Page 1


Suflet terezin Vin cu o mare bucurie sã-þi ofer dorinþele mele la începutul acestui an. Cel care a trecut a fost fructuos pentru Cer; iubitul nostru tatã a vãzut ceea ce „ochiul omului nu poate contempla”, a vãzut armonia îngerilor…ºi „inima sa înþelege”, sufletul sãu se bucurã de rãsplãþile „pe care le-a pregãtit Dumnezeu celor care îl iubesc” (1Cor 2,9). Va veni ºi rândul nostru… Poate nu vom vedea sfârºitul anului care începe! Poate una din noi va auzi curând chemarea lui Isus!... O, cât de plãcut este sã gândeºti cã vom zbura spre þãrmul etern!... Surioarã dragã, nu þi se pare, ca ºi mie, cã plecarea pãrintelui nostru ne-a apropiat de Cer? Mai mult de jumãtate de familie se bucurã acum de vederea lui Dumnezeu… Gândul asupra scurtãrii vieþii îmi dã curaj, mã ajutã sã suport oboselile drumului. „Ce importanþã are puþinã ostenealã pe pãmânt… Noi trecem, nu avem aici locuinþã statornicã”… („Imitaþiunea lui Cristos” III, cap. 47). „Isus a mers înaintea noastrã sã ne pregãteascã un loc în casa Tatãlui sãu ºi va veni apoi sã ne ia cu el, ca sã fim ºi noi unde este el”. (In 14,3). Sã aºteptãm, sã suferim în pace, ora odihnei se apropie, „cãci suferinþa noastrã scurtã ºi uºoarã ne pregãteºte un belºug nemãrginit al gloriei veºnice” (2Cor 4,17). Dragã surioarã, mã bucur sã vãd cât de mult te iubeºte bunul Dumnezeu ºi cât de mult te copleºeºte cu harurile sale… El te gãseºte demnã sã suferi pentru iubirea lui ºi acesta este cea mai mare dovadã de tandreþe pe care þi-o poate da, cãci suferinþa ne face asemenea lui. O, surioara mea dragã, nu o uita pe ultima, pe cea mai sãrmanã dintre surorile tale, cere-i lui Isus ca ea sã fie totdeauna fidelã; sã fie ca tine, fericitã, a fi totdeauna cea mai neînsemnatã, ultima… Te rog sã încredinþezi dorinþele mele bunelor tale maici ºi sã le asiguri cã sunt strâns unitã cu ele în Inima lui Isus. Sãrmana ta surioarã, Tereza a Pruncului Isus, ianuarie 1895 (Scrisoarea a III-a cãtre sora Francoise-Therese)

Actul de jertfire în iubirea milostivã „Dumnezeul meu, Treime fericitã, pentru a trãi într-un act de iubire desãvârºitã, eu mã ofer ca victimã de jertfã iubirii tale milostive, rugându-te din suflet, ca sã mistui fãrã încetare, lãsând sã se reverse în sufletul meu valurile de iubire desãvârºitã, care sunt cuprinse în tine ºi astfel sã devin o martirã a iubirii tale, o Dumnezeul meu! Fã ca acest martiriu, dupã ce mã va fi pregãtit sã apar înaintea ta, sã mã facã, în sfârºit sã mor ºi sufletul meu sã-ºi ia zborul fãrã întârziere spre veºnica îmbrãþiºare a milostivei tale iubiri. Voiesc, o preaiubitul meu, ca fiecare bãtaie a inimii mele sã-þi reînnoiascã aceastã jertfã, de un numãr nesfârºit de ori, pânã când umbrele pãmântului împrãºtiindu-se, voi putea sã-þi spun iubirea mea, faþã în faþã în veºnicie! Maria-Francisca-Tereza a Pruncului Isus, cãlugãriþã carmelitanã nevrednicã, în sãrbãtoarea sfintei Treimi, la 9 iunie 1895

Condoleanþe Dragi surori terezine ºi dragi prieteni, Este greu sã exprim în cuvinte întristarea pe care o simt în aceste clipe grele care ne-au marcat. Despãrþirea de draga noastrã Doina. Plecarea ei din aceastã lume nea adus aici împreunã. Înþeleg cât de mare valoare are ea pentru noi toþi! Lacrimile de preþuire ºi recunoºtinþã ce strãlucesc în ochii tuturor, mã emoþioneazã profund! Dragã Doina, Mi-aº fi dorit sã vin aici la Sebeº pentru ca împreunã cu toate surorile sã ne bucurãm de împãrtãºirea experienþei tale spirituale, aºa cum o fãceam întotdeauna. Miaº fi dorit sã-þi privesc faþa luminoasã cu care ne întâmpinai pe toate ºi sã-þi ascult cuvintele calde ºi înþelepte cu care m-ai bucurat în acea frumoasã zi de septembrie 1997, în care ne-am întâlnit prima datã ºi m-ai convins cã prin tine spiritul terezin va putea aduce roade ºi în România. Din acea zi am parcurs împreunã un drum greu, cu eforturi, cu griji, cu deplasãri, cu dialoguri ºi cu multe proiecte prin care micuþa comunitate terezinã din Sebeº a gãsit ecou în suflete, punând bazele multor comunitãþi terezine în toatã România! Datoritã þie am reuºit sã aducem bucurie surorilor, dar ºi angajare deplinã în slujirea lui Cristos ºi a Bisericii. Astãzi sacrificiul tãu din toþi aceºti ani se oglindeºte prin prezenþa noastrã aici. Dragã Doina, Chiar dacã pleci astãzi dintre noi, eu sunt convinsã cã prin rugãciunile tale, vei fi alãturi de noi, iar în Împãrãþia Cereascã, vei fi împreunã cu fondatorii noºtri, episcopul Aurelio Bacciarini ºi Maria Motta ºi cu toate surorile plecate în cei 84 de ani de când a fost înfiinþatã Compania Sfintei Tereza a Pruncului Isus. Astãzi, am convingerea cã pe fruntea ta seninã strãluceºte cununa lui Cristos! Odihneºte-te în pace, în lumina lui Cristos cel Înviat! Sr. Maria Tereza (Lugano)

Amintiri despre Doina Mulþumiri aducem sfintei Treimi cã am trãit alãturi de Doina, superioara noastrã de România, în Institutul secular „Sfânta Tereza a Pruncului Isus”. Cu blândeþea, evlavia, înþelepciunea, cu zâmbetul ei luminos ne-a cucerit pe toate. I-am ascultat adesea cuvintele de îndrumare ºi întãrire, i-am citit articolele pline de profunzime ºi har, ne-am rugat împreunã ºi ne-am bucurat de multe ori împreunã. De la ea am învãþat ce înseamnã meditaþia, ascultarea ºi umilinþa. Toate acestea sunt vii în sufletul meu. S-a rugat mereu pentru noi, pentru darul comuniunii, pentru întreaga companie. A rãbdat cu eroism ºi sfinþenie toate suferinþele bolii ºi a sperat mereu cã Dumnezeu va face o minune ºi pentru ea. Dar Isus a dorit-o în cer, alãturi de sfânta Tereza, de fondatorii ºi de surorile noastre din þarã ºi de la Lugano. În ultimele ei clipe pe pãmânt, noi toate terezinele neam rugat Rozariul Divinei Îndurãri ºi sufletul ei a trecut lin, în pace, în veºnicie. Doina dragã, nu te vom uita niciodatã, nu ne uita nici tu! Sr. Iulia- Ioana (Iaºi)


septembrie 2010

Calea cea micã

Curriculum vitae Doina Roman s-a nãscut la 31 august 1953, la Sebeº, într-o familie creºtin-ortodoxã. În 1964 a terminat gimnaziul la ªcoala nr. 2 din Sebeº, iar în 1972 a absolvit cursurile liceale la Liceul „Lucian Blaga” din localitatea natalã. La Cluj-Napoca a terminat Facultatea de Filologie, secþia românã-francezã, iar din 1976 a fost repartizatã ca profesoarã de francezã la Liceul industrial nr. 5 din Galaþi. Aici a frecventat mult Biserica Catolicã împreunã cu mai multe prietene ºi a îmbrãþiºat cu iubire ºi pasiune aceastã confesiune. Împreunã cu sr. Maria-Emanuela a urmat un curs biblic condus de pr. Lucian Farcaº (astãzi, profesor la Institutul Teologic „Sf. Iosif” din Iaºi). Dupã 14 ani se întoarce la Sebeº, ca profesor la Liceul „Lucian Blaga”. În 1997 cunoaºte Institutul secular „Sfânta Tereza a Pruncului Isus” prin întâlnirea sa cu sr. Maria-Tereza ºi pr. Georgio Paºtiu, din Elveþia (nepotul învãþãtoarei sale, pe care îl cunoscuse în Franþa, la Paris), iar în august 1998 depune la Lugano, primul angajament. Se dedicã în exclusivitate prin rugãciune lui Isus, sfintei Fecioare Maria ºi, de asemenea, patroanei noastre. Cu har ºi devotament devine o terezinã prezentã mereu în Bisericã pentru a sluji fãrã preget.

,,Eu nu mor, ci trec în viaþã”… Adio!... Doar pentru un timp. Sper din tot sufletul sã ne mai întâlnim… Mai aveai treabã, draga mea, Doina. … De ce ne-ai pãrãsit aºa repede? Am pus la cale multe idei, le aveam pe listã de împlinit în acest an pentru a ridica aceastã companie în România… Ai uitat?... Nu. Cred cã ai hotãrât sã ne ajuþi mai bine din Cer. ªtiu cã eºti acum fericitã aproape de sfânta Tereza, patroana noastrã, de Fecioara Maria ºi mai ales de mirele nostru Isus, pe care l-ai iubit atât de mult. Ai primit de la el o nouã viaþã: fericitã, frumoasã, fãrã durere, fãrã lacrimi, departe de murmurul elevilor, fãrã planificãri ºi hârtii inutile… E liniºte… e multã verdeaþã ºi nenumãrate flori multicolore… trandafiri, crini… ºi pãrãluþe… Ce minunat! Se aud doar îngerii ºi cântecele de binecuvântare pentru Dumnezeu. Regret nespus cã ai plecat aºa de repede. Te rog, roagã-te pentru noi! Avem atâta nevoie de rugãciune… La revedere! Nu te voi uita niciodatã! Sr. Teodora

3

Depune voturile de sãrãcie, castitate ºi ascultate în faþa directoarei companiei, sr. Maria-Tereza, dupã exerciþiile spirituale de la Lugano, în 2000. Imediat a fost aleasã ca responsabilã a terezinelor din Transilvania, precum ºi a institutului din România. Are numeroase traduceri ºi articole publicate în revista „Calea cea micã” ºi în broºura editatã la Lugano, cu ocazia împlinirii a 80 de ani de la înfiinþarea institutului. Conduce cu devotament, sârguinþã ºi mult har întreaga companie, care în zece ani a ajuns la 120 de persoane. Toate s-au consacrat spiritualitãþii sfintei Tereza a Pruncului Isus prin slujirea lui Cristos ºi a Bisericii. Într-o conferinþã, singurã a afirmat cã „apartenenþa la acest institut m-a ajutat sã-mi precizez ºi mai clar opþiunile, sã-mi canalizez mai bine energiile, m-a fãcut sã-i fiu recunoscãtoare lui Dumnezeu pentru milostivirea sa, mai încrezãtoare în iubirea lui… Vocaþia de consacrat secular nu este uºoarã, cere multã maturitate ºi voinþã, dar în primul rând o viaþã de rugãciune intensã ºi de umilinþã”. Dupã o grea ºi lungã suferinþã, la 24 aprilie 2010, Isus, prietenul ºi singurul sãu mire o cheamã în slujirea sa pentru cer, alãturi de fondatorii noºtri, Aurelio Bacciarini, Maria Motta, precum ºi celelalte terezine de la Lugano ºi Bacãu.

Înaintemergãtoarea noastrã Pentru mine, Doina a fost o înaintemergãtoare. Ea a cãutat Institutul secular - ca formã de viaþã consacratã încã înainte de a se întâlni cu el. Probabil cã l-a cerut, în taina inimii, în rugãciune, de la Dumnezeu. Scriu „l-a cãutat” pentru cã mult înainte de a se întâlni cu primii membri, ea l-a cerut ºi l-a întrebat pe episcopul ei, Iacob Antal, la Alba-Iulia, dacã nu cunoaºte un institut în care sã-ºi poatã consacra viaþa lui Dumnezeu ºi Bisericii sale, rãmânând ºi lucrând totuºi în lume. Rãspunsul episcopului a fost negativ: „Nu, nu cunoaºte”. În schimb, rãspunsul lui Dumnezeu a fost pozitiv ºi nu numai pozitiv, ci înzecit pozitiv, cãci Dumnezeu a rãspuns ºi altor cereri adresate lui în rugãciune. Astfel încât, atunci când primii reprezentanþi ai institutului au venit în þarã, terenul pe care a cãzut sãmânþa mesajului lor a fost un pãmânt fertil, deja pregãtit. Doina mi-a scris, invitându-mã la prima întâlnire. ªi de atunci am venit la toate întâlnirile, îmbogãþindu-mã cu atâtea haruri ºi atâta dragoste din partea directoarei, Mariei Tereza, a pãrintelui Lobato ºi a celorlalþi asistenþi spirituali. Îþi mulþumesc, dragã Doina, prietenã generoasã ºi serioasã, În consacrarea ta deplina lui Dumnezeu. Sr. Maria- Emanuela (Câmpina)


Calea cea micã

4

Nr. 18

Sacerdos semper reformandus Reflecþiile unui preot care a participat la deschiderea ºi încheierea Anului Sfintei Preoþii. Anul 2010 a fost marcat în Dieceza de Iaºi prin diferite manifestãri, aniversare ºi nu numai, care au avut menirea sã sensibilizeze pe credincioºi, dar mai ales pe preoþi, în ceea ce priveºte marele dar oferit de Cristos omenirii prin aceea cã el a rãmas cu noi prin iubirea euharisticã ce nu poate sã se perpetueze decât prin ministerul sacerdotal gândit de Isus ºi fãcut posibil prin instituirea Sfintei Preoþii la Cina cea de Tainã. De mai multe ori noi, preoþii, în numãr mare, am avut ocazia sã fim împreunã cu pãstorul nostru, Preasfinþitul Petru Gherghel; ne-am bucurat sã-i fim aproape la întrunirile Consiliului Prezbiteral sau Pastoral, în Joia Mare, la aniversarea celor 20 de ani de episcopat, la hirotonirea preoþilor, la aducerea de mulþumire pentru darul vieþii când a împlinit 70 de ani de la naºtere, la celebrarea în catedrala din Iaºi împreunã cu colegii a 45 de ani de preoþie sau la amintirea numelui în ziua de „Sfântul Petru”. De fiecare datã am avut ceva de învãþat, am experimentat comuniunea fraternã, ne-am întãrit sufleteºte ºi prin rugãciunea ºi cuvântul de învãþãturã ne-am îmbogãþit spiritual

Întâlnire… veselã sau tristã? – gânduri, la funerariile Doinei – Mergem la întâlnire, purtãm în minte obiºnuitele ºi mult aºteptatele noastre întâlniri bianuale când o avem în mijlocul nostru ºi pe superioara noastrã Maria-Teresa, momente de împãrtãºire ºi de bucurie pentru care ne pregãtim din timp ºi cu multã sârguinþã. De data aceasta este o întâlnire neaºteptatã ºi deosebitã de celelalte. Ne cheamã responsabila noastrã: Doina. Învingem dificultãþile (distanþã, timp limitat etc.) ºi mergem la întâlnire. Pornim dis de dimineaþã de la Iaºi, Roman, Bacãu, Câmpina, din tot Ardealul, iar din îndepãrtata Elveþie vine ºi superioara noastrã. Nu este posibil sã ignorãm aceastã întâlnire deoarece este ultima în care o mai avem pe Doina, care trebuie sã plece la o întâlnire de un nivel mult mai înalt: întâlnirea cu Domnul. Draga noastrã Doina, ºtiam de ceva timp, cã trebuie sã pleci înaintea noastrã, a tuturor, la aceastã întâlnire deoarece nu plecãm toþi odatã acolo ºi nici nu alegem noi momentul plecãrii. În faþa trupului tãu neînsufleþit am înþeles mai bine cã tu ai perceput viaþa aºa cum Domnul ne-o cere tuturor: cu durerea, suferinþa ºi moartea. Am mai înþeles ceva: pentru ca viaþa sã fie trãitã cu adevãrat, ea trebuie sã includã ºi aºteptarea realitãþii morþii. Suntem convinse cã tu ai ºtiut cã viaþa înseamnã a trãi ºi a o da mai departe. Am înþeles bine, din modul tãu de a fi, cã este necesar sã ne dãruim slujirii, deoarece Isus ne-o cere. Numai cel care se dãruieºte pe sine însuºi este conºtient cã viaþa prezentã este un dar divin, dar destinat prin Isus Cristos, la actul învierii finale. Acest gând: învierea finalã „ne învioreazã sufletul” ºi ne determinã ca acum, la aceastã ultimã întâlnire cu tine, sã învingem tristeþea despãrþirii noastre vremelnice ºi sã aºteptãm în speranþã marea noastrã „întâlnire” cu Domnul ºi… cu tine. Odihneºte-te în pace! Elena Matei (Bacãu)

pe noi înºine, fapt care a contribuit apoi desigur ºi la binele credincioºilor noºtri. Ceea ce am trãit ºi experimentat la nivel diecezan s-a încadrat minunat ºi s-a amplificat în manifestãrile ce au avut loc în întreaga Bisericã Catolicã ºi pe toate continentele. Dupã ce la 19 iunie 2009, în Sãrbãtoarea Inimii Preasfinte a lui Isus, zi dedicatã la nivel mondial rugãciunii pentru sfinþirea preoþilor, Sfântul Pãrinte papa Benedict al XVI a deschis Anul Sfintei Preoþii, de faþã fiind mii de preoþi, persoane consacrate ºi credincioºi din toate pãrþile lumii, timpul care s-a scurs pânã la 11 iunie 2010 a fost marcat de nenumãrate, diferite, importante ºi deosebite iniþiative care au avut rolul de a valoriza odatã în plus Preoþia lui Cristos, Preoþia ministerialã ºi Preoþia comunã a poporului lui Dumnezeu. În acelaºi timp s-a intenþionat ca, scoþând în evidenþã fidelitatea lui Cristos, Marele Preot, preoþii sãi sã devinã asemenea lui în fidelitatea faþã de Dumnezeu, fideli Bisericii, fideli chemãrii ºi slujirii. Spunea papa în scrisoarea din 16 iunie 2009 prin care anunþa intenþia sa privind Anul Sfintei Preoþii: dorim „ca sã contribuim la promovarea strãduinþei pentru o reînnoire interioarã a tuturor preoþilor pentru ca în lumea de azi ei sã fie capabili sã dea o mãrturie evanghelicã mai puternicã ºi mai incisivã”. Dacã ne strãduim sã tindem spre perfecþiunea spiritualã, spre sfinþenie, putem fi siguri cã slujirea noastrã pastoralã va fi eficientã. Sfântul Pãrinte n-a pierdut nici o ocazie ca sã ne aminteascã ºi sã ne reaminteascã, uneori prin cuvinte sau gesturi mai puþin obiºnuite ori chiar neaºteptate, cã dãruirea ºi consacrarea noastrã trebuie sã devinã din ce în ce mai conºtientã ºi mai generoasã, fãrã regrete sau ºchiopãtãri, cã responsabilitatea preotului este enormã, cã mântuirea adusã de Cristos prin jertfã ºi cruce trebuie sã fie asimilatã de poporul credincios ºi de preotul fidel care apoi la rândul lor printr-o trãire autenticã sã suplineascã ceea ce lipseºte suferinþelor lui Cristos ºi sã devinã coresponsabili ai mântuirii omenirii. La chemarea Sfântului Pãrinte ºi a Congregaþiei pentru Cler, în toatã lumea catolicã au avut loc întâlniri speciale, simpozioane, exerciþii spirituale pentru preoþi, cateheze, ore de rugãciune ºi ore de adoraþie perpetuã sau continuatã cu participarea credincioºilor, a persoanelor consacrate ºi a preoþilor, toate având ca scop înnoirea ºi sfinþirea preoþilor precum ºi mãrirea gradului de fidelitate a celor care sunt chemaþi sã stea în fruntea poporului creºtin. În cadrul diecezei noastre, la propunerea ºi apelul Preasfinþitului Petru Gherghel ºi al Consiliului Prezbiteral, parohiile noastre s-au întrecut în a fi alãturi de pãstorii lor, rugându-se pentru ei pentru ca sã poatã fi în lume icoane repetitive ale lui Cristos, alter Christus, santinele curajoase ale poporului credincios, indicatoare luminoase spre adevãr, bunãtate, credincioºie, dreptate, pace ºi har. Persoanele consacrate din dieceza noastrã au preluat cu multã dragoste ºi seriozitate chemarea papei ºi a pãstorului nostru ºi, tratând aceastã temã în cadrul întâlnirilor zonale sau generale, au organizat la nivel parohial unele iniþiative în acest sens ºi credem cã nu fãrã rezultate semnificative. Meritã sã amintim cã în cadrul acþiunilor menite sã contribuie la susþinerea fidelitãþii preoþilor, în catedrala noastrã din Iaºi credincioºii au fost îndemnaþi sã


septembrie 2010

Calea cea micã

5

Preotul mereu în curs de reînnoire participe în fiecare vineri de la ora 8 la orele 18,30 la o adoraþia euharisticã în faþa Preasfântului Sacrament expus, Institutul Secular „Sfânta Tereza a Pruncului Isus” evidenþiindu-se atât prin numãrul mare al Terezinelor care au participat, cât ºi prin felul în care au propus rugãciunile ºi reflexiile, demonstrând în modul acesta ºi altora cã Euharistia reprezintã centrul vieþii lor spirituale. Menþionãm cã ºi actualmente în fiecare a IV-a vineri din lunã ele continuã sã anime adoraþia euharisticã în catedralã între orele 16,30 ºi 18,00.

Cât priveºte programul desfãºurat la Roma în ultima sãptãmânã a Anului Sfintei Preoþii, acesta a început deja în ziua de 8 iunie cu o întâlnire opþionalã; este vorba de ziua de reculegere carismaticã pentru preoþi þinutã în bazilica „Sfântul Ioan din Lateran” de la ora 9.30 la 19.30 având ca temã: Darul Preoþiei. Aceastã zi a fost organizatã ºi condusã de cãtre Oficiul Internaþional pentru Reînnoirea Carismaticã în colaborare cu Fraternitatea Catolicã a Comunitãþilor ºi Asociaþiilor Carismatice. Participarea preoþilor a întrecut mãsura aºteptãrilor. Printre cei care au intervenit au fost: Excelenþa Sa Mons. Mauro Piacenza, secretarul Congregaþiei pentru Cler, pr. Kevin Scallon ºi sr. Briege McKenna, clarisã, ambii cunoscuþi pentru exerciþiile spirituale de succes pe care le propun preoþilor în întreaga lume ºi a darurilor de vindecare a sorei de origine irlandezã. Ziua a fost marcatã ºi de douã ore de adoraþie în faþa sfântului sacrament expus ºi concelebrarea prezidatã de card. Peter Turkson, preºedintele Consiliului Pontifical pentru Dreptate ºi Pace. Având în vedere furtunile ºi atacurile dezlãnþuite împotriva Preoþiei, s-a insistat asupra reînnoirii spirituale ºi morale a preoþilor prin rugãciune ºi purificare, a luptei împotriva pãcatului, a grijii atente pentru suflete, a difuzãrii Evangheliei prin toate mijloacele, a mãrturiei de viaþã autentic creºtinã ºi sacerdotalã. Programul din zilele de 9 ºi 10 iunie, datoritã înscrierilor masive ale preoþilor participanþi, a trebuit sã se desfãºoare în douã locaþii diferite legate între ele prin sistemul de videoconferinþã ºi traduceri simultane în ºase limbi. Atât bazilica „San Paolo fuori le Mura” cât ºi bazilica „San Giovanni in Laterano” erau arhipline cu toate cã accesul a fost permis doar preoþilor. În prima zi card. Joachim Meisner, arhiepiscop de Köln, vorbind în meditaþia sa profundã despre necesitatea reconcilierii cu Dumnezeu, accentua cu multã tãrie cã

nesocotirea sacramentului sfintei Spovezi este rãdãcina multor rele în viaþa Bisericii ºi a preoþilor; la revitalizarea Bisericii ºi revalorizarea sacramentului sfintei Preoþii precum ºi a trãirii ei în mod concret ºi autentic, va contribui substanþial „revizionarea” în sens pozitiv a sacramentului Reconcilierii ºi a practicãrii lui regulate atât de cãtre credincioºi, cât ºi de preoþi. Acest lucru va constitui remediul care va duce „automat dar conºtient” la convertirea inimii proprii, la modificarea stilului de viaþa ºi mentalitate sacerdotalã. Preotul ºi episcopul care nu trebuie sã uite cã Ecclesia est semper reformanda, sãºi aminteascã zilnic cã ºi el, sacerdos est semper reformandus, adicã are datoria de a se re-forma, de a se forma din nou, pentru a se putea conforma caracteristicilor inimii preotului veºnic. Numai un preot convertit poate converti ºi pe alþii, deoarece acþionând în numele lui Cristos, fiind în legãturã strânsã cu Cristos, el devine cristoactiv, iar atunci când vine în legãturã cu penitentul, ºi acesta la rândul sãu devine cristoactiv; ceea ce s-a verificat cu femeia bolnavã care a atins poala hainelor lui Isus, acelaºi lucru se întâmplã cu penitentul care atinge plin de încredere confesionalul în care stã preotul pãtruns de credinþã în numele lui Isus. „Senza conversione non c’e missione”. Prin convertirea inimii, preotul „cade în mâinile milostive ale lui Dumnezeu ºi nu în alte mâini”, continua card. Meisner. Pentru a nu fi în pericol iminent de a intra într-o crizã de identitate, pentru a nu deveni doar numai un operator social-religios sau un funcþionar, ci un vrednic delegat al celui pe care-l reprezintã ºi în numele cãruia activeazã ºi celebreazã sacramentele, preotul trebuie sã viziteze confesionalul în ambele pãrþi, atât pe post de confesor, zilnic, cât ºi pe post de penitent, cu regularitate, fãrã sã depãºeascã patru sãptãmâni. Papa Ioan al XXIII-lea se spovedea regulat, iar atunci când confesorul sãu întârzia o zi, papa se îngrijora ºi-i telefona sã-i aminteascã sã vinã. Imitându-l pe sfântul Ioan M. Vianney, confesorul sã fie conºtient cã „un confesional ocupat de un preot într-o bisericã, fie ea ºi goalã, este simbolul cel mai semnificativ al rãbdãrii ºi milostivirii lui Dumnezeu”, care ca ºi tatãl fiului risipitor aºteaptã sã venim la el ca sã-i primim marele dar ºi anume iubirea milostivã ºi iertãtoare a lui Dumnezeu. Deseori, din nenumãrate ºi diferite motive, suntem sãtui de noi înºine, nu ne mai putem iubi pe noi înºine ºi nici nu mai simþim iubirea lui Dumnezeu, iar aceasta se întâmplã pentru cã nu reuºim sã ne iertãm pe noi înºine. În acest caz este necesar sã ne rugãm lui Dumnezeu ca sã ne facã sã recunoaºtem iubirea lui imensã faþã de noi, sã-l lãsãm sã ne iubeascã ºi sã ne ierte pentru ca apoi împreunã sã putem face sãrbãtoare. În scaunul de spovadã preotul, experimentând iubirea lui Dumnezeu faþã de el ºi penitenþi, ajunge la inimile oamenilor, le vindecã ºi le aºazã în mâinile milostive ale lui Dumnezeu. La sfârºitul meditaþiei s-a fãcut expunerea sfântului sacrament pentru adoraþie, s-a fãcut pregãtirea generalã pentru spovadã urmatã apoi de mãrturisirea individualã. Programul de dimineaþã s-a încheiat cu sfânta Liturghie concelebratã care a fost prezidatã de card. Claudio Hummes, prefectul Congregaþiei pentru Cler, care în omilia rostitã a indicat mijloacele prin care preotul poate sã


6

Calea cea micã

rãmânã fidel, printre acestea excelând Euharistia, centrul vieþii, slujirii ºi apostolatului unui preot zelos. Dupã amiazã, în aula de audienþe papale „Paolo VI” din Vatican, timp de patru ore programul a fost condus ºi animat de cãtre preoþii Miºcãrii Focolarine ºi de Miºcarea Marianã de la Schönstatt în colaborare cu Reînnoirea Carismaticã Catolicã Internaþionalã; prin trei momente diferite, sugestive, emoþionante ºi impresionante s-a încercat o prezentare a identikit-ului preotului de azi care trebuie sã fie omul lui Dumnezeu, icoana lui Cristos, frate cu fraþii ºi printre fraþi, profet al unei lumi noi. Prin celebrarea Vesperelor, prezidatã de card. Hummes, în faþa sfântului sacrament expus îndelung spre adorare, a luat sfârºit aceastã zi ghidatã de motoul: Convertire ºi Misiune. Dimineaþa zilei 10 iunie a fost conceputã sub deviza: Cenacolul: invocarea Sfântului Duh împreunã cu Maria, în comuniune frãþeascã. Acelaºi sistem de videoconferinþã a þinut în legãturã preoþii adunaþi din nou în cele douã bazilici. Card. Marc Ouellet, arhiepiscop de Quebec, a amintit de furtunile violente ºi contestãrile fãrã precedent împotriva Bisericii ºi a Preoþiei, a insistat asupra necesitãþii purificãrii meritate din cauza infidelitãþilor verificate ºi citând cuvintele Sfântului Pãrinte din predica þinutã în luna mai la Fatima, nu a trecut cu vederea nici persecuþiile interne ºi externe care ameninþã sã divizeze Biserica, astãzi ca ºi la începuturile ei, dar a terminat optimist spunând cã remediul constã în credibilitatea ucenicilor lui Cristos care se mãsoarã dupã iubirea reciprocã dintre ei, care la rândul ei va fi capabilã sã converteascã ºi sã convingã lumea, cã numai prin Cristos ajungem la mântuire ºi de aceea e necesar sã ne îndreptãm spre el ºi sã ne conformãm indicaþiilor primite de la el. A urmat apoi sfânta Liturghie prezidatã de card. Tarcisio Bertone, secretarul de stat al Sanctitãþii Sale, care în omilia sa a fãcut apel la preoþi ca sã stimuleze prietenia lor personalã cu Cristos, asimilându-l ºi lãsându-se asimilaþi de El, devenind „frate”, rudã de consangvinitate cu el prin frângerea zilnicã a pâinii euharistice, om de comuniune permanentã; prin sfinþenia personalã va fi o mãrturie vie ºi luminoasã, convingãtoare ºi de necontestat. Seara de joi, 10 iunie, când în Piaþa „Sfântul Petru” din Vatican, arhiplinã cu preoþi, episcopi, persoane consacrate ºi laici, a avut loc privegherea care a durat de la ora 20 pânã aproape de ora 24, a fost consideratã de toþi nu numai serbare, sãrbãtoare ºi spectacol nemaipomenit ºi nemaiauzit, ci a fost o celebrare solemnã ºi un omagiu adus Sfintei Preoþii care a avut ºi rolul de a ne conºtientiza pe toþi de marele dar pe care, fãrã vrednicia noastrã, îl împãrtãºim ºi pe care trebuie sã-l preþuim neîncetat, aprinzându-l ºi întreþinându-l cu ardoare zi de zi ºi fãcându-l sã genereze în poporul credincios vrednici fii evanghelici ºi evanghelizatori, capabili sã contribuie la rãspândirea Împãrãþiei lui Dumnezeu. Climatul de bucurie, exaltare ºi afecþiune, comuniunea fraternã cu preoþi care se aºezau lângã tine, dar pe care nu i-ai vãzut niciodatã, atenþia cu care se urmãrea conþinutul prezentãrilor, a mãrturiilor emoþionante ºi a dialogurilor spontane, muzica simfonicã ºi polifonicã susþinutã de Orchestra simfonicã a Provinciei Bari ºi de Orchestra Conservatorului de Stat „Niccolo Piccini” din oraºul Bari, precum ºi glasul celor peste 600 de persoane al Corului Interuniversitar din Roma, format din 34 de coruri diferite care melodiau în limbi diferite ºi erau auzite nu numai în Piaþa „Sfântul Petru”, ci pânã dincolo de Castelul

Nr. 18

„Sant”Angelo” sau Colegiul „Urban” de pe Gianicolo etc., toate acestea au contribuit la reuºita ºi încoronarea unei iniþiative ce a început cu un an în urmã ºi avea sã se termine în circa 12 ore, exact în Solemnitatea Inimii lui Isus, inimã atât de mare ºi generoasã încât sã poatã cuprinde în ea nu numai pe cei 17.000 de preoþi din 97 de þãri prezenþi la Roma cu aceastã ocazie, ci pe toþi preoþii din întreaga lume, indiferent de situaþiile pe care le-au trãit sau le experimenteazã în prezent. Mons. Mauro Piacenza a fãcut introducerea acelei serate, scoþând în evidenþã toate lucrurile frumoase care s-au succedat în toate pãrþile lumii în timpul Anului Sfintei Preoþii; impresia a fost cã „problemele ivite sau scoase tendenþios la ivealã au fost mai degrabã expresia unui copac ce se prãbuºeºte decât ecoul unei pãduri în creºtere”.

Interesante au fost legãturile în direct via satelit cu parohul din Ars, cu Cenacolul din Ierusalim, cu un preot care lucreazã în Favelas de la Buenos Aires, cu un alt preot din Parohia „Christ the King” din Hollywood. Miºcãtoare a fost mãrturia unei familii din Germania cu ºase copii în care erau toate stãrile de viaþã: o fecioarã consacratã, o fiicã necãsãtoritã, un preot, un seminarist cãlugãr ºi doi cãsãtoriþi. Nu mai puþin semnificativã ºi convingãtoare a fost mãrturia unei cãlugãriþe de clauzurã care a fondat recent o mãnãstire în care se practicã adoraþia euharisticã perpetuã, fiecare dintre surori trãind vocaþia de maternitate spiritualã, rugându-se în special pentru preoþii pe care i-au „adoptat” ºi-i încredinþeazã zilnic Marelui Preot ºi Preacuratei Fecioare Maria. Toþi preoþii ºi seminariºtii prezenþi la priveghere, persoanele consacrate ca ºi cei peste 4.000 de credincioºi au urmãrit apoi interviurile în direct pe care preoþi din cele cinci continente le-au avut cu Sfântul Pãrinte pe diferite teme actuale privind pastoraþia, aspectele vieþii ºi fidelitãþii sacerdotale, celibatul, ruptura dintre teologie ºi doctrinã, dintre teologie ºi spiritualitate, modalitatea în care poate fi trãitã preoþia fãrã a cãdea în clericalism sau a ne rupe de realitate, problema vocaþiilor. Cu o luciditate ºi o prezenþã de spirit uluitoare, Sfântul Pãrinte, trecând fãrã dificultate prin Scripturã, Tradiþie, teologie, literaturã, probleme actuale spinoase, a rãspuns liber interlocutorilor, uimind ascultãtorii care erau cu ochii ºi urechile îndreptate spre dânsul sau spre megadifuzoarele ºi megaecranele postate în diferite locuri în piaþã. Însã la aceastã priveghere momentul cel mai solemn ºi punctul culminant a fost cel dedicat adoraþiei euharistice


septembrie 2010

Calea cea micã

pentru a sublinia cã „primul ºi unicul Preot e Isus de la care derivã orice slujire în Bisericã ºi orice reînnoire în viaþa personalã, eclezialã ºi socialã”. Dupã procesiunea solemnã care ºi-a fãcut apariþia pe la Portone di Bronzo, sfântul sacrament fiind purtat în sunete de fanfarã sub un frumos baldachin însoþit de 12 torþe mari duse de tineri ºi tinere, s-a fãcut expunerea ostensoriului cu sfântul sacrament; papa a stat mult timp în genunchi în adoraþie, invitând parcã asistenþa imensã sã facã acelaºi lucru în tãcere ºi rugãciune personalã. Am rãmas profund miºcat vãzând cum mulþi preoþi mult mai în vârstã decât cel mai în vârstã din grupul de preoþi români erau îngenuncheaþi direct pe cuburile de piatrã, þinând mâinile împreunate ºi capul plecat sau îndreptat spre ostia albã ºi mare din preþioasa monstranþã. Rupând tãcerea, Sfântul Pãrinte a rostit grav ºi cu pietate Rugãciunea Anului Sacerdotal, implorând binecuvântarea lui Dumnezeu ºi asupra familiilor, „micile biserici” în care toate vocaþiile ºi carismele dãruite de Duhul Sfânt sã fie acceptate ºi valorizate cum se cuvine. Dupã binecuvântarea euharisticã, mulþimea din piaþã, fãrã semne deosebite de obosealã, a început sã se retragã în ordine, dar cu mulþumirea în inimã cã a participat la un „eveniment” unic ºi irepetibil ce o va marca pentru mult timp. Întrucât mijloacele de transport în comun se rãriserã, pentru a ajunge la hotelurile sau pensiunile unde erau cazaþi, mulþi au trebuit sa meargã pe jos sau sã foloseascã un taxi. Orele de odihnã au fost puþine, deoarece dimineaþã, 11 iunie, cei care voiau sã aibã un loc mai bun ºi mai aproape de altar, de la ora 6.00 aºteptau deja sã intre în Piaþa „Sfântul Petru” pentru Liturghia de la ora 10.00. În Solemnitatea Inimii Preasfinte a lui Isus, în aplauzele necontenite ale mulþimii ce erau mixate de sunetele orchestrelor ºi glasurile melodioase ale corurilor care ne întreþinuserã plãcut aproape trei ore, Sfântul Pãrinte, plin de satisfacþie pentru ceea ce vedea, ºi-a fãcut apariþia în Piaþa „Sfântul Petru” cu puþin înainte de ora 10.00, binecuvântând din papamobil pe credincioºii cuprinºi de entuziasm ºi euforie. Dupã ce cantorul principal a intonat Christus vincit a urmat Litania Tuturor Sfinþilor, intercalându-se intercesiuni pentru Bisericã cu rãspunsul corurilor ºi al mulþimii: tu illam adiuva, pentru Sfântul Pãrinte: tu illum adiuva, pentru episcopi, preoþi ºi credincioºi, oameni de bunãvoinþã ºi popoare: Tu illos adiuva. Dupã terminarea Litaniei, papa a început sfânta Liturghie în cinstea Inimii Preasfinte a lui Isus, cu ritul de stropire cu apã sfinþitã, amintind necesitatea convertirii personale, a încredinþãrii noastre totale lui Dumnezeu ºi a dãruirii lui fãrã rezerve în slujba sa ºi a Bisericii. Dupã omilie ºi pauza pentru reflecþia personalã, Sfântul Pãrinte a invitat pe toþi preoþii sã facã reînnoirea fãgãduinþelor preoþeºti. Dupã Credo ºi Rugãciunea credincioºilor rostitã în mai multe limbi, a urmat oferirea darurilor iar ca Rugãciune euharisticã s-a folosit Canonul Roman în limba latinã. Cântãrile de la Împãrtãºanie au fost tot în limba latinã ºi s-a remarcat cum preoþii s-au alternat cu schola cantorum cântând Dulcis Jesu memoria. Dupã rugãciunea finalã, papa, cuprins de o emoþie vizibilã, a rostit în faþa icoanei Maicii Domnului Rugãciunea de Consacrare ºi Încredinþare a preoþilor Inimii Neprihãnite a Sfintei Fecioare Maria, implorând de la Mireasa Duhului Sfânt, Avocata ºi Mijlocitoarea noastrã puternicã, sã ne obþinã darul nepreþuit al transformãrii în Cristos, al

7

statorniciei în sublima vocaþie, ca sã fim apostoli ai Milostivirii Divine, împlinind cu fidelitate voinþa Tatãlui ºi rãmânând pentru lume autentice instrumente de mântuire. Putem spune cã Anul Sfintei Preoþii care s-a încheiat la Roma cu atâta fast ºi solemnitate constituie pentru Bisericã „o nouã primãvarã” trezitã de cãtre Duhul Sfânt „în moduri neprevãzute, în locuri neaºteptate ºi în forme nemaiîntâlnite anterior”. Card. Hummes, prefectul Congregaþiei pentru Cler, spunea cã nu poate fi vorba de o concluzie sau de o închidere a Anului dedicat Preoþiei, ci de un nou început, de o renaºtere spiritualã, de o redescoperire a mãreþiei sacramentului ce ne face asemãnãtori cu Cristos. Poate cã nu este doar o întâmplare ºi totuºi uneori întâmplãrile vorbesc - dacã papa la începutul anului dedicat preoþilor, în mai puþin de 48 de ore peregrineazã efectiv de la memoria Ars-ului la cea a Pietrelcinei lui Padre Pio, ca ºi cum ar voi sã arate preoþilor în ostia consacratã ºi în sacramentul Reconcilierii cele douã centre ale slujirii lor: Pâinea ºi iertarea, Cristos ºi milostivirea sa. Toate celebrãrile oficiale din ultima sãptãmânã a Anului Sfintei Preoþii au acordat zilnic spaþiu lãrgit ºi timp îndelungat adoraþiei euharistice ºi reconcilierii prin sacramentul Spovezii. Totodatã pomenirea ºi implorarea continuã a Preacuratei Fecioare Maria n-a lipsit din rugãciunile ºi meditaþiile þinute de episcopi ºi cardinali ºi nici din intervenþiile Papei. Ne bucurãm când constatãm cã un rod al celebrãrii Anului Sfintei Preoþii s-a concretizat în propunerea tot mai insistentã a practicii adoraþiei euharistice în spiritul Exortaþiei postsinodale Sacramentum caritatis (cf. nr. 66-67) care ne aminteºte: „Numai în adoraþie poate sã se maturizeze o familiaritate profundã ºi adevãratã, plinã de uimire a prezenþei reale a lui Isus. Tocmai în acest act de întâlnire cu Domnul se maturizeazã apoi ºi misiunea socialã cuprinsã în Euharistie ºi care vrea sã rupã barierele nu numai între Domnul ºi noi, dar chiar, ºi mai ales, barierele ce ne separã pe unii de alþii”. În acest sens putem spera cã Biserica se va reînnoi mereu ºi va fi în continuare prin asistenþa Duhului Sfânt, barca de salvare a omenirii zbuciumate pe marea învolburatã a zilelor noastre. Pr. Alois Fechet, Vicar episcopal cu viaþa consacratã


8

Calea cea micã

Nr. 18

Învãþãtura socialã în Magisteriul Bisericii Învãþãtura socialã a Bisericii este ansamblul de principii ºi directive îndreptate spre rezolvarea problemelor politice ºi economice, în spiritul Evangheliei. Învãþãtura socialã este rodul reflecþiei Bisericii Catolice asupra realitãþilor existenþei omului în societate. Scopul ei este de a interpreta aceste realitãþi, arãtând dacã se conformeazã sau nu la mesajul Evangheliei, orientând purtarea creºtinilor ºi a societãþii. Învãþãtura socialã a „Bisericii þine de domeniul teologiei morale.

Izvoarele învãþãturii sociale a Bisericii Învãþãtura socialã a Bisericii se inspirã din Sfânta Scripturã ºi Tradiþia Bisericii, mai ales din textele privind planul lui Dumnezeu în legãturã cu omul ºi cu întreaga creaþie. Pentru a propune aceastã învãþãturã ºi altor membri ai societãþii, care nu sunt credincioºi, Biserica se foloseºte de filozofie, de ºtiinþele umaniste ºi sociale. Învãþãtura socialã a Bisericii s-a format de-a lungul timpului, fiind o preocupare statornicã încã din vremea Pãrinþilor Bisericii ºi din Evul Mediu (sã ne gândim, de pildã, la interzicerea cametei ºi la înfiinþarea de cãtre Bisericã a unor societãþi de credit de genul caselor de ajutor reciproc - Monte di pieta). Mai recent au apãrut numeroase enciclice sociale, printre care: - Rerum Novarum (1891) a papei Leon al XIII-lea, - Quadragesimo Anno (1931) a papei Pius al Xl-lea, - Mater et Magistra (1961) a lui Ioan al XXIII-lea, - Octogesima Adveniens (1971) a papei Paul al Vl-lea, - Laborem Exercens (1981), - Sollicitudo Rei Socialis (1987) - Centesimus Annus (1991) a papei Ioan Paul al II-lea. Învãþãtura socialã a Bisericii este cuprinsã pe scurt, dar cuprinzãtor, ºi în partea a III-a a Catehismului Bisericii Catolice.

Temele principale Temele principale ale învãþãturii sociale sunt: - persoana umanã, fãpturã a lui Dumnezeu, înzestratã cu demnitate spiritualã ºi supranaturalã. Omul este scopul ultim al ordinii economice, sociale ºi politice. Omul are dreptul la libertatea religiei, la muncã, familie, folosirea bunurilor materiale, proprietate, salariu corect, libertate, participare la viaþa statului, la educaþie; - familia, celula de bazã a societãþii, având îndatoriri specifice, dar ºi drepturi inalienabile (cum ar fi educaþia copiilor); - munca, vãzutã atât obiectiv (transformarea lumii ºi sursã de venit cinstit pentru muncitori ºi familiile lor), cât ºi subiectiv (activitate ce edificã persoana umanã ºi-i manifestã demnitatea); - economia, cu mecanismele ºi legile ei autonome, care trebuie mereu pusã în slujba omului; - statul ºi politica, pentru cã omul are dreptul ºi îndatorirea de a crea o societate organizatã, în care sã fie garantatã convieþuirea civilizatã, libertatea oamenilor ºi a societãþii, precum ºi dreptatea în urmãrirea binelui comun.

Principiile învãþãturii sociale Personalismul: demnitatea persoanei umane, create dupã chipul ºi asemãnarea lui Dumnezeu, este începutul oricãror altor principii ale învãþãturii sociale. Drepturile omului sunt ºi ele întemeiate pe demnitatea persoanei umane. Binele comun: societatea ºi orice om trebuie sã se ghideze dupã binele comun. De aici reiese ºi principiul destinaþiei universale a bunurilor. Totuºi, binele comun trebuie respectat împreunã cu demnitatea persoanei: nu se pot sacrifica drepturile omului în favoarea celor ale altei persoane sau ale colectivitãþii. Subsidiaritatea: statul trebuie sã fie sprijin (în limba latinã subsidium) pentru structurile care-l alcãtuiesc: asociaþii, familie, individ; Solidaritatea: omul este o fiinþã socialã; nu poate exista o societate cu adevãrat umanã dacã nu este învins individualismul, înfiinþând structuri ale solidaritãþii.


septembrie 2010

Calea cea micã

9

Teme alese din textele de Magisteriu

În toate, dragostea

Pentru a da un exemplu concret, putem vorbi de concepþia catolicã despre Stat. Potrivit învãþãturii sociale a Bisericii, le revine cetãþenilor sã hotãrascã, potrivit cerinþelor timpului, organizarea politicã ºi instituþionalã a Statului. Acesta trebuie sã se achite de urmãtoarele îndatoriri: 1. favorizarea convieþuirii civilizate; 2. garantarea dreptãþii; 3. urmãrirea binelui comun al întregii societãþi (nu al unui grup ºi nu în detrimentul drepturilor individuale); 4. garantarea ºi asigurarea libertãþii individului ºi a societãþii; 5. respectarea libertãþii religioase ºi a drepturilor Bisericii. În particular, în prima mare enciclicã socialã, Rerum Novarum, vorbind despre salariu, Papa Leon al XIII-lea spune cã principiul întregii probleme sociale este demnitatea inalienabilã a persoanei umane. Omul trebuie recunoscut ca atare ºi retribuit în consecinþã. Aºadar, salariul trebuie sã-i permitã întreþinerea proprie ºi a familiei lui. Enciclica a fost scrisã acum aproape 120 de ani, dar cuprinde teme încã actuale. Dupã patruzeci de ani, în enciclica Quadragesimo Anno, Papa Pius al XI-lea preciza de asemenea o temã actualã încã ºi astãzi: „concurenþa liberã a dispãrut de la sine, în locul pieþei libere a venit hegemonia economicã; poftei de câºtig i-a urmat dorinþa nemãsuratã de dominare; astfel, întreaga economie a devenit extrem de asprã ºi de crudã”. De aici, nevoia ca Statul sã intervinã în mai mare mãsurã decât în vremea papei Leon al XlII-lea, respectând însã principiul necesarei iniþiative private. Papa Pius al XII-lea a adãugat elemente noi. În timpul celui de-al doilea rãzboi mondial, apãrarea demnitãþii persoanei umane devenise foarte nesigurã. Atunci, papa, vorbind din nou despre salariu, reflecteazã asupra nesiguranþei în care se aflã persoana ºi cere ca în retribuþie sã fie cuprinsã ºi siguranþa. Salariul trebuie sã îngãduie cumpãrarea anumitor bunuri care sã garanteze siguranþa familiei, aºadar, trebuie sã fie un salariu al proprietãþii. Pentru Pius al Xll-lea, proprietatea privatã este pentru familie un spaþiu vital ºi o garanþie a libertãþii. Papa Ioan Paul al II-lea, care a scris mai multe documente pe teme sociale, a reflectat asupra naturii învãþãturii sociale a Bisericii în contextul actual ºi a avertizat împotriva posibilelor neînþelegeri ale specificului ei. Învãþãtura socialã a Bisericii nu este nici ideologie ºi nici nu propune altã orânduire socialã, pe lângã capitalism ºi comunism, ci este o învãþãturã aparte, ce nu poate fi comparatã cu altele. „Învãþãtura socialã a Bisericii nu este un gen de a treia cale între capitalismul liberal ºi colectivismul marxist ºi nici o posibilã alternativã pentru alte soluþii, opuse într-un mod mai puþin radical; ea constituie o categorie în sine. Nu este nici ideologie, ci formularea atentã a rezultatelor unei reflecþii asupra realitãþilor complexe ale existenþei omului, în societate ºi în contextul internaþional, în lumina credinþei ºi a tradiþiei Bisericii. Scopul ei principal este de a interpreta aceste realitãþi, cercetând dacã sunt conforme sau nu cu linia învãþãturii Evangheliei cu privire la om ºi la vocaþia lui pãmânteascã ºi transcendentã, pentru a orienta, deci, purtarea creºtinã. Ea þine deci nu de domeniul ideologiei, ci de cel al teologiei, mai ales al teologiei morale” (Sollicitudo rei socialis, nr . 41).

Principiul cãlãuzitor al tuturor acestor noþiuni este dragostea faþã de aproapele. Pe aceastã temã a insistat Papa Benedict al XVI-lea în enciclica sa Caritas in veritate: „Dragostea este calea principalã a învãþãturii sociale a Bisericii. Orice rãspundere ºi angajament schiþate de aceastã învãþãturã se hrãnesc din dragoste care, potrivit învãþãturii lui Isus, este sinteza întregii Legi. Ea hrãneºte relaþia personalã cu Dumnezeu ºi cu aproapele; este principiul micro-relaþiilor (de prietenie, familiale, în grupuri mici), dar ºi al macro-relaþiilor (sociale, economice, politice)” - nr. 2.

Dar, aºa cum a avertizat Papa Benedict al XVI-lea cu alte ocazii, dragostea nu poate fi separatã de adevãr. Cele douã valori trebuie menþinute împreunã în toate domeniile vieþii omului, deci ºi în cel social: „Ea este caritas in veritate in re sociali (dragoste în adevãr în domeniul social): vestirea adevãrului iubirii lui Cristos în societate. Aceastã învãþãturã este în slujba dragostei, dar în adevãr. Adevãrul pãstreazã ºi exprimã puterea eliberatoare a dragostei în problemele mereu noi ale istoriei. Este, în acelaºi timp, adevãr al credinþei ºi adevãr al raþiunii [...]. Dezvoltarea, bunãstarea socialã, soluþia adecvatã la gravele probleme socio-economice abãtute asupra omenirii au nevoie de aceste adevãruri. Mai au nevoie ºi ca acest adevãr sã fie iubit ºi mãrturisit. Fãrã adevãr, fãrã încredere ºi iubire faþã de adevãr nu existã conºtiinþã ºi responsabilitate socialã, iar munca socialã ajunge la dispoziþia intereselor private ºi a jocurilor de putere, cu efecte distrugãtoare asupra societãþii, cu atât mai mult într-o societate pe calea spre globalizare, în momente dificile cum sunt cele actuale” (nr. 5). Orice activitate socialã a Bisericii, pentru a fi autenticã, trebuie deci sã fie inspiratã de dragoste ºi de adevãr. Pr. George Paºtiu (Lugano), asistent spiritual pentru România


10

Calea cea micã

Gratuitatea în carisma Institutului Tema la care doresc sã reflectez împreunã cu voi este cea a gratuitãþii carismei Institutului, potrivit textului din Mt 10,8, care spune: „În dar aþi primit, în dar sã daþi”. Gratuitatea este un stil, un mod de dãruire, fãrã a þine seama de foloase le primite în schimb. Dumnezeu ne descoperã gratuitatea iubirii sale, pentru cã el iubeºte cel dintâi ºi nu-ºi ia niciodatã fidelitatea înapoi: iubeºte fãrã rezerve. Gratuitatea este stilul evanghelic al ucenicului, al persoanei consacrate ce trãieºte sãrãcia, curãþia ºi ascultarea. Persoana consacratã, pe lângã îndatoririle ei, gãseºte timp pentru activitãþi ce se ridicã deasupra oricãrui interes personal. Institutul Sfintei Tereza a Pruncului Isus trebuie sã lase loc gratuitãþii, sã o cultive ca virtute nãscutã din cultura noastrã. Fondatoarea noastrã, Maria Motta, era convinsã de acest lucru ºi ºi-a arãtat disponibilitatea faþã de episcopul Bacciarini, tocmai pentru a întemeia Institutul. Era în 1926, acum 84 de ani. Astfel s-a aruncat sãmânþa în pãmânt, care putea încolþi. Roadele nu s-au lãsat aºteptate prea mult. În august 1930, primele ºapte surori din Institut ºiau depus voturile de persoane consacrate ºi au început sã lucreze. Multe au fost activitãþile pe care le-au întreprins cu totul gratuit. Iatã câteva exemple: au fost foarte prezente în apostolat, s-au ocupat de catehezã ºi au lucrat mult în cadrul Acþiunii Catolice, de curând înfiinþate. Institutul Sfintei Tereza a trãit mereu - ºi mai trãieºte încã - spiritul gratuitãþii: ospitalitatea, slujirea faþã de cei nevoiaºi din diecezã, faþã de seminar, presa catolicã, misionari. Nu a lipsit nici atenþia faþã de cei mai slabi în vreme de rãzboi, prin primirea refugiaþilor. Au fost apoi angajate în domeniul educaþiei, mai ales faþã de cei mai tineri (ªcoala „Sfânta Ana”). Au fost mereu la dispoziþia parohiei, pentru catehism ºi apostolat, iar apoi au lucrat în vederea deschiderii faþã de Biserica din România, pentru a oferi femeilor din aceastã þarã posibilitatea unei spiritualitãþi seculare (persoane consacrate în lume), dupã exemplul Sfintei Tereza a Pruncului Isus. Gratuitatea este deci o constantã în decursul primului veac de existenþã al Institutului. Definiþia carismei poate fi rezumatã în cele patru cuvinte ale Psalmului: Servite Domino in laetitia! (Ps 99,2). Surorile ºtiu foarte bine ce înseamnã „a sluji”, ºtiu cine este Domnul pe care-l slujesc ºi cum sã-l slujeascã în slavã.

Cuvintele Domnului despre gratuitatea slujirii Doresc sã vã amintesc trei cuvinte de încurajare la slujire gratuitã ºi cu credinþã. Cel dintâi este cel subliniat de sfântul Paul: „Mai fericit lucru este a da decât a primi” (Fap 20,35). De ce? A primi este o atitudine pasivã, în timp ce a da este o faptã activã. A da se aseamãnã cu a semãna, a da înseamnã, în acelaºi timp, a dãrui, iar dãruirea vine din inima celui care dãruieºte ºi se îndreaptã spre persoana care primeºte. Omul, fãcut dupã chipul lui Dumnezeu, atunci când dã, îl imitã pe Dumnezeu, Cel care face soarele sã rãsarã peste toþi. Avem daruri care vin de la Dumnezeu ºi destinate slujitorilor sãi. Avem darurile

Nr. 18

Duhului Sfânt, enumerate de Profet: Duhul Sfânt s-a fãcut dar. Dãruirea lui Dumnezeu este mereu bunã; El însuºi sa dãruit, în patru feluri: la naºtere, ca prieten al tuturor; sa fãcut hranã pentru noi, prin masa pâinii ºi a vinului; prin moarte, ne-a rãscumpãrat de pãcat, iar prin înviere a devenit rãsplata vieþii dupã moarte. Mai fericit lucru este a da decât a primi, pentru cã a da vine din relaþia cu Dumnezeu. Al doilea cuvânt ni-l transmite evanghelistul Matei: „în dar aþi primit, în dar sã daþi” (Mt 10,8). Aceastã frazã ne îndeamnã la echilibru între a primi ºi a da. Cum putem descrie tot ceea ce am primit, ce anume am primit? ªi Paul ºi-a pus aceastã întrebare ºi a rãspuns prin altã întrebare, ºi mai radicalã: „Ce ai, pe care sã nu-l fi primit?” (1Cor 4,7). Tot ce avem vine de la Cel care, din nimic, cu glas puternic, ne-a chemat mai întâi la demnitatea de persoanã, apoi la evoluþia personalitãþii ca bãrbat sau femeie; pe lângã aceasta, ne-a dat participarea la natura sa divinã. Toate acestea ni s-au dat în dar, iar acest lucru trebuie sã ne îmboldeascã a face acelaºi lucru, la fel de gratuit, deci fãrã a cere vreo rãsplatã pentru noi.

Al treilea cuvânt este din parabola talanþilor (Mt 25,14-30; Lc 19,12-27). Dumnezeu nu ne-a dat doar naturã; ne-a dat ºi har. Cu toþii am primit ceea ce avem nevoie pentru a fi oameni adevãraþi. Cât de complexã este realitatea omului descoperã azi ºtiinþa, citind genomul unui subiect uman, cu miliardele lui componente. Parabolele ne spun cã numãrul talanþilor este diferit pentru fiecare din cei aleºi: unul a primit zece, altul cinci, iar al treilea, doar unul. Pentru ai face sã aducã rod, este nevoie de o atenþie deosebitã. De la naturã, suntem foarte complecºi, iar prin har, încã ºi mai mult. ªi Paul a înþeles profunzimea acestei unitãþi ºi multiplicitãþi, spunându-ne aceste frumoase cuvinte: „Prin harul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt” (1Cor 15,10). Putem încheia aceastã cercetare despre gratuitate în Institut spunând cã, încã de la început, gratuitatea a fost trãitã cu bucurie. Sã ne ajute Sfânta Fecioarã sã avem mereu ca obiectiv binele societãþii în care trãim ºi în care Biserica ne-a chemat sã rãspândim lumina ºi cãldura Evangheliei. Domnul sã ne binecuvânteze! M. Teresa Candian


septembrie 2010

Calea cea micã

11

Rãspunderea creºtinului în faþa Creaþiei … Pare o poveste, dar e realã. S-a întâmplat în triajul supraaglomerat al unui spital. Un bãrbat intrã, þinând în braþe un copil. κi fãcu loc cu greu prin mulþime, reuºi sã gãseascã un colþ de pat pe care sã-l aºeze ºi alergã printre bolnavi, tãrgi, mese cu ustensile de prim ajutor, dupã personalul medical. Primul care ajunse fu registratorul medical. Cu vocea impersonalã ºi uºor nazonatã, de robot, caracteristicã statisticienilor dintotdeauna ºi de pretutindeni, solicitã: Nume… Prenume… vârstã… CNP… domiciliul… numele mamei…. numele tatãlui… la care bãrbatul se uita perplex, în timp ce broboane de sudoare îi lunecau pe frunte, ºi nu rãspunse nimic – fiindcã nu ºtia. Pur ºi simplu luase copilul din niºte boscheþi, unde-l gãsise aruncat în zdrenþe, zãcând fãrã conºtientã, abia rãsuflând ºi arzând ca focul. Iar registratorul conchise: „Îmi pare rãu, dar trebuie sã ne daþi datele cerute… altfel nu avem cum sã-l internãm”. Închise registrul ºi se întoarse sã plece. Între timp, medicul se aplecase deja asupra micuþului, îl luã în braþe ºi alergã în sala de terapie intensivã, aruncându-i peste umãr registratorului medical: „ei bine, scrie: numele lui e Isus, pe mamã o cheamã Maria, tatãl adoptiv se numeºte Iosif. S-a nãscut la 25 decembrie ºi trebuie sã trãiascã aici ºi acum, ca sã ne mântuiascã ºi pe mine, ºi pe tine”. Scena s-a petrecut într-o þarã sud-americanã, unde numele Jesus e frecvent. Copilul a supravieþuit ºi a fost adoptat de bãrbatul care-l gãsise (fiindcã - spunea el, unde mãnâncã opt, mai mãnâncã ºi al nouãlea -). Astãzi, copilul de atunci e una din marile personalitãþi ale acelei þãri. ªi poartã numele pe care i-l dãduse doctorul: Jesus. Fiindcã dincolo de orice rãspundere administrativ-financiarã, socialã, profesionalã, existã rãspunderea faþã de Creatorul vieþii care sãlãºluieºte în fiecare creaturã. Dumnezeu e imanent ºi transcendent. Dumnezeu e în fiecare dintre noi, în fiecare fãpturã, în fiecare element al creaþiei ºi dincolo de el. Dar, în mod paradoxal, e cel mai uºor de spus ºi cel mai greu lucru de înfãptuit din întreaga noastrã existenþã – ºi totuºi, acesta e cu adevãrat izvorul, esenþa ºi scopul propriei vieþi. „A-l vedea pe Dumnezeu pretutindeni ºi în orice creaturã” – iatã programul de viaþã al creºtinului. A simþi iubirea lui Dumnezeu izvorând de pretutindeni ºi din fiece creaturã, iatã programul de viaþã al sfântului, ºi nimeni, niciodatã, nu are nici o scuzã pentru a nu deveni cu adevãrat sfânt în decursul vieþii sale pãmânteºti. Iar a ºti cu mintea ºi cu inima cã totul îºi are originea în Dumnezeu, cã totul este fãurit de el ºi totul se întoarce la el (aºa cum se afirmã în Enciclica Deus Caritas Est) – înseamnã oglindirea harului dumnezeiesc în fiinþa umanã. Iar de aici apare recunoºtinþa, care e izvorul oricãrui bine (cum afirmã sfântul Ignaþiu de Loyola), fiindcã e prima treaptã a iubirii necondiþionate. Toate aceste lucruri sunt bine cunoscute în inima ºi cu inima noastrã, dar drumul lor pânã la raþiune ºi mai ales pânã la punerea lor în practicã e lung, anevoios ºi arareori ajunge la scopul propus.

De ce? - O primã explicaþie ar fi conflictul deschis evoluþionism/creaþionism: omul a evoluat dintr-o maimuþã care încetul cu încetul a devenit super-performantã ºi s-a numit astfel „om” / sau omul a fost creat de Dumnezeu? O sã spuneþi, ce importanþã are aceasta în raport nu numai cu iubirea necondiþionatã, dar cu responsabilitatea omului faþã de tot ce-l înconjoarã? În Enciclica „Caritas in Veritate”, Sfântul Pãrinte afirmã: „atunci când natura, inclusiv fiinþa umanã, e consideratã ca rezultatul hazardului (întâmplãrii) sau a unui determinism evoluþionar, sentimentul nostru de responsabilitate dispare”: într-adevãr, dacã totul a apãrut fãrã noi, iar noi nu suntem decât niºte accidente în cursul evoluþiei, ce ne pasã de ce se întâmplã?! Aici ºi acum, aceasta e singura noastrã viaþã ºi ne destresãm plonjând într-un consumism ucigaº ºi în cele din urmã, sinucigaº. Nu e nici timpul, nici locul sã dezvoltãm argumentele antidarwinism, dar putem rãspunde logic, þinând cont cã la nivelul mecanicii cuantice noi nu suntem decât niºte vârtejuri de energie, dobândind formã ca urmare a cuvântului, gândului ºi iubirii lui Dumnezeu: „sigur, evoluþioniºtii au perfectã dreptate: ei s-au nãscut /ºi se mai nasc încã din maimuþe, în timp ce noi, ceilalþi, mulþumim lui Dumnezeu cã ne-a creat”;


12

Calea cea micã

- O altã explicaþie ar fi conflictul inaugurat de „secolul luminilor”, care opune raþiunea – inimii ºi ºtiinþa – religiei, reducând astfel entitatea umanã la jumãtate: un om în societate este în primul rând un om raþional ºi este de dorit sã fie numai un om raþional. Afectele „se opun progresului”, prin urmare omul perfect e un robot perfect. Ca atare, omul nu se poate aºtepta la altceva din partea semenilor decât la un tratament similar maºinilor în uz sau scoase din uz: de aici, legiferarea avortului ºi evident, euthanasia: în fond, nu arunci o maºinã care nu-þi mai trebuie?! ªi mergând mai departe, aºa se explicã împãrþirea lumii în sfere de influenþã ºi atitudinea marilor puteri faþã de „þãrile lumii a treia” care sunt sãrãcite de bogãþiile lor naturale, iar copiilor ºi tinerilor, atunci când nu sunt folosiþi drept cobai, li se oferã arme ºi sunt învãþaþi sã ucidã în numele „rãzboiului sfânt” sau al cine-ºtie-cãror „versete satanice”; - Sciziunea omului între raþiune ºi inimã care se reflectã în atitudinea sa asupra naturii e o altã explicaþie: ne amintim dictonul comunist: „noi nu aºteptãm daruri de la naturã, datoria noastrã este sã i le smulgem”. Asupra caracterului nefast al acestei atitudini, care determinã pe de o parte un atentat la viaþa planetei prin alterarea profundã a mediului, iar pe de altã parte închistarea omului în propriul ego, lipsit de perspectiva dumnezeirii ºi astfel, lipsit de bucurie, atrãgea atenþia ºi Rabindranath Tagore cu ocazia vizitei în þara noastrã dupã ce i se acordase Premiul Nobel (1913). Dar „mediul înconjurãtor este darul lui Dumnezeu pentru fiecare dintre noi ºi acþionând asupra lui, rãspundem faþã de cei sãraci, faþã de generaþiile viitoare ºi faþã de omenire în general” – scrie Sfântul Pãrinte în enciclica „Caritas in Veritate”.

Care e atitudinea corectã a omului faþã de Creaþie? Sfântul Pãrinte continuã în enciclica „Caritas in Veritate” ºi accentueazã în cuvântul sãu pentru Ziua Mondialã a Pãcii 2010, cã atitudinea omului faþã de naturã nu trebuie sã fie aceea a unui neopãgânism („Dumnezeu e în toate ºi numai acolo, iar noi ne mântuim prin naturã”), dar nici a dispreþului suveran faþã de mediul înconjurãtor. Sfântul Pãrinte subliniazã: - În centrul atitudinii corecte a omului faþã de naturã stã imaginea grãdinii paradisului, unde omul a fost aºezat ca sã aibã grijã de ea ºi sã se bucure; - Creaþia este iubire; Omul, fãcut dupã chipul ºi asemãnarea lui Dumnezeu, trebuie sã exprime la rândul sãu iubirea pe care Dumnezeu o are faþã de creaþie; ba mai mult, Omul este „canalul pur” prin care Dumnezeu lucreazã în permanenþã în ºi asupra creaþiei; Altfel spus, „grija faþã de naturã, respectul pentru demnitatea omului, pacea între popoare, totul merge împreunã. Ecologia naturii ºi ecologia omului împart unul ºi acelaºi destin”. Iar mesajul papei pentru Ziua Mondialã a Pãcii este exact acesta: „Dacã vrei pacea, protejeazã creaþia”. Faptul cã omului i-a fost încredinþatã creaþia nu are semnificaþia exercitãrii unei autoritãþi discreþionare, ci a unui summum de responsabilitãþi: dacã omul, în loc sã-ºi

Nr. 18

asume responsabilitatea ºi sã aibã grijã de întreaga Creaþie în numele lui Dumnezeu, se substituie lui Dumnezeu, el sfârºeºte prin a determina revolta naturii. ªi e firesc, odatã ce natura e supusã de cãtre om mai mult tiraniei sale decât guvernãrii. „Natura nu e un morman de gunoi pus la dispoziþia noastrã” (aºa cum atrãgea atenþia deja Heraclit), ci e darul plin de iubire fãcut omului de Dumnezeu. ªi chiar aºa, în Paradis, numai omul a greºit. Atunci de ce a trebuit ca toatã natura sã fie trimisã împreunã cu omul pe pãmânt?! Dacã e logic ca omul sã sufere, natura nu a greºit cu nimic, ca sã sufere – ea a fost trimisã împreunã cu omul pentru a-l ajuta sã supravieþuiascã, dar dupã cum merg lucrurile, natura ar putea rãspunde Domnului ºi pe bunã dreptate, cã: „pe cine nu laºi sã moarã, nu te lasã sã trãieºti”. Poate cã, în momentul în care prof. Prabudhayal Viddyasagar (din Hyderabad, India) punea mâna pe un tei înflorit în dealul Copoului ºi spunea: „uite cât de frumos e fratele meu „nu ne venea sã credem, ºi totuºi, aºa era. Poate cã, trecând pe lângã o magnolie înfloritã, nici nu mai avem timp s-o admirãm în tãcerea ºi frumuseþea sa divinã; ºi nici nu ne pasã de munþii despãduriþi care plâng cu ºuvoaie de lacrimi la fiecare ploaie, luând totul în cale: ºi case, ºi oameni, ºi animale... nu ne mai pasã fiindcã ne-am pierdut sufletul. Aºa începe sfârºitul lumii: cu indiferenþa. Fiindcã indiferenþa înseamnã absenþa sufletului, deci moartea. Un creºtin însã, care prin definiþie are viaþã veºnicã, nu poate fi indiferent/ nepãsãtor nici faþã de sine, nici faþã de ceilalþi, nici în raport cu întreaga creaþie. Atitudinea creºtinului este încrederea plinã de iubire în iubirea Tatãlui ºi abandonul complet în mâinile sale. Iar de acolo, din cãuºul mâinii Creatorului, avem adevãrata perspectivã asupra creaþiei. Dar pentru asta este necesarã schimbarea. Ori schimbarea începe mai întâi în propria fiinþã – „fii tu schimbarea pe care o aºtepþi în ceilalþi”, spunea Mahatma Gandhi, acelaºi mare ºi sfânt filosof, om politic, înþelept al Indiei care, dupã o cãlãtorie în Occident, afirmase: „Am vãzut mulþi oameni în biserici, dar foarte puþini credincioºi”. ...ºi încã ceva: aþi observat cât de tare vorbesc oamenii unii cu ceilalþi, cât de tare e muzica (sau ceea ce se considerã a fi muzicã, dar e în realitate un zgomot obositor, distorsionat ºi fãrã sens), aþi observat cã omul modern nu mai poate trãi fãrã violenþã (mãcar s-o vadã la Tv, dacã nu în faþa lui, zi de zi)?! ªi ºtiþi de ce? Fiindcã atunci când strigi la cineva, strigi fiindcã nu te aude (crezi tu), fiindcã îl consideri departe... departe în spaþiu, departe în timp, departe de sufletul tãu, strãin ºi în subconºtient, ca sã te afirmi superior, doreºti sã-l distrugi - mãcar prin sunete. Astfel, cuvântul a ajuns sã fie purtãtor de moarte ºi nu sãmânþã de viaþã. Cu persoanele pe care le iubim însã, vorbim în ºoaptã sau nu vorbim deloc, fiindcã inimile noastre se înþeleg de la sine...Iubirea ºi adevãrul sunt binecuvântarea eternã pe care Tata ne-a trimis-o din cer, odatã cu natura ºi în naturã - ca sã ne ajute sã supravieþuim. Iar singurul cuvânt pe care ne-a îngãduit sã nu-l uitãm din vorbele paradisului e... sãrutul. Chiar aºa: când aþi sãrutat ultima datã florile de cireº?! Sr. Ecaterina Hanganu (Iaºi)


septembrie 2010

Calea cea micã

13

Enciclica „Caritas in veritate” Capitolul al V-lea: Colaborarea familiei umane: frãþie, dezvoltare, solidaritate Acest capitol, vorbind despre caritate, spune cã aceasta este „iubire primitã ºi dãruitã”. În dreptate îi dãm aproapelui ceea ce este al lui, în timp ce în caritate îi dãruim ceea ce este al nostru. Dreptatea, atât de râvnitã ºi cãutatã de oameni, este desigur prezentã în documentul pontifical. Ea nu numai cã nu este o cale alternativã sau paralelã caritãþii, ci este inseparabilã de ea. Totuºi „caritatea depãºeºte dreptatea” pentru cã a iubi înseamnã a dãrui, a oferi din ceea ce este „al meu” altuia. Este interesant de comparat apelul adresat de papa Paul al VI-lea imediat dupã Conciliul Vatican II în enciclica „Populorum progressio”, la eliberarea popoarelor „de jugul foametei, a mizeriei, a bolilor endemice, a ignoranþei” cu apelul adresat de papa Benedict al XVI-lea în enciclica „Caritas in Veritate” unde suveranul pontif al zilelor noastre spune cã „dreptate ºi pace” era programul propus de Papa Paul al Vl-lea pentru dezvoltarea integralã a omului ºi dezvoltarea integralã a omenirii, ceea ce este de fapt ºi problema omenirii din zilele noastre. Doctrina socialã a Bisericii este aºadar „Caritas in veritate in re sociali”: vestire a adevãrului iubirii lui Cristos în societate. Aceastã doctrinã „este slujire a caritãþii, dar în adevãr”. Fãrã adevãr caritatea lunecã în sentimentalism. În lumina acestei învãþãturi a Bisericii, sfântului Pãrinte trage un semnal de alarmã asupra problemelor cu care se confruntã astãzi omenirea ºi care ar fi cãile de colaborare ale familiei umane.

Probleme ale lumii contemporane: Sãrãcia: cea mai profundã sãrãcie este singurãtatea. Omul se valorizeazã pe el însuºi nu izolându-se ci punându-se în relaþie cu ceilalþi ºi cu Dumnezeu. Acest lucru este valabil ºi pentru popoare. Dezvoltarea umanitãþii se poate realiza atunci când se construieºte pe solidaritate, care trebuie sã includã întreaga familie umanã. Familia umanã are la bazã dezvoltarea ºi întãrirea familiei în miniaturã, iar ambele au ca model raportul dintre persoanele Sfintei Treimi. Transparenþa reciprocã dintre persoanele divine este deplinã ºi legãtura uneia cu celelalte este totalã. Dumnezeu vrea sã ne asocieze ºi pe noi la aceastã realitate de comuniune. Enciclica propune celor ce conduc lumea discernãmânt cu privire la contribuþia culturilor ºi a religiilor pentru construirea comunitãþii sociale în respectarea binelui comun mai ales pentru cei care exercitã puterea politicã. Acest discernãmânt va trebui sã se bazeze pe criteriul caritãþii ºi al adevãrului. „Întregul om ºi toþi oamenii” este criteriul pentru a evalua atât culturile cât ºi religiile. Creºtinismul, religie a lui „Dumnezeu cu faþã umanã”, poartã în sine însuºi un asemenea criteriu. Un dialog fecund ºi colaborare rodnicã între raþiune ºi credinþa religioasã: negarea dreptului de a mãrturisi în mod public propria religie ºi de a acþiona pentru ca adevãrurile credinþei sã inspire ºi viaþa publicã are consecinþe negative asupra adevãratei dezvoltãri a omenirii. • Colaborarea fraternã dintre cei care cred ºi cei care nu cred în vederea conlucrãrii lor pentru dreptatea ºi pacea omenirii. La Conciliul Vatican II pãrinþii conciliaþi afirmau cã „oamenii credincioºi ºi cei necredincioºi sunt aproape unanimi în pãrerea cã tot ce existã pe pãmânt trebuie referit la om”. Pentru cei care cred, lumea nu este rod al întâmplãrii, nici al necesitãþii ci al unui plan al lui Dumnezeu. De aici se naºte obligaþia pe care o au cei care cred de a uni eforturile lor cu toþi bãrbaþii ºi femeile de bunãvoinþã din alte religii sau necredincioºi pentru ca aceastã lume a noastrã sã corespundã efectiv planului divin: a trãi ca o familie sub privirea Creatorului. Colaborarea fraternã între popoare trebuie sã aibã la bazã principiul de subsidiaritate (de adãugare, completare reciprocã). Acest principiu este deosebit de potrivit pentru a conduce globalizarea ºi a o orienta spre o adevãratã dezvoltare umanã. sfântul Pãrinte atrage atenþia cã aceastã globalizare care se manifestã în lumea de azi nu trebuie sã dea naºtere unei puteri universale periculoase de tip monocratic, ci conducerea globalizãrii trebuie sã fie de tip subsidiar, articulat pe mai multe niveluri ºi pe planuri diferite care sã colaboreze reciproc. Principiul subsidiaritãþii trebuie menþinut, strâns unit cu principiul solidaritãþii ºi viceversa. Se insistã în acest sens pe acele ajutoare internaþionale date þãrilor în nevoie ºi destinate dezvoltãrii. Acestea, acordate în mod excesiv, nu trebuie nici sã-1 umileascã pe cel care le primeºte, nici sã menþinã un popor în stare de dependenþã. ªi mai grav este atunci când ajutoarele internaþionale favorizeazã situaþii de dominare localã ºi de exploatare în interiorul þãrii ajutate. De aceea, Sfântul Pãrinte aratã cã este necesar sã se orienteze din punct de vedere comercial producþiile


14

Calea cea micã

þãrilor ºi sã se stabileascã reguli comerciale care sã le susþinã ºi sã le întãreascã finanþarea dezvoltãrii pentru a face mai productive aceste economii. Cooperarea la dezvoltare trebuie sã devinã o mare ocazie de întâlnire culturalã ºi umanã. În viziunea Sfântului Pãrinte societãþile avansate din punct de vedere tehnologic nu trebuie sã confunde propria dezvoltare cu o presupusã superioritate culturalã, iar societãþile în creºtere trebuie sã rãmânã fidele la ceea ce este cu adevãrat uman în tradiþiile lor. În orice culturã existã valori culturale, expresie a aceleiaºi naturi umane voitã de Creator. Tocmai dialogul cultural religios ºi politic permite diferitelor culturi sã nu se rupã de cãutarea comunã a adevãrului, a binelui ºi a lui Dumnezeu. Credinþa creºtinã care se întrupeazã în culturi diferite poate sã le ajute sã creascã în ospitalitate ºi în solidaritate universalã în folosul dezvoltãrii comunitare ºi planetare. Ajutorul dat dezvoltãrii þãrilor sãrace trebuie considerat ca adevãrat instrument de creare a bogãþiei pentru toþi, iar aceasta ar putea fi o soluþie la actuala crizã economicã. În aceastã perspectivã statele mai bogate ar putea sã destineze cote mai mari din produsul intern brut pentru ajutoarele date dezvoltãrii; ar putea sã-ºi revizuiascã politicile de subsidiaritate ºi sã creeze sisteme de asistenþã socialã mai integrate, la care sã participe subiecþi privaþi ºi societatea civilã; ar putea sã se economiseascã resurse eliminând irosiri ºi venituri abuzive care trebuie destinate solidaritãþii internaþionale. Solidaritatea internaþionalã se poate exprima în promovarea unui acces mai mare la educaþie care sã conducã la formarea completã a persoanei umane folosindu-se cãi ºi mijloace pedagogice care sã însoþeascã persoanele în deplina lor realizare umanã. Legat de aceastã formare a persoanei, astãzi existã fenomenul „turismului internaþional” care poate constitui un important factor de dezvoltare economicã ºi de creºtere culturalã, dar care se poate transforma în ocazie de exploatare ºi de degradare moralã. De multe ori acest lucru se întâmplã atunci când acest turism este un eveniment de proastã educaþie atât pentru turist cât ºi pentru populaþiile locale, care sunt puºi în faþa unor comportamente imorale sau chiar perverse ca în cazul turismului aºa numit sexual, cãruia îi cad victime atâtea fiinþe umane chiar de vârstã foarte tânãrã. Este ºi mai dureros sã constatãm cã acest lucru se desfãºoarã adesea cu acordul guvernelor locale. Aºadar trebuie sã se ia mãsuri pentru a se promova un turism capabil sã promoveze o adevãratã cunoaºtere reciprocã fãrã a îngrãdi odihna ºi distracþia sãnãtoasã. Fenomenul migraþiilor este un alt aspect care trebuie analizat atunci când se vorbeºte despre dezvoltarea umanã integralã. Suntem în faþa unui fenomen social de naturã epocalã care are o puternicã ºi clarvãzãtoare politicã de cooperare internaþionalã. Nici o þarã nu poate considera cã face faþã singurã problemelor migraþiei din timpul nostru. Migranþii nu pot fi consideraþi ca o marfã sau o simplã forþã de muncã. Deci nu pot fi trataþi ca orice alt factor de producþie. Fiecare migrant este o persoanã umanã care are drepturi ce trebuie respectate de toþi ºi în orice situaþie. Legãtura care existã între sãrãcie ºi ºomaj este un alt fenomen al zilelor noastre. Sãracii, în multe cazuri, sunt rezultatul încãlcãrii demnitãþii muncii umane, fie pentru cã le sunt limitate posibilitãþile (ºomaj, lipsã de ocupaþie, salariu corect, siguranþa muncitorului ºi a familiei sale). Încã din anul 2000, papa Ioan Paul al II-lea, cu ocazia Jubileului muncitorilor, a lansat un apel pentru „o coaliþie mondialã

Nr. 18

în favoarea muncii decente”. Sfântul Pãrinte Be nedict al XVI-lea revine asupra acestei probleme ºi insistã asupra fenomenului „muncii decente” care trebuie sã fie expresia demnitãþii esenþiale a oricãrui om; munca sã fie aleasã în mod liber, muncitorii sã fie respectaþi, în afara oricãrei discriminãri, care sã permitã satisfacerea necesitãþilor familiilor ºi ºcolarizarea copiilor etc. Legat de tema muncii nu este trecutã cu vederea problema organizaþiilor sindicale ale muncitorilor care au fost dintotdeauna încurajate ºi susþinute de Bisericã. În condiþiile globalizãrii se impune necesitatea ca aceste organizaþii sã intervinã în apãrarea intereselor propriilor înscriºi, dar sãºi îndrepte privirea ºi spre cei neînscriºi ºi, îndeosebi, spre muncitorii din þãrile în curs de dezvoltare unde drepturile sociale sunt adesea încãlcate. Se atrage atenþia cã învãþãtura tradiþionalã a Bisericii propune distincþia de roluri ºi funcþii între sindicat ºi politicã. Folosirea defectuoasã a finanþelor de multe ori a dãunat economiei reale. Este necesar ca ele sã redevinã un instrument care sã aibã ca finalitate producerea mai bunã de bogãþii ºi dezvoltare. Sfântul Pãrinte trateazã ºi problema apariþiei unei noi puteri mondiale, aceea a consumatorilor ºi asociaþiile lor. Fenomenul conþine elemente pozitive ce trebuie stimulate ºi chiar excese ce trebuie evitate. Consumatorii trebuie educaþi încontinuu asupra rolului pe care îl exercitã zilnic ºi pe care îl pot desfãºura respectând principiile morale, fãrã a diminua raþionalitatea actului de a cumpãra. Pentru a se putea realiza conceptul de „familie a naþiunilor” este necesarã o urgentã reformã a ONU cât ºi a arhitecturii economice ºi financiare internaþionale. Aceastã reformã trebuie sã aibã ca obiectiv realizarea principiului „responsabilitãþii de a ocroti” ºi pentru a atribui naþiunilor mai sãrace o voce eficientã în deciziile comune pentru orientarea colaborãrii internaþionale spre dezvoltarea solidarã a tuturor popoarelor. Este urgentã prezenþa unei autoritãþi politice mondiale care sã aibã în vedere vindecarea economiilor lovite de crizã pentru a preveni înrãutãþiri ale crizei ºi ulterioare dezechilibre majore, pentru a realiza o dezarmare integralã corespunzãtoare, siguranþa alimentarã ºi pacea. O asemenea autoritate va trebui sã fie reglementatã de drept, sã respecte în mod coerent principiile de subsidiaritate ºi de solidaritate pentru realizarea binelui comun ºi sã se angajeze în realizarea unei autentice dezvoltãri umane integrale inspiratã din valorile caritãþii în adevãr. Sr. Elena Matei (Bacãu)


Calea cea micã

septembrie 2010

15

• ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI •

A 75- a aniversare La 27 iunie 2010 s-a sãrbãtorit a 75-a aniversare de la plecarea la cer a fondatorului companiei noastre, Mons. Aurelio Bacciarini. Pentru acest eveniment, la 26 iunie la Lugano, s-a celebrat o Liturghie solemnã în Bazilica Sacro Cuore, prezidatã de postulatorul general, Don Mario Carrera, venit de la Roma. Au participat la celebrare preoþi guanelieni ºi preoþi locali precum ºi mulþi credincioºi, surorile Fiicele Sfintei Mari a Providenþei, terezinele din Lugano ºi un grup de ºapte terezine românce.

Mons. Aurelio Bacciarini (8 noiembrie 1873 - 27 iunie 1935)

Casa natalã a Mons. Aurelio Bacciarini

A fost subliniatã tenacitatea cu care a luptat pentru perfecþiunea de a fi servitorul lui Dumnezeu ºi al aproapelui, exemplu de dãruire totalã pentru salvarea sufletelor ºi modul în care a primit ºi a iubit suferinþa. Duminicã, 27 iunie, în localitatea natalã, Valle Verzzasca, a fost celebratã o sfântã Liturghie prezidatã de episcopul de Lugano, Mons. Grampa, în biserica în care a fost botezat Mons Aurelio Bacciarini, urmatã de o binecuvântare datã în locuinþa pãrinteascã, care a fost renovatã ºi este în custodia fraþilor guanelieni! ªi aici au fost prezenþi localnicii precum ºi numeroºi oameni care îl iubesc pe Mons. Bacciarini.

Biserica din localitatea natalã a Mons. Aurelio Bacciarini

Ca un motto pentru noi terezinele, Mons Baciarini ne-a recomandat: „Euharisticamente pio! - Viaþã euharisticã pioasã! Angelicamente puro! - Viaþã îngereascã purã! Apostolicamente attivo!” - Viaþã apostolicã activã! Silvia Ambãruº (Lugano)

Mons. Aurelio Bacciarini s-a nãscut la 8 noiembrie 1873 în Val Verzasca, la Lavertezzo (Cantonul Ticino, Elveþia). A intrat în seminar la 3 noiembrie 1888; a studiat la seminariile din Lugano ºi Milano, obþinând diploma în teologie ºi a fost hirotonit preot la 12 iunie 1897 la Lugano. A fost apoi, timp de 6 ani, paroh la Arzo; în 1903 a fost chemat la seminarul din Pollegio ca director spiritual. În 1906 a obþinut de la episcop permisiunea de a intra în Congregaþia Slujitorilor Caritãþii, întemeiatã de fericitul Luigi Guanella în dieceza de Como, pentru a se dedica slujirii celor mai sãraci. Prin voinþa expresã a sfântului papã Pius al X-lea, la 30 iunie 1912, pr. Aurelio Bacciarini a fost trimis de pr. Guanella la Roma, ca primul paroh al noii biserici a sfântului Iosif din cartierul Trionfale. Dupã moartea pr. Guanella, în 1915, i-a urmat ca superior general al Congregaþiei. Papa Benedict al XV-lea l-a numit pe pr. Aurelio Bacciarini administrator apostolic de Lugano, iar la 21 ianuarie 1917 a fost consacrat episcop. Printre numeroasele ºi tainicele înfãptuiri pe care Dieceza de Lugano le-a moºtenit de la veneratul Aurelio Bacciarini se numãrã ºi întemeierea Institutului secular al sfintei Tereza a Pruncului Isus, un institut secular feminin care ºi-a început activitatea la 21 ianuarie 1926. Alãturi de d-ra Maria Motta, fondatorul a legat de Institutul în devenire mottoul: „Slujirea lui Cristos ºi a Bisericii” (Servire Christo et Ecclesiae) care a devenit carisma companiei. Surorile institutului erau consacrate asemenea cãlugãriþelor care în loc sã meargã la mãnãstire în lume, mergeau în inima lumii pentru a fi plãmadã a schimbãrii. Maria Motta spunea adesea: „Nu fiþi doar creºtine, fiþi apostoli”. A fondat structuri care sunt actuale: Organizaþia Sindicatelor Creºtine Sociale, ziarul „Il giornale del popolo”, Acþiunea Catolicã. Dupã 18 ani de episcopat, la 27 iunie 1935, ziua în care semna actul de consacrare a familiilor diecezei la mijlocul lui Isus, Mons. Aurelio Bacciarini a fost chemat de Dumnezeu la rãsplata slujitorilor credincioºi. Rãmãºiþele sale pãmânteºti se odihnesc în cripta sanctuarului Preasfintei Inimi de la Lugano. La 15 martie 2008 comisia specialã a cardinalilor, însãrcinatã cu examinarea procesului de beatificare al episcopului Aurelio Bacciarini, a declarat eroismul virtuþilor pãstorului ºi fondatorului nostru, recunoscându-i titlul de venerabil.


16

Calea cea micã

Nr. 18

• ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI •

Întâlnirea naþionalã de primãvarã a terezinelor

Casa „Sfântul Iosif” din Iaºi (cãminul de bãtrâni) de la Plopii fãrã Soþ a gãzduit întâlnirea naþionalã de primãvarã a terezinelor pe parcursul zilei de sâmbãtã, 17 aprilie 2010. Au participat Maria-Tereza Candian, directoarea generalã a Institutului „Sfânta Tereza a Pruncului Isus”, pr. George Paºtiu, asistentul spiritual al institutului, veniþi din Elveþia, alþi ºase preoþi ºi peste 100 de membre ale institutului. Întâlnirea a debutat cu rugãciunea Laudelor, urmatã de o serie de conferinþe cu tema „Enciclica Caritas in veritate” a papei Benedict al XVI-lea.

La ora 12.00 a fost celebratã o sfântã Liturghie, prezidatã de pr. Anton Despinescu, spiritualul terezinelor din Iaºi. Predica a fost þinutã de pr. Alois Fechet, vicar episcopal pentru viaþa consacratã în Dieceza de Iaºi, care a transmis ºi un salut adresat terezinelor din partea PS Petru Gherghel. La altar au concelebrat ºi preoþii: pr. dr. Fabian Doboº, Gabriel Bucur, pr. George Paºtiu, pr. Iosif Dorcu, decan de Iaºi, ºi pr. Petru Biºog.

În cadrul celebrãrii euharistice, Ecaterina Ionel (Focºani) a fãcut voturile pe un an, pentru prima datã, în cadrul acestui institut, în faþa directoarei generale. Dupã Liturghie, a urmat o agapã frãþeascã, împãrtãºiri de impresii, rugãciunea Vesperelor ºi încheierea. Prima conferinþã a fost susþinutã de pr. George Paºtiu, despre „Învãþãtura socialã a Bisericii în Magisteriu”. A vorbit apoi directoarea generalã, Maria-Tereza, despre „Simþul gratuitãþii în institutul nostru”. Sr. Ecaterina Hanganu a prezentat conferinþa „Rãspunderea generalã în faþa creaþiei”. În pauza dintre conferinþe, celor prezenþi le-a fost distribuit numãrul 17 al revistei „Calea cea micã”. Seria conferinþelor a fost reluatã de sr. Elena Matei, cu titlul „Colaborarea familiei umane: frãþie, dezvoltare, solidaritate”, pornind de la capitolul 5 al enciclicei. A continuat sr. Maria-Emanuela Zaharia cu conferinþa „Etica în economie”, bazându-se pe capitolul 3 al enciclicei Sfântului Pãrinte.


septembrie 2010

Calea cea micã

17

• ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI •

Exerciþii spirituale În ziua de 5 august 2010, poarta mãnãstirii boromitelor s-a deschis larg pentru a le primi pe cele 50 de terezine, care au rãspuns astfel chemãrii divine. Era a cincea oarã de la constituirea noastrã în România. De cum am trecut poarta, urcând pe treptele mãnãstirii, am simþit lumina taboricã, luminã care ne întâmpina la începutul pelerinajului nostru pe muntele Tabor. Ne-au întâmpinat cu zâmbete de bun venit surorile casei, dar ºi pãrintele Luca de la carmeliþii desculþi de la Snagov - Bucureºti, care ajunsese înaintea noastrã ºi care a devenit ghidul nostru spiritual. Am pãtruns astfel în timpul sacru al exerciþiilor, frânturã de veºnicie, timp favorabil convertirii spre care sufletele noastre tindeau. Eram convinse cã participam la lucrarea lui Dumnezeu pentru noi, cãci el intervine, acþioneazã ºi salveazã fiecare persoanã disponibilã sã primeascã harurile sale, convertirea, comuniunea, pacea sufleteascã prin rugãciunea inimii.

Tema exerciþiilor noastre a fost spiritualitatea carmelitanã. În cele douã meditaþii zilnice, pãrintele Luca ne-a vorbit despre Tereza de Avilla, de sfântul Ioan al Crucii, despre rugãciunea carmelitanã, despre „castelul interior”, fãcându-ne sã intrãm în strãfundurile conºtiinþei ºi inimii noastre, pentru ca sã-l întâlnim pe el, sã-l simþim vorbindu-ne! Timpul sacru pe care îl trãiam l-am folosit pentru meditaþii personale, colective, pentru adoraþia preasfântului sacrament, sfintele Liturghii. În pauze, pãrintele Luca ne-a invitat la colocvii personale ºi spovezi, de care „am profitat” toate cele 50 de terezine. Pãrintele Luca ne-a vorbit mult despre sfânta Tereza a Pruncului Isus, patroana noastrã, micã, dar doctor al Bisericii, despre fericita Elisabeta a Sfintei Treimi, care a trãit în Carmelul din Dijon la începutul secolului al XX-lea, dar ºi despre sfânta Tereza Benedicta a Crucii (Edith Stein), doctor al Bisericii, pe care o sãrbãtorim la 9 august. În toate meditaþiile, textele de bazã erau din Sfânta Scripturã. Seara, dupã ora 20, pe terasa mãnãstirii, având în faþã frumuseþea naturii cu valea Siretului ºi pãdurea, schimbam impresiile zilei, fapt extrem de util nouã celor care cãutam o comuniune sfântã. Am „ajuns” astfel pe muntele Tabor, cãlãuzite de pãrintele Luca, ºi acolo am simþit cã identitatea noastrã dispare, ne contopim cu Domnul! El a vorbit inimilor noastre! Ne-am despãrþit duminicã, 8 august, dupã sfânta Liturghie, am coborât de pe muntele Tabor, în timpul nostru profan, dar lumina Taborului ne-a rãmas în suflete, luminând grãdina inimilor noastre. Recunoºtinþa ºi iubirea noastrã pentru toþi cei care ne-au cãlãuzit: Sfânta Treime, sfânta Fecioarã Maria, sfinþii Carmelului, sfânta noastrã patroanã. Sr. Iulia-Ioana (Iaºi)

La Gioseni cu terezinele De fiecare datã când plec la exerciþiile spirituale, lucrul care mã bucurã cel mai mult ºi mã împinge sã fac acel efort, neºtiind dacã va fi de folos pentru cineva, este cã mã voi întâlni cu persoane noi, care mã vor îmbogãþi. ªi de data aceasta s-a întâmplat cã voi m-aþi umplut de haruri, prin prezenþa voastrã, fiecare în parte cu povestea vieþii personale ºi cu exemplul de viaþã de rugãciune pe care o aveþi foarte bine îngrijitã. Vorbind cu una ºi alta, împãrtãºind probleme ºi bucurii, sufletul meu îi mulþumea bunului Dumnezeu cã îmi oferea ocazia sã cunosc mãrgãritare atât de frumoase din aceastã bisericã. Mi se pare cã am trãit o empatie din prima clipã cu grupul terezinelor, am simþit un sprijin pentru predici, am gãsit un interes pentru a aprofunda spiritualitatea carmelitanã care a hrãnit-o pe sfânta Tereza, am trãit zile de adâncã rugãciune ºi de prietenie cu Isus ºi în acelaºi timp de veselie ºi de adevãratã prietenie cu multe dintre voi.

Am descoperit terezinele ca o comoarã preþioasã ascunsã în inima bisericii, sunteþi giuvaierurile care fac mai bogate toate acele suflete care vin în contact cu voi acolo unde sunteþi în fiecare zi de lucru. Acesta a fost un miracol, cel mai extraordinar care m-a atins la Gioseni; înseamnã cã viaþã voastrã e pe calea cea mai bunã! Isus doreºte sã ne depãºim pe noi înºine, deci mergem mai departe! Pr. Luca Bulgarini OCD.


Calea cea micã

18

Nr. 18

• ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI •

Un bob de rouã „Învãþãtorule, e bine cã suntem aici!” (Lc 9,33). Toate aceste trei zile au fost pentru sufletul meu pline de har, de luminã ºi iubire, împreunã cu toate terezinele din þarã. Pr. Luca, cu ajutorul Duhului Sfânt, ne-a îmbogãþit sufletele cu acele meditaþii pline de înþelepciune ºi de luminã. Printre altele, ne-a declarat cã suntem norocoase cã facem parte dintr-un institut secular, trãind astfel momente minunate în comuniune totalã cu Dumnezeu. Isuse, doresc sã-þi spun,din adâncul inimii, mulþumesc pentru toatã iubirea ta.

Nu-s nici crin, nici trandafir cu miros îmbãtãtor, ci sunt un fir de iarbã, dar, sunt verde, dau speranþã.

Cât sunt de minunate cãile Domnului!

Spun acest lucru deoarece am trãit zile minunate la Gioseni, zile frumoase ºi binecuvântate care m-au scos din rutina zilnicã ºi m-au pus în faþa unui fapt împlinit ºi anume fericirea veºnicã pe pãmânt. Pot spune cã în aceste zile am pregustat veºnicia. Prin cânt, rugãciune, meditaþii, reflecþii personale ºi întâlniri fraterne de searã mam împrospãtat spiritual pentru a putea parcurge încã o vreme viaþa cotidianã cu suiºurile ºi coborâºurile ei. M-am simþit ca-ntr-o familie unitã unde pacea, liniºtea, dragostea, buna dispoziþie au domnit ca la ele acasã, aºa cum se cuvine unei familii creºtine bine consolidatã pe învãþãtura lui Cristos.

Nu-s nici crin, nici altã floare, sã fiu mândrã cã-s mai sus, dar, sunt fir de iarbã verde care atât de jos s-apleacã, Domnul ca sã picure asupra-mi, câte-un bob de rouã sfântã. Sr. Eugenia Blânda (Huºi)

Meditaþiile pãrintelui Luca, predicatorul nostru, dar ºi experienþele, gândurile ºi împãrtãºirile spirituale ale terezinelor venite din toate colþurile þãrii m-au întãrit sufleteºte, astfel cã am plecat spre casã cu dorinþa de a continua în parohia mea ceea ce am început ºi anume de a sluji pe Cristos ºi Biserica. Mulþumesc Domnului pentru tot ceea ce am trãit la Gioseni, pãrintelui Luca care ne-a introdus în ambientul terezin-carmelitan, dar ºi surorilor boromite care ne-au primit ºi gãzduit cu multã cãldurã ºi iubire. Doresc celor care citesc acest gând, ºi nu numai, sãnãtate ºi mult bine! Sr. Mariana (Huºi)


Calea cea micã

septembrie 2010

19

• ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI •

La ºcoala lui Isus

Doamne, fii binecuvântat!

„Pentru a fi a lui Isus trebuie sã fii micã, micã precum o picãturã de rouã…” (sfânta Tereza a Pruncului Isus, LT. 141). Reculegerea în grup ne conduce la Inima lui Isus care este pentru noi toate prieten ºi frate, ocrotitor ºi mire. Aceste zile au fost dedicate lui Dumnezeu. Un timp de tãcere, de dialog, de ascultare, de pace, de comunicare ºi încredere. Au fost ºi sunt un sprijin evident în ostenelile de fiecare zi. Împreunã cu pr. Luca am încercat sã descoperim spiritualitatea familiei carmelitane. Am învãþat cã prin rugãciune, slujire, renunþare ºi oferirea de sine putem gãsi „calea cea micã” pentru a ajunge la lumina lui Cristos. În timpul reculegerii am constatat „cã sunt o copilã rãsfãþatã” de îngeri asemenea sfintei Tereza ºi „am înþeles cã numai iubirea face sã acþioneze membrele Bisericii, cã dacã iubirea s-ar stinge, apostolii n-ar mai vesti Evanghelia, martirii nu ºi-ar mai vãrsa sângele” (Ms.B,3v). Doamne, ajutã-mã sã nu pãstrez cu teamã doar pentru mine bucuria de a te simþi înãuntrul meu! Ajutã-ne pe toate sã meditãm cu adevãrat toate învãþãturile ºi pildele date nouã prin sfinþii carmelitani: Tereza de Avila, Ioan al Crucii, Tereza a Pruncului Isus, fericita Elisabeta a sfintei Treimi, Edith Stein. Mulþumesc Domnului cã ne-am unit în rugãciune, în iubire ºi har, mulþumesc pr. Luca pentru cã ne-a arãtat cu multã dragoste ºi respect calea de a fi în comuniune îngereascã prin conferinþe ºi dialog. Acum putem spune împreunã cu patroana noastrã din cer: „O, Isuse, ºtiu, iubirea nu se rãsplãteºte decât cu iubire; de aceea am cãutat, am gãsit mijlocul de a-mi alina inima dându-þi iubire pentru iubire”(Ms. B, 4r).

„Doamne, fii binecuvântat cã m–ai creat” ºi am putut participa împreunã cu terezinele, în zilele de reculegere la Mãnãstirea surorilor ale sfântului Carol Borromeu din Gioseni - Bacãu, sub îndrumarea pr. Luca, predicator din Mãnãstirea Pãrinþilor Carmelitani de la Snagov. Mulþumesc Doamne, cã în aceste zile de har ºi rugãciune ne-am despuiat de omul vechi cu modurile lui de a face ºi ne-am îmbrãcat în omul nou. Pe baza imaginii Creatorului nostru ne-ai dat credinþã, speranþã ºi iubire, încredere ºi abandonare totalã, asemenea sfintei Tereza a Pruncului Isus ºi a fericitei Elisabeta care nu se aºteptau niciodatã sã-l întâlneascã pe Cristos ºi sã simtã iubirea sa. Mulþumesc pãrintelui Luca pentru frumoasele conferinþe care ni le-a oferit cu rãbdare ºi discernãmânt, ca un foarte bun cunoscãtor al Carmelului ºi al sfintei Tereza Acum sunt convinsã cã pot sã afirm, asemenea patroanei noastre, sfânta Tereza, cã „unica fericire pe pãmânt este de a te strãdui sã preþuieºti ca foarte plãcutã partea pe care ne-o dã Isus…Dacã vrei sã fi o sfântã…unicul lucru necesar este …a face pe placul lui Isus, unindu-ne mai intim cu el !” (LT 257). Sr. Ana Farauanu (Bacãu)

Sr. Teodora (Iaºi)

Pe muntele Tabor Aceste trei zile de rugãciune ne-au adus în atenþie scopul spre care noi, terezinele, trebuie sã tindem, ºi anume: mântuirea noastrã ºi a acelora din jurul nostru. Prin rodnicele meditaþii prin care pãrintele predicator, cu atâta însufleþire, ne-a ridicat sufletele din potopul grijilor zilnice, neam simþit asemenea ucenicilor de pe muntele Tabor, în prezenþa Domnului nostru Isus Cristos. Ne-am fi dorit sã mai rãmânem mult timp în acel colþ de rai, pentru a fi întro cât mai strânsã ºi continuã comuniune cu Tatãl cel atotputernic, iubitor ºi milostiv. Am înþeles mai bine cât de mult ne iubeºte ºi cum trebuie ºi noi sã rãspundem cu iubire, ca astfel sã fim modele de urmat în familiile noastre, în bisericã, în comunitate ºi oriunde ne aflãm. Mulþumim bunului Dumnezeu ºi sfintei Tereza a Pruncului Isus cã ne-a adunat din colþuri atât de diferite din întreaga þarã pentru a forma o familie unitã care aparþine Institutului Secular al Sfintei Tereza a Pruncului Isus. Nu încetãm sã înãlþãm rugãciunile noastre smerite ca sã primim harurile necesare, pentru a putea rãspunde da planului lui Dumnezeu, iar stãruinþa noastrã sã nu fie zadarnicã. Sr. Maria Petre (Bacãu)

Mulþumesc, Doamne! Îi mulþumesc lui Dumnezeu cã mi-a dãruit acest an ºi cã am ajuns în acest loc minunat ºi sfânt. Prin meditaþiile pãrintelui Luca am înþeles importanþa rugãciunii ºi scopul meu în viaþã. În lumina Evangheliei am reuºit sã descifrez realitatea vieþii mele ºi sã gãsesc fericirea adevãratã. Îi mulþumesc Domnului cã m-a ales sã fiu copac în grãdina sa. Îl rog, prin rugãciuni zilnice, sã mã ajute sã aduc roade bune, pentru ca cei din jurul meu sã culeagã experienþa ºi sfaturile mele. Mulþumesc surorilor din aceastã minunatã casã pentru frumoasele zile ce ne-au pregãtit pentru exerciþiile spirituale. „Voi merge la altarul lui Dumnezeu, la Dumnezeul bucuriei ºi veselei mele, ºi te voi lãuda cu harpa, Dumnezeule, Dumnezeul meu”. Sr. Gabriela Popescu (Huºi)


20

Calea cea micã

Nr. 18

Din activitatea terezinelor din Iaºi

La ceas aniversar

Adoraþie euharisticã

La 18 aprilie am sãrbãtorit-o pe sora Tereza Dorcu, prima terezinã din Moldova. S-a nãscut la 18 aprilie 1940, în satul Butea, judeþul Iaºi, într-o familie catolicã ºi de la prima sfântã Împãrtãºanie a simþit o nespusã dragoste faþã de Isus pe care ºi l-a ales ca mire. A dorit sã fie slujitoare în via Domnului, dar comunismul nu au lãsat-o sã devinã cãlugãriþã. A venit la Iaºi ºi a învãþat sã fie de ajutor oamenilor, sã le aline durerile trupeºti ºi sufleteºti - a ajuns asistentã medicalã.

Anul acesta toate surorile de la Institutul Secular ,,Sfânta Tereza a Pruncului Isus” au participat la Adoraþia Euharisticã perpetuã, din fiecare vineri al acestui an sacerdotal. Pentru noi a fost un moment de purificare, de har ºi binecuvântare. În faþa preasfântului Sacrament ne-am rugat împreunã pentru Sfântul Pãrinte, papa Benedict al XVI-lea, pentru episcopii noºtri, Petru ºi Aurel, pentru preoþi, pentru viitorii preoþi, pentru persoanele consacrate, pentru bolnavi ºi pentru toþi cinstitorii sfintei Euharistii. Isus ne-a condus, cu ajutorul Duhului Sfânt, pe calea cea dreaptã, pe calea iubirii, pe,,calea cea micã”. În focul inimii lui Isus am simþit lumina, am simþit generozitatea ºi am descoperit comuniunea. De asemenea, tot la îndemnul Mons. Alois Fechet vom participa în continuare la Adoraþia Euharisticã din fiecare vineri, timp de o orã, în Biserica „Adormirea Maicii Domnului” (în fiecare a patra sãptãmânã din lunã de la orele 16,30). Dorim sã participãm mereu la aceste adoraþii, pentru cã sunt clipe de umilinþã, de har ºi de dialog cu Isus Cristos, regele iubirii, petrecute în faþa sfântului Sacrament. Cu tine, o Isuse, vreau sã strãbat lumea, vreau sã caut orice suflet rãtãcit, vreau sã mã odihnesc la izvorul Inimii tale preasfinte. Isuse, tu eºti lumina inspiraþiei ºi a curãþiei, a ascultãrii ºi a dãruirii, tu eºti mântuirea mea! sr. Teodora (Iaºi)

Te ador, mãicuþã sfântã! Un grup de 200 de pelerini din Iaºi au pornit de dimineaþã, pe o ploaie bacovineanã spre sanctuarul sfintei Maria de la Cacica. Printre aceºtia s-au aflat ºi opt terezine din grupul din Iaºi. Împreunã cu decanul nostru, pr. Iosif Dorcu ne-am rugat fecioarei Maria, i-am cântat, am recitat rozariul, neam împãrtãºit cu Trupul lui Isus cel aflat pe altar, am parcurs Calea sfintei Cruci ºi l-am adorat pe fiul sãu preaiubit, din preasfântul Sacrament. Întâlnirea cu icoana Maicii Preasfinte a însemnat pentru toate deschiderea spre luminã, spre iubire, speranþã ºi nespusã bucurie. Ne-am întors cu o extremã fericire în suflet, cu o nouã speranþã de izbândã ºi mai ales îmbogãþite spiritual. Mãicuþã preasfântã, Maria de la Cacica, roagã-te pentru noi!

Dupã evenimentele din 1989 speranþa a înmugurit. A luat un bãiat de la casa de copii, pe care l-a crescut cu dragoste, l-a dat la ºcoalã, la liceu ºi la facultate. Acum e mândrã de el pentru cã o respectã ºi o iubeºte mult, chiar dacã munceºte în Spania. Acum mai creºte o fetiþã, care este în clasa a XI-a. Aluat-o de la vârsta de 7 ani pentru ca sã o ajute pe mama sa, care avea mai mulþi copii. Iatã cã în anul 1990, PS Petru Gherghel o cheamã pentru a o prezenta directoarei Institutului Secular „Sfânta Tereza a Pruncului Isus”, Maria-Tereza. A acceptat cu bucurie sã facã parte din aceastã companie. În sfârºit a putut sã depunã cele trei voturi: de sãrãcie, castitate ºi ascultare în faþa lui Dumnezeu ºi a Bisericii în ziua de 6 aprilie 2003. A fost o mare fericire personalã, mai ales pentru cã, în luna aprilie, într-o frumoasã zi de primãvarã au apãrut steluþe albe de nea în timpul sfintei Liturghii de consacrare. Gândul a dus-o imediat la patroana sa, sfânta Tereza, care a primit acest dar ceresc în ziua primei profesiuni de credinþã. De atunci este mereu în mijlocul comunitãþii, este prima când trebuie sã ajute, este prima la rugãciune, este mereu prezentã atunci când e greu. Dumnezeu, Isus, Fecioara Maria ºi sfânta Tereza vã iubeºte ºi vã dã mereu de lucru. Ce bucurie! Doamne, fã ca toþi oameni sã simtã mãreþia ta! Draga noastrã sora Tereza, la împlinirea frumoasei vârste de 70 de ani, noi îþi dorim multã sãnãtate ºi har în toatã lucrarea lui Cristos, bucurii cu nemiluita ºi mulþi ani binecuvântaþi de Dumnezeu. Vã dorim tot binele din lume: spirit al blândeþii, înþelepciune mântuitoare, balsamul sublim al milostivirii ºi al vieþii. De asemenea sã aveþi parte de mult soare, sã rãmâneþi frumoasã ca rãsãritul, curatã ca apa limpede care izvorãºte din munte, densã în fapte minunate ca iarba, bunã ca cerul limpede de varã. La Mulþi Ani! Toate terezinele


septembrie 2010

Calea cea micã

Pe aripi de înger „Pe aripi de înger. Povestiri din grãdina sufletului” este titlul unui „audiobook” (carte în format audio, pe suport cd), având-o ca autoare pe Ecaterina Hanganu. A fost lansat vineri, 16 iulie 2010, la Cercul Militar Iaºi, în cadrul unui eveniment organizat de Cenaclul de Picturã ºi Literaturã.

21

Secretul florilor Crinii albi, cu mantie lungã, preoþi Slujitori cu har, prin cuvinte zilnic þes Haine pentru paradis. Macii roºii-n lan de grâu, cu miros de Pâine caldã, sunt martirii lui Cristos. Pãpãdii cu puful moale, împreunã cu Sulfina ºi cicoarea albãstruie, Sunt coloane de fecioare. Rochie albã de mireasã, iasomie Parfumatã, trandafirul ºi bujorul, S-apleacã plecãciune ca sã facã!

Pe afiºul evenimentului puteau fi citite aceste cuvinte: „Fiecare povestire este o bijuterie literarã care promoveazã cu sensibilitate, iubire ºi credinþã principiile educaþiei creºtine, încrederea purã ºi necondiþionatã în Dumnezeu Tatãl. Minunata lucrare realizatã de conf. univ. dr. Ecaterina Hanganu este un dar oferit oamenilor în drumul dezvoltãrii personale ºi antrenãrii lor în creºterea spiritualã ºi moralã continuã, neabãtutã de la drumul credinþei. Acest «audiobook» (carte în format audio, pe douã cd-uri) este un ghid pentru pãrinte în educarea copiilor ºi o carte de învãþãturã pentru persoanele de orice vârstã în înþelegerea vieþii”. La lansare au prezentat prof. dr. Mariana Caluschi ºi pr. Mihai Budãu. Au recitat actorul Constantin Fârtãiº ºi autoarea. Setul de douã cd-uri poate fi cumpãrat din Librãria „Presa Bunã” din Iaºi ºi din alte librãrii ºi magazine de profil din þarã. Preþul pentru un set este de 19,70 lei.

Au o talie subþire de culoarea cerului, Flori de in, clipiri de stele, sânziene Galben, albe, toate au un gust de miere. Margarete ºi gherghine, lãcrãmioare, Violete, flori de tei ºi garofiþe Sunt femei cu prunci pe braþe. Stã la sfat regina nopþii cu fecioara Între sfinþi, noaptea,îngeri pãzitori Coboarã, vin, în cupe sã culeagã Tot parfumul ºi nectarul. Multe flori sunt pe câmpie ºi pe Munte-n vãi ascunse, numai sfântul Le cunoaºte ºi culoarea ºi parfumul. Sr. Eugenia Blânda (Huºi)


22

Calea cea micã

Nr. 18

La mormântul mamei „Cãci toþi se nasc spre a muri ªi mor spre a se naºte.” (M.E.) Sfânta Tereza a Pruncului Isus care ne conduce pe „calea cea micã”, ne-a lãsat drept moºtenire multe ºi profunde gânduri, printre care ºi cuvintele sacre „eu nu mor ci intru în viaþã!” Credem cã aºa este, dar la moartea celor apropiaþi, ne întristãm. De ce oare nu ne putem învinge gândul ºi frica de moarte? De ce plâng ºi acum dupã mama? se gândeºte Marieta, mergând tristã spre mormântul mamei sale. De multe ori, rãmasã singurã, ar vrea sã vorbeascã cu mama. Are siguranþa cã lângã mormântul ei ar putea vorbi: „mamã, îi spune Marieta, te iubesc - deºi nu þi-am spus-o niciodatã, nu te-am ascultat, nu te-am mângâiat, nu þi-am arãtat iubirea. Iartã-mã mamã!” Îngerul pãzitor al mamei, care stãtea ºi el lângã mormânt, i-a vorbit Marietei pe limba îngerilor: „eu te-am iertat de mult pentru toate ºi vãd acum câtã iubire ºi duioºie este în inima ta. Iartã-mã ºi tu! Domnul te-a binecuvântat cu toate harurile lui! Nu te teme!” Marieta vede parcã mai mulþi îngeraºi la mormântul mamei. Ea ºtie cã deasupra fiecãrui fir de iarbã este un înger care ºopteºte lin: „Creºti! Creºti!” ªi firele de iarbã, pe

care s-au aºezat zâmbesc ºi strãlucesc în soare sorbind prin pocale roua dimineþii. Deodatã, îngerul pãzitor al mamei îi spune: „Dacã ai cunoaºte misterul nemãrginit al cerului unde trãieºte mama ta acum, cu orizonturile fãrã sfârºit, cu lumina dumnezeiascã ce cuprinde ºi pãtrunde orice lucru sau suflet, ai plânge de bucurie” (sfântul Augustin). Pacea sfântã a inimii o cuprinde pe Marieta care, împarte apoi pomana adusã, dupã ce a aprins toate cãndeluþele. Era bucuroasã cã pacheþele, frumos ambalate, au ajuns pentru toþi cei nevoiaºi din jurul sãu. Glasul mamei se aude ºoptind: „Mi-a rãmas dragostea faþã de tine, trãiesc bucuria curatã a acestei clipe ºi mã rog pentru tine în fiecare zi. Gândeºte-te, în necazurile vieþii, la acest locaº, casa sufletelor noastre; sã nu regreþi nimic, dacã mã iubeºti!” Marieta întinde braþele peste mormântul mamei presãrat cu floricele albastre ºi simte cã ºi mama o îmbrãþiºeazã cu duioºie. Deasupra lor se aude parcã fâlfâitul uºor de aripi al tuturor îngerilor adunaþi: îngerii rugãciunii, îngerii pãcii, ai milostivirii, ai bucuriei ºi ai speranþei, ai iertãrii ºi ai iubirii… Împreunã s-au rugat, au plâns ºi s-au bucurat, au cântat… Apoi Marieta a plecat la treburile ei cu forþe noi, mulþumitã, mai veselã, mai încrezãtoare în iubirea ei nemãrginitã faþã de Dumnezeu ºi faþã de cei din jurul sãu. A înþeles mai bine misterul vieþii, al iubirii, al compasiunii ºi al rolului ei pe pãmânt. Pe drum îi rãsuna în inimã cuvintele Psalmului 131(130): „Sufletul îmi este împãcat ºi liniºtit, ca un copil înþãrcat la sânul mamei sale. Da, sufletul meu este în mine, ca un copil în braþele mamei sale”. În curând vom sãrbãtori ziua tuturor morþilor. Marieta va veni de multe ori la mormântul mamei sale, pentru a fi iarãºi înconjuratã de îngeri, la picioarele mamei sale. Atunci va fi sãrbãtoare, plâns ºi bucurie, larma copiilor, rugãciunile preoþilor ºi ale credincioºilor. Toate vor umple cimitirul, iar cei trecuþi în veºnicie ne vor privi cu iubire ºi recunoºtinþã. Sigur Marieta nu va lipsi, iar mormântul mamei sale va fi plin de flori proaspete. Sã gustãm, de pe acum, pe pãmânt frumuseþea trãirii veºnice! Marieta, ca o bunã terezinã, ºtie ºi vrea sã câºtige cât mai multe suflete pentru cer, aºa cum a fãcut ºi face sfânta Tereza a Pruncului Isus mereu. Mamã, vom fi mereu împreunã, iar îngeraºii din jurul tãu vor cânta neîncetat melodii cereºti: „Nici un fel de moarte nu ne poate ucide ºi atunci apare viaþa fãrã de sfârºit ºi-l vom vedea pe Dumnezeu faþã în faþã”. Pentru aceasta trebuie sã alunecãm, în mod complet din noi ºi sã ne topim în el. Isuse, Marie, Iosife ajutaþi-ne sã zburãm în veºnicie! Sr. Iulia-Ioana (Iaºi)


septembrie 2010

Calea cea micã

Act de consfinþire

23

Invocaþie la sfânta Tereza

la sfânta Tereza a Pruncului Isus Seraficã fecioarã, sfântã Tereza a Pruncului Isus, iubita mea mijlocitoare ºi patroanã, care în viaþa ta de pe pãmânt te-ai rugat lui Dumnezeu pentru toate sufletele mici, care s-ar consfinþi iubirii sale, - eu te aleg în faþa Preasfintei Treimi, a Preasfintei Fecioare Maria ºi a îngerului meu pãzitor, drept învãþãtoarea ºi conducãtoarea mea pe calea copilãriei duhovniceºti. Îþi fãgãduiesc cu tãrie sã merg cãlãuzitã de tine, ºi pe lângã aceasta, sã fac tot ce-mi va sta în putinþã, ca sã te ajut la împlinirea misiunii tale pe pãmânt. O serafica mea patroanã, sfânta Tereza, dobândeºte-mi de la Dumnezeu îmbelºugata lui milã, ca sufletul meu sã alerge vesel pe calea poruncilor lui; dobândeºte-mi harul, ca el sã mã lumineze pentru a-mi putea da seama de neînsemnãtatea fãpturii mele ºi de incapacitatea ei de a face binele ºi întãreºte în mine încrederea ºi iubirea faþã de Isus. Învaþã-mã sã mã sfinþesc, nu numai pentru mine, dar ºi pentru sfânta Bisericã ºi pentru mulþimea de suflete, pe care doresc sã le mântuiesc prin iubire ºi jertfã, ca în chipul acesta sã se înveseleascã inima Pãrintelui din ceruri. Amin.

Adu-þi aminte, o puternicã „Micã Reginã”, dulce oglindã a milostivei Fecioare Maria, adu-þi aminte de descoperirea pe care ne-ai fãcut-o tu însuþi, cã niciodatã nu se roagã cineva în zadar ºi nimeni din cei care te cheamã în ajutor nu sunt pãrãsiþi de tine. Însufleþitã de cea mai deplinã încredere, vin sã-þi amintesc de fãgãduinþa ta, cã-þi vei petrece cerul fãcând binele pe pãmânt; vin sã te rog, ca sã reverºi asupra mea ºi asupra tuturor celor pentru care implor ocrotirea ta, o abundentã ploaie de trandafiri, un torent de haruri cereºti. Grãbeºte-te sã rãspunzi chemãrii mele, îndurã-te sã te cobori lângã mine, pentru a mã aprinde de dragostea dumnezeiascã ºi pentru a asculta smerita mea rugãciune. Amin.

ªcoala iubirii lui Cristos Aritmogrif

Înlocuind cifrele cu litere veþi descoperi careul pe orizontalã, iar pe verticala A-B: „Cuvântul tãu e fãclie pentru paºii mei ºi luminã pentru cãrãrile mele” (Ps 119, 105).

Dezlegarea aritmogrifului „Jubileu sacerdotal” din numãrul trecut: VIANNEY, SFINTI, ISUS, CALUGAR, IMPUNERE, EUHARISTIE, DIECEZA, APOSTOLI, INALTARE, INVIERE, BENEDICT, PREZBITERI. Publicaþie coordonatã de Teodora Pantazi (Str. Elena-Doamna, nr. 24, bl. 1, ap. 5, Iaºi-700398, tel.: 0232/255123; 0745/322920; 0723/690020) e-mail: teodora.pantazi@yahoo.com Tehnoredactare: ing. Silviu Dogariu Director spiritual: Pr. Anton Despinescu


Calea cea mica, nr. 18 / septembrie 2010  

Publicatie bianuala a Institutului Secular Sfanta Tereza a Pruncului Isus

Advertisement
Read more
Read more
Similar to
Popular now
Just for you