Calea cea mică, nr. 31 - aprilie 2017

Publicaþie bianualã a Institutului Secular „Sfânta Tereza a Pruncului Isus” Nr. 31 • aprilie 2017

„Vreau sã caut modalitatea de a merge în cer pe o cale micã ºi foarte dreaptã, foarte scurtã, o cale micã ºi cu totul nouã”.

Sf. Tereza a Pruncului Isus (Ms C,2v)

Suflet terezian

Isus este acolo cu crucea sa!

Privilegiatã a iubirii sale, el vrea sã te facã asemenea lui; de ce te-nspãimânþi cã nu-þi vei putea purta crucea fãrã sã slãbeºti? Isus, pe drumul Calvarului, a cãzut de trei ori ºi tu, sãrmane copilaº, sã nu te asemeni cu mirele tãu?

Tu nu ai vrea sã cazi de o sutã de ori, dacã trebuie, pentru a-i dovedi iubirea ta, ridicându-te cu mai multã putere!...

Celine, desigur cã Isus te iubeºte cu o iubire aparte pentru a te încerca altfel…

Ce privilegiu ne acordã Isus, trimiþându-ne o atât de mare durere!

Ah, eternitatea nu va fi prea lungã pentru a-i mulþumi. El ne copleºeºte cu favorurile sale, ca pe cei mai mari sfinþi.

Pentru ce o aºa mare predilecþie? Este un secret pe care Isus ni-l va revela în patrie, în ziua când „El va ºterge orice lacrimã din ochii noºtri”. (Ap 21,4).

Acum nu mai avem nimic de sperat pe pãmânt, nimic decât suferinþã ºi iarãºi suferinþã… Heruvimii din cer ne invidiazã fericirea.

Oh, cât costã ca sã-i dai lui Isus ceea ce el cere? Ce fericire! Aceasta costã! Ce bucurie inefabilã sã ne purtãm crucea cu slãbiciune!

Ah! Mica mea sorã dragã, departe de a mã plânge lui Isus de crucea pe care ne-o trimite, nu pot înþelege iubirea infinitã care l-a fãcut sã ne trateze altfel…

Viaþa nu este decât un „vis”; în curând noi ne vom trezi ºi ce bucurie! Cu cât suferinþele noastre sunt mai mari, cu atât gloria noastrã va fi infinitã…

Oh! Sã nu pierdem încercarea pe care Isus ne-o trimite; este o minã de aur de exploatat; vom pierde ocazia? …Firul de nisip vrea sã lucreze fãrã bucurie, fãrã curaj, fãrã putere ºi toate aceste titluri îi vor uºura întreprinderea, cãci el vrea sã lucreze din iubire.

Martirul începe; sã intrãm împreunã în arenã…

(Sfânta Tereza a Pruncului Isus – Scrisorile III ºi IV cãtre sora sa Celine)

Rugãciune

O, Isuse, eu vin la tine, ascunde-mã în scutecele tale, în leagãnul tãu vreau sã rãmân întotdeauna!

Aminteºte-þi, o Doamne, cã vreau ca pe pãmânt sã te consolez de uitarea pãcãtoºilor.

Singura mea iubire, înflãcãreazã-mi rugãciunea!

Ah! pentru a te iubi, dã-mi mii de inimi!

Ajutã-mã, Isuse sã mã ascund în faþa ta divinã!

Tu trebuie sã fii cerul meu! Amin.

Sfânta Tereza a Pruncului Isus

Sfânta Tereza cea Micã

Mare apostol al iubirii divine Când auzim rostindu-se numele sfântului apostol ºi evanghelist Ioan, îndatã asociem acestui nume atributul de apostol al iubirii de Dumnezeu ºi de oameni, în plus, ºi acela de „discipolul pe care îl iubea Isus” (In 21,20).

Pentru cine o cunoaºte pe sfânta Tereza a Pruncului Isus ºi a divinei Feþe, este lesne de înþeles cã iubirea milostivã a voit sã dea lumii moderne ºi contemporane un suflet deosebit, un mini-vulcan binefãcãtor de iubire divinã, apostol în toatã puterea cuvântului, având misiunea de a vesti lumii întregi cã Dumnezeu este iubire ºi cine rãmâne în iubire rãmâne în Dumnezeu, iar Dumnezeu rãmâne în el (1In 5,16b).

Comparaþia Terezei cu apostolul iubirii, Ioan, este cu atât mai impresionantã, dacã avem în vedere, cronologic vorbind, cã Ioan a trãit pânã la vârsta venerabilã de aproape 100 de ani (secolul întâi al erei creºtine), iar Tereza numai 24 de ani ºi nouã luni (în ultimul sfert de secol XIX). În aceastã privinþã, francezilor le place sã se raporteze la celebrul citat din opera Le Cid a renumitului dramaturg, Pierre Corneille, din secolul al XVII-lea: Aux âmes bien nées, la valeur n’attend pas le nombre des années (Pentru sufletele mari, valoarea nu e direct proporþionalã cu vârsta).

Ce însemna pentru Tereza viaþa din iubire? Ne-o spune în una din poeziile sale, aceea cu numãrul 17: A trãi din iubire înseamnã a trãi din viaþa ta (Isuse!), Rege glorios, desfãtarea celor aleºi. Tu trãieºti pentru mine, ascuns într-o ostie. ªi eu vreau sã mã ascund pentru Tine, o, Isuse! Cei care se iubesc preferã singurãtatea, inimã la inimã, zi ºi noapte. Chiar ºi numai privirea ta este fericirea mea. Trãiesc din iubire”.

Vocaþia ei de apostol o mãrturiseºte în autobiografia sa „Istoria unui suflet”: În ciuda micimii mele, aº vrea sã luminez sufletele ca ºi profeþii, învãþãtorii, pentru cã am chemarea de apostol […]. Aº vrea sã cutreier pãmântul, sã-þi vestesc numele ºi sã înfig crucea glorioasã în pãmânt necredincios; însã, o, Preaiubitul meu, nu mi-ar fi suficientã o singurã misiune; aº vrea sã vestesc Evanghelia în cele cinci pãrþi ale lumii ºi chiar pânã în insulele cele mai îndepãrtate (Ms B,3r). Aceastã vocaþie, Tereza o considerã ca un semn deosebit al mãrinimiei divine: Bunul Dumnezeu nu are nevoie de nimeni pentru a-ºi realiza opera; însã, de vreme ce permite unui grãdinar priceput sã cultive plante rare ºi delicate, ãi îi dã în acest scop ºtiinþa necesarã, pãstrându-ºi rolul de fecundare, tot astfel Isus vrea sã fie ajutat în îngrijirea dumnezeiascã a sufletelor (Ms A,53r).

Doamne, îþi mulþumim cã ne-ai dat-o pe sfânta Tereza a Pruncului Isus, ºi pentru sfinþii ei pãrinþi, Louis ºi Azélie. Lumineazã-ne ºi întãreºte-ne sã mergem ºi noi pe Calea cea micã strãbãtutã de ea cu iubire totalã, ºi astfel sã ne bucurãm împreunã cu ea ºi cu toþi sfinþii ºi aleºii tãi în patrie. Amin.

P. A. Despinescu

aprilie 2 017

3

Calea cea micã

„Ploaia de trandafiri” în perioadele de persecuþie

Amintiri din trecut

„Credinþa creºte, precum creºte pâinea din bobul de grâu cãzut în pãmânt.” În perioada grea a dictaturii câteva cãrþi cu vieþile sfinþilor ºi câteva imagini s-au întipãrit în memorie noastrã ºi au avut asupra noastrã un rol de mare încurajare. Între aceste comori cea mai puternicã a fost cea despre Sfânta Tereza a Pruncului Isus: „Ploaia de trandafiri”. Restricþiile impuse de ideologia comunistã-atee au creat un gol în viaþa creºtinilor ºi familiile au fost vãduvite de toate mijloacele de formare ºi informare, reducându-se totul la cele câteva cãrþi cu vieþile sfinþilor, pãstrate cu sfinþenie în mare tainã în casele credincioºilor precum ºi icoanele ce erau pãstrate în camerele de dormit ºi cele de curat ca niºte adevãrate relicvii ºi comori dãtãtoare de curaj ºi purtãtoare de luminã. Aceste valori au avut rolul de a ilustra învãþãtura creºtinã ce a fost redusã ºi limitatã doar în cadrul celebrãrilor sfintelor Liturghii ºi a celorlalte sacramente ºi devoþiuni ce se þineau în biserici ºi sacristii. Creºtinii buni au ºtiut sã pãstreze, pentru zilele grele, drept hranã pentru suflete comoara câtorva cãrþi, a minunatelor ºi frumoaselor icoane tradiþionale ce au continuat sã împodobeascã casele creºtinilor ºi pe care toþi le-au considerat cu adevãrat lucruri sfinte ºi adevãrat tezaur sufletesc. Într-o asemenea atmosferã am trecut noi, toþi copiii acelor timpuri, prin ºcoala primarã, fãrã ore de religie ºi formare creºtinã, fãrã cãrþi cu conþinut spiritual. S-a întâmplat totuºi un fapt minunat. S-a anunþat cã s-a redeschis Seminarul pentru creºterea ºi formarea viitorilor preoþi atunci când nimeni nu mai spera sã se schimbe ceva. Rugãciunile familiilor au fost ascultate.

Rememorând acele timpuri constatãm cu adevãrat cã Dumnezeu n-a uitat de fiii sãi ºi le-a purtat de grijã într-un mod miraculos. Între cei care au crescut într-o astfel de atmosferã am fost ºi eu.

Am trecut de la ºcoala primarã ºi elementarã din satul natal la seminar, cu amintirile frumoase ale trecutului în familie, cu minunata impresie a celebrãrilor sfinte din biserica noastrã, mereu plinã de credincioºi ºi copii, sub privirile sfinþilor din icoanele pãstrate de pãrinþi cu sfinþenie pe pereþii caselor noastre, mai ales luminaþi ºi inspiraþi de exemplul prietenilor noºtri care au continuat sã rãmânã printre noi prin cãrþile, revistele ºi publicaþiile ieºite de la Editura „Presa Bunã” ºi cele ale Editurii Pãrinþilor Franciscani, un adevãrat aliment spiritual ºi o întãrire în alegerea chemãrii pentru viaþã ºi o forþã pentru pãstrarea fidelitãþii faþã de idealul ales.

Icoana sfintei Tereza a Pruncului Isus, cu farmecul ºi bucuria tinereþii sale, cu iubirea ei copilãreascã ºi cu seninãtatea ei spiritualã a avut asupra mea ºi a noastrã un impact puternic. Calea pe care am descoperit-o privind icoana ei seninã ºi aprofundând istoria sufletului ei, s-a întipãrit profund în sufletul meu, iar descoperirea vieþii marelui misionar Francisc Xaveriu, care a ajuns pânã în cele mai îndepãrtate colþuri ale lumii, au stat ºi au rãmas la temelia curajului meu ºi al nostru pentru îmbrãþiºarea slujirii preoþeºti. Întorcându-mã ºi eu în timp, asemenea colegilor mei sau a multora dintre seminariºti, pot sã declar cã exemplul sfinþilor, cãrþile care prezentau viaþa ºi opera lor, au avut un loc determinat în alimentarea credinþei ºi a zelului meu ºi al nostru pentru slujire.

Am continuat sã vedem, coborându-se peste pãmânt, petalele de trandafiri pe care sfânta Tereza s-a angajat sã le reverse din cer, imbold sfânt peste sufletele dornice de a trãi cu eroism ºi bucurie credinþa ºi slujirea. Nu trebuie sã uitãm cã sfinþii noºtri nu s-au oprit sã reverse acele petale de trandafiri doar peste meleagurile de dincoace de munþi, ci ele au fost ºi mai multe ºi mai întãritoare peste ceilalþi fraþi în suferinþã din Biserica din Ardeal, mai ales cea încarceratã în totalitate a fraþilor greco-catolici.

Curajul ºi rãbdarea lor a fost ºi mai mare ºi mai puternicã ajungând pânã la jertfa supremã a martiriului. Iar încrederea lor

nu a rãmas fãrã rod. Dupã lunga rãmânerea sub brazdã a bobului de grâu au apãrut ºi au confirmat drumul gloriei pe care a mers însuºi Isus pentru a ne face pãrtaºi de a intra în glorie.

Atunci când zorile noii vieþi de credinþã au apãrut peste þara ºi poporul nostru, imaginea de odinioarã a sfintei Tereza ºi a celorlalþi sfinþi a fost ºi mai mult descoperitã ºi preþuitã, fãcând ca atâtea suflete, mai ales tinere sã meargã pe urmele ei, încât putem spune cã ploaia de trandafiri ºi petalele revãrsate din cer au cãzut peste atâtea alte suflete, fãcând vie imaginea ei nu numai în dieceza noastrã, ci în toatã þara.

Aº vrea sã cred cã prin rãspândirea spiritualitãþii prin cãrþile despre ea ºi despre ploaia de trandafiri pe tot cuprinsul þãrii ºi al diecezei noastre, „Calea cea micã” a devenit ºi mai cunoscutã.

Drumul Micii Tereza spre cer a fost pe o cale atât de simplã ºi atât de puternicã, încât ea a ajuns nu numai sã fie cunoscutã mai mult, ci îndrãgitã ºi urmatã de atâtea persoane ce doresc sã facã bine pe pãmânt. Mã bucur sã apreciez alegerea atâtor persoane laice care îºi gãsesc astãzi bucuria lor în urmarea sfintei Tereza, ca o fericitã ocazie de sfinþire ºi de împlinire a unei slujiri rodnice misionare ºi caritative.

Nu trebuie uitatã niciodatã dorinþa sfintei Tereza de a fi misionarã ºi nici de a face ca pe pãmânt sã cadã o ploaie de trandafiri. Lucrarea ei n-a încetat ºi nu va înceta niciodatã. Este foarte importat sã privim spre ea ca spre una dintre cele mai convingãtoare sfinte prin tot ceea ce a fãcut în viaþa ei scurtã. Idealul pe care ni l-a transmis ea este comun cu cel pe care ni l-au arãtat ºi l-au transmis ceilalþi sfinþi, ce ne-au însoþit în perioada grea a dictaturii ºi pe drumul greu al mãrturisirii credinþei noastre, a fost ºi rãmâne un adevãrat dar ºi o sfântã comoarã ce ne-a încurajat ºi ne încurajeazã ºi astãzi. Preamãrit sã fii Doamne prin sfinþii tãi, prietenii noºtri de ieri ºi de azi. Viaþa ºi imaginea lor, din cãrþi ºi din icoane, de care noi am beneficiat în timpuri grele sunt petale de trandafiri ºi o adevãratã ploaie de haruri de la fraþii noºtri mai mari ce-ºi petrec cerul fãcând bine pe pãmânt. Felicitãm toate persoanele care, descoperind spiritualitatea sfintei Tereza, s-au înscris în rândul Surorilor Terezine, coordonate de neobosita misionarã a sfintei Tereza, Maria Teresa Candian din Lugano, care au amintit ºi sãrbãtorit anul acesta, ºi sãrbãtoresc mai departe, 100 de ani de la consacrarea ca episcop a venerabilului Aurelio Bacciarini, la 17 februarie 1917, întemeietorul Institutului Secular „Sfânta Tereza a Pruncului Isus” împreunã cu Maria Motta.

Ne bucurãm sã le încurajãm pe toate acele persoane care fac sã fie pãstratã vie imaginea Sfintei Feþe ºi a Pruncului Isus, care continuã sã reverse peste pãmânt o adevãratã „ploaie de trandafiri” ducându-i pe toþi cei ce vor sã o urmeze pe „calea cea micã”.

Cu binecuvântarea noastrã arhiereascã ºi cu dorinþe de noi petale de trandafiri.

? Petru Gherghel, episcop de Iaºi

4

Calea cea micã

Nr. 31

Întâlnirea naþionalã de iarnã a responsabilelor comunitãþilor de terezine Responsabilele tuturor comunitãþilor din þarã, din cadrul Institutului Secular „Sfânta Tereza a Pruncului Isus”, s-au întâlnit, sâmbãtã, 3 decembrie 2016, la biserica „Sfântul Mihail” din Sãbãoani, pentru un schimb de idei pe tema: „Mereu îndemnate prin chemare”.

Ziua a debutat cu recitarea Laudelor, dupã care Maria-Tereza Candian, directoarea Institutului Secular „Sfânta Tereza a Pruncului Isus”, a dezvoltat tema: „Cum sã trãim sfaturile evanghelice în lume”. Elementele de bazã pentru Institutul secular sunt profesiunea sfaturilor evanghelice, ceea ce face din Institut o stare juridicã de perfecþiune, recunoscutã de Bisericã, ºi secularitatea (adicã se trãieºte în lume), ceea ce ne distinge net de viaþa cãlugãreascã. Suntem chemate, prin consacrarea noastrã, sã fim credincioase sfinte, sã urmãm cele trei sfaturi evanghelice: ascultarea, castitatea ºi ascultarea, sã fim „sarea pãmântului ºi lumina lumii”.

Duhul Sfânt, care locuieºte în noi, ne îndeamnã sã ne apropiem de nevoile altora cu smerenie, cu simþ practic ºi mai ales cu o adevãratã iubire. Suntem invitate sã meditãm Constituþiile, sã aprofundãm cuvintele lui Isus din Noul Testament ºi sã urmãm credinþa fondatorului nostru, venerabilul Mons. Aurelio Bacciarini.

Elena Matei (Bacãu) ne-a sugerat prin conferinþa prezentatã „Drumul strãbãtut cu lumini ºi umbre. Viaþa este formatã deseori, din gânduri ºi fapte bune, dar ºi din

rele. „Isus, lumina lumii – din Evanghelie, ne sugereazã cã drumul celor care îl ascultã nu este totdeauna uºor, dar îi încurajeazã, asigurându-i de ajutorul sãu. Aºadar, urmând învãþãturile unor modele de sfinte ºi printr-o angajare personalã vom primi harul ºi puterea lui Dumnezeu, pentru a gãsi numai lumina din jurul nostru.

Mariana Cornea (Huºi) a arãtat, prin discursul sãu, faptul cã noi putem sã ne trãim zilnic chemarea. Urmând învãþãturile ºi spiritualitatea patroanei noastre, sfânta Tereza a Pruncului Isus vom pãºi pe „calea cea micã” ºi vom face mereu numai bine. În încheiere, Agneza Husaru (Buhonca) a vorbit despre necesitatea de a ne trãi cu adevãrat carisma: „Slujirea lui Cristos ºi a Bisericii, în lume” prin mãrturia datã zi de zi celor care sunt în jurul nostru.

Sfânta Liturghie de la ora 11.30 a fost prezidatã de Mons. prof. dr. Benone Farcaº, rector la Institutul Teologic „Sfântul Iosif” din Iaºi, concelebranþi fiind pr. prof. Eduard Soare, vicerectorul aceluiaºi institut, pr. prof. dr. Anton Despinescu, asistentul spiritual al terezinelor din Iaºi, pr. prof. dr. Benone Lucaci, paroh ºi decan al catedralei din Iaºi, precum ºi alþi preoþi spirituali. Omilia a fost susþinutã de cãtre pr. Daniel-Nicu Butacu.

Dupã masa de prânz s-au prezentat informaþii despre desfãºurarea celorlalte întâlniri din primãvara anului 2017. Înainte de încheierea zilei s-au discutat diverse probleme ce privesc buna desfãºurare a activitãþilor în toate comunitãþile din þarã.

Ziua s-a încheiat cu adoraþie la preasfântul sacrament, cu recitarea Vesperelor împreunã cu pr. Cristinel Fodor, parohul gazdã, ºi cântece de Advent. Întâlnirea naþionalã de primãvarã a responsabilelor comunitãþilor terezine va fi la Sãbãoani, la 25 februarie.

Sfântul Pãrinte, papa Francisc ne îndeamnã sã spunem în fiecare zi: „Azi voi fi fericit, încredinþat cã am fost creat pentru fericire, nu doar în lumea cealaltã, ci deja în lumea de acum”.

Teodora Pantazi

aprilie 2 017

Calea cea micã

5

Cum sã trãim sfaturile evanghelice în lume Responsabilitatea pe care o persoanã ºi-o asumã atunci când intrã ca sã facã parte dintr-un institut secular este ceva solemn, în faþa lui Dumnezeu ºi a Bisericii.

Institutele seculare sunt recunoscute în Bisericã drept o nouã stare de consacrare, o nouã stare de perfecþiune, care comportã o adevãratã consacrare lui Dumnezeu; este, aºadar, o vocaþie, o chemare specialã.

Cerinþele principale necesare pentru a orienta un suflet spre un Institut secular sunt: o viaþã evlavioasã solidã, o voinþã puternicã, lucrãtoare ºi constantã, un temperament echilibrat ºi mai ales capacitatea de a se autoadministra. Cu anumite persoane mereu nehotãrâte, cu suiºuri ºi coborâºuri frecvente ºi repetate, cu o sensibilitate neregulatã, care se entuziasmeazã uºor ºi la fel de uºor se închid în sine, trebuie sã fim prudente, pentru cã foarte greu s-ar adapta la aceastã formã de consacrare.

Elementele de bazã pentru un institut secular sunt profesiunea sfaturilor evanghelice, ceea ce face din Institut o stare juridicã de perfecþiune, recunoscutã de Bisericã, ºi secularitatea (adicã se trãieºte în lume), ceea ce îl distinge net de viaþa cãlugãreascã.

Sfaturile evanghelice sunt trei: Sãrãcia, Castitatea ºi Ascultarea. Ele comportã o consacrare totalã lui Dumnezeu, în lume, având în felul acesta un caracter apostolic.

Biserica recunoaºte aceste organisme de persoane consacrate lui Dumnezeu, rãspândite în lume, întrucât ele se angajeazã sã-ºi consume viaþa pentru apostolat, înþeles ca mãrturie deplinã a lui Cristos în orice mediu social.

Prin sãrãcie alegem sã posedãm împãrãþia lui Dumnezeu încã de pe pãmânt. Sãrãcie înseamnã capacitatea de a primi ºi de a da fãrã a reþine ceva pentru noi, deoarece acela care este sãrac în Domnul, primeºte totul de la El; ºtie sã se bucure, ºtie sã se entuziasmeze, ºtie sã se minuneze în faþa zâmbetului unui copil, în faþa unui apus de soare, în faþa unui act de generozitate, în faþa unui izvor de apã... Tot la fel în faþa misterului Euharistiei, al sacramentului iertãrii, în faþa darului Cuvântului lui Dumnezeu. Tot ceea ce este frumos, reuºeºte sã o entuziasmeze pe cea care s-a consacrat în Sãrãcie. Cea care este sãracã are mâinile libere pentru a strânge mâinile

aproapelui, mai ales acele mâini lipsite de iubire, de demnitate, de speranþã... Fãrã riscul de a ofensa prin propria bogãþie, ci confruntându-se cu seninãtatea puþinului propriu.

Castitatea înseamnã alegerea iubirii universale. Castitate înseamnã sã ne deschidem inima ca sã îmbrãþiºãm Iubirea însãºi, cu I mare. Este o alegere care ne face sã pariem totul pe Dumnezeu, ne face sã ne îndrãgostim nebuneºte de El ºi, în acelaºi timp, ne deschide faþã de toþi, face din inima noastrã o punte pe care toþi au dreptul sã treacã. Cea care este castã are o inimã liberã ca sã iubeascã în mod concret ºi cu gingãºie, fãrã ca sã se ataºeze, deoarece iubeºte cu însãºi iubirea cu care Dumnezeu locuieºte în inima sa. Castitatea feciorelnicã este o contestare pozitivã adusã lumii, deoarece demonstreazã cã fericirea nu ne este datã de cãtre plãcere, demonstreazã cã iubirea nu înseamnã folosirea celuilalt, demonstreazã cã mãreþia omului nu stã în instinct, ci în raþiune ºi în inimã.

Ascultare, dupã exemplul lui Cristos, care a fost ascultãtor pânã la moarte, ºi încã moartea pe cruce (Fii 2,8). Virtutea ascultãrii este pãzitoarea celorlalte douã. Vã invit cu cãldurã sã consultaþi Constituþiile acolo unde este tratatã ascultarea ºi sã citiþi, de asemenea, ceea ce ne spune glasul Fondatorului.

Este de datoria mea sã supun atenþiei voastre câteva responsabilitãþi care vã privesc în mod direct. ¾

6

Calea cea micã

¾

Câteva întrebãri: – Mã angajez sã particip la întâlnirile organizate de responsabilele comunitãþii mele?

– Mã angajez sã particip la Exerciþiile spirituale anuale ale Companiei Sfintei Tereza?

– Fac tot ce îmi stã în putere ca sã mã integrez în Institut, în acord cu responsabila mea, ºi sã mã consult cu ea cât priveºte iniþiativele mele personale?

– Sunt gata sã o informez pe responsabilã dacã mã aflu în dificultate sau mã aflu în nevoi?

Fiþi persoane de credinþã. Credinþa fondatorului nostru, Monseniorul Bacciarini, sã fie un exemplu pentru noi.

Credinþa este un dar dumnezeiesc pe care l-am primit cu toþii la Botez. Trebuie sã-l îmbogãþim prin rugãciune, sã-l pãstrãm cu grijã, sã-l cerem cu o inimã dreaptã ºi umilã.

Fiþi persoane ale rugãciunii. Pentru cel care crede, rugãciunea, mai mult decât o datorie, este o necesitate. Un gând de adoraþie, de laudã, de mulþumire se impune, ºi e rugãciune. Nu uitaþi niciodatã rugãciunea personalã, meditaþia, rozariul, Calea crucii, sfânta liturghie în fiecare zi: sunt indispensabile!

Fiþi persoane angajate în slujba Bisericii. Scopul specific al vocaþiei seculare este acela de a fi mãrturie, ferment, plãmadã în lume; atunci când spun Bisericã, înþeleg Biserica localã.

Fiþi suflete umile, imitând-o pe Sfânta Tereza a Pruncului Isus, Patroana noastrã. Cu alte cuvinte persoane de credinþã, de rugãciune, angajate, ducând cu voi pretutindeni surâsul ºi pacea.

Vã invit, surorilor, sã luaþi în mânã Constituþiile noastre, sã meditaþi diferitele puncte care ne amintesc mai mult de viaþa noastrã practicã, de fiecare zi.

La întâlnirile voastre comunitare sã nu neglijaþi sã aprofundaþi o lecturã atentã a textelor formative referitoare la consacrarea noastrã, lectura Bibliei, a reflecþiilor spirituale, a vieþilor sfinþilor ºi sã aveþi un dialog fratern, senin ºi constructiv. Închei invocând-o pe sfânta fecioarã Maria. Vã încredinþez ei pe voi toate, neliniºtile noastre ºi angajarea noastrã: suntem, cu siguranþã, pe mâini bune.

Maria Tereza Candian (Lugano)

Nr. 31

Drumul strãbãtut cu lumini ºi umbre Suntem chemate, ca în fiecare moment, sã facem alegere între bine ºi rãu; între Iuda – ca simbol al rãului – ºi ceilalþi apostoli – ca simbol al celor care au fost încã de la început cu Isus, care au fost martori ai învierii.

Cu alte cuvinte, înseamnã cã viaþa noastrã, acþiunile noastre se aflã cumva „în umbrã”; sã cãutãm mereu „lumina” ajutându-i ºi pe cei din jur sã facã la fel.

Umbre – A merge cu Iuda pe drumul sãu înseamnã a trãi viaþa în mod dezordonat; a nu înþelege cã Dumnezeu ne-a creat ºi ne susþine, cã Isus ne-a mântuit ºi cã Duhul Sfânt ne sfinþeºte cu harul sãu în fiecare moment, înseamnã a lãsa disperarea, ura, invidia, gelozia ºi altele asemenea acestora sã ne cãlãuzeascã viaþa. ªi cum sã mai simþim prezenþa lui Dumnezeu printre toate acestea?

Lumina – pentru noi (cele care am simþit chemarea) lumina reprezintã, pentru fiecare dintre noi, chemarea celui care suferã, indiferent dacã aceastã suferinþã se numeºte boalã, nedreptate, ºomaj, lipsuri. În suferinþã facem experienþa necesitãþii; adicã, pe de o parte, a necesitãþii cuiva care sã ne ajute, sau, pe de altã parte, a necesitãþii de a ajuta pe alþii care suferã. În ambele cazuri este de folos de a simþi necesitatea lui Dumnezeu, care înainte de toate este iubire, este lumina ce ne conduce.

De fapt, de ce nu simte lumea de azi prezenþa realã a lui Dumnezeu? Pentru cã îi lipseºte iubirea ºi nu umblã în luminã. Existã soluþii pentru a ne lãsa contaminaþi de prezenþa iubitoare a lui Dumnezeu.

Isus, lumina lumii – Din Evanghelie aflãm cã Isus le atrage atenþia celor care-l ascultau cã nu le va fi uºor sã urmeze calea arãtatã de el, dar îi încurajeazã, asigurându-i de ajutorul sãu. Totodatã, Isus se roagã Tatãlui pentru ucenicii sãi înainte de plecarea sa din lume ºi spune: „Pãstreazã-i în credinþã faþã de numele tãu… Bucuria mea în ei sã fie deplinã… Eu le-am dat Cuvântul tãu…

Nu te rog sã-i scoþi din lume, ci sã-i pãzeºti de rãu… Dupã cum tu m-ai trimis pe mine în lume, tot aºa îi trimit ºi eu pe ei în lume…” (In 17 – Rugãciunea lui Isus).

Aºadar, harul ºi puterea lui Dumnezeu sunt de partea noastrã. Dacã vom reuºi sã ne lãsãm eliberaþi de rãu ºi sã conºtientizãm cã suntem chemaþi la iubire, înseamnã cã am gãsit lumina care ne conduce pe drumul cel drept.

Sã meditãm asupra marilor intervenþii ale lui Dumnezeu în unele momente grele din viaþa omenirii atât în Vechiul Testament cât ºi în Noul Testament sau, de ce nu, sã ne amintim de intervenþia lui Dumnezeu în viaþa noastrã cu bucurii sau poate cu suferinþe care ne-au îndreptat sau ne-au repus pe calea binelui atunci când am primit lumina necesarã. Având hotãrârea ºi tãria nãscute din legãtura strânsã cu Dumnezeu, vom fi ca o stâncã neclintitã de credinþã pentru o mare parte dintre semenii noºtri. ¾

aprilie 2 017 ¾

Calea cea micã

Modele de viaþã Sfânta Tereza Benedicta a Crucii (Edith Stein), din naºtere evreicã, de tânãrã s-a declarat a fi atee. Din scrierile sale (era o femeie foarte cultã, autoare a unor scrieri de filozofie) aflãm cã ea cãuta cu ardoare adevãrul despre viaþã – cãuta lumina – ºi în cãutãrile sale a reflectat mult la condiþia femeii. La un moment dat, citind despre viaþa sfintei Tereza de Avila, Edith Stein a declarat cã pânã la urmã cãutarea ei s-a sfârºit atunci când s-a întâlnit cu adevãrul creºtin, care i-a oferit un spaþiu nou pentru neliniºtea ei. S-a convertit la creºtinism, a devenit cãlugãriþã carmelitã ºi a murit martirã la Auschwitz. Sfântul Ioan Paul al II-lea spunea cã Edith Stein reprezintã cel mai bine pe omul modern, plin de întrebãri, care trãieºte într-o lume dramaticã, zbuciumatã. Ea rãspunde, prin viaþa pe care a trãit-o, la multe întrebãri ale omului de azi ºi pentru aceasta a fost declaratã patroanã a Europei.

Sfânta Tereza a Pruncului Isus ºi a Sfintei Feþe este patroana institutului nostru. Sã ne amintim ce semnificaþie are acest termen: patroana: - ne este ajutor ºi ocrotire în greutãþile vieþii; - este model de urmat pe drumul strãbãtut cu lumini ºi umbre.

Patroana noastrã ne învaþã cã pentru a învinge ispitele sau a trece prin umbrele vieþii e necesar sã înþelegem cã nu suntem chemate sã visãm la mãreþie, ci suntem chemate sã cultivãm lucrurile mici care aparent par lipsite de importanþã. Din experienþa proprie, ºi cred cã a fiecãreia dintre noi, putem afirma cã uneori trecem prin momente de slãbiciune a vieþii când ne simþim descurajate; am pierdut „bucuria lucrurilor mãrunte din viaþã”. Nu trebuie sã dezarmãm, ci, printr-o angajare personalã, dupã puterea proprie, sã înaintãm împreunã cu cei din jur în lumina arãtatã nouã de credinþã.

Cu cât este mai mare activitatea între oameni, împreunã cu ei ºi asemenea lor, mai mare este nevoia de a-l vedea pe Dumnezeu ºi de a gãsi timp pentru tãcere, pentru pustiu, pentru ascultare. Învãþãtura Bisericii ºi constituþiunile institutului nostru ne învaþã cã avem nevoie de aceste clipe pentru a fi atente la glasul lui Dumnezeu, la cuvântul sãu, pentru a ºti sã-l recunoaºtem în mijlocul zarvei vieþii zilnice, pentru a ne hrãni credinþa ºi a da vigoare mãrturiei noastre. Zilnic avem nevoie de convertire.

Trãind aceastã convertire, vom descoperi cã pentru o persoanã consacratã, prima chemare este chemarea la bucurie care reprezintã primirea celui mic ºi cãutarea binelui. Astfel, dupã cum ne îndeamnã Sfântul Pãrinte sã spunem în fiecare zi: „Azi voi fi fericit, încredinþat cã am fost creat pentru fericire, nu doar în lumea cealaltã, ci deja în lumea de acum…” „… Ne aflãm mereu pe cale cu acea virtute care este o virtute cãlãtoare: Bucuria”.

Elena Matei (Bacãu)

7

Cum îmi trãiesc chemarea Pivotul vieþii noastre consacrate este: sãrãcie faþã de Tatãl, ascultare faþã de Fiul, curãþie în Duhul Sfânt.

Articolul 36 din Constituþiile Institutului Secular „Sfânta Tereza a Pruncului Isus” spune: „Toþi membrii Institutului depun voturile de sãrãcie, ascultare ºi curãþie, strãduindu-se sã imite spiritul Casei din Nazaret”.

Pornind de la acest articol m-am oprit asupra celor trei sfaturi evanghelice pe care o parte dintre noi le-am depus dupã o perioadã de formare spiritualã când am fãcut votul. În continuare mã voi opri asupra acestor trei voturi: sãrãcia, ascultarea, curãþia.

Cât priveºte votul sãrãciei evanghelistul Matei spune: „Fericiþi cei sãraci în duh, pentru cã a lor este împãrãþia cerurilor” (Mt 5,3). În realitate, chiar înainte de a fi o slujire a sãracilor, sãrãcia evanghelicã este o valoare în sine, cãci ea evocã prima fericire prin imitarea lui Cristos cel sãrac.

Rãspunsul vieþii consacrate, adicã al nostru, al terezinelor, se aflã în sãrãcia evanghelicã, trãitã sub diferite forme ºi adesea însoþitã de o angajare activã în promovarea solidaritãþii ºi caritãþii. În inima lui Dumnezeu existã un loc preferenþial pentru cei sãraci, în asemenea mãsurã încât el însuºi „s-a fãcut sãrac” (2Cor 8,9). Dumnezeu le acordã prima sa milostivire. Aceastã preferinþã divinã are consecinþe în viaþa de credinþã a tuturor creºtinilor, chemaþi sã aibã, acea atitudine care este în Isus Cristos.

Carisma Institutului nostru implicã sãrãcia evanghelicã atât pentru fiecare dintre noi, cât ºi pentru Institutul însuºi.

Virtutea sãrãciei este un veºmânt, un fel de a fi al omului.

Noi, ca ºi terezine, trebuie sã urmãm sfatul evanghelic al sãrãciei, adicã felul tipic de viaþã pe care l-a ales Isus pentru sine ºi pentru cei chemaþi sã trãiascã asemenea lui.

Isus ne-a arãtat cum sã trãim aceastã virtute. El nu era un sãrac care trãia din cerºit, ci cel care trãia din munca lui. Sãrãcia este o grea încercare pentru mulþi oameni.

Trebuie sã pãrãsim omul cel vechi ºi sã devenim sãrace, dar sãrace nu numai ºi nu atât pe dinafarã, ci mai ales înãuntru, adicã sãrace în spirit, cu alte cuvinte sã devenim umile! Aceastã slujire umilã o putem învãþa doar la ºcoala iubirii lui Cristos.

Referitor la sfatul ascultãrii articolul 49 din constituþiile Institutului spune: „Urmându-l pe Cristos care a fost «ascultãtor pânã la moarte ºi încã moartea pe cruce» (Fil 2,8), dupã încheierea perioadei de pregãtire, membrii fac voturi de ascultare pentru a se uni mai strâns ºi mai sigur cu voinþa mântuitoare a lui Dumnezeu: de aceea, se angajeazã sã asculte de responsabilele Institutului în tot ceea ce dispun potrivit normelor constituþiilor.

Ascultarea pune în slujba lui Dumnezeu binele cel mai înalt al omului, adicã libertatea. Ea se inspirã din ascultarea lui Isus faþã de voinþa Tatãlui, care s-a dãruit pânã la moarte. Trebuie sã-i urmãm exemplul: sã ascultãm cu simplitate ºi în lucruri mici ºi în lucruri mari, punând iubire în tot ceea ce facem, astfel orice îndatorire chiar ºi cea mai grea se transformã în caritate (iubire ¾ dezinteresatã).

8

Calea cea micã

Ascultarea dã siguranþã vieþii creºtine: este dãruire de sine, iar într-un fel, „jertfã de ardere de tot”.

Ascultarea cuprinde înainte de toate cãutarea voinþei lui Dumnezeu. Fiecare institut are forme proprii de ascultare ºi fiecare individ are feluri proprii de a trãi ascultarea. Într-un institut secular, ascultarea trebuie sã fie înainte de toate: – o atitudine profundã de credinþã, de ascultare reciprocã, de sinceritate; – cãutare personalã pentru a gãsi felul de a urma planul lui Dumnezeu în activitãþile de zi cu zi, în împrejurãri deosebite ºi în confruntarea cu neprevãzutul în viaþã.

Monseniorul Aurelio Bacciarini spune în legãturã cu ascultarea: „Virtutea ascultãrii este paza tuturor celorlalte.

Cine umblã în adevãrata ascultare nu va face niciodatã un pas greºit. Dumnezeu priveºte cu predilecþie sufletele ascultãtoare pentru cã sunt imagini fidele ale lui Isus Cristos, iar Dumnezeu, sã ne amintim bine, nu se dãruieºte niciodatã cu totul decât sufletelor sincer ascultãtoare”. În ceea ce priveºte virtutea curãþiei articolul 56 din constituþii spune: „Membrii, prin impulsul Duhului Sfânt, îºi asumã prin vot angajamentul de a trãi curãþia desãvârºitã în celibat pentru a înfãptui o consacrare integralã ºi pentru a ajunge la o mai strânsã unire cu Cristos ºi la o dãruire mai liberã faþã de fraþi. Ferventa practicare a iubirii frãþeºti ºi o intensã unire cu Dumnezeu sunt mijloace puternice ºi garanþii pentru curãþia consacratã.

Curãþia este numitã „Virtute angelicã”. Cei care cautã deja pe pãmânt sã ducã o viaþã în castitate, au deja, dupã sfântul Ciprian, ceea ce li se cuvine în veºnicie. „Ceea ce veþi avea mai târziu, în mãrire, vã bucurã deja în aceastã viaþã. Dacã vã veþi pãstra nevãtãmatã curãþia, veþi fi egali îngerilor”.

Castitatea perfectã este, deci, expresia iubirii întregi ºi neîmpãrþite pentru Dumnezeu, a unei rugãciuni netulburate. Viaþa consacratã constã în practicarea cu bucurie a curãþiei desãvârºite, ca mãrturie a puterii iubirii lui Dumnezeu în slãbiciunea condiþiei umane. Persoana consacratã dovedeºte cã ceea ce majoritatea considerã imposibil devine, cu harul Domnului Isus, posibil ºi cu adevãrat eliberator. E necesar ca viaþa consacratã sã înfãþiºeze lumii de astãzi exemple de curãþie trãite de bãrbaþi ºi femei care dau dovadã de echilibru, de stãpânire de sine, de iniþiativã, de maturitate psihologicã ºi afectivã.

Ca terezine suntem chemate a fi flori alese în grãdina Maicii Domnului, fiinþe angelice în împãrãþia Domnului.

Ca o concluzie la aceastã temã aº putea spune cã îmi trãiesc zilnic chemarea de terezinã prin aportul pe care îl aduc în viaþa Bisericii, de slujitoare a lui Cristos. Prin ceea ce fac, doresc ca binele sã primeze ºi sã aibã întâietate în toate activitãþile mele. Pot spune cã pun pe cei din jur pe primul loc, le acord o atenþie deosebitã ºi încerc sã-i ajut în limita posibilitãþilor mele. Misiunea mea de laicã într-un institut secular îmi dã posibilitatea sã duc tuturor gândul meu senin de pace ºi de iubire faþã de Dumnezeu.

¾

Mariana Cornea (Huºi)

Nr. 31

Ce mãrturie dãm?

În comunitate fiþi luminã ºi sare Mt 5,12-14; Constituþii, art. 38 Dupã învierea ºi înãlþarea lui Isus la cer, apostolii trãiesc o experienþã intensã care îi transformã: Rusaliile. Venirea Duhului Sfânt face din ei martori ºi profeþi. (Fap 2,1-18) revãrsând în ei un curaj care-i împinge sã transmitã ºi celorlalþi experienþa trãitã în contact cu Isus ºi speranþa care-i însufleþeºte. Duhul le dãruieºte capacitatea de a da mãrturie despre Isus.

Ca ºi atunci ºi astãzi, acelaºi Duh Sfânt, lucreazã în sufletele noastre, atunci când citim ºi meditãm Sfânta Scripturã, în rugãciune, în celebrãrile liturgice, în sacramente, în experienþele personale ºi ni-l descoperã pe Isus Cristos „martorul” prin excelenþã (Ap 1,5) al Tatãlui ºi persoana oricãrei mãrturii creºtine. Însuºi Dumnezeu-Tatãl dã mãrturie despre Isus „Acesta este Fiul meu cel iubit în care mi-am gãsit bucuria” (Botezul lui Isus – Mt 3,17), sau „Acesta este Fiul meu cel ales în care mi-am gãsit plãcerea; ascultaþi de el”! (Schimbarea la faþã – Lc 9,35).

Mãrturie despre Isus Cristos a dat ºi Ioan Botezãtorul, au dat ºi ucenicii ºi toþi cei care l-au iubit. Atunci, noi ce mãrturie sã dãm dacã nu despre Isus care ne-a chemat la o misiune atât de nobilã în calitate de mirese ºi ucenice ale sale în Institutul Secular „Sfinta Tereza a Pruncului Isus”, pentru a-l urma, iubi ºi mãrturisi prin cuvânt ºi faptã. „Subiectul mãrturiei este Cristos rãstignit, mort ºi înviat; în el se realizeazã deplina ºi autentica eliberare de rãu, de pãcat ºi de moarte; în el Dumnezeu dãruieºte viaþa cea nouã divinã ºi eternã. Aceasta este «vestea cea bunã» care îl schimbã pe om ºi istoria omenirii ºi pe care toate popoarele au dreptul sã o cunoascã .” (Ioan Paul al II-lea, Redemptoris Missio). În lumea de astãzi, în care pare cã s-a pierdut iubirea de Dumnezeu „este urgentã o cutezãtoare mãrturie a primatului lui Dumnezeu ºi a bunurilor veºnice prin puterea urmãrii lui Isus Cristos, sãrac, cast ºi ascultãtor, dãruit total gloriei Tatãlui ºi iubirii fraþilor”. (Ioan Paul al II-lea, Vita consacrata, 1996) A mãrturisi cã Dumnezeu este un Tatã care ne iubeºte infinit, a mãrturisi cã Fiul lui Dumnezeu ºi-a luat trupul nostru omenesc, înseamnã cã fiecare dintre noi a fost înãlþat pânã la inima lui Dumnezeu, „A mãrturisi cã Isus ºi-a vãrsat sângele pentru noi, înlãturã chiar ºi cea mai micã îndoialã cu privire la iubirea lui Dumnezeu” (Francisc, Evangelii gaudium).

Orice mãrturie din partea noastrã nu ar fi credibilã dacã ne-am opri numai asupra cuvintelor: „De aceea în toate acþiunile care duc la slujirea lui Cristos ºi a Bisericii, trebuie sã dãm dovadã cã trãim cu inima spiritul de slujire al lui Isus: iubirea, fraternitatea, dãruirea de sine, milostivirea, jertfa, dreptatea, pacea, bucuria, speranþa, iertarea, comuniunea, trãirea sfaturilor evanghelice, ¾

aprilie 2 017

Calea cea micã

¾ rugãciunea, nimic sã nu lipseascã din spiritul nostru. A-l

urma pe Isus, ºi a da mãrturie despre el, trebuie sã fim o copie, o imagine a lui Dumnezeu”. „Iubirea trebuie sã se manifeste în toatã puritatea ºi în gratuitatea sa, ºi aceasta este cea mai bunã mãrturie despre Dumnezeul în care credem ºi care ne face sã iubim”.

(Benedict al XVI-lea, Deus caritas est).

Pentru a edifica Biserica – Trupul tainic al lui Cristos, trebuie sã dãm mãrturie despre credinþa ºi speranþa noastrã. A crede înseamnã sã accepþi voinþa sa; sã fii iubit infinit de mult, sã fii iertat, sã fii rãscumpãrat.

Prin aceasta s-a arãtat iubirea lui Dumnezeu în noi: „Într-adevãr [atât de mult] a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul sãu unul nãscut, ca oricine crede în el, sã nu piarã, ci sã aibã viaþã veºnicã” (In 3,16) Suntem chemaþi, chiar dincolo de limitele noastre, sã ducem zâmbetul lui Dumnezeu – trãind fraternitatea care este prima ºi cea mai credibilã evanghelie pe care o putem vesti. Aceasta este mãrturia comuniunii cu cei de lângã noi – model al Sfintei Treimi.

Prin trãirea sfaturilor evanghelice, sãrãcie, curãþie ºi ascultare, vom da acea mãrturie profeticã care necesitã o cãutare permanentã ºi pasionatã a voinþei lui Dumnezeu, dupã modelul lui Isus, asumându-ne trãsãturile sale tipice.

De o importanþã deosebitã este mãrturia virtuþilor umane care îºi au izvorul in Dumnezeu: pacea, dreptatea ºi bucuria. Lumea, ºi mã refer mai ales la noile generaþii, are nevoie de o mãrturie creºtinã caracterizatã prin: rugãciune, participare la celebrãrile liturgice, primirea sfintelor sacramente, trãirea cuvântului lui Dumnezeu pe care l-am auzit, citit ºi meditat, slujirea fraþilor aflaþi în nevoie dupã modelul lui Isus. Aceasta este o mãrturie autentic creºtinã care sã influenþeze în mod pozitiv.

Mãrturia despre Cristos sã fie o mãrturie contagioasã de bucurie, seninãtate ºi fecunditate în faþa mãrturiei de blândeþe ºi iubire, de caritate umilã ºi fãrã aroganþã.

Papa Francisc a spus: „Biserica sã fie atractivã. Treziþi lumea! Fiþi martori ai unui mod diferit de a face, de a acþiona, de a trãi.” (Antonio Spadaro, Treziþi lumea – Colocviul papei Francisc).

Oare nu este un mod diferit ceea ce noi facem? Sfânta Tereza a Pruncului Isus, marea învãþãtoare a Bisericii ºi

9

patroana noastrã, ne învaþã o cale cu totul nouã, o cale micã. Iatã o nouã mãrturie, mãrturia „cãii celei mici”, calea lucrurilor mãrunte fãcute din iubire, simplitate ºi umilinþã. Mãrturia ce rezultã din fidelitatea faþã de carismã ºi evanghelie, ne ajutã sã dãm mãrturie cu sinceritatea profetului care nu se teme sã meargã pânã la riscarea vieþii.

Papa Benedict al XVI-lea, spunea: „Sunteþi chemate sã daþi mãrturie de acea antropologie creºtinã care constituie propunerea unui sens într-o societate dezorientatã ºi tulburatã de climatul multicultural ºi multireligios care o defineºte. Biserica are nevoie de voi, ca misiunea ei sã fie completã” (Benedict al XVI-lea, Discurs la Conferinþa Mondialã a Institutelor Seculare, 2007).

Isus ne garanteazã cã va da mãrturie despre noi în faþa Tatãlui ceresc, dacã îl vom mãrturisi înaintea oamenilor: „Oricine va da mãrturie înaintea oamenilor, voi da ºi eu mãrturie pentru el înaintea Tatãlui meu cel din ceruri. Însã oricine mã va renega înaintea oamenilor îl voi renega ºi eu înaintea Tatãlui meu cel din ceruri” (Mt 10,32-33).

Aºadar, „Moartea ta o vestim Doamne ºi învierea ta o mãrturisim pânã când vei veni”.

Referitor la activitatea în comunitãþile de unde aparþinem, papa Ioan Paul al II-lea accentueazã importanþa iniþiativelor noastre care contribuie la reînnoirea Bisericii ºi edificarea Trupului lui Cristos spunând: „Orice iniþiativã serveºte, de fapt, la o autenticã reînnoire a Bisericii ºi ca atare contribuie la aducerea luminii celei adevãrate care este Cristos, întrucât se bazeazã pe cunoaºterea adecvatã a vocaþiei ºi a responsabilitãþii faþã de acest dar particular, unic ºi irepetabil, cãruia fiecare creºtin în comunitatea poporului lui Dumnezeu edificã trupul lui Cristos” (Ioan Paul al II-lea, Redemptor hominis, 21).

Dumnezeu ne-a creat ºi apoi ne-a dat un mare dar, darul de a fi liberi. Pentru ca misterul întrupãrii lui Cristos, sã se poatã actualiza în timp, are nevoie de participarea noastrã liberã. Iar noi, ascultând ºoaptele Duhului, ne-am însuºit carisma de a sluji pe Cristos ºi Biserica, dupã modelul fondatorului – episcopul Aurelio Bacciarini ºi a Mariei Motta – cofondatoare, în spiritual sfintei Tereza a Pruncului Isus, mergând pe calea cea micã, încredinþate fiind protecþiei materne a Preasfintei Fecioare Maria, femeia care se roagã ºi munceºte la Nazaret… ºi care s-a dus în grabã (cf. Lc 1,39) din satul sãu natal pentru a-i ajuta pe alþii. Aceastã dinamicã de dreptate ºi duioºie, de contemplaþie ºi de drum face din ea, un model eclezial pentru evanghelizare. (Papa Francisc, Evangelii gaudium) Carisma ce rezultã din constituþiile Institutului Secular „Sfânta Tereza a Pruncului Isus”, are un caracter cristologic ºi eclezial, de a sluji pe Cristos ºi Biserica, având ca element de bazã dorinþa lui Isus: „Sitio” („Mi-e sete”) (In 19,28) cuvânt meditat, aprofundat, trãit ºi pus în ¾ acþiune de binomul: trãire-iubire, al fondatorului.

10 ¾

Calea cea micã

Isus spune: „Mi-e sete”, sete de a salva sufletele lumii.

Cine va rãpi sufletele lumii ºi iadului, pentru a mi la da mie?

Caut pe cineva sã mã consoleze… (Aurelio Bacciarini, Gânduri, 2 august 1930). ªi noi, împreunã cu primele surori, am rãspuns într-un glas: „Doamne, sãrmane cum suntem, vom trãi pentru a-þi da suflete, le vom cuceri cu rugãciunea, cuvântul, cu exemplul, cu munca, cu suferinþa, cu moartea. ªi pentru a fi libere, pentru a ne ruga, a suferi, pentru suflete, avem þinutul nostru natal, comunitãþile noastre parohiale”.

Ce mult îmi place sã repet cuvintele fondatorului: „Oh! Dacã aº fi capabil sã fiu în agonie pentru Biserica din Ticino aºa cum a fost Isus Cristos pentru Biserica Universalã mi-ar fi dulce urcuºul Calvarului, dulce ºi lemnul Crucii sale” (Vittorio de Bernardi – S.J. – Aurelio Bacciarini – episcop slujitor al caritãþii).

Ce frumos este a suferi ca ºi Cristos ºi împreunã cu el pentru Bisericile noastre locale ºi apoi pentru întreaga Bisericã care e Trupul lui Cristos! Avem ºi noi comunitãþile noastre unde putem fi luminã ºi sare, cum reiese din Evanghelia sfântului Matei. Am fost chemate la viaþa consacratã, la viaþa de slujire a lui Cristos în persoana fraþilor noºtri ºi a Bisericii ºi a întregului popor al lui Dumnezeu.

Am promis în faþa lui Dumnezeu, (cf. art 38 – Constituþii), cã vom trãi sfaturile evanghelice de sãrãcie, curãþie ºi ascultare, dupã modelul lui Isus, ca lumea sã-l vadã în noi pe Cristos care se oferã total pentru mântuirea sufletelor ºi în special în slujirea celor sãraci ºi marginalizaþi. Vrem ca sãrãcia noastrã sã spunã lumii cã se poate trãi printre bunurile vremelnice fãrã a deveni sclavii acestora. Curãþia sã spunã lumii cã se poate iubi dezinteresat ºi cu o inimã generoasã ºi voioasã, fãrã a ne lega de cineva, îngrijindu-ne mai ales de cei sãraci.

Aceasta se poate trãi, prin impulsul Duhului Sfânt.

Urmându-l pe Cristos, care a fost „ascultãtor pânã la moartea pe cruce” (Fil 2,8) vom deveni imagini fidele ale lui Cristos. Ascultarea sã spunã tuturor cã existã fericire, rãmânând în lume, disponibile la voinþa lui Dumnezeu, aºa cum reiese din viaþa cotidianã. Dând mãrturie despre sfaturile evanghelice, vom contribui la a-l face

Nr. 31

cunoscut pe cel ce ne-a iubit mai întâi, pe Isus-Mântuitorul cu caracteristicile, trãirile ºi exigenþele lui. ªi cum sã facem aceasta decât sã ne integrãm cu umilinþã în viaþa Bisericii locale ºi sã lucrãm conform stilului propriu Institutului nostru ºi carismei noastre, pe calea cea micã cu simplitate, disponibile la cerinþele Bisericii locale ºi chiar dãruite total din iubire spre a mângâia, a învãþa, într-un cuvânt a sluji, chiar dacã uneori suntem respinse sau rãu primite. „Bucuraþi-vã ºi veseliþi-vã, cãci rãsplata voastrã mare este în ceruri: cãci aºa au persecutat pe profeþii dinaintea voastrã” (Mt 5,12). Mai departe evanghelistul Matei ne spune ce rol important avem în cadrul Bisericii locale „Voi sunteþi sarea pãmântului. Dacã sarea îºi pierde gustul cu ce se va sãra? Nu mai este bunã de nimic, decât sã fie aruncatã afarã ºi cãlcatã în picioare de oameni. Voi sunteþi lumina lumii, nu se poate ascunde o cetate aºezatã pe vârf de munte” (Mt 5,13-14).

Asemãnând pe ucenicii sãi cu sarea pãmântului, Domnul a voit sã spunã cã precum sarea fereºte bucatele de stricãciune, tot aºa ºi menirea noastrã de terezine este sã ferim comunitatea unde suntem de tot ce este rãu. Câmpul nostru terestru este inima omului, pe care Duhul Sfânt o poate deschide cuvântului lui Dumnezeu pe care-l proclamãm ºi trãim.

Pãmântul are darul de a asigura încolþirea seminþei pe care noi trebuie sã o semãnãm. Atunci când Tatãl ºi-a trimis Cuvântul în lume, care s-a întrupat în Fiul sãu, a trimis o sãmânþa din cer care trebuia sã moarã pentru a renaºte înmulþitã.

Acum e rândul nostru ca prin jertfele, rugãciunile ºi suferinþele noastre, etc. sã contribuim în calitate de sare ºi luminã la menþinerea acestui pãmânt ingrat ºi înfricoºãtor uneori. Relaþia cu pãmântul este anevoioasã, dar atât timp cât Isus ne îndeamnã sã fim sare ºi luminã, sunt sigurã cã el lucreazã în noi ºi cu noi. Papa Pius al XII-lea spunea în enciclica Prima feliciter (1948), sã fim sarea care nu se stricã a acestei lumi fãrã gust ºi întunecoasã, cãreia nu-i aparþinem, dar în care totuºi trebuie sã rãmânem prin hotãrâre dumnezeiascã. Lumina care strãluceºte ºi nu se stinge în întunericul acestei lumi. ªi mai recent, papa Francisc în mesajul dedicat persoanelor consacrate (2014) spune: „Prin consacrare ¾

aprilie 2 017

11

Calea cea micã

¾ ni se cere «sã devenim lumina lui Cristos în cel mai

dens întuneric al acestei lumi» ºi sã rãspândim speranþa în inimile descurajate, pentru cã… «Lumina a venit în lume, dar oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina pentru cã faptele lor erau rele»” (In 3,19).

Uniþi cu Isus, cãutãm ceea ce el cautã ºi iubim ceea ce el iubeºte. Iubirea faþã de oameni este o forþã spiritualã. „Însã cine-l urãºte pe fratele sãu este în întuneric” (1In 2,11a). Iubirea este în fond, unica luminã, care „lumineazã mereu din nou o lume întunecatã ºi ne dã curajul de a trãi ºi a acþiona” (Benedict al XVI-lea, Deus caritas est). Ceea ce putem face pentru alþii are o dimensiune transcedentalã. „Tot ce aþi fãcut unuia dintre fraþii mei cei mici, mie mi-aþi fãcut” (Mt 25,40). În virtutea Botezului primit am devenit creºtini; noi suntem „ai lui Cristos” aºadar trebuie sã-l imitãm, sã ne identificãm cu el, continuându-l. De aceea, Domnul ne cere mai mult. Nu suntem responsabile doar de dezvoltarea personalã, ci suntem implicate împreunã cu toþi fraþii în dezvoltarea totalã a comunitãþii.

A-l ajuta pe preot în diverse activitãþi parohiale, a fi membru activ în comunitate sunt lucruri lãudabile, dar nu suficiente. Aceste activitãþi meritorii nu ne scutesc de serviciul fraþilor noºtri, unde am fost trimiºi în mod providenþial ºi unde ne aºteaptã Cristos în persoana lor.

Nu vom putea face totul ºi chiar nimic fãrã Cristos, dar pornind de la darurile primare cu care am fost înzestraþi ºi de la nevoile fraþilor ºi a mediului în care am fost inseraþi, sã facem ceea ce aºteaptã Domnul de la noi: sã fim „sare ºi luminã”. ªi nu poþi fi, decât uitând de tine însuþi, sacrificându-te în totalitate pentru a fi disponibil în întregime pentru ceilalþi; Nu poþi fi decât fiind într-o relaþie totalã cu ceilalþi.

Calitatea relaþiilor mele va da mãsura profunzimii, împlinirii mele, cu cât voi uita mai mult de mine însumi pentru a mã dãrui celorlalþi, cu cât mã pierd mai mult pe mine pentru a-i descoperi pe ceilalþi; cu cât mã abandonez mai mult pe mine pentru a ajunge la ceilalþi, cu atât devin mai mult sare ºi luminã-imagine a lui Dumnezeu, sunt locuinþã a Cuvântului întrupat care trãieºte ºi lucreazã în mine ºi pentru fraþi. În încheiere, un nou îndemn, sã ieºim ºi sã trezim lumea ºi sã nu ne ascundem de ea. Noi suntem pietrele cele vii, suntem parte a Bisericii lui Cristos, a acestei cetãþi al cãrui cap este însuºi el Isus – lumina lumii. În lumina aceasta, aprinse de iubirea lui, sã cucerim sufletele pentru împãrãþia sa.

Ca metodã de lucru, metoda sfintei Tereza a Pruncului Isus, care mãrturiseºte ce fãcea pentru a nu-i scãpa niciun suflet al vreunei surori, „de când m-am aºezat în braþele lui Isus (spune ea) sunt ca strãjerul care observã vrãjmaºul din turnul cel mai înalt al unui castel întãrit.

Nimic nu scapã privirilor mele” (Istoria unui suflet).

Nimic sã nu ne scape nici nouã, din comunitãþile noastre, astfel ca toþi sã se mântuiascã.

Agneza Husaru (Buhonca)

• ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI •

Întâlnirea naþionalã Sâmbãtã, 3 septembrie 2016, biserica „Sfântul Iosif Muncitorul” din Sãbãoani a gãzduit întâlnirea naþionalã de toamnã a terezinelor. Au participat Maria-Teresa Candian, directoarea Institutului Secular „Sfânta Tereza a Pruncului Isus”, mai mulþi preoþi printre care ºi asistenþi spirituali, profesori ai Seminarului „Sfântul Iosif” din Iaºi, precum ºi terezinele din toatã þara. Tema întâlnirii a fost: „Bucuria persoanei consacrate ca mãrturie evanghelicã”. Întâlnirea a debutat cu urarea de bun venit fãcutã de pr. Ioan Biºog, parohul locului. Teodora Pantazi a prezentat numãrul 30 al revistei „Calea cea micã” ºi cartea „Ploaia de trandafiri”, despre câteva minuni ºi intervenþii ale sfintei Tereza a Pruncului Isus, reeditatã de Editura „Presa Bunã” din Iaºi.

La ora 11.00 a fost concelebratã sfântã Liturghie, prezidatã de Mons. Benone Farcaº, rectorul Seminarului.

Predica a fost þinutã de pr. Andrei Ciobãnicã, paroh la biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Pildeºti, care, în cuvântul sãu, ne-a arãtat cã bucuria comuniunii nu a fost doar pentru cei prezenþi, ci ºi pentru sfânta Tereza a Pruncului Isus, care, în cer se bucurã pentru cã are urmaºe ce îi împãrtãºesc spiritualitatea. Vocaþia sa ºi a terezinelor este de a trãi iubirea. În acest An jubiliar al Milostivirii sã fim mlãdiþe vii care sã transmitã celor din jur iubirea milostivã a Tatãlui. În cadrul celebrãrii euharistice, în faþa directoarei, nouã aspirante au depus primul angajament ºi douã candidate au depus primele voturi; terezinele ºi-au reînnoit voturile pentru un an, iar simpatizantele ºi-au reînnoit promisiunea.

La sfârºitul sfintei Liturghii, Maria-Teresa a mulþumit participanþilor ºi a sugerat terezinelor câteva caracteristici ale vocaþiei în secularitatea consacratã: cu totul cufundaþi în lume ºi cu totul cufundaþi spre Dumnezeu; pe deplin împreunã cu lumea ºi pe deplin cu Dumnezeu. În încheiere, Mons. Benone Farcaº a transmis gândul de rugãciune ºi de binecuvântare din partea PS Petru Gherghel adresat întregii comunitãþi ºi Mariei Tereza.

Teodora Pantazi

12

Calea cea micã

Nr. 31

• ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI •

Pelerinajului persoanelor consacrate la Cacica În ziua de duminicã, 9 octombrie 2016, în Dieceza de Iaºi s-a organizat pelerinajul persoanelor consacrate la sanctuarul marian din Cacica. Persoanele Consacrate, într-un numãr neaºteptat de mare, au pornit cu bucurie, dis-de-dimineaþã, din comunitãþile lor aflate în diferitele zone mai apropiate sau mai îndepãrtate ale diecezei, pentru a desfãºura acest moment deosebit al pelerinajului prin care sã-i aducã preamãrire lui Dumnezeu pentru darul vieþii consacrate prin mijlocirea Mamei cereºti. Au participat mai multe terezine din Iaºi, Bacãu, Huºi, ºi Oneºti.

Primul moment al acestui pelerinaj a fost procesiunea spre sanctuar prin recitarea sfântului Rozariu animat de pr. Augustin Folner, noul responsabil al oficiului pentru Viaþa Consacratã al Diecezei de Iaºi.

Urmãtorul moment semnificativ a fost trecerea prin Poarta Sfântã, însoþiþi de pãrintele paroh Anton Mãrãndescu, OFMConv. A urmat sfânta Liturghie solemnã ocazionatã ºi de sãrbãtoarea celui de-al doilea hram al sanctuarului în cinstea sfintei Fecioare Maria, Regina Preasfântului Rozariu. Sfânta Liturghie a fost prezidatã de preasfinþitul Aurel Percã, episcop auxiliar de Iaºi. Dupã salutul iniþial din partea pãrintelui paroh, preasfinþitul

O zi de reculegere ºi dublã aniversare 1 octombrie 2016, aceastã zi este pentru noi o sãrbãtoare importantã, deoarece ne aminteºte de „naºterea pentru cer” a patroanei noastre, sfânta Tereza a Pruncului Isus ºi a Sfintei Feþe. În comunitatea din Bacãu, într-adevãr am fãcut sãrbãtoare, participând la ziua de reculegere lunarã, cu programul obiºnuit al acestei zile: sfânta Liturghie, meditaþie þinutã de pr. Mihai Budãu senior, asistentul nostru spiritual, recitarea rozariului ºi o agapã frãþeascã. În acest an sãrbãtoarea noastrã a fost amplificatã de un moment important din viaþa surorii noastre Maria Farcaº care, exact în aceastã zi, a aniversat 80 de ani de viaþã. La mulþi ani! Ne alãturãm ºi noi celor care o sãrbãtoresc, o iubesc ºi o preþuiesc (familia, copiii, nepoþii, Mons. Benone Farcaº). Îi dorim ca Dumnezeu sã o binecuvânteze cu toate harurile sale, iar sfânta Tereza sã o ocroteascã ºi sã o întãreascã pe calea vieþii, revãrsând asupra ei necontenit „ploaia de trandafiri”.

Din toatã inima vã îmbrãþiºãm ºi vã rugãm sã primiþi felicitãrile noastre!

Terezinele din Bacãu

ºi-a exprimat bucuria de a trãi aceste momente frumoase împreunã cu persoanele consacrate ºi credincioºii de faþã, asigurând comuniunea cu întreaga bisericã, localã ºi universalã sub privirea ºi ocrotirea preasfintei Fecioare Maria, Regina Sfântului Rozariu. În cuvântul de învãþãturã, pr. Iosif Lucian Dumea, custode al Fraþilor Capucini din România, parafrazând vizita ºi dialogul arhanghelului Gabriel cu Maria din evanghelia dupã sfântul Luca, a subliniat planul ºi dorinþa lui Dumnezeu de a se apropia ºi dialoga personal cu fiecare om. Dumnezeu nu doreºte sclavi în slujba sa, ci persoane libere, fii ºi fiice ale sale, care îl slujesc cu bucurie, în libertatea inimii, contribuind astfel la planul sãu de mântuire asemenea Preasfintei Fecioare Maria.

A urmat apoi o agapã frãþeascã, iar bucuria de a fi împreunã a continuat cu o conferinþã despre milostivire þinutã de sora Angela Bulai de la Surorile Franciscane Misionare de Assisi. Sora Angela nu s-a pierdut în prea multe amãnunte ºi teorii despre milostivire, ci a dorit sã dea concreteþe acestui moment dând întâlnirii un aspect interactiv. Plecând de la parabola bunului samaritean, a dorit sã transmitã importanþa de a înþelege cã în viaþa de fiecare zi, orice om ºi orice persoanã consacratã oferã milostivire aproapelui, dar în acelaºi timp este ºi destinatarul milostivirii. Milostivirea ca ºi relaþie: oameni ºi persoane consacrate care dau ºi primesc milostivirea.

Fraþii ºi surorile s-au bucurat de asemenea ºi de prezenþa pãrintelui Alois Fechet ºi de intervenþia ºi încurajarea sfinþiei sale adresatã persoanelor consacrate prezente. Întâlnirea ºi pelerinajul persoanelor consacrate s-a încheiat cu un moment intens de adoraþie, de relaþie strânsã ºi iubitoare cu Acela care este Milostivirea prin excelenþã.

Pr. Albert Goºman, OFMCap.

aprilie 2 017

Calea cea micã

13

• ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI •

Un gând de recunoºtinþã

cãtre venerabilul Monss. Bacciarini Au trecut câteva sãptãmâni de la sãrbãtoarea comemorãrii centenarului de când a fost consacrat episcop fondatorul nostru, slujitorul Domnului venerabilul Mons. Bacciarini. Sãrbãtoarea s-a þinut la Roma, în bazilica „San Giuseppe al Trionfale”, al cãrei prim paroh a fost numit Mons. Bacciarini la 24 iunie 1912. Bazilica este administratã de Institutul „Don Guanella”.

Au fost prezenþi la sãrbãtoare preoþi, surori, seminariºti, precum ºi enoriaºii acestei parohii.

S-a evocat figura venerabilului Mons. Bacciarini, model de umilinþã, sãrãcie, ascultare, rugãciune asiduã în faþa sfintei Euharistii, spirit de mortificaþie. În omilia þinuta de episcopul de Lugano, Mons. V. Lazzeri, la sfânta Liturghie din 21 ianuarie 2017, sublinia: „Ne dorim ca acest centenar celebrat astãzi sã ne ajute sã redescoperim actualitatea roadelor lãsate ca moºtenire de Mons. Bacciarini atât Diecezei de Lugano, cât ºi Congregaþiei «Don Guanella». Cunoscând cât mai profund experienþa celor care au mãrturisit Cuvântul Domnului cu tot curajul, putem astãzi sã urmãm credinþa lor cu bucurie ºi voioºie”.

Prezentarea vieþii acestui „Iob al episcopatului”, cum l-a numit papa Pius al XI-lea, mi-a dat emoþii ca ºi cum aº fi auzit pentru prima oara biografia Mons.

Bacciarini, precum ºi mândria sfântã cã sunt printre fiicele spirituale ale acestui mare om. Totodatã mã întreb: mã voi putea ridica vreodatã la nivelul lui?

A ales-o de protectoare ºi model de viaþã spiritualã pe patroana institutului nostru, pe sfânta Tereza a Pruncului Isus, pe care o admira mult. Cãpãtase o relicvã, în anul 1927, cu ocazia pelerinajului diecezan la Lisieux, unde a fost primit într-o audienþã specialã de sora superioarã Agnese (sora sfintei Teresa), cu 27 de preoþi care participau la pelerinaj. În cartea Aurel Bacciarini, episcop slujitor al caritãþii, scrisã de Vittorio De Bernardi SJ, tradusã în limba românã de pr. Cristinel Fodor, gãsim acest text care ne poate ghida viaþa ºi nouã, terezinelor.

Printre secretele personale ale episcopului este ºi foaia cu propuneri dactilografiate la 16 decembrie 1928: „1. Îmi propun sã-l iubesc pe Dumnezeu în cel mai înalt grad.

2. Îmi propun sã fac toate acþiunile în unire cu Isus ºi din iubire faþã de el.

3. Îmi propun sã practic copilãria spiritualã, mai ales prin abandonarea completã în mâna Domnului.

4. Îmi propun sã sufãr cu bucurie ceea ce Domnul îmi va trimite sã sufãr.

5. Îmi propun sã nu mai am voinþã proprie, ci numai voinþa lui Isus.” Îi mulþumesc venerabilului Mons. Bacciarini, trãiesc sentimentul cã este un om sfânt. Îl rog sã mijloceascã la bunul Dumnezeu pentru noi, terezinele, harurile de care avem nevoie pentru a putea fi misionare ale lui Isus.

Maria-Teresa Candian (Lugano)

Dublã aniversare

Sâmbãtã, 28 ianuarie 2017, terezinele din Iaºi s-au întâlnit la Institutul Teologic Romano-Catolic „Sfântul Iosif” din localitate, în capela surorilor, ºi au aniversat cei 91 de ani de la înfiinþarea institutului, precum ºi cei 100 de ani de când venerabilul Mons. Aurelio Bacciarini a fost consacrat episcop de Ticino, Elveþia.

Împreunã ne-am rugat ca bunul Dumnezeu sã-l fericeascã în ceruri ca sfânt ºi binefãcãtor pentru surorile terezine ºi, cât de curând, sã fie ridicat la cinstea altarelor.

Invitat de onoare a fost Mons. Alois Fechet, colaborator din partea Curiei diecezane, care a concelebrat alãturi de pr. Anton Despinescu sfânta Liturghie ºi a participat activ la Lectio divina. De asemenea ne-a transmis binecuvântarea din partea PS Petru Gherghel ºi ne-a propus sã ne rugãm pentru preoþi, pentru unitatea creºtinilor ºi pentru bolnavii care-ºi duc crucea în singurãtate.

Alãturi de pr. Despinescu, Teodora a prezentat o parte din biografia episcopului Aurelio ºi a precizat câteva îndemnuri pe care ni le-a lãsat drept testament ºi imbold pentru viaþa noastrã consacratã. Totdeauna terezinele sã aibã: „O viaþã euharisticã, o viaþã îngereascã purã ºi o viaþã apostolicã activã. Dumnezeu este acela care modeleazã sufletele cu crucea, de aceea s-a slujit totdeauna de viaþa de comunitate pentru a modela ºi perfecþiona sufletele ºi a le face sfinte”.

Fiind ziua sfântului Toma de Aquino, ne-am amintit de pr. Abelardo Lobato, primul spiritual al terezinelor din România, un preot dominican plin de har ºi de Duhul Sfânt care ne-a chemat la slujire, primul care ne-a arãtat cã numai urmând îndemnurile evanghelice ºi spiritualitatea sfintei Tereza a Pruncului Isus vom putea pãºi pe „calea ce micã” cu încredere ºi iubire. Dumnezeu sã-l fericeascã veºnic în ceruri!

Un îndemn al sfântului Toma de Aquino ce poate sã fie un sfat demn de urmat pentru oricine, este acela cã: „e de preferat sã ºtim lucruri nesigure despre lucruri importante, decât sã ºtim lucruri sigure despre fleacuri”.

Teodora Pantazi

14

Calea cea micã

Nr. 31

• ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI •

Exerciþiile spirituale În perioada 11-14 martie 2017, la Lugano s-a desfãºurat cursul de exerciþii spirituale anuale pentru terezinele din Elveþia în Casa Centralã. Tema a fost: Darurile Crucii, predicator a fost pr. Cristinel Fodor ajutat de pãrintele Ciprian Bulai. Au participat ºi un grup de terezine venite din România.

Fiind în Postul Mare aceastã temã ne-a fãcut sã meditãm la starea noastrã de oameni care au nevoie de mântuire. Desigur darurile primite zilnic de la Dumnezeu sunt nenumãrate, dar darurile primite prin cruce sunt speciale pentru cã în loc de ambalaje strãlucitoare sunt stropite cu sângele ºi sudoarea Mântuitorului. În fiecare dintre noi zace o bestie. „Nu sãvârºesc ceea ce vreau, ci fac ceea ce urãsc” (Rom 7,15). Ne regãsim de atâtea ori în aceste cuvinte.... Rãutatea bestiei a culminat în ziua rãstignirii lui Cristos. Flagelarea, scuiparea, pironirea pe cruce simbolizeazã murdãria din inimile noastre. Pãrintele Cristinel ne-a atenþionat cã avem o mare problemã nu suntem sfinþi, iar fãrã sfinþenie ,,nimeni nu va vedea pe Dumnezeu” (Evr 12,14). Facem ºi binele, dar nu ne putem abþine de la rãu. Spinii ascuþiþi, tãioºi care au sfredelit fruntea lui Isus, sunt roadele pãcatelor noastre duse de Isus pe Golgota. A renunþat la coroana cereascã pentru coroana de spini, toate acestea le-a fãcut din pasiune ºi iubire pentru mine, pentru noi oamenii.

Sã ne întrebãm de ce Isus a fãcut toate acestea? Pentru cã a ºtiut cã ºi noi vom simþi aceste stãri, pentru a ne insufla încrederea în el!

Crucea este simbolul credinþei noastre: o bârnã orizontalã ºi una verticalã, este întretãierea celor douã dimensiuni, dragostea ºi sfinþenia lui Dumnezeu. Crucea este locul unde Dumnezeu îºi iartã copiii fãrã a scãdea din exigenþele lui.

Pentru a putea face din crucea lui Cristos crucea noastrã, trebuie ca ºi noi, asemenea lui Isus sã lãsãm ceva la picioarele ei. Pãrintele Cristinel ne-a propus sã lãsãm momentele noastre negative la picioarele crucii, rãmânând cu momentele pozitive ale vieþii noastre astfel înaintând pe calea mântuirii.

Silvia Ambãruº (Lugano)

Întâlnire naþionalã de primãvarã Responsabilele tuturor comunitãþilor din þarã, din cadrul Institutului Secular „Sfânta Tereza a Pruncului Isus”, s-au întâlnit în ziua de 25 martie 2017, la biserica „Sfântul Arhanghel Mihail” din Sãbãoani, pentru un schimb de idei pe tema „Slujirea Bisericii în calitate de persoane consacrate”.

Au fost prezenþi Maria-Teresa Candian, directoarea institutului, împreunã cu pr. George Paºtiu, asistentul spiritual pentru surorile din România, veniþi de la Lugano, din Elveþia.

Ziua a debutat cu recitarea Laudelor, dupã care Maria-Teresa Candian a prezentat salutul sãu de „bun venit” precum ºi îndemnul de a ne iubi vocaþia la care am fost chemate de Dumnezeu ºi de a rãspândi în lume învãþãturile lãsate de Isus Cristos în sfintele Evanghelii.

Terezinele, fiind „în lume ºi nu ale lumii, dar pentru lume”, acest lucru înseamnã cã fiecare trebuie „sã demonstreze lumii cã angajamentele asumate – de castitate ºi ascultare – sunt în mod substanþial un act de sãrãcie asumatã liber, de iubire faþã de Dumnezeu ºi faþã de fraþi”.

Elena Matei (Bacãu) ne-a amintit de recitirea ºi meditarea Constituþiilor periodic, dar constant. Aceasta este o cale de trãire a voturilor dupã modelul lui Isus ºi urmând spiritualitatea sfintei Tereza de Lisieux, pentru a ne trãi cu folos viaþa noastrã de persoane consacrate. În continuare, Mariana Cornea (Huºi) a vorbit despre cum pot terezinele sã fie mereu „în slujba tuturor, dar mai ales a sãracilor de tot felul”. Putem fi în slujba tuturor atunci când suntem aducãtoare de pace, bucurie ºi seninãtate, când dovedim un adevãrat spirit de slujire faþã de toþi ºi atunci când contribuim cu adevãrat la crearea unei atmosfere de dragoste ºi umilinþã oriunde ne-am afla.

Pr. George Pastiu, a conferenþiat despre cum „sã-l slujim pe Cristos în fraþii nevoiaºi”. De altfel, mesajul ¾

aprilie 2 017

Calea cea micã

¾ papei Francisc pentru Postul Mare pune în centrul aten-

þiei parabola bogatului ºi a lui Lazãr (Lc 16,19-31). Isus ne îndeamnã sã nu fim indiferenþi faþã de cei neajutoraþi care se aflã în jurul nostru: bãtrâni singuri, bolnavi, flãmânzi, copii orfani sau abandonaþi.

Sfânta Liturghie a fost prezidatã de Mons. Benone Farcaº, rectorul Institutului Teologic „Sfântul Iosif” din Iaºi, însoþit de pr. prof. Anton Despinescu, asistentul spiritual al terezinelor din Iaºi, pr. George Pastiu, pr. Cristinel Fodor, parohul bisericii gazdã, pr. Eduard Soare, vicerector al Institutului Teologic „Sfântul Iosif”, Iaºi, pr. Florin Sescu, directorul Centrului Misionar ºi alþi patru preoþi, asistenþi spirituali pentru terezinele din diferite comunitãþi din Dieceza de Iaºi.

Predica a fost þinutã de pr. Ciprian Bulai de la Institutul Teologic „Sfântul Iosif” din Iaºi. Omilia a început cu cuvintele Fecioarei Maria: „Iatã slujitoarea Domnului: fie mie dupã cuvântul tãu!”. Pentru a-i arãta cã este o persoanã specialã, aleasã de Dumnezeu, îngerul i s-a adresat printr-un salut special: „cea plinã de har.”

Vocaþia nu este o alegere personalã, ci este alegerea lui Dumnezeu. El a ales-o pe sfânta Tereza a Pruncului Isus ca sã slujeascã pe aproapele, iar vocaþia ei este iubirea.

Dumnezeu are încredere în colaborarea noastrã cu el – Nu te teme! Da-ul nostru spus lui Isus va fi o dãruire totalã, asemenea Fecioarei Maria care este femeia perfectã, autenticã, iar Da-ul sãu este toatã plenitudinea lui Dumnezeu”.

Dupã sfânta Liturghie, la ora 11.30 s-au reluat lucrãrile cu noi informaþii, intervenþii ºi diverse comunicãri în plen.

Exerciþiile spirituale din acest an vor avea loc la Iaºi, la Seminarul „Sfântul Iosif” din Iaºi, în perioada 5-9 iulie 2017, sub îndrumarea pr. Cristinel Fodor.

Ziua s-a încheiat cu Calea crucii, împreunã cu pr. Cristinel Fodor ºi pr. Ciprian Bulai. „...Prin înseºi eºecurile noastre, iubirea lui Dumnezeu nu dispare. ªi atunci, cu inima vizitatã ºi locuitã de harul sãu ºi de fidelitatea sa, trãim în speranþa bucuroasã de a rãsplãti în fraþi, prin acel puþin pe care-l putem, atât de mult cât primim în fiecare zi de la el.” (Papa Francisc, martie 2017) Teodora Pantazi

15

Sã-ll slujim pe Cristos în fraþii nevoiaºi Se ºtie cã, dupã cutuma catolicã, fiecare nou papã desemnat are libertatea sã-ºi aleagã un nume. De altfel, numele este în mare parte un fel de declaraþie de misiune, prin faptul cã se doreºte a prelua ceva din calitãþile celui care, primul a purtat acest nume.

Noul papã ºi-a luat numele de Francisc în onoarea sfântului Francisc de Assisi, un cãlugãr din secolul al XIII-lea care i-a ajutat pe cei sãraci ºi bolnavi. Învãþãmintele acestuia au format Ordinul Franciscan, cunoscut pentru critica socialã în favoarea sãracilor. Numele de Francisc simbolizeazã „sãrãcie, umilinþã, simplitate ºi reconstruirea Bisericii … În prima întâlnire cu jurnaliºtii noul papa a povestit cum a ajuns sã aleagã acest nume: „În timpul scrutinului, îl aveam lângã mine pe arhiepiscopul emerit de Sao Paolo, prefect emerit al Congregaþiei pentru Cler, cardinalul Claudio Hummes.

Când lucrurile au devenit clare, dupã numãrarea a douã treimi din voturi, ºi cardinalii au început sã aplaude, Hummes m-a îmbrãþiºat, m-a sãrutat pe obraz ºi mi-a spus „nu uita de cei sãraci”. ªi acel cuvânt mi-a rãmas în minte: sãracii, sãracii”. „Imediat m-am gândit, legat de sãraci, la Francisc de Assisi – omul sãrãciei, omul pãcii, omul care iubeºte creaþia”. Într-adevãr, provenind din Argentina, Jorge Mario Bergoglio susþine o teologie cu implicaþii sociale, fiind cunoscut ca militant pentru dreptate ºi echitate.

Papa Francisc îºi doreºte o Bisericã sãracã, care se intereseazã de cei nevoiaºi avându-l ca model pe întemeietorul ei, Isus Cristos.

Preferinþa lui Isus pentru cei nevoiaºi Scrierile Evangheliei aratã cã familia Mântuitorului nu aparþinea celor bogaþi („Dacã nu poate sã aducã un miel, sã ia douã turturele sau doi pui de porumbel; unul pentru arderea de tot ºi celãlalt pentru jertfa pentru pãcat. Preotul sã facã ispãºire pentru ea ºi va fi curatã” – Lev 12,8) iar pildele lui Isus reflectã uneori experienþa de viaþã dintr-o familie în care confortul ºi resursele financiare erau limitate. Faptul cã Iosif nu este menþionat, dupã întâmplãrile despre naºterea ºi copilãria sa, denotã o moarte timpurie a lui Iosif, pe când Isus era tânãr, lãsându-l pe Isus, sã conducã atelierul familiei ºi sã se îngrijeascã de Maria.

Dupã botezul din Iordan, Isus începe slujirea sa, viaþa sa publicã. El a ales un stil de viaþã lipsit de orice siguranþã financiarã. El ºi ucenicii sãi au trãit din contribuþiile ºi ospitalitatea celor care au sprijinit misiunea sa. El i-a învãþat sã se încreadã în Dumnezeu pentru satisfacerea tuturor trebuinþelor materiale (Mt 6,24-34), iar unuia care a dorit sã-i fie ucenic i-a cerut sã împartã la sãraci toatã averea sa (Mc 10,17-22). Maestrul ºi ucenicii pãstrau banii în comun (In 12,6; 13,29), dar aveau numai cât sã satisfacã trebuinþele lor fundamentale. Isus nu a considerat cã sãrãcia este un dezastru (Lc 6,20 º.u., 24 º.u.; Mc 10,23-31). Fiind necãsãtorit, fãrã o casã stabilã (Lc 9,58) sau alte legãturi materiale, el a fost liber sã cãlãtoreascã prin Palestina predicând, ¾ fãcând miracole ºi vindecãri.

16

Calea cea micã

¾

Una dintre cele mai frecvente obiecþii ºi critici din partea fariseilor ºi cãrturarilor la adresa lui Isus a fost obiceiul sãu de a fi în compania unor oameni cu reputaþie dubioasã, în special în compania „vameºilor ºi a pãcãtoºilor”, care erau desconsideraþi de societatea respectabilã. Faptul cã Mântuitorul a luat masa împreunã cu ei era un lucru deosebit de scandalos. Dar Isus a apãrat acþiunile sale ca fiind esenþiale pentru misiunea sa care se adresa celor în nevoie, indiferent care era poziþia lor socialã (Mc 2,17; cf. Lc 15,1-2 º.u.).

El a primit ºi a stat de vorbã cu femei de o moralitate îndoielnicã pe care alþii le-ar fi izgonit (Lc 7,36-50; In 4,7 º.u.); de asemenea, a fost primit bine de samariteni, duºmanii tradiþionali ai evreilor (In 4,39-42; Lc 17,11-19). Parabola despre Samariteanul milostiv (Lc 10,29-37) este o provocare la adresa barierelor evreieºti tradiþionale. Contactele lui directe cu pãgâni au fost puþine dar pozitive (Mt 8,5-13; 15,22-28), iar învãþãturile lui au arãtat clar cã el nu îi considera pe ne-evrei ca fiind o categorie inferioarã, ci le-a dat un loc alãturi de evrei în planul lui Dumnezeu (de ex. Mt 8,11-12; Lc 4,25-27). Învãþãtura lui Isus despre bogãþie ºi sãrãcie se contureazã cu mai multã claritate în parabole.

De altfel, mesajul papei Francisc pentru Postul Mare 2017, pune în centrul atenþiei o parabolã: cea „a bogatului ºi a lui Lazãr” (Lc. 16,19-31).

Nr. 31

Slujirea Bisericii

în calitate de persoane consacrate Institutele seculare înfiinþate în anumite momente ale istoriei Bisericii vin în întâmpinarea indiferenþei religioase, a necredinþei, a pãgânismului în moravuri care invadeazã poporul în zilele noastre. Cei ce fac parte dintr-un institut secular se aflã în sprijinul clerului, fiind formaþi ºi consideraþi apostoli laici care dau mãrturie cu cuvântul, dar mai ales cu fapta despre Împãrãþia lui Dumnezeu.

Întoarcerea la origini În cadrul temei propuse de directoarea Companiei noastre, pentru formarea noastrã continuã, conform subpunctului din tema propusã (recitirea constituþiilor) aº vrea sã ne amintim de îndatoririle pe care le avem ca persoane consacrate, laice. Fondatorul Companiei, venerabilul episcop Aurelio Bacciarini, vorbind în faþa primelor surori, le prezenta acestora care sunt îndatoririle lor, care de fapt sunt ºi îndatoririle noastre, ale celor de astãzi.

Iubirea este suprema responsabilitate pentru semeni Parabola aceasta ne îndeamnã, deci, sã nu fim indiferenþi faþã de Lazãrii din jurul nostru, din lumea noastrã: copii orfani sau abandonaþi, bãtrâni neajutoraþi ºi singuri, bolnavi, flãmânzi, într-un cuvânt, cu cei defavorizaþi de soartã. (cum ar spune Sfântul Pãrinte, „cei de la periferie”).

Sã nu lãsãm ca mila noastrã sã treacã cu indiferenþã pe lângã ei, deoarece iubirea este suprema responsabilitate pentru semeni. Toate darurile pe care le-am primit de la Dumnezeu nu sunt doar pentru noi, nu trebuie sã le folosim în mod egoist. Dacã ai primit ºtiinþã ºi înþelepciune, nu e numai pentru tine, ci trebuie sã faci luminã în jurul tãu.

Când iubeºti cu adevãrat, te simþi responsabil faþã de cel ºi cei pe care-i iubeºti. Fãcând binele din iubire, vom aduce mângâiere, alinare ºi bucurie celor mai triºti ca noi ºi vom face dovada cã am înþeles faptul cã „atâta valorãm ca oameni, câtã bucurie facem în jurul nostru”. Nu cred cã existã creºtin adevãrat care sã nu fi simþit o mare bucurie când a fãcut un bine, fie de ordin material, fie de ordin spiritual, unui semen de-al sãu. „Dacã dai pâinea ta celui flãmând – zice profetul Isaia – ºi saturi sufletul amãrât, lumina ta va rãsãri în întuneric ºi bezna ta va fi ca miezul zilei” (cap. 58, 10). Fapta de milostenie ne ajutã sã avem pãrtãºie de luminã ºi sã-l cunoaºtem pe Dumnezeu ca luminã. Dumnezeu trebuie sã devinã lumina care ne aduce cunoºtinþa cea adevãratã ºi lumina întregii noastre vieþi. Sã ne aducem aminte de afirmaþia sfântului Grigore de Nyssa: „Cine nu a cunoscut pe Dumnezeu ca luminã îl va cunoaºte ca foc”.

Pr. George Pastiu (Lugano)

Acestea sunt: – O mare credinþã în Dumnezeu, asemenea credinþei lui Abraham. Dumnezeu ne încearcã precum este încercat aurul în foc; permite sã fim cernute de critici, de opoziþie; sã fim în sãrãcie, în neajunsuri; sã rãmânem în întuneric în privinþa viitorului nostru; permite ca vocaþiile sã întârzie sã vinã. Permite sã existe din acelea care vin ºi apoi pleacã, spre descurajarea celor care rãmân. De ce permite Dumnezeu aceasta?

Pentru cã ne cere încredere în el. Ne cere sã avem o credinþã care spune: „în ciuda criticii, a opoziþiei, în ciuda sãrãciei, a nesiguranþei viitorului eu am încredere în Dumnezeu, lucrarea este a lui.”

– O mare puritate a conºtiinþei – Un mare spirit de rugãciune – Detaºare faþã de tot ce ne înconjoarã. Detaºarea este unul din cele mai mari sacrificii. Venerabilul episcop le spunea primelor surori care erau chemate sã trãiascã în casa centralã cã detaºarea nu înseamnã sã-i uitãm pe cei dragi, a fi reci ºi indiferente faþã de ei. Înseamnã cã trebuie ca, din iubire faþã de Dumnezeu, sã renunþãm uneori la prezenþa lor, la anumite momente ¾

aprilie 2 017

Calea cea micã

¾ de confort ºi liniºte pentru a le oferi lui Dumnezeu. Aceastã

detaºare era valabilã ºi necesarã atunci dar ºi astãzi specificã în mod special celor care trãiesc în comunitate.

Sã ne întrebãm: în ce constã detaºarea noastrã ºi cum o trãim concret în calitate de persoane consacrate laice aflate în slujirea Bisericii? Specificul vieþii noastre, acela de a trãi în lume, nu ne impune acea detaºare austerã de la începutul existenþei Companiei, dar la fel ca ºi atunci, venerabilul fondator ne-ar recomanda sã ne rugãm pentru cei dragi, sã-i vizitãm ºi sã-i primim cu toatã bunãvoinþa, afecþiunea ºi iubirea. Acest spirit de detaºare va atrage multe haruri: o mare iubire, umilinþa, munca ca o rugãciune, un bun exemplu pentru cei din jur (lãsãm pretutindeni o impresie bunã, suntem mereu mulþumite, vorbim despre norocul de „a fi dedicate”).

17

Votul sãrãciei ne învaþã sã fim ca un copil care primeºte totul de la tatãl, sã fim ca omul sãrac care umblã cu buzunarul gol pentru a primi totul de la Dumnezeu.

Ascultarea – Isus Cristos este ascultare 100%. Noi trebuie sã-l urmãm. Din practicã s-a constatat cã ascultarea dã cele mai multe probleme. Ce ne cere acest vot? Sã renunþ la mine pentru a pune în practicã voinþa altora.

Creºtinul, asemenea lui Cristos, se defineºte ca o fiinþã ascultãtoare. Chiar înainte însã de a fi modelul oricãrei ascultãri, Cristos este cel spre care se îndreaptã orice ascultare creºtinã adevãratã. Într-adevãr, a pune în practicã cuvintele sale înseamnã a deveni cu adevãrat discipol.

Recitirea Constituþiilor Încã de la înfiinþarea Institutului nostru, a fost emisã o lege (Constituþiunile) care acceptã secularitatea ca element constitutiv al Companiei. Aceasta stã la baza funcþionãrii institutului ºi a primit de-a lungul itinerarului parcurs (90 de ani) câteva adãugiri precum: – 1926: primele dispoziþii despre surorile interne ºi externe; – 1935: dupã moartea întemeietorului, ep. Aurelio Bacciarini ºi a Mariei Motta (1948), þinând cont de orientãrile Bisericii ºi de ceea ce s-a stabilit la Conciliul Vatican II, Compania primeºte noi orientãri prin care surorile se ocupã de realitatea pãmânteascã prin apostolat pentru a transforma lumea din interior; – 1983: acceptarea secularitãþii ca element constitutiv al Institutului secular „Sfânta Tereza a Pruncului Isus”, care a fost introdusã în Constituþie. În prezent, secularitatea nu este ceva colateral ci aceasta este aleasã de Companie ca element constitutiv al carismei. Carisma noastrã: slujirea lui Cristos ºi a Bisericii. Aceasta se realizeazã în viaþa noastrã de persoane consacrate, membre ale unui institut secular prin angajarea ºi trãirea voturilor: sãrãcie, ascultare, curãþie.

Modelul suprem de trãire a voturilor ne este Isus. El este Învãþãtorul, fiind numit astfel de contemporanii sãi.

Toþi creºtinii gãsesc în el un mod de viaþã ºi bunã învãþãturã. Ni se pare prea puþin ceea ce transmit evangheliile, dar puþinul acesta este mai de preþ decât multe alte ºtiri, deoarece aici gãsim tocmai esenþa sau originea voturilor la care se angajeazã o persoanã consacratã.

Sãrãcia – Isus s-a nãscut ºi a trãit într-o familie. Isus nu este un cerºetor, are o casã pãrinteascã, a învãþat o meserie, aratã ca un iudeu obiºnuit, înfãþiºarea lui este demnã, se apropie de toate categoriile sociale (sãraci, muncitori, scribi, farisei sau preoþi). Atrage atenþia prin privire, ochi, mâini, mai ales prin învãþãtura sa. Se aratã aproape de toþi. Îl urmeazã mai ales bolnavii, înfometaþii, sãracii. Are mulþi prieteni. Ucenicii lui sunt mândri de Învãþãtorul lor. Viaþa ºi învãþãtura lui Isus sãrac vor fi mereu idealul desãvârºirii creºtine. Votul sãrãciei ne impune evitarea ataºamentului faþã de cele pãmânteºti (bani, proprietãþi, bogãþii) ceea ce ne va determina sã fim apropiaþi de sãraci ºi sã împãrþim bunurile cu ei.

O persoanã consacratã învaþã mereu ascultarea pornind chiar de la suferinþã, adicã de la unele situaþii deosebite ºi dificile: atunci când i se cere sã abandoneze anumite proiecte sau idei personale; sã renunþe la pretenþia de a-ºi administra de una singurã viaþa ºi misiunea; sau toate situaþiile în care i se cere ascultare, iar cel care i-o cere i se pare puþin convingãtor din punct de vedere uman.

Sfântul Ignaþiu de Loyola scrie în Constituþiile sale: „Adevãrata ascultare nu are importanþã faþã de cine se face, ci pentru cine se presteazã; ºi dacã se face doar faþã de Domnul ºi Creatorul nostru, este chiar el, Domnul tuturor, care este ascultat”.

Curãþia – Din Constituþiile noastre (art. 56, 57) Art. 56. 1. Membrii „prin intermediul Duhului Sfânt” (L.G. 39) îºi asumã prin vot angajamentul de a trãi curãþia desãvârºitã în celibat pentru a înfãptui o consacrare integralã ºi pentru a ajunge la o mai strânsã unire cu Cristos ºi la o dãruire mai liberã faþã de fraþi.

2. Frecventa practicare a iubirii frãþeºti ºi o intensã unire cu Dumnezeu sunt mijloace puternice ºi garanþii pentru curãþia consacratã.

Art. 57. Fiecare membru sã se îngrijeascã de maturitatea sa afectivã ºi psihologicã. Sã fie profund umil ºi sã-ºi pãzeascã inima ºi simþurile. Ca membre ale Institutului Secular „Sfânta Tereza a Pruncului Isus” suntem obligate sã ne amintim cã intenþia de a trãi aceastã formã de vocaþie trebuie sã coincidã cu dorinþa unei dãruiri totale, nu este vorba de o slujire temporarã. Pentru a trãi cum se cuvine ºi a pune în practicã cele trei voturi la care ne-am angajat este necesar sã cerem mereu de la Domnul harurile sale. Sã avem mereu în minte cuvintele Sfântului Paul: „Harul meu îþi este de ajuns!”

Elena Matei (Bacãu)

18

Nr. 31

Calea cea micã

În slujba tuturor, mai ales a sãracilor de tot felul ,,Fericiþi cei sãraci cu duhul, pentru cã a lor este împãrãþia cerurilor” ( Mt 5,3)

Articolul 39 din constituþiile institutului secular feminin începe cu aceastã fericire adresatã celor sãraci în duh. „Aºadar, în acest spirit de detaºare ºi de credinþã, de adevãratã libertate creºtinã, membrii sã trãiascã sãrãcia de bunã voie prin vot, atât ca persoane, cât ºi ca Institut. Prin votul sãrãciei, fiecare membru se angajeazã sã-ºi foloseascã bunurile în mod limitat ºi bine precizat ºi sã-ºi verifice împreunã cu responsabila þinuta de viaþã.” „Luaþi seama ºi staþi departe de orice lãcomie, fiindcã viaþa unui om nu depinde de averea lui. Îmbogãþiþi-vã în faþa lui Dumnezeu”. Lucrul cel mai important în viaþã nu este cel de a avea bunuri, ci de a face binele, pentru cã acesta rãmâne veºnic: „Fericiþi cei care mor în Domnul; faptele lor le vor urma”. Bunurile avute rãmân pe pãmânt; binele fãcut îl luãm cu noi. Sã ne însuºim rugãciunea liturgicã: „Învaþã-ne, Doamne, sã folosim cu înþelepciune bunurile pãmânteºti, îndreptându-ne mereu spre bunurile veºnice”.

Ca terezine trebuie sã fim martore ale iubirii lui Dumnezeu în viaþa de zi cu zi: sã fim în slujba tuturor, dar mai ales a sãracilor de tot felul: sãraci cu duhul; sãraci cu trupul, sãraci în educaþie etc.

Sãrãcia din „Fericiri” ne invitã la a fi mici, a fi goale de cele lumeºti, a fi supuse voinþei lui Dumnezeu. „Sãracii”, în multiplele dimensiuni ale sãrãciei, sunt cei asupriþi, marginalizaþi, vârstnicii, bolnavii, cei mici, toþi aceia care sunt consideraþi ºi trataþi ca „cei din urmã” în societate. Sãrãcia este virtutea împãrtãºirii: ne cheamã la punerea în comun ºi la împãrþirea bunurilor materiale ºi spirituale, nu din constrângere, ci din iubire, pentru ca belºugul unora sã acopere lipsurile altora. Sãrãcia este o grea încercare pentru mulþi oameni. Acum este timpul nostru, al terezinelor, de a ne converti: trebuie sã pãrãsim omul cel vechi ºi sã devenim sãrace, dar sãrace nu numai pe dinafarã, ci mai ales înãuntru, adicã sãrace în duh; cu alte cuvinte sã devenim umile!

Isus ne cere un consimþãmânt total, care se realizeazã prin practicarea sfaturilor evanghelice; dintre acestea cel al sãrãciei sã ne caracterizeze.

Sãrãcia evanghelicã în slujba celor sãraci Persoanele consacrate (terezinele) trebuie sã dea o mãrturie evanghelicã reînnoitã ºi puternicã, printr-un stil de viaþã frãþesc caracterizat prin simplitate ºi ospitalitate, fie ºi numai ca exemplu pentru aceia care rãmân indiferenþi la nevoile aproapelui lor. Multe terezine trãiesc ºi lucreazã în mijlocul celor sãraci ºi al celor marginalizaþi, le adoptã condiþiile de viaþã ºi le împãrtãºesc suferinþele, problemele ºi primejdiile.

Ce trebuie sã facem pentru a fi în slujba tuturor: 1) trebuie sã trãim în aºa fel încât Dumnezeu sã trãiascã în noi; 2) trebuie sã-i iubim în aºa fel pe semenii noºtri, încât ei sã experimenteze, prin noi, iubirea lui Dumnezeu; 3) trebuie sã oferim pentru ei rugãciunile, suferinþele ºi viaþa noastrã; 4) trebuie sã-l mãrturisim pe Dumnezeu în aºa fel încât totul sã se poatã întoarce la el fãrã a pune vreo condiþie; Putem fi în slujba tuturor atunci când: - suntem aducãtoare de pace, bucurie ºi seninãtate; - când dovedim un adevãrat spirit de slujire faþã de toþi ca faþã de Cristos însuºi; - sã contribuim cu adevãrat la crearea unei atmosfere de iubire ºi umilinþã oriunde ne-am afla.

Articolul 44 spune: „Dupã exemplul iubirii lui Cristos, fiecare va împãrtãºi greutãþile fraþilor mai nevoiaºi, cãutând sã le aline

cu inimã de mamã ºi nu numai din prisos. κi va limita, aºadar, pretenþiile personale la ceea ce este cu adevãrat necesar ºi de folos, în armonie cu propria poziþie socialã”. În slujba celorlalþi – Unitatea de mãsurã pentru credinþa adevãratã este disponibilitatea de a ne pune viaþa în slujba tuturor. A ne încredinþa pe deplin Domnului înseamnã a ne lãsa în mâinile lui, pentru ca sã ne punã în slujba fraþilor. Cine-l are pe Dumnezeu în inimã îi are ºi pe fraþi în inima lui. Slujirea frãþeascã cere ochi pentru a vedea ºi disponibilitate, asemenea bunului samaritean, de a oferi timp, grijã, resurse materiale aproapelui, chiar unuia necunoscut.

Lista celor care trebuie ajutaþi – cel flãmând, însetat, strãin, gol, bolnav, întemniþat este întâlnitã la evanghelistul Matei, cap. 25.

Isus se identificã cu aceºtia: orice le facem acestora îi facem lui.

Sã ascultãm Evanghelia: „Tot ce aþi fãcut unuia dintre fraþii mei cei mai mici, mie mi-aþi fãcut” (Mt 25,40).

Din aceste cuvinte ale lui Isus decurg urmãri înãlþãtoare: putem, într-adevãr, sã-l slujim, sã-l ajutãm, sã-l îngrijim pe Dumnezeu… în fratele sau sora de lângã noi. Acesta este creºtinismul care dã plinãtate vieþii ºi recupereazã bucuria de a trãi. ªi apostolul Paul, în Scrisoarea cãtre Corinteni (2Cor 8,9) ne vorbeºte despre sãrãcia lui Dumnezeu: „Din iubire faþã de voi, deºi era bogat, s-a fãcut sãrac pentru ca, prin sãrãcia lui, voi sã vã îmbogãþiþi….” Cristos s-a fãcut sãrac pentru oameni ºi este trimis de Tatãl pentru a aduce vestea cea bunã sãracilor. De la iesle ºi pânã la cruce, Isus împãrtãºeºte viaþa celor sãraci: cunoaºte setea, foamea ºi lipsurile. Se identificã cu sãracii în toate felurile ºi face din iubirea activã faþã de ei, condiþii pentru a intra în împãrãþia cerurilor. Aici pe pãmânt, Cristos este sãrac în persoana sãracilor sãi. Ca Dumnezeu, este bogat, ca om, este sãrac. În inima lui Dumnezeu existã un loc preferenþial pentru cei sãraci, în asemenea mãsurã încât el însuºi s-a fãcut „sãrac”. Biserica le acordã sãracilor „prima sa milostivire”. Pornind de la aceastã apropiere realã ºi cordialã putem sã-i însoþim cum se cuvine pe drumul lor de eliberare. Numai acest lucru va face posibil ca „sãracii sã se simtã, în orice comunitate creºtinã, ca la ei acasã”.

Mariana Cornea (Huºi)

Bucuriile bãtrâneþilor

„El îþi saturã cu bunãtãþi bãtrâneþea ºi te face sã întinereºti iarãºi ca vulturul” (Ps 103,5).

Trãind pe un pãmânt minunat, ne bucurãm de toate minunile creaþiei: oamenii, plantele, izvoarele, munþii, cãmpîiile ºi florile. Acolo unde ne-am nãscut este locul în care cerul se uneºte cu pãmântul ºi trãim toate bucuriile vieþii: copiii, tinerii, oameni puternici dar ºi bãtrânii cu pasul încetinit, cu priviri senine, pline de comuniune, înþelegere ºi pace.

Rugãciunea continuã este tãria, puterea ºi rezistenþa celor vârstnici.

Bucuria ne însoþeºte ºi uitãm scãderea puterii fizice, a diferitelor boli, lipsa de interes a celor din familie, lipsa iertãrii ºi a pãcii spirituale.

Pe faþa noastrã, a celor vârstnici, nu trebuie sã lipseascã zâmbetul, semn al comuniunii. Ne place sã ne rugãm, sã cântãm ºi sã ne jucãm cu copiii.

Bãtrâneþea este perioada vieþii în care ne pregãtim pentru plecarea în veºnicie. Meditãm la toate cele bune din viaþa pe care am trãit-o.

Le amintim celor tineri de învãþãturile sfinte cãci noi bãtrânii suntem un depozit de amintiri din viaþã ºi din istorie.

Bunica ne spunea celor douãzeci de nepoþi: „Ai noºtri ca brazii, sã trãiþi frumos ºi sã fiþi învingãtori!”. Sã nu uitãm Psalmul 22, atât de iubit de sfânta noastrã patroanã: „Domnul este pãstorul meu, nu voi duce lipsã de nimic” (v.1). În perioada bãtrâneþii putem face multe activitãþi: a scrie cãrþi, a îngriji pe cei în dificultate, a trãi bucurii sfinte în lunina iubirii milostivirii divine.

Cristos a înviat!

Iulia Ioana (Iaºi)

aprilie 2 017

19

Calea cea micã

Imn Sfintei Feþe Isuse, chipul tãu inefabil Este astrul care îmi conduce paºii Tu ºtii bine, Faþa ta dulce Este pentru mine cerul aici jos!

Iubirea mea descoperã farmecul Ochilor tãi înfrumuseþaþi de plâns.

Eu surâd printre lacrimi Când contemplu durerile tale.

Oh! Eu vreau, pentru a te consola, Sã trãiesc ignoratã ºi singurã; Frumuseþea ta, pe care tu ºtii s-o ascunzi, Îmi descoperã întregul sãu mister, ªi eu aº vrea sã zbor spre tine!

Faþa ta este singura mea patrie, Ea este împãrãþia iubirii mele; Pajiºtea mea veselã, Dulcele meu soare de fiecare zi; Este crinul din vale, Al cãrui parfum misterios Mângâie sufletul meu exilat, Fãcându-l sã guste pacea din cer.

…Faþa ta este singura mea bogãþie, În ea, ascunzându-mã fãrã încetare, Îþi voi semãna, Isuse!

Lasã în mine amprenta divinã A trãsãturilor tale pline de dulceaþã, ªi curând voi deveni sfântã, Voi atrage spre tine inimile!

Ca sã pot strânge o recoltã strãlucitoare, Binevoieºte sã mã îmbrãþiºezi cu focul tãu!...

Sfânta Tereza a Pruncului Isus

Rebus

Mica floare a Carmelului

Orizontal: 1) Vocaþia sfintei Tereza a Pruncului Isus.

2) Log de pelerinaj la mormântul sfintei.

3) Tatãl sfintei.

4) Florile care au dus la supranumele de „Mica floare”.

5) Prenumele de carmelitanã.

6) Fondatorul Institutul Secular.

7) Laudã, mãrire ºi slavã.

8) Fiul lui Dumnezeu.

9) Locul naºterii.

10) Sora Genoveva a sfintei Feþe.

11) Biruinþã asupra morþii.

12) Trupul ºi sângele lui Cristos.

13) Mama sfintei (2 cuv.).

14) A fost declaratã de papa Pius al XI-lea.

15) A doua mamã a sfintei.

16) Alt prenume al sfintei.

17) Isus a murit pe cruce.

Vertical: AB – Autobiografia sfintei Tereza.

D e z l e g a r e a r e b u s u l u i d i n n u m ã r u l t r e c u t : 1. RASCUM PA R A R E ; 2 . V A T I C A N ; 3 . F A U S T I N A ; 4 . S U M U L E U CIUC; 5. EUHARISTIA; 6. COMUNIUNE; 7. CRACOVIA; 8. SPOVADA; 9. SAMARITEAN; 10. LECTIO DIVINA; 11. RISIPITOR; 12. FRANCISC; 13. PELERINAJE; 14. LEVIT; 15. RUGACIUNEA; 16. AMORIS LAETITIA; 17. POARTA SFANTA; 18. IERUSALIM; 19. MILOSTIVIRE.

Publicaþie coordonatã de Teodora Pantazi (Str. Elena-D Doamna, nr. 24, bl. 1, ap. 5, Iaºi-7 700398, tel.: 0232/255123; 0745/322920; 0767/168687) e-m mail: teodora.pantazi@yahoo.com; www.terezine.ro Director spiritual: Pr. Anton Despinescu Tehnoredactare: ing. Silviu Dogariu