Calea cea mică, nr. 26 - septembrie 2014

Suflet terezian

Doresc sã fiu uitatã, nu numai de creaturi, dar ºi de mine însãmi…

Slava lui Isus, iatã, totul!... Iubirea mea i-o abandonez lui.

Dorinþele mele de martiriu nu înseamnã nimic, nu ele îmi dau încrederea nelimitatã pe care o simt în inima mea… Aceste dorinþe sunt o consolare pe care Isus o acordã uneori sufletelor slabe ca al meu (ºi aceste suflete sunt numeroase), dar atunci când nu dã aceastã consolare este un har privilegiat…

Ceea ce îi place lui Dumnezeu este sã mã vadã iubindu-mi micimea ºi sãrãcia, este nãdejdea oarbã pe care o am în milostivirea lui…

Iatã singura mea comoarã, dragã naºã; pentru ce aceastã comoarã nu ar fi ºi a dv.?... Nu sunteþi pregãtitã sã suferiþi tot ce va vrea bunul Dumnezeu? ªtiu bine cã da.

Atunci, dacã doriþi sã simþiþi bucurie, sã aveþi o atragere pentru suferinþã; consolarea voastrã o cãutaþi, deoarece atunci când iubeºti un lucru suferinþa dispare...

O, draga mea sorã, vã rog, înþelegeþi-o pe mica voastrã fiicã, înþelegeþi cã pentru a iubi pe Isus, a fi victima iubirii sale, cu cât eºti mai slab, fãrã dorinþe ºi virtuþi, cu atât eºti mai potrivit pentru acþiunile acestei iubiri consumatoare ºi transformatoare.

Singura dorinþã de a fi victimã ajunge, dar trebuie sã consimþi sã rãmâi mereu sãrac ºi fãrã putere, ºi iatã greutatea, cãci „adevãrata sãrãcie de spirit, unde s-o gãseºti? Trebuie s-o cauþi departe” (Imitaþiunea lui Cristos, II, cap. XI-3).

Ah, sã rãmânem departe de tot ce strãluceºte, sã ne iubim micimea, sã ne placã sã nu simþim nimic, atunci vom fi sãraci cu duhul, ºi Isus va veni sã ne caute ºi oricât de departe vom fi, ne va transforma în flãcãri ale iubirii. Încrederea ºi numai încrederea trebuie sã ne conducã la iubire…

Pentru cã vedem calea, sã alergãm împreunã. Da, o simt, Isus vrea sã ne facã aceleaºi haruri ºi sã ne dea aceleaºi daruri, vrea sã ne dea gratuit Cerul…

Vã iubesc cu toatã tandreþea inimii mele mici de copil recunoscãtor.

Sfânta Tereza a Pruncului Isus, Scrisoarea a XVIII-a Surorii Maria a Inimii Sfinte; 17 sept. 1896

Rugãciune

Doamne, pentru iubirea ta accept martiriul, Nu resping nici moartea, nici focul.

Spre tine, o Isuse, suspinã sufletul meu; Nu mai am decât o dorinþã ºi aceasta eºti tu, Doamne!

Vreau sã-mi iau crucea, dulce Mântuitor ºi sã te urmez; Nu vreau nimic mai mult decât sã mor pentru iubirea ta.

Doresc sã mor pentru a începe sã trãiesc, Doresc sã mor pentru a mã uni cu tine, Isuse!

Amin.

Sfânta Tereza a Pruncului Isus, Rugãciunea Ioanei D’Arc în închisoare

Profesiunea religioasã a Terezei Martin

„Fiþi sfinþi, cãci sfânt sunt eu, Domnul Dumnezeul vostru!” (Lev 19,2b) „De fapt, aceasta este voinþa lui Dumnezeu: sfinþirea voastrã” (1Tes 4,3)

În familia lui Louis ºi Zélie Martin, aceste cuvinte dumnezeieºti rãsunau ca un ecou permanent, însufleþindu-i pe toþi la o viaþã creºtinã adevãratã. Nu-i de mirare, dacã Duhul Sfânt a realizat în aceastã familie o capodoperã de sfinþenie deosebitã, pe binecunoscuta ºi îndrãgita de oameni: Sfânta Tereza.

Acceptatã în Carmelul din Lisieux la 9 aprilie 1888, la vârsta de numai 15 ani, 3 luni ºi o sãptãmânã, cu aprobare papalã, Tereza a corespuns în mod exemplar, în cei doi ani ºi cinci luni, la rigorile noviciatului, aºa încât, la 8 septembrie 1890 a fost admisã la profesiunea religioasã.

Aºa cum se obiºnuieºte la astfel de evenimente importante în viaþa religioasã, se face o pregãtire specialã, cu exerciþii spirituale.

Pentru Tereza, cum citim în renumita ei autobiografie „Istoria unui suflet”, aceastã pregãtire, care pentru multe suflete poate fi entuziasmantã, pentru ea a fost „uscãciune totalã, ajungând în pragul renunþãrii”. Obiºnuitã cu suferinþele ºi încercãrile de tot felul, salvarea ºi statornicia în vocaþie au fost temeinica smerenie ºi încrederea deplinã în harul lui Dumnezeu. Satana, care este întruchiparea mândriei, nu poate fi alungat decât cu smerenie. Deºi hãrþuitã în fel ºi chip de „cel viclean”, Tereza i-a dezvãluit maestrei de novice, precum ºi superioarei mãnãstirii, toatã starea ei sufleteascã, reuºind astfel sã-ºi recapete echilibrul ºi decizia dãruirii totale lui Isus. Noteazã evenimentul profesiunii sale religioase cu aceste cuvinte: „În dimineaþa zilei de 8 septembrie (1890) mã simþii inundatã de un fluviu de pace care întrecea orice sentiment, când pronunþam sfintele mele voturi […]. Unirea mea cu Isus nu s-a fãcut în mijlocul fulgerelor ºi trãsnetelor, adicã al harurilor extraordinare, ci în adierea unui zefir uºor, asemãnãtoare aceleia care a auzit-o pe munte pãrintele nostru, sfântul profet Ilie. Câte haruri am cerut în acea zi! Mã simþeam cu adevãrat Reginã, aºa încât profitam de acest titlu pentru a elibera prizonierii, pentru a dobândi favoruri de la Rege supuºilor sãi nerecunoscãtori, în sfârºit, voiam sã eliberez toate sufletele din purgator ºi sã-i întorc pe pãcãtoºi. M-am rugat pentru toatã familia, dar mai ales pentru Tãicuþul meu atât de încercat ºi atât de sfânt […]. M-am oferit lui Isus pentru ca sã împlineascã desãvârºit în mine voinþa sa, fãrã împotrivirea vreunei creaturi”. În contextul profesiunii ei religioase, Tereza face o reflecþie care confirmã intimitatea ei gingaºã cu Maica Preacuratã: „Sãrbãtoare mai frumoasã decât Naºterea Mariei nu puteam alege pentru a deveni mireasa lui Isus! Sfânta Fecioarã, micuþã de o zi, îºi oferea mica floare micului Isus. În aceastã zi totul era mic în afarã de harurile ºi pacea pe care le-am primit, de bucuria seninã pe care am simþit-o seara privind stelele scânteind pe firmament, gândindu-mã cã în curând Cerul frumos se va deschide în faþa ochilor mei uimiþi, ºi mã voi putea uni cu Mirele meu într-o bucurie nesfârºitã”.

Am þinut sã ofer, în acest numãr al revistei „Calea cea Micã”, terezinelor ºi tuturor acelora care sunt pe cale de a adera la Institutul Secular al Sfintei Tereza a Pruncului Isus, acest episod minunat din viaþa sfintei patroane, ca încurajare ºi trãire roditoare a vocaþiei proprii.

Avem încredere deplinã, întemeiatã pe promisiunea asistenþei sale din cer, cã fiicele sale spirituale din acest institut, vor beneficia din plin de comuniunea de har, cu fidelitate ºi iubire terezianã în realizarea din ce în ce mai conºtientã ºi roditoare a carismei de slujire lui Cristos ºi Bisericii.

P.A.D.

septembrie 2 014

Calea cea micã

3

Papa Francisc încurajeazã „Institutele seculare” sã fie revoluþionare Audienþa acordatã la 10 mai 2014, persoanelor consa crate care trãiesc viaþa secularã. „A citi discursul este plictisitor, prefer sã vã spun câteva lucruri care poate vã vor ajuta”. Apoi evocã beatificarea lui Giorgio La Pira. de Iacopo Scaramuzzi Papa Francisc i-a încurajat pe membrii „institutelor seculare”, consacraþi laici care, spre deosebire de cãlugãri, îºi desfãºoarã viaþa secularã, sã fie „revoluþionari” în societate ºi sã fie prezenþi „în mijloc, acolo unde se joacã totul: politica, economia, educaþia, familia”. În decursul audienþei, papa Francisc, ca rãspuns la o întrebare a celor prezenþi, a evocat procesul de beatificare a lui Giorgio La Pira ºi al cofondatoarei Universitãþii Catolice a Preasfintei Inimi (Universita Cattolica del Sacro Cuore), Armida Barelli.

“Eu - a început papa Francisc în faþa celor douã mii de participanþi la întâlnirea promovatã de Conferinþa Italianã a Institutelor Seculare - am scris un discurs pentru voi, dar astãzi s-a întâmplat ceva. E vina mea pentru cã am acordat douã audienþe, nu spun în acelaºi timp, dar aproape. De aceea, am preferat sã vã înmânez discursul, pentru cã a-l citi este plictisitor, ºi sã vã spun câteva lucruri care poate vã vor ajuta”.

Continuând pentru tot restul audienþei sã vorbeascã liber, papa Francisc a definit constituþia apostolicã Provida Mater Ecclesiae, cu care în anul 1947, papa Pius al XII-lea a creat institutele seculare („Societãþile, clericale sau laice, ale cãror membri, trãind în lume, profeseazã sfaturile evanghelice pentru a dobândi perfecþiunea creºtinã ºi pentru a exercita în mod pios apostolatul, pentru ca sã se poatã distinge de celelalte asociaþii de credincioºi obiºnuite”) ca „gest revoluþionar în Bisericã”. Institutele seculare „sunt chiar un gest de curaj pe care l-a fãcut Biserica în acel moment; a da o structurã, a da un caracter instituþional institutelor seculare. Iar de atunci pânã acum este foarte mare binele pe care voi îl faceþi în Bisericã, cu curaj, pentru cã este nevoie de curaj pentru a trãi în lume.

Atâþia dintre voi, singuri, în apartamentul vostru, vin, pleacã; unii în mici comunitãþi. În toate zilele, a face viaþa unei persoane care trãieºte în lume ºi în acelaºi timp a face contemplaþie, aceastã dimensiune contemplativã faþã de Domnul ºi chiar în relaþie cu lumea, a contempla realitatea, precum ºi a contempla frumuseþile lumii, ºi chiar marile pãcate ale societãþii, devierile, toate aceste lucruri ºi mereu în tensiune spiritualã... De aceea, vocaþia voastrã este fascinantã, pentru cã este o vocaþie care este chiar acolo unde se joacã mântuirea nu doar a persoanelor, ci ºi a instituþiilor. ªi a atâtor instituþii laice necesare în lume.

De aceea, eu mã gândesc astfel, cã, odatã cu Provida Mater Ecclesiae, Biserica a fãcut un gest cu adevãrat revoluþionar!”

Papa argentinian le-a urat apoi laicilor consacraþi „sã pãstreze mereu aceastã atitudine de a trece dincolo de intrare, nu doar dincolo de intrare, ci ºi în mijloc, acolo unde se joacã totul: politica, economia, educaþia, familia... acolo! Poate este posibil cã aveþi tentaþia de a gândi: «Dar ce pot face eu?» Când vine aceastã tentaþie, amintiþi-vã cã

Domnul ne-a vorbit despre bobul de grâu! Iar viaþa voastrã este ca «bobul de grâu» sau «copacul de muºtar»: Gândiþi-vã la aceasta. Viaþã micã, gest mic; viaþã normalã, dar aluat, sãmânþã, care face sã creascã. Iar aceasta vã dã mângâierea. Rezultatele în acest bilanþ referitor la Împãrãþia lui Dumnezeu nu se vãd. Numai Domnul ne face sã percepem ceva... Vom vedea rezultatele acolo sus”. Papa Francisc ºi-a încheiat discursul adresând un îndemn de a reciti capitolul 11 din Scrisoarea sfântului apostol Paul cãtre Evrei ºi a nu pierde „speranþa”: „Vã mulþumesc pentru ceea ce faceþi în Bisericã; vã mulþumesc pentru rugãciune ºi pentru acþiuni. Vã mulþumesc pentru speranþã. ªi nu uitaþi: sã fiþi revoluþionari!” În discursul înmânat celor prezenþi, papa îl cita pe Paul al VI-lea: „Nu poate fi mântuitã lumea din afarã; este nevoie, asemenea Cuvântului lui Dumnezeu care s-a fãcut om, sã ne identificãm, într-o anumitã mãsurã, în formele de viaþã ale celor cãrora vrem sã le ducem mesajul lui Cristos, este nevoie, fãrã a pune distanþa unor privilegii sau diafragma unui limbaj de neînþeles, sã împãrtãºim obiceiul comun, numai sã fie uman ºi onest, al celor mai mici în special, dacã vrem sã fim ascultaþi ºi înþeleºi”.

Amintind vocaþia proprie a institutelor seculare de „a rãmâne în lume”, în textul pregãtit papa avertizeazã: „Dacã aceasta nu se întâmplã, dacã aþi devenit distraþi sau, mai rãu, nu cunoaºteþi aceastã lume contemporanã, dar cunoaºteþi ºi frecventaþi numai lumea care vã convine sau care mai mult vã atrage, atunci este urgentã o convertire!”

La finalul audienþei, mulþumind institutelor seculare pentru ceea ce fac „în Bisericã”, „pentru rugãciune ºi pentru acþiuni”, dar ºi „pentru speranþã”, papa a mai rãmas cu cei prezenþi, care l-au invitat sã reflecteze asupra a douã personaje italiene membre, în decursul timpului, ale institutelor seculare: primarul oraºului italian Florenþa, Giorgio La Pira, ºi cofondatoarea - împreunã cu pãrintele Agostino Gemelli - a Universitãþii Catolice a Preasfintei Inimi (Universita Cattolica del Sacro Cuore), Armida Barelli. „Sunt modele, într-adevãr”, a spus papa, amintind cã în anul 2005 poporul a strigat „Sfânt imediat” pentru Ioan Paul al II-lea. Având în minte canonizarea din 27 aprilie, anul acesta, Bergoglio a conchis: „Strigaþi voi” pentru La Pira ºi Barelli.

(Dupã vaticaninsider.lastampa.it) Traducere de Ovidiu Biºog

4

Calea cea micã

Nr. 26

Imaginea unei Biserici care cântã Magnificat Aceastã imagine este fãcutã din atâtea chipuri, între care suntem ºi noi. Dar între aceste chipuri este unul care iese în evidenþã ºi strãluceºte printre celelalte chipuri, ºi este faþa Mariei. Sã mergem la ºcoala Mariei pentru a învãþa sã lãudãm, sã mulþumim, pentru a învãþa sã cântãm, pentru a învãþa sã privim în pozitiv viaþa. Pentru cã deseori trãim în mijlocul luminii ºi vedem doar umbre, trãim în mijlocul binelui, dar vedem doar rãul. Sã învãþãm de la Maria sã cântãm…

Fericita Maica Tereza de Calcutta, o femeie plinã de bucurie deoarece era plinã de Dumnezeu, a spus într-o bunã zi: „Magnificat” nu l-a cântat o actriþã cu trei premii Oscar, dar l-a cântat micuþa ºi sãraca Maria. De ce? Pentru cã ea avea inima plinã de Dumnezeu! „Cântarea Creaturilor”, imn al frumuseþii vieþii, nu l-a compus un miliardar, dar un sãrãcuþ din Assisi.

De ce? Pentru cã avea inima plinã de Dumnezeu.

Sã ne imaginãm ce melodie frumoasã a rãsunat în mintea ºi în inima Mariei, atunci când ea a dat drumul glasului ei ºi a intonat primele note ale imnului Magnificat.

Cu acest imn Maria devine maestra mulþumirii, a laudei, deoarece aduce mulþumire lui Dumnezeu pentru toate minunile sãvârºite în viaþa ei.

Fecioara Maria se bucurã de mari privilegii: este Neprihãnitã, este Mama lui Dumnezeu, este Cea care coopereazã în mod perfect la planul Rãscumpãrãrii, este Cea care primeºte chemarea de a-l urma pe Isus pe tot parcursul vieþii pãmânteºti, dar este conºtientã cã vocaþia ei este un dar al milostivirii divine. În Preacurata Fecioarã Maria admirãm tocmai capacitatea de a mulþumi ºi de a-l lãuda pe Dumnezeu.

Avem capacitatea de a mulþumi? Reuºim sã spunem „mulþumesc” Celui care ne-a chemat sã trãim în comuniune strânsã cu El? Uneori multor creºtini le lipseºte perceperea mãreþiei chemãrii la viaþa creºtinã, precum ºi dorinþa de a-i mulþumi lui Dumnezeu pentru starea proprie de viaþã ºi pentru harurile pe care le primim din belºug. Predispunerea noastrã la mulþumire naºte ºi este mai mare dacã suntem conºtienþi de mãreþia ºi frumuseþea vocaþiei noastre. Ceea ce apasã greu este chemarea de a trãi ºi de a purta Crucea cu Cristos. Suferinþa fizicã sau moralã este deseori elementul ce declanºeazã crize de duratã sau ireversibile. Dificultãþile par de netrecut ºi cauzeazã deseori depresii sau neplãceri, pânã la punctul de a pierde conºtiinþa ºi siguranþa imensitãþii ºi farmecului urmãrii lui Cristos. A ne conforma cu Cristos înseamnã, în schimb, tocmai a accepta ºi momentele de încercare. A ne conforma Lui înseamnã ºi a-i cere harul statorniciei ºi al fidelitãþii, în ciuda momentelor de durere ºi de secetã sufleteascã. ªi Preasfânta Fecioarã Maria a cunoscut încercarea ºi durerea, dar a ºtiut totuºi sã mulþumeascã lui Dumnezeu pentru alegerea ei. Ea este plinã de har, este plinã de prezenþa ºi puterea divinã ºi pentru aceasta din inima ei s-a ridicat spre Cel Preaînalt un imn de laudã ºi de mulþumire – Magnificat, „sufletul meu îl preamãreºte pe Domnul”.

Nu trebuie sã uitãm cã ºi noi am primit o vocaþie foarte frumoasã: a-i sluji ºi a-l iubi pe Dumnezeu cu puterea

harului care vine de la El. Este adevãrat cã uneori suntem puºi în faþa unor suferinþe neaºteptate sau de neînþeles. Totuºi, sã ne amintim cã ºi noi avem suportul harului divin, care ne ajutã sã fim statornici, fideli. În orice persoanã Domnul sãvârºeºte minuni, realizeazã lucruri mari, pentru care trebui sã izvorascã din inimile noastre imnuri de mulþumire. Povara crucii nu trebuie sã ne doboare ºi sã ne facã sã uitãm frumuseþea ºi înalþimea chemãrii noastre. Suntem chemaþi sã stãm cu Cristos ºi sã-l urmãm în tot misterul sãu, în tot ceea ce a trãit ºi a spus.

Este vorba de o realitate care implicã o mare responsabilitate din partea noastrã, dar care rãmâne totuºi plinã de entuziasm.

Mama lui Dumnezeu realizeazã cã viaþa ºi vocaþiei ei fac parte dintr-un plan precis de mântuire. Dumnezeu vorbeºte omului de-a lungul veacurilor, de-al lungul scurgerii generaþiilor. ªi este bine ca noi sã ne amintim cã suntem înlãuntrul unei tradiþii spirituale, facem parte dintr-un drum consolidat pe parcursul secolelor ºi suntem ºi noi purtãtori ai unei miºcãri speciale a Duhului Sfânt. Suntem deja înlãuntrul unui drum de sfinþenie, cea sugeratã de Duhul Sfânt. Uneori se pare cã memoria noastrã este scurtã: uitãm istoria de la care provenim ºi pe care trebuie s-o îmbogãþim. Trecutul ne învaþã cã Dumnezeu este fidel ºi susþine cu harul sãu pe cei pe care îi cheamã la realizarea unui anumit plan.

Fecioara Neprihãnitã înþelege cã umilinþa este virtutea care „deschide” inima lui Dumnezeu. El ridicã pe cei smeriþi, pentru cã ei au în El singura lor bogãþie. Dacã Domnul este singura noastrã bogãþie, dacã trãim cu adevãrat din El, viaþa devine un miracol, devine o iradiere a iubirii sale, a harului sãu, a prezenþei sale între oameni.

Aºa cum a fost Maria. Cu cât suntem mai smeriþi, cu atât mai mare este arãtarea iubirii milostive a lui Dumnezeu în viaþa noastrã. Umilinþã înseamnã a trãi din Dumnezeu, înseamnã a-o acorda cea mai mare disponibilitate a inimii noastre.

Preasfânta Fecioarã Maria îºi dã seama cã este în cadrul unui plan ºi cu da-ul ei colaboreazã în mod minunat la planul de mântuire, cu mulþumirea ei ea aduce laudã lui Dumnezeu pentru chemarea ei ºi pentru darurile care provin din iubirea sa infinitã ºi milostivã.

Trebuie sã ne amintim mereu cã Dumnezeu vrea sã realizeze lucruri mari ºi în viaþa fiecãrei persoane. Exact ca ºi în Maria. ªi pentru aceasta trebuie sã-l preamãrim, asemenea Mariei cu imnul Magnificat, „sufletul meu îl preamãreºte pe Domnul”.

Dacã noi ne punem în sintonie cu Maria, cu inima Mariei, ºi noi vom simþi bucuria de a cânta, ºi noi ne vom însuºi Magnificat-ul ei.

Episcop auxiliar Aurel Percã

septembrie 2 014

Calea cea micã

5

Martori ai lui Isus cel Înviat speranþa lumii Evanghelistul Luca, în scrierile sale, pune un mare accent pe evenimentul Înãlþãrii Domnului. Evanghelia se terminã cu Înãlþarea lui Isus, iar Faptele Apostolilor începe cu Înãlþarea. Aceastã paralelã are o profundã semnificaþie teologicã: Înãlþarea închide activitatea terestrã a lui Isus ºi deschide activitatea Bisericii.

Iatã cum descrie Evanghelia dupã Luca acest fapt: „Apoi i-a scos pânã spre Betania ºi, ridicându-ºi mâinile, i-a binecuvântat, iar în timp ce-i binecuvânta, s-a îndepãrtat de ei ºi a fost ridicat la cer. Iar ei, adorându-l, s-au întors la Ierusalim cu bucurie mare ºi stãteau tot timpul în templu binecuvântându-l pe Dumnezeu”. Înãlþarea Domnului nu trebuie vãzutã ca un trist adio, ca un „la revedere, pentru totdeauna”, în cazul acesta n-am avea motiv sã sãrbãtorim acest eveniment. Înãlþarea nu este o plecare sau o dispariþie. Cine moare nu mai este prezent, cine dispare este încã prezent, poate la doi paºi de noi, numai cã ceva, ca un vãl ne împiedicã sã-l vedem.

Plecarea cauzeazã o absenþã, dispariþia în schimb inaugureazã o prezenþã ascunsã. Cu Înãlþarea, Isus nu a plecat, nu a devenit marele absent, dimpotrivã s-a stabilit pentru totdeauna în mijlocul nostru.

Iatã de ce reprezentãrile iconografice tradiþionale ale Înãlþãrii sunt, din punct de vedere teologic, greºite. Pictorii îl prezintã pe Isus urcând la cer, în timp ce Maria ºi apostolii îl privesc îndepãrtându-se ºi rãmân cu capul ridicat în sus.

Înãlþarea nu poate fi reprodusã într-un tablou: poate fi reprezentatã o plecare sau un adio, dar nu o dispariþie, deoarece ceea ce dinspre nu mai apare.

Isus dispare din vãzul apostolilor, dar pentru a rãmâne prezent într-un alt mod, mult mai intim, nu ca o prezenþã exterioarã, ci ca una interioarã.

Aºa se întâmplã ºi cu euharistia: atâta timp cât ostia este în exterior, noi o vedem, o adorãm, în schimb când o primim n-o mai vedem, a dispãrut, dar este mult mai prezentã în profundul fiinþei noastre; ne unim cu ea pe deplin.

Deci, nu este corect sã spunem cã cel care înainte stãtea cu ucenicii sãi, acum nu mai este. Înãlþarea nu celebreazã

separarea lui Isus de ai sãi.

Celebreazã în schimb un alt tip de prezenþã: Prezenþa spiritualã a lui Isus în Bisericã. Acesta este un câºtig. Cât timp Isus a desfãºurat activitatea sa în Palestina, era cunoscut de un cerc restrâns de persoane: apostoli, ucenici, ascultãtori ocazionali, etc.

Sã ne gândim cã arhiereii, marii preoþi nu ºtiau cum aratã Isus – pe atunci nu existau fotografi sau televiziune – ca urmare au avut nevoie de trãdãtorul Iuda pentru a-l aresta. În noul mod spiritualizat, Isus devine contemporan tuturor oamenilor din toate timpurile ºi din toate locurile.

Se naºte însã o obiecþie. Dacã Isus nu mai este vizibil, cum va afla lumea de prezenþa sa, ºi cum va face sã creadã în el? Rãspunsul este acesta: Isus vrea sã se facã cunoscut, vrea sa se facã vizibil prin intermediul ucenicilor sãi. Luca leagã strâns evenimentul Înãlþãrii cu tema mãrturiei creºtine: „Cristos trebuia sã sufere ºi sã învie din morþi a treia zi ºi sã fie predicatã convertirea în numele lui spre iertarea pãcatelor la toate popoarele. Începând de la Ierusalim, voi veþi fi martorii acestor lucruri”.

Pronumele personal „voi” indicã în primul rând pe apostolii care au stat împreunã cu Isus trei ani, cât a durat activitatea sa publicã. De fapt, dupã Rusalii, ei n-au fãcut altceva decât sã mãrturiseascã adevãrul învierii. În Faptele Apostolilor se subliniazã necesitatea completãrii colegiului apostolic dupã moartea trãdãtorului: „Aºadar, trebuie ca unul dintre aceºti bãrbaþi care ne-a însoþit în tot timpul cât a trãit printre noi Domnul Isus, începând de la botezul lui Ioan pânã în ziua în care a fost înãlþat de la noi, sã devinã martor al învierii împreunã cu noi”” (Fap 1,21).

Prima epistolã a apostolului Ioan se deschide cu aceastã tulburãtore mãrturisire: „Ce am vãzut cu ochii noºtri, ce am privit ºi cu mâinile noastre am pipãit, cu privire la Cuvântul vieþii, noi am vãzut ºi dãm mãrturie”.

Aceastã mãrturie a fost apoi transmisã succesorilor apostolilor: episcopi ºi preoþi, care sunt definiþi într-un text al Conciliului Vatican II”. Lumen gentium: „Martorii lui Cristos ºi ai evangheliei”.

Prin acel voi într-un sens mai larg sunt consideraþi toþi botezaþii ºi credincioºii în Cristos „Fiecare laic – spune conciliul – trebuie sã fie în lume un martor al învierii ºi a vieþii Domnului Isus Cristos”.

Dacã toþi trebuie sã devenim martori este necesar sã ºtim cine e ºi ce trebuie sã facã un martor. Martorul e unul care afirmã, atestã ceva. Dar nu toþi cei ce atestã ceva sunt martori; ci numai acela care mãrturiseºte un

6

Calea cea micã

fapt pe care l-a vãzut sau l-a auzit în mod direct, ca prima persoanã.

Cine transmite ceva auzit de la alþii poate doar sã ateste cã acesta a fost spus de X,Y dar nu poate garanta cã acel lucru, acel fapt este ºi adevãrat. În cazul acesta, noi, a treia generaþie de creºtini, care nu l-am cunoscut pe Isus în mod direct, putem sã ne încredem sutã la sutã în mãrturia apostolilor sau a evangheliºtilor? Încercãm sã rãspundem.

A devenit celebrã afirmaþia papei Paul al VI-lea: „Omenirea are nevoie mai mult de mãrturisitori decât de maeºtri”. E adevãrat. Este mult mai uºor sã fii maestru decât martor. Între cele douã roluri e aceeaºi diferenþã ca între a spune ºi a face. Un proverb englez spune cã faptele vorbesc mai mult decât cuvintele. Un exemplu elocvent ni-l dã Isus: „Ce este mai uºor: a spune celui paralizat «Pãcatele îþi sunt iertate», sau a spune: „Ridicã-te, i-aþi targa ºi umblã!»?” (Mc 2,9).

Martorul e unul care vorbeºte despre faptele sale, cu viaþa sa. În acest sens, modelul martorului este însuºi Isus, care în faþa lui Pont Pilat se declara „martor al adevãrului”. Isus, de fapt, a trãit pânã la ultima virgulã ceea ce a propovãduit ºi s-a jertfit pentru a da mãrturie adevãrului.

Un martor exemplar al lui Isus cel Înviat din morþi este sfântul Paul. Când Paul a ajuns la Atena, voia sã predice noutate exaltantã a învierii din morþi. Putin atenieni au crezut în afirmaþiile sale: „Când au auzit ei de învierea din morþi, unii îl luau în râs, alþii ziceau «despre asta te vom asculta altã datã»” (Fap 17,32).

Pentru un moment, vrem sã devenim ºi noi dubioºi ºi increduli ca cei din Atena. Îl întrebãm pe apostolul Paul: Cum putem sã credem în speranþa învierii? Cum putem sã credem cã Isus a înviat cu adevãrat. Ce dovezi aduci în sprijinul acestor afirmaþii?

Sã ne imaginãm rãspunsul sfântului Paul: Eu l-am întâlnit pe drumul Damascului. Nu vreþi sã credeþi în cuvintele mele? Atunci trebuie sã credeþi în viaþa mea. Viaþa mea vã stã înaintea ochilor. Eu am fost un persecutor al creºtinilor ºi acum sunt un apostol; o schimbare atât de mare nu se produce fãrã un motiv foarte grav. Eu eram un blestemãtor, ºi acum sunt credincios. Eu mi-am dat viaþa pentru Cristos, m-am lãsat decapitat. Nimeni nu se lasã ucis pentru o fantasmã. Dacã n-aº fi avut certitudinea cã Isus a înviat din morþi (eu l-am vãzut ºi el mi-a vorbit), desigur cã n-aº fi înfruntat încercãrile, persecuþiile ºi moartea prin decapitare.

Vocea lui Paul se uneºte cu vocea martirilor din cei douã mii de ani de creºtinism: milioane ºi milioane de persoane, de la sfântul ªtefan ºi pânã la Maximilian Kolbe ºi pânã la martirii din zilele noastre.

Martirii ºi-au dat viaþa lor pentru Cristos; ei nu sunt exaltaþi sunt pur ºi simplu credincioºi. Studiind comportamentul martirilor ne dãm seama cã nu este omeneºte explicabil ca de-a lungul secolelor o mulþime enormã de bãrbaþi ºi femei sã-ºi fi dat viaþa pentru un vis, pentru o himerã. De fapt, dacã Isus Cristos nu ar fi înviat cu adevãrat s-ar fi stins încetul cu încetul ºi creºtinismul.

Nr. 26

Mulþi episcopi ºi preoþi catolici au fost închiºi, torturaþi ºi uciºi pentru credinþa ºi statornicia lor.

Dar nu putem sã ne oprim numai la aceste persoane deosebite; am pierde din vedere ceea ce ne-a amintit Conciliul Vatican II cã: „Orice botezat trebuie sã fie un martor al lui Cristos”. Existã ºi aºa-numitul martiriu cotidian, martiriul de fiecare zi, care nu este mai puþin exigent decât martiriul de sânge.

Papa Francisc subliniazã des cã fiecare botezat trebuie sã fie un misionar, un evanghelizator permanent: „Toþi cunoaºtem persoane simple, smerite, dar cu o credinþã foarte viguroasã, care cu adevãrat mutã munþii din loc! Sã ne gândim, de exemplu, la anumite mame ºi anumiþi taþi care se confruntã cu situaþii foarte apãsãtoare; sau la anumiþi bolnavi care, chiar într-o stare foarte gravã, transmit seninãtate celor care vin sã-i viziteze”. Aceste persoane, tocmai pentru credinþa lor, nu se laudã cu ceea ce fac, dimpotrivã, spun dupã cum cere Isus în Evanghelie: „Suntem servitori nefolositori, am fãcut ceea ce eram datori sã facem”.

Fiecare dintre noi, în viaþa de fiecare zi, poate sã dea mãrturie pentru Cristos, prin puterea lui Dumnezeu, prin puterea credinþei. Credinþa foarte micã pe care o avem, dar care este puternicã - prin aceastã putere, sã dãm mãrturie pentru Cristos, sã fim creºtini prin viaþa noastrã, prin mãrturia noastrã! ªi de unde primim aceastã putere? O primim de la Dumnezeu, prin ºi în rugãciune. Rugãciunea este respiraþia credinþei: într-o legãturã de încredere, întro legãturã de iubire nu poate sã lipseascã dialogul, iar rugãciunea este dialogul sufletului cu Dumnezeu.

Isus ºtie bine cã noi nu suntem capabili sã-i fim mãrturisitori pânã la capãt. Lãsaþi singuri, noi vom repeta ceea ce a fãcut Petru în timpul arestului lui Isus: „Nu ºtiu cine este, nu-l cunosc”.

Iatã de ce, înainte de a dispare din privirea lor, Isus a fãcut apostolilor aceastã promisiune: „Însã când va veni Duhul Sfânt asupra voastrã, voi veþi primi o putere ºi îmi veþi fi martori la Ierusalim, în toatã Iudeea ºi Samaria, ºi pânã la marginile pãmântului”. (Fap 1,8).

Pr. Georgio Paºtiu (Elveþia)

septembrie 2 014

Calea cea micã

7

A fi martore ale iubirii lui Dumnezeu în lume „Dacã veþi fi ceea ce trebuie sã fiþi, veþi aprinde întreaga lume!”

(Sfânta Ecaterina din Siena) Se cuvine ca la începutul acestei intervenþii sã precizãm semnificaþia cuvântului martor. Un martor este un om care a vãzut ºi a auzit ceva despre care trebuie sã dea socotealã cu fidelitate.

Mãrturia înseamnã „ a face sã se arate”, prin cuvânt ºi faptã, un eveniment care mai înainte, era puþin cunoscut sau deloc.

Ca ºi terezine trebuie sã fim martore ale iubirii lui Dumnezeu în viaþa de zi cu zi. Am fost chemate în slujba poporului lui Dumnezeu, ºi acestui lucru trebuie sã ne dedicãm cu bucurie ºi curaj, conºtiente totuºi cã acest curaj vine de la Dumnezeu.

Acest rol pe care îl avem în lume de a fi martore ale iubirii lui Dumnezeu nu este întâmplãtor; odatã ce Isus ne-a chemat, trebuie sã ne angajãm total. El cere un consimþãmânt total, care se realizeazã prin practicarea sfaturilor ascultãrii, curãþiei ºi sãrãciei.

Ce trebuie sã facem ca alþii sã-l cunoascã pe Dumnezeu?

- trebuie sã trãim în aºa fel, încât Dumnezeu sã trãiascã în noi ºi în comunitatea noastrã;

- trebuie sã-i iubim în aºa fel pe semenii noºtri, încât ei sã experimenteze, prin noi, iubirea lui Dumnezeu; - trebuie sã oferim pentru ei rugãciunile, suferinþele ºi viaþa noastrã; - trebuie sã-l mãrturisim pe Dumnezeu în aºa fel încât totul sã se poatã întoarce la el, fãrã a pune vreo condiþie, fãrã a avea pretenþia de a primi ceva în schimb, pe plan personal sau ca recunoºtinþã.

Evanghelistul Matei ne sfãtuieºte: „Aºa sã lumineze lumina voastrã înaintea oamenilor încât sã vadã faptele voastre cele bune ºi sã-l preamãreascã pe Tatãl vostru din ceruri”.

Biserica, mai mult ca oricând, are nevoie de martori.

Faptul de a fi martori ai Cuvântului, de a-l întâlni prin simþuri ºi apoi a-l vesti altora, este privilegiul celor care sunt martori. În primul rând, apostolul trebuie sã fie martor pentru ceea ce vesteºte; aceasta este datoria ºi privilegiul sãu. „Sã fim martori” nu este vorba de a face ceva, ci de a fi, adicã de a ne cultiva interioritatea, de a ne înþelege ºi pune în valoare starea de viaþã. Suntem martore nu pentru cã facem parte dintr-un institut, ci pentru cã-i aparþinem Domnului ºi ne lãsãm cãlãuzite de Duhul Sfânt îngãduindu-i sã lucreze în noi. Pornind de la zicala: „Nu haina face pe om, ci omul face pe hainã”, trebuie sã înþelegem un lucru: nu institutul din care facem parte ne face martore ale iubirii lui Dumnezeu în lume, ci strãdania noastrã de a-l face cunoscut pe Cristos în realitãþile acestei lumi prin acþiunile noastre cotidiene. Putem face acest lucru punându-ne speranþa în Cristos, îndreptându-ne privirea asupra lui, oferindu-i lui toate problemele cu care ne confruntãm, fiind încredinþate cã el are grijã de noi.

Pentru a fi martore ale iubirii lui Dumnezeu în lume trebuie: - sã fim aducãtoare de pace, seninãtate ºi bucurie evanghelicã; - sã dovedim un adevãrat spirit de slujire faþã de toþi, ca faþã de Cristos însuºi; - sã contribuim cu adevãrat la crearea unei atmosfere de umilinþã ºi dragoste oriunde ne-am afla.

Papa Pius al XII-lea spunea cã Biserica are mai mare nevoie de martori decât de învãþãtori. Pe primul plan este viaþa, iar apoi învãþãtura; mai întâi martorul, apoi dascãlul.

Trebuie sã fim martori ai lui Dumnezeu ºi ai faptelor minunate pe care le sãvârºeºte prin Fiul sãu Isus Cristos.

Nu trebuie sã vorbim despre noi înºine ºi despre ceea ce am realizat, ci trebuie sã vorbim „prin fapte” despre Dumnezeu ºi despre slava lui.

Unde putem da mãrturia noastrã?

Rãspundem la întrebare prin trei domenii importante: 1) În familie - putem mãrturisi iubirea lui Cristos în fiecare zi prin cuvânt ºi faptã. Pare simplu la prima vedere, însã este ºi cel mai greu lucru. Familia este realitatea

8

Nr. 26

Calea cea micã

umanã cea mai radicalã, domeniul primar al cotidianului casnic. Totul trebuie fãcut având în vedere persoanele, prin raporturi interpersonale, cu alte cuvinte, iubirea, dialogul, colaborarea ºi bucuria de a creºte împreunã.

Familia este locul transmiterii credinþei creºtine ºi a sedimentãrii credinþei în sufletul copiilor.

2) La muncã - este domeniul cel mai propice de a vesti Cuvântul lui Dumnezeu ºi de a fi exemple pentru cei din jur. Chiar dacã o parte dintre dumneavoastrã sunteþi pensionare, totuºi, cum spunea ºi Maria Tereza, persoana consacratã nu poate fi niciodatã „la pensie”. Putem da mãrturie în societate prin interacþiunea personalã cu ceilalþi. Nu are importanþã care este activitatea, dar are importanþã sã mãrturisim dreptatea, pacea, sinceritatea, iubirea, respectul ºi toleranþa. Creºtinul trebuie sã facã din locul sãu de muncã un loc privilegiat de a-l mãrturisi pe Cristos. Unde existã oameni, existã ºi loc pentru mãrturisirea Evangheliei.

3) În Bisericã - este locul specific unei tereziene.

Suntem templul în care Dumnezeu a ales sã locuiascã.

Aceastã prezenþã a lui Isus în noi se cucereºte prin exerciþiu, prin efort propriu. Dobândim aceastã ospitaliere a Mântuitorului în noi prin rugãciunea zilnicã personalã, prin adoraþie, jertfa sfintei Liturghii ºi Euharistia care ne apropie cel mai mult de el. Dupã exemplul sfintei Tereza a Pruncului Isus, rugãciunea fiecãreia dintre noi trebuie sã ritmeze viaþa zilnicã, ajutându-ne sã „ respirãm” în Sfânta Treime, încredinþându-i pe toþi ºi pe toate. În concluzie, putem spune cã misiunea unei persoane consacrate în lume este de a-l mãrturisi pe Isus în viaþa de zi cu zi, acolo unde este, cu discreþie ºi eficienþã, chiar prin noi forme de prezenþã în lume, pentru a afirma întâietatea lui Dumnezeu ºi pentru a iubi ºi a pãzi viaþa.

Formarea spiritualã ºi lãuntricã a terezienelor Cât privesc activitãþile noastre în grupul de tereziene , acestea au în vedere formarea lãuntricã ºi spiritualã þinând cont de ceea ce ne învaþã constituþia Institutului, ºi anume: 1. adevãratul spirit de rugãciune ºi de unire cu Dumnezeu; 2. adevãrata dragoste faþã de Dumnezeu ºi faþã de aproapele; 3. zel apostolic ºi dorinþa de a coopera la mântuirea sufletelor prin rugãciune ºi jertfã; 4. simþ de rãspundere ºi echilibru psihic ºi spiritual; 5. o adecvatã culturã biblicã, liturgicã ºi teologicã; 6. cunoaºterea ºi practicarea Constituþiilor ºi generozitatea pentru a trãi potrivit sfaturilor evanghelice.

Martore ale iubirii lui Dumnezeu în comunitatea paro hialã din Huºi Pe plan local, pentru a creºte în iubirea lui Dumnezeu mereu avem în vedere acþiunile caritabile, dar ºi celelalte activitãþi menite sã mãreascã dragostea faþã de aproapele cum ar fi: - vizitarea bãtrânilor ºi a bolnavilor din parohie; - rugãciunea personalã ºi comunitarã (Laudele ºi Vesperele); - menþinerea unitãþii grupului ºi a diversitãþii activitãþilor desfãºurate pe parcursul anului liturgic; - participarea la sacramente: Spovada ºi Euharistia; - evlavie faþã de preasfânta Fecioarã Maria ºi faþã de patroana noastrã spiritualã sfânta Tereza a Pruncului Isus; - implicarea terezienelor care sunt disponibile în acþiunile de voluntariat la nivel de parohie ºi de alte instituþii; - punerea în practicã a carismei Institutului ºi respectarea regulilor grupului; - întâlniri fraterne între diferitele congregaþii religioase din comunitatea localã cu scopul de a experimenta ceea ce pun în valoare celelalte comunitãþi.

În încheiere aº dori sã vã propun o vitaminã pentru suflet din care avem de învãþat cã tot ceea ce facem, cu iubire sã facem; fãrã iubire nimic nu are sens. „Inteligenþa fãrã iubire te face pervers.

Dreptatea fãrã iubire te face necruþãtor.

Diplomaþia fãrã iubire te face ipocrit.

Succesul fãrã iubire te face arogant.

Sãrãcia fãrã iubire te face avar.

Autoritatea fãrã iubire te face tiran.

Munca fãrã iubire te face sclav.

Simplitatea fãrã iubire te înjoseºte.

Rugãciunea fãrã iubire te face introvertit.

Legea fãrã iubire te robeºte.

Credinþa fãrã iubire te face fanatic.

Crucea fãrã iubire devine torturã.

Viaþa fãrã iubire nu are sens”.

Ricardo Diaz Cornea Mariana, (Huºi, Vaslui)

septembrie 2 014

Calea cea micã

Însufleþind ºi aducând mãrturie caritãþii Caritatea, virtute teologalã Sfântul Toma de Aquino considera caritatea drept „prietenia omului pentru Dumnezeu” ºi o considera ca „virtutea excelentã între toate celelalte”, care se extinde de la iubirea pentru Dumnezeu, la iubirea pentru aproapele ºi pentru sine însuºi – aºa cum precizeazã Catehismul Bisericii Catolice, traducând termenul „caritate” prin „iubire”: „Iubirea este virtutea teologalã prin care îl iubim pe Dumnezeu mai presus de toate, pentru el însuºi, ºi pe aproapele nostru, ca pe noi înºine, din iubire faþã de Dumnezeu… Iubirea are ca roade bucuria, pacea ºi îndurarea; ea presupune binefacerea ºi îndreptarea frãþeascã; ea este bunãvoinþã; suscitã reciprocitatea; rãmâne dezinteresatã ºi generoasã; este prietenie ºi comuniune”.

Sfântul Augustin precizeazã cã iubirea, în sensul de caritate, este scopul întregii noastre activitãþi ºi a vieþii însãºi: „Împlinirea tuturor faptelor noastre este iubirea. Acolo este þinta; spre a o dobândi alergãm, spre ea alergãm; odatã ajunºi, în ea vom afla odihna”. Iar sfântul Toma de Aquino o considerã expresia absolutã a perfecþiunii spiritului omenesc, fiindcã ea nu numai cã glorificã, ci ºi reflectã natura lui Dumnezeu. ªi sfântul Paul, enumerând în încheierea „imnului iubirii” cele trei virtuþi teologale, afirmã: „Iar acum rãmân acestea trei: credinþa, speranþa ºi

iubirea. Dar cea mai mare dintre acestea toate este iubirea” (1Cor 13,13) („Nunc autem manent fides, spes, caritas, tria haec; maior autem horum est caritas”). Acelaºi cuvânt, „caritas”, cu sensul de „iubire”, îl foloseºte ºi sfântul Petru, spunând: „Mai presus de toate sã aveþi o dragoste statornicã între voi, pentru cã dragostea acoperã o mulþime de pãcate” (1Pt 4,8) („...quia caritas operit multitudinem peccatorum”).

Caritatea creºtinã În gândirea creºtinã, caritatea este forma cea mai înaltã a iubirii, consideratã ca iubirea reciprocã dintre Dumnezeu ºi om. În forma sa cea mai înaltã, este relevatã de viaþa, învãþãtura ºi jertfa lui Isus Cristos pentru om. „Caritatea este virtutea care, atunci când toate afectele

9

noastre sunt perfect ordonate, ne uneºte cu Dumnezeu, fiindcã prin caritate îl iubim pe el”, afirmã sfântul Augustin, iar sfântul Toma de Aquino considerã caritatea drept „fundamentul sau rãdãcina tuturor virtuþilor creºtine”.

Cum trebuie practicatã caritatea?

Practicarea caritãþii nu se referã numai la darurile materiale fãcute celor aflaþi în nevoie. Caritatea, fiind iubirea lui Dumnezeu faþã de om, înseamnã cã orice dar care poate fi exprimat de fiinþa umanã ºi este oferit altui om reprezintã caritate, dacã darul este necondiþionat, fãcut fãrã ataºament ºi cu iubire. Ce înseamnã aceasta? Darul necondiþionat este acel dar în schimbul cãruia nu aºtepþi nimic, nici mãcar exprimarea verbalã a recunoºtinþei sau mulþumirii. Darul este fãcut „fãrã ataºament” atunci când eºti conºtient cã nu tu, ci Dumnezeu dãruieºte prin tine ceva altcuiva – ºi lucrul este logic, odatã ce tot ceea ce ne aparþine, chiar ºi noi înºine, nu suntem ai noºtri – ci existãm ºi avem totul ca dar din partea lui Dumnezeu.

Dar, întorcându-ne iarãºi la „Imnul iubirii” sfântului Paul (1Cor 13,1-13), nimic, nici chiar jertfirea propriei vieþi nu are valoare dacã este fãcutã fãrã iubire faþã de cel cãruia i se dãruieºte. Caritatea înseamnã în felul acesta slujire – „aºa cum Fiul Omului nu a venit ca sã fie slujit, ci ca sã slujeascã ºi sã-ºi dea viaþa ca rãscumpãrare pentru cei mulþi” (Mt 20,28; Mc 10,45, Lc 22,26). Iar slujirea plinã de iubire trebuie fãcutã cu umilinþã: colaborarea omului cu Dumnezeu trebuie sã se caracterizeze prin umilinþã ºi modestie, fiindcã lui Dumnezeu nu îi sunt de folos oamenii ºi nici „serviciile” pe care ei le-ar putea înfãptui – oamenii existã numai datoritã iubirii lui: „Suntem servitori nefolositori; am fãcut ceea ce eram datori sã facem” (Lc 17,10).

Dar umilinþa celui care înfãptuieºte caritatea nu înseamnã umilirea celui care primeºte darul, de aceea caritatea trebuie practicatã în ascuns: „Tu însã, când dai de pomanã, sã nu ºtie stânga ta ce face dreapta ta, pentru ca pomana ta sã fie bine ascunsã ºi Tatãl tãu, care vede în ascuns, te va rãsplãti” (Mt 6,4). Caritatea, fiind oglinda iubirii lui Dumnezeu, trebuie manifestatã faþã de toþi cei aflaþi în nevoie, fãrã discriminare de rasã, naþionalitate, religie etc. - în acest sens, parabola samariteanului milostiv este edificatoare (Lc 10,29-37). În ce constã practicarea caritãþii? În vorbirea curentã, se pune în general semnul egalitãþii între „caritate” ºi „pomanã” în sensul de bunuri materiale sau echivalentul lor valoric. Isus însã, referindu-se la „pomanã”, foloseºte expresia „faptele voastre bune” sau „dreptatea voastrã” (Mt 6,1). În realitate, caritatea ca manifestare a iubirii lui Dumnezeu are în vedere totalitatea existenþei umane în timp ºi spaþiu. Putem oferi astfel: daruri materiale, daruri psihice ºi daruri spirituale.

Darurile materiale sunt cunoscute.

Darurile psihice se referã la manifestarea grijii faþã de cel aflat în nevoie, alinarea singurãtãþii, a tristeþii, a fricii cuiva, protejarea celor neputincioºi, susþinerea celui aflat

10

Calea cea micã

în necaz, dar ºi împãrtãºirea bucuriilor într-o stare de profundã empatie (fiindcã butada „suport foarte uºor tristeþea cuiva, dar nu ºi bucuria lui” este mult mai frecvent întâlnitã decât ne-am aºtepta din partea unor creºtini practicanþi). Un surâs ºi o privire binevoitoare este, de asemenea, un act de caritate – sã ne amintim cã „nimeni nu are mai multã nevoie de un surâs decât acela care nu îl mai poate oferi”. A oferi un sfat este tot un dar – numai cã „sfaturile bune sunt date special ca sã nu fie ascultate”.

Dacã ne-am întreba însã de unde vine zicala, vom ajunge poate la înþelegerea ºi la rezolvarea situaþiei.

Copiii, aºa cum se ºtie, îi imitã în joacã pe cei mari. Într-o zi, trei copii se jucau de-a familia. Sora cea mai mare era „bunica” ºi ca atare, ºtia tot ºi putea da sfaturi ºi sã se bucure de respectul celorlalte surioare mai mici. „Aveþi sã mã întrebaþi ceva?” - spuse ea, pe un ton sever. La care, sora cea mai micã, rãspunse: „Ce sã fac sã nu uit sã mã rog seara?”. „Bunica” îi rãspunse pe datã: „Scrie pe o foaie mare de hârtie, cu creioane colorate, cinci cuvinte: «E searã. Îmi fac rugãciunea» ºi pune hârtia lângã pat”. A doua zi – nu era scris nimic; nici a treia, nici a patra zi.

Când sora cea mare a întrebat-o de ce n-a ascultat-o, fetiþa i-a rãspuns: „Vezi tu, când bunica îmi dã un sfat, întâi se uitã la mine, ofteazã uºor, mã mângâie pe cap ºi pe urmã îmi spune ce sã fac. Tu nici nu te-ai uitat la mine ºi mi-ai rãspuns pe datã. De aia nu te-am ascultat”. Un sfat nu este ascultat decât dacã cel care þi-l dã te vede „cu ochii inimii”, în stare de compasiune ºi este plin de iubire.

Fiindcã „numai ceea ce vine din inima merge la inima”.

Nr. 26

De fapt, nu putem dãrui decât ceea ce avem ºi ceea ce suntem noi înºine. Iar fiecare dintre noi a primit la Botez ºi prin sacramentul Mirului cele ºapte daruri ale Duhului Sfânt: darul (duhul, harul) înþelepciunii, înþelegerii, sfatului, tãriei, ºtiinþei, evlaviei ºi al fricii de Dumnezeu (Is 11,1-3). Datoria noastrã este sã le conºtientizãm ºi sã le actualizãm în fiinþa noastrã, fiindcã astfel îi vom putea ajuta ºi pe cei care au nevoie de sfatul, de înþelegerea, de înþelepciunea, de tãria, de cunoaºterea noastrã, de evlavia noastrã, de buna-credinþã a noastrã ºi vãzând în noi harurile ºi roadele acestor haruri, vor cãuta sã înveþe sau sã ne imite, relevându-ºi astfel propriile daruri. Acestea sunt, de fapt, sub diferite forme de manifestare, darurile psihice pe care le putem oferi, transmiþând ceea ce noi înºine am primit.

Darurile spirituale pe care le putem oferi sunt credinþa, speranþa ºi iubirea, dar acestea constituie tocmai baza pe care se sprijinã toate celelalte daruri, pentru a constitui calitatea „caritãþii”. În aceeaºi categorie de daruri spirituale se înscrie oferirea cunoaºterii ºi îndrumarea pe calea spiritualã. Dar cunoaºterea trebuie acceptatã – lucru dificil îndeobºte . Ceea ce putem dãrui este o sumã de cunoºtinþe, dar nu cunoaºterea ca atare, adicã înþelepciunea. Putem dãrui timpul nostru – or timpul înseamnã însãºi viaþa noastrã – ca sã-i putem oferi cunoºtinþele ºi îndrumãrile necesare. Putem arãta cuiva calea spiritualã – pe Acela care este calea, adevãrul ºi viaþa, dar pasul pe cale nu-l putem face noi pentru acea persoanã. Darurile spirituale, tocmai fiindcã sunt cele mai înalte, sunt ºi cele mai dificil nu de dãruit – ci de acceptat. Acesta pare un paradox, dar experienþa demonstreazã cã este adevãrat: „Poþi duce un cal la apã, dar nu-l poþi obliga sã bea”. În realitate, aici intervine liberul arbitru, darul cel mai de preþ pe care Dumnezeu l-a fãcut omului, pe care Dumnezeu îl respectã ºi peste care nimeni dintre noi, chiar condus de cele mai bune intenþii, nu poate trece.

De altfel, cel mai mare dar pe care îl poate face un om altuia este libertatea. Iar aceasta se obþine în primul rând prin iertare, care rupe lanþul urii, resentimentelor, gândurilor negative. Este vindecarea relaþiilor umane. De aceea, papa Ioan Paul al II-lea, în calitate de episcop, a iniþiat o scrisoare comunã a episcopilor polonezi cãtre cei germani, intitulatã: „Iertând ºi cerându-ne iertare”. Iertarea care aduce libertatea este în acelaºi timp ºi iertarea de sine. Pãstrarea remuºcãrilor pentru un lucru sãvârºit, dupã ce Dumnezeu însuºi ne-a iertat prin sacramentul Spovezii, este o dovada de mândrie („Dumnezeu m-a iertat, dar eu nu mã iert”) ºi care duce la patologia de stres, atât de complexã ºi adesea incurabilã a societãþii moderne.

septembrie 2 014

Calea cea micã

Libertatea înseamnã solicitarea iertãrii din partea celorlalþi ºi în primul rând, din partea Domnului.

Dar Dumnezeu, privind prin ochii omului, ne-a mai dãruit o ºansã: aceea a rugãciunii. Cel mai mare dar spiritual pe care îl putem face individual sau pentru toþi oamenii, este rugãciunea. Rugãciunea efectuatã „ca ºi cum am fi primit ceea ce cerem”, fãcutã cu iubire, smerenie, cu toatã inima ºi cu toatã fiinþa noastrã; rugãciunea fãcutã în tãcere, cu puþine cuvinte, sublimatã în creuzetul inimii pânã când devine ea însãºi tãcere, iubire, luminã – rugãciunea fãrã cuvinte, ca elan al inimii spre Dumnezeu ºi unire a inimii cu Dumnezeu. Aceasta înseamnã a dãrui o rugãciune pentru cineva: a i-l dãrui pe însuºi Dumnezeu.

Iar în aceastã formã de rugãciune se dãruieºte însãºi persoana noastrã, transformatã în iubirea cea mai înaltã din toatã Creaþia: caritatea.

11

Faptele mici, de zi cu zi, de iubire necondiþionatã faþã de aproapele, ea le dedica lui Isus, unindu-le cu sacrificiul lui pentru mântuirea omenirii. Referindu-se la faptul cã Isus cere sã ne iubim duºmanii – dar în Carmel nu avea duºmani, ci doar ocazii de a trãi mereu sentimente negative faþã de celelalte ºi faþã de ea însãºi, ea a decis sã le dãruiascã înþelegerea ºi iubirea ei, ca ºi cum ar fi fost o problemã de viaþã ºi de moarte. Iar atunci când ea însãºi îºi simte neputinþa uscãciunii sufleteºti, a nopþii spirituale, în loc sã se depãrteze de Isus, îºi întãreºte prin voinþã, puterea ºi iubirea.

Aceasta este calea ei spiritualã: calea copilãriei spirituale. Asemenea unui copil, se lasã instruitã de Isus, având încredere profundã în Dumnezeu ºi în iubirea lui.

El ne iubeºte nu în ciuda sãrãciei, slãbiciunii, înfrângerilor noastre, ci tocmai din aceastã cauzã. La rândul ei, sfânta Tereza ºtia sã aprecieze plinã de recunoºtinþã gesturile de

Calea caritãþii la sfânta Tereza de Lisieux Forma de caritate pe care a practicat-o sfânta Tereza de Lisieux este iubirea fãrã limite faþã de Isus. Aceasta sa manifestat în trãirea ºi exprimarea iubirii în fiecare zi, faþã de fiecare din cei din jur, în fiecare din faptele sale: „Adevãrata caritate – scria ea – constã în a suporta toate defectele aproapelui tãu – fãrã sã fii surprins de acestea sau de slãbiciunea lui, ci descoperindu-i ºi apreciindu-i cele mai mici merite”.

Viaþa într-o mãnãstire de clauzurã este dificilã. Ea a practicat iubirea jertfelnicã, rãspunzând insultelor, bârfelor, grosolãniilor, mojiciei, dispreþului, rãcelii ºi nedreptãþilor care i se fãceau prin acceptare fãrã resentiment, rãbdare plinã de bunãvoinþã, compasiune ºi iubire, considerând atitudinea ei ca sacrificiu din iubire pentru Isus ºi gãsindu-ºi astfel liniºtea ºi bucuria. „Într-o searã de iarnã – îºi aminteºte ea – era frig, era noapte... deodatã am auzit în depãrtare sunetul armonios al unui instrument muzical; mi-am imaginat atunci un salon plin de luminã, strãlucitor, aurit, tinere îmbrãcate elegant îºi adresau cuvinte frumoase ºi complimente mondene; apoi privirea îmi cãzu asupra sãrmanei bolnave pe care o sprijineam; în locul melodiei, auzeam din când în când gemetele ei, în locul saloanelor aurite vedeam cãrãmizile mãnãstirii noastre austere, luminate de o slabã licãrire. Nu pot exprima ce s-a petrecut în sufletul meu, ºtiu doar cã Domnul l-a luminat cu razele adevãrului care întrec în asemenea mãsurã strãlucirea întunecatã a sãrbãtorilor pãmânteºti, încât fericirea pe care o trãiam mi se pãrea de necrezut... Ah! nici pentru o mie de ani de sãrbãtori pãmânteºti nu aº fi dat cele zece minute în care îmi îndeplineam umila slujire de iubire...”

tandreþe ºi grija pe care, în timpul bolii, surorile din mãnãstire o manifestau faþã de ea. Caritatea în cursul copilãriei spirituale constã tocmai în înfãptuirea micilor ºi banalelor sarcini zilnice, cu mare iubire, ca o jertfã faþã de Isus a iubirii milostive aflat în toate persoanele din jur, dar ºi în recunoaºterea iubirii manifestate de el prin acestea.

Aceasta este de fapt iubirea pe care ne-o dãruieºte sfânta Tereza de Lisieux când exclamã: „În inima Bisericii, Mama mea, voi fi iubirea… în felul acesta, voi fi totul”. Iar „sfinþenia este iubire” afirma Ioan Paul al II-lea. La o astfel de sfinþenie-iubire, una ºi aceeaºi în om ºi în cosmos, rãsunã chemarea lui Dumnezeu, de la începuturile Creaþiei: „Fiþi sfinþi, cãci eu, Domnul Dumnezeul vostru, sunt sfânt”(Lev 19,1-2).

Ecaterina Hanganu (Iaºi)

12

Calea cea micã

Nr. 26

Responsabilitatea persoanelor consacrate: a crede ºi a zidi Caracterul secular al consacrãrii noastre ne permite pe de o parte sã ne folosim de mijloacele proprii oricãrui om ce trãieºte în lume în împrejurãri obiºnuite, iar pe de altã parte, carisma noastrã ne angajeazã „a fi un laborator al dialogului cu lumea” în lumina Evangheliei (Papa Benedict al XVI-lea, Conferinþa mondialã a institutelor seculare – 2007).

Acest lucru se poate realiza prin intermediul relaþiilor obiºnuite pe care le putem avea în familie, în societate, la locul de muncã, în comunitãþile civile sau bisericeºti.

- Lumea rãului, a pãcatului sub stãpânirea diavolului. De aceastã lume trebuie sã ne îndepãrtãm.

Din punctul de vedere al oamenilor, cuvântul secularitate, laicitate vrea sã exprime faptul cã omul se distanþeazã de raporturile sale cu dimensiunea religioasã sau sacrã, ba mai mult, tinde a nu-i lãsa loc lui Dumnezeu în culturã, în viaþa normalã a omului. Acest tip de secularitate este pus în evidenþã de Revoluþia Francezã ºi încã ºi azi este activ în occidentul european unde se doreºte a nu se îngãdui menþionarea rãdãcinilor creºtine în Carta Europei viitoare.

Este lesne de înþeles cã acest gen de secularitate este incompatibil cu adevãrul despre omul creat drept chip al lui Dumnezeu în lume. Biserica este cea care deþine adevãrul. Ea ne aratã, în lumina divinã, adevãrul despre scopul omului pe pãmânt ºi calea ce trebuie s-o urmeze pentru a ajunge la Dumnezeu. Consacrarea noastrã ne impune ca viaþa sã ne fie uneori tãcutã ºi ascunsã, dar totdeauna plinã de propuneri încurajatoare capabile sã aducã speranþã celor din jur. „Dupã exemplul lui Cristos, fiþi ascultãtori faþã de iubire, oameni blânzi ºi îndurãtori, în stare sã strãbateþi

Secularitate. Saeculum – echivalentul pentru lume.

Termenul poate fi luat în sens pozitiv ca ºi în sens negativ; aceasta ne poate duce cu gândul la faptul cã viaþa consacratã în chip deosebit lui Dumnezeu, nu este posibilã în lume (saeculum) mai ales dacã luãm din Evanghelie cuvintele lui Isus care se adreseazã apostolilor: „Voi nu sunteþi din lume” (In 17,15). În accepþiunea învãþãturii Bisericii, se poate spune cã lumea se prezintã sub trei aspecte: - Întreaga Creaþie, lucrare a lui Dumnezeu. Aceastã lume, însuºi Dumnezeu o spune cã este bunã (tot ce a creat Dumnezeu în 6 zile); - Lumea omului ºi a lucrãrilor sale – în care a venit Dumnezeu când s-a fãcut Om, pentru a o salva;

cãile lumii fãcând numai bine. Vieþile voastre sã punã în centru fericirile, contrazicând logica omeneascã, exprimând încredere necondiþionatã în Dumnezeu care-l vrea pe om fericit. Biserica are nevoie de voi ca sã-ºi întregeascã misiunea” (Papa Benedict al XVI-lea, Conferinþa mondialã a institutelor seculare – 2007).

Consacrarea noastrã ne cere ºi o anumitã responsabilitate în cadrul Bisericii din care facem parte ºi anume aceea de a crede ºi a contribui prin credinþã la zidirea Bisericii, se înþelege, la zidirea spiritualã. De aceea, voi puncta în continuare câteva aspecte ale acestei responsabilitãþi. Consacrarea noastrã trebuie sã se vadã în purtarea noastrã; spiritualitatea noastrã trebuie sã aibã ceva în plus faþã de cea a unui creºtin obiºnuit; aceasta înseamnã

septembrie 2 014

Calea cea micã

a crede ºi a zidi. Carisma Institutului este slujirea, deci în mãsura posibilitãþilor surorile trebuie sã colaboreze la nobila slujire a Liturgiei.

Liturgie – întregul cult adus lui Dumnezeu Facem parte din poporul lui Dumnezeu ºi trebuie sã participãm cu tot ce suntem la „lucrarea lui Dumnezeu”.

A-l întâlni pe Cristos înseamnã a întâlni Biserica. Orice întâlnire comunitarã trebuie sã se transforme într-un moment de rugãciune, pentru cã rugãciunea este punctul de sprijin al vieþii noastre spirituale. Liturgie poate fi participarea la un curs biblic, catehezã, lectio divina, zile de reculegere, exerciþii spirituale, pelerinaje etc.

Multe dintre noi, chiar dacã trãim în familie, gãsim timpul necesar pentru a colabora la diferite activitãþi legate de liturgie în parohie: participarea la cor, curãþenia ºi întreþinerea lãcaºului de cult, îngrijirea veºmintelor preoþeºti, supravegherea Bisericii ºi a altarului în zilele de

odihnã ºi sãrbãtoare, participarea la rugãciunea Bisericii: breviarul. Încã de la înfiinþarea Companiei noastre, fondatoarea Maria Motta ºi primele surori au pus mare accent pe rugãciunea zilnicã a Laudelor ºi Vesperelor ºi pe participarea zilnicã la sfânta Liturghie. Urmând exemplul lor, chiar dacã nu trãim într-o comunitate avem responsabilitatea de persoane consacrate sã ne mãrturisim credinþa ºi implicit „sã zidim” în cel de-al III-lea mileniu, sã zidim Biserica vie dupã puterile noastre.

A fi misionar – este o obligaþie a oricãrui creºtin, o îndatorire pentru orice om botezat. Ce înseamnã aceasta?

Nu neapãrat a pleca în þãri îndepãrtate, ci a fi misionari acolo unde ne aflãm, în sensul de a asculta ºi primi cu încredere îndemnurile Duhului Sfânt ºi a redescoperi în noi focul misiunii încredinþate la Botez, care face sã se nascã în noi iubirea care sã se reverse asupra celor din jur. Meditând asupra acestui aspect al vieþii noastre spirituale, nu putem sã nu ne amintim cã dorinþa cea mai arzãtoare a patroanei noastre era aceea de a deveni misionarã ºi pentru cã sãnãtatea ei ºubredã nu i-a permis sã poatã pleca în þãri îndepãrtate, s-a folosit de posibilitatea de a se ruga mult pentru misionari, ba chiar a practicat adopþia spiritualã a unui preot misionar pe care nu l-a cunoscut personal. Iatã o pildã convingãtoare de responsabilitate a persoanei consacrate, care prin credinþã ºi rugãciune intensã contribuie la zidirea Bisericii, poporul lui Dumnezeu.

13

Pe aceastã cale, dupã modelul patroanei noastre, urmând exemplul celor care au fost înaintea noastrã, cerând mereu ajutorul Fecioarei Maria, sã ne simþim unite în rugãciune pentru a-l primi pe Duhul Sfânt în „cenacolul” Institutului nostru, în „cenacolul” parohiilor noastre, al caselor noastre. Astfel vom reuºi sã parcurgem „calea cea micã”, care duce la mântuirea proprie ºi a celor pe care-i întâlnim pe cale.

Despre apostolatul nostru – Responsabilitatea Institutului este promovarea slavei lui Dumnezeu ºi sfinþirea fiecãrei persoane care face parte din Companie ºi a celor din jur „trãind secularitatea consacratã” (papa Paul al VI-lea) fãcând bine tuturor, cultivând virtuþile. Fondatorul Companiei, Mons. Bacciarini le atrãgea atenþia primelor surori cã, pe lângã apostolatul pe care-l desfãºurau în diecezã, scopul înfiinþãrii acestui institut este ºi acela de „a-i

oferi lui Isus un grup de suflete care sã-l iubeascã pe Cel pãrãsit de oameni printr-o viaþã de mare unire cu El”.

Acest îndemn este valabil ºi pentru noi, cele de astãzi când vedem în jurul nostru cum Isus este îndepãrtat tot mai mult din viaþa oamenilor. Întreaga noastrã viaþã sã fie o strãdanie permanentã de a ne sfinþi cerând sprijin ºi ajutor de la Domnul, însuºindu-ne îndemnurile superioarei noastre Maria Teresa Candian ºi ale asistenþilor spirituali. Astfel rãmânem fidele vocaþiei noastre, purtând în inimi responsabilitatea de persoane consacrate, aceea de a crede ºi a contribui în mãsura posibilitãþilor noastre la zidirea Împãrãþiei lui Dumnezeu în lumea de azi.

Elena Matei (Bacãu)

14

Calea cea micã

Nr. 26

• ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI •

Întâlnirea naþionalã

Surorile Institutului Secular „Sfânta Tereza a Pruncului Isus” din România s-a au întâlnit în ziua de 5 aprilie 2014, la casa „Sfântul Iosif” din Iaºi, pentru o zi de reculegere pe tema „Mãrturisirea ºi rãspândirea carismei vocaþiei noas tre seculare”.

Au fost prezenþi Maria-Tereza Candian, directoarea institutului, împreunã cu pr. George Paºtiu, asistentul spiritual al institutului pentru surorile din România,veniþi de la Lugano, din Elveþia.

Ziua a debutat cu cântarea Laudelor, dupã care pr.

Georgio Paºtiu a conferenþiat despre „Mãrturisitori ai lui Isus Înviat, speranþa lumii”. În continuare, Mariana Cornea (Huºi) a vorbit despre felul cum se poate „A fi martore ale iubirii lui Dumnezeu în lume”, iar Ecaterina Hanganu (Iaºi) a prezentat, prin mai multe pilde ºi exemple despre rãspândirea carismei noastre seculare „Însufleþind ºi aducând mãrturie caritãþii”.

Dupã o scurtã pauzã, Elena Matei (Bacãu) a încheiat lucrãrile printr-o conferinþã care ne aminteºte despre „Responsabilitatea persoanelor consacrate: a crede ºi a zidi”, „trãind secularitatea consacratã” (Papa Paul al VI-lea, 1980).

O scurtã intervenþie a avut ºi pr. Anton Despinescu, asistentul spiritual al terezinelor din Iaºi, care le-a încurajat pe toate terezinele sã continue pe drumul vocaþiei alese ºi sã porneascã în larg sub aureola sfintei Tereza a Pruncului Isus, care a trãit ºi a urmat „calea cea micã”.

Sfânta Liturghie de la ora 11.30 a fost prezidatã de PS Petru Gherghel, alãturi de pr. Alois Fechet (vicar episcopal cu viaþa consacratã), Mons. Benone Farcaº (vicar general al Episcopiei Romano-Catolice de Chiºinãu, Republica Moldova), pr. Benone Lucaci (rectorul Institutului Teologic „Sfântul Iosif” din Iaºi), pr. George Paºtiu (Lugano), pr. Cornel Cadar (consilier cultural la Episcopia Romano-Catolicã, pr. prof. Eduard Soare, vicerector, pr. prof. Cristinel Fodor (Institutul Teologic din Iaºi) ºi alþi preoþi de la diferite comunitãþi din Moldova.

Predica a fost þinutã de pr. Anton Despinescu, iar la finalul Liturghiei PS Petru Gherghel a urat tuturor terezinelor „curaj pentru a aduna cât mai multe petale ºi a forma cât mai multe flori, dupã modelul ºi chemarea sfintei Tereza a Pruncului Isus, ce continuã sã reverse pe pãmânt petale de trandafiri pentru înfrumuseþarea lumii”.

Dupã binecuvântarea finalã, a fost lansat nr. 25 al revistei Calea cea micã . În cele 20 de pagini sunt cuprinse articole dedicate „sfintei Tereza a Pruncului Isus, pildã ºi învãþãtoare”, mesaje la ceas aniversar (25 de numere ale revistei), amintiri despre episcopul Anton Durcovici, precum ºi rubricile permanente: Suflet terezian, ecouri, poezii ºi rebus.

Dupã masa de prânz s-a recitat Rozariul, apoi s-au cântat Vesperele ºi cântece dedicate sfintei Fecioare Maria ºi sfintei Tereza. Ziua de reculegere s-a încheiat la ora 16.00. „Am înþeles cã iubirea cuprinde toate vocaþiile, cã iubirea este totul, cã ea îmbrãþiºeazã toate timpurile ºi locurile”. (Sfânta Tereza a Pruncului Isus, Ms.B, 3 v) Teodora Pantazi (Iaºi)

septembrie 2 014

Calea cea micã

15

• ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI •

Terezine la beatificarea ep. Anton Durcovici

Peste 75 de terezine din Dieceza de Iaºi, din Transilvania ºi de la Câmpina au participat împreunã Tereza Candian, superioara Institutului cu Maria-T Secular „Sfânta Tereza a Pruncului Isus” ºi cu pr.

Georgio Paºtiu, de la Lugano, la Liturghia de beatifi care a episcopului martir Anton Durcovici în ziua de sâmbãtã, 17 mai 2014, pe stadionul municipal din Iaºi.

Dupã ce s-au rugat peste 20 de ani pentru ca episcopul lor sã fie ridicat la cinstea altarelor, credincioºii din Dieceza de Iaºi au trãit cu mare bucurie împlinirea acestei dorinþe. Nãscut la Bad-Deutsch Altenburg, în Austria, episcopul de Iaºi a preferat martiriul în locul lepãdãrii de credinþã ºi de Vatican. În timpul sfintei Liturghii, cardinalul Angelo Amato a citit scrisoarea de beatificare semnatã de Sfântul Pãrinte papa Francisc, la cererea Preasfinþitului Petru Gherghel, iar episcopul nostru martir Anton Durcovici a fost declarat fericit. Imediat dupã ce s-a citit biografia episcopului martir, a fost dezvelitã icoana sa ºi toþi pelerinii au aclamat prin cântare: Amin, Amin, Amin. Imnul dedicat noului fericit a rãsunat în tot stadionul, iar ecoul s-a rãspândit în toatã Moldova, în toatã þara ºi, prin internet ºi televiziune, chiar pânã în Austria, þara sa de baºtinã. Pe parcursul întregii Liturghii, corul dirijat de pr. prof. Eduard Soare, care a mobilizat peste 400 de persoane din parohii diferite ºi acompaniat de instrumente muzicale, a animat întreaga cântare.

La altar a fost adusã relicva fericitului martir (testamentul sãu). Aceasta a fost însoþitã de o strãnepoatã de-a episcopului, Ingrid Gale, de o parte, ºi de Eduard Lisacovschi, fostul ministrant al actualului fericit, Anton Durcovici, de cealaltã parte. Lumânãrile purtate, pe lângã literele alfa ºi omega scrise în alfabetul grecesc aveau drapelele þãrii de origine ºi al þãrii în care a slujit ºi a trecut la cele veºnice episcopul martir, împreunã cu data naºterii ºi a morþii. Pe lumânarea pascalã era vizibil mielul în spatele unor gratii. În stânga altarului strãjuia icoana de

la Cacica, iar în fundalul altarului dominau icoana cu bunul pãstor ºi culorile alb, galben. În mesajul sãu, cardinalul Angelo Amato, dupã ce a arãtat cã Biserica a fost mereu persecutatã în perioada comunistã ºi cã cei persecutaþi „au învins monstrul rãului prin iertare, rãspunzând la urã cu iubire”, a vorbit despre personalitatea noului fericit, prin exemple luate din viaþa episcopului martir. Papa Francisc l-a numit „pãstor plin de zel, apostol al adoraþiei euharistice ºi mãrturisitor eroic al comuniunii cu scaunul lui Petru”.

Cardinalul a mai spus: „Prin beatificarea episcopul Anton Durcovici s-a aprins încã o stea pe bolta cereascã a martirilor lui Cristos”.

La aceastã sfântã Liturghie au participat 25 de episcopi ºi peste 500 de preoþi care au stat în jurul celor doi cardinali (Angelo Amato ºi Lucian Mureºan) ºi al nunþiului apostolic în România (Francisco-Javier Lozano).

La sfârºitul Liturghiei, PS Petru Gherghel a mulþumit episcopilor, preoþilor, credincioºilor din þarã ºi din strãinãtate, autoritãþilor civile ºi celor care au contribuit la buna desfãºurare a evenimentului. A mulþumit, de asemenea, ºi ÎPS Teofan, mitropolit al Moldovei ºi Bucovinei, prezent la sãrbãtoare. În seara zilei de 17 mai 2014, în catedrala romano-catolicã „Sfânta Fecioarã Maria, Reginã” din Iaºi, a avut loc un concert omagial în cinstea fericitului Anton Durcovici, concert susþinut de corul de tineri Juvenes Ecclesiae al catedralei, care a interpretat Missa Criolla.

Maria-Tereza, directoarea generalã, împreunã cu pãrintele Georgio Paºtiu, au participat a doua zi la Liturghia de mulþumire de la catedrala catolicã „Sfânta Fecioarã Maria Reginã”, din Iaºi, dupã care au depãnat amintiri despre rãposatul preot Abelardo Lobato cu nunþiul papal de la Bucureºti.

Pentru toate terezinele aceastã zi a fost o nouã invitaþie la a preþui mai mult credinþa, perseverenþa, speranþa ºi dragostea pentru Cristos. A fost ºi o chemare la a ne ataºa de Dumnezeu cu toatã fiinþa, cãci „Fericit poporul al cãrui Dumnezeu este Domnul”.

Teodora Pantazi

16

Calea cea micã

Nr. 26

• ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI •

Exerciþii spirituale

La Institutul Teologic „Sfântul Iosif” din Iaºi, în perioada 3-6 iulie 2014, un grup de 85 de terezine din toatã þara alãturi de directoarea generalã, MariaTereza Candian (din Lugano, Elveþia), a participat la exerciþiile spirituale anuale, sub îndrumarea pãrintelui Cristinel Fodor, profesor la acest institut.

Sfinþii nu au cerut drepturi de la Dumnezeu, ei s-au bazat doar pe umilinþã. Isus este „nebun de iubire”; el s-a umilit pânã la moarte.

A fi umil înseamnã sã acceptãm greºelile aproapelui, sã ne pãstrãm simplitatea ºi pacea, sã fim ascultãtori ºi sã ne iubim unii pe alþii.

Meditaþiile susþinute de douã ori pe zi au fost completate de reflecþii ºi meditaþii individuale sau în grup, recitarea Rozariului, colocvii ºi spovezi, adoraþie la preasfântul sacrament ºi sfânta Liturghie.

Tema a fost: „Doamne, mai cautã-mã o datã!”

Meditaþiile au fost de douã ori pe zi ºi firul roºu al acestei teme se regãseºte în sfânta Evanghelie ºi împãrþitã în mai multe subtitluri: 1. În introducere s-a subliniat rolul terezinelor în Bisericã ºi în societate, dar ºi despre femeile care îl iubesc pe Dumnezeu dupã modelul sfintei Tereza a Pruncului Isus; 2. Am încredere (Femeia cu hemoragie, Lc 8,43-48); 3. Umilinþa (Femeia canaaneancã, Mt 15, 21-28); 4. A uita de sine: slujire (Soacra lui Petru, Lc 4, 38-39); 5. Iubire, delicateþe (Femeia cu vasul de alabastru, Mt 26, 6-13); 6. Alegerea ºi rolul directorului spiritual în viaþa de credinþã ºi slujire; 7. Tristeþea lipsurilor (In 2,3).

Bobiþele de ploaie care ne-au spãlat de gândurile cu care am plecat de acasã, a fãcut ca sufletul nostru sã se înalþe spre soarele ascuns dupã nori, spre Isus care zilnic ne zâmbea cu braþele larg deschise de pe impresionanta cruce din capela Institutului.

Roua dimineþii ºi soarele binevoitor din zilele urmãtoare a purtat surorile tereziene în rugãciune ºi meditaþie pe

aleile parcului plin de brazi argintii ºi cu gingaºi trandafiri.

Urmau apoi recitarea Laudelor ºi celelalte activitãþi programate.

Totul a fost minunat ºi, mai ales, o bunã ºi eficientã întâlnire, în tainã, cu Isus care a vorbit cu iubire fiecãreia dintre noi ºi ne-a fãcut sã creºtem în credinþã, rugãciune, iubire ºi speranþã.

Pr. Anton Despinescu ne-a însoþit în toate aceste zile de meditaþii ºi de har. Decan de vârstã ºi cu o vastã experienþã spiritualã ne-a îndemnat la rugãciune, care este cheia tuturor harurilor ºi rezolvarea golurilor din suflet.

Sâmbãtã, 5 iulie, am avut parte de o plãcutã ºi mare surprizã: Preasfinþitul Petru Gherghel, episcop de Iaºi, s-a rugat împreunã cu noi ºi a prezidat sfânta Liturghie de la ora 12.00. Înainte de binecuvântarea finalã ne-a urat har ºi înþelepciune pentru a-l sluji în continuare pe Cristos ºi Biserica.

Purtând în sufletele noastre toate aceste zile de har, de binecuvântare ºi de speranþã cã Dumnezeu, Maica Domnului ºi patroana noastrã, sfânta Tereza a Pruncului Isus ne va da puterea ºi toatã iubirea de a înainta în slujire ºi în viaþã cu pace, bucurie ºi bunãtate.

La sfârºitul acestor zile de har ºi reculegere putem spune împreunã cu patroana noastrã, sfânta Tereza a Pruncului Isus: „Vocaþia mea este iubirea!... În inima Bisericii, Mama mea, eu voi fi iubirea!”

Mulþumim din suflet lui Dumnezeu, Fecioarei Maria, sfintei Tereza, patroana noastrã spiritualã, pãrintelui predicator - prof. Cristinel Fodor, rectorului Institutului Teologic - pãrintele profesor dr. Benone Lucaci ºi vicerectorului, - pr. Eduard Soare, întregii conduceri ºi nu în ultimul rând directoarei noastre, Maria-Teresa, care a venit de la Lugano ºi a participat alãturi de noi la aceste zile pline de spiritualitate, de liniºte ºi de har pe care le-a simþit fiecare terezinã prezentã.

Rezumatul conferinþelor au fost prezentate la Radio Maria de cãtre Teodora în cadrul emisiunii „În direct, alãturi de tine” coordonate de Claudia Toth, din 9 iulie 2014 ºi expuse pe site-ul terezine.ro.

Teodora Pantazi (Iaºi)

septembrie 2 014

Calea cea micã

17

• ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI •

Zile de reculegere – zile de har

Umilinþa , virtutea care ne înalþã sufletele

Am trãit din nou împreunã un timp binecuvântat, încãrcat de haruri, de care fiecare dintre noi beneficiazã din plin. Da, este o adevãratã binecuvântare a trãi împreunã când existã diversitãþi de temperamente ºi lipsuri. Pentru aceasta îi aducem mulþumire lui Dumnezeu pentru calea pe care ne aflãm ºi ne-a oferit posibilitatea de a trãi asemenea momente. Este cunoscut faptul cã Dumnezeu moduleazã sufletele cu crucea. El s-a folosit mereu de viaþa de comunitate pentru a perfecþiona sufletele ºi a le face sfinte.

Când vrem sã ne verificãm dacã suntem pe calea perfecþiunii, a adevãratei ºi solidei perfecþiuni trebuie sã ne reculegem în faþa lui Dumnezeu, sã ne examinãm asupra felului în care ne purtãm în diferite momente dificile ale vieþii. Pãrintele predicator, prof. Cristinel Fodor ne-a ajutat în acest sens. A reuºit în modul cel mai strãlucit sã o facã conducându-ne cu mãiestrie gândirea, unde în altã parte, decât pe calea Sfintei Scripturi pentru a descoperi ºi a medita profund asupra voinþei Domnului nostru Isus Cristos. Am înþeles din felul în care ne-a prezentat pãrintele problemele cã dacã vom ºti ºi vom înþelege cã este necesar ca în fiecare zi, în orice acþiune a noastrã, sã ne stabilim bine intenþia ce ne-o inspirã Duhul Sfânt ºi acþionând în acest mod, atunci acel mod va deveni modul nostru de a fi ºi anume acela de a oferi lui Dumnezeu fiecare rugãciune, fiecare faptã bunã, fiecare bucurie sau suferinþã. Unor astfel de suflete Domnul le deschide calea spre o autenticã unire cu el. În numele tuturor surorilor participante la aceste exerciþii spirituale exprim bucuria ºi mulþumirea de a ne întoarce acasã mai îmbogãþite sufleteºte. Ne vom strãdui sã înaintãm în viaþa spiritualã prin practicarea virtuþilor.

Nimeni dintre noi nu are pretenþia de a nu greºi niciodatã.

Dar dacã vom reuºi sã ne purtãm bine, sã surâdem, sã tãcem sau sã vorbim cu dezinvolturã chiar ºi atunci când sufletul se rãzvrãteºte, putem fi sigure cã ne aflãm pe calea perfecþiunii. Ceea ce conteazã mai mult este faptul sã existe efortul de a depãºi acele momente dificile în orice situaþie ne-am afla. Puþin câte puþin, cu ajutorul harului lui Dumnezeu, ajungem sã ne învingem pe noi înºine ºi sã practicãm acea iubire care, pe de o parte, ne face viaþa frumoasã, iar pe de altã parte este ca un ascensor care ne duce la perfecþiune.

Se cuvine sã aducem aceleaºi mulþumiri pr. Despinescu care ne-a însoþit în aceste zile ºi ne-a punctat cu discreþie calea pe care trebuie s-o alegem clipã de clipã.

Directoarei noastre, Maria-Tereza îi mulþumim din suflet pentru cã ºi anul acesta, ca o adevãratã mamã, s-a îngrijit ºi ne-a oferit posibilitatea sã participãm în numãr atât de mare ºi sã beneficiem de aceste exerciþii spirituale. Îl rugãm pe Dumnezeu sã o rãsplãteascã cum ºtie el mai bine pentru tot ceea ce face pentru noi ºi anume: mai mult decât cã se îngrijeºte sã progresãm din punct de vedere spiritual, dar iatã cã este al doilea an când participã alãturi de noi la exerciþii spirituale.

Vã mulþumim tuturor ºi vã rugãm sã primiþi recunoºtinþa ºi afecþiunea noastrã.

Elena Matei (Bacãu)

Cel mai important moment pentru mine la aceste exerciþii spirituale a fost adoraþia Preasfântului Sacrament.

Aceste clipe au fost de o trãire interioarã profundã pentru cã am avut privilegiul de a-mi prezenta viaþa cu micimea ºi slãbiciunile ei lui Cristos, care o transformã ºi o înalþã la lumina harului.

Alte momente emoþionante au fost învãþãturile pãrintelui Cristinel Fodor care, prin cuvinte simple ºi pline de har, a reuºit sã ajungã la inima mea ºi m-a chemat la reflexie asupra vieþii. Ne-a relatat exemplul femeilor sfinte din Evanghelie care au trãit cu delicateþe, silenþioase, dar care au slujit lumea ºi pe Cristos cu curaj, umblând pe vârful degetelor pentru a nu fi observate.

Aceastã þinutã moralã am descoperit-o în activitatea surorilor de la Seminarul Teologic din Iaºi. Ele ne-au pregãtit camerele, apoi bucatele cu acurateþe ºi bun gust, dar erau de negãsit pentru a le mulþumi dupã fiecare masã.

Am admirat tot personalul începând cu seminariºtii care ne-au ajutat la cazare, ºi pânã la rector, pãrintele profesor dr. Benone Lucaci, dovedind bunãtate, bunãvoinþã, umilinþã ºi o disponibilitate extraordinarã.

Petrecând trei zile în acest ambient mi-a dat seama cã existã ºi o altã lume ascunsã care strãluceºte în lumina lui Cristos. M-am simþit într-un colþ de rai atât în interiorul seminarului, cât ºi în grãdinile imense care-l înconjoarã, o naturã care te apropie de Dumnezeu.

Dupã aceste zile de îmbogãþire spiritualã, reflectând mai mult, am înþeles cã unde domneºte Isus ºi Fecioara Maria, raiul începe pe pãmânt. „Domnul îºi va revãrsa binecuvântarea ºi pãmântul ºi va aduce roadele sale” (Ps 85/84,13) Antal Maria (Bacãu)

18

Nr. 26

Calea cea micã

• ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI •

Încrederea în Dumnezeu Scopul participãrii mele la toate exerciþiile spirituale este de a-mi mãri credinþa în Dumnezeu ºi încrederea faþã de cei din jur.

Din meditaþiile pãrintelui predicator am înþeles cã încrederea în Domnul se poate realiza prin citirea ºi meditarea cuvântului sãu, dar ºi prin practicarea virtuþilor revãrsând zi de zi iubire faþã de semenii noºtri.

Pacea sufleteascã pe care am acumulat-o în cadrul acestor zile de reculegere aº vrea sã mã susþinã ºi sã mã întãreascã în toate activitãþile mele pe care le voi desfãºura în urmãtoarele zile.

Doresc tuturor terezienelor ºi mie încredere în Dumnezeu, curaj, echilibru spiritual ºi pace sufleteascã.

Mariana (Huºi)

Doamne, mã încred în tine!

Mereu mi-am pus întrebarea: ce vrea Dumnezeu de la mine? Ce vrea sã facã cu viaþa mea?

Apartenenþa la acest institut secular ºi participarea la exerciþiile spirituale mã face în fiecare an sã-mi dau rãspunsul la toate întrebãrile, la toate îndoielile sau dubiile din mintea mea. Persoanele cu care ne întâlnim, atmosfera în care se desfãºoarã exerciþiile, tematica abordatã în fiecare an, mã umple de Duhul Sfânt, mã transformã ºi mã liniºteºte. Urmând exemplul ºi spiritualitatea sfintei Tereza a Pruncului Isus doresc din ce în ce mai mult sã fiu o adevãratã ºi fidelã fiicã a lui Dumnezeu ºi prietena lui Isus Cristos.

Mulþumesc din suflet pãrintelui Cristinel Fodor, Mariei Tereza ºi tuturor celor care au fãcut posibile desfãºurarea acestor minunate zile de har ºi comuniune petrecute la Iaºi.

Monica Patraº (Vaslui)

Pe urmele fiului meu Exerciþiile spirituale au fost rodnice pentru sufletul meu. Am trãit clipe de bucurie, de mari ºi minunate emoþii ºi chiar lacrimile ºi-au fãcut apariþia pe obraji. Cu ceva timp în urmã îl rugam pe sfântul Iosif, patronul acestui seminar, sã mijloceascã pentru fiul meu care se pregãtea sã devinã preot. Astãzi am avut ocazia sã-i mulþumesc chiar aici în capelã pentru harul primit. De asemenea, patroanei noastre ºi a acestui institut teologic, sfânta Tereza a Pruncului Isus, îi mulþumesc ºi îi încredinþez întreaga mea familie.

Mulþumesc tuturor organizatorilor, mai ales MarieiTereza, pãrintelui rector ºi nu în ultimul rând pãrintelui predicator, prof. Cristinel Fodor care ne-a îngãduit ºi ne-a purtat pe urmele femeilor slujitoare din Evanghelie. Am trãit momente unice atunci când m-am simþit ºi eu o neînsemnatã studentã la teologie.

Francisca Catargiu ºi Eugenia Ciobanu (Poiana Micului, Suceava)

Emoþiile au fost atât de mari încât lacrimile îmi cãdeau cu repeziciune pe obraji. Domnul a fãcut ca organizatorii sã mã teleporteze chiar în camera în care cu mai mulþi ani în urmã fiul meu se pregãtea sã ajungã preot.

Aceste zile de reculegere mi-au umplut sufletul cu mii de haruri îngereºti ºi pot sã afirm zi de zi, ceas de ceas cã sunt o terezinã ºi o mamã fericitã ºi binecuvântatã de Dumnezeu. „Tu eºti Dumnezeul meu, pe tine te laud; Dumnezeul meu, pe tine te preamãresc”. (Ps 118/117, 28) Carolina Bucur (Poiana Micului, Suceava)

septembrie 2 014

Calea cea micã

19

Te-am atins, Doamne!

Isus a spus: „Cine m-a atins?” Noi, Doamne, terezinele din România, sub îndrumarea pãrintelui predicator, Cristinel Fodor, în aceste zile de exerciþii spirituale. Noi am încercat sã lãsãm la picioarele lui Isus toate neajunsurile vieþii, toate pãcatele ºi tot ceea ce ne întristeazã uneori. În acelaºi timp, vrem sã-þi mulþumim cã ne-ai ajutat sã ajungem în acest minunat ºi binecuvântat loc. Personal, eu doresc ca harul tãu sã pãtrundã în sufletul meu, iar dragostea care mi-o porþi sã nu înceteze niciodatã. Sunt fericitã cã mi-ai dat acest privilegiu ca sã te ating în sacramentul Spovezii ºi al Euharistiei. Ajutã-mã, Isuse, sã ajung alãturi de tine în patria cereascã ca sã te laud împreunã cu mama ta preasfântã, Fecioara Maria, ºi de patroana noastrã protectoare, sfânta Tereza a Pruncului Isus!

Lãudat sã fie Isus, Maria ºi Tereza, în veci!

Gabriela Popescu (Huºi)

Iubire ºi umilinþã Aceste exerciþii spirituale au fost pentru mine o onoare, un privilegiu, un nou început în viaþa mea. De fapt, când am sosit aici, scopul meu a fost unul singur ºi sigur, sã caut cu adevãrat cine am fost, cine sunt ºi cine aº vrea sã fiu în viitor, cu ajutorul lui Dumnezeu. Mare este puterea ta, Doamne, ºi rânduiala ta pentru mine, în aceste zile!

Doresc sã laºi sã lucreze în mine harul tãu cel frumos ºi sfânt, sã mã ajuþi pas cu pas sã mã dezbrac de haina mea cea veche, plinã de întrebãri fãrã rãspuns, plinã de îndoieli.

Fã-mã, Isuse, sã îmbrac o hainã nouã, imaculatã în care sã-mi gãsesc identitatea!

Tot ce am trãit aici, tot ce am respirat aici a fost pentru mine un dar imens, primit din cer, gratis, pe care va trebui nu numai sã-l admir de la distanþã; va trebui sã-l alimentez, sã-l prelucrez, sã-l ºlefuiesc în permanenþã; sã-l fac sã trãiascã în mine oriunde ºi oricând.

Toate meditaþiile pãrintelui Cristinel Fodor m-au captat atât de mult, încât mi-aº fi dorit sã nu se mai termine niciodatã; m-au þinut „þintuitã” atunci când se vorbea despre umilinþã, despre simplitate ºi ascultare, despre iubire ºi speranþã, despre uitarea de sine ºi despre slujire.

Pentru mine aceste teme ºi nu numai, vor rãmâne ca o sintagmã, le voi pãstra în inima mea ca pe cea mai mare cucerire. Doresc din tot sufletul sã le transmit ºi celor din jurul meu, copiilor ºi persoanelor cu care voi interacþiona la locul de muncã despre aceastã vie experienþã care ma apropiat atât de mult de Dumnezeu. Împreunã cu psalmistul îmi place sã cânt: „Îl iubesc pe Domnul, pentru cã ascultã glasul rugãciunii mele…” (Ps 116/114-115,1).

Tereza Eva (Sãbãoani)

Umilinþã, încredere, iubire „… dacã n-aº avea iubire, n-aº fi nimic”. (Cor 13,2) Mica Tereza se considerã un „fir de nisip” faþã de sfinþii pe care îi vedea precum cei mai înalþi munþi. Isus este primul care s-a umilit pentru noi. Dacã el, Dumnezeu fiind, a fãcut-o ºi o face în fiecare clipã necondiþionat, noi de ce sã nu fim în stare sã ne umilim în problemele zilnice?

Avem nevoie de încredere totalã în milostivirea lui Dumnezeu.

Nu este uºor în lumea de astãzi, mai ales pentru noi, terezinele care suntem în lume, dar trebuie sã fim mereu modele de credinþã. E necesar sã conºtientizãm cã numai prin încredere, umilinþã, iubire ºi slujire creºtem în viaþa noastrã spiritualã. Trebuie sã dobândim o încredere deplinã ºi fãrã limite în Sfânta Treime ºi sã ne dãruim cu totul slujirii lui Cristos, Bisericii ºi aproapelui.

Iubirea este cea mai mare virtute teologalã. ªtim cã dragostea lui Dumnezeu faþã de oameni, ºi nu în ultimul rând, faþã de fiecare dintre noi, este fãrã margini.

Conºtiente de acest fapt, am meditat ºi ne-am rugat sã putem ajunge cu umilinþã la aceastã iubire necondiþionatã.

La aceste exerciþii spirituale am învãþat cã numai în mâinile lui Dumnezeu este viaþa noastrã, cã trebuie sã ne umilim, sã avem încredere ºi sã ascultãm cuvântul divin pentru cã suntem iubite de Isus. Avem datoria de a transmite iubirea lui Dumnezeu prin slujire ºi dãruire. Fericita Tereza de Calcuta spunea: „Nu conteazã câte lucruri faci, ci câtã iubire pui în ceea ce faci”.

Pãrintele predicator, prof. Cristinel Fodor ne-a sfãtuit sã dãruim celor din jurul nostru ceea ce au nevoie la momentul potrivit: un cuvânt bun, o încurajare, un sfat sau un ajutor material.

Fãrã iubire, credinþã ºi speranþã nu este nimic. La sfârºitul vieþii noastre examenul suprem va fi despre iubire.

Terezinele din Oneºti

20

Nr. 26

Calea cea micã

„Cât este de frumos sã-l lãudãm pe Domnul” La aceste exerciþii spirituale am aflat multe lucruri despre umilinþã, încredere în Dumnezeu, despre uitarea de sine ºi despre slujire. În toate aceste zile de har ºi binecuvântare am simþit pentru prima datã cum sufletul meu se înalþã cu mai multã pietate spre cer. M-am rugat ca bunul Dumnezeu sã mã ajute sã pun în practicã tot ce am ascultat ºi sã transmit celor din jurul meu tot ce am redescoperit alãturi de pãrintele Cristinel Fodor. Imaginea femeilor din Evanghelie mi-a trezit dorinþa de a sluji ºi iubi în tainã. M-am îmbogãþit spiritual, m-am rugat ºi l-am adorat pe Isus cu evlavie ºi dãruire.

Pentru toate aceste zile pline de spiritualitate mulþumesc gazdelor care au fost foarte primitoare, mulþumesc pãrintelui predicator pentru munca depusã pentru a ne îmbogãþi credinþa, ºi mai ales directoarei noastre, MariaTereza, cã ne-a însoþit cu zâmbet ºi bunãvoinþã în acest seminar. „Cât este de frumos sã-l lãudãm pe Domnul…

Cât de mari sunt lucrãrile tale, Doamne, ºi cât de adânci sunt gândurile tale!” (Ps 92/91,1.6) Þigãnaºu Emilia (Huºi)

La poarta Raiului Lumina Sfintei Treimi ne-a bucurat încã de la intrarea în parcul cu brazi argintaþi, la Institutul Teologic din Iaºi.

Focul sacru ne-a cuprins inimile fãcându-le disponibile pentru ascultarea cuvintelor sfinte despre iubire, iertare, predicarea adevãrurilor din Evanghelie, importanþa privilegiului de a fi tereziene, bucuriile bãtrâneþii, lupta cu golurile din suflete pe care ni le-a spus cu mult har pãrintele prof. Cristinel Fodor, care ne-a fost un minunat îndrumãtor pe calea spiritualã.

Am simþit un fior inexplicabil, dar binecuvântat; am simþit cã aºa este ºi la poarta raiului.

Cu sfaturi minunate ne-a însoþit ºi pr. Anton Despinescu, care nu ne-a lãsat singure în zilele de reculegere asemenea unui înger sfânt.

Luãm cu noi puterea ce ne-a fost transmisã, de a fi o mare ºi solidã familie, în care mai presus de orice trebuie sã domine comuniunea ºi iubirea, daruri ale Duhului Sfânt , iar pe steagul nostru sã scriem: slujim pe Cristos ºi Biserica! sã scriem cu petale de trandafiri albi ai sfintei Tereza a Pruncului Isus.

Iulia-Ioana (Iaºi)

Zile de har, zile de reculegere „Aratã-mi, Doamne, calea orânduirilor tale ºi o voi urma pânã la sfârºit”. (Ps 119/118, 33) La începutul lunii iulie, terezinele din întreaga þarã au avut bucuria de a merge alãturi de pãrintele predicator, profesor Cristinel Fodor, pe „calea orânduirilor” lui Dumnezeu. În afarã de lumina divinã, de bucuria ºi cãldura cu care am fost primite m-a impresionat, în mod special, locaþia în care s-au desfãºurat reculegerile. Pentru multe dintre noi, mame, surori, rude ale preoþilor care ne îndrumã astãzi, noi creºtinii, din cele douã dieceze de Iaºi ºi Bucureºti bucuria a fost nemãrginitã.

Am vãzut terezine plângând, mame ale preoþilor care au învãþat, au studiat, s-au format ºi s-au deschis spre Dumnezeu în acest institut teologic. A fost o premierã în viaþa lor de a cãlca pe urmele copiilor, de a dormi în camerele lor, de a se ruga în capela lor frumoasã ºi primitoare, acolo unde Isus ne-a primit pe toate cu braþele deschise, cu iubire ºi generozitate.

Terezinele din institutul secular primesc în rândurile lor persoane necãsãtorite, dar ºi vãduve care vor sã se dedice slujirii lui Cristos ºi Bisericii.

Din meditaþiile pãrintelui predicator nu puteau sã lipseascã iubirea, recunoºtinþa, dar ºi bãtrâneþea, boala, moartea, examenul suprem al vieþii.

Nici cã se putea o mai bunã pregãtire! „Orânduirile tale le voi urma pânã la sfârºit…” (Ps 118, 33).

Maria-Emanuela (Câmpina)

septembrie 2 014

Calea cea micã

21

Exerciþii spirituale cu gust de „lapte ºi miere” Cacica: Un colþ de rai cu Maica Domnului Mã simt copleºitã de iubirea lui Dumnezeu ºi-i mulþumesc pentru timpul plin de har, de rugãciune ºi de binecuvântare petrecut la Institutul Teologic „Sfântul Iosif” din Iaºi.

Un vas ales de Dumnezeu, ales de veºnicie, umplut de haruri îngereºti ºi înþelepciune, pãrintele predicator, Cristinel Fodor a pictat în inimile terezienelor, prin lumina Duhului Sfânt cel mai frumos tablou: Iubirea.

Doamne, învaþã-mã sã iubesc mai mult ºi mai bine!

Doamne, dã-mi putere de a vãrsa ºi celor din jurul meu acest urcior plin de „lapte ºi miere”!

Eugenia Blânda (Huºi)

Sfinþenia este dorinþa mea

În perioada 24-27 martie 2014, un grup de ºapte terezine (Ana Frâncu ºi Maria Cojan din Bacãu, Ildiko ºi Lilica din Oneºti, Elisabeta Vasile, Margareta Brãnici ºi Gabriela Popescu din Huºi ) au participat împreunã cu terezinele din Lugano la exerciþiile spirituale ce s-au þinut în Casa Centralã, predicator fiind pr. Cristinel Fodor, profesor la Institutul Teologic „Sfântul Iosif” din Iaºi. Tema a fost: „Doamne, cautã-mã încã o datã”.

Firul roºu al meditaþiilor a fost iubirea. Ca sã putem trãi carisma institutului nostru: „Slujirea lui Cristos ºi a Bisericii”, se cere ca noi, terezinele, asemenea sfintei Tereza a Pruncului Isus, patroana noastrã, sã fim iubire!

Exerciþiile ne ajutã sã creºtem spiritual, sã ne transformãm, sã avem curaj sã ne trãim vocaþia. Modele avem în Biblie, în sfinþi ºi nu în ultimul rând în unele persoane din jurul nostru care, cu ajutorul Duhului Sfânt, trãiesc ºi merg pe „calea cea micã”.

Nu este de ajuns sã spunem vreau: sã fiu bunã, sã ajut, sã iubesc, ci sã avem o dorinþã care sã ne depãºeascã, sã ne þinã în viaþã în aºa fel încât programul nostru sã fie Sfinþenia!

Silvia Ambãruº (Bacãu)

În liniºtea serii, Fecioara Maria de la Cacica stãtea de vorbã cu fiecare pelerin, îi încuraja ºi, cu o infinitã iubire, îi binecuvânta. Am venit cu mare bucurie la masa Domnului sã sãrbãtorim Învierea, „Învierea Mariei”, ridicarea ei cu trupul ºi sufletul la cer. Cât de minunat este sã stai atât de aproape de mama cereascã!

Vineri, 15 august, proaspãt încoronatã, buna noastrã mamã ne zâmbea cu drag ºi ne asculta pe toþi cu nespusã rãbdare.

Cât eºti de frumoasã, Marie!

Mii de pelerini au sosit încã de joi, 14 august, la sãrbãtoarea Fecioarei Maria de la Cacica. Terezinele din Iaºi, Huºi, Roman, Bacãu, Poiana Micului, Oneºti ºi Buruieneºti nu au precupeþit ºi ºi-au dat mâna în Piaþa “Sfântul Ioan Paul al II-lea” alãturi de minunata icoanã a Mariei. În rugãciune, cu credinþã, iubire ºi speranþã, am reuºit sã participãm la toate sfintele Liturghii ºi am primit binecuvântarea cereascã.

„Marie, întoarceþi privirea spre noi, noi, fiii tãi!”

Noi toate te iubim ºi îþi cântãm din suflet: „O, Marie, o preadulce mamã România e sub scutul tãu Ascultã ruga celor ce te cheamã ªi-o înalþã sus la Dumnezeu!”

Regina cerului ºi a pãmântului, roagã-te pentru noi!

Teodora Pantazi (Iaºi)

22

Calea cea micã

Nr. 26

Sã devenim martore ale iubirii în mediul în care trãim (urmare din nr. 25) Sfânta Tereza a Pruncului Isus, nu a fãcut minuni ºi nici fapte mari ºi strãlucite, dar a devenit învãþãtoare a „ºtiinþei iubirii”. Iatã cum a înþeles Tereza sã lucreze pentru suflete: s-a aºezat la picioarele Crucii, pentru a primi roua divinã care picura de acolo de sus, ca apoi sã o reverse peste suflete; sau se folosea de un adevãrat schimb de iubire. „Sufletelor le dãdeam sângele lui Isus, iar lui Isus îi dãdeam acele suflete împrospãtate de roua divinã”. (Istoria unui suflet) În poezia „A trãi din iubire” mica Tereza a Pruncului Isus aratã ce înseamnã a trãi din iubire. „A trãi din iubire-i, a da fãrã mãsurã, Fãrã a reclama vreo platã…

Ah! Fãrã sã numãr, dau întreaga-mi fãpturã ªtiind cã de iubeºti, nu calculezi!...

Eu am dat tot...

Nimic nu mai am, doar singura-mi comoarã, A trãi din iubire!”

Sã-nvãþãm de la Isus Cristos, aºa cum au învãþat sfinþii: sã trãiascã doar din iubirea lui Isus ºi pentru Isus în cei de lângã noi. Ultimul lucru pe care ºi l-a dorit sfânta Tereza a fost sã moarã din iubire. Sfântul Francisc din Assisi plângea pentru cã „iubirea nu este iubitã”. Maica Tereza de Calcutta spunea: „Pentru iubirea lui Dumnezeu, nimic nu este mic!”

Iatã ce mai spune sfânta noastrã patroanã, sfânta Tereza a Pruncului Isus: „Vocaþia mea este Iubirea!.. Da! mi-am gãsit locul în Bisericã ºi acest loc, Dumnezeule, tu mi l-ai dat... în inima Bisericii, Maica mea... voi fi iubirea...” (Istoria unui suflet).

Dacã reuºim sã spunem ca ºi sfânta Tereza a Pruncului Isus: „Vocaþia mea este Iubirea, cu siguranþã vom putea fi ºi noi” martore ale iubirii. Motivul iubirii noastre sã fie Dumnezeu, iar mãsura iubirii noastre sã fie „fãrã mãsurã”.

Dacã pânã aici am citat texte din Sfânta Scripturã despre iubirea lui Dumnezeu faþã de oameni, acum oamenii trebuie sã citeascã în inimile noastre acelaºi cuvânt: „iubire”. „Voi sunteþi scrisoarea… cunoscutã ºi cititã de oameni… Cãci este evident cã voi sunteþi Scrisoarea lui Cristos… scrisã nu cu cernealã, ci cu Duhul Dumnezeului Celui Viu, nu pe table de piatrã, ci pe table de carne ale inimilor” (2Cor 3,2-3).

Pentru ca aceastã iubire sã fie mai curatã, mai înaltã, mai preþioasã în ochii lui Dumnezeu, este bine sã citim ºi sã punem în practicã însuºirile iubirii din Scrisoare întâi cãtre Corinteni, cap. 13, a sfântului apostol Paul (Elogiul iubirii).

Iubirea este – „îndelung rãbdãtoare”, suportã cu seninãtate relele primite; - „binevoitoare”, oferã cu generozitate cele bune în schimbul celor rele; - „nu este invidioasã”, pentru cã nu doreºte nimic din aceastã lume; - „nu se laudã, nu se mândreºte” cu bunurile exterioare pentru cã doreºte cu ardoare recompense interioare; - „nu este ambiþioasã”, pentru cã se ocupã de cele interioare; - „nu cautã ale sale”, pentru cã totul este trecãtor; - „nu se mânie”, deºi este provocatã de nedreptãþi; - „nu se rãzbunã”, aºteaptã rãsplata veºnicã, împlinind voinþa lui Dumnezeu; - „nu þine cont de rãul primit”, pentru cã este înrãdãcinatã în iubirea lui Dumnezeu, iubirea suferã ºi cu cât suferinþa este mai mare, cu atât iubirea este mai purã;

- doreºte cu ardoare iubire faþã de toþi (faþã de Dumnezeu ºi faþã de aproapele). „Iubirea se avântã mai presus de puteri, nu vrea sã ºtie de neputinþã, cãci socoteºte cã totul îi stã în putere ºi este îngãduit” (Istoria unui suflet). „…Iubirea lui Cristos ne constrânge pe noi care judecãm cã unul singur a murit pentru toþi…” (2Cor 5,14) ºi trebuie sã ne declarãm martore ale iubirii lui Dumnezeu.

Sã-l rugãm pe Duhul Sfânt sã intre în acþiune, astfel cã flãcãrile iubirii sale sã dea curs angajãrii noastre de iubire în lumea în care trãim, începând chiar din aceastã zi. „Dar azi, sunt mii de amaruri.

Necazul greu se curmã.

Nu vrei, în lumea asta, sã fii tu cea din urmã? ...................................

Sunt rãni neîngrijite, sunt mucuri ce se sting, Batiste-n care lacrimi în tainã se preling, Sunt vãduve bolnave, bãtrâni fãrã putere, Sunt oameni singuratici, lipsiþi de mângâiere, Sunt prunci rãmaºi acasã, cu o mamã în spital, Bolnavi care aºteaptã un salvator semnal.

Se cere, ostenealã ºi jertfã uneori. ªi nopþi de priveghere ºi iarã-ºi muncã-n zori. ...............................................

Sã stai de veghe noaptea la câte-un cãpãtâi, Sã-ntorci cu greu bolnavul, sã-l rabzi ºi sã-l mângâi; Sã-l scoþi apoi la soare ºi sã-i alini amarul.

Nu vrei cu mine „Sorã” sã-þi înfãºori ºtergarul, Sã-i alinãm Cerescului Stãpân Calvarul?

Luaþi cu drag ºtergarul alãturea de Domnul!

Sã nu uitaþi: pe cale, orice lucrare-i bunã; Dar cine ia ºtergarul, acela ia cununa!

(Costache Ioanid) De astãzi Isuse, vom cãuta sã privim pe cei din jur cu ochii tãi, vom vorbi cu buzele tale, vom lucra cu o inimã ca a ta.

Vom cãuta sã îngrijim chipul divin deformat în feþele fraþilor ºi surorilor noastre, feþe desfigurate de foame, feþe dezamãgite de promisiunile politice, feþe umilite ale celor dispreþuiþi, feþe înspãimântate de violenþa zilnicã, feþe de copii ºi adolescenþi chinuiþi, feþe de femei jignite ºi umilite, feþe de bãtrâni obosiþi care nu au condiþii minime, feþe de copii lipsite de iubirea pãrinteascã.

Cristos suferã în fiecare dintre aceºtia ºi aºteaptã suflete care sã-i astâmpere foamea ºi setea; sã le ofere un cuvânt de mângâiere.

Sã oferim timpul ºi rugãciunile noastre în unire cu suferinþele Mântuitorului, pentru a alina pe cei în suferinþã. Sã-i ajutãm sã se apropie de Cristos aºa cum fãceau bolnavii odinioarã ºi vor fi salvaþi, pentru cã Dumnezeu îi iubeºte.

Eu cred cã fiecare are o experienþã a întâlnirii cu Dumnezeu când, Dumnezeu ne-a dãruit iertare , vindecare, milã, într-un cuvânt ne-a iubit. Aºadar sã spunem tuturor care aºteaptã un semn din partea noastrã cã: Dumnezeu este iubire. Este prezent. Cristos este viu. El ne vindecã. Timpul ne sileºte, dar dragostea ne sileºte ºi mai mult. De aceea, te rugãm, Doamne, sã întãreºti consacrarea noastrã cu binecuvântarea ta de a fi fidele slujirii lui Cristos ºi Bisericii, în calitate de „martore ale iubirii” în acest Institut. Doamne, suntem aici… Suntem puþine… dar prima paginã a programului nostru este: sã te consolãm pe Tine cu iubirea noastrã.

Agnesa Husaru (Buhonca, Roman)

septembrie 2 014

23

Calea cea micã

Cântecul meu de azi Viaþa mea e doar o clipã, o orã trecãtoare, Viaþa mea este un moment care îmi scapã ºi care fuge.

Tu o ºtii, o, Dumnezeul meu, pentru a te iubi pe pãmânt, Eu nu am nimic decât ziua de azi.

Ah! Eu te iubesc, Isuse… spre tine sufletul meu nãzuieºte…

Pentru o zi numai rãmâi, dulcele meu sprijin!

Vino sã domneºti în inima mea, dãruieºte-mi surâsul tãu, Doar pentru ziua de azi!

Ce-mi pasã, Doamne, dacã viitorul este întunecat!

Sã te rogi pentru mâine, oh! nu, eu nu aº putea…

Pãstreazã-mi inima purã, acoperã-mã cu umbra ta, Doar pentru ziua de azi!

Eu trebuie sã te vãd curând pe þãrmul etern, O, pilot divin, a cãrui mânã mã conduce!

Pe valurile zbuciumate condu în pace barca mea, Doar pentru ziua de azi!

Ah, lasã-mã, Doamne, sã mã ascund în faþa ta!

Acolo nu voi mai auzi zgomotul van al lumii.

Dã-mi iubirea ta, pãstreazã-mi harul tãu, Doar pentru ziua de azi!

Aproape de inima ta divinã, uitând tot ce trece, Nu mã mai tem de sãgeþile duºmanului.

Ah! Dã-mi, Isuse, în inima ta un loc, Doar pentru ziua de azi!

Sfânta Tereza a Pruncului Isus (PN 5)

Rebus

Femei sfinte

Orizontal: 1. Îngeri cu ºase aripi; 2. Patroana Europei; 3. Sfânta muzicii; Copatroanã a Europei; 5. Împãrãteasa icoanelor; 6. Întemeietoare a ordinului franciscan „Femeile sãrace”; 7. Sora lui Lazãr; 8. Sãrbãtoritã pe 22 iulie; 9. Ordin înfiinþat în sec. al XIII-lea pe muntele cu acelaºi nume (în Palestina).

B: Regina tuturor sfinþilor.

Vertical: A-B

Dezlegarea rebusului „Umilinþã ºi încredere - Anton Dur covici” din numãrul trecut: Orizontal: 1. ALTENBURG; 2. BUCURESTI; 3. MARMATIEI; 4. MARTIR; 5. POIANA; 6. PONTIFICAT; 7. CREDINTA; 8. RECTOR; 9. SPERANTA; 10. FARUL; 11. LATERAN. Publicaþie coordonatã de Teodora Pantazi (Str. Elena-D Doamna, nr. 24, bl. 1, ap. 5, Iaºi-7 700398, tel.: 0232/255123; 0745/322920; 0767/168687) e-m mail: teodora.pantazi@yahoo.com; www.terezine.ro Director spiritual: Pr. Anton Despinescu Tehnoredactare: ing. Silviu Dogariu