi mulþi alþii ne-au stat alãturi.

Doina, cu glasul ei blând, ne-a ajutat cu sfaturi din evanghelie, cu exemplul vieþii ei plinã de bucurii, dar ºi de suferinþe imense. Ea ºi-a lãsat amprenta în sufletele noastre. Îi cinstim amintirea!

Cu sacrificiul conducerii Companiei, ne-am întâlnit de mai multe ori pe an, ne-am îmbogãþit spiritual ºi numeric, ajungând acum la 150 de persoane. Îndrumãtorii noºtri spirituali, printre care un loc important îl

Drumurile vieþii pentru unele dintre noi se apropie de sfârºit. Cu gândul la Mica noastrã Patroanã, dar ºi la pãrintele Abelardo ºi Doina, vom trece cu bucurie în lumina necreatã. Gândul la întemeietorii noºtri: episcopul Aurelio Bacciarini ºi Maria Motta ne vor ajuta mereu. Mulþumire ºi recunoºtinþã! Institutul sã creascã mereu în valoare ºi în numãr! La Mulþi Ani! Sã-i chemãm pe toþi cu noi, cãci: „Îndurarea, mila, pacea ºi iubirea fac sã locuiascã în noi bunul Dumnezeu. Cristos a înviat!”.

Iulia-Ioana

aprilie 2 015

Calea cea micã

15

Cântecul meu de azi

Pâine vie, pâine din cer, divinã Euharistie O, mister cutremurãtor, pe care l-a creat iubirea!

Vino sã locuieºti în inima mea, alba mea ostie, Doar pentru ziua de azi!

Binevoieºte sã mã uneºti cu tine, viþã sfântã ºi sacrã, ªi crenguþa mea slabã îþi va da rodul ei, ªi eu voi putea sã-þi ofer un ciorchine aurit, Doamne începând cu ziua de azi!

Acest ciorchine al iubirii ale cãrui boabe sunt sufletele, Eu nu am ca sã-l formez decât aceastã zi care fuge…

O, dã-mi, Isuse, înflãcãrarea unui apostol, Doar pentru ziua de azi!

Vreau sã-l vãd pe Isus al meu, fãrã vãl, fãrã nor, Totuºi, aici jos, eu sunt foarte aproape de el…

El nu-ºi va ascunde faþa sa iubitoare Decât pentru ziua de azi!

O, îngere pãzitor! acoperã-mã cu aripa ta Lumineazã-mi cu focul tãu drumul, o dulce prieten!

Vino sã-mi conduci paºii, ajutã-mã, eu te chem, Doar pentru ziua de azi!

Eu voi zbura curând ca sã-i cânt laudele Când ziua, fãrã a apune pe sufletul meu, va fi a lui, Atunci voi cânta pe lira îngerilor Eternul de azi!

(Sfânta Tereza a Pruncului Isus - Poezii)

Rebus

Îmbrãþiºarea cu dragoste a lui Cristos ºi a Bisericii

Orizontal: 1. Persoanã care se pregãteºte sã îmbrãþiºeze viaþa cãlugãreascã; 2. Cãlugãri din Congregaþia „Mica Operã a Divinei Providenþe”; 3. Vot pe care-l fac toate persoanele consacrate; 4. „Slujitoarele iubirii…” fondatã de fericita maica Speranþa Alhama Valerea; 5. Fondator al Congregaþiei „Fiicele sfintei Maria a Divinei Providenþe; 6. Surorile… Misionare de Assisi; 7. Surorile milostive cu sediul la Mãnãstirea din Gioseni; 8. Fondator al „Societãþii sfântului Francisc de la Sales” – (salazieni); 9. „Slujitoarele lui …, Marele Preot”; 10. Florile mãnãstirilor; 11. Surori care au îmbrãþiºat viaþa contemplativã: „Roagã-te ºi munceºte!”; 12. Slujitoarele lui Cristos ºi ale Bisericii, surorile institutului secular; 13. Arma tuturor creºtinilor; 14. „Misionarele…”, congregaþie fondatã de fericita Tereza de Calcutta; 15. Episcop de Lugano, fondatorul Institutului secular „Sfânta Tereza a Pruncului Isus”.

B: Anul 2015 în Biserica Catolicã (sing.)

Vertical: A-B

Dezlegarea rebusului „ Femei sfinte”: 1. SERAFIMI; 2. ECATERINA; 3. CECILIA; 4. BRIGITA; 5. TEODORA; 6. CLARA; 7. MARIA; 8. MAGDALENA; 9. CARMEL; 10. ELISABETA; 11. TEREZA; 12. CRISTOS; 13. FAUSTINA. Publicaþie coordonatã de Teodora Pantazi (Str. Elena-D Doamna, nr. 24, bl. 1, ap. 5, Iaºi-7 700398, tel.: 0232/255123; 0745/322920; 0767/168687) e-m mail: teodora.pantazi@yahoo.com; www.terezine.ro Director spiritual: Pr. Anton Despinescu Tehnoredactare: ing. Silviu Dogariu