Calea cea mica, nr. 17 / aprilie 2010

Suflet terezian

…Dacã ai ºti, dragã surioarã, rugãciunile de mulþumire pe care le înalþ spre Cer, pentru favoarea pe care þi-a acordat-o bunul Dumnezeu! În fine, dorinþele tale sunt împlinite; ca ºi porumbelul ieºit din corabie, nu ai putea gãsi, pe pãmântul lumii, unde sã-þi pui piciorul; ai zburat îndelung, încercând sã reintri în locuinþa binecuvântatã unde inima ta ºi-a fixat pentru totdeauna ºederea.

Isus s-a lãsat aºteptat dar, în fine, gemetele porumbiþei l-au miºcat; ºi-a întins mâna divinã ºi, luându-ºi logodnica, a aºezat-o pe inima sa, în tabernacolul iubirii lui. …ªtiu cã pãmântul este locul nostru de exil, suntem cãlãtorii care mergem spre Patria noastrã; ce importanþã are dacã drumul pe care îl urmãm nu este acelaºi, de vreme ce þinta unicã va fi Cerul, acolo unde ne vom reuni pentru a nu ne mai despãrþi niciodatã.

Acolo vom gusta etern bucuriile familiei, vom regãsi pe iubitul nostru tatã, care va fi încununat de glorie ºi onoare pentru fidelitatea sa perfectã ºi mai ales pentru umilinþele cu care a fost adãpat; o vom vedea pe buna noastrã mamã care se va bucura de încercãrile care au fost partea noastrã în timpul exilului; ne vom bucura de fericirea sa la vederea celor cinci fiice cãlugãriþe ºi vom forma, cu cei patru îngeri micuþi care ne aºteaptã acolo sus, o coroanã care va încununa pentru totdeauna fruntea pãrinþilor noºtri iubiþi.

Smeritã sorã scumpã, vezi cât particip la bucuria ta; ºtiu cã este mare, dar ºi cã sacrificiile nu vor lipsi s-o însoþeascã; fãrã ele, viaþa monahalã ar avea vreun merit?

Nu, nu-i aºa, acestea sunt, dimpotrivã, micile cruci care formeazã toatã bucuria noastrã, ele sunt mai obiºnuite decât cele mari ºi pregãtesc inima sã le primeascã când este voinþa bunului nostru Stãpân. …Nu uita în rugãciunile tale, dragã sorã, pe cea mai micã carmelitã care îþi este aºa unitã în Inima sfintei Fecioare.

Sfânta Tereza a Pruncului Isus (Extras din prima scrisoare cãtre sora Francoise-Thérèse, 13 august 1893)

Rugãciune O pruncule Isus unica mea comoarã, mã abandonez divinelor tale capricii ºi nu vreau altã bucurie decât cea de a te face sã surâzi. Întipãreºte în mine harurile ºi virtuþile tale de copil, pentru ca, în ziua naºterii mele în cer, îngerii ºi sfinþii sã recunoascã în mica ta logodnicã pe Tereza a Pruncului Isus.

Sfânta Tereza a Pruncului Isus

Paºtele, sãrbãtoarea sãrbãtorilor (Fragment din scrisoarea pastoralã de Paºti )

O mãrturie vie

Într-o carte recentã, a cardinalului Angelo Comastri, cu titlul: „Firma di Dio”, adicã „Iscãlitura lui Dumnezeu”, gãsim chiar la început, în invitaþia de a o citi ºi medita, cuvintele vestitului scriitor rus Feodor Dostoievski, care în anul 1854 se adresa Nataliei Fonvizina cu aceste cuvinte: „Sunt un fiu al acestui secol, un fiu al lipsei de credinþã ºi al dubiilor zilnice care mã pãtrund pânã în mãduva oaselor. Câte chinuri dureroase mã costã acel dor dupã credinþã, pe care îl simt aºa de puternic în inimã, câte motivaþii contrare îmi pãtrund sufletul. Cu toate acestea Dumnezeu mi-a trimis momente în care mã simt cu totul în pace ºi liniºte. În astfel de momente am conturat în mine un simbol de credinþã în care pentru mine totul este clar ºi sfânt. Acest simbol este foarte simplu. Iatã-l. Nu e nimic mai frumos, nimic mai profund, nimic mai raþional, nimic mai curajos ºi nimic mai perfect decât a crede în Cristos.

Cu o mare iubire îmi repet: nu numai cã nu este, ci nici nu poate fi ceva mai sfânt ºi mai minunat. ªi mai mult: „dacã mi s-ar dovedi, cã Isus Cristos este dincolo de adevãr ºi cã în realitate adevãrul este dincolo de Cristos, aº vrea mai curând sã rãmân alãturi de Cristos, decât de adevãr”.

Dupã aceste cuvinte, autorul cãrþii face o reflecþie conclusivã: Dostoievski, cu acest limbaj voit paradoxal, doreºte sã spunã un lucru foarte clar: nu poate sã fie nimic mai presus de Cristos ºi nimic fãrã el. Creºtinismul se bazeazã pe aceastã nemaiauzitã afirmaþie: „Dumnezeu l-a trimis pe Fiul sãu în aceastã lume, în aceastã tulburãtoare ºi însângeratã istorie umanã ºi, din acel moment, este firesc sã speri cã prin forþa atotputernicã a iubirii sale el susþine ºi conduce omenirea spre ceruri noi ºi un pãmânt nou (cf. 2Pt 3,13)”. Da, sunt atâtea dovezi ale iubirii ºi luminii lui Dumnezeu în lume, dar învierea sa glorioasã le întrece pe toate. (...)

Cristos ne cheamã pe toþi la aceeaºi mãrturie vie Cristos a înviat din morþi, cu moartea pe moarte cãlcând, ºi celor din morminte viaþã dãruindu-le, cântã în aceste zile de sãrbãtoare întreaga Bisericã din Rãsãrit ºi din Apus.

E ziua care ne cheamã la curaj, la dãruire, cãci cel care a înviat a fãcut-o pentru noi ºi pentru a noastrã înviere.

Istoria vieþii noastre este o istorie a iubirii lui Dumnezeu care ni s-a descoperit ºi a pus pecetea ºi iscãlitura sa pe fiecare dintre noi, chemându-ne pe toþi: episcopi, preoþi ºi laici sã-l întâlnim, sã-l descoperim ºi sã-l oferim ºi fraþilor noºtri.

Istoria care ne înconjoarã e plinã de semnele biruinþei sale. Moartea sau Calvarul nu l-au învins. El a învins lumea ºi o umple cu iubirea sa.

Este important sã nu uitãm cã nu mai poate fi altcineva care sã iubeascã lumea ºi sã se dãruiascã pentru ea cum a fãcut-o el, Dumnezeu om, care a intrat în lume ca sã o înalþe. El este cel în care credem, care, înviind din morþi, nu mai moare, moartea nu mai are nici o putere asupra lui. Lui sã-i fie slavã ºi cinste în veci de veci! Împreunã cu episcopul nostru Aurel, cu toþi preoþii ce ne stau alãturi, cu toþi cei care lucreazã în seminar ºi în alte instituþii vã transmit un gând de preþuire, de binecuvântare ºi un salut frãþesc ºi pãrintesc spunându-vã tuturor: Cristos a înviat! El este speranþa noastrã!

Sãrbãtori fericite! ? Petru Gherghel, episcop de Iaºi

aprilie 2 010

Calea cea micã

3

Sfânta Tereza neînfricata Tãria, puterea de a învinge dificultãþile vieþii, pentru împlinirea cu orice preþ a voinþei lui Dumnezeu, este unul din darurile Duhului Sfânt. Toþi sfinþii ºi sfintele lui Dumnezeu, în primul rând martirii, au fost foarte receptivi faþã de acest dar, ajungând sã primeascã, la sfârºitul campionatului vieþii terestre, cununa victoriei.

Sfânta Tereza a Pruncului Isus este cunoscutã pe firmamentul Bisericii ca o campioanã de excepþie tocmai pentru curajul de a învinge toate obstacolele, nu puþine ºi nici mici, pe care le-a avut de înfruntat, încrezãtoare mai presus de toate în Acela cãruia i s-a încredinþat cu totul, Mirele sufletului ei, Isus. În zilele noastre, când barca Bisericii este lovitã de furtuni ºi valuri tot mai ameninþãtoare, Isus, prin glasul cârmacilor bãrcii sale, ne îndeamnã stãruitor: Nu vã temeþi!

Nu vã fie teamã! Aveþi credinþã, ºi nu veþi pieri!

Oferim terezinelor, ºi nu numai lor, în cadrul acestui numãr al revistei „Calea cea Micã”, comportamentul curajos, exemplar al patroanei Institutului ei Secular, aºa cum îl descrie un privilegiat al sfintei, Monseniorul Guy Gaucher, episcop auxiliar emerit de Bayeux ºi Lisieux, în articolul „Îmi plac foarte mult sfinþii cãrora nu le este fricã de nimic” (C.J., 1897), publicat în revista «Sources Vives», a Fraternitãþilor Monastice de Jerusalim”, numãrul 149, din luna ianuarie 2010: „Este revelator faptul cã termenul fricã nu face parte din vocabularul sorei Tereza a Pruncului Isus ºi a Divinei Feþe. Apare numai de 46 de ori în scrierile ei.

Urmãrind rapid derularea vieþii sale, putem însemna câteva etape ale acestei realitãþi ºi modul în care Tereza Martin, devenitã cãlugãriþã carmelitã, a reacþionat la acest sentiment.

Copilãria la Alençon ºi la Lisieux Înainte de moartea mamei sale la Alençon, timp de patru ani ºi jumãtate (1873-1877), copila, aºa cum se poate constata din corespondenþa Zeliei Martin (Louis et Zelie Martin, Correspondance familiale, 1863-1888, Cerf, 2009, 416 p.), pare sã nu ºtie de fricã. În anturajul plin de iubire al pãrinþilor ºi surorilor, ea se prezintã vioaie, dinamicã, zburdalnicã, fericitã de o aºa viaþã. O intereseazã un singur lucru: acela de a fi pe placul lui Isus. Seara nu poate adormi dacã nu este asiguratã cã Isus a fost mulþumit de ea în ziua respectivã. Totuºi, întunericul o înspãimântã. Paulina o obligã sã meargã într-o camerã mai îndepãrtatã, noaptea, ca s-o determine sã învingã groaza. ªi va reuºi, pentru cã la vârsta de 22 de ani Tereza va scrie surorii sale: Dacã nu aº fi fost aºa de bine îndrumatã, aº fi devenit foarte fricoasã, dar acum sunt într-adevãr greu de speriat (Ms.A,18v).

Se ºtie însã cã toatã viaþa îi va fi teamã de pãianjeni, evitând sã-i deranjeze când mãtura prin diferitele încãperi ale Carmelului ºi tresãrea când îºi închipuie cã ar putea afla vreunul pe patul ei din infirmerie (C.J., 18.8.7 ºi 13.7.18).

Mai târziu, va povesti cã a fost marcatã de un vis: i se pãrea cã vede niºte drãcuºori agitându-se în grãdina de pe strada Sfântul Blaziu, dar, în loc sã se sperie, îi punea pe fugã cu o simplã privire (Ms.A, 10v.).

E adevãrat cã temeri diferite se vor ivi dupã ºocul foarte profund al morþii mamei sale. Vor trece zece ani pânã sã-ºi revinã. Temerile ei vor deveni neliniºti, anxietate. Astfel, la Buissonnets, se teme de moartea tatãlui ei. Într-o zi, când acesta se urca pe o scarã, i-a spus Terezei sã se dea deoparte în cazul cã ar cãdea. Auzind aceasta, am resimþit o revoltã interioarã ºi, în loc sã mã îndepãrtez, m-am prins

de scarã, spunându-mi: cel puþin dacã tata cade, nu voi suferi vãzându-l cã moare, pentru cã voi muri ºi eu cu el! (Ms A,21r). Devenitã ºcolãriþã la vârsta de opt ani ºi jumãtate, va scrie cã acei cinci ani cât a stat în ºcoala benedictinelor din Lisieux au fost cei mai triºti din viaþa ei (Ms.A, 22r). Prea protejatã de familie, excesiv de timidã, se integreazã cu greu în viaþa colectivã, devenind þinta invidiei unor eleve mai mari.

Dupã plecarea la mãnãstire (carmel) a Paulinei, a doua mamã a ei, la vârsta de zece ani, cade într-o boalã psihosomaticã misterioasã, cu totul rebelã la medicamentele din acel timp. Timp de ºapte sãptãmâni, va resimþi diferite temeri (halucinaþii, anorexii, tresãriri curioase) de care va fi vindecatã de-abia pe 13 mai 1883, de surâsul statuii Fecioarei Maria (Ms.A, 30r).

Din momentul celei de a doua împãrtãºanii, la 8 mai 1884, învãþãturile terorizante auzite la reculegerea pregãtitoare declanºeazã în copilã o crizã de scrupule care va dura 17 luni. (În mãnãstire, pânã în 1893, va avea încã aceste neliniºti din cauza predicilor obiºnuite la acea vreme). Eliberarea va veni prin harul Crãciunului 1886 care a transformat-o deodatã pe adolescenta de 14 ani, hipersensibilã (plângea deseori) într-o femeie puternicã, hotãrâtã sã treacã peste toate obstacolele pentru a fi alãturi de Isus în carmel, ca sã-l iubeascã ºi sã facã sã fie iubit (L.T., 220 etc.).

Nu-i va mai fi fricã de nimic ºi de nimeni pentru a-ºi urma vocaþia. Îi va înfrunta pe tatãl ei, pe unchiul ei, pe capelanul mãnãstirii, pe episcop ºi… pe papa Leon al XIII-lea la Roma, în ziua de 20 noiembrie 1887.

Ceea ce o face sã învingã orice fricã este apelul lui Isus, Preaiubitul ei. Fecioarã rãzboinicã ce este, sfintele sale preferate sunt niºte luptãtoare, martire: Agneza, Cecilia ºi mai cu seamã Ioana d’Arc, fãrã a da uitãrii pe Teofan Venard. ¾

4 ¾

Calea cea micã

În mãnãstire (carmel) Victorioasã în toate luptele Tereza intrã în carmelul din Lisieux fãrã iluzii (Ms. A, 69r.) ºi fãrã teamã. Nimic nu o va descuraja: nici austeritatea vieþii zilnice, nici uscãciunea în rugãciune, nici înþepãturile vieþii comunitare. La aceste suferinþe diferite, se va adãuga în februarie 1889, cea mai mare dintre toate: boala Regelui ei, tatãl, internat la nebuni (cum spuneau contemporanii), la spitalul „Bunului Mântuitor”, din Caen. κi va învinge temerile contemplând sfânta Faþã a lui Isus, rãstignit din iubire, pentru a-i mântui pe oameni. Meditând Cuvântul Domnului care îi lumineazã paºii, carmelita îl vede pe tatãl ei identificat cu servitorul suferind, din Isaia 53.

O altã eliberare hotãrâtoare va fi descoperirea cãii sale mici de încredere ºi de iubire, izvorâtã din revelarea milostivirii lui Dumnezeu. În 1895 are 22 de ani, unul din anii cei mai frumoºi ai vieþii sale. Acum, este foarte liberã de a iubi, fãrã teamã.

În faþa morþii Însã îndatã, în sãrbãtoarea Paºtelor 1896, o loveºte o dublã încercare: tuberculoza îi atinge sãnãtatea ºi intrã într-o „noapte” care îi atacã credinþa ºi speranþa. În ultimele convorbiri reþinute de cãtre surorile sale din ultimele luni de viaþã, apar diferite temeri. În unele zile suferinþele fizice devin foarte puternice (hemoptizii, sufocãri etc.), îngrijirile din acel timp fiind cu totul ineficiente. ªi mai teribile sunt neliniºtile vieþii interioare. Bolnava are impresia cã merge spre neant (Ms.C, iunie-iulie 1897), cã un zid se ridicã pânã la cer (Ms.C, 7v). Totul a dispãrut (Ms.C, 6v). Nu îi mai rãmâne decât abandonarea, încrederea ºi înainte de toate recunoaºterea realistã ºi umilã a situaþiei: Pentru ce aº fi mai la adãpost decât o alta de a-mi fi teamã de moarte? (C.J., 9.7.6).

Vai! Cât e de caraghios sã-þi fie teamã de moarte!

(C.J., 27.8.1). Îmi este teamã de a-mi fi teamã de moarte… dar nu-mi este fricã de ce urmeazã (C.J., 11.9.4). De-a lungul acestor luni grele ºi pline de neliniºti, nu îºi pierde obiectivul de luptãtoare pentru iubirea ei: Nu îmi este nicidecum teamã de ultimele lupte (C.J., 27.5.2). E întrebatã dacã îi este fricã de întâlnirea apropiatã cu Isus pe care ea îl numeºte Hoþul: Dacã îmi este fricã de Hoþul ! Cum vreþi sã-mi fie teamã de acela pe care îl iubesc aºa de mult?! (C.J., 7.7.1). În ultimele ei zile are de suportat atacuri din partea diavolului care ar vrea s-o descurajeze (C.J., 11.9.6). Dar satana nu are nici o putere în faþa simplitãþii bolnavei care se încredinþeazã lui Dumnezeu, minut cu minut, trãind momentul prezent, oferindu-se Iubirii Milostive încã din ziua de 9 iunie 1895, în sãrbãtoarea Sfintei Treimi. De aceea, putem constata cã teama, propriu zisã, nu o mai sinchiseºte, în ciuda situaþiei omeneºti disperate care o va duce la moarte, la vârsta de 24 de ani ºi nouã luni, în ziua de 30 septembrie 1897.

Dupã spusele martorilor, agonia ei de douã zile a fost cumplitã: Niciodatã nu voi ºti sã mor! (C.J., 29.9.2). Nu lãsa nicidecum crucifixul din mâini, ºi astfel, ºi-a dat sufletul spunând: Dumnezeul meu…te iubesc! (C.J., 30.9).

Totul pãrea sfârºit cu moartea acestei tinere carmelite necunoscute, dintr-un mic carmel de provincie. Sperase ºi spusese cã îºi va trãi Cerul fãcându-le bine celor de pe pãmânt pânã la sfârºitul lumii (C.J., 17.07). κi va respecta promisiunile ºi un uragan de glorie, cum a spus papa Pius al XI-lea, va sufla în curând peste Lisieux.

Prezentare ºi traducere de pr. A. Despinescu (Iaºi)

Nr. 17

Chemare ºi misiune Vã adresez tuturor, dragi surori din Institutul secular al Sfintei Tereza a Pruncului Isus, salutul cel mai cãlduros.

Vã transmit gândul ºi rugãciunea tuturor surorilor din Ticino.

Vã încurajãm ºi vã asigurãm cât sunteþi de importante ºi de preþ pentru prezentul ºi viitorul Institutului, în slujba Bisericii de aici, a parohiilor de care aparþineþi ºi a societãþii româneºti.

Dorim ca ziua de azi sã fie încã un pas înainte, cu încredere ºi bucurie, în vocaþia noastrã la sfinþenie, în vederea mãrturisirii Evangheliei într-o existenþã pascalã..

Preasfânta Treime, prin darul Botezului ºi al voturilor, ne cheamã sã creºtem zi de zi în calitate, slujire ºi râvnã.

Apropiindu-ne de Paºtele acestui an, întâlnim pagina minunatã ºi mereu nouã a Schimbãrii la Faþã a lui Isus. Am ascultat-o în Duminica a II-a a Postului, în versiunea sfântului Luca (9,28-36). Vã îndemn sã meditaþi episodul evanghelistului Matei (17,1-9). Aveþi textul mai jos, ca introducere.

Citire din Evanghelia dupã Matei În acel timp, 1 Isus a luat cu sine pe Petru, pe Iacob ºi pe Ioan, fratele lui, ºi i-a dus la o parte, pe un munte înalt. 2 Acolo s-a schimbat la faþã înaintea lor: faþa lui strãlucea ca soarele, iar hainele lui au devenit albe ca lumina. 3 ªi iatã, li s-au arãtat Moise ºi Ilie, stând de vorbã cu el. 4 Petru, luând cuvântul, i-a zis lui Isus: „Doamne, ce bine ne simþim aici! Dacã vrei, sã facem aici trei colibe: una pentru tine, una pentru Moise ºi una pentru Ilie”.

5 Pe când vorbea el încã, iatã un nor luminos i-a învãluit, iar din nor s-a auzit un glas care le-a zis: „Acesta este Fiul meu preaiubit, în care îmi gãsesc toatã bucuria.

Pe dânsul sã-l ascultaþi!” 6 Auzind aceasta, ucenicii au cãzut cu faþa la pãmânt ºi au fost cuprinºi de o mare spaimã. 7 Dar Isus s-a apropiat de ei ºi, atingându-i, lea zis: „Sculaþi-vã, nu vã temeþi”. 8 Iar ei, ridicându-ºi ochii, n-au vãzut pe nimeni, decât pe Isus singur. 9 Apoi, coborându-se de pe munte, Isus le-a dat aceastã poruncã: „Sã nu spuneþi nimãnui ceea ce aþi vãzut, pânã când Fiul Omului nu va învia din morþi”.

Papa Ioan Paul al II-lea scrie, în îndemnul apostolic postsinodal Vita consecrata: „Episodul Schimbãrii la Faþã marcheazã un moment decisiv în slujirea lui Isus. Este un eveniment al revelaþiei ce întãreºte credinþa în inimile ucenicilor, îi pregãteºte pentru drama crucii ºi anticipã slava învierii. Iatã sensul profund al acestui mister: ... acest mister este retrãit continuu de Bisericã, popor aflat pe calea spre întâlnirea escatologicã cu Domnul sãu” (nr. 15).

Sunt cuvinte care ne privesc pe noi, care cãutãm sã trãim experienþa lui Isus, misterul sãu, ca Institut, comuniune pe calea spre munte, pentru a ne lãsa luminaþi ºi cãlãuziþi astãzi, în vremea noastrã.

Mai scrie papa: „În Evanghelie, multe sunt cuvintele ºi gesturile lui Cristos ce lumineazã sensul vieþii consacrate.

Totuºi, pentru a-i surprinde într-o viziune de ansamblu trãsãturile esenþiale, de mare ajutor se dovedeºte aþintirea privirilor spre chipul strãlucitor al lui Cristos în misterul Schimbãrii la Faþã” (nr. 14).

Episodul Schimbãrii la Faþã este ca o punte între viaþa publicã a lui Isus ºi pãtimirea ºi învierea lui, îngãduindune sã-l cunoaºtem mai bine pe el, chipul sãu luminos, dar ºi pe Tatãl, care ne atrage la sine, îndemnându-ne la

aprilie 2 010

Calea cea micã

ascultarea ºi urmarea Fiului. Aceastã experienþã a iubirii profunde, pentru persoanele consacrate, este în vederea unei misiuni deosebite (nr. 17).

Nu pot comenta pe larg episodul din Evanghelie, pe care-l las pentru meditaþia voastrã de astãzi sau din sãptãmânile urmãtoare, în spirit de tãcere ºi rugãciune.

Mã opresc doar la trei observaþii mai generale ºi la câteva consideraþii mai practice, legate de experienþa secularã.

Apostolii, pe care Isus îi îndeamnã sã urce cu el pe munte, înainte de pãtimire, aduceau cu ei diferite întrebãri.

Stând împreunã cu Domnul, sunt luminaþi de frumuseþea persoanei lui. Astfel, sunt martori ai mãririi pascale a lui Cristos, într-o experienþã de comuniune, pe care Petru ar vrea s-o opreascã. Glasul Tatãlui îi cheamã înapoi la ascultare, pentru a-ºi îndrepta ochii doar asupra lui Isus, înainte sã coboare.

Schimbarea la Faþã a lui Isus ne ajutã sã înþelegem ºi sã ne amintim cã viaþa consacratã în lume este întotdeauna experienþã ºi drum de ascezã. Trebuie sã urcãm pe munte, ca Dumnezeu sã se reveleze. Acest lucru cere sã lãsãm deoparte ceva, sã pornim, sã ne antrenãm, sã înfruntãm neprevãzutul, sacrificii ºi greutãþi. Este nevoie de o anumitã disciplinã, o ordine lãuntricã, un angajament zilnic care ajunge dincolo de noi înºine. Domnul este aproape ºi se descoperã celor care-l cautã. Nu vã fie teamã sã vã angajaþi personal ºi în comun, acolo unde locuiþi.

Voi, responsabilele, aveþi îndatorirea exemplului, slujirii ºi rãspunderii în mai mare mãsurã. Domnul Isus nu ne ia

5

nimic din ce este frumos, ci ne fãgãduieºte însutit, precum ºi viaþa veºnicã (Mc 10,30). În aceastã ascezã-disciplinã, suntem chemaþi sã-l contemplãm pe Domnul care ne descoperã iubirea sa, mântuieºte lumea, îi atrage pe toþi, reînnoieºte ºi însufleþeºte.

Acest drum duce la calea crucii, dar se va încheia în dimineaþa învierii.

Cei consacraþi sunt chemaþi sã-l asculte pe Isus, familiarizându-se cu Sfintele Scripturi. Cuvântul dumnezeiesc ne ajutã sã ne aºezãm în El toatã încrederea, sã-l facem centrul vieþii, arãtând cât este de frumos sã fim ai lui Cristos, dând mãrturie despre acea iubire discretã a Duhului, care ne învãluie ca un nor ºi ne îndeamnã la misiune.

A urca pe munte pentru a-l contempla pe Domnul, pentru cei care fac parte dintr-un institut secular, presupune ºi a coborî ºi a ne cufunda în istorie.

Aceastã experienþã îi lumineazã pe toþi: episcopi, preoþi, cãlugãri ºi laici.

Misiunea unei persoane consacrate în lume este de a-l mãrturisi pe Isus în viaþa de zi cu zi, acolo unde este, cu discreþie ºi eficienþã, chiar prin noi forme de prezenþã în lume, pentru a afirma întâietatea lui Dumnezeu ºi pentru a iubi ºi a pãzi viaþa.

Riscurile întâlnite, ºi pentru institutele seculare, sunt mediocritatea, urmarea unor moduri în gândire, consumismul (mai mult în cealaltã parte a Europei; nu vã lãsaþi atrase!), pietismul, lipsa de informaþie ºi de formare.

Sã încercãm sã reacþionãm cu mijloace trainice ºi sigure în spiritualitate, în fidelitate faþã de sfaturile evanghelice ºi în mãrturia noastrã baptismalã, ce trebuie sã fie întotdeauna generoasã ºi creatoare.

Este nevoie de noi stiluri de viaþã într-o vreme a marilor schimbãri, a formelor noi de muncã, de ospitalitate, de dezvoltare ºi solidaritate, dupã cum ne aminteºte noua enciclicã Caritas in veritate a lui Benedict al XVI-lea.

Aceasta înseamnã exigenþa de a fi atenþi la semnele timpului, la noile forme de sãrãcie, la situaþiile urgente, la nevoile cele mai profunde de fericire ºi libertate care existã ºi pe care le simþiþi ºi în þara voastrã.

Chiar în dimineaþa aceasta, vom asculta îndatã câteva mãrturii despre modul în care unele surori îºi trãiesc adeziunea de persoane consacrate, prin iubirea faþã de Cristos ºi faþã de oameni, fãrã a face mult zgomot, dar conºtiente de puterea ºi frumuseþea Evangheliei. Aº vrea ca fiecare din voi sã fie încurajatã pe aceastã cale.

Sã ne fie ajutor ºi punct de referinþã patroana noastrã, sfânta Tereza din Lisieux, care s-a cufundat în experienþa treimicã, descoperind chipul extrem de uman al lui Isus, pe „calea cea micã” a acelei iubiri întrupate în orice moment, între zidurile Carmelului, dar ºi în deschidere faþã de lume, într-o tensiune misionarã extraordinarã, într-un poem de-al ei gãsim urmãtoarele expresii, care devin rugãciune înflãcãratã ºi plinã de încredere: „Tu ºtii, o, Isuse, cât de mult te iubesc!

Duhul iubirii mã aprinde cu focul sãu.

Iar dacã te iubesc pe tine, îl atrag la mine pe Tatãl, inima mea slabã îl pãzeºte pentru totdeauna.

O, Treime: eºti prizoniera iubirii mele!”

(Poeme, 17) Aceasta este chemarea ºi misiunea noastrã. Curaj ºi tot înainte! Cu binecuvântarea Domnului, Pr. Giuseppe Albisetti (Elveþia)

6

Calea cea micã

Nr. 17

Fidelitatea faþã de Cristos preotul, fidelitatea ºi colaborarea cu preoþii Vã salut cu multã bucurie, atât datoritã plãcerii de a vã întâlni, cât ºi datoritã temei de lucru pentru aceastã întrunire. A putea fi împreunã ºi a ne împãrtãºi ce am primit este un dar de la Dumnezeu.

Tema zilei se concentreazã asupra relaþiei dintre Institut ºi preoþii diecezei, atât la Lugano, cât ºi în România. Este clar cã suntem un institut secular, adicã suntem în lume, acasã, la locul de muncã, deci nedespãrþite de lume, ci în lume, ca femei consacrate. încredinþate de participarea noastrã, prin Botez, la cele trei expresii ecleziale ale unicei preoþii a lui Cristos - profet, împãrat ºi preot -, avem, în preoþia comunã, a noastrã, harul de a fi mijlocitoare între bogãþiile nesfârºite ale Tatãlui ºi sãrãcia oamenilor ºi de a cere de la Tatãl iertare ºi îndurare. Viaþa noastrã de persoane consacrate implicã un har deosebit pentru slujirea preoþeascã.

Noi nu putem primi sacramentul Preoþiei în sens strict, cel dat prin impunerea mâinilor ºi prin ungere, care dã puterea de a celebra Euharistia ºi de a ierta pãcatele, pentru cã acesta este rezervat celor chemaþi ºi hirotoniþi: episcopii ºi preoþii. Despre aceastã preoþie vreau sã vã vorbesc astãzi.

Butea, 10 octombrie 2009

Carisma noastrã este de a sluji cu bucurie lui Cristos ºi Bisericii. Aceastã poruncã s-a dovedit de mare preþ încã de la începutul Institutului nostru. Dintotdeauna am avut mult respect ºi recunoºtinþã pentru harurile primite prin intermediul preoþilor, care ne-au fost pãrinþi ºi pãstori.

Iatã care a fost carisma întemeietorilor Institutului, Mons. Bacciarini ºi Maria Motta. Între anii 1926 ºi 1935, drumul strãbãtut în întregime a fost cel trasat de venerabilul episcop ºi în slujba lui. Aceºti primi paºi au fost hotãrâtori pentru orientarea în realitatea apostolatului.

Mons. Bacciarini a deschis porþile unor miºcãri foarte semnificative pentru diecezã: asociaþii de tot felul, diferite apostolate, servicii caritative, editura La Buona Stampa. Împreunã cu Mons. Cattori, care timp de mai mulþi ani a fost asistentul nostru, a împãrtãºit toate problemele Institutului.

Maria Motta, în totalã coerenþã cu carisma, ºi-a oferit disponibilitatea deplinã, lansându-se în apostolat, dupã nevoile parohiilor, ale familiilor, solicitatã deseori de preoþi sã facã vizite ºi sã desfãºoare activitãþi de apostolat ºi catehezã.

Colaborarea cu preoþii diecezei a devenit mai normalã dupã mutarea din cartierul Maghetti în Via Nassa. Având mai multe sãli la dispoziþie, cazarea a devenit mai puþin

problematicã ºi s-au putut organiza exerciþii spirituale, zile de reculegere, de reciclare; de asemenea, s-a putut oferi spaþiu pentru diferite birouri diecezane.

Episcopii de Lugano au urmãrit mereu cu atenþie exigenþele ºi schimbãrile din sânul Institutului. Dupã întemeietor, s-au ocupat de institut Mons. Jelmini, Mons. Martinoli, Mons. Togni, Mons. Corecco, Mons Torti, iar acum, Mons. Grampa. Este o datorie sã-i menþionãm pe toþi, împreunã cu asistenþii numiþi de episcopi; ei s-au dovedit mereu plini de înþelegere ºi sunt multe evenimente pe care nu le putem uita.

Spiritualitatea sfintei Tereza ºi Institutul Patroana noastrã, sfânta Tereza cea Micã, ºi-a luat în serios vocaþia ºi ºi-a gãsit locul în cadrul Bisericii: cel al iubirii radicale din care provin toate vocaþiile! Putem deduce una din intuiþiile ei profunde din aceastã afirmaþie: „Ceea ce voi face pentru Cârmei, declar, la picioarele lui Isus, Ostie - am venit sã salvez suflete ºi mai ales sã mã rog pentru preoþi” (A 69). Surorii ei Celina îi scrie: „Celina mea dragã, noi trãim pentru suflete, suntem apostole; sã salvãm mai ales sufletele preoþilor. Sã ne rugãm... sã suferim pentru ei, iar în ziua cea din urmã, Isus ne va fi recunoscãtor... Celina, înþelegi strigãtul inimii mele?” (I 96). Aceste gânduri sunt de ajuns ca sã putem cunoaºte o laturã a spiritualitãþii sfintei Tereza cea Micã, ºi anume iubirea ei faþã de preoþi. În casa noastrã centralã din Via Nassa i-am primit întotdeauna pe toþi preoþii ºi am promovat adesea ore de adoraþie pentru vocaþiile preoþeºti, pentru cã ºtim cã preotul este un dar de la Dumnezeu. Personal, am pentru ei un mare respect ºi vã pot încredinþa cã, în etapele vieþii mele, sfaturile, apropierea ºi înþelegerea lor au fost fundamentale.

Preoþii care s-au succedat la asistenþa Institutului nostru m-au ajutat sã iubesc Cuvântul lui Dumnezeu, sã-mi înþeleg responsabilitatea de persoanã consacratã ºi nevoia de ami trãi pe deplin consacrarea în viaþa de zi cu zi. În scrisoarea sa pentru începutul Anului Preoþiei, Sfântul Pãrinte scrie: „Un pãstor bun, un pãstor dupã Inima lui Dumnezeu este cel mai mare dar pe care-l poate da Domnul Bisericii sale”. Nouã ne revine sarcina de a-l experimenta, de a oferi apropiere ºi colaborare în virtutea poruncii misionare pe care, fiind persoane consacrate, suntem obligate sã o împlinim.

Sfântul paroh din Ars obiºnuia sã repete: „Preoþia este iubirea Inimii lui Isus”. într-adevãr, preoþii sunt chemaþi sã lucreze în numele lui Cristos, mai ales prin Euharistia pe care o celebreazã Biserica, precum ºi prin Pocãinþã, ce acordã iertarea pãcatelor, ºi prin vestirea Cuvântului mântuitor. Îmi doresc din inimã ca surorile din România sã descopere la rândul lor cât de importantã este misiunea preotului, cât de mult se cuvine sã li se arate recunoºtinþã ºi respect: preotul este pentru noi Cristos în persoanã! Vã îndemn deci, dragi surori, sã vã însuºiþi aceastã tradiþie a Institutului, sã cultivaþi relaþiile cu preoþii ºi sã vã angajaþi în lucrãrile de apostolat pe care vi le vor sugera ei, încercând mereu sã urmaþi fidelitatea lui Cristos faþã de Tatãl ºi fidelitatea preoþilor faþã de Cristos.

Sr. Maria Teresa Candian (Elveþia)

aprilie 2 010

Calea cea micã

7

Spiritualitatea ºi menirea preotului în epoca actualã Anul sacerdotal Cu ocazia celei de-a 150-a aniversãri a morþii sfântului paroh de Ars, Ioan Maria Vianney, papa Benedict al XVI-lea a instituit, de la 19 iunie 2009 pânã la 11 iunie 2010, un special An Sacerdotal, care are ca temã: „Fidelitatea lui Cristos, fidelitatea preotului”.

Sfântul Pãrinte a deschis anul dedicat preotului prezidând celebrarea orei Vesperelor, vineri 19 iunie, în solemnitatea Preasfintei Inimi a lui Isus ºi Ziua Mondialã pentru Sfinþirea Preoþilor, în prezenþa relicvei Parohului de Ars. Papa va închide anul dedicat preotului la 11 iunie 2010, luând parte la o „Întâlnire Mondialã Sacerdotalã” în Piaþa Sfântul Petru. În timpul acestui An jubiliar Benedict al XVI-lea îl va proclama pe Sfântul Ioan M. Vianney „Patron al tuturor preoþilor lumii”. în afarã de aceasta va fi publicat „Îndrumãtorul pentru Duhovnici ºi Directori Spirituali” împreunã cu o culegere de texte ale Suveranului Pontif cu referinþã la temele esenþiale ale vieþii ºi misiunii preoþeºti în epoca actualã.

Cu aceastã iniþiativã, papa a dãruit preoþilor un timp de har pentru a aprofunda darul ºi îndatorirea ce le-au fost încredinþate, un dar care deºi este foarte preþios, este pãstrat în fragile vase de lut. Redescoperind mesajul sfântului Paroh de Ars, la 150 de ani de la trecerea sa la Domnul, toþi preoþii sunt chemaþi sã îºi reînnoiascã elanul în a cãuta sfinþenia vieþii, singura mãrturie convingãtoare pentru a face prezent Misterul lui Cristos. De fapt, Isus vrea în continuare sã vorbeascã, sã dea iertarea, sã împãrtãºeascã ºi sã îl mântuiascã pe omul de astãzi, folosindu-se de preoþi. Este important apoi ca în Anul Preoþiei „nu numai preoþii ci ºi întregul popor al lui Dumnezeu sã aprofundeze ºi sã înþeleagã mai mult rolul preoþilor sãi, care nu sunt «manageri ai sacrului» ci «intermediari» prin care trece ºi astãzi mântuirea lui Cristos”.

Ioan Maria Viannev - exemplu pentru preoþi Este într-adevãr extraordinar cã papa, a proclamat patron ºi model de imitat un sãrman om, bun lucrãtor al ogoarelor, dar student foarte slab la latinã ºi la teologie. În seminar îl considerau „nepotrivit sã devinã preot”, episcopul lui nu voia sã-l hirotoneascã pentru cã era „prea neºtiutor”, în sfârºit acelaºi episcop se convinge sã-l hirotoneascã pentru a-l trimite într-un sãtuc cu 230 de locuitori, spunând cã „mãcar va face puþine daune”.

Fapt extraordinar pentru cã un papã teolog, profesor ºi gânditor rafinat cum este Benedict al XVI-lea nu a gãsit o altã figurã ca sã o propunã, celor 404.262 de preoþi ai Bisericii Catolice din toatã lumea. Desigur, nu lipsesc sfinþi de înalt nivel intelectual. În schimb îl alege pe Ioan Maria Vianney. Pentru ce aceastã alegere? Pentru cã în atâþia preoþi sfinþi ies în evidenþã multe calitãþi umane: inteligenþã, ºtiinþã, autoritate, spirit managerial, leadership, capacitate educativã, genialitate financiarã, curaj etc. În sfântul paroh de Ars nu iese în evidenþã decât o naturã umanã foarte sãracã, însã total deschisã la harul Duhului Sfânt, care în aceastã mizerie umanã a putut sã realizeze minunãþiile sale, aproape fãrã a gãsi piedici.

Pentru a reînnoi Biserica, papa Benedict al XVI-lea porneºte de la preoþi ºi propunându-l pe sfântul paroh de Ars ca model al nostru lanseazã un mesaj precis mai ales nouã preoþilor: trebuie sã fim „fascinaþi de idealul sfinþeniei”, adicã de iubirea ºi de imitarea lui Cristos. Tot restul conteazã, însã decizia definitivã ar trebui sã fie aceea care-l ducea pe pãrintele Ioan la o rugãciune continuã, la o ascezã uneori eroicã, la marea amabilitate ºi rãbdare cu toþi, la disponibilitatea de a se sacrifica, la o atare umilinþã încât sã se considere cu sinceritate ultimul dintre preoþi, „nevrednic sã fie preot”. În afarã de aceasta, sfântul Ioan Maria Vianney a trãit în timpul istoric al Franþei rãvãºitã de Marea Revoluþie (1789-1799), caracterizat de ateism practic, obiceiuri delãsate, indiferenþã religioasã,

ostilitate împotriva creºtinismului ºi a Bisericii, într-o atmosferã de „teroare la ordinea zilei” care desigur nu invita la credinþã ºi la viaþa creºtinã. Adicã, practic, ca timpul în care trãim astãzi, însã într-o situaþie politicã-economicã-socialã ºi chiar religioasã imens mai bunã decât cea din timpul în care a trãit parohul de Ars! ªi totuºi, cu toate acestea, el a avut o credinþã ºi o statornicie în rugãciune aºa de profunde ºi autentice încât l-au dus la sfinþenie.

Sacramentul Preoþiei a. Ales din popor pentru popor Scrisoarea cãtre Evrei prezintã în mod succint raportul preotului din Vechiul Testament cu Dumnezeu ºi cu oamenii dintre care este ales: „Într-adevãr, orice mare preot este luat dintre oameni, pus pentru oameni în relaþiile cu Dumnezeu, ca sã ofere daruri ºi sacrificii pentru pãcate. El poate avea compãtimire pentru cei care sunt în ignoranþã ºi în greºealã, întrucât ºi el este cuprins de slãbiciune ºi din cauza ei trebuie sã ofere sacrificii pentru pãcate, atât pentru popor, cât ºi pentru sine. Nimeni nu-ºi ia singur aceastã cinste, ci numai cel chemat de Dumnezeu, la fel ca Aron”. (Evr 5,1-5).

Preotul este „luat dintre oameni”, nu este o fiinþã extraordinarã, un extraterestru cãzut din cer. Este un om ca toþi ceilalþi. De el se poate zice ceea ce spuneau consãtenii de Isus: „Nu este oare acesta fiul tâmplarului? Nu se numeºte mama sa Maria... ºi surorile lui oare nu sunt toate la noi? (Mt 13,55). „Luat dintre oameni” înseamnã cã ºi preotul este ca orice fiinþã umanã: cu dorinþe, cu sentimente, cu ezitãri etc., este fãcut din acelaºi aluat ca toþi oamenii. Are ºi el o familie din care provine ºi o istorie personalã. Sfânta Scripturã vede în toate acestea un avantaj pentru ceilalþi. Tocmai de aceea el are compasiune pentru slãbiciunile celorlalþi, pentru cã el însuºi, fiind om, are slãbiciuni. Dumnezeu preferã, de fapt, reprezentanþi plini de bunãtate ºi înþelegere, chiar dacã nu sunt întru-totul perfecþi.

Isus care era Fiul lui Dumnezeu a voit sã se întrupeze pentru a cunoaºte de aproape pe cei pe care trebuia sã-i mântuiascã. „Cãci nu avem un mare preot care sã nu poatã suferi împreunã cu noi în slãbiciunile noaste, ci unul care a fost încercat în toate asemenea nouã, afarã de pãcat”. (Evr 4,15) Preotul luat dintre oameni ºi pus între oameni spre folosul lor.

Desigur ºi medicul sau învãþãtorul acþioneazã în folosul oamenilor.

Dar ceea ce deosebeºte preoþia de orice altã activitate umanã, e cã preotul se ocupã de relaþiile cu Dumnezeu, de lucrurile divine. O misiune care atinge dimensiunile cele mai profunde ale fiinþei umane, destinul sãu etern. „Preotul este omul lui Dumnezeu, este slujitorul Domnului; el poate sã sãvârºeascã acte care depãºesc eficacitatea naturalã, ¾

8

Calea cea micã

¾ pentru cã acþioneazã in persona Christi, trece prin el o virtute supe-

rioarã, pentru care el, umil ºi glorios, în anumite momente este fãcut instrument eficace: este vehiculul Duhului Sfânt. Un raport unic, o delegare, o încredere divinã circula între el ºi lumea divinã.

Totuºi preotul nu primeºte acest dar pentru el, ci pentru alþii: dimensiunea sacrã este rânduitã în întregime pentru dimensiunea apostolicã, adicã pentru misiunea ºi pentru slujirea preoþeascã. ªtim bine aceasta: preotul este omul care nu trãieºte pentru sine, ci pentru alþii. Este omul comunitãþii. Acesta este aspectul vieþii preoþeºti înþeles mai bine astãzi. Slujirea pe care el o aduce societãþii, în special celei ecleziale, justificã pe larg existenta preoþiei. Lumea are nevoie de ea. Biserica are nevoie de ea” (Paul al VI-lea).

Sfântul Paul în Scrisoarea întâi cãtre Corinteni defineºte astfel ministerul preotului: „Orice om sã ne considere în felul acesta: ca niºte slujitori ai lui Cristos, administratori ai tainelor lui Dumnezeu.” (1Cor 4,1). b. Cine poate deveni preot?

Prima condiþie e ca persoana în cauzã sã fie botezatã, ºtiut fiind cã nu pot fi administrate celelalte sacramente fãrã Botez. Botezul acordã omului posibilitate de a intra într-o comuniune intimã cu Isus, de a participa la cultul divin ºi de a avea acces la sacramentele oferite de Bisericã. Toþi botezaþii - femei ºi bãrbaþi - beneficiazã de aceastã amprentã cristologicã. În acest sens se poate vorbi de o preoþie comunã.

Se naºte întrebarea: De ce numai bãrbaþii pot fi hirotoniþi? De ce preoþia este rezervatã persoanelor de sex masculin?

Preotul în exerciþiul ministerului sacramental reprezintã pe Cristos; in celebrarea sfintei Euharistii preotul acþioneazã in persona Christi.

Este deci normal ca între cel ce reprezintã (preotul) ºi cel reprezentat (Cristos), sã existe o oarecare asemãnare. În ce constã, aºadar, aceastã asemãnare? De exemplu, Isus era tâmplar, deci toþi preoþii, începând cu papa ar trebui sã facã ºi ei tâmplãrie? Isus avea barbã, deci toþi preoþii trebuie sã-ºi lase barbã? etc.

Asemãnarea preotului cu Isus trebuie sã se verifice în chestiuni care au de a face cu istoria mântuirii. Deci întrebarea este: are vreo semnificaþie în istoria mântuirii faptul ca Isus este bãrbat?

Rãspunsul fundamental e acesta: faptul cã verbul, cuvântul sa întrupat ca o fiinþã de sex masculin este în concordanþã cu întreaga economie a mântuirii, al cãrui nucleu este misterul „legãmântului”; profeþii Vechiului Testament prezintã acest mister cu imaginea unirii matrimoniale între Dumnezeu (mirele) ºi poporul lui Israel (mireasa). Acest legãmânt se realizeazã definitiv în Isus Cristos care este mirele, iar Biserica sa - mireasa. Isus însuºi se prezintã în ipostaza de mire (parabola celor zece fecioare); Isus Cristos este noul Adam din coasta cãruia se naºte noua Evã: Biserica.

Sfântul Paul defineºte cãsãtoria un mare mister, pentru cã reprezintã unirea nupþialã dintre Cristos ºi Bisericã: „Bãrbaþilor, iubiþi-vã soþiile, aºa cum Cristos a iubit Biserica ºi s-a dat pe sine pentru ea”. (cf. Ef 5,25) c. Preotul, o prelungire a misiuni lui Cristos Sacramentul Preoþiei este un dar pe care preotul îl primeºte de la Cristos. Acest dar, fãrã doar ºi poate, sfinþeºte pe cel care îl primeºte, dar nu este îndreptat spre binele personal ci spre binele întregii Biserici. Isus Cristos prin sacramentul hirotonirii face din preot un instrument prin care el (Isus) poate acþiona. Iatã de ce sacramentale celebrate acþioneazã ex opere operato, indiferent de sfinþenia personalã a preotului. A spune cã preotul este doar un instrument, o prelungire a acþiunii mântuitoare a lui Cristos, nu este fãrã consecinþe; invitã la modestie ºi umilinþã. Preotul trebuie sã accepte cã eficienþa sacramentelor derivã din sacrificiul pe cruce al lui Cristos ºi nu sunt proprietatea sa, ci el este doar un umil distribuitor. Preotul nu are nici o putere asupra sacramentelor pe care le administreazã, de aceea nu le poate modifica dupã bunul sãu plac.

Parohul de Ars a înþeles bine aceasta: „Dacã am înþelege bine ce este un preot pe pãmânt, am muri: nu de spaimã, ci de iubire... Fãrã preot moartea ºi pãtimirea Domnului nostru nu ar folosi la nimic. Preotul este cel care continuã

Nr. 17

opera rãscumpãrãrii pe pãmânt... La ce ne-ar folosi o casã plinã cu aur dacã nu ar fi nimeni care sã ne deschidã uºa? Preotul are cheia comorilor cereºti: el deschide uºa; el este economul bunului Dumnezeu; administratorul bunurilor sale... Lãsaþi o parohie, timp de 20 de ani, fãrã preot, acolo vor fi adorate bestiile... Preotul nu este preot pentru sine, este preot pentru voi”.

Dubla confirmare cu Cristos Preotul primeºte în sfânta hirotonire un anumit numãr de puteri care sunt propriului Cristos. În al doilea rând primeºte în sfânta hirotonie un ajutor specific, ajutor care îl face capabil sã punã în practicã aceste „puteri” spre bine Bisericii. d. Transfer de proprietate A consacra ceva sau pe cineva înseamnã a da lucrul sau persoana în proprietatea lui Dumnezeu, a o scoate din ambientul a ceea ce este al nostru ºi a-l introduce în atmosfera lui, aºa încât sã nu mai aparþinã lucrurilor noastre, ci sã fie total al lui Dumnezeu (...). În Vechiul Testament, încredinþarea unei persoane lui Dumnezeu, adicã „sfinþirea” sa, se identificã cu hirotonirea preoþeascã ºi în felul acesta se defineºte ºi în ce constã preoþia: este un transfer de proprietate, a fi luat din lume ºi dãruit lui Dumnezeu. Cu aceasta se evidenþiazã acum cele douã direcþii care fac parte din procesul de sfinþire/consacrare. înseamnã a ieºi din contextele vieþii lumii un „a fi puºi deoparte” pentru Dumnezeu. Dar tocmai pentru aceasta nu este o segregare. A fi încredinþaþi lui Dumnezeu înseamnã mai degrabã a fi puºi sã-i reprezentãm pe alþii. Preotul este scos din conexiunile lumii ºi dãruit lui Dumnezeu ºi, tocmai aºa, pornind de la Dumnezeu, trebuie sã fie disponibil pentru alþii, pentru toþi. e. Între Dumnezeu ºi omenire Preotul se aflã între Dumnezeu cel veºnic ºi omenire. Aºadar ce va trebui sã facã? Sã le vesteascã oamenilor înþelepciunea lui Dumnezeu, adevãrul unui Dumnezeu viu. Ce va trebui sã facã? Va trebui sã ducã oamenilor milostivirea lui Dumnezeu, misterul lui Dumnezeu cel viu, aºa cum sunt conþinute în mod simbolic în sacramente.

Pe de altã parte va trebui sã-i ofere lui Dumnezeu dorinþele oamenilor, necesitãþile lor, pãcatele lor, bucuriile ºi suferinþele lor. Înþelegem noi ce înseamnã? Homo Dei, om al lui Dumnezeu: acesta este preotul. A lega ºi a pune totul în raport cu Dumnezeul cel viu este tocmai marea lui misiune, marea sa îndatorire de viaþã în orice timp, dar este ºi o îndatorire extrem de importantã ºi dificilã în timpul actual.

Învãþãtura papei Benedict al XVI-lea Preoþii trebuie sã fie „specialiºti” în cele care se referã la Dumnezeu. S-ar putea cuprinde în aceste câteva cuvinte magisteriul lui Benedict al XVI-lea despre slujirea preoþilor în Bisericã.

Cine merge la sfânta Liturghie, îngenuncheazã la scaunul de spovadã sau cel care cere o îndrumare spiritualã, afirmã papa în cuvântul sãu despre preoþie, are în faþa sa un preot, dar de fapt vrea sã-l întâlneascã pe Cristos ºi sã asculte glasul lui Dumnezeu.

Aceasta este simpla ºi în acelaºi timp înalta menire a preotului: el trebuie sã fie un chip dincolo de care se întrevede un alt chip, sã pronunþe un cuvânt în care sã rãsune Cuvântul prin excelenþã. De la aceastã rãspundere extraordinarã, care merge dincolo de simplele calitãþi umane, decurge exigenþa ca însãºi umanitatea preotului sã fie modelatã în continuu dupã divinitatea marelui ºi veºnicului preot, Isus Cristos. „Tot ceea ce este constitutiv din ministerul nostru nu poate fi produsul capacitãþilor noastre personale (...). Suntem trimiºi nu sã ne vestim pe noi înºine sau opiniile noastre, dar taina lui Cristos ºi, în el, mãsura adevãratului umanism. Suntem însãrcinaþi nu sã spunem cuvinte multe, dar sã devenim ecoul ºi purtãtorii unui singur Cuvânt, Cuvântul lui Dumnezeu fãcut trup pentru mântuirea noastrã”.

Pr. Giorgio Paºtiu (Elveþia)

aprilie 2 010

Calea cea micã

9

Viaþa preoþilor (din Conciliul Vatican II, Decretul privind slujirea ºi viaþa preoþeascã – Presbyterorum ordinis, 3)

a. Chemarea preoþilor la desãvârºire obligaþia de a tinde la sfinþenie

Cu toatã slãbiciunea omeneascã, preoþii, ca ºi toþi creºtinii, au primit semnul ºi darul unei chemãri, încât sã poatã fi obligaþi sã tindã la perfecþiune dupã cuvântul Domnului: „Fiþi aºadar desãvârºiþi precum Tatãl vostru din ceruri este desãvârºit”. Îndeplinind slujirea Duhului ºi a dreptãþii preoþii sunt întãriþi în viaþa spiritului cu condiþia sã se lase învãþaþi de Duhul lui Cristos care le dã viaþã ºi îi cãlãuzeºte. exercitarea triplei îndatoriri preoþeºti pretinde sfinþenie ºi în acelaºi timp o favorizeazã.

Preoþii ajung la sfinþenie în modul lor propriu îndeplinindu-ºi îndatoririle cu sinceritate ºi statornicie, în Duhul lui Cristos. Slujind cele sfinte, mai ales Jertfa Liturghiei, preoþii acþioneazã în numele lui Cristos ºi ca reprezentanþi ai lui Cristos care s-a dãruit ca victimã pentru sfinþirea oamenilor; de aceea ei sunt invitaþi sã imite ceea ce sãvârºesc: - celebrând misterul morþii Domnului, sã caute sã-ºi mortifice trupul cu patimile ºi poftele lui; - în administrarea sacramentelor se unesc cu intenþia ºi cu iubirea lui Cristos (în special în sacramentul Pocãinþei); - conducând ºi pãstorind Poporul lui Dumnezeu, preoþii sunt îndemnaþi de iubirea Bunului Pãstor sã-ºi dea viaþa pentru oile lor (exemple de preoþi care ºi în zilele noastre nu au pregetat sã-ºi dea viaþa); - fiind conducãtori de comunitãþi preoþii practicã asceza specificã pãstorilor de suflete renunþând la avantaje personale. unitate ºi armonie în viaþa preoþilor Ducând viaþa Bunului Pãstor vor gãsi în însãºi exercitarea iubirii pastorale legãtura desãvârºirii preoþeºti. Aceastã iubire pastoralã izvorãºte din Jertfa euharisticã care este centrul ºi rãdãcina întregii vieþi a preotului. Sufletul preotului trebuie sã se strãduiascã sã reflecte în sine ceea ce se petrece pe altarul de jertfa. Acest lucru nu este cu putinþã decât dacã preoþii pãtrund cât mai adânc prin rugãciune în misterul lui Cristos.

b. Exigenþe spirituale deosebite în viaþa preotului umilinþã ºi ascultare

Preotul este înzestrat cu virtutea umilinþei prin care este capabil sã caute mereu nu voia sa ci voia Aceluia care l-a trimis, iar lucrarea divinã la care este chemat întrece orice putere ºi orice înþelepciune omeneascã. Condus de Duhul Sfânt, preotul se lasã purtat în toate de voia Aceluia care vrea ca toþi oamenii sã fie mântuiþi.

Pe de altã parte slujirea preoþeascã nu poate fi îndeplinitã decât în comuniune ierarhicã cu întregul corp. Iubirea pastoralã cere ca preoþii sã-ºi supunã voinþa proprie prin ascultare, servirii lui Dumnezeu ºi fraþilor, primind ºi îndeplinind în spirit de credinþã prescripþiile ºi recomandãrile Supremului Pontif, ale episcopului propriu ºi ale celorlalþi superiori. Atunci când situaþia bisericii o cere, preoþii trebuie sã-ºi prezinte cu încredere iniþiativele ºi sã expunã insistent nevoile turmei ce le-a fost încredinþatã, fiind totdeauna gata sã se supunã judecãþii acelora care îndeplinesc o funcþie de conducere în Biserica lui Dumnezeu.

Prin umilinþã ºi prin ascultare responsabilã de bunã voie, preoþii se fac asemea chipului lui Cristos care „S-a nimicit pe sine luând fire de rob ... fãcându-se ascultãtor pânã

la moarte” (Fil 2,7-8) ºi prin aceastã ascultare a învins ºi a rãscumpãrat neascultarea lui Adam. îmbrãþiºarea celibatului ca pe un dar Înfrânarea desãvârºitã ºi perpetuã pentru împãrãþia cerurilor, recomandatã de Cristos Domnul a fost primitã ºi pãstratã cu mult drag de mulþi creºtini de-a lungul veacurilor ºi chiar în zilele noastre. Aceasta a fost întotdeauna preþuitã în mod deosebit de Bisericã, mai ales, pentru viaþa preoþeascã. Este un izvor de rodnicie spiritualã în lume.

Celibatul este din multã” puncte de vedere potrivit cu preoþia. În acest mod preoþii dau mãrturie în faþa oamenilor cã vor sã se consacre în mod exclusiv îndatoririi încredinþate: de a-i logodi pe creºtini cu un singur Mire ºi de a-i aduce lui Cristos ca pe o fecioarã curatã. Pe lângã aceasta ei devin semn viu al acelei lumi viitoare ce este deja prezentã prin credinþã ºi iubire ºi în care fiii învierii nu se însoarã ºi nu se mãritã. sãrãcie de bunã voie Preoþii, trãind în mijlocul lumii, sã ºtie totuºi cã, dupã Cuvântul Domnului ºi învãþãtorului nostru, ei nu sunt în lume. Sã gãseascã mereu atitudinea corectã faþã de lume ºi de bunurile pãmânteºti. Avându-l pe Domnul „parte” ºi „moºtenire” trebuie sã foloseascã bunurile pãmânteºti numai în acele scopuri în care pot fi folosite dupã învãþãtura lui Cristos ºi dupã normele Bisericii.

c. Mijloace de trai spirituale ºi materiale pentru dezvoltarea vieþii spirituale Preoþii trebuie sã caute a trãi cât mai intens unirea cu Cristos în toate împrejurãrile vieþii. Cele mai la îndemânã mijloace pe care le au la dispoziþie sunt: - actele prin care creºtinii se hrãnesc cu Cuvântul lui Dumnezeu la masa Scripturii ºi a Euharistiei; - primirea rodnicã a sacramentelor mai ales prin spovada sacramentalã frecventã pregãtitã prin cercetarea zilnicã a conºtiinþei; - citirea ºi meditarea Scripturii pentru a cãuta cu atenþie semnele voinþei lui Dumnezeu; - urmarea exemplului minunat al Preacuratei Fecioare Maria, care, cãlãuzitã de Duhul Sfânt s-a consacrat pe deplin misterului Rãscumpãrãrii oamenilor, fiind Mamã a Marelui Preot Veºnic ºi Reginã a Apostolilor; - convorbirea zilnicã cu Cristos Domnul în vizitarea ºi cultul personal al Sfintei Euharistii când preotul cautã ºi implorã de la Dumnezeu adevãratul spirit de adoraþie prin care el împreunã cu poporul ce i-a fost încredinþat se unesc în mod intim cu Cristos, Mijlocitorul Noului Legãmânt. studiu ºi ºtiinþã pastoralã Preotul este un slujitor sacru. Sfântul Conciliu atrage atenþia cã ºtiinþa slujitorului sacru trebuie sã fie sacrã pentru cã izvorãºte dintr-un izvor sacru ºi tinde spre un scop sacru. ¾

10

Calea cea micã

¾ Aceastã ºtiinþã se dobândeºte prin:

- citirea ºi meditarea Sfintei Scripturi; - studierea scrierilor Sfinþilor Pãrinþi ºi învãþãtori ai Bisericii ºi a altor documente ale Tradiþiei; - cunoaºterea aprofundatã a documentelor Magisteriului ºi mai ales ale Conciliilor ºi ale Pontifilor romani.

Preoþii sunt îndemnaþi sã-ºi desãvârºeascã continuu cunoºtinþele teologice ºi de culturã generalã pentru a fi bine pregãtiþi pentru dialogul cu contemporanii lor. Episcopii trebuie sã caute acele mijloace potrivite prin care preoþii sã fie ajutaþi în perfecþionarea metodelor pastorale ºi cunoºtinþelor teologice. Printre altele Sfântul Conciliu recomandã: - organizarea unor cursuri sau congrese; - înfiinþarea unor centre pentru studii pastorale; - crearea de biblioteci; - anumiþi preoþi sã se dedice unui studiu aprofundat al ºtiinþelor sacre pentru a nu lipsi niciodatã profesorii capabili sã-i instruiascã pe clerici ºi pe credincioºi. asigurarea unei drepte remunerãri „Domnul a rânduit celor ce vestesc Evanghelia sã trãiascã din Evanghelie” (1Cor 9,14) ºi „vrednic este lucrãtorul de plata sa” (Lc 10,7). Dacã o astfel de dreaptã remunerare a preoþilor nu este asiguratã, este de datoria credincioºilor sã se îngrijeascã pentru ca preoþii sã aibã cele necesare pentru a duce o viaþã cinstitã ºi demnã. Episcopii sunt datori sã le atragã atenþia credincioºilor asupra acestei obligaþii ºi sã se îngrijeascã fiecare pentru dieceza sa, sau mai mulþi împreunã pentru un teritoriu comun de instituirea unor norme în vederea asigurãrii corespunzãtoare a întreþinerii cuvenite acelora care îndeplinesc sau au îndeplinit o funcþie în slujba Poporului lui Dumnezeu. Aceastã remuneraþie trebuie sã le permitã preoþilor sã aibã în fiecare an un timp cuvenit ºi suficient de concediu, iar episcopii trebuie sã aibã grijã ca preoþii sã beneficieze realmente de el. fond comun ºi prevederi sociale Biserica de azi ºi dintotdeauna nu a pierdut din vedere exemplul primilor creºtini din Ierusalim: „Ei aveau toate de obºte” (Fap 4,32) ºi „li se împãrþeau tuturor dupã nevoile fiecãruia” (Fap 4,35). De aceea Conciliul recomandã ca acolo unde întreþinerea clerului depinde total sau în mare parte de darurile credincioºilor, bunurile oferite în acest scop sã fie centralizate de o instituþie diecezanã administratã de episcop; se constituie un fond comun cu care episcopii sã poatã rãspunde altor obligaþii faþã de persoane care slujesc Biserica ºi sã acopere unele necesitãþi ale diecezei.

Tot din acest fond diecezele mai bogate le vor putea ajuta pe cele mai sãrace. În þãrile în care sistemul de prevederi sociale în favoarea clerului încã nu este organizat corespunzãtor, Conferinþele Episcopale vor avea grijã sã existe organisme diecezane care sã realizeze sub control ierarhic o activitate de prevenire ºi asistenþã medicalã corespunzãtoare ºi întreþinerea cuvenitã preoþilor aflaþi în situaþie de boalã, de invaliditate sau de bãtrâneþe.

Concluzie ºi îndemn Sfântul Conciliu nu trece cu vederea dificultãþile pe care le întâmpinã preoþii în condiþiile actuale de viaþã ºi-i îndeamnã pe preoþi sã nu uite cã în lucrarea lor nu sunt niciodatã singuri ci sunt susþinuþi de tãria Dumnezeului Atotputernic. Îi au alãturi pe fraþii lor în preoþie ºi chiar pe credincioºii din lumea întreagã.

De altfel Domnul Isus care i-a chemat le spune: „Aveþi încredere! Eu am biruit lumea” (In 16,33).

Sr. Elena Matei (Bacãu)

Nr. 17

Tereza de Lisieux ºi preoþii În vremuri de crizã, poveºtile sunt metafora speranþei.

Fiecare vârstã are povestea sa proprie – ºi dacã ar fi sã privim numai opera lui Hans Christian Andersen, am surprinde criza de identitate a adolescenþei în „Rãþuºca cea urâtã”, criza familiei: în „Cele Douãsprezece lebede” iar criza idealului, în povestea omului de zãpadã care-ºi dorea nespus de mult sã ajungã lângã focul din cãmin, sã se bucure de lumina lui caldã ºi bunã, de flãcãrile voioase, de jarul strãlucitor… ideal care ar fi pãrut oricui neobiºnuit (pentru un om de zãpadã!), dar pentru el era absolut firesc, fiindcã fusese construit adunându-se zãpadã în jurul unui fãraº cu coada lungã cu care se scormonea jarul în cãmin. Fiindcã întotdeauna, ceea ce ne atrage în viaþã este „miezul” fiinþei noastre ºi ne desfãºurãm întreaga existenþã cãutând în exterior, pânã la epuizare, ceea ce este în interiorul nostru. Iar fericirea este împlinirea acestei consonanþe. ªi cu cât devenim mai devreme conºtienþi cã tot ceea ce cãutãm în oglinzile exteriorului este propriul suflet, ca sãlaº al lui Dumnezeu, cu atât atracþia pentru Dumnezeu devine mai puternicã ºi bucuria, deplinã. Aceasta e, cu adevãrat, „chemarea”.

Prima etapã: Chemarea Ce altã „atracþie” sau „chemare” mai puternicã putea fi pentru micuþa Tereza decât chemarea cerului, fiindcã vãzuse deja numele ei „scris în cer”? ªi chiar aºa era! La întoarcerea de la Buissonnets, seara, dupã Completoriu, cu tata de mânã – Tereza contempla cerul ºi-ºi admira numele scris acolo: erau stelele centurii constelaþiei Orion, cu spada, care alcãtuiesc, aºa cum se ºtie, forma literei T – sunt cele mai strãlucitoare stele, situate în apropierea ecuatorului ceresc ºi vizibile deopotrivã din emisfera nordicã ºi sudicã, aºa cum ea însãºi avea sã fie recunoscutã cândva pe întreg pãmântul.

Mai târziu, referindu-se la pasajul din Cartea Cântãrilor („Cheamã-mã, hai sã alergãm dupã mireasma parfumurilor tale”) (Ct 1,3) – Tereza scria: „A cere sã fii chemat, ce poate însemna altceva decât a te uni lãuntric cu cine îþi înlãnþuie inima? (…) Iatã rugãciunea mea: îi cer lui Isus sã mã uneascã atât de puternic cu el, încât sã trãiascã ºi sã lucreze în mine (cf. Gal 2,20). Simt cã, pe mãsurã ce focul iubirii îmi va mistui inima, cu atât mai puternic voi spune: „Cheamã-mã” ºi cu atât mai mult, sufletele care se vor apropia de mine vor alerga înaripate în adierea miresmei preaiubitului lor, cãci un suflet mistuit de iubire nu poate rãmâne inactiv.

Iar sufletul sãu, niciodatã inactiv, exclama: „A fi mireasa ta, o Isuse, a fi carmelitã, a fi prin unirea mea cu tine mama sufletelor, ar trebui sã mã îndestuleze… dar nu este aºa (…)

Aceste trei privilegii sunt într-adevãr vocaþia mea, carmelitã, soþie ºi mamã, totuºi simt în mine alte vocaþii, simt vocaþia de rãzboinic, de preot, de apostol, de doctor al Bisericii, de martir (…). Simt în suflet curajul unui cruciat, al unui ostaº pontifical, aº vrea sã mor pe un câmp de luptã în apãrarea Bisericii…” ªi mai departe, explicând în ce constã atracþia sa pentru fiecare din aceste „chemãri”, scria: „Simt în mine vocaþia de preot: cu câtã iubire, o, Isuse, te-aº purta în mâinile mele atunci când, la chemarea mea, ai coborî din cer… Cu câtã iubire te-aº dãrui sufletelor!...Dar vai! Dorind atât de mult sã fiu preot, admir ºi invidiez umilinþa sfântul Francisc din Assisi ºi simt vocaþia de a-l imita, refuzând sublima demnitate a Preoþiei.”

Cu adevãrat, pentru fiecare dintre noi, ideea de preot se asociazã cu admiraþia, respectul ºi bucuria copilãriei, cu

aprilie 2 010

Calea cea micã

sãrbãtorile dintotdeauna ale anului ºi ale omului, dar mai ales cu iubirea pe care o transmite cel care ni-l dãruie pe Isus în sfânta Împãrtãºanie. ªi care în acea clipã devine el însuºi Isus: „Nu mai trãiesc eu, ci Isus trãieºte în mine” (sfântul Paul). Aceleaºi gânduri ºi emoþii aprindeau inima micuþei Tereza, care scrie dupã prima spovadã: „chiar te întrebam dacã nu trebuia sã-i spun pr. Ducellier cã-l iubeam din toatã inima, deoarece prin persoana lui aveam sã-i vorbesc bunului Dumnezeu”. Figuri calde ºi bune de preoþi au presãrat cu lumina cerului drumul micii Tereza: abatele Domin, bunul pãrinte Pichon, cel care-i va fi director spiritual în Carmel, abatele Arminjon, ale cãrui conferinþe au adãugat, dupã expresia sfintei Tereza, „miere ºi ulei din abundenþã la fãina curatã” cu care se hrãnea deja din Imitaþiune ºi care-i cufundau sufletul într-o „fericire nepãmânteascã”. Iar mai departe, scrie: „Îmi asemuiam directorii spirituali cu oglinzi curate care-l reflectau pe Isus în suflete ºi spuneam cã pentru mine bunul Dumnezeu nu se slujea de intermediar, ci acþiona direct!...”

Acesta este nucleul de iubire nesfârºitã faþã de Isus, de respect, admiraþie ºi iubire faþã de preoþi. Avântul inimii nu oculteazã însã glasul raþiunii, iar observaþiile acelei copile care mersese la Roma sã vorbeascã însuºi Sfântului Pãrinte despre dorinþa sa de a intra în Carmel rãmân întotdeauna actuale. Astfel, Tereza afirma cu ocazia cãlãtoriei sale la Roma în 1887 urmãtoarele, referindu-se la preoþi „Netrãind niciodatã în intimitatea lor, nu puteam înþelege scopul principal al reformei Carmelului. Sã mã rog pentru pãcãtoºi mã încânta, dar sã mã rog pentru sufletele preoþilor, pe care le credeam mai curate decât cristalul, mi se pãrea surprinzãtor (…) Dacã sublima lor demnitate îi înãlþa deasupra îngerilor, nu sunt totuºi altceva decât oameni slabi ºi firavi. (…) Dacã preoþi sfinþi, pe care Isus îi numeºte «Sarea pãmântului» aratã cã au neapãratã nevoie de rugãciuni, ce trebuie atunci sã spunem despre cei indiferenþi?!”… ªi mai departe, referindu-se la acelaºi pasaj din Evanghelie: „Cât de frumoasã este vocaþia care are drept scop sã conserve sarea destinatã sufletelor! Aceastã vocaþie este a Carmelului, fiindcã unicul scop al rugãciunilor ºi al jertfelor noastre este de a fi apostolul apostolilor”.

A doua etapã: misionarã prin rugãciune În 1895 Tereza este desemnatã de Maica superioarã sã fie „sora unui viitor misionar” - era vorba despre Maurice Bellière, pe atunci seminarist, care ceruse susþinere prin rugãciuni prin scrisoarea sa din 5 octombrie 1895 adresatã superioarei Carmelului. „Eram la spãlãtorie, cu totul absorbitã de ceea ce fãceam, când maica Agnès de Jésus m-a luat deoparte ºi mi-a citit o scrisoare pe care tocmai o primise.

Era vorba de un tânãr seminarist care, inspirat de sfânta Tereza, cerea ca o sorã sã se dedice în mod special salvãrii sufletului sãu ºi sã-l ajute prin rugãciuni ºi sacrificii atunci când va deveni misionar, ca sã poatã salva cât mai multe suflete. Promitea s-o aminteascã întotdeauna pe sora lui atunci când avea sã ofere sfânta Jertfã. Maica Agnès de Jésus mi-a spus c-ar vrea sã fiu eu sora acestui viitor misionar”. (Ms C,31v).

Aceasta i-a adus o mare bucurie: „Dorinþa mea, împlinitã într-un fel cu totul nesperat, a fãcut sã se nascã în inima mea o bucurie pe care aº numi-o copilãreascã… Simþeam cu adevãrat cã-n aceastã privinþã sufletul mi-era cu totul nou, era ca ºi cum cineva atinsese pentru prima datã corzi muzicale rãmase pânã atunci în uitare” (Ms C,32r).

Iar „corzile uitate” pe care le atinsese aceastã propunere îi aminteau cã pãrinþii sãi îºi doriserã întotdeauna sã aibã un fiu misionar. Iatã ce-i scrie lui Adolphe Roulland, cel

11

de-al doilea frate în rugãciune: „dacã tata ºi mama sunt în cer, aºa cum cred eu, cu siguranþã îl privesc ºi-l binecuvânteazã pe fratele pe care mi l-a dat Isus. ªi-ar fi dorit atât de mult un fiu misionar!... Mi s-a spus cã înainte de naºterea mea, pãrinþii sperau cã în sfârºit li se va împlini dorinþa. Dac-ar fi putut strãpunge vãlul viitorului, ar fi vãzut cã, într-adevãr, dorinþa lor avea sã se realizeze prin mine; fiindcã un misionar a devenit frate cu mine, el este în acelaºi timp fiul lor ºi-n rugãciunile lor nu-l vor putea despãrþi pe frate de nedemna lui sorã” (LT 226, 9 mai 1897).

Iar mai departe, tot abatelui Adolphe Roulland: „Aº fi într-adevãr bucuroasã sã muncesc cu dv. la salvarea sufletelor; în acest scop m-am fãcut carmelitã; neputând fi misionarã prin acþiune, am vrut sã fiu prin iubire ºi penitenþã, aºa ca sfânta Tereza, cereasca mea Mamã… vã implor, Pãrinte, cereþi pentru mine de la Isus, în ziua în care el va consimþi sã coboare pentru prima datã din cer la glasul dv., cereþi-i sã mã aprindã de focul iubirii sale, astfel încât sã vã pot ajuta sã-l aprindeþi, în continuare, în alte inimi…” În fiecare din scrisorile sale strãbate iubirea adâncã ºi plinã de luminã pentru fraþii ei întru Isus. Iatã cum încheie una din scrisorile adresate abatelui Roulland: „Doresc, Pãrinte, ca uniunea noastrã apostolicã sã fie cunoscutã numai de Isus ºi cer ca una din primele dv. binecuvântãri sã fie adresatã celei care va fi fericitã sã-ºi spunã pentru totdeauna «Mica ºi nedemna voastrã sorã întru Isus-Ostie»”. În total, 17 scrisori: 6 cãtre Père Roulland ºi 11 cãtre abatele Bellière, au fost trimise cu sârguinþã ºi devotament pânã în ajunul morþii sale, în 1897. Dumnezeu a fãcut ca unul din aceºti „fraþi preoþi”, abatele Roulland sã fie un preot de succes, coerent cu vocaþia sa, fericit în misiune, în timp ce abatele Bellière - seminarist neliniþtit iar dupa moartea Terezei, un preot descumpãnit, nefericit în exerciþiul slujirii sale. Ambilor, Tereza s-a strãduit sã le arate mereu grandoarea vocaþiei lor sub aspectele sale esenþiale.

De fapt, douã sunt dimensiunile preoþiei: celebrarea Euharistiei, centru ºi privilegiu al vocaþiei sacerdotale – ºi disponibilitatea fãrã preget pentru salvarea sufletelor.

Card. Lucas Moreira Neves OP., Prefectul Congregaþiei Episcopilor, afirma în Omilia din iunie a.c.: „ªtiu cã mulþi dintre contemporanii noºtri considerã demult depãºitã aceastã ultimã expresie – salvarea sufletelor – ºi o refuzã, deºi apare ¾

12

Calea cea micã

¾ în textele Conciliului Vatican II (Dei Verbum, Christus

Dominus 31, 32, 34, 35), ca ºi în Codul de Drept Canonic: «salus animarum - suprema lex»“ în Bisericã (can. 1752).

A treia etapã: în zarea Cerului Într-una din scrisorile sale cãtre pr. Roulland, Tereza mãrturiseºte: „deºi cu totul nedemnã de a fi asociatã în mod special cu unul din misionarii Iubitului nostru Isus”, sunt „fericitã sã lucrez cu dv. la salvarea sufletelor” ºi adaugã: „din acest motiv m-am fãcut carmelitã” (Lettre 189, 23.06.1896).

Ea numeºte aceasta ca „legãturi de apostolat formate din întreaga eternitate” ºi adaugã: „vom continua împreunã, chiar dincolo de moarte, apostolatul nostru” (Lettre 193, 30.07.1896).

Ea prevede pentru pr. Roulland cã „o recoltã bogatã de suflete va fi culeasã ºi oferitã de dv., Domnului”, iar abatelui Bellière îi scrie: „Dv. veþi salva prin suferinþã suflete.

Sã muncim împreunã la salvarea sufletelor”. Iar într-o altã scrisoare, îi spune tot abatelui Bellière: „Unite în el (în Cristos), sufletele noastre vor putea salva multe alte suflete”. Tot abatelui Bellière îi scrie, consolându-l, cu puþin timp înainte de moarte: „Voi putea sã fac mai mult decât sã scriu dragului meu frãþior: voi fi chiar alãturi de el, voi vedea tot ce-i este necesar ºi n-am sã-l las în pace pe bunul Dumnezeu pânã când n-o sã-mi dea tot ce-i cer!” ºi promitea: „Îmi voi trãi cerul fãcând bine celor de pe pãmânt”. Mustrându-l cu blândeþe, continua: „Inima divinã se întristeazã mult mai mult din cauza miilor de mici indelicateþi sãvârºite de prietenii ei (preoþii), decât de greºelile chiar grave pe care le comit persoanele din lume”, dar în aceeaºi scrisoare ea îl încurajeazã sã nu se scufunde în tristeþea contemplãrii greºelilor, ci sã navigheze în largul iubirii ºi încrederii în iubire.

Acesta este de altfel cuvântul suprem adresat preoþilor: „Fie ca Dumnezeu sã ne dea harul de a iubi ºi de a salva suflete pentru el”.

Adresându-se pr. Roulland, se adreseazã fiecãrui preot, dar în acelaºi timp, fiecãruia dintre noi: „Adio, frate… distanþa nu va putea niciodatã sã ne separe sufletele, moartea însãºi va face mai profundã iubirea noastrã”.

Acum ºi întotdeauna Aºadar, privind legãtura sfintei Tereza cu preoþii, se pot distinge trei aspecte: - Admiraþia, iubirea ºi respectul pentru slujirea sacerdotalã; - Conºtientizarea slãbiciunii omeneºti ºi tot ce decurge de aici, inclusiv hotãrârea de a se ruga pentru preoþi în calitate de carmelitã; - Delicatã si dedicatã sorã întru rugãciune pentru doi fraþi misionari.

Actualitatea demersului sfintei Tereza în raport cu membrii clerului depãºeºte însã cadrul textelor Conciliului Vatican II ºi Codului Canonic: ea ne învaþã ceea ce fiecare inimã ºi fiecare raþiune ar trebui sã ºtie: binele este universal; binele, ca ºi iubirea, dãruindu-se se înmulþesc; legãtura de iubire dãinuie dincolo de moarte ºi se desfãºoarã liberã în Dumnezeu. Acesta e „nucleul” care ne atrage, consumând, ca în povestea lui H.C. Andersen, „zãpada” existenþei noastre efemere cãtre realitatea nesfârºirii divine. „Merg pentru un misionar” spunea Tereza, abia ducânduºi paºii în ultimele luni de viaþã. E îndemnul sã mergem cu Dumnezeu, pentru Dumnezeu, cãtre Dumnezeu – fiindcã din efortul ºi suferinþa noastrã aprinsã de iubire îºi trag forþa vieþii generaþiile care urmeazã.

Sr. Ecaterina Hanganu (Iaºi)

Nr. 17

• ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI •

Reflecþii despre vocaþie Sã-i cerem Domnului înviat binecuvântãri îmbelºugate, energii noi ºi înþelepciune luminatã, pentru a putea continua drumul schiþat în aceºti ani.

Am venit sã împãrtãºim bucuria acestei celebrãri de laudã ºi angajament, care trebuie sã constituie, pentru toate surorile, încã un pas pe calea responsabilitãþii ºi a maturitãþii. Trebuie sã fim convinºi cã nu este suficient sã creºtem ca numãr... trebuie sã înaintãm în calitate ºi sfinþenie, în spiritul patroanei noastre de la Lisieux. Încã de pe acum, vã mulþumesc tuturor pentru seriozitate ºi pentru mãrturia pe care o daþi în diferite feluri, chiar cu sacrificii ºi cu multã trudã. Dumnezeu Tatãl sã vã dãruiascã însutit! În anul preoþesc, care se sãrbãtoreºte în întreaga Bisericã, ne gândim la vocaþia preotului, chemat sã slujeascã Domnului ºi comunitãþii creºtine prin Sacramentul hirotonirii. Vom mai avea ºi alte ocazii sã meditãm pe aceastã temã specificã.

Dorim sã dedicãm aceastã reflecþie vocaþiei în general, o temã centralã, care trebuie sã orienteze ºi sã însoþeascã orice alegere, orice angajament ºi orice zi. Pe tema vocaþiei, în lumina Cuvântului lui Dumnezeu, voi scoate în evidenþã trei dimensiuni: 1. existenþa însãºi este o vocaþie; 2. avem o singurã chemare la sfinþenie; 3. suntem chemaþi în favoarea oamenilor.

Existenþa însãºi este o vocaþie Aceasta este revelaþia Sfintei Scripturi: totul ºi toþi sunt luminaþi de planul dumnezeiesc. Existenþa implicã ºi semnificã faptul de a fi chemaþi. Orice om este creat de Dumnezeu ºi îºi are þelul în Dumnezeu, care se îndreaptã personal cãtre fiecare, spre dialog ºi îndatorire-misiune.

Biblia, în Cartea Genezei, ni-l prezintã pe Dumnezeu, care creeazã lumea ºi toate lucrurile nu doar pentru a le arunca în existenþã, ci având un plan ordonat ºi armonios care este frumos ºi bun - pentru viaþa tuturor (cf. Gen 1,2).

Creându-l pe om dupã chipul ºi asemãnarea sa (Gen 1,27), Dumnezeu voieºte sã intre în relaþie cu omenirea, pentru ca aceasta sã creascã ºi sã transmitã viaþa, continuând lucrarea Creatorului (Gen 1,28).

Existenþa este deci chemarea primarã, pornind de la Creaþie. Aceastã conºtiinþã îl face pe om o fãpturã doritã ºi iubitã de Dumnezeu. Descoperim acest lucru în câþiva Psalmi: „Tu ai plãsmuit rãrunchii mei, m-ai þesut în sânul mamei mele” (Ps 139/138, 13); „Tu m-ai scos din pântecele mamei, speranþa mea la sânul mamei mele. Spre tine fost-am îndreptat cum m-am nãscut” (Ps 22/21,10-11). În Prologul lui Ioan citim: „Toate prin el [Cuvântul lui Dumnezeu] s-au fãcut ºi fãrã el nimic nu s-a fãcut din ce s-a fãcut” (In 1,3).

Orice om este luminat de Cuvântul Creator care cheamã pe toþi pe nume. Chiar ºi stelele (Is 40,26), poporul lui Israel (Is 43,1), sunt cunoscute în profunzime, asemenea luminii ºi întunericului (Gen 1,5).

A chema pe nume, în Biblie, înseamnã a cunoaºte în tainã, este semnul apartenenþei ºi al intimitãþii. Pentru a confirma ºi indica vocaþia, Dumnezeu schimbã chiar numele: Abram devine Abraham (Gen 17,5), Iacob este numit Israel (Gen 35,10), lui Simon i se pune numele de Petru (Mc 3,16). În unele cazuri, Dumnezeu însuºi este cel care

aprilie 2 010

Calea cea micã

13

• ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI •

pune numele, înainte de naºtere: lui Isus (Mt 1,21) ºi lui Ioan Botezãtorul (Lc 1,13).

Aºadar, Dumnezeu dã numele, el cheamã pe nume încã înainte de naºtere (Ier 1,5) sau schimbã numele atunci când cheamã, voind sã spunã cã el nu alege la întâmplare sau la rând, ci fiecare persoanã este importantã ºi orice persoanã rãspunde la voinþa lui în vederea unei misiuni.

Punerea numelui la Botez aratã acest început.

Cu toþii suntem chemaþi la viaþã, pentru a putea rãspunde într-un climat de uimire, recunoºtinþã, ascultare, disponibilitate ºi responsabilitate. Aceasta este vocaþia noastrã primarã. Trebuie sã scoatem în evidenþã, mai ales astãzi, aceastã chemare personalã, pentru cã trãim într-o lume ºi o vreme în care nu se pune la îndoialã doar existenþa lui Dumnezeu - trãind ca ºi cum n-ar exista -, ci chiar existenþa este privitã doar în dimensiunea ei materialã, pãmânteascã, consumând lucruri, bani, plãcere, putere ºi droguri.

Acest fel de existenþã creeazã dezgust, plictisealã, insatisfacþie, non-sens. Plãtesc pe pielea lor atâþia tineri neliniºtiþi, care ajung chiar la sinucidere.

Ca Bisericã, suntem chemaþi sã evanghelizãm, reafirmând cu putere cã a fi în lume este un dar ºi o chemare extraordinarã din partea lui Dumnezeu, ca sã ne simþim iubiþi ºi sã putem iubi. Fiecare tânãr ar trebui sã nu se mai simtã nãscut din întâmplare, aruncat în viaþã ºi în existenþa familiei lui. Existã o chemare divinã ce trebuie simþitã ºi descoperitã mereu în noi ºi în jurul nostru. Sã nu ne descurajãm niciodatã!

Apostolul Paul, la începutul slujirii lui la Corint, cetatea cea mai coruptã din acea vreme, aude de la Domnul Isus aceste cuvinte de necrezut: „Am popor mult în cetatea aceasta” (Fap 18,10). Existã o chemare universalã la mântuire, la îndumnezeire, ce-l face pe Apostol sã exclame: „De la el ºi prin el ºi pentru el sunt toate. Lui sã-i fie slavã în veci! Amin” (Rom 11,36).

O singurã chemare la sfinþenie Chemarea individualã, în Scripturã, o precede pe cea comunitarã. Abraham îi dã naºtere lui Israel, iar ucenicii au fost chemaþi personal pentru a da început Bisericii, noul popor al lui Dumnezeu.

Dar noi nu suntem Abraham ºi nici nu ne aflãm în situaþia apostolilor, fiindcã Biserica existã de 20 de veacuri.

Prin urmare, ºi vocaþiile noastre sunt plasate în cadrul unei comunitãþi ºi al unei istorii, în care trebuie sã ne simþim „pietre vii” (1Pt 2,5) ºi stâlpi în templu (Ap 3,12). Viaþa creºtinã este vocaþie a Tatãlui, prin Isus în Duhul Sfânt, la o experienþã de sfinþenie în acea comunitate care este Biserica.

Cei la care ajunge mesajul Evangheliei sunt chemaþi sã adere la Domnul Isus, în marea lui familie din toatã lumea.

Vocaþia esenþialã a creºtinilor, dupã cea a existenþei, este a Botezului, o vocaþie unicã: este chemarea la sfinþenie a întregului popor al lui Dumnezeu.

Aceasta înseamnã cã toþi sunt chemaþi sã-l urmeze pe Isus, sã creascã în iubire, lepãdându-se de sine, într-o existenþã pascalã ce poartã semnul sãrãciei, al ascultãrii ºi al curãþiei, trãite în feluri diferite. Dupã Conciliu, nu se mai poate face deosebire ºi despãrþire, în Poporul lui Dumnezeu, între cei care trãiesc calea desãvârºirii ºi cei care au o viaþã normalã, obiºnuitã, pentru cã Isus îi cheamã pe toþi, în starea fiecãruia, la iubire ºi sfinþenie. ªi un Institut secular trebuie sã tindã în mod esenþial la aceasta.

Chemaþi în favoarea oamenilor A treia ºi ultima observaþie este faptul cã vocaþia este întotdeauna în favoarea omenirii. Orice chemare personalã, ca ºi orice vocaþie comunitarã, sunt în favoarea lumii.

Nu este o întâmplare cã prima vocaþie biblicã, cea a lui Abraham, care trebuie sã-ºi lase pãmântul, familia, þara, are în vedere zidirea unui popor nou: „Se vor binecuvânta în tine toate seminþiile pãmântului” (Gen 12,l-3). ªi Israel este chemat sã fie „luminã pentru neamuri, ca sã ajungã mântuirea... pânã la marginile pãmântului” (Is 49, 6). În Isus, mântuirea devine universalã, „Fiindcã aºa a iubit Dumnezeu lumea, încât pe Fiul sãu unul-nãscut l-a dat... pentru ca lumea sã fie mântuitã prin el (In 3,16-17).

Biserica existã ca sã fie semn al unitãþii ºi al mântuirii întregului neam omenesc (LG 9;48). Cel chemat nu este niciodatã chemat pentru el însuºi, ci pentru oameni ºi pentru mântuirea lor.

Sã ne gândim la Patroana noastrã, sfânta Tereza a Pruncului Isus, care intrã în mãnãstire de foarte tânãrã, oferindu-ºi întreaga viaþã pentru mântuirea tuturor, chiar ºi a celor mai îndepãrtaþi, ºi ca ajutor pentru preoþi ºi misionari. κi mistuie existenþa în rugãciune, muncã, oferinduºi cu bucurie zilele ºi suferinþele, cunoscând ºi „noaptea întunecatã a credinþei”. Dar trãieºte totul cu pasiune profeticã, ajungând, la încheierea drumului ei pãmântesc, sã se roage astfel: „Da, misiunea mea abia va începe, misiunea de a-l face iubit pe bunul Dumnezeu aºa cum l-am iubit eu ºi de a da sufletelor calea cea micã. Dacã bunul Dumnezeu îmi îndeplineºte dorinþele, îmi voi petrece cerul pe pãmânt pânã la sfârºitul lumii. Da, vreau sã-mi petrec cerul fãcând bine pe pãmânt” (Scrierile complete). ªi un institut secular este chemat sã-ºi hrãneascã spiritualitatea cultivând ºi trãind aceste trei dimensiuni ale vocaþiei. Aceasta este urarea ºi rugãciunea nu doar pentru astãzi, ci ºi pentru viitor, pe pãmântul României. „Dã-ne, Sfântã Tereza, prin apropierea de tine, sã strãbatem cu bucurie calea cea micã, sã-l descoperim în fiecare zi, cu uimire reînnoitã, pe Dumnezeu-iubire, sã urmãm calea suferinþei tale, care este calea crucii lui Isus, ca sã ne deschidem inimile ºi sã alergãm la Domnul, împreunã cu toþi fraþii noºtri”.

Pr. Giuseppe Albisetti (Elveþia)

14

Calea cea micã

Nr. 17

• ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI •

Mãrturia zilnicã despre Dumnezeu Am fost chemate în slujba poporului lui Dumnezeu ºi acestui lucru trebuie sã ne dedicãm cu bucurie ºi curaj, conºtiente totuºi cã acest curaj ne vine de sus, aºa cum s-a întâmplat la Ierusalim, în timpul sãrbãtoririi Paºtelui în cenacol, împreunã cu Maria, maica lui Isus, ºi cu apostolii adunaþi pentru rugãciune. A venit un vânt puternic, de furtunã, un zgomot puternic, de tunet, care a devenit glasul lui Dumnezeu peste ape, aºa cum recitãm în Psalmul 28; au fost ºi limbile de foc, apãrute deasupra capului fiecãruia. Apa, focul ºi sângele au fãcut din ei un popor nou, reînnoit în Isus din Nazaret, trupul mistic al lui Dumnezeu ºi al Bisericii.

Doresc sã vã îndemn la reflecþie asupra rolului de martor, asupra a trei momente ale vieþii de zi cu zi ºi asupra misterului locuirii lui Dumnezeu în sufletul mãrturisitorului. Isus ne cheamã la urmare, cere un consimþãmânt total, care se realizeazã prin sfaturile sãrãciei, curãþiei ºi ascultãrii. În aceasta ne ajutã indicaþiile Mons. Bacciarini adresate primelor surori, dupã exemplul sfintei Tereza a Pruncului Isus ºi mãrturia Mariei Motta.

Este importantã rugãciunea, ca mijloc de a învãþa disponibilitatea faþã de slujire, dar ºi slujirea ºi caritatea, care-l aduc pe Dumnezeu în viaþa noastrã, învãþându-ne inima la iubirea faþã de Dumnezeu ºi faþã de fraþii noºtri. În sfârºit, bucuria este semn al iubirii care se dãruieºte, dupã cum a dat mãrturie Maica Tereza din Calcutta.

Trebuie sã-l mãrturisim pe Dumnezeu în aºa fel încât totul sã se poatã întoarce la el, fãrã a pune vreo condiþie, fãrã a avea pretenþia de a primi ceva în schimb, pe plan personal sau ca recunoºtinþã. Sfântul evanghelist Matei ne spune, în cap. 5, versetul 16: „Aºa sã lumineze lumina voastrã înaintea oamenilor încât sã vadã faptele voastre cele bune ºi sã-l preamãreascã pe Tatãl vostru din ceruri”.

Biserica are nevoie de martori Întrunirile noastre trebuie sã se asemene cu cele de la începuturile creºtinismului. Isus a vestit aceastã nouã etapã a drumului Bisericii atunci când a spus: „Îmi veþi fi martori” (Fapte 1,8). Temelia Bisericii ce se nãºtea a fost mãrturia ucenicilor. Nu este vorba de o noutate rezervatã în exclusivitate apostolilor, ci propusã, de-a lungul istoriei mântuirii, tuturor credincioºilor, mai ales grupurilor ºi miºcãrilor spirituale. Vã îndemn sã citiþi ºi sã meditaþi începutul Epistolei I a lui Ioan: „Ceea ce era la început, ce am auzit, ce am vãzut cu ochii noºtri, ceea ce am privit ºi mâinile noastre au pipãit despre Cuvântul vieþii - ºi Viaþa s-a arãtat ºi noi am vãzut-o ºi dãm mãrturie ºi vã vestim viaþa cea veºnicã, ce era la Tatãl ºi ni s-a arãtat -, ceea ce am vãzut ºi am auzit vã vestim ºi vouã, pentru ca ºi voi sã aveþi împãrtãºire cu noi. Iar împãrtãºirea noastrã este cu Tatãl ºi cu Fiul sãu Isus Cristos. ªi acestea vi le scriem, ca bucuria noastrã sã fie deplinã” (1In 1,l-4).

Faptul de a fi martori ai Cuvântului, de a-l întâlni prin simþuri ºi apoi a-l vesti altora, este privilegiul celor care sunt martori. In primul rând, apostolul trebuie sã fie martor pentru ceea ce vesteºte; aceasta este datoria ºi privilegiul sãu. ªi o sorã din Institut trebuie sã-ºi însuºeascã aceastã dublã realitate: a-l experimenta pe Dumnezeu fãcut om ºi apoi a vesti acest lucru altora. Papa Pius al XII-lea spunea cã Biserica de azi are mai mare nevoie de martori decât de învãþãtori. Pe primul plan este viaþa, iar apoi învãþãtura; mai întâi martorul, apoi dascãlul. Suntem deci îndemnate astãzi sã reflectãm asupra acestei „activitãþi” de martor, atât în Biserica catolicã, cât ºi în Institut.

Viaþa de zi cu zi ºi cele trei domenii ale mãrturie Cotidianul este ceea ce ni se întâmplã zilnic. Viaþa omului este, în mare parte, marcatã de cursul soarelui: este suficient sã ne gândim la deosebirea dintre zi ºi noapte, la diferenþa dintre zori ºi apus - trecând prin punctul culminant al amiezii -, la împãrþirea timpului în ore, la schimbarea dintre muncã ºi odihnã. Cotidianul este caracterizat de activitãþile

ce marcheazã zilele, sãptãmânile, lunile ºi anii. Pe scurt, putem spune cã timpul unei zile se împarte în trei momente importante: existã un cotidian casnic, unul profesional ºi altul religios. Sora este chematã sã dea mãrturie în fiecare dintre aceste trei domenii.

Cotidianul casnic este poate cel mai simplu, dar, în mod sigur, cel mai radical. Este suficient sã ne gândim la viaþa în familie. Familia este realitatea umanã cea mai radicalã, domeniul primar al cotidianului casnic. Totul trebuie fãcut având în vedere persoanele, prin raporturi interpersonale, cu alte cuvinte, iubirea, dialogul, colaborarea ºi bucuria de a creºte împreunã. Deasupra acestui nivel uman se aflã harul lui Dumnezeu. Familia este locul transmiterii credinþei creºtine. „Vedeþi cum se iubesc!”: acest lucru ar trebui sã poatã vesti apostolul, adicã lucruri pe care le trãieºte în familie ºi în sânul Bisericii.

Cotidianul profesional: ºi acesta este un domeniu în care se poate aduce mãrturie. Nu are importanþã care este activitatea, dar are importanþã sã mãrturisim îndatoririle ºi drepturile fiecãrui om, sã mãrturisim cã întotdeauna trebuie sã învingã dreptatea, pentru cã fãrã dreptate nu poate fi pace. Creºtinul trebuie sã facã din locul sãu de muncã un loc privilegiat de a-l mãrturisi pe Cristos. ªi locul de muncã ne oferã diferite orizonturi în care sã lucrãm: existã viaþã socialã, culturalã, economicã, politicã, artisticã; nimic din ceea ce este omenesc nu trebuie sã ne fie strãin; unde existã oameni existã ºi loc pentru mãrturisirea Evangheliei. Nu existã om care sã nu aibã demnitatea întipãritã în persoana umanã; cu toþii trebuie respectaþi. Totuºi, respectul pentru ceea ce este omenesc nu ne scuteºte de a condamna ceea ce este inuman, cum ar fi reducerea omului la un obiect, violenþa, considerarea omului ca materie fãrã suflet. Mãrturisitorul Evangheliei aduce mesajul mântuirii ºi în domeniul social, unde Dumnezeu nu poate lipsi în nici un caz. Martorul transmite vestea cea bunã: suntem chipul lui Dumnezeu!

Cotidianul religios este domeniul specific al femeii consacrate.

Dumnezeu trebuie sã fie o prezenþã obiºnuitã, în fiecare zi. Suntem templul în care Dumnezeu a ales sã locuiascã. Isus ne-a spus-o în mii de feluri: „Dacã cineva mã iubeºte... Tatãl meu îl va iubi ºi la el vom veni ºi lãcaº la el ne vom face” (In 14,23).

Sora terezinã simte cã este chematã sã trãiascã viaþa de zi cu zi în strânsã relaþie cu Mirele, Isus, pe care l-a ales ca iubire a vieþii ei. în Cântarea Cântãrilor ºi în Psalmul 45, mireasa este cea care l-a ales pe Dumnezeu ca Mire, dorind sã locuiascã împreunã cu el. Avem zile deosebite pentru a sãrbãtori aceste mistere, dar existã ºi o constantã care se realizeazã în iubirea ºi dialogul neîncetat cu Mirele. Aceastã prezenþã a lui Isus în noi se cucereºte prin exerciþiu. „Pentru mine, a trãi este Cristos”, ne spune Paul; „tot ceea ce faceþi, în amintirea mea sã faceþi”.

Liturgia orelor, pe care Biserica ne îndeamnã sã o celebrãm în fiecare zi, devine deci un loc al prezenþei, al întâlnirii ºi al rugãciunii. Aceastã realitate profundã face ca sufletul sã se simtã chemat la rugãciune, atât la rugãciunea de cerere pentru bunurile de care avem nevoie, cât ºi la rugãciunea de laudã a Domnului, împreunã cu întreaga sa creaþie, cu toate sufletele, cu cei mici. Viaþa de zi cu zi a persoanei consacrate nu trebuie trãitã ca o povarã, ci ca întâlnire care ne face fericite, ca ºi cum am descoperi, pe neaºteptate, chipul lui Isus în faþa noastrã. În încheiere, mai putem arãta limitele pe care ni le pune cotidianul în faþa trãirii în timp ºi spaþiu a celor trei dimensiuni ce dau sens lucrãrii unei persoane ce l-a întâlnit pe Dumnezeu, spunându-i prin fapte, aºa cum a fãcut Ioan Paul al II-lea, totus tuus din partea noastrã.

Viaþa de zi cu zi este locul verificãrii adevãrului. Adevãratul martor rãmâne credincios toatã viaþa, în cotidian!

Preasfânta Fecioarã, pildã ºi învãþãtoare a rugãciunii, sã ne lumineze ºi sã ne introducã în inima contemplativã (Lc 2,19) ºi sã ne înveþe sã fim sãraci, sã ne pregãteascã pentru lucrarea Duhului ºi sã ne facã credincioºi Cuvântului.

Maria Teresa Candian (Elveþia)

aprilie 2 010

Calea cea micã

15

• ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI •

Mãrturia mea de credinþã „Isus m-a privit ºi eu am spus: da!”

(Sfânta Tereza a Pruncului Isus ) Dumnezeu m-a fãcut medic. Am consimþit la chemarea lui fiindcã mi-am spus: – Cuvântul lui Dumnezeu se rãspândeºte prin fapte; – suferinþa trebuie sã aibã / ºi are / un sens, – iar acest sens trebuie cunoscut ºi fãcut cunoscut celorlalþi; – omul în suferinþã este cel mai aproape de Dumnezeu; –- dar tocmai în acest moment e cel mai greu sã-l vezi pe Domnul – iar aici intervine medicul: vorbã cu vorbã, om cu om, pas cu pas – ºi fiecare pas ne duce mai aproape de luminã. Fiindcã întotdeauna dintr-o astfel de comunicare învãþãm, ne simþim alinaþi ºi uniþi în mâna lui Dumnezeu ºi eu, ºi pacientul meu.

Boala, suferinþa, moartea vorbesc aceeaºi limbã: disperarea. De aici însã, se ajunge cel mai uºor la credinþã, indiferent de confesiunea celui care suferã. Nu numai credinþa se naºte din suferinþã, dar ºi unirea credinþei. Iar lucrurile cu adevãrat importante se clãdesc cu cei mici ºi umili, cu aceia pe care, cu excepþia bisericii, nimeni nu-i bagã în seamã – fie pentru cã nu au putere financiarã, fie cã sunt prea slabi ca sã poatã striga ºi glasul sã le fie auzit, fie cã sunt în pragul morþii – ºi pe cine oare mai intereseazã cuvântul, dorinþa ºi dreptatea unui muribund? Într-o noapte de Înviere, trecând sã „duc lumina” de la bisericã la bolnavii internaþi, împreunã cu mici daruri, cineva a ales un crucifix – i-am atras atenþia cã e un simbol catolic (pe acelaºi platou se aflau deopotrivã simboluri ortodoxe ºi catolice).

La care pacienta mi-a rãspuns privindu-mã drept în ochi: „Da’ Dumnezeu e unul singur, mãi doamna doctor!” Iar în noaptea de Anul Nou, câþiva ani de-a rândul, l-am rugat pe preot sã þinã lumina aprinsã în bisericã, fiindcã aici altul e obiceiul, dar la catolici chiar se slujeºte în noaptea Anului Nou… ªi rugãciunea a fost ascultatã: din 2005, preotul vine împreunã cu toatã familia sa ºi celebreazã sfânta Liturghie la miezul nopþii, de Anul Nou, în bisericã - ºi an de an sunt tot mai mulþi cei care vin – mai ales, tineri. Iar lumina pe care o aprindem de Anul Nou o ducem în clinicã, la patul fiecãruia, împreunã cu darurile tradiþionale. ªi mai ales cu speranþa.

Poate cã suferinþa cea mai grea pentru un bolnav nu e boala, ci singurãtatea în care-l aruncã boala. Ca sã-l simþim pe Dumnezeu alãturi, nu e nevoie decât de o mângâiere ºi un cuvânt: de aceea serbãm împreunã cu tot personalul medical ºi cu bolnavii fiecare mare sãrbãtoare religioasã.

Nu din obligaþie, ci cu bucurie – cu bucuria lui Isus în inima, în mintea ºi în mâinile noastre. Iar când cel drag trece pragul umbrei, adresãm în continuare familiei Cuvântul lui Dumnezeu. Fiindcã lucrul cel mai greu atunci e neputinþa de a „face ceva”, omeneºte vorbind, pentru cel care a plecat. ªi totuºi, e foarte mult de fãcut pentru el – iar Cuvântul face inima înþeleaptã, învaþã, alinã, vindecã. Neputinþa omeneascã este suplinitã de Milostivirea divinã cãreia îi încredinþãm pe semenii noºtri în suferinþã sau chiar deja plecaþi. „Unde e Dumnezeul tãu când copilul meu moare?!” – a fost întrebat cineva, de mama sfâºiatã de durere. „Tot acolo, unde era când Fiul lui murea pe cruce. E aici, chiar aici, cu tine ºi cu el.” „Ia-þi-l pe Dumnezeul tãu, nu am nevoie de el !” „Chiar dacã aº vrea, nu-mi stã în puteri sã fac asta. El e întotdeauna aici, cu fiecare dintre noi, în orice clipã ºi mereu”. …Tare mi-aº fi dorit sã fiu preot. Aºa cã sunt medic.

Ca sã pot înfãptui ceea ce mã învaþã Cuvântul lui prin cuvintele lor. ªi sã învãþ, împreunã cu bolnavii mei, cea mai luminoasã lecþie datã omului pe pãmânt: Iubirea.

Sr. Ecaterina Hanganu (Iaºi)

Profesorul de religie, urmaº al lui Cristos – educatorul creºtin „Când cineva învaþã pe alþii, învaþã ºi el mai mult, iar când vorbeºte ascultã ºi el de cele mai multe ori împreunã cu ascultãtorii sãi, pentru cã unul este Învãþãtorul ºi al celui ce vorbeºte ºi al celui ce ascultã.

El este cel care adapã ºi mintea ºi cuvântul”.

(Sfântul Clement Alexandrinul) Educaþia religioasã nu este o simplã meserie pe care o poate îndeplini oricine ºi oricum, ea constituie o deprindere care se însuºeºte cu mult efort ºi cu credinþã. Personalitatea profesorului de religie, îºi lasã direct amprenta asupra profilului spiritual al elevilor sãi.

Un educator adevãrat poate fi numai acela care se implicã în viaþa socialã, fiind stãpânit de o mare iubire pentru Dumnezeu ºi pentru oameni.

Pentru un bun educator se cer anumite calitãþi . a) Dintre calitãþile fizice putem enumera: constituþia sãnãtoasã a trupului, integrarea corporalã, prestanþa fizicã, þinuta externã. Sã aibã sãnãtatea ireproºabilã pentru a suporta uneori manifestãrile zburdalnice ºi nevinovate ale copiilor, cãci dupã cum sublinia Pestalozzi „râsul e dar dumnezeiesc; lãsaþi pe copil sã râdã; deºteptaþi în el veselia” (M. Floroaia), bineînþeles fãrã a cãdea în extremã, sã ºtie cum sã vorbeascã ºi sã se poarte cu elevii. Sã fie liniºtit, calm ºi senin. „Cine nu cunoaºte aceste simþuri ºi are numai talent de predare n-ar trebui sã se facã dascãl catehet în nici un caz - chiar dacã ar fi în stare sã mute munþii din loc” (M. Floroaia) b) Calitãþile profesionale Una dintre acestea care joacã un rol destul de important este vocaþia. Ea este o simþire lãuntricã, dãruitã omului de Dumnezeu. Educatorul cu vocaþie este cel care manifestã încredere ºi iubire faþã de Dumnezeu în primul rând ºi apoi faþã de elevi.

Misiunea catehetului este de a pregãti drumul mântuirii pentru credincioºi ºi pentru el.

Arta pedagogicã constã în faptul cã educatorul înþelege sã se coboare la nivelul copilului, sã dea explicaþii accesibile cu rãbdare ºi bunãvoinþã, sã cucereascã elevii ºi sã-i ridice, sã aibe plãcere la jocurile lor care îl apropie de dânºii.

Predarea religiei trebuie sã aibã un caracter blând, de atragere, de convingere; þinându-se seama de puterea de înþelegere a copilului, evitându-se pe cât posibil terminologia neînþeleasã, greoaie.

Dragostea – profesorul de religie are datoria sã preþuiascã ºi sã iubeascã pe elevi, aºa cum Isus a iubit copiii.

Iubirea faþã de elevi nu se manifestã numai la ºcoalã, la bisericã, sau pe stradã, ci ºi în „cãmara de rugãciune” a profesorului.

Dragostea pentru cei care-i instruim ºi-i educãm ne face sã disparã orice fel de problemã, obosealã, plictisealã etc. Trebuie sã ne arãtãm iubirea ºi atunci când suntem nevoiþi sã fim mai severi cu unii însã cu nimeni duºmani. ¾

16

Calea cea micã

Nr. 17

• ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI •

b) Calitãþile moral – religioase O însuºire de cãpetenie pentru orice educator, mai cu seamã pentru cel care predã religia, este moralitatea sa.

Ea trebuie sã se realizeze în toatã viaþa noastrã, sã aibã cuvânt pânã ºi în simplele gesturi pe care le facem.

O altã calitate de seamã este credinþa neclintitã, convingerea creºtinã. Sã afirme cu propriul sãu exemplu cele ce instruieºte, sã aibã sufletul pãtruns de fiorii credinþei pentru a nu „clãdi cu o mânã ºi a surpa cu cealaltã” Cel ce transmite învãþãtura de credinþã trebuie sã fie un bun convingãtor ºi convertitor la creºtinism, sã aibã un suflet cald, o gândire ºi o simþire închinate lui Dumnezeu, sã mãrturiseascã starea cea nouã precum sfântul Paul „…nu mai trãiesc eu, ci Cristos trãieºte în mine. ªi viaþa mea de acum, în trup, o trãiesc în credinþa în Fiul lui Dumnezeu…” (Gal 2,20).

Smerenia – aceasta îl face pe profesor sã-ºi recunoascã limitele ºi-l fereºte sã cadã în extremele subestimãrii sau supraestimãrii puterilor proprii. Profesorul de religie trebuie sã fie un om al smereniei, raportându-se mereu la idealul suprem, Mântuitorul Isus Cristos. Privind permanent spre Cristos, va fi un bun cãlãuzitor ºi va trece prin toate greutãþile întâmpinate în misiunea sa.

Marele pedagog Pestalozzi afirma într-o scrisoare a sa din martie 1808 cã întreaga sa operã pedagogicã nu e a lui ci a lui Dumnezeu.

Profesorul de religie este mai mult un pedagog creºtin, un preot al lui Cristos, de aceea sã se poarte cu grijã spre a-i fi bineplãcut lui Dumnezeu, sã fie modelul inspirator al deplinei convertiri creºtine atât prin cunoºtinþele religioase cât ºi prin credinþa ºi faptele sale.

Sfântul Vasile cel Mare aratã cã „acela care propune învãþãmântul, trebuie sã fie cu multã grijã spre a fi plãcut lui Dumnezeu, în vorbire ºi în fapte, cãci el însuºi trebuie sã fie gãsit experimentat de toþi acei ce-i sunt încredinþaþi ºi trebuie sã aibã o bunã purtare”.

Educatorul creºtin trebuie sã fie un om al rugãciunii neîncetate ºi sincere. Lecþia de religie începe ºi se terminã cu rugãciunea. Profesorul sã meargã la catehizare cu sufletul înãlþat de puterea rugãciunii, sã se roage ºi pentru cei pe care îi catehizeazã.

Alte calitãþi ale profesorului de religie: Rãbdarea – a face educaþie înseamnã a avea rãbdare. Rezultatele muncii unui profesor nu se vãd imediat decât într-o foarte micã mãsurã. Educaþia trebuie fãcutã cu rãbdare ºi temeinic; rezultatele reale sunt cele care se constatã în timp.

Blândeþea – ajutã pe profesor sã câºtige încrederea elevilor, fãrã de care nu este posibilã educaþia. „În religie gãsim cele mai luminoase ºi mai blânde livezi spirituale, dumbrãvi pure de binefãcãtoare rãcoare, flori de vis, dar tot în ea gãsim ºi prezenþa implacabilã a meridianelor normative. Pentru aceste motive am întrebuinþat expresia dualã „blândeþe severã”, pe care am dori-o altã cãlãuzã pentru spiritualizarea sentimentului religios. E, desigur, greu sã fii sever fãrã a fi rãu, sã fii serios fãrã a fi arid ºi e greu sã fii blajin fãrã a fi pueril ºi fãrã linie. Dar cine a spus cã educaþia este o întreprindere uºoarã?”

Profesionalismul – profesorul de religie are nevoie sã posede aptitudinea ºi posibilitatea de a transmite elevilor bunuri spirituale ºi sã influenþeze educativ asupra sufletelor lor.

Sinceritatea – prin sinceritate, profesorul de religie cucereºte încrederea elevilor. El trebuie sã-ºi pãstreze „curãþia inimii” pentru a putea proteja sufletul curat al elevilor.

Bunãtatea – este iubirea manifestatã prin atitudinea profesorului faþã de elevi ºi exclude rãzbunarea, nervozitatea, mânia, sentimentele josnice.

Evlavia – este expresia credinþei mãrturisite de cãtre profesor prin viaþa sa. Astfel, profesorul face dovada cã activitatea sa este spiritualã, duhovniceascã, având o putere educativã foarte mare, pentru cã din evlavia profesorului se dezvoltã ºi evlavia elevilor.

Umorul – simþul umorului este un mod de existenþã care trãdeazã un perfect echilibru sufletesc ºi se bazeazã pe o temeinicã cunoaºtere de sine ºi pe cunoaºterea nimicniciilor vieþii. Având umor, profesorul câºtigã elevii ºi le trezeºte dragostea de muncã ºi viaþã, atâta timp cât umorul sãu nu îi afecteazã autoritatea. Dar nu orice umor este benefic, ci numai râsul „optimist, încurajator, generos, o veselie binevoitoare care sã lase sã se întrevadã o reciprocitate favorabilã.

Optimismul – un profesor optimist insuflã cuvinte „cu putere multã” atât de necesare elevilor care încã nu au convingeri religioase puternice. Optimismul îl ajutã pe profesor sã scoatã în evidenþã calitãþile elevilor, partea bunã a lucrurilor ºi faptul cã, uneori, planurile noastre nu coincid cu planurile lui Dumnezeu pentru fiecare din noi. În concluzie pot afirma ca profesor de religie ºi catehet mã strãduiesc zi de zi sã fiu un model pentru elevii mei.

Mai mult sau mai puþin evident, elevii, care la vârsta lor sunt în cãutarea unui model de viaþã, evalueazã comportamentul ºi atitudinea profesorului de religie. Puterea exemplului este mare deoarece exemplul acþioneazã direct asupra vieþii elevului. Ca educator creºtin încerc sã urmez modelul Mântuitorului care nu a venit sã facã teorii filozofice, ci a venit sã rãspundã cu viaþa sa, la marea întrebare ce frãmântã omul: mântuirea pe care Cristos a realizat-o prin Întrupare, Naºtere, Patimi, Înviere ºi Înãlþare la ceruri.

Sr. Mariana (Huºi)

aprilie 2 010

17

Calea cea micã

• ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI •

Apostolatul cu copiii ºi tinerii Mãrturie de credinþã ,,Trebuie sã semeni binele în jurul tãu fãrã a te sinchisi dacã apare.

A noastrã este munca, a lui Isus este succesul” (Sfânta Tereza a Pruncului Isus) Ce bine cã soarele nu face deosebiri! Dumnezeu lucreazã ºi mi-a deschis ochii pentru a vedea bogãþia iubirii sale, pentru a auzi imnuri care zidesc. El este prezent în fiecare dintre noi. Unde strãluceºte soarele, fiecare om în parte meritã osteneala lui. Pentru cã Dumnezeu ne iubeºte în mod perfect trebuie sã-i ascultãm chemarea la iubire.

Apropiindu-mã tot mai mult de Isus, de cãrþile sale, de sfânta Tereza ºi de Bisericã, am simþit o mare sete de cunoaºtere, o sete de a înghiþi cu lãcomie fiecare paginã scrisã de Dumnezeu ºi de sfinþii sãi. În drumul meu am întâlnit preoþi deosebiþi care m-au împins cu rãbdare, cu amabilitate ºi încredere spre o misiune sacrã: cateheza cu cei mai mici, cei care se pregãteau pentru prima sfântã Împãrtãºanie, apoi cu tinerii pentru primirea sfântului Mir. ,,Cateheza porneºte de la mãrturisirea de credinþã ºi duce spre mãrturisirea de credinþã” (C.B.C.) Copiii sunt cea mai completã minune creatã de Dumnezeu ºi de darurile Duhului Sfânt.

Dumnezeu m-a binecuvântat!

Mi-a dat o frumoasã meserie de a modela ºi instrui mintea ºi sufletele celor mici, de a fi învãþãtoare; apoi s-a gândit cã nu e îndeajuns ºi m-a chemat sã-i îndrum pe ,,calea cea micã” pe toþi cei care simt nevoia de a-l cunoaºte mai mult pe Isus, pe Dumnezeu ºi pe sfinþii sãi, de aceea m-a fãcut catehet ºi persoanã consacratã.

Timpul trece indiferent de condiþia fizicã sau spiritualã în care te afli. Am considerat cã orice lucru fãcut în unire cu Cristos devine din mic, mare; Dumnezeu nu ne deranjeazã ocupaþiile, dimpotrivã, le desãvârºeºte.

Nimeni nu vine cãtre noi în mod accidental. Nu existã coincidenþã, iar viaþa nu este un produs al întâmplãrii.

Darul Duhului Sfânt, pentru mine, a sosit cu prima lecþie de catehezã. Aºa „simfonia” credinþei m-a îndemnat sã ,,înaintez în larg” sã dau lecþii de înþelepciune ºi iubire celor care trãiesc spiritual chiar ºi în joacã.

La ºcoalã prin orele de curs sau la bisericã am încercat zi de zi sã le câºtig inimile, sã le fac cunoscutã viaþa ºi învãþãturile lui Cristos cel viu.

Dorinþa de perfecþiune este un act al voinþei libere, sub influenþa harului divin, ce aspirã fãrã încetare la progresul spiritual. Iubirea este prima mãrturie a Evangheliei, iar copiii sunt pentru mine prima mea slujire. Mulþumesc lui Dumnezeu cã m-a chemat sã-i modelez cu înþelepciune ºi cu ajutorul harului sãu, apoi m-a ales sã slujesc pe Cristos ºi Biserica. Ei sunt oglinda mea, speranþa ºi adevãrul meu.

Apostolatul nu se poate desfãºura numai prin cuvânt, ci este mult mai eficient dacã este fãcut cu rugãciunea, cu exemplul bun, a oferi lui Dumnezeu tot ceea ce facem.

Sr. Teodora (Iaºi)

Noþiuni introductive despre cateheticã ºi catehezã Mãrturia mea de catehetã „Dumnezeu a devenit om pentru ca de la un om sã înveþi, cum omul se poate îndrepta cãtre Dumnezeu” (Fr. W. Foerster) Catehetica face parte dintre disciplinele teologiei practice, fiind ºtiinþa unei slujiri practice a Bisericii ºi anume a de a învãþa. Din acest punct de vedere, în vechime ea se confunda cu omiletica ºi cu pastorala.

Catehetica ne face sã ne gândim imediat la catehism, catehezã, deci la Biserica lui Cristos care anunþã Evanghelia ºi la o serie de adevãruri legate de ea care au fost transmise în decursul istoriei noilor generaþii de creºtini.

Catehizarea este un meºteºug greu fiindcã e meºteºugul zidirii sufletului creºtinesc.

Catehizarea este educaþie ºi anume ea este cea mai importantã parte a educaþiei religioase.

Ea este educarea, pregãtirea, conducerea credincioºilor spre o viaþã desãvârºitã, dupã cuvintele Mântuitorului: „Fiþi desãvârºiþi, precum Tatãl vostru Cel ceresc desãvârºit este!”

(Mt 5,48).

Motivele principale care ne îndeamnã sã ne ocupãm temeinic de îndeletnicirea cu catehizarea, sunt: 1. Catehizarea credincioºilor este numaidecât necesarã pentru zidirea, întãrirea ºi pãstrarea împãrãþiei lui Dumnezeu pe pãmânt. Ea întãreºte temelia pe care se înalþã necontenit mãreaþa clãdire a Bisericii creºtine.

2. Catehizarea credincioºilor este temelia pastoraþiei întregi; ea este piatra cea din capul unghiului pentru pastoraþia parohiei.

3. Catehizarea poate aduce folos ºi din punct de vedere social – prin sãdirea virtuþilor creºtineºti în sufletele credincioºilor, prin prezentarea unor fapte mãreþe de viaþã moralã, pot fi crescuþi sprijinitori puternici ai binelui comun, apãrãtori neînfricaþi ai patriei ºi membri activi ai Bisericii. În concluzie, putem spune cã ea este o artã, ºi anume arta formãrii sufletelor creºtine.

Cât priveºte cateheza este transmiterea vie a tezaurului credinþei pentru noii membri care se alãturã Bisericii, constituind astfel un aspect particular al exercitãrii autoritãþii sacerdotale.

Cateheza este o iniþiere creºtinã integralã. Ea este mai importantã astãzi ca niciodatã ºi aceasta întrucât, viaþa creºtinului devine o viaþã informatã prin credinþa care-l deosebeºte pe creºtin de necreºtin. În aceastã perspectivã totalã, cateheza este totodatã o iniþiere în conþinutul credinþei în viaþa creºtinã, în rugãciune, în viaþa sacramentalã.

Cateheza este tot atât de veche ca ºi Biserica, îi simþim prezenþa în însuºi interiorul Noului Testament ºi în cele mai vechi forme ale simbolului de credinþã.

Sr. Mariana (Huºi)

18

Calea cea micã

Nr. 17

• ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI •

Mãrturisirea Evangheliei mãrturia mea ca asistent social

Observãm cã în timpurile noastre existã o mare miºcare de iniþiative pentru a duce lumea la Dumnezeu. Aceasta se doreºte atunci când oamenii sunt îndemnaþi sã facã binele. Biserica este factorul primordial care acþioneazã în lume în acest sens.

Conform carismei Institutului nostru, ºi anume, aceea de „a sluji Biserica”, mã consider angajatã în aceastã miºcare de slujire în îndrumarea tinerelor adolescente ce-mi sunt încredinþate. În tot ceea ce fac, caut sã le îndrum pe fete în descoperirea ºi urmarea lui Isus. Nu este uºor sã faci acest lucru în lumea de astãzi.

Dacã m-aº baza numai pe propriile mele forþe n-aº reuºi sã fac mare lucru. Tinerii de azi primesc o multitudine de informaþii care mai de care mai atrãgãtoare, mai sofisticate.

Aºa cã persoana mea, cuvintele mele nu mai prezintã interes.

De aceea, în toate acþiunile caut sã nu mã expun pe mine însumi ci îl pun în faþã pe Isus. Exemplu: în discuþiile cu tinerele, de multe ori spontane, mã adresez: „ce pãrere ai despre…” (un fapt negativ) sau „care ar fi atitudinea lui Isus în aceastã situaþie?”

Toþi suntem responsabili de Cuvântul lui Dumnezeu încredinþat nouã. Nu este suficient ca el sã fie scris în cãrþi ca sã fie repetat în mod expresiv. El trebuie sã trãiascã în noi ºi sã aducã rod în viaþa zilnicã. În relaþiile mele cu tinerele nu îmi propun sã fac cu ele lucruri mãreþe. Am gãsit mai important sã sãdesc în sufletul lor speranþa; ºi fac aceasta prin cele mai mici gesturi, lucruri aparent de nimic:a îngriji florile, a pregãti masa, a-i servi pe ceilalþi la masã, a-þi face datoria zi de zi cu simþ de rãspundere în tot ceea ce realizezi (repet, lucruri mici). Nu aceasta ne învaþã ºi sfânta Tereza, patroana noastrã?

Speranþa se va îmbogãþi ºi va aduce roade în relaþiile cu ceilalþi atunci când de pe chipurile celor cu care vieþuim se degajã iubire; în fiecare gest, în fiecare cuvânt, în fiecare zâmbet.

Totdeauna când ne propunem sã realizãm un lucru ºi depunem un efort pentru a-l obþine, aºteptãm sã avem ºi satisfacþii. În privinþa educaþiei rezultatele se obþin ºi mai greu. Acest lucru nu mã descurajeazã. Eu îi prezint totul lui Isus ºi sunt mulþumitã, în conºtiinþã, cã am fãcut tot posibilul (dupã puterile mele) ca totul sã fie bine. Isus ºtie mai bine decât mine când se vor vedea ºi roadele. În ceea ce mã priveºte, eu mã strãduiesc ca în fiecare moment al vieþii mele, orice spun sau fac, sã fiu un argument pentru Cristos.

Nu vã spun nimic nou, dintotdeauna mãrturisirea Evangheliei a fost piatrã de pornire pentru generaþii întregi mai ales pentru tineri.

De aceea singurul argument adus în favoarea Domnului Isus Cristos rãmâne persoana noastrã a fiecãreia dintre noi.

Tinerii sunt „sarea pãmântului ºi lumina lumii”, noi doar niºte mici pãstori. „Cristos nu are mâini, are numai mâinile noastre; Cristos nu are picioare, are numai picioarele noastre pentru a-i conduce pe oameni pe cãrãrile sale; Cristos nu are buze, are numai buzele noastre, pentru a povesti despre sine oamenilor de azi. Noi suntem singura Biblie pe care oamenii o mai citesc, suntem ultimul mesaj al lui Dumnezeu, scris în fapte ºi în cuvinte” (text anonim din secolul al XVI-lea).

Sr. Elena Matei (Bacãu)

Din activitatea terezinelor din Iaºi

„Pe aripi de îngeri”

Într-o searã de iarnã bogatã a începutului Adventului 2009, la Editura Junimea, în salonul de recepþie din Complexul Unirea, a avut loc lansarea cãrþii „Pe aripi de îngeri” scrisã de sr. Ecaterina Hanganu.

Participarea a fost numeroasã: preoþi, persoane consacrate, psihologi, medici, studenþi ºi alþi tineri. Prezentãrile au fost elogioase, toþi considerând cartea plinã de consideraþii asupra îngerilor, necesarã atât în catehezele tineretului nostru, cât ºi ale educatorilor, psihologilor, bunicilor ºi nepoþilor. O felicitãm din suflet pe sora noastrã, Ecaterina ºi aºteptãm cu nerãbdare urmãtorul volum.

Pellerina aj la Gra ana ada a

În perioada sãrbãtorilor Pascale, au plecat la Granada, la pr. Abelardo Lobato, sr. Iulia-Ioana din Iaºi ºi sr. Maria-Emanuela (Câmpina).

Ele ne-au purtat în gândul lor pe toate terezinele din þarã ºi au prezentat activitatea companiei din România.

La rândul sãu pãrintele Lobato ne-a trimis urãri de sãnãtate, bucurie, haruri îngereºti de la Isus cel viu ºi binecuvântare pentru toate surorile terezine din þarã. (Sr. Iulia Ioana)

Adora aþie euha aristicã

La catedrala „Adormirea Maicii Domnului” din Iaºi, la propunerea Mons. Alois Fechet, vicar episcopal cu viaþa persoanelor consacrate, împreunã cu celelalte congregaþii din Iaºi, se face adoraþie Euharisticã, în fiecare vineri între orele 08.00-18.00 Terezinele au fost planificate de la ora 09.00 la 10.00. Adoraþia începe cu o rugãciune ºi continuã cu un text biblic (o reflexie, o litanie sau un psalm), o rugãciune pentru preoþi ºi rugãciunea de încheiere. Între toate acestea sunt momente de tãcere ºi meditaþie de 15-20 minute.

Întâllnire naþiona alã

Responsabilele tuturor comunitãþilor din þarã, din cadrul Institutului Secular „Sfânta Tereza a Pruncului Isus” s-au întâlnit în ziua de 13 martie 2010, la Mãnãstirea „Don Orione” din Iaºi, pentru un schimb de idei pe tema „Chemare ºi misiune. Mãrturia zilnicã despre Dumnezeu”. Acordând atenþie semnelor timpului, pentru a promova carisma de fidelitate faþã de Bisericã ºi cu deplinã disponibilitate faþã de ceea ce ne cere Dumnezeu în acest ceas, terezinele ºi-au arãtat bucuria de a se ruga, de a sluji ºi de a propovãdui evanghelia.

Au participat la aceastã întrunire ºi Maria-Teresa (directoarea institutului) ºi pr. Giuseppe Albisetti din Lugano. (Sr. Teodora)

aprilie 2 010

19

Calea cea micã

Glosã depre divin Dupã sfântul Ioan al Crucii

,,Sprijinit fãrã nici un sprijin; Fãrã luminã ºi în tenebre, Merg consumându-mã de iubire” (Sfântul Ioan al Crucii) Lumii, ce fericire extremã!

I-am spus un adio etern.

Ridicatã deasupra ei însãºi, Inima mea nu are alt sprijin decât Dumnezeu; ªi acum eu declar: Ceea ce preþuiesc lângã el; Este de a vedea inima ºi sufletul meu Sprijinite fãrã nici un sprijin.

Deºi sufãr fãrã luminã, În aceastã existenþã de o zi, Eu posed totuºi pe pãmânt Astrul celest al iubirii. În drumul pe care trebuie sã-l urmez Se întâlneºte mai mult de un pericol; Dar, prin iubire, vreau cu adevãrat sã trãiesc În tenebrele exilului.

Jubileu sacerdotal

Iubirea, eu am experienþa, Din binele, din rãul care se gãseºte în mine, ªtie sã profite; ce putere!

Ea transformã sufletul meu în bine.

Acest foc, care arde în sufletul meu, Pãtrunde în inima mea pentru vecie; Astfel în flacãra sa arzãtoare Eu merg, consumându-mã în iubire!

Sfânta Tereza a Pruncului Isus

Aritmogrif

Înlocuind cifrele cu litere veþi descoperi careul pe orizontalã, iar pe verticala A-B jubileul declarat de papa Benedict al XVI-lea, pentru 2009-2010.

Dezlegarea aritmogrifului „Regina sfântului Rozariu” din numãrul trecut: ALFONS, PREOT, FRANCISC, MARIA, OCTOMBRIE, SLAVA, TEREZA, MAGDALENA, LUMINA, VIANNEY, BUCURIE, CRISTOS, PARADIS. Publicaþie coordonatã de Teodora Pantazi (Str. Elena-D Doamna, nr. 24, bl. 1, ap. 5, Iaºi-7 700398, tel.: 0232/255123; 0745/322920; 0723/690020) e-m mail: teodora.pantazi@yahoo.com Director spiritual: Pr. Anton Despinescu Tehnoredactare: ing. Silviu Dogariu