Calea cea mică, nr 28 - septembrie 2015

Suflet terezian

Doar Isus este încântãtor în toatã puterea cuvântului ºi el vrea sã arate „micuþei sale mingi” cã s-ar înºela cãutând în altã parte o umbrã de frumuseþe pe care ea ar lua-o drept frumuseþea însãºi. Cât este de bun pentru noi cel care-mi va fi în curând mire, cât de iubitor ºi divin este nevoind sã-mi permitã sã mã ataºez de vreun lucru creat.

El ºtie cã, dacã mi-ar da doar o umbrã de fericire, m-aº ataºa de ea cu toatã energia, cu toatã puterea inimii, el îmi refuzã aceastã umbrã!... Îi place mai mult sã mã lase în întuneric decât sã-mi dea o luminã falsã care nu ar fi el!

Vreau sã-i dau totul lui Isus, nu vreau sã dau creaturii niciun atom din iubirea mea; sã mã ajute Isus sã înþeleg întotdeauna cã doar el este fericirea perfectã, chiar când pare absent!…

Azi mai mult decât ieri, dacã asta e posibil, am fost lipsitã de orice consolare, mulþumesc lui Isus care gãseºte acest lucru bun pentru sufletul meu; poate cã, dacã m-ar consola, m-aº opri la aceste mângâieri, dar el vrea totul sã fie pentru el.

Ei bine, totul va fi pentru el, totul!

Chiar când nu voi simþi nimic ca sã-i pot oferi, atunci, ca în aceastã searã, îi voi da acest nimic.

Pentru ce cauþi fericirea pe pãmânt?

Vã mãrturisesc cã inima mea are o sete ardentã, dar vede bine, aceastã sãrmanã inimã, cã nicio creaturã nu este capabilã sã-i potoleascã setea… Dimpotrivã, cu cât bea mai mult din acest izvor fermecat, cu atât setea devine mai arzãtoare.

Cunosc un alt izvor, este acela unde, dupã ce ai bãut, þi-e încã sete, dar nu o sete avidã ci, dimpotrivã, foarte dulce pentru cã are cu ce fi satisfãcutã: acest izvor este suferinþa cunoscutã doar de Isus!...

Sfânta Tereza a Pruncului Isus, Scrisorile IV ºi VI, surorii sale Agnes de Isus

Rugãciune Cu braþele încãrcate de iubire, cu fruntea ascunsã, cu ochii scãldaþi de lacrimi doresc sã rãmân întotdeauna o picãturã de rouã ascunsã în divina corolã a frumosului Crin din vãi.

O, Isuse al meu, cheamã toate sufletele sã fie picãturi de rouã, pentru a face bine pe pãmânt, pentru a rãspunde cu simplitate voinþei tale sfinte.

O, divinul meu Isus, te implor sã-mi trimiþi o umilinþã de fiecare datã când voi încerca sã mã ridic deasupra altora!

O, stãpânul sufletului meu, te rog, sã mã îmbrãþiºezi cu iubirea ta, întãreºte-mi curajul ca sã lupt pentru gloria ta, sã convertesc pe toþi pãcãtoºii ºi sã salvez toate sufletele din purgatoriu! Amin Sfânta Tereza a Pruncului Isus

Marie Françoise-T Thérese Martin,

Intrarea ei în Carmelul din Lissieux

Chemarea la viaþa monahalã (consacratã), fãrã a subaprecia pe cea de cãsãtorie, este un dar deosebit dat unor oameni de cãtre Tatãl ceresc.

Este o realitate evidentã în istoria omenirii, ºi mai ales a istoriei creºtine.

Dumnezeu, creatorul a toate ºi al tuturor, are tot dreptul sã-ºi aleagã pe cine vrea, pentru slujirile sale speciale. În pleiada imensã a acestor suflete, un loc aparte îl are aceea, cunoscutã în toatã lumea ca Sfânta Tereza a Pruncului Isus, cãreia îi dedicãm aceste rânduri, în numãrul 28 al revistei, inspiratã din viaþa ei.

Tereza a vãzut lumina zilei la data de 2 ianuarie 1873, în orãºelul Alençon (Franþa), în binecuvântata familie Louis ºi Zélie Martin, soþi deciºi total sã împlineascã voinþa lui Dumnezeu. De fapt, au adus pe lume nouã copii, dintre care patru au murit de mici, iar ceilalþi cinci, toate fete, au supravieþuit, Tereza fiind mezina.

Zicala: dintr-o familie sfântã, Dumnezeu ridicã sfinþi ºi sfinte, se adevereºte din plin în aceastã familie. Toate cele cinci fete au urmat chemarea la viaþa consacratã. Nu-i de mirare dacã Tereza, edificatã de exemplele pãrinþilor ºi ale surorilor, a urmat aceastã chemare de a se consacra cu totul lui Dumnezeu, depãºind limitele obiºnuite ºi dificultãþile numeroase ºi deloc mici. În vremea aceea, vârsta canonicã pentru intrarea în Carmel era de 21 ani. Tereza, însufleþitã de iubirea divinã, este o excepþie: intrã în Carmel la vârsta de numai 15 ani, trei luni ºi o sãptãmânã, în ziua de 9 aprilie 1888, zi în care se celebra Solemnitatea amânatã, din cauza Postului Mare, a Bunei Vestiri, zi predestinatã în planul divin pentru vestirea fericitã ce avea sã se împlineascã în acest suflet privilegiat al celei care va fi numitã „cea mai mare sfântã a timpurilor moderne”.

Evenimentul intrãrii Terezei în Carmel este descris amãnunþit, cu o sinceritate impresionantã, edificatoare, în autobiografia ei, Istoria unui suflet, manuscrisul A. „Seara, în ajun, toatã lumea era adunatã în jurul mesei la care trebuia sã mã aºez pentru ultima oarã. Ah! Cât sunt de dureroase aceste reuniuni ale celor dragi! Atunci când ai vrea sã te vezi uitatã, dezmierdãrile, cuvintele cele mai duioase sunt dãruite din belºug ºi te fac sã simþi jertfa despãrþirii. Scumpul meu Rege (tatãl Louis n.n.) nu spunea aproape nimic, dar privirea lui mã urmãrea cu iubire […]. În dimineaþa zilei celei mari, dupã ce am aruncat o ultimã privire asupra Buissonnets-ului, acest încântãtor cuib al copilãriei, pe care nu aveam sã-l mai revãd, am plecat la braþul scumpului meu Rege pentru a urca muntele Carmelului. Ca ºi în seara din ajun, toatã familia se afla laolaltã pentru a asculta Sfânta Liturghie ºi pentru a se împãrtãºi. Îndatã ce Isus a coborât în inima scumpelor mele rude, n-am mai auzit în jurul meu decât hohote de plâns; doar eu nu plângeam, dar simþeam cã îmi bãtea inima atât de violent încât mi se pãrea cu neputinþã sã înaintez când mi s-a fãcut semn sã mergem la poarta mãnãstirii […]. Nu-mi trãdam emoþia; dupã ce i-am îmbrãþiºat pe toþi membrii familiei dragi, m-am aºezat în genunchi în faþa neasemuitului meu Tatã, cerându-i binecuvântarea; s-a aºezat ºi el în genunchi ca sã mi-o dea ºi m-a binecuvântat plângând. Era o priveliºte care i-ar fi fãcut pe îngeri sã surâdã: bãtrânul acesta oferindu-ºi Domnului copila aflatã încã în primãvara vieþii! Câteva minute dupã aceea, porþile arcei sfinte se închideau în urma mea, ºi acolo primeam îmbrãþiºãrile surorilor dragi care-mi slujiserã de mame, ºi pe care le luam de acum înainte ca modele pentru acþiunile mele. În sfârºit, dorinþele îmi erau împlinite ºi sufletul meu fusese cuprins de o pace dulce ºi profundã, cu neputinþã sã o exprim”.

O salutã cu tot respectul pe superioara mãnãstirii, Maica Genoveva, „o sfântã”. Apoi, maica Maria de Gonzaga, o conduce prin încãperile clãdirii unde avea sã-ºi trãiascã viaþa de cãlugãriþã. Se opreºte îndeosebi în chilia care i-a fost repartizatã. Simte o bucurie calmã care o rãsplãteºte pe deplin pentru toate încercãrile. Tereza noteazã în autobiografia sa: Cu ce profundã bucurie repetam aceste cuvinte: Sunt aici pentru totdeauna, pentru totdeauna! Într-adevãr, aici îºi va trãi pe calea ei cea micã, de smerenie, de încredere nemãrginitã, de jertfire de sine, de iubire totalã faþã de Mirele sufletului ei ºi faþã de sfânta Bisericã.

Cu toatã luciditatea ºi sinceritatea, Tereza declarã scopul intrãrii ei în Carmel: Am venit aici pentru salvarea sufletelor ºi mai ales ca sã mã rog pentru preoþi.

Fii preamãrit, Doamne, în îngerii ºi sfinþii tãi! Îþi mulþumim, Doamne, cã ne-ai dat un model aºa de atrãgãtor în sfânta Tareza a Pruncului Isus ºi a Divinei Feþe!

Te felicitãm, sfântã Tereza, pentru cã îþi trãieºti paradisul, mijlocind haruri îmbelºugate de la Domnul, pentru noi sãrmanii pãmânteni! Priveºte cu drag la fiicele tale spirituale, terezinele Institutului Secular, pus sub patronajul tãu!

P. A. Despinescu

septembrie 2 015

Calea cea micã

3

O nouã veste bunã. O nouã familie sfântã.

Canonizarea pãrinþilor sfintei Tereza a Pruncului Isus „Bunul Dumnezeu mi-a dat un tatã ºi o mamã mai vrednici de cer decât de pãmânt”.

(Sfânta Tereza a Pruncului Isus) Sâmbãtã, 27 iunie 2015, Sfântul Pãrinte papa Francisc a prezidat, în Vatican, în Cetatea Eternã, un consistoriu public oficial ºi a aprobat dosarele a câtorva noi sfinþi ai Bisericii Catolice ºi a dispus ca în ziua de 18 octombrie 2015, în plinã desfãºurare a sinodului episcopilor, dedicat familiei ºi rolului ei în economia mântuirii ºi în lume, sã fie celebratã ºi declararea de sfinþi sau canonizarea pãrinþilor sfintei Tereza a Pruncului Isus ºi a Sfintei Feþe: soþii Ludovic Martin, laic, tatã de familie ºi Maria Zelia Guerin, laicã, mamã de familie.

Aºadar, o nouã veste bunã în calendarul sfinþilor ºi un nou dar pentru Bisericã prin prezentarea unei noi familii sfinte ce devine pentru întreaga Bisericã o replicã vie ºi o oglindã adevãratã a iubirii ºi sfinþeniei din Sfânta Treime.

Dumnezeu, în marea sa bunãtate ºi în înþelepciunea sa veºnicã, a voit sã împãrtãºeascã lumii misterele iubirii sale, creându-l pe om bãrbat ºi femeie, aºezând în el chipul ºi imaginea sa, spunând: „Creºteþi ºi înmulþiþi-vã ºi umpleþi pãmântul ºi supuneþi-l” (Gen 1,26), asigurând astfel perpetuarea în lume a vieþii ºi prin asta imaginea ºi gloria sa divinã. În acest plan mâna sa dãtãtoare de viaþã n-a încetat sã fie întinsã peste omul pe care l-a creat ºi, chiar ºi atunci când el s-a îndepãrtat de planul sãu, a intervenit cu un alt plan, l-a trimis pe Fiul sãu în lume, ca prin jertfa ºi iubirea sa,

prin naºterea sa într-o familie ºi prin întreaga sa operã sã-l ridice din nou la marea sa demnitate de fiu al Pãrintelui Ceresc ºi moºtenitor al bucuriei veºnice. Apostolul Paul fãcând referinþã la planul lui Dumnezeu de a-l trimite în lume pe Fiul sãu scria în scrisoarea cãtre Galateni: „Dar când a venit împlinirea timpurilor, Dumnezeu l-a trimis în lume pe Fiul sãu nãscut din femeie, nãscut sub lege, ca sã-i rãscumpere pe cei care sunt sub lege, ca sã primim înfierea” (Gal 4,4-5).

Acest plan special s-a împlinit când Mesia, cel promis, a coborât în sânul Fecioarei din Nazaret ºi când Cuvântul s-a fãcut trup ºi a locuit între noi (In 1,14), când Fiul lui Dumnezeu a luat asupra sa firea noastrã omeneascã ºi s-a fãcut fiu într-o familie asemenea cu a noastrã, a tuturor. În familia din Nazaret iubirea întregii familii s-a oglindit ºi se oglindeºte în mod strãlucit, cãci Tatãl ceresc prin lucrarea Duhului Sfânt realizeazã în mod minunat planul sãu mântuitor, adicã rãscumpãrarea întregii omeniri. Într-o bisericã renumitã din Polonia, Kalisz, devenitã loc de pelerinaj la icoana sfintei Familii, mai ales a sfântului Iosif, existã o reprezentare minunatã a Treimii necreate; pe verticalã este reprezentat sus Tatãl, mai jos, la mijloc Duhul Sânt ºi apoi Fiul. Tot pe aceastã icoanã în plan orizontal se aflã Maria mama, în mijloc acelaºi Fiu, Isus ºi în dreapta Iosif, tatãl purtãtor de grijã adicã imaginea Treimii create.

Un tablou plin de semnificaþii care descoperã rolul deosebit al familiei în împlinirea planului lui Dumnezeu ºi în strânsã legãturã cu misterul Sfintei Treimi.

Familia din Nazaret devenea, astfel, oglinda misterului iubirii din sânul Sfintei Treimi aici pe pãmânt întruchipatã în treimea creatã a Mamei Maria, a Tatãlui Iosif ºi a Fiului nãscut pe pãmânt, Isus.

Este subliniat în felul acesta planul înþelept al lui Dumnezeu cu Familia sfântã din Nazaret, dar ºi cu orice familie care se angajeazã sã reprezinte între oameni acest mister inefabil al iubirii treimice între Tatãl, Fiul ºi Duhul Sfânt, prin intermediul pãrinþilor aleºi sã fie împreunã cu copiii o treime creatã între tatã, mamã ºi copii.

Este o mare bucurie sã descoperim între milioanele ºi milioanele de familii una care se înscrie pe deplin în acest minunat plan: familia sfintei Tereza a Pruncului Isus ºi a Sfintei Feþe. Ea poate ºi trebuie sã fie consideratã ca una aleasã special sã devinã asemenea familiei din Nazaret – o oglindã a iubirii treimice prin intervenþia ºi decizia Sfântului Pãrinte papa Francisc de a canoniza pe cei doi soþi - Ludovic Martin ºi Maria Zelia Guerin – drept sfinþi ai Bisericii noastre, oglindã clarã a unei iubiri sfinte pentru toþi ceilalþi pãrinþi, soþi ºi

4

Calea cea micã

Nr. 28

A fi surori în Institutul Secular al Sfintei Tereza a Pruncului Isus

soþii împreunã cu fii lor. O familie întreagã declaratã sfântã, pãrinþi ºi copil, o adevãratã nouã imagine pe pãmânt a Treimii Sfinte din ceruri.

Avem motive sã ne bucurãm ºi sã participãm cu toþii la un astfel de moment revelator al tainei familiei ºi a rolului pe care îl au pãrinþii în primirea ºi educarea copiilor, ca toate sã rãspândeascã în lume splendoarea iubirii lui Dumnezeu pe acest pãmânt.

Mã bucur sã invit toate familiile sã priveascã cu tot sufletul la icoana familiei din Nazaret o sfântã ºi grãitoare oglindã a misterului iubirii sfintei Treimi ºi, desigur, sã anunþ aceastã nouã veste bunã cã Biserica vrea sã ne ofere o altã familie – printre celelalte familii nenumãrate – drept un alt adevãrat model de iubire ºi sfinþenie: familia sfintei Tereza a Pruncului Isus: soþii Ludovic ºi Maria Zelia.

Cred cã toate persoanele consacrate, ce se bucurã de darul vieþii primit din familiile proprii, ºi, desigur, terezinele, care se bucurã sã o aibã pe sfânta Tereza drept model de iubire ºi sfinþenie, privesc cu mare interes spre noua oglindã ºi imagine de iubire ºi viaþã sfântã - familia Martin ºi Guerin.

Tuturor credincioºilor noºtri chemaþi sã împlineascã dorinþa Creatorului ca în familiile lor sã fie preamãrit Dumnezeu ºi sã fie preþuitã viaþa, le dorim sã priveascã cu mare bucurie ºi speranþã spre icoana familiei din Lisieux ºi vor prinde curaj în misiunea lor aºa de frumoasã, ºi sfântã.

Terezinelor de peste tot, mai ales celor din dieceza ºi þara noastrã, care o au pe sfânta Tereza de maestrã ºi ocrotitoare, le facem o reînnoitã chemare ºi un îndemn pãrintesc sã descopere bucuria micii Tereza cu care îi iubea ºi preþuia pe pãrinþii ei: Ludovic ºi Maria Zelia, despre care scria în jurnalul sãu: „Bunul Dumnezeu mi-a dat un tatã ºi o mamã mai vrednici de cer decât de pãmânt”.

Prin ei a primit viaþa ºi o profundã credinþã care au dus-o sus, pe muntele fericirilor.

Cu sfânta Tereza ºi cu pãrinþii ei sfinþi veþi putea urca la gloria cereascã.

De aceea vã încurajãm spunându-vã: „Înaintaþi cu bucurie ºi cu avânt nou pe calea cea micã ºi sigurã de sfinþenie!”

Iaºi, 1 septembrie 2015

? Petru Gherghel, episcop de Iaºi

În cadrul acestei întruniri de formare vom reflecta - cu ajutorul câtorva intervenþii pregãtite de surori - asupra unor anumite femei din Biblie, deschise în faþa noutãþii Duhului lui Dumnezeu.

Vom înþelege astfel care este rodul lucrãrii lui: o mãrturie frumoasã ºi eficientã a feminitãþii, a unor relaþii autentice, de dãruire ºi promovare. Acestei femei sunt exemple ºi pentru spiritualitatea noastrã, pe calea pe care este chemat sã o strãbatã Institutul Sfintei Tereza. În ce mã priveºte, în introducerea acestei întruniri, aº vrea sã vã reamintesc cã anul 2015 este, pentru întreaga Bisericã, Anul vieþii consacrate; aºa cum a dorit papa Francisc. Este un prilej deosebit pentru a da un avânt ºi vieþii noastre de persoane consacrate seculare. Þinând seama de iniþiativele indicate de Congregaþia pentru Institutele de viaþã consacratã ºi societãþile de viaþa apostolicã, ne putem concentra astãzi asupra obiectivelor acestei întâlniri: – evocarea cu recunoºtinþã a trecutului apropiat; – îmbrãþiºarea viitorului cu speranþã; – trãirea prezentului cu pasiune.

Evocarea cu recunoºtinþã a trecutului apropiat Sosirea ºi dezvoltarea Institutului secular al Sfintei Tereza a Pruncului Isus în România a avut loc începând din anul 1996.

Dificultãþile de la început au fost numeroase, dar drumul parcurs în aceºti 18 ani a fost intens ºi neaºteptat: doar Domnul putea sã ne cãlãuzeascã, favorizând acest drum ºi fãcându-l sã înfloreascã.

Evocarea acestei perioade (de copilãrie, de adolescenþã) a Institutului nostru înseamnã a-i aduce mulþumire Tatãlui pentru atâta iubire providenþialã ºi generoasã. Sã aducem laude, în 2015 ºi în 2016, pentru modul în care va fi primitã, cunoscutã ºi aprofundatã carisma Institutului nostru aici, în parohiile ºi diecezele româneºti.

Fiecare grupã îºi poate aminti de episcopi, preoþi, surori - dintre care unii sunt deja în viaþa veºnicã - ce au investit mult pentru înlesnirea înþelegerii ºi a rãspândirii Institutului nostru secular.

Evocarea cu recunoºtinþã înseamnã ºi recunoaºterea darurilor care au încolþit: numeroase vocaþii, dar ºi respectul, simþul de rãspundere, de slujire ºi angajament care au sporit în aceºti ani.

Trebuie sã fim ºi sã rãmânem umile, concrete ºi realiste: mai rãmân multe de fãcut, dar nu putem uita vioiciunea ºi spiritul de iniþiativã al multor surori care au devenit „apostole” pentru a aprofunda spiritualitatea, unitatea lãuntricã, legãtura cu Lugano ºi activitatea în spiritul patroanei noastre, Tereza din Lisieux, o sfântã iubitã mult ºi în România.

Evocarea cu recunoºtinþã a trecutului apropiat va însemna ºi sã gândim împreunã aceastã aniversare legatã de unele iniþiative: o Liturghie de mulþumire, un pelerinaj, un curs special de Exerciþii spirituale. Responsabilele pot vorbi deja cu surorile pentru a putea coordona iniþiative aniversare.

septembrie 2 015

5

Calea cea micã

Îmbrãþiºarea viitorului cu speranþã Papa Francisc, vorbind liber la audienþa acordatã participanþilor la Conferinþa italianã a Institutelor seculare - la 10 mai 2014 - a spus: „De aceea, este important sã aveþi multã speranþã! Este un har pe care trebuie sã-l cereþi Domnului neîncetat: speranþa care nu dezamãgeºte niciodatã. Nu dezamãgeºte niciodatã! O speranþã care merge înainte. Eu v-aº sfãtui sã citiþi foarte des capitolul 11 din Scrisoarea cãtre Evrei, acel capitol al speranþei. Sã învãþaþi cã mulþi dintre pãrinþii noºtri au strãbãtut acest drum ºi n-au vãzut rezultatele, dar le-au salutat de departe. Speranþa... Pe aceasta v-o urez. Multe mulþumiri pentru ceea ce faceþi în Bisericã; multe mulþumiri pentru rugãciune ºi pentru fapte. Mulþumiri pentru speranþã. ªi nu uitaþi: fiþi revoluþionare!”

Speranþa este o virtute teologalã, un dar care vine de la Dumnezeu ºi trebuie cultivat asiduu prin contemplaþie ºi rugãciune zilnicã. Ca persoane consacrate, trebuie sã fim credincioase rugãciunii Bisericii – Liturgia orelor –, rugãciunii individuale ºi în comun, în vederea unei spiritualitãþi deschise ºi trainice.

Pe lângã rugãciune, sã avem timp pentru Sfânta Scripturã, pe care sã o citim ºi sã o meditãm, mai ales textele de la Liturghia zilei. Metoda lectio divina (lecturã - rugãciune contemplaþie - acþiune), amintitã de îndemnul apostolic Verbum Domini al papei Benedict (nr. 86-87) trebuie sã se rãspândeascã ºi mai mult printre noi.

Speranþa capãtã formã pornind de la atenþia faþã de „semnele timpurilor” ºi pânã ia atâtea aºteptãri ºi nevoi felurite, ce trebuie primite cu caritate „de samaritean”: plinã de jertfã ºi compasiune. Este valabil principiul: a vedea, a evalua, a acþiona.

Amintea papa Francisc, citându-l pe Paul al VI-lea, cu Enciclica Ecclesiam suam: Nu se mântuieºte lumea pornind din afarã – spunea el –; asemenea cuvântului lui Dumnezeu care s-a fãcut om, trebuie sã ne însuºim, într-o anumitã mãsurã, formele de viaþã ale celor cãrora dorim sã le ducem mesajul lui Cristos, trebuie sã împãrtãºim, fãrã a lua distanþã, fãrã a ne pãstra privilegii sau a ne separa printr-un limbaj de neînþeles, obiceiurile comune, cu condiþia sã fie

omeneºti ºi oneste, mai ales cele ale celor mai mici, dacã vrem sã fim ascultaþi ºi înþeleºi. Chiar înainte de a vorbi, trebuie sã ascultãm glasul, ba chiar inima omului; sã o înþelegem ºi, pe cât posibil, sã o respectãm ºi, acolo unde meritã, sã o asistãm. Trebuie sã ne facem fraþi ai oamenilor chiar prin actul prin care voim sã le fim pãstori, pãrinþi ºi învãþãtori. Climatul dialogului este prietenia. Ba chiar slujirea” (nr. 90).

Trãirea prezentului cu pasiune Lumina lui Cristos rãstignit ºi înviat trebuie sã ne pãtrundã mereu. Institutul nostru este chemat la o mãrturie maturã.

Persoanele consacrate sunt fãpturi pascale, persoane „interesante” ºi „revoluþionare” în logica Evangheliei.

Chiar ºi prezentul este un dar ºi un prilej de sfinþire pentru noi, pentru Bisericã ºi pentru lume. Preiau din nou cuvintele simple ºi uimitoare ale papei Francisc, rostite liber la audienþa amintitã: „... Amintiþi-vã cã Domnul ne-a vorbit de bobul de grâu! Iar viaþa voastrã este ca bobul de grâu... acolo; este ca plãmada... Aceasta înseamnã sã faceþi tot posibilul pentru ca împãrãþia sã vinã, sã creascã ºi sã fie mare, dar ºi sã cuprindã multã lume, asemenea arborelui de muºtar. Gândiþi-vã la acest lucru. O viaþã micã, un gest mic, o viaþã normalã, dar plãmadã, sãmânþã care creºte. Acest lucru vã aduce mângâiere. Rezultatele nu se vãd în acest bilanþ privind împãrãþia lui Dumnezeu.

Doar Domnul ne face sã percepem ceva... Vom vedea rezultatele sus în cer”.

Spiritualitatea noastrã îºi trage forþa de la sfânta Tereza din Lisieux, cu mãrturia „cãii celei mici”, adicã a cotidianului, a micimii, a gesturilor simple, fãcute din iubire.

Acest caracter obiºnuit, trãit cu bucurie în casele ºi comunitãþile noastre, ne face sã creºtem noi ºi aproapele, în prezent. Unul din roadele cele mai frumoase, chiar ºi pentru vremea de acum, rãmâne bucuria fãgãduitã de Isus: bucuria de a ne simþi iubite, înþelese, dar ºi bucuria de a putea dãrui ºi sluji.

Dimensiunea faptului de a fi surori în Institutul Sfintei Tereza ne face sã gustãm ºi sã rãspândim, în simplitatea zilnicã, bucuria evangheliei, alcãtuitã din gratuitate, încredere, unitate, autenticitate, sobrietate ºi veghere, ºtiind cã Domnul este mereu credincios ºi ne dãruieºte însutit.

Aceasta este urarea ºi rugãciunea pentru toate persoanele consacrate din Institutul nostru.

M. Teresa Candian (Lugano)

6

Calea cea micã

Nr. 28

Viaþa consacratã se naºte în Bisericã ºi este cu totul orientatã spre Bisericã În luna noiembrie 2013, la o întâlnire fraternã cu Superiorii Generali ai Ordinelor ºi Congregaþiilor Religioase, în mod surprinzãtor, papa Francisc, a anunþat cã 2015 va fi Anul Vieþii Consacrate. Am început acest drum duminicã, 30 noiembrie 2014 ºi îl vom încheia în data de 2 februarie 2016.

Acest timp este un moment puternic de reflecþie ºi reînnoire a vieþii pentru persoanele consacrate dar ºi pentru întreaga Bisericã. Primii destinatari ai acestui an sfânt sunt cei care au fost consacraþi de Dumnezeu prin voturile ascultãrii, sãrãciei ºi castitãþii pentru împãrãþia lui Dumnezeu; dar fiecare creºtin este invitat sã priveascã la viaþa consacratã în adevãrata sa identitate ºi sã recunoascã faptul cã ea este un dar al lui Dumnezeu, o binecuvântare pentru Bisericã ºi pentru întreaga lume de-a lungul istoriei ºi pânã în prezent.

Identitatea laicului Termnul laic desemneazã în logica creºtinã, starea celui care nu este preot sau cãlugar, deci nu este legat de un ordin prin voturile monahale. Credinciosul laic trãieºte în lume. Datoritã Întrupãrii lui Isus Cristos, orice activitate umanã poate dobândi o valoare divinã...Întâlnirea cu Dumnezeu nu necesitã prin esenþã respingerea lumii, înþeleasã ca ansamblu social, ci respingerea pãcatului, care înseamnã sã i te opui lui Dumnezeu.

Conciliul al II-lea din Vatican a redat tuturor membrilor poporului lui Dumnezeu aceeaºi demnitate derivatã din sacramentul Botezului. „Prin laici se înþelege toþi credincioºii care nu aparþin ordinului sacru sau a stãrii cãlugãreºti; sunt credincioºii care, încorporaþi în Cristos prin botez, formeazã poporul lui Dumnezeu. Laicii participã în modul lor propriu la funcþia preoþeascã, profeticã ºi regeascã a lui Cristos. Laicul nu este „parte adãugatã” fiinþei Bisericii ci „mãdular viu care contribuie la creºterea Bisericii ºi la sfinþirea ei necontenitã”.

Aceastã conºtiinþã a identitãþii, vocaþiei ºi misiunii laicului nu a fost atât de clarã în Biserica primarã. Claritatea acestei realitãþi s-a obþinut în timp ºi a avut cursul paralel cu cel al istoriei Bisericii. În cursul istoriei autoconºtiinþa Bisericii (modul sãu de a se percepe) a trecut prin mai multe etape: de la o Bisericã în minoritate preocupatã de cucerirea lumii, s-a trecut la o Bisericã separatã de lume, ca sã se ajungã, în timpul nostru, la o Bisericã lucrãtoare, fermentul în aluatul lumii. În acest ultim stadiu am putea spune cã se naºte ºi laicitatea consacratã, care are ca fond un nou raport între Bisericã ºi lume.

„Vocaþia secularã” Institutele seculare reprezintã o formã nouã de vocaþie în sânul Bisericii Catolice, membri lor rãmân în lume, dar fãrã obligaþia de a duce o viaþã comunã. În funcþie de modul în care au fost recunoscute, de cãtre sfântul Scaun sau de cãtre episcopul local, membrii institutelor seculare pot fi de drept pontificiu sau de drep diecezan.

Membri laici (bãrbaþi sau femei) îºi pãstreazã în totalitate condiþia secularã. Ei sunt persoane botezate care se consacrã întrutotul lui Dumnezeu prin voturile evanghelice.

„Secularii” din primele secole În primele secole creºtine exista o forma de consacrare religioasã trãitã în mijlocul familiei. Ne referim la virginitatea consacratã (fecioarele consacrate), sau la celibatul pentru Împãrãþia cerurilor; bãrbaþi ºi femei îºi propuneau sã trãiascã în observarea integralã a Evangheliei. Acest tip de consacrare era praticatã mai ales de cãtre creºtinii rãspândiþi în comunitãþi încã pãgâne.

Textele neo-testamentare ºi tradiþia patristicã susþin cã Mântuitorul Isus ºi-a ales pe cei 12 apostoli din rândurile ucenicilor bãrbaþi. Cu toate acestea, pe tot parcursul activitãþii sale misionare, Mântuitorul a fost urmat ºi de numeroase femei care îl slujeau sau îi puneau la dispoziþie o parte din avutul lor.

Dupã Rusalii, sfinþii apostoli au numit diaconi, episcopi ºi preoþi. Un text din epistola cãtre Romani (16, 1-2) face referire la „diaconiþa” Febe. Cât despre alte femei menþionate în scrierile epistolare ale sfântului apostol Paul, printre care Priscila (Rom 16, 3), Maria (Rom 16, 6), Trifana, Trifosa, Persida (Rom 16, 7), despre care se spune cã „s-au ostenit întru Domnul”, credem cã ele ar fi putut ajuta ºi chiar învãþa (evangheliza) în comunitãþile lor, fãrã sã aibã însã o slujire sacerdotalã aparte.

Scrierile neo-testamentare vorbesc de asemenea despre o categorie aparte de femei, „vãduvele”, categorie ce va continua sã existe pe tot parcursul Bisericii primare. În urma analizei mai multor texte scripturistice ºi patristice, putem presupune cã aceastã „breaslã” a vãduvelor a apãrut din necesitatea simþitã de cãtre creºtini de a se ocupa de femeile rãmase vãduve, urmând astfel unei vechi tradiþii iudaice. Legislaþia imperialã prevedea cã, dupã moartea soþului, vãduva împreunã cu toatã zestrea ei treceau sub protecþia unui fiu sau a unui frate, care avea obligaþia de a-i purta de grijã. Prin urmare, vãduvele erau ferite de sãrãcie, cel puþin în mod teoretic. De aceea s-a ajuns la alegerea altor criterii decât cele financiare, care sã permitã

septembrie 2 015

Calea cea micã

unei femei intrarea în ordinul vãduvelor. În primul rând, vãduvele trebuiau sã fie femei în vârstã, mai bãtrâne de 60 de ani, respectabile, care puteau sã ajute Biserica în diverse moduri, prin slujirea bolnavilor, prin asistenþa femeilor º.a.m.d. Cu timpul, aceste femei, care iniþial fuseserã „grupate” spre a primi ajutorul comunitãþilor creºtine, au început sã aibã un rol activ în Bisericã. Pentru ca serviciile lor sã nu dea naºtere la suspiciuni ºi la critici, li s-a cerut vãduvelor sã ducã o viaþã din ce în ce mai sfântã. Aceste cerinþe, care vor fi repetate pe tot parcursul istoriei Bisericii primare, au fost iniþial formulate în epistola Sfântului Apostol Paul cãtre Timotei: „Cea care este cu adevãrat vãduvã ºi rãmasã singurã ºi-a pus speranþa în Dumnezeu ºi stãruie în cereri ºi rugãciuni noaptea ºi ziua… Ca sã fie înscrisã între vãduve, sã nu aibã mai puþin de ºaizeci de ani, sã fi fost soþia unui singur bãrbat, sã aibã mãrturie pentru faptele ei bune, dacã a crescut copii, dacã a fost primitoare, dacã a spãlat picioarele sfinþilor, dacã i-a ajutat pe cei necãjiþi, dacã s-a þinut de orice faptã bunã.” (1Tim 5, 9-10).

Mai mult decât atât, se obiºnuia selectarea celor mai pioase vãduve, care urmau sã facã parte dintr-un „ordin” al vãduvelor. În funcþie de regiunea ºi de epoca istoricã, vãduvele care fãceau parte din acest „ordin” erau „numite”, deci investite printr-o ceremonie aparte, ce poate fi comparatã cu cea a intrãrii în monahism. Considerãm chiar cã ordinul vãduvelor a reprezentat o primã etapã înaintea apariþiei monarhismului feminin. În Epistola sfântului Policarp al Smirnei cãtre Filipeni se vorbeºte despre „fecioarele numite vãduve”. Aceastã categorie de femei trebuie sã fi fost constituitã din tinere femei care decideau sã nu se cãsãtoreascã, întocmai cum vãduvele intrate în „ordin” erau obligate sã renunþe la a încheia noi mariaje. Aºadar, aceste fecioare asemãnate cu vãduvele au fost precursoarele monahismului feminin.

Faptul cã vãduvele nu erau „sfinþite” este confirmat de anumite scrieri patristice, dintre care amintim „Tradiþia apostolicã”, din secolul al III-lea, care afirmã explicit: „Când este instituitã o vãduvã, ea nu este hirotonitã, ci numai este desemnatã prin acest titlu. (...) Vãduva sã fie instituitã numai prin cuvânt ºi sã se alãture celorlalte vãduve. Dar ea nu va primi punerea mâinilor, întrucât ea nu oferã nici un sacrificiu ºi nu are funcþie liturgicã, iar hirotonirea se face pentru clerici, în vederea serviciului liturgic. Vãduva este instituitã pentru rugãciune, care este comunã tuturor.

Acelaºi lucru este afirmat în „Canoanele bisericeºti ale apostolilor”, un text realizat în Egipt spre mijlocul secolului al IV-lea: „Sã nu fie hirotonite vãduvele care sunt instituite; (...) sã nu fie hirotonite, ci numai sã se spunã o rugãciune pentru ele, cãci hirotonia este pentru bãrbaþi. Slujirea vãduvelor este importantã prin ceea ce le impune: rugãciunea frecventã, slujirea bolnavilor ºi postirea frecventã.

Rolul diaconeselor. Pe primul loc este rolul operelor de caritate. Diaconesele trebuiau sã viziteze femeile bolnave la domiciliu ºi sã le ajute pe cele nevoiaºe. Operele lor erau fãcute în colaborare cu episcopul, pe care îl reprezentau în lumea femeilor. Un alt rol este cel liturgic, care consta în special în asistarea la botezul femeilor. Conform documentelor amintite, atât bãrbatul cât ºi femeia erau

7

botezaþi complet dezbrãcaþi, iar înainte de botez erau unºi cu ulei pe tot corpul. Primirea botezului necesita o pregãtire spiritualã lungã ºi foarte serioasã. Diaconesa care s-a ocupat de instruirea catehumenei, trebuie sã stea alãturi de ea pe toatã durata celebrãrii botezului ºi apoi a liturghiei. La intrarea în fântâna baptisteriului, episcopul sau preotul ungea catehumena cu semnul crucii doar pe frunte ºi spunea o rugãciune, apoi diaconeasa o introducea în fântâna baptismalã. Catehumena se dezbrãca de toate hainele, iar diaconeasa ungea cu ulei sfinþit fiecare parte a corpului ei. Ungerea era fãcutã de cãtre diaconeasã din motive de decenþã, deoarece nu este potrivit ca o femeie sã fie vãzutã dezbrãcatã de un bãrbat ºi mai ales sã fie unsã pe întreg corpul de acesta.

Concluzionând, putem spune cã în Biserica primelor patru secole creºtine, în partea de rãsãrit a Imperiului Roman, existau femei ca diacon, funcþie ce nu avea însã nici o încãrcãturã sacramentalã, nici una pedagogicã. Diaconiþele constituiau un personal auxiliar, menit sã ajute clerul masculin în practicarea misiunii sale faþã de femei.

Un rol mai important decât al diaconiþelor par sã fi jucat vãduvele, aceste femei alese ºi numite spre practicarea ascezei ºi a rugãciunii, cãrora, în timp, li s-au adãugat fecioarele consacrate, ambele categorii fiind, în cele din urmã, integrate în cadrul monahismului feminin.

Se poate aºadar afirma cã istoria institutelor seculare este anticã, ca ºi istoria bimilenarã a Bisericii. Ele sunt astãzi recunoscute ºi au o formã canonicã ºi juridicã proprie.

Institutele seculare sunt urmaºele efervescentelor comunitãþilor cristiane care au înflorit în perioada apostolicã.

De fapt, fiecare se bucurã de a se identifica în institutele seculare, moºtenitoare autentice ale comunitãþilor evlavioase de credincioºi care au înflorit încã din perioada apostolicã ºi continuã în toate timpurile, în diferite forme, sub impulsul aceluiaºi har invizibil ºi activ, formând o nesecatã fraternitate în Familia creºtinã.

Viaþa multor sfinþi este mãrturia vie cã Evanghelia poate fi trãitã cu autenticitate în viaþa cotidianã. Ordinele terþiarilor din Evul Mediu demonstreazã sfinþenia trãitã ºi practicatã în afara vieþii cãlugãreºti. În secolul al XIII-lea, cu rãspândirea ordinelor terþiare (dominicane ºi franciscane) apar forme de consacrare laice, chiar dacã nu sunt structurate în adevãrate institute seculare.

Pr. Georgio Pastiu (Lugano)

8

Calea cea micã

Nr. 28

Creativitatea, capacitatea de a privi în viitor „Educatorul creºtin este acela care transmite cuvântul lui Dumnezeu. Însã ca sã-l transmitã, mai întâi trebuie sã se înrãdãcineze adânc în el: sã-l iubeascã ºi sã-l împlineascã.

Numai cine îl înþelege poate sã-l facã înþeles, numai cine îl iubeºte poate sã-l facã iubit, numai cine îl primeºte poate sã înveþe cum se pune în practicã” (T. Bosco, Ioan de la Salle - puterea de a da viaþã, Ed. Sapientia, Iaºi 2007) Se cuvine ca la începutul acestei prezentãri sã aflãm ce este creativitatea? Conceptul de creativitate provine din cuvântul latin „creare” care înseamnã „a zãmisli”, „a fauri”, „a crea”, a „naºte”. Astfel etimologia ne demonstreazã cã termenul de creativitate defineºte un proces, un act dinamic care se dezvoltã, se desãvârºeºte ºi cuprinde atât originea cât ºi scopul. Se dovedeºte a fi o capacitate de a crea ºi de a produce valori.

Actualmente, recunoaºterea ºi promovarea creativitãþii nu este numai un deziderat, ci o realã ºi stringentã necesitate. Psihologul Morris Stein anunþa acest prag de minunatã deschidere pentru creativitate ºi spiritele creative: „O societate care stimuleazã creativitatea asigurã cetãþenilor sãi patru libertãþi de bazã: libertatea de studiu ºi pregãtire, libertatea de explorare ºi investigare, libertatea de exprimare ºi libertatea de a fi ei înºiºi...

Prin creativitate se înþelege capacitatea sau aptitudinea de a realiza ceva original. Actul creator este însã un proces de elaborare prin invenþie sau descoperire, cu ajutorul imaginaþiei creatoare, a unor idei sau produse noi, originale de mare valoare ºi aplicabile în diferite domenii de activitate.

Putem spune cã formarea spiritualã este o miºcare dinamicã care se realizeazã prin integrarea atitudinilor cognitive, afective ºi decizionale cu credinþa spre maturitate, la o trãire ºi gândire ca Isus Cristos. În formarea spiritualã pentru eficientizarea relaþiei cu Dumnezeu ºi a mãrturisirii împãrãþiei sale trebuie sã ne folosim de: Sfânta Scripturã (cuvântul lui Dumnezeu), Bisericã, comunitatea credincioºilor, cultul ºi liturgia, celebrarea Euharistiei, contemplaþia, întâlnirea personalã ºi intimã cu Dumnezeu ºi misterele sale, prin armonia, frumuseþea, mãreþia, puterea, valoarea ºi semnificaþia creaþiei.

De aceea educatorul trebuie sã aleagã metodele ºi mijloacele adecvate pentru a obþine ceea ce ºi-a propus cu ceea ce este adecvat; deoarece a educa în sens creºtin înseamnã sã-i conduci pe oameni la întâlnirea cu Dumnezeu în rugãciune, sã-i faci sã trãiascã în prezenþa sa, sã îi ajuþi sãºi punã în el temelia îndatoririi ºi a bucuriei.

Creºtinii trãiesc astãzi într-o culturã fragmentatã, în care convieþuiesc, unul lângã altul diversele curente spirituale ºi culturale.

Creºtinii îºi percep identitatea creºtinã ca o „credinþã în diaspora” în mijlocul contemporanilor lor care nu împãrtãºesc aceleaºi valori cu ei ºi care se aflã foarte departe de Bisericã sau care s-au lepãdat, din pãcate, de credinþa creºtinã.

De aceea dã-i propriei credinþe un brânci, un impuls, adunã-þi puterile; nu-þi lãsa viaþa la voia întâmplãrii! Cãci

aceastã decizie va aduce roade bogate în viaþa ta ºi va contribui, în acelaºi timp, la edificarea comunitãþii ºi a Bisericii.

Expresia „Lumina de la capãtul tunelului” se foloseºte din ce în ce mai mult pentru a descrie diferite situaþii din viaþã. Lumina de la capãtul tunelului este un lucru pe care doresc sã-l vadã foarte mulþi în zilele noastre, oamenii care sunt în pericol sã-ºi piardã locul de muncã, sau o boalã gravã la care nu s-au gândit niciodatã, un moment de crizã în viaþa de cãsãtorie, un eºec la locul de muncã, o ceartã sau o supãrare, situaþii care par sã fie fãrã ieºire.

Câteodatã este necesar sã aºteptãm foarte mult timp pânã vedem lumina de la capãtul tunelului, însã cu atât mai mare este atunci bucuria noastrã. Sã facem puþinã liniºte ºi sã reflectãm ca ºi creºtini asupra acestei metafore: o cãlãtorie prin tunel. Sã ne întrebãm ce înseamnã acest lucru pentru existenþa noastrã? Nu ne aflãm oare încã folosind tot aceastã imagine într-un tunel neiluminat în mijlocul acestei lumi pline de atâtea momente de întuneric? În timpul cãlãtoriei printr-un tunel este foarte importantã speranþa cã orice tunel are ºi un capãt. Este nevoie de încredere pentru ca în micul univers al vieþii noastre, în familie, în cercul nostru de prieteni ºi cunoscuþi sã facem mult bine. Este nevoie de creºtini, care, fiecare în felul sãu, sã iradieze „ceva”, fãrã sã elimine alte lucruri ºi fãrã a avea dorinþa de a ieºi în evidenþã. Ei dau pur ºi simplu o mânã de ajutor pentru a contribui la realizarea unui lucru bun, pun ceva în miºcare, ceva ce va dãinui, chiar dacã uneori ei înºiºi au de înfruntat diferite situaþii dificile în viaþã. Îi mulþumim lui Dumnezeu cã existã astfel de oameni. În felul acesta se poate cunoaºte lumina lui Cristos: dacã oamenii îºi deschid inima altora; dacã oamenii sar în ajutor, acolo unde nu mai este posibilã o implicare a profesionaliºtilor. Întunericul vine de la sine. Iluminarea ºi rãmânerea în luminã sunt posibile numai dacã oamenii sunt încrezãtori, când împlinesc anumite slujiri, sau când ei mediteazã asupra viitorului comunitãþii. Doar atunci este posibil sã existe luminã la capãtul tunelului.

septembrie 2 015

Calea cea micã

Lumina de la capãtul tunelului este tocmai capacitatea de a privi în viitor. Lumina credinþei în Dumnezeu, lumina iubirii ºi a speranþei în Dumnezeu trebuie sã fie îngrijitã, ocrotitã ºi alimentatã. Trebuie sã devenim din ce în ce mai maturi în credinþa personalã ºi în speranþã.

Creºtinii construiesc „lumea viitoare”. Acest concept este exprimat pe scurt în Crez „Cred în iertarea pãcatelor, în învierea morþilor ºi în viaþa veºnicã”. Viitorul poate fi apropiat sau îndepãrtat, în timpul pe care îl trãim, sau la sfârºitul veacurilor. Nimeni nu poate sã se îndoiascã de faptul cã speranþa noastrã se sprijinã pe Dumnezeu. Dar ºi din aceastã credinþã, s-ar putea trage concluzii greºite pentru viaþa practicã. În viaþa practicã este mai bine sã respecþi sfatul Sf. Ignaþiu de Loyola: „Rugaþi-vã ca ºi cum totul ar depinde numai de Dumnezeu, dar lucraþi ca ºi cum totul ar depinde numai de voi”. Comuniunea dintre lucrarea lui Dumnezeu ºi acþiunea noastrã se manifestã în mod excelent în Sfintele Taine. Împrejurãrile în care trebuie sã ne întãrim speranþa: - În efortul pentru perfecþiune: toþi suntem chemaþi la perfecþiune; - În rugãciune: rugãciunea este întãritã nu de multitudinea vorbelor, ci de încredere. „Dacã aþi avea credinþã cât un grãunte de muºtar, aþi putea zice acestui munte: mutã-te, de aici, acolo, el se va muta, ºi nimic nu vã va fi cu neputinþã” (Mt 17,20). Se pare, însã, cã este foarte greu de posedat aceastã încredere.

- În situaþiile în care suntem cuprinºi de melancolie: putem spune ºi cã Dumnezeu însuºi purificã sentimentele noastre de speranþã cu deziluzii, cu eºecuri ºi cu sentimente de disperare.

Uneori Dumnezeu ne întãreºte speranþa într-un mod special. Ne dã, deja, pe pãmânt, semne ale bunãvoinþei sale. Le numim, cu un termen generic, mângâieri. Sunt momentele în care dispar îndoielile ºi omul ar fi gata sã moarã cu plãcere pentru cã cerul îi apare deschis.

Speranþa creºtinã este îndreptatã spre viitor, care este misterul lui Dumnezeu.

Ce face speranþa pentru umanitate?

Speranþa este mai strãlucitoare în momentele de întuneric.

Speranþa ne motiveazã când ne descurajãm.

Speranþa energizeazã corpul atunci când este obosit.

Speranþa îndulceºte când dãm de amãrãciune.

Speranþa cântã atunci când toate melodiile au încetat.

Speranþa depãºeºte obstacolele când nimeni nu ne ajutã.

Speranþa rãmâne în necazuri când nimãnui nu-i pasã.

Speranþa are rãspunsuri atunci când nimeni nu întreabã.

Speranþa te determinã sã dai atunci când nimeni nu împarte.

Speranþa aduce victoria atunci când nimeni nu triumfa.

Aºadar, sã nu ne pierdem speranþa în momentele dificile, ci sã ne întãrim cu aceastã virtute, aºa cum ne îndeamnã ºi citatul urmãtor: „Nu vã pierdeþi curajul. Cu dragoste ºi cu spirit de sacrificiu veþi rãzbi ºi veþi ajunge la rãzoarele unde cresc trandafiri fãrã spini” (T. Bosco, Don Bosco - o nouã biografie pentru copii, Ed. Galaxia Gutenberg, Târgu Lãpuº 2008).

Mariana Cornea (Huºi)

9

Modelul de sfinþenie

ca a fidellita ate fatã de Dumnezeu

În cadrul discursului sãu adresat participanþilor la Conferinþa mondialã a institutelor seculare (2007), papa emerit Benedict al XVI-lea sublinia faptul cã prezenþa laicilor consacraþi în mijlocul ocupaþiilor omeneºti „devine loc teologic, de fapt, misterul întrupãrii...”. Papa explicã în continuare cã întruparea se împlineºte în cadrul dialogului intratrinitar (Sfânta Treime) ºi este exprimatã prin cuvintele Fiului: „Iatã vin sã fac voia ta”.

Prin voturile noastre, Domnul ne implicã în cuvintele sale ce devin ale noastre: Iatã vin, împreunã cu Domnul, cu Fiul, sã fac voia ta. Este vizibilã astfel calea sfinþirii noastre: Isus. Ne-am asumat-o atunci când ne-am exprimat prin voturile noastre, adicã ne-am arãtat adeziunea noastrã la planul de mântuire care se aratã în cuvântul revelat, solidaritatea noastrã cu istoria pe care o trãim, cãutarea voinþei Domnului.

Chemarea la sfinþenie ºi rãspunsul oamenilor la aceasta o gãsim în Cartea Sfântã. Astfel în Cartea Leviticului, Dumnezeu Tatãl îi îndeamnã pe oameni: „Fiþi sfinþi, cãci eu sunt sfânt, eu, Domnul Dumnezeul vostru” (Lev 19,2); în Exod: „Îmi veþi fi o împãrãþie de preoþi ºi un neam sfânt” (Ex 19,6).

Ce este sfinþenia? În Noul Testament, Isus reia acest îndemn la sfinþenie, din care înþelegem cã aceasta se poate obþine acþionând în toate cu iubire. Isus ne aminteºte de nenumãrate ori prin cuvintele sale cã la baza sfinþeniei stã iubirea de Dumnezeu ºi de aproapele. Într-un sens mai larg, sfinþenia înseamnã a fi diferit de ceea ce este obiºnuit. Aprofundând ºi meditând mai adânc la înþelesul acestui cuvânt, descoperim cã sfinþenia este o stare puternicã spiritualã, la care se ajunge apropiindu-ne de esenþa lui Dumnezeu, ceea ce ne aduce într-o stare de binecuvântare ºi putere spiritualã.

Domnul ne cheamã pe toþi la sfinþenie. Sfântul Paul ne spune cã Domnul „ne pune deoparte” pentru cã ne-a ales mai înainte de întemeierea lumii ca sã fim sfinþi ºi fãrã prihanã înaintea lui. Pentru a dobândi aceasta, trebuie sã

10

Calea cea micã

avem un model, o cale de parcurs. Isus este singurul nostru model. El ne spune: „Eu sunt calea, adevãrul ºi viaþa”.

Parcurgând aceastã cale trebuie sã fim ca el: milostivi, iubitori, simpli, fãcãtori de pace. Nu vom reuºi sã fim astfel cu forþele proprii. De aceea este necesar sã-l rugãm pe Duhul Sfânt sã ne susþinã cu darurile sale ºi vom dobândi rãbdarea, bunãtatea, fidelitatea, bucuria, bunãvoinþa, curãþia, demnitatea. În zilele noastre ne confruntãm cu diferite greutãþi ºi piedici pe care le întâlnim la tot pasul: zbucium, obosealã, înfrângere, resemnare, dar ceea ce este important ºi rãmâne mereu este speranþa. Dacã reuºim sã-l recunoaºtem pe Isus în semenii noºtri, înseamnã cã am simþit chemarea la sfinþenie pe care ne-a adresat-o. Sfântul Paul adreseazã creºtinilor din Filipi acest îndemn: „Sã aveþi în voi acelaºi cuget care era ºi în Cristos Isus” (Fil 2,5). Acest îndemn ne este adresat ºi nouã ºi înþelegem cã este vorba, pe de o parte, de intrarea noastrã în „logica” lui Isus: sã gândim, sã judecãm, sã sperãm asemenea lui, iar pe de altã parte sã ne însuºim purtarea Domnului caracterizatã de amabilitate, apropiere de alþii cu compasiune, solidaritate, îndurare, cumpãtare, sãrãcie, adevãr ºi rãbdare.

Nu existã reþete sau soluþii gata fãcute în faþa diferitelor încercãri cum ar fi: în faþa bolii sau a doliului, a unei relaþii familiale dificile sau a unui eºec în cãsnicie, a nedreptãþii sociale sau a folosirii incorecte a bunurilor materiale. Rãspunsurile trebuie gãsite prompt, cu isteþime ºi responsabilitate. Isus nu a venit sã ne dea explicaþii savante despre durere ci a venit sã o ia asupra sa, în tãcere. Astfel a schimbat durerea din interior, dintr-un semn de blestem, aºa cum era consideratã în Vechiul Testament, întrun instrument al rãscumpãrãrii. Dacã vom înþelege acest lucru vom avea altã viziune asupra suferinþei ºi vom simþi cã suferinþa ne apropie de Dumnezeu. Adevãrata mãreþie a unei fãpturi omeneºti se mãsoarã dupã felul cum acceptã ºi poartã asupra sa cea mai micã vinã posibilã ºi cea mai mare pedeapsã posibilã. În acest sens sã ne gândim la vieþile sfinþilor ºi vom gãsi nenumãrate modele.

Sfânta Tereza a Pruncului Isus ºi a Sfintei Feþe Tereza a vrut sã fie numitã „a Pruncului Isus ºi a Sfintei Feþe” ºi nu a fost întâmplãtoare aceastã dorinþã a ei: trandafirii au spini. Patroana noastrã merge înaintea noastrã ºi a atins acel grad de sfinþenie ajungând pânã la iubirea suferinþei. Ea ne recomandã ºi nouã, celor din mileniul al III-lea, „calea cea micã”, accentuând cã „smerenia este temeiul acestei cãi”. Aºadar, noi am înþeles sau vom înþelege cã smerenia trebuie sã fie piatra unghiularã a Institutului, a noastrã a tuturor. ªtim cã Dumnezeu este stãpânul timpului. Într-o viaþã de om este timp pentru toate: timp pentru a acþiona, a ne bucura, a încuraja, a suferi, a ne sfinþi.

Pentru sfinþire orice timp este propice: copilãria, tinereþea, maturitatea, bãtrâneþea. Sfântul papã Ioan Paul al II-lea spunea: „Bãtrâneþea e o binecuvântare de la Domnul. E un timp de graþie, ultima perioadã a vieþii în care putem dobândi cununa sfinþeniei”. „Cruce sfântã te cinstesc, cãci prin tine mã sfinþesc”.

Elena Matei (Bacãu)

Nr. 28

• ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI •

O primãvarã spiritualã Lugano, 2015 (exerciþii spirituale)

Martie, natura începe sã renascã, soarele prinde puteri, peste tot urme plãpânde de viaþã ºi noi, un grup de terezine însoþite de pãrintele predicator Cristinel Fodor, pornim spre Lugano pentru a participa la exerciþiile spirituale împreunã cu terezinele din Lugano în casa centralã a Institutului Secular „Sfânta Tereza a Pruncului Isus”.

Ca de obicei suntem întâmpinate în pragul casei de Maria-Teresa, directoarea noastrã plinã de iubire ºi bucurie.

Casa, capela dar ºi oraºul pline de flori de primãvarã: mimoze, camelii, panseluþe, lalele, totul plin de parfum ºi culoare ne dã o nouã exuberanþã, ne pregãteºte inimile pentru zilele de exerciþii spirituale.

Tema a fost: ,,Te iubesc, urmeazã-mã!” Facem cunoºtinþã cu terezienele din Lugano; toate ne zâmbesc, simþim cãldura, optimismul ºi idealul care ne uneºte. Meditaþiile fãcute de pr. Cristinel cu precizie ºi cu tot sufletul, sfintele Liturghii animate de organistele noastre Adriana ºi Mihaela, prezenþa episcopului, PS Valerio Lazzari cât ºi a asistenþilor: pr. Pietro, pr. Giorgio ºi pr. Giusseppe ne-au umplut timpul ºi inimile de comuniune, de bucurie, de iubire!

Pentru ca totul sã fie perfect participãm la douã pelerinaje: unul la sanctuarul cel mai cunoscut din cantonul Ticino, Madona dell Sasso, sanctuar îngrijit de fraþii capucini. Apoi ne continuãm drumul ºi vizitãm Lavertezzo, satul natal al fondatorului nostru Mons. Aurelio Bacciarini, cu casa pãrinteascã ºi Biserica în care a primit Botezul.

Casa se aflã în custodia fraþilor guanelieni.

Al doilea pelerinaj îl facem în Italia, la Concesio, localitatea natala a fericitului Paul al VI-lea, papa Conciliului Vatican al II-lea; a fost papã între anii 1963-1978 ºi a fost beatificat de curând, pe 19 octombrie 2014.

Sãptãmâna noastrã la Lugano a fost minunatã, ne-am întors acasã mulþumite, pline de entuziasm, îmbogãþite spiritual, hotãrâte sã practicãm prin felul nostru de a fi asemenea cu Cuvântul Domnului care ne-a fost predicat ºi de a fi Iubirea, vocaþia sfintei Tereza ºi de a urma chemarea!

Silvia (Bacãu)

septembrie 2 015

Calea cea micã

11

• ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI •

Reculegere plinã de haruri

Surorile Institutului Secular „Sfânta Tereza a Pruncului Isus” din Ticino s-au întâlnit pentru cursul anual de exerciþii spirituale împreunã cu cãteva surori venite special pentru aceasta din România.

Meditaþiile au fost þinute de pr. Cristinel Fodor, din Iaºi, pe care am avut bucuria de a-l întâlni pentru a doua oarã. Încã de la început ne-a îndemnat sã considerãm marea iubire a lui Isus pentru fiecare dintre noi. Ne-a invitat sã-l primim pe Isus crucificat, sã credem în milostivirea Tatãlui.

Ne-a mai sfãtuit s-o privim pe sfânta Fecioarã care, cu o mare încredere ºi docilitate s-a lãsat modelatã de Duhul Sfânt pentru realizarea deplinã a proiectului lui Dumnezeu cu ea.

Isus a voit, ca mai ales în aceste zile, sã ne întâlnim în mod personal cu el, aºa cum a fãcut cu unele dintre femeile pe care le gãsim în evanghelii.

Le vedem pe Marta ºi pe Maria în casa lui Lazãr unde acþiunea ºi contemplaþia se împletesc ºi totul e fãcut cu multã iubire. Lumea are nevoie de Marta ca semn de primire, ospitalitate ºi are nevoie de Maria, semn de ascultare în contemplaþie.

Pe Golgota, locul suferinþei lui Cristos ºi simbolul suferinþei întregii omeniri, gãsim doar câteva femei curajoase

ºi generoase. Sunt figuri care rezumã toatã istoria omenirii, femei care ºi-au oferit viaþa idealurilor în care au crezut.

Femeia adulterã gãseºte pace ºi iertare numai în Isus, rãmânând numai ei doi, mizeria ºi îndurarea, iubirea care redã persoanei rãnite siguranþa cã este iubitã.

Isus o aºteaptã la fântânã pe femeia samariteanã. Era obosit ºi însetat. Întâlnirea pregãtitã încã din veºnicie, pentru a da acestei femei apa vie care astâmpãrã setea, întâlnirea cu un Dumnezeu care este Tatã ºi iubire.

Isus frânge orice schemã ºi se apropie de vãduva din Nain care tocmai îl ducea la cimitir pe unicul ei fiu. Era a doua oarã în care moartea bãtea la poarta sa. Isus o consoleazã ºi o ajutã în durerea sa. Este de fapt realitatea morþii care apare în casele noastre ºi ne desparte de persoanele dragi, dar credinþa, pentru noi, creºtinii, ne asigurã cã viaþa continuã pe deplin în întâlnirea veºnicã cu Dumnezeu.

Aceste situaþii diverse le putem trãi ºi noi în viaþa de zi cu zi. Chemarea noastrã ne vrea în mijlocul oamenilor pentru a împãrtãºi cu ei bucuriile ºi tristeþile prin care trec familiile noastre, comunitãþile noastre.

În articolul al IV-lea din scrisoare Sfântului Pãrinte cãtre toate persoanele consacrate, citim: „Existã o întreagã omenire care aºteaptã: persoane care au pierdut orice speranþã, familii în dificultate, copii abandonaþi, tineri cãrora le este închis orice viitor, bolnavi ºi bãtrâni abandonaþi, bogaþi sãtui de bunuri ºi cu golul în inimã, bãrbaþi ºi femei în cãutarea sensului vieþii, însetaþi de divin...”

Au fost zile frumoase, în fraternitate seninã, ritmate de rugãciuni ºi pline de liniºte, de tãcere ºi reculegere. Isus era în mijlocul nostru, în noi ºi în inima noastrã, deschis spre bine, spre dragoste ºi împãrtãºire, spre bucuria adevãratã care ne hrãneºte voinþa ºi ne întãreºte credinþa.

La finalul exerciþiilor spirituale s-a oficiat o Liturghie de încheiere concelebratã de mai mulþi preoþi împreunã cu episcopul nostru, Valerio, dupã care ne-am reînnoit voturile în faþa Domnului, semn de încredinþare în voinþa sa, conºtiente fiind de limitele noastre ºi de fragilitatea noastrã, dar în siguranþa cã doar în el viaþa noastrã are o semnificaþie.

Surorile din Lugano

12

Calea cea micã

Nr. 28

• ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI •

Exerciþii spirituale: „Te iubesc, urmeazã-m mã!” În perioada 2-5 iulie 2015, la Institutul Teologic „Sfântul Iosif” din Iaºi, un grup de 93 de terezine din toatã þara, alãturi de directoarea generalã, Maria-Teresa Candian (din Lugano, Elveþia), au participat la exerciþiile spirituale anuale, sub îndrumarea pãrintelui Cristinel Fodor.

Meditaþiile susþinute de douã ori pe zi au fost completate de reflecþii ºi meditaþii individuale sau în grup, Calea crucii, recitarea Rozariului, colocvii ºi spovezi, adoraþie la preasfântul sacrament ºi sfânta Liturghie.

Tema a fost: „Te iubesc, urmeazã-mã!”

Firul roºu al acestei teme se regãseºte în sfânta evanghelie ºi împãrþitã în mai multe subtitluri: Exerciþiile spirituale ne deschid drumurile spre adevãr, spre luminã ºi pace, avem nevoie de încredere ºi fidelitate pentru a putea înainta în credinþã ºi iubire.

1. În introducere s-au subliniat caracteristicile persoanelor consacrate în Bisericã ºi în societate, dar ºi despre planurile lui Dumnezeu pentru fiecare dintre noi.

2. Sã fim primitori ºi atenþi (Marta ºi Maria - Lc 10,38-42); 3. Generozitatea ºi curajul (Femeile întâlnite în Evanghelie); 4. Persoana consacratã în faþa pãcatului (Femeia adulterã – In 8,1-11); 5. Setea ºi lipsa de afecþiune la persoanele consacrate (Isus ºi samariteana - In 4,7-15); 6. Viaþa consacratã în douã cuvinte: Fiat ºi Magnificat Puþinele bobiþe de ploaie care ne-au spãlat de gândurile cu care am plecat de acasã au fãcut ca sufletul nostru sã se înalþe mai mult spre Isus care zilnic ne-a zâmbit ºi binecuvântat, ne-a aºteptat în liniºte cu iubire ºi cu braþele larg deschise de pe impresionanta cruce din capela Institutului.

Roua dimineþii ºi soarele binevoitor din fiecare zi au purtat surorile terezine în rugãciune ºi meditaþie pe aleile parcului plin de brazi argintii ºi cu parfumul minunaþilor trandafiri. Urmau apoi recitarea Laudelor, Calea crucii ºi celelalte activitãþi programate.

Totul a fost minunat, dar mai ales, o bunã ºi eficientã întâlnire, în tainã, cu Isus care a vorbit cu o imensã iubire fiecãreia dintre noi ºi ne-a fãcut sã creºtem în credinþã, iubire, în rugãciune ºi speranþã.

Pr. Anton Despinescu ne-a însoþit în toate aceste zile de meditaþii ºi de har. Decan de vârstã ºi cu o vastã experienþã spiritualã, ne-a îndemnat la rugãciune, care este cheia tuturor harurilor ºi rezolvarea tuturor slãbiciunilor sau a golurilor din suflet.

Vineri, 3 iulie, am avut parte de o plãcutã ºi mare surprizã: Preasfinþitul Petru Gherghel, episcop de Iaºi, ne-a vizitat ºi s-a rugat împreunã cu noi, Calea crucii. Înainte de binecuvântarea finalã ne-a urat har ºi înþelepciune pentru a-l sluji în continuare cu devotament pe Cristos ºi Biserica.

Ne-am despãrþit purtând în sufletele noastre toate aceste zile pline de har, de binecuvântare ºi de speranþã cã Dumnezeu, Maica Domnului ºi patroana noastrã, sfânta Tereza a Pruncului Isus, ne vor da puterea ºi toatã iubirea de a înainta în slujire ºi în viaþã cu pace, bucurie ºi bunãtate.

La sfârºitul acestor zile de reculegere ºi meditaþie putem spune împreunã cu patroana noastrã, sfânta Tereza a Pruncului Isus: „Cât de mult vreau sã împlinesc neîncetat, cu cea mai mare uitare de sine, voinþa Bunului Dumnezeu!...”

Mulþumim din suflet lui Dumnezeu, Fecioarei Maria ºi nu în ultimul rând pãrintelui prof. Cristinel Fodor - predicator, pr. dr. Benone Lucaci - rectorul institutului, pr. Eduard Soare - vicerector, întregii conduceri ºi îndeosebi directoarei noastre, Maria-Teresa, care a venit de la Lugano, din Elveþia, ºi a participat alãturi de noi la aceste zile pline de spiritualitate, de liniºte ºi de har pe care le-a simþit fiecare terezinã prezentã.

Teodora (Iaºi)

Îþi mulþumim, Doamne! ªi în acest an exerciþiile spirituale au fost rodnice pentru sufletele noastre. Am lãsat la picioarele lui Isus toate pãcatele, neajunsurile vieþii, tristeþile, dar ºi bucuriile noastre. Am avut ocazia de a-i mulþumi sfintei Tereza a Pruncului Isus ºi de a ne încredinþa familiile noastre în braþele sale.

Mulþumim bunului Dumnezeu cã ne-a permis sã ajungem în acest minunat ºi binecuvântat loc de culturã ºi profundã spiritualitate. Ne-am întâlnit aici cu Isus în toate meditaþiile susþinute de pr. Cristinel Fodor, în sacramentul spovezii, în euharistie sau pe Calea crucii.

Vom transmite tuturor surorilor, care nu au putut participa la aceste exerciþii spirituale, despre clipele pline de har ce le-am trãit aici atât de aproape de Dumnezeu.

Mulþumim tuturor organizatorilor, Mariei-Teresa, directoarea institutului, pãrintelui rector, Benone Lucaci, pãrintelui predicator ºi nu în ultimul rând surorilor care, în colaborare cu pr. Ciprian, ne-au pregãtit mâncãruri delicioase.

Lãudat sã fie Isus, Maria ºi Tereza, în veci!

Carolina Bucur, Francisca Catargiu ºi Veronica Rusu (Poiana Micului)

septembrie 2 015

Calea cea micã

13

• ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI •

În braþele Duhului Sfânt Cu mare nerãbdare am aºteptat exerciþiile spirituale care ne ajutã sã ne reînsufleþim relaþia cu Dumnezeu lãsându-ne disponibili pentru a-l lãsa pe Duhul Sfânt sã lucreze în noi. Am venit la exerciþii cu dorinþa de a umple golurile ce ºi-au fãcut loc în sufletele noastre ºi cu dorinþa fierbinte de a reuºi ca pasajele meditate din Evanghelii sã ne conducã în mod concret la o viaþã de fiice a lui Dumnezeu.

Am simþit cum Duhul Sfânt a coborât în fiecare zi pentru a ne mângâia pe fiecare, iar în fiecare dintre noi a crescut iubirea ºi speranþa.

Tot programul, bogat în meditaþii, în rugãciuni ºi adoraþii ne ajutã sã ne punem viaþa în mâinile lui Dumnezeu ºi sã nu ne fie teamã de planurile sale.

Monica Patraº (Vaslui)

Cu pace în suflet

La aceste exerciþii spirituale m-am simþit minunat, iar pe plan spiritual m-am îmbogãþit datoritã gândurilor frumoase transmise de pãrintele predicator, Cristinel Fodor. Am învãþat cã este important sã-i iubim pe cei de lângã noi, sã-i facem sã se simtã bine ºi numai aºa vom avea pace în inimi ºi în lumea întreagã. Îi mulþumim directoarei noastre, Maria-Teresa pentru grija de mamã ce ne-o poartã la fiecare întâlnire. Îi doresc din suflet sã-i dea Dumnezeu multã sãnãtate ºi multe bucurii spirituale.

Emilia Þigãnaºu (Huºi)

Vocea din inima noastrã

Exerciþiile spirituale sunt cel mai bun balsam pentru suflet. În aceste zile am descoperit delicateþea cu care lucreazã Dumnezeu în sufletul meu. Îi mulþumesc pentru aceste meditaþii atât de pãtrunzãtoare care au ajuns în inima mea. Toate aceste femei din Evanghelie sunt exemple vii de a-l urma pe Isus cu mai multã iubire ºi mai multã rãbdare, de a-i asculta cu atenþie vocea ºi de a-l sluji ori de câte ori ne cere. Îþi mulþumesc Doamne, pentru bunãtatea cu care m-ai chemat, pentru iubirea care o porþi pentru toþi oamenii ºi pentru ajutorul care ni-l dai atunci când þi-l cerem!

Florica Boje (Bucureºti)

Revelaþia lui Isus din sfântul Sacrament Exerciþiile spirituale ºi în acest an au constituit pentru mine o lecþie fundamentalã de viaþã la ªcoala lui Isus. Pentru a mã simþi la aceastã înaltã ºcoalã a contribuit ºi locul ºi ambientul unde s-au desfãºurat aceste „cursuri” binecuvântate de Dumnezeu – Institutul Teologic din Iaºi.

Am fost primite cu multã cãldurã, ospãtate cu generozitate într-un cadru pregãtit cu acurateþe ºi am simþit iubirea lui Isus care zilnic ne zâmbea cu prietenie ºi iubire din Preasfântul Sacrament.

Pe aceastã cale aduc calde mulþumiri PS Petru Gherghel care s-a rugat cu noi, ne-a adresat cuvinte încurajatoare ºi ne-a dat binecuvântarea. O atenþie deosebitã am avut din partea preoþilor celebranþi, a pãrintelui rector ºi vice-rector, dar ºi a pr. Despinescu pe care-l stimez mult pentru înþelepciunea, disponibilitatea ºi spiritul sãu veºnic tânãr.

Un gând deosebit ºi plin de admiraþie îi transmit pãrintelui Cristinel Fodor predicatorul, dar ºi mentorul nostru, care ne-a transmis cuvinte de o înaltã þinutã moralã ºi de credinþã dupã care sã ne conducem viaþa în drumul nostru de slujire a lui Cristos ºi a Bisericii.

Exemplu cel mai elocvent expus în meditaþiile zilnice a fost slujirea Martei ºi a Mariei: douã moduri de slujire în care ne-am regãsit ºi noi terezinele, fiecare dupã talanþii primiþi. Marta duce o slujire milostivã, se îngrijeºte de toate nevoile casei ºi a celor din jurul sãu, sã nu lipseascã nimic, iar Maria duce o slujire contemplativã, sorbind fiecare cuvânt rostit de Isus.

La fel ca ºi în evanghelie, pãrintele a scos în evidenþã imaginea vãduvei de astãzi, aducându-le chiar elogiu, pentru devotament ºi supunere, în tãcere ºi deplinã discreþie slujind în familie ºi în Bisericã fãrã a aºtepta vreo recompensã.

Dupã aceste meditaþii în care s-a revelat iubirea lui Dumnezeu ºi demnitatea la care a fost ridicatã natura umanã, a urmat adoraþia la preasfântul Sacrament – moment central al exerciþiilor spirituale. Pentru mine a fost un adevãrat privilegiu sã mã aflu în faþa tabernacolului. Astfel am putut sã-i arãt Mântuitorului nostru micimea ºi slãbiciunea mea.

Am simþit în acelaºi timp cã în prezenþa lui Isus recapeþi demnitatea de fiicã iubitã a lui Dumnezeu ºi astfel am exclamat în sufletul meu: Doamne, Isuse Cristoase, cum poþi avea o iubire aºa de mare faþã de mine pãcãtoasa! Doamne, învaþã-ne ºi pe noi iubirea necondiþionatã cu care s-ar putea clãdi o altã lume, dar mai ales învaþã-ne sã nu ne mai judecãm unii pe alþii, ci sã avem sentimente de compasiune faþã de cei marginalizaþi!

Papa Francisc a afirmat de multe ori cã trebuie sã evitãm rutina în credinþã, sã nu avem o credinþã staticã, ci autenticã, o credinþã care arde ºi ne consumã.

Doresc ca dupã aceste zile de har sã încerc sã mã transform, sã trãiesc în Cristos, asemenea apostolului Paul, dar ºi Cristos sã trãiascã pururi în mine. Îþi mulþumesc Isuse, cã m-ai chemat la aceastã slujire, te iubesc, te ador, te preamãresc ºi te slãvesc pentru nenumãratele minuni sãvârºite în viaþa mea!

Maria Antal (Bacãu)

14

Calea cea micã

Nr. 28

• ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI •

Trei zile de luminã primite în dar

Îþi mulþumesc Isuse cã tu m-ai cãutat pe mine, cã ai lãsat ca harul tãu sã lucreze atât de frumos în mine ºi m-ai adus din nou aici unde putem vorbi orice ºi oricât. ªtiu cã tu eºti acasã întotdeauna ºi oriunde, nu mergi în deplasare niciodatã, nu te plictiseºti sã ne aºtepþi pe fiecare dintre noi sã te iubim ºi sã te urmãm cu bucurie.

Ajungând anul acesta aici, dorinþa mea supremã a fost sã-l caut pe Isus ºi sã-l gãsesc cu adevãrat în orice ºi în oricine: cu tine, Doamne totul este posibil!

De cele mai multe ori mi-am zis cã drumul meu cãtre Cristos este un labirint greu de pãtruns ºi de multe ori am momente când mã blochez, nu mai ºtiu drumul. Atunci zic: lasã-mi Doamne, statornicia în credinþã!

Dupã meditaþii mi-am propus sã simplific puþin lucrurile ºi sã fac din acel labirint un culoar drept cãtre tine, Isuse, sã pot face în fiecare zi un pas cât de mic pentru a mã apropia de iubirea ta. Este atât de frumoasã comuniunea cu tine!

Un pas înainte…

Pãrintele predicator, Cristinel Fodor ne-a recomandat la acest exerciþii sã facem un pas înainte pentru a-l putea sluji cu mai multã iubire pe Isus ºi pe aproapele nostru.

Un pas înainte… ne vom strãdui ºi noi terezinele din Focºani sã-l facem pe calea spiritualitãþii, iubindu-l pe Dumnezeu ºi mulþumindu-i în fiecare clipã pentru marele dar fãcut cã ne-a chemat la o viaþa consacratã. Am spus ºi noi „Fiat”- da - asemenea Fecioarei Maria: „Fie mie dupã cuvântul tãu”. Dorim sã-l urmãm zi de zi pe Cristos ºi sã-l gãsim în toate persoanele care le întâlnim ºi au nevoie de ajutor.

Preþioasele îndemnuri ºi binecuvântãri primite în aceste zile ne vor însoþi mereu ºi aºteptãm cu nerãbdare viitoarea întâlnire.

Ecaterina Ionel (Focºani)

Generozitate, curaj ºi iubire

Mã simt privilegiatã ascultând meditaþiile pãrintelui Cristinel Fodor car m-au fãcut sã înþeleg cu adevãrat valoarea mea umanã pe pãmânt. Toate meditaþiile au fost atât de bine construite cu exemple ºi citate din sfânta Scripturã, iar continuitatea lor m-au ridicat pur ºi simplu de pe scaun ºi am ajuns cu fiecare orã pe Golgota acolo unde Isus a strigat: „s-a împlinit!” (In 19, 30).

Multe dintre acele întrebãri adresate de Isus în acele vremuri ne sunt adresate ºi nouã astãzi: „Marta, Marta, pentru multe te mai îngrijeºti ºi te frãmânþi, însã un lucru este necesar: Maria a ales partea cea bunã, car ni-i va fi luatã” (Lc 10, 41-42).

Din nou îþi mulþumesc, bunul meu Isus, pentru aceste zile bogate în care liniºtea, dialogul cu tine m-au întãrit ºi sper, ca într-o zi, sã pot spune: te-am gãsit cu adevãrat!

În aceste trei zile pr. Cristinel Fodor, predicatorul exerciþiilor spirituale, ne-a fãcut sã înþelegem mai bine cã în Sfânta Scripturã gãsim adevãrate exemple de urmat în trãirea vieþii noastre de terezine. Marta îl primeºte pe Isus în casã fãrã sã aºtepte vreo recompensã. Maria prin ascultarea sa exemplarã ºi prin voinþa de a îndeplini planul Domnului cu ea, acceptã vestea îngerului Gabriel. ªi grupul de femei prezentate de Evanghelii alãturi de Isus pe drumul crucii, pe Calvar ºi în duminica Învierii, sunt exemple de femei care au avut curajul sã trãiascã viaþa lor în urmarea lui Isus ºi în mãrturisirea lui Cristos înviat glorios.

Toate aceste sfinte femei ne sunt exemple ºi modele pentru trãirea vieþii noastre creºtine ºi a vocaþiei noastre ca terezine. Activitatea noastrã aparent fãrã mare preþ, este preþioasã în ochii lui Dumnezeu, deoarece el alege cele slabe în ochii lumii ºi le cheamã la colaborare cu planul sãu divin. Credinþa ºi rugãciunea ne deschid la urmarea chemãrii sale ºi exemplul sfintelor femei din Biblie ne dovedeºte cã Domnul vrea puþinul pe care noi putem sã-l dãruim din toatã inima în slujirea sa ºi a aproapelui.

Mulþumindu-i bunului Dumnezeu pentru exerciþiile spirituale, cerem cu încredere ajutorul sfintei noastre patroane, sfânta Tereza, pentru rodnicia acestor zile de har, pentru fiecare dintre noi ºi, în mod special, pentru Maria Tereza, draga noastrã directoare, care îºi îndeplineºte slujirea în cadrul companiei, cu atât de multã dãruire.

Tereza Ema (Sãbãoani)

Maria Petre (Bacãu)

septembrie 2 015

Calea cea micã

15

• ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI •

Mulþumire ºi recunoºtinþã

Am parcurs împreunã, în zilele acestea, o etapã importantã a formãrii noastre spirituale. Mulþumim Domnului ºi nu vom înceta sã ne exprimãm bucuria cã ne-a adus pe aceastã cale. Ne bucurãm cã ne aflãm în grupul celor care ascultând mesajul lui Isus, prin biserica sa, noi avem o atitudine nu numai de ascultare, de acceptare a Cuvântului, dar ne strãduim sã-l lãsãm sã creascã în noi. În numele tuturor surorilor participante la aceste exerciþii spirituale doresc sã exprim recunoºtinþa noastrã faþã de cei care au fãcut posibilã aceastã acþiune. Mulþumim conducerii Institutului Teologic, pãrintelui rector, Benone Lucaci ºi tuturor preoþilor colaboratori care ne-au sprijinit ºi ne-au primit cu toatã disponibilitatea ºi cãldura sufleteascã.

Un cuvânt de mulþumire adresãm în mod special pãrintelui profesor, Cristinel Fodor, care ºi de aceastã datã ne-a ajutat sã trãim clipe de înãlþare sufleteascã, de a ne apropia mai mult de Isus. Tema pe care pãrintele predicator a ales-o pentru meditaþii, ne propune un rãspuns concret la întrebãrile noastre cele mai profunde despre viaþa noastrã, despre destinul nostru, despre prezentul ºi viitorul nostru.

Dacã dorim sã devenim mesageri ai lui Isus, în mijlocul lumii în care trãim, trebuie sã depãºim cu seninãtate dificultãþile ce ne apar în cale. Suntem datori sã dãm dovadã de curaj deoarece nu este uºor sã înaintãm împotriva curentului. Iatã de ce sunt de folos aceste exerciþii spirituale, care ne susþin pe drumul credinþei noastre, iar noi la rândul nostru sã le arãtãm celor din jur, nu atât prin cuvinte, dar mai ales prin fapte, care este voinþa lui Dumnezeu, ce cere Isus de la noi. Vom reuºi aceasta „alimentându-ne” mereu credinþa cu Cuvântul lui Dumnezeu. Pentru aceasta pãrintele Cristinel se strãduieºte sã ne facã sã înþelegem cât de minunat ºi de pãtrunzãtor este Cuvântul Domnului ºi ne dã curajul necesar pentru a munci cu hotãrâre ºi seninãtate sã-l urmãm pe Isus cel veºnic viu, adevãratul prieten al fiecãrei terezine. Vã mulþumim din suflet ºi vã suntem recunoscãtoare pentru toatã munca ºi efortul pe care-l depuneþi în fiecare an ºi pentru comuniunea cu noi. Domnul sã vã rãsplãteascã ºi sã fiþi în continuare un far aprins pe drumul nostru.

Dacã anul acesta am rãspuns într-un numãr atât de mare chemãrii la aceste exerciþii, se datoreazã în mare parte

efortului pe care directoarea noastrã, Maria-Teresa îl face pentru a ne aduna ºi a ne susþine spiritual, dar ºi material.

Alãturi de ea ne simþim, de la an la an, mai responsabile chemãrii noastre, mai apropiate de Isus, ne simþim ca într-o mare familie ºi putem afirma cã „nu sângele formeazã o familie unitã, ci iubirea”. Pentru aceastã mare iubire ºi generozitate îþi mulþumim, Maria-Teresa ºi îl rugãm pe Dumnezeu sã te rãsplãteascã cu cele mai frumoase haruri îngereºti, aºa cum ºtie el.

Gândurile noastre de recunoºtinþã se îndreaptã ºi spre cei care ne-au determinat sã ne simþim exact ca într-o familie, oferindu-ne ajutor în orice împrejurare. În tãcere, cu discreþie ºi seninãtate ne-au arãtat toatã disponibilitatea lor. Mã refer la seminariºtii care ne-au întâmpinat ºi ajutat încã de la sosire, la surorile care slujesc în acest institut ºi care au avut grijã de noi cu discreþie, din umbrã, dar cu umilinþã ºi iubire. Mereu veþi fi în gândurile ºi rugãciunile noastre.

Deci, dragi surori, vedeþi câte modele de viaþã adevãratã ne-au fost oferite în zilele aceste, aflându-ne în „barca” lui Isus. De aceea, atenþie la tot ce ne-a fost transmis, sã luãm aminte la îndemnul încurajator adresat ºi nouã celor di mileniul al III-lea de cãtre sfântul Augustin: „Creºtinule, în barca ta doarme Isus. Trezeºte-l, cãci el va porunci furtunii ºi ea va înceta”. Este suficient: sã rãmânem cu Isus; sã-i rãspundem la chemare ºi ne vom simþi în siguranþã.

Elena Matei (Bacãu)

16

Calea cea micã

Nr. 28

• ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI •

Setea de iubire

„Fiat” ºi „Magnificat”, sunt douã verbe care au încheiat meditaþiile exerciþiilor spirituale care s-au desfãºurat la Institutul Teologic din Iaºi, în perioada 2-5 iulie. Anul dedicat vieþii consacrate a oferit un prilej pentru grupul terezienelor care, prin meditaþiile þinute de pr. Cristinel Fodor, s-a lãsat pãtruns de cuvântul divin ºi de inspiraþiile Duhului Sfânt.

Tema a fost despre viaþa consacratã în lumina Evangheliei, dupã exemplul sfintei Tereza a Pruncului Isus.

Timpul petrecut împreunã a avut în centru rugãciunea ºi meditaþia. Prin meditaþiile þinute de douã ori pe zi, pr. Cristinel Fodor a îndemnat surorile terezine la trãirea vieþii consacrate în mod autentic, în bisericã ºi în societate. Fiecare meditaþie a avut o temã specificã, terezinele în viaþa consacratã, tratând laturile umane ºi spirituale: calitãþile creºtine, trãirea iubirii în modul de viaþã personal, setea de iubire, sau lipsa de afecþiune a persoanelor consacrate.

Întreaga atmosferã a fost deosebitã ºi încãrcatã de clipe frumoase pline de har. Printre momentele de rugãciune, ne-am bucurat, vineri, de vizita PS Petru Gherghel, care a þinut sã fie alãturi de noi la Calea sfintei cruci. A fost o ocazie de rugãciune ºi mulþumire pentru aniversarul de 75 de ani de viaþã, 50 de ani de preoþie ºi 25 de ani de episcopat a preasfinþitului nostru, contemplând patima, moartea ºi învierea Mântuitorului nostru.

Centrul acestor zile a fost sfânta Liturghie, însufleþitã de cântãri frumoase ºi prezidatã de preoþii care însoþesc grupul terezinelor ºi de preoþii de la seminar. Capela, ce în timpul anului este plinã de seminariºti, acum a fost însufleþitã de glasul terezinelor, având-o ca patroanã secundarã a Institutului pe sfânta Tereza a Pruncului Isus, care ne îndeamnã sã ne rugãm Domnului sã ne dea preoþi buni ºi sfinþi.

Duminicã, 5 iulie 2015, exerciþiile spirituale s-au încheiat, fiecare plecând cu un îndemn: de a transmite tuturor învãþãturile primite în aceste zile ºi de a ne ghida de lumina lui Cristos înviat în fiecare zi din viaþa noastrã.

Un gând de mulþumire îi aducem lui Dumnezeu pentru aceste zile de har. Mulþumim directoarei noastre, sora Maria-Tereza Candian, care a dorit sã fie prezentã alãturi de noi ºi pentru toate eforturile depuse ca totul sã fie posibil.

Pânã la urmãtoarea întâlnire sã meditãm la mesajul sfintei Tereza despre intimitatea cu iubirea divinã: „Sorã dragã, ce fericite suntem cã înþelegem secretele intime ale mirelui nostru! Ah! Dacã aþi vrea sã scrieþi toate câte le ºtiþi, am avea pagini frumoase de citit, însã voi preferaþi sã pãstraþi în adâncul inimii voastre secretele regelui!”

Monica Pãuleþ (Buruieneºti)

Comoara descoperitã

Vin la exerciþiile spirituale în fiecare an ºi toate temele prezentate au zidit ºi întãrit umila mea credinþã. Toþi preoþii a pus câte o cãrãmidã la temelia formãri mele, dar de când pr. Fodor a început meditaþiile pentru noi nu am mai scris nici un rând în carnetul meu pentru cã am ascultat cu mult interes tot ceea ce ne predica, am cules, asemenea Mariei, sora lui Lazãr, fiecare cuvânt, fiecare frazã… voiam ca cele trei zile sã nu mai aibã sfârºit. Toate vorbele de învãþãturã din sfânta evanghelie, toate îndemnurile ºi sfaturile au fost pentru mine ca o comoarã, un izvor tainic care au trezit în sufletul meu, în fiecare clipã, bucuria de a fi împreunã cu Isus ºi cu sfânta Tereza a Pruncului Isus pe care-i simþeam atât de aproape… Sunt convinsã cã ºi bunica pãrintelui e cu sufletul plin de bucurie de sãmânþa ce a semãnat-o în inima ºi sufletul nepotului sãu. Într-adevãr recolta e mare ºi bogatã în haruri binecuvântate de Dumnezeu.

Mulþumesc lui Dumnezeu cã m-a chemat sã fac parte din acest institut ºi sã gãsesc mai uºor calea spre cer, unde vreau sã ajung. Aici am cunoscut oameni minunaþi, aici mã simt ca într-o adevãratã familie, dragã mie, aici am auzit mult mai clar glasul Tatãlui ceresc care nu m-a pãrãsit niciodatã. „Într-adevãr, cine a cunoscut gândul Domnului? Sau cine a fost sfãtuitorul sãu?...

Cãci toate vin de la el, prin el ºi pentru el. Lui sã-i fie glorie în veci!” (Rom 11, 34 ºi 36) Aurelia (Sebeº)

septembrie 2 015

Calea cea micã

17

• ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI •

Bucuria de a fi în comuniune Un vis împlinit Aºteptãm în fiecare an bucuria de a fi în comuniune sfântã ºi realã cu Isus ºi cu toate terezinele din þarã.

Pãrintele Cristinel Fodor ne-a umplut sufletele, trei zile de omilii asupra temei evanghelice, de meditaþii, rugãciuni ºi adorarea lui Isus în faþa Preasfântului Sacrament. Am recãpãtat încrederea ascultându-l vorbind despre faptele ºi spiritualitatea femeilor din Evanghelie ºi ne-am hotãrât sã meditãm aceste exemple ºi mai ales sã le imitãm toatã viaþa, implorând ajutorul divin, cu gândul la mica noastrã patroanã, sfânta Tereza a Pruncului Isus.

Mi-au atins sufleul vorbele despre sfârºitul vieþii noastre pãmânteºti ºi mi-au alungat frica. A rãmas numai iubirea, pacea ºi iertarea.

Pãsãrelele din pomii din grãdina Institutului Teologic, parcã ne-au þinut isonul în rugile noastre ºi ne-au bucurat cu triluri minunate.

Am trãit trei zile de vis sfânt între douã lumi: cea trecãtoare ºi cea veºnicã. Recunoºtinþã ºi iubire celor care ne-au condus ºi vegheat, celor care ne-au dãruit atâta pace interioarã ºi bucurie în suflet!

Iulia-Ioana (Iaºi)

Între 12-28 iulie 2015, un grup de pelerini, printre care ºi câteva terezine din Iaºi ºi Huºi, sub îndrumarea pr. Iosif Dorcu, au fost binecuvântaþi de Dumnezeu pentru a o descoperi pe Fecioara Maria în sanctuarele din Spania ºi Portugalia.

Drumul a fost presãrat de mãrgãritare pe care am gãsit numai sanctuare impunãtoare, pline de încãrcãturã istoricã, pline de mãreþie, dar ºi încãrcate de mii de haruri binecuvântate de Dumnezeu.

Alãturi de Ierusalim, Lourdes ºi Lisieux, sanctuarul de la Fatima a fost un alt vis al meu care s-a împlinit acum.

Voiam sã o întâlnesc pe Maica Domnului acolo unde ea le-a apãrut celor trei copilaºi, într-o împrejurare de mare cumpãnã a lumii. Aici m-am simþit foarte aproape de Fecioara Maria, aici am auzit glasul lui Isus din faþa sanctuarului care ne cheamã pe toþi cu iubire la mântuire.

Domnul fie lãudat!

Dacã am ajuns împreunã la exerciþiile spirituale ºi în acest an, înseamnã cã Dumnezeu vrea o schimbare la noi.

Pornesc de la acest de la acest gând al pãrintelui predicator care este o provocare în ceea ce priveºte viaþa noastrã spiritualã ºi moralã.

Aceste zile de reflexie mi-au oferit foarte multe îndemnuri ºi sfaturi necesare schimbãrii vieþii mele. Cred cu tãrie cã aceste meditaþii îmi vor fi de folos pentru a progresa spiritual ºi pentru a-i ajuta ºi pe cei din jurul meu sã se apropie mai mult de Dumnezeu.

Mulþumesc Domnului pentru cã ºi anul acesta mi-a oferit posibilitatea sã particip alãturi de toate terezinele la aceste exerciþii spirituale ºi mulþumesc din suflet pãrintelui predicator, Cristinel Fodor care s-a preocupat în fiecare meditaþie fãcutã sã se apropie de carisma ºi inima fiecãrei terezine.

Mulþumesc, nu în ultimul rând, Mariei-Teresa, directoarea institutului nostru, care a venit special pentru noi de la Lugano. Nu ne-a lãsat singure nici în acest an, ne-a însoþit mereu, ne-a încurajat.

Domnul fie lãudat, pentru tot ce face pentru noi!

Mariana Cornea (Huºi)

Chiar dacã sanctuarul de la Fatima a fost centrul pelerinajului, Avila a fost un loc în care sfânta Tereza cea Mare ne aºtepta cu rugãciunile sale binefãcãtoare, iar sfântul Iacob de la Compostela ne-a trezit dorinþa de fi, poate într-o zi ºi noi, „camino de Santiago”.

Eu nu pot spune decât: Minunat, fantastic, fascinant!

Mulþumesc lui Dumnezeu pentru tot ce face zi de zi pentru mine! „Ce-i voi da în schimb Domnului pentru tot binele pe care mi l-a fãcut?” (Ps 116,12) Teodora (Iaºi)

18

Calea cea micã

Nr. 28

Pe urmele Terezei de Ávila

De vii de la Madrid spre Salamaca, la un moment dat privirea îþi va fi atrasã de niºte coline împodobite cu ziduri antice, care parcã danseazã ºi se rotesc ca un mãrgean în jurul unui oraº la fel de vechi. E tocmai Ávila, locul unde, în urmã cu exact 500 de ani, în data de 28 martie 1515, vedea lumina zilei una dintre cele mai mari ºi cunoscute sfinte mistice ale Bisericii Catolice: sfânta Tereza de Ávila (supranumitã adesea, pe drept cuvânt, Tereza cea Mare). Înainte de a pãtrunde cu pasul prin porþile acestui splendid oraº cu iz medieval, meritã fãcut un tur (cu maºina sau autocarul) al întregii cetãþi, ºi rãmâi profund impresionat de istoria, durabilitatea, frumuseþea ºi lungimea acestor ziduri, care vin tocmai din secolul al XI-lea (mai exact, anul 1090) construite de regele Alfons al VI-lea, pentru a apãra teritorii spaniole de invazia maurilor. Zidurile, care au fost declarate valori ale Patrimoniului Mondial UNESCO, au o lungime de 2.500 metri, nouã porþi de intrare ºi 88 de turnuri, frumos armonizate în stil roman.

La ceas de dimineaþã, când soarele lumina blând în miez de iulie aceste ziduri bãtrâne, pãtrundem pe poarta dinspre conventul sfintei sãrbãtorite. Într-o piaþã generoasã ºi primitoare ne apare înaintea ochilor faþada în stil baroc a conventului ce dateazã din anul 1636, iar diferite pancarte colorate indicau: „1515-2015, cinci sute de ani de la naºterea sfintei Tereza”. ªi parcã totul avea iz de sãrbãtoare: pietrele, zidurile, strãduþele, steaguri, pancarte… Oamenii îþi zâmbeau cu bucurie… Acest convent al sfintei Tereza a fost construit chiar pe locul casei ei natale, în partea stângã a altarului putându-se vedea ºi azi camera în care s-a nãscut, câteva obiecte din acele timpuri ºi o grãdiniþã în care ea adesea a meditat ºi s-a rugat. Pãºim cu sfialã, cu bucurie, dar ºi cu sentimentul unei împliniri: am ajuns acasã la sfânta Tereza în acest an de sãrbãtoare. Apoi rãmânem într-o sfântã tãcere, poate inspiraþi de aceastã sfântã a contemplaþiei.

Suntem uimiþi de atâta artã barocã ºi aur din capela din stânga altarului unde se pãstreazã diferite lucruri al Terezei, printre care patul sãu ºi bastonul, devenit celebru.

La data de 11 martie, în cadrul audienþei generale, Papa Francisc a binecuvântat bastonul original al sfintei Tereza d’Ávila, care i-a fost prezentat de patru pelerini care, din luna octombrie 2014, au însoþit relicva într-un parcurs de-a lungul celor cinci continente. Pelerinajul carmelit, în cadrul cãruia bastonul sfintei Tereza a fost purtat, începând din data de 15 octombrie 2014, în 30 de þãri din cele cinci continente s-a numit „Drumul de luminã”, a fost organizat cu prilejul marelui jubileu.

Cu sufletele purificate de sfinþenia ºi frumuseþea acestui convent ne reunim pentru sfânta Liturghie în capela mare, plinã de opere de artã, picturi ºi statui ale unui mare maestru, Gregorio Fernández. Chiar lângã altar nu putea sã fie altcineva decât Fecioara Carmelului, arãtând tuturor Scapularul. Nu mi-am dorit altceva aici decât ca Tereza sã ne fie profesoarã în rugãciune, în dialogul nostru cu Dumnezeu.

Conventul sfintei Tereza nu e altceva decât loc de rugãciune, sursã de meditaþie, loc sacru prin excelenþã ºi abundenþã de frumos.

Pãrãsim conventul cu satisfacþia unei dorinþe împlinite ºi poposim pentru câteva clipe la catedrala oraºului. Construitã în anul 1091, este cea mai veche catedrala gotica din

Spania. Faþada originalã este decoratã cu chipurile apostolilor ºi ale unor personalitãþi din Vechiul Testament. Catedrala este cu adevãrat monumentalã, impunãtoare, puþin rece dar deosebit de frumoasã. Specialiºtii spun cã existã foarte multe asemãnãri arhitecturale între aceasta ºi celebra catedralã Saint-Denis din Paris.

Dar la fel de importantã, pentru pelerinul care merge la sfânta Tereza, este ºi localitatea Alba de Tormes, locul unde sfânta carmelitanã a trãit ultimii ani ai vieþii ºi unde se aflã sarcofagul cu osemintele sale.

La doar 25 de kilometri de oraºul Salamanca, pe malul râului Tormes, întâlnim biserica Conventului. Nu e mare, dar e foarte primitoare. Ghidul ne spune cã sarcofagul cu relicve, de granit negru, este în niºa de deasupra altarului.

Dupã o rugãciune fãcutã în tãcerea mormântalã a sanctuarului, suntem invitaþi sã mergem mai aproape de Tereza. În spatele bisericii, s-a realizat, cu ocazia anului jubiliar, un muzeu cu multe opere de artã, pe trei etaje. Tot admirând aceste nestemate ale artei spaniole, dintr-odatã urcând scãrile ne aflãm chiar lângã sfintele relicve. Un genuflexor ne invitã la îngenunchere ºi rugãciune. Nu credeam vreodatã cã voi putea fi aºa de aproape de sfânta care cu gândirea ei a revoluþionat Biserica, iar cu cãrþile ei a convertit-o pe Edit Stein!

Nu am pãrãsit Alba de Tormes înainte de a-mi pleca fruntea în faþa chiliei în care Tereza a trãit ultimele clipe ale vieþii ºi de unde sufletul ei a zburat cãtre cer. Ávila ºi Alba de Tormes, locuri în care, la ºcoala sfintei Tereza cea Mare, eºti mai aproape de Dumnezeu!

Pr. Iosif Dorcu

septembrie 2 015

Calea cea micã

19

Întâlnirea naþionalã de primãvarã a terezienelor Surorile Institutului Secular „Sfânta Tereza a Pruncului Isus”din România s-au întâlnit în ziua de 25 aprilie 2015, la Casa „Sfântul Iosif” din Iaºi, pentru o zi de reculegere cu tema „Viaþa consacratã, dar fãcut Bisericii”.

Au fost prezenþi Maria-Teresa Candian, directoarea generalã a institutului ºi pr. George Pastiu, asistentul spiritual pentru surorile din România, veniþi din Lugano (Elveþia).

Ziua a debutat cu recitarea laudelor, dupã care pr. George Pastiu a conferenþiat pe tema: „Viaþa consacratã se naºte în Bisericã ºi este cu totul orientatã spre Bisericã”. În continuare, Mariana Cornea (Huºi) a vorbit despre felul cum putem fi „vestitoare ale celui înviat”, iar Ecaterina Hanganu (Iaºi) ne-a dat, mai multe pilde despre „Dãruirea mângâierii ºi a speranþei”.

Elena Matei a prezentat întâlnirea persoanelor consacrate cu Eminenþa Sa cardinalul Joao Braz de Aviz, prefect al Congregaþiei pentru Viaþa consacratã ºi Societãþile de Viaþã Apostolicã, care a vorbit la Luncani despre centrul credinþei noastre care constã în misterul Trinitãþii.

Revista „Calea cea micã”, nr. 27 a fost lansatã de Teodora Pantazi (Iaºi). În cele 16 pagini sunt cuprinse articole ºi conferinþe pe tema „Noutatea vieþii consacrate astãzi, în lumina scrisorii papei Francisc”, întâlnirea terezienelor cu cardinalul Joao Braz de Aviz, precum ºi rubricile permanente: „Suflet terezian”, Ecouri, poezii scrise de sfânta Tereza de Lisieux ºi rebus.

Sfânta Liturghie de la ora 11.30 a fost prezidatã de PS Aurel Percã, episcop auxiliar de Iaºi, alãturi de pr. Alois Fechet, (vicar episcopal cu viaþa consacratã în Dieceza de Iaºi), Mons. Benone Farcaº, (vicar general al Episcopiei Romano-Catolice de Chiºinãu, Republica Moldova), pr. George Pastiu (Lugano), pr. prof. Anton Despinescu (spiritualul terezinelor din Iaºi), pr. Cornel Cadar, (consilier cultural la Episcopia Romano-Catolicã de Iaºi), pr. Cristinel Fodor (profesor la Institutul Teologic „Sfântul Iosif” din Iaºi) ºi alþi preoþi din diferite comunitãþi ale Moldovei.

Predica a fost þinutã de pr. prof. Cristinel Fodor care ne-a îndemnat sã umplem lumea de fapte, „sã predicãm Evanghelia la toatã fãptura”, sã slujim pe Cristos ºi Biserica, dupã carisma fondatorului, venerabilul Aurelio Bacciarini, adicã sã fim discipoli. La finalul Liturghiei, PS Aurel Percã a urat tuturor terezinelor curaj în slujire, dupã modelul patroanei noastre, sfânta Tereza a Pruncului Isus care ne însoþeºte zi de zi cu iubire.

Dupã masa de prânz s-a recitat Rozariul, apo s-au cântat Vesperele ºi cântece dedicate sfintei Fecioare Maria ºi sfintei Tereza.

Ziua de reculegere s-a încheiat la orele 15.30. „O, cât de frumoasã este calea iubirii!

O, Dumnezeul meu, mi-ai depãºit aºteptãrile ºi vreau sã-þi cânt îndurãrile.” (Sfânta Tereza a Pruncului Isus) Teodora (Iaºi)

20

Calea cea micã

Nr. 28

Mângâiere ºi speranþã În Sfânta Scripturã se vorbeºte adesea despre iubirea ºi milostivirea lui Dumnezeu, despre gândurile de pace ale Domnului, despre iertare ºi mântuire, despre speranþa pe care trebuie s-o nutreascã omul cã va fi ajutat ºi salvat din necazuri, cã va fi mântuit ºi cã va ajunge în patria sa cereascã.

Iatã doar câteva exemple: în Vechiul Testament: „Cãci eu ºtiu gândurile pe care le am faþã de voi – oracolul Domnului – gânduri de pace, nu de nenorocire – ca sã vã dau un viitor ºi o speranþã. Voi mã veþi chema, veþi veni ºi vã veþi ruga la mine, iar eu vã voi asculta. Mã veþi cãuta ºi mã veþi gãsi, pentru cã mã veþi cãuta din toatã inima voastrã.” (Ier 29,11-13) „Nu vor face rãu ºi nici o pagubã/ pe tot muntele meu cel sfânt; / cãci pãmântul va fi plin de cunoºtinþa Domnului/ aºa cum apele acoperã [fundul] mãrii.” (Is 11,9) „Cei pricepuþi vor strãluci ca strãlucirea firmamentului / ºi cei care i-au fãcut pe mulþi sã fie drepþi, ca stelele în veci ºi pentru totdeauna.” (Dan 12,3 ) „Dumnezeul cerurilor va face sã se ridice o domnie care va fi veºnicã ºi care nu va fi distrusã”. (Dan 2,44) „Ci fiecare va locui sub via lui ºi sub smochinul sãu/ºi nu va fi [nimeni] sã-l tulbure”. (Mih 4,4) „Domnul Dumnezeul tãu este în mijlocul tãu/ ca un viteaz care salveazã; / se va bucura cu veselie pentru tine/ ºi va tãcea în iubirea lui. / Se va veseli pentru tine cu cântare de bucurie”. (Sof 3,17) „Atunci, cei care se tem de Domnul vor vorbi unul cu altul. Domnul a fost atent, a auzit ºi a fost scrisã o carte de memorial înaintea lui pentru cei care se tem de Domnul ºi se gândesc la numele lui. Ei vor fi ai mei, spune Domnul Sabaot, în ziua în care îi voi face proprietatea mea.

Voi avea milã de ei, aºa cum un om are milã de fiul sãu, care îl slujeºte”. (Mal 3,16-17) Iar în Noul Testament: „Stãpânul i-a zis: bine, servitor bun ºi credincios! Peste puþin ai fost credincios, peste multe te voi pune. Intrã în bucuria stãpânului tãu!” (Mt 25,21) „Lucruri pe care ochiul nu le-a vãzut/ ºi urechea nu le-a auzit/ ºi la inima omului nu s-au suit,/ pe acestea le-a pregãtit Dumnezeu/ celor care îl iubesc pe el”. (1Cor 2,9) „De aceea, fraþilor, strãduiþi-vã ºi mai mult sã întãriþi chemarea ºi alegerea voastrã, cãci, fãcând acestea, nu veþi cãdea niciodatã. Astfel, vi se va da în plus intrarea în împãrãþia veºnicã a Domnului ºi Mântuitorului nostru Isus Cristos”. (2Pt 1,10-11) „Iubiþilor, acum suntem copii ai lui Dumnezeu, dar nu s-a aratãt încã ce vom fi. ªtim cã atunci când se va arãta, vom fi asemenea lui, pentru cã îl vom vedea aºa cum este”. (1In 3,2) „El va ºterge orice lacrimã din ochii lor, iar moarte nu va mai fi. Nu va mai fi nici plânset, nici þipãt, nici durere, pentru cã lucrurile dintâi au trecut”. (Ap 21,4)

Respiraþia lui Dumnezeu, speranþa omului Creat dupã chipul ºi asemãnarea lui Dumnezeu, omul are conºtiinþã de sine, capacitatea de a se cunoaºte ºi a se judeca, libertatea creativã, puterea de introspecþie ºi intuiþie, calitãþi dãruite de Dumnezeu omului, prin care acesta poate realiza, la scarã umanã, lucrãrile Domnului. „Suflarea de viaþã” pe care Domnul i-a dat-o lui Adam

aparþine numai lui Dumnezeu (adicã, omul, suflând asupra cuiva, nu-l face sã prindã viaþã); suflarea Domnului ajunge însã în om sub forma Duhului Sfânt ºi se manifestã în om sub forma speranþei.

Sã respirãm cu Duhul Sfânt Existã cinci cãi prin care poate creºte puterea Duhului Sfânt în sufletele noastre1: 1. Rugãciunea. Sfântul Ioan Paul al II-lea avea obiceiul sã se roage în fiecare zi Duhului Sfânt, cerând fiecare din cele ºapte daruri ale sale: „Duhule Sfinte, îþi cer darul înþelepciunii, ca sã te înþeleg mai bine pe tine ºi perfecþiunea ta divinã. Îþi cer darul înþelegerii, ca sã pot pricepe mai bine esenþa misterelor sfintei credinþe. Dã-mi darul cunoaºterii, ca sã pot ºti cum sã-mi orientez viaþa în acord cu principiile credinþei. Dã-mi darul sfatului, astfel încât, în toate sã caut sfatul tãu ºi sã-l pot gãsi întotdeauna la tine.

Dãruieºte-mi darul tãriei, astfel încât nici frica, nici motivele pãmânteºti sã nu mã poatã îndepãrta de tine. Dã-mi darul pietãþii, ca sã pot sluji întotdeauna Maiestãþii tale cu iubire filialã. Dãruieºte-mi darul fricii de Dumnezeu, astfel încât nici teama, nici vreun lucru pãmântesc sã nu mã poatã îndepãrta de tine”. Ce ar trebui sã facem noi? – Sã devinã un obicei ca, înainte de fiecare hotãrâre importantã, sã cerem ajutorul Duhului Sfânt. Dar cum rugãciunea „face cale” spre Dumnezeu, e bine ca în fiecare zi sã spunem o rugãciune scurtã, care sã „lãrgeascã poteca” pe care mergem spre Dumnezeu, fiindcã altfel, „creºte iarba indiferenþei” pe ea si la nevoie, cu greu o mai gãsim. Iatã o rugãciune scurtã ºi simplã: „Vino, Duhule Preasfânt, vino, prin inima Fecioarei Maria!”. Fie sã respirãm cu aceastã rugãciune, astfel încât sã primim rãsuflarea lui Dumnezeu – Duhul Sfânt.

2. Sã ascultãm inspiraþia Duhului Sfânt, care ne vorbeºte în inimã, arãtându-ne ce e bine sã facem. Atunci

septembrie 2 015

Calea cea micã

când simþim cã trebuie sã ne opunem unui lucru considerat aprioric bun, de exemplu rugãciunea – acea inspiraþie nu e de la Duhul Sfânt. Aºa cum sublinia sfântul Ignaþiu de Loyola, dacã simþim impulsul sã pãrãsim rugãciunea – trebuie, dimpotrivã, sã stãruim, prelungind timpul acordat conversaþiei cu Dumnezeu; 3. Sã cunoaºtem faptele apostolilor, scrise de sfântul Luca ºi care sunt o „Evanghelie a Sfântului Duh”, fiindcã tot ceea ce au realizat ei, a fost dupã ce au primit pe Duhul Sfant, la Rusalii; de fapt, este a doua oarã când apostolii îl primeau pe Duhul Sfânt – prima datã fiind în duminica de Paºti, atunci când Isus apare în mijlocul discipolilor, zicând: „«Pace vouã!» (…) ºi, spunând aceasta, a suflat asupra lor ºi le-a zis: «Primiþi pe Duhul Sfânt. Cãrora le veþi ierta pãcatele, vor fi iertate; cãrora le veþi þine, vor fi þinute»” (In 20, 22-23); 4. Sã cunoaºtem ºi sã cerem darurile Duhului Sfânt. Acestea sunt: înþelepciunea, înþelegerea, cunoaºterea, sfatul, tãria, pietatea, frica de Dumnezeu. Cât de importante sunt acestea este revelat de faptul cã fizica cuanticã afirmã cã în universul nostru cu 3+1 dimensiuni, ºapte sunt energiile care genereazã întreaga manifestare.

Pãrinþii Bisericii au fãcut analogia darurilor Sfântului Duh cu o navã cu pânze: nava este sufletul nostru; cele ºapte pânze sunt cele ºapte daruri ale Duhului Sfânt. Vântul puternic este rãsuflarea lui Dumnezeu, sau Sfântul Duh. În fine, þãrmul spre care se îndreaptã nava este casa noastrã cereascã. Dar cheia interpretãrii este, totuºi, aceasta: pânzele trebuie sã fie bine întinse, prin rugãciune, ca sã poatã prinde vântul – inspiraþiile delicate, dar insistente, ale Sfântului Duh. Dacã aceasta se face în mod constant, vom ajunge la þãrm, care este viaþa eternã cu Dumnezeu, în cer; Adevãratul secret al unirii cu Sfântul Duh: „Unirea profundã cu Sfântul Duh vine din unirea profundã cu Sfânta Fecioarã Maria!”a afirmat Card. Suenens. Sfântul Louis-Marie Grignion de Montfort spunea: „La cei care o iubesc pe Sfânta Fecioarã, Sfântul Duh dã nãvalã de la sine în sufletele lor”. Acelaºi sfânt sublinia prezenþa Sfintei Fecioare în Preasfânta Treime. Maria este Fiica lui Dumnezeu Tatãl, Maica lui Dumnezeu Fiul ºi Soþia sau Mireasa Misticã a Sfântului Duh. „Vino, Duhule Sfânt, vino prin Inima Mariei!”

Concluzie A dãrui mângâierea ºi speranþa înseamnã a împlini misiunea pentru care Dumnezeu l-a creat pe om dupã chipul ºi asemãnarea sa. Înainte însã de a încerca sã dãruim altora speranþã, trebuie sã ieºim noi înºine din marea disperãrii: fiind fãcuþi din lutul mângâiat de Dumnezeu, în nãri cu Rãsuflarea de Viaþã a lui Dumnezeu, ne putem „aduna din cioburile disperãrii” ºi sã devenim mai puternici, mai buni, mai frumoºi spiritual tocmai prin cicatricile noastre, prin tehnica asemãnãtoare artei kintsugi.

Fãcând apel la Sfânta Trinitate ºi în special la Harurile Duhului Sfânt, pe care ni le putem apropria prin rugãciune constantã.

Putem dãrui mângâierea ºi speranþa în jurul nostru prin gând, prin cuvânt, prin faptã ºi omisiune, dar mai ales prin ceea ce ne face asemenea esenþei lui Dumnezeu: iubirea necondiþionatã.

Ecaterina Hanganu (Iaºi)

21

Vestitoare ale Celui Înviat Biserica s-a nãscut pentru ca, rãspândind pe întreg pãmântul Împãrãþia lui Cristos, spre slava lui Dumnezeu Tatãl, sã-i facã pe toþi oamenii pãrtaºi la rãscumpãrarea mântuitoare ºi prin ei lumea întreagã sã-i fie supusã lui Cristos, întru adevãr. În Bisericã slujirile sunt diferite, dar misiunea este unicã.

Cristos le-a încredinþat apostolilor ºi urmaºilor lor îndatorirea de a învãþa, de a sfinþi ºi de a conduce în numele sãu ºi cu puterea sa. Însã laicii, fãcuþi pãrtaºi la misiunea preoþeascã, profeticã ºi regalã a lui Cristos, îºi împlinesc în Bisericã ºi în lume partea lor proprie din misiunea întregului popor al lui Dumnezeu. Ei îºi desfãºoarã concret apostolatul activând pentru evanghelizarea ºi sfinþirea oamenilor, astfel încât activitatea lor în acest domeniu temporal sã dea o mãrturie limpede despre Cristos ºi sã slujeascã la mântuirea oamenilor.

Aºadar, tuturor creºtinilor le este încredinþatã nobila sarcinã de a lucra neîncetat pentru ca vestea divinã a mântuirii sã fie cunoscutã ºi primitã de toþi oamenii, pe întreg pãmântul. Pentru exercitarea acestui apostolat, Duhul Sfânt, care înfãptuieºte sfinþirea poporului lui Dumnezeu prin slujire preoþeascã ºi sacramente, împãrtãºeºte pe lângã aceasta credincioºilor daruri deosebite, „împãrþindu-le fiecãruia dupã cum voieºte” (1Cor 12,11), pentru ca toþi sã se ajute unul pe altul, dupã darul pe care l-a primit fiecare ºi astfel sã fie ºi ei „ca niºte buni administratori ai harului celui de multe feluri al lui Dumnezeu” (1Pt 4,10), pentru zidirea întregului trup în iubire. Încã de la începuturile Bisericii au existat bãrbaþi ºi femei care, prin practicarea sfaturilor evanghelice, au cãutat sã-l urmeze cu mai multã libertate ºi sã-l imite mai îndeaproape pe Cristos ºi au dus, fiecare în felul sãu, o viaþã consacratã lui Dumnezeu.

Membrii oricãrui institut ºtiu, în primul rând, cã prin profesiunea sfaturilor evanghelice au rãspuns la chemarea divinã astfel încât, nu numai murind pãcatului (cf. Rom 6,11), ci ºi renunþând la lume, trãiesc numai pentru Dumnezeu. Aceastã slujire a lui Dumnezeu trebuie sã stimuleze ºi sã favorizeze în ei practicarea virtuþilor, mai ales a umilinþei ºi a ascultãrii, a tãriei ºi a curãþiei, care îi fac pãrtaºi la nimicirea de sine a lui Cristos (cf. Fil 2,7-8) ºi în acelaºi timp la viaþa lui în Duhul Sfânt (cf. Rom 8,1-13).

Institutele seculare, deºi nu sunt institute cãlugãreºti, comportã totuºi o veritabilã ºi completã profesiune a sfaturilor evanghelice în mijlocul lumii, recunoscutã ca atare de Bisericã. Bãrbaþi ºi femei, tind în primul rând la o dãruire totalã de sine lui Dumnezeu în iubire desãvârºitã ºi rãspund cu promptitudine chemãrii divine ºi misiunii lor în Biserica de azi. Prin sinteza dintre viaþa din lume ºi consacrarea ce le e proprie, ei vor sã introducã în societate energiile noi ale împãrãþiei lui Cristos, cãutând sã transfigureze lumea din interior prin puterea fericirilor. Institutele seculare contribuie astfel, conform caracterului propriu fiecãrui institut, la asigurarea unei prezenþe eficiente a Bisericii în societate.

Fiind în anul vieþii consacrate, Sfântul Pãrinte Papa Francisc îndeamnã pe toate persoanele consacrate (cãlugãri, cãlugãriþe), dar ºi pe laici sã iasã din ei înºiºi pentru a merge la periferiile existenþiale. „Mergeþi în toatã lumea” a fost ultimul cuvânt pe care Isus l-a adresat discipolilor sãi ºi pe care continuã sã-l adreseze astãzi nouã tuturor (cf. Mc 16,15). Existã o întreagã omenire care aºteaptã: persoane care au pierdut orice speranþã, familii în dificultate, copii abandonaþi, tineri cãrora le este închis orice viitor, bolnavi ºi bãtrâni abandonaþi, bogaþi sãtui de bunuri ºi cu golul în inimã, bãrbaþi ºi femei în cãutarea sensului vieþii, însetaþi de divin…

22

Calea cea micã

Prima îndatorire misionarã a persoanelor consacrate se referã la ele însele, ºi ele o îndeplinesc deschizându-ºi inima la acþiunea Duhului lui Cristos. Mãrturia lor ajutã Biserica întreagã sã-ºi aminteascã faptul cã slujirea gratuitã a lui Dumnezeu, care vine pe primul loc, e fãcutã cu putinþã prin harul lui Cristos împãrtãºit credinciosului de Duhul. „Cu aceastã scrisoare a mea mã adresez vouã laicilor ºi vã încurajez sã trãiþi acest an al Vieþii Consacrate ca un har care poate sã vã facã mai conºtienþi de darul primit. De asemenea, mã adresez întregului popor creºtin ca sã conºtientizeze tot mai mult darul care este prezenþa atâtor consacrate ºi consacraþi, moºtenitori ai marilor sfinþi care au fãcut istoria creºtinismului. Ce ar fi Biserica fãrã sfântul Benedict ºi sfântul Vasile, fãrã sfântul Augustin ºi sfântul Bernard, fãrã sfântul Francisc ºi sfântul Dominic, fãrã sfântul Ignaþiu de Loyola ºi sfânta Tereza din Avila, fãrã sfânta Angela Merici ºi sfântul Vincenþiu de Paul? Lista s-ar face aproape infinitã, pânã la sfântul Ioan Bosco, la fericita Tereza de Calcutta”.

Putem fi vestitoare ale celui Înviat atunci când aprofundãm cu statornicie misiunea la care am fost chemate ºi anume sã devenim semn autentic al lui Cristos în lume. Putem face acest lucru când vestim lumii pacea care vine de la Tatãl, dãruirea de sine pe care o aratã Fiul ºi bucuria care este rodul Duhului Sfânt.

Pentru a fi discipole ale celui înviat, întâi de toate trebuie sã trãim realitatea învierii în fiinþa noastrã. Maria Magdalena ºi femeile sfinte au fost cele dintâi care l-au întâlnit pe Cel înviat. Aºadar, femeile au fost primele mesagere ale învierii lui Cristos pentru apostolii înºiºi. (Lc 24,9-10). Asemenea lor ºi noi terezinele suntem chemate în a vesti învierea oriunde ne-am afla. Într-adevãr, misiunea noastrã constã în a-l face prezent lumii pe Cristos însuºi prin intermediul mãrturiei personale. Aceasta este cea dintâi îndatorire a vieþii consacrate!

Cu cât ne lãsãm mai mult modelaþi dupã chipul lui Cristos, cu atât îl facem sã fie mai prezent ºi sã lucreze în lume pentru mântuirea oamenilor. Se poate spune atunci cã persoana consacratã este „în misiune” în însãºi virtutea consacrãrii sale, de care dã mãrturie conform proiectului propriului institut.

Cine îl iubeºte pe Dumnezeu, Tatãl tuturor, nu poate sã nu-ºi iubeascã semenii, în care recunoaºte tot atâþia fraþi ºi surori. Tocmai de aceea nu poate rãmâne indiferent în faþa constatãrii cã mulþi dintre ei nu cunosc deplina manifestare a iubirii lui Dumnezeu în Cristos. De aici se naºte, elanul misionar ad gentes, pe care fiecare creºtin conºtient îl împãrtãºeºte cu Biserica, ce este prin natura ei misionarã.

Vestirea lui Cristos „ are prioritate permanentã în misiunea Bisericii” ºi are drept scop convertirea, adicã adeziunea deplinã ºi sincerã la Cristos ºi la evanghelia sa.

Vestim evanghelia prin cuvânt, dar mai ales prin faptã atunci când ne îndreptãm atenþia spre cei care se aflã într-o situaþie de grea slãbiciune ºi nevoi. „Sãracii”, în multiplele dimensiuni ale sãrãciei, sunt cei asupriþi, marginalizaþi, vârstnicii, bolnavii, cei mici, toþi aceia care sunt consideraþi ºi trataþi ca „ultimii” în societate. În spiritul celor spuse trebuie sã înþelegem menirea noastrã misionarã de a da mãrturie despre viaþa lui Isus în orice loc, aºa cum au fãcut apostolii imediat dupã ce El s-a înãlþat la cer.

Trebuie sã vestim tuturor cã Isus este prezent în Euharistie, este prezent în cuvânt, este prezent în cei mai mici, este prezent în durere, este prezent în Bisericã.

Vestim evanghelia nu numai prin cuvânt, dar ºi prin faptã, aºa cum ne-a demonstrat sfânta Tereza a Pruncului Isus în misiunea sa scurtã desfãºuratã aici pe pãmânt.

Reuºim acest lucru doar atunci când preocupãrile noastre zilnice sunt în concordanþã cu chemarea noastrã de terezine: slujirea lui Cristos ºi a Bisericii. Putem împlini aceastã menire prin acþiunile noastre din viaþa de zi cu zi rugãciune, spovadã, împãrtãºanie, sfânta Liturghie zilnicã, fapte de milostenie trupeascã ºi sufleteascã.

Mariana Cornea (Huºi)

Nr. 28

LAUDATO SI’!

Lãudat sã fii!

Sfântul Pãrinte papa Francisc ne adreseazã nouã celor care locuim pe pãmânt, un îndemn, o rugãminte pentru a apãra casa noastrã, pãmântul, de distrugere. ªi noi, terezinele, împreunã cu întreaga Bisericã, gãsim în enciclica Laudato si ’ comori spirituale ºi sfaturi reale pentru întreaga noastrã viaþã.

Sfântul Pãrinte ne spune: „Toate fiinþele din univers suntem unite de legãturi invizibile ºi formãm un fel de familie universalã, o comuniune sublimã care ne obligã la un respect sacru, iubitor ºi umil. Dumnezeu ne-a unit atât de strâns cu lumea care ne înconjoarã, încât deºertificarea solului este ca o boalã pentru fiecare, ºi putem sã deplângem dispariþia unei specii ca ºi cum ar fi o mutilare” (p. 55-56). ªi noi, terezinele, putem colabora ca instrumente pentru îngrijirea creaþiei, a naturii, ºi a fraþilor noºtri sãraci ºi în suferinþã. Vom face aceasta prin rugãciuni, ajutor material, sfaturi utile pentru evitarea dezastrelor, alãturi de toþi cei care se prind în aceastã luptã sfântã.

Cineva spunea: „Iubiþi oamenii, iubiþi plantele, iubiþi orice lucru, ºi-l veþi iubi pe Dumnezeu în toate!”. Când sunt în mari necazuri, privesc cerul, privesc natura minunatã din jur, reflex al iubirii creatoare a lui Dumnezeu, ºi îmi regãsesc pacea sufleteascã, speranþa ºi forþa de a merge mai departe. Când voi pleca din aceastã lume, voi duce cu mine amintirea fiinþelor pe care le-am cunoscut ºi iubit, florile magnifice, arborii, unii modeºti, alþii falnici.

Din cuvintele Sfântului Pãrinte am învãþat ceva foarte important: „Existenþa umanã cunoaºte trei relaþii fundamentale strâns unite între ele: relaþia cu Dumnezeu, relaþia cu aproapele ºi aceea cu pãmântul. Conform Bibliei, aceste trei relaþii vitale sunt rupte, nu numai în afarã dar ºi înlãuntrul nostru. Aceastã rupturã este pãcatul […] Sãrmane fãpturi umane ce suntem!” (p. 41).

Relaþia dintre persoana umanã ºi naturã s-a transformat într-un conflict: exploatarea iraþionalã a mediului (pãduri, ape, plante), teroare ºi rãzboaie. Putem ocroti terra ºi viaþa de pe ea! S-o facem ºi noi cu mijloace simple, lãudând creaþia, în rugãciune, asemenea sfântului Francisc din Assisi: „Lãudat sã fii, Domnul meu, în tot ce ai creat!”

Sã parcurgem enciclica datã de papa Francisc, s-o meditãm ºi sã ne-o însuºim!

Iulia-Ioana (Iaºi)

septembrie 2 015

23

Calea cea micã

Pentru ce te iubesc, o, Marie!

Când un înger din cer îþi propune sã fii mama Dumnezeului care trebuie sã domneascã etern, Te vãd preferând, ce uimitor mister!

Comoara inefabilã a virginitãþii! Înþeleg ca sufletul tãu, Fecioarã imaculatã, Sã-i fie mai drag Domnului decât sãlaºul divin. Înþeleg cã sufletul tãu, vale smeritã ºi blândã, Îl conþine pe Isus, oceanul iubirii.

Eu te iubesc, numindu-te micã slujitoare A Domnului care îl încânþi prin umilinþa ta.

Aceastã mare virtute te face atotputernicã, Atrãgând în inima ta pe Sfânta Treime!

Atunci Duhul iubirii acoperindu-te cu umbra sa, Fiul egal cu Tatãl în tine s-a întrupat…

Numãrul fraþilor pãcãtoºi va fi mare, Deoarece îl numim: Isus, primul tãu nãscut!

Tu mã faci sã înþeleg cã nu-i imposibil Sã mergem pe urmele tale, o, Regina celor aleºi!

Calea îngustã a cerului tu ai fãcut-o vizibilã, Practicând totdeauna cele mai umile virtuþi.

Dar, alãturi de tine, îmi place sã rãmân micã; Eu vãd deºertãciunea mãreþiilor pãmântului.

Primind vizita ta sfânta Elisabeta, Învãþ sã practic iubirea ardentã.

Maria, ah, tu ºtii, în ciuda micimii mele, Ca ºi tine îl am în mine pe Cel atotputernic, Dar nu tremur vãzându-mi slãbiciunea: Comoara Mamei aparþine copilului… ªi eu sunt copilul tãu, o Mamã dragã!

Virtuþile tale, iubirea ta nu sunt ale mele?

Când în inima mea coboarã Ostia albã, Isus, dulcele tãu Miel, crede cã se odihneºte în tine!

Acolo, ascult în genunchi, dulce Reginã a îngerilor, Cântecul sfânt care þâºneºte din inima ta; Tu mã înveþi sã cânt laudele divine, Sã mã glorific în Isus, Mântuitorul meu.

Cuvintele tale de iubire sunt trandafiri mistici Care trebuie sã îmbãlsãmeze secolele ce vor veni; În tine, cel atotputernic a fãcut lucruri mari; Eu, pe Isus, vreau sã le meditez ºi sã-l binecuvântez.

Sfânta Tereza a Pruncului Isus

Rebus

Apariþii ale Fecioarei Maria

Orizontal: 1) Omul lui Dumnezeu. 2) Apariþie în Franþa (1842).

3) Vizionarã, alãturi de Francisco ºi Jancita. 4) Apariþie în Portugalia (1917). 5) Catedralã din Ungaria unde a apãrut pe altar o fãpturã luminoasã. 6) Fetiþa de 14 ani care se întâlneºte cu „imaculata concepþie”. 7) Locul apariþiei din peºtera Massabielle (1858). 8) Apariþia din Spania (1961-1965).

9) „Grãdina Maicii Domnului". 10) Vizionarã, alãturi de Maximin, în localitatea La Salette. 11) Apariþie în Italia (1432).

12) Apariþie în Japonia (1973). 13) Apariþie din Mexic (1531).

Vertical: AB – Mãicuþa noastrã cereascã.

Dezlegarea rebusului din numãrul trecut: 1. NOVICE; 2. ORIONINI; 3. SÃRÃCIE; 4. MILOSTIVE; 5. GOANELLA; 6. FRANCISCANE; 7. BOROMITE; 8. DON BOSCO; 9. CRISTOS; 10. CÃLUGÃRIÞE; 11. BENEDICTINE; 12. TEREZINE; 13. ROZARIU; 14. CARITÃÞII; 15. BACCIARINI. AB: VIAÞA CONSACRATÃ Publicaþie coordonatã de Teodora Pantazi (Str. Elena-D Doamna, nr. 24, bl. 1, ap. 5, Iaºi-7 700398, tel .: 0232/255123; 0745/322920; 0767/168687) e-m mail: teodora.pantazi@yahoo.com; www.terezine.ro Director spiritual: Pr. Anton Despinescu Tehnor edactare: ing. Silviu Dogariu